You are on page 1of 2

inind seama de persistenta si de implicatiile crizei externe,ca si de hotarirea cu care tarile n curs de dezvoltare reclamau solutionarea problemelor cu care

se confrunta,bancile creditoare au nceput sa prezinte debitorilor lor cu prilejul negocierii conditiilor de reamenajare a datoriei solutii "la alegere", "optionale". Aceste solutii mergeau pe linia recuperarii n ct mai mare masura a daroriilor restante,a ncasarii integrale a dobnzilor aferente,a obtinerii de garantii suplimentare din partea debitorilor,a acordarii de noi mprumuturi,conditionat de realitatea programelor de ajustare.Reprezentantii tarilor n curs de dezvoltare au aratat n repetate rnduri ca problema datoriei externe este nu numai de ordin economic sau financiar ci o problema politica internationala a carei solutionare nu mai suporta amnare.1[1] .De asemenea acestia au solicitat adoptarea unei noi strategii politice bazate pe mpartirea raspunderii si cooperarea tuturor partilor interesate,care sa tina seama de nivelul de dezvoltare al fiecarei tari si de masura n care ea poate face fata serviciului datoriei externe.2[2] n acest sens s-a produs anularea datoriilor pentru tarilecele mai slab dezvoltate si reducerea n diferite proportii a datoriilor celorlalte tari in curs de dezvoltare,n functie de venitul lor national pe locuitor,reesalonarea datoriei curente pe 15-20 ani si limitarea cuantumului serviciului acestei datorii la 10% din veniturile anuale realizate de tarile debitoare din export. arile n curs de dezvoltare au aratat nu o data ca pentru solutionarea problemei datoriei externe nu este suficienta reesalonarea datoriilor restante ci este vorba de transformarea imprumuturilor acordate tarilor celor mai slab dezvoltate in ajutoare nerambursabile,precum si reducerea datoriilor celorlalte tari n curs de dezvoltare in functie de valoarea la care acestea cotau pe piata secundara a capitalurilor de imprumut;diminuarea dobinzilor percepute de banci,prelungirea termenului de rambursare si a perioadei de gratie,plafonarea serviciului datoriei externe la un anumit procent din veniturile anuale din exporturile de marfuri ale tarilor debitoare. Fata de rezultatele slabe obtinute de numeroase tari n curs de dezvoltare pe linia redresarii lor economice,tarile puternic industrializate au facut noi propuneri pentru solutionarea crizei datoriei externe. Tarile industrializate creditoare au convenit sa aplice un tratament diferntiat tarilor debitoare,astfel tarile cele mai sarace si cele mai indatorate beneficiaza de tratamentul cel mai avantajos cunoscut sub denumirea de "Conditiile de la Toronto imbunatatite"care ofera posibilitatea reducerii datoriei.

Tarilor cu veniturii medii transa inferioara puternic ndatorate li se aplica "Conditiile de la Huston"iar celorlalte tari debitoare-conditiile standard ale "Clubului de la Paris". n urma relaxarii conditiilor de restructurare a datoriei externe,acceptate de tarile creditoare,o serie de tari in curs de dezvoltare debitoare au ancheiat acorduri cu bancile creditoare,care au permis reducerea volumului datoriei externe si reducerea serviciului datoriei externe,iar unele cazuri obtinerea de noi mprumuturi. n urma ncheierii acordurilor de restructurare a adatoriei externe s-au obtinut unele rezultate pozitive constnd n reducerea cuantumului datoriei externe a unor tari,prin anularea de catre creditori,prin transformarea creantelor bancare n participatii la societati comerciale ori prin rascumparare la cursul pietei secundare de catre debitori.Cu toate acestea nu se poate spune ca problema datoriei externe a tarilor debitoare a fost solutionata,exista nca nu putine tari n curs de dezvoltare care fac cu greu fata poverii datoriei externe.

n derularea contractelor de mprumut s-a ajuns la un moment n care debitorii nu mai erau n msur s-i ndeplineasc obligaiile asumate fa de creditori, iaracetia din urm nu dispuneau de mijloacele necesare care s le asigure recuperarea creanelor i ncasarea dobnzilor aferente. S-a ajuns la o stare de criz a datoriei externe nu datorit mrimii absolute a acesteia, ci din cauza imposibilitii n care se aflau numeroase ri n curs de dezvoltare de a face fa serviciului datoriei lor externe. n anii '80, aproximativ jumtate din rile n curs de dezvoltare importatoare de capital au solicitat, o dat sau de mai multe ori, reealonarea datoriilor ajunse la scaden. Criza datoriei externe este rezultatul unor acumulri cantitative provocate de factori exogeni i endogeni. Un prim factor l constituie majorrile succesive ale preului ieiului, din 1973 i 1979-1980, care au contribuit la creterea datoriei externe a rilor importatoare de combustibili, ntruct o bun parte din resursele financiare externe mprumutate de aceste ri au servit la acoperirea deficitului lor comercial, creterea datoriei externe nu a dus n mod necesar la dezvoltarea economic a rilor respective, la sporirea produciei lor industriale i nici la majorarean corespunztoare a exportului. Reducerea la jumtate a preului petrolului, n perioada 1982-1987, nu a dus, aa cum era de ateptat, la redresarea situaiei financiar-valutare a rilor n curs de dezvoltare importatoare de combustibili. Aceasta, deoarece avantajele ieftinirii ieiului au fost anihilate de reducerea preurilor la produsele primare, care constituie principalele lor mrfuri de export, ca i de majorarea preurilor la produsele manufacturate pe care acestea le import. Un alt factor exogen, care a contribuit la criza datoriei externe a rilor n curs de dezvoltare, l-a constituit nivelul ridicat al dobnzilor percepute la creditele externe ntruct o bun parte din mprumuturile contractate erau purttoare de dobnzi variabile, pe msur ce rata acestora cretea, creteau i sumele datorate cu acest titlu de ctre rile debitoare. Ca urmare, pentru a putea achita dobnzile i ratele scadente, rile n curs de dezvoltare erau silite s contracteze noi i noi mprumuturi. Cu alte cuvinte, o parte apreciabil din datoria extern a rilor respective este urmarea direct a politicii creditelor scumpe promovate de rile dezvoltate.