You are on page 1of 12

Maxim Paul

R.C.S.C.
CARACTERISTICILE MECANICE ALE COMPOZITELOR
1. Introducere
Solu iile moderne de consolidare a structurilor pentru construc ii folosind ț ț
materiale compozite implică un mod special de abordare a proiectării.
Proprietă ile mecanice principale care intervin în proiectarea structurală a ț
elementelor din materiale compozite sunt rezisten ele i constantele elastice. Aceste ț ș
proprietă i se pot determina experimental dar testele sunt valabile pentru un singur ț
sistem fibră-matrice, de aceea se recomandă folosirea unor modele teoretice i ș
semiempirice care permit evaluarea caracteristicilor mecanice pe baza parametrilor
ce afectează proprietă ile sistemului. Metodele teoretice nu sunt aplicabile ț
intotdeauna, la proiectarea directă a elementului fiind necesare unele corec ii. ț
2. Micromecanica materialelor compozite
Studiază materialul compozit la scară microscopică, stabilind caracteristicile
elastice şi mecanice din punctul de vedere al interaciunii dintre fazele componente.
Micromecanica, este un ansamblu de concepte, modele si relaii matematice. !n
studiul materialelor compozite polimerice unitatea de baza o reprezintă lamela
armată, ce conferă posibilită i multiple de alcătuire i introducere corectă a ț ș
caracteristicilor în cazul produsului stratificat compozit.
"amela compozită armată unidirec ional poate fi caracterizată prin patru ț
constante elastice#
- Modulul de elasticitate longitudinal
- Modulul de elasticitate transversal
- Modulul de elasticitate la forfecare
- $oeficin ii lui Poisson ț
%eoriile de rupere ale compozitelor pot fi exprimate în raport cu parametrii de
bază ai resten ei raporta i la axele lamelei. in&nd seama de natura materialului, ț ț Ț
diferită de cea a materialelor tradi ionale izotrope este necesară cunoa terea valorilor ț ș
pentru#
- 'ezisten a la trac iune longitudinală ț ț
Maxim Paul
R.C.S.C.
- 'ezisten a la compresiune longitudinală ț
- 'ezisten a la trac iune transversală ț ț
- 'ezisten a la compresiune transversală ț
- 'ezisten a la forfecare în planul ț
Proprietă ile fizico-mecanice ale materialelor compozite armate cu fibre sunt ț
determinate de o serie de factori# diametrul fibrelor, lungimea fibrelor, frac iunea ț
volumetrică de armare precum i orientarea fibrelor în raport cu axele produsului ș
compozit. "a stabilirea proprietă ilor materialului compozit, un factor decisiv îl ț
reprezintă propor ia relativă a componentelor. (rac iuni volumetrice se utilizeaza la ț ț
analiza i proiectarea compozitelor, iar cele gravimetrice la fabricarea acestora. )e ș
aceea este necesară stabilirea expresiilor de conversie reciprocă, a celor două tipuri
de frac iuni. ț
Se consideră un compozit cu volumul#

Masa compozitului exprimată cu a*utorul densită ilor este# ț
, unde sunt densită ile compozitului, fibrei i ț ș
matricei. )e unde rezultă#
!n cazul compozitelor cu armare in directie longitudinală se consideră
următoarele ipoteze#
- (ibrele au acelea i proprietă i i diametre, sunt continue i paralele+ ș ț ș ș
- $onlucrarea fibră-matrice este perfectă, fară alunecări la interfa ă+ ț
- Matricea i fibrele se consideră a fi omogene, izotrope cu o comportare ș
linear-elastică+
- Presupunand că fibrele răman paralele i că dimensiunile ne se sc,imbă ș
de-a lungul elementului, raportul ariilor componente este egal cu raportul
volumului.
Maxim Paul
R.C.S.C.
)acă nu există alunecare la interfa ă i deforma iile fibrelor, matricii i ț ș ț ț
compozitului sunt identice, se poate scrie#
unde indicele - reprezintă direc ia la care se face referirea. ț
Atunci cand compozitul este supus unei for e axiale ț , aceasta este
preluată de fibre cat i de matrice ș . .c,ilibrul static cere
ca for a totală ce ac ioneză asupra sec iunii transversale să fie egală cu suma for elor ț ț ț ț
ce ac ionează asupra fibrelor i a matricei# ț ș .
!ntrucat frac iunile de arie sunt egale cu frac iunile volumetrice pentru a ț ț
determina expresia pentru tensiunea longitudinală din compozit#
!n cazul în care curbele tensiunilor-deforma iilor ale materialului sunt liniare ț
$u a*utorul acestor rela ii din care rezultă că valorile proprietă ilor mecanice sunt ț ț
propor ionale cu ale frac iunilor volumetrice, rela iile sunt cunoscute sub numele de ț ț ț
regula amestecurilor. !n ultima rela ie s-a considerat că fibrele pot fi anizotropice, iar ț
matricea este izotropă. )e exemplu fibrele aramidice i cele de carbon prezintă ș
ortotropie/valori diferite pentru modulii de elasticitate0 în timp ce fibrele de sticla sunt
izotrope.
$and un compozit unidirectional cu armătură continuă este supus la întindere în
directia fibrelor, componenta cu deforma ia specifică limită cea mai mică cedează ț
prima. Presupunand că toate fibrele cedează la aceea i valoare a deforma iei ș ț
specifice se poate scrie# în care#
- rezisten a limita a fibrelor la trac iune+ ț ț
- tensiunea în matrice la deforma ia specifică de rupere a fibrelor. ț
.xprimand ca produsul dintre modulul elastic al matricei i deforma ia ș ț
specifică ce corespunde ruperii fibrelor se ob ine rela ia# ț ț
Maxim Paul
R.C.S.C.
Pentru stabilirea modulului de elasticitate transversal, se consideră ca i in cazul ș
modulului de elasticitate longitudinal ca fibrele avand aceea i proprietă i si diametre, ș ț
fiind continue si paralele da-a lungul compozitului. Ambii contituin i se presupun a fi ț
materiale linear elastice cu o legatură perfectă fibră-matrice. $onsiderand că fibrele
si matricea se deformează elastic i că tensiunea este aceea i in fibră, matrice i ș ș ș
compozit, în direc ie transversală, se poate deduce expresia modulului de elasticitate ț
transversal cu a*utorul regulii inversă a amestecurilor #
Modelul utilizat pentru calculul modulului de elasticitate nu este riguros din punct
de vedere matematic. 1alpin i %sai au dezvoltat ecua iile semiempirice pentru a ș ț
armoniza rezultatele mai multor analize micromecanice precise cu date
experimentale#
,unde i ș este factorul de eficien ă a armării ț
pentru încărcarea transversală. Pentru cazurile uzuale de sec ini circulare ale ț
fibrelor, rezultate satisfăcătore se ob in considerand ț .
!ntinderea în direc ie transversală pe fibre este cea mai defavorabilă situaie de ț
încărcare a unui compozit unidirec ional. (oarte mul i factori influen ează rezisten a ț ț ț ț
la trac iune în direc ie transversală i cei mai importan i sunt# rezisten a matricei, ț ț ș ț ț
proprietă ile interfe ei fibră-matrice i defectele din matrice cum ar fi microfisurile i ț ț ș ș
golurile.
!n cazul încărcării tranversale, fibrele cu modulul de elasticitate ridicat împiedică
deformarea matricei provocand concentrări de tensiuni i deforma ii specifice în ș ț
matrice i la nivelul interfe ei. (actorul de tensiuni ș ț este definit ca raportul dintre
tensiunea internă i tensiunea medie aplicată, valorile acestuia depind de ș
proprietă ile relative ale constituien ilor i de frac iunea lor volumetrică. ț ț ș ț
$ompozitul unidirec ional solicitat la compresiune în direc ie transversală, ț ț
cedează prin rupere la forfecare a matricei acociată cu desprinderea constituien ilor ț
i strivirea fibrelor. 'ezisten a la compresiune transversală este mai scazută decat ș ț
rezisten a la compresiune longitudinală. Pentru cele mai obi nuite mecanisme de ț ț
rupere rezisten a la compresiune transversală a compozitelor armate unidirec ional ț ț
este# , unde este rezisten a la compresiune a matricei i ț ș este
factorul de concentrare a tensiunii men ionate în sec iunea anterioară. ț ț
Maxim Paul
R.C.S.C.
2alorile rezisten ei la compresiune transversală sunt mai mari decat valorile ț
rezisten ei la trac iune în aceea i direc ie atat pentru matrice cat i pentru compozit. ț ț ș ț ș
)e asemenea rezisten a la compresiune transversală se măre te ce sporirea ț ș
frac iunii volumetrice de fibră. ț
Pentru încărcarea în plan a unui compozit unidirec ional se iau in calcul ț
coeficien i de tip Poisson# ț
,
. Macromecanica materialelor compozite
Macromecanica studiază materialele compozite lu&nd în considerare caracterul
lor anizotrop, admi&nd însă ca fiind valabilă ipoteza omogenităii /nu se ine cont de
structura internă a materialului, ci de caracteristicile globale ale lamelei0.
Structurile compozite de înaltă performană mecanică sunt realizate prin
suprapunerea a două sau mai multe lamele elementare cu orientări proprii diferite,
care acionează împreună în cadrul unui element structural unitar /produs stratificat0.
"amelele elementare /fig.3.-0 sunt alcătuite din matrice armată /ceea ce conferă
caracteristici mecanice ridicate0. Armătura poate fi constituită din fire aliniate paralel
/compozit unidirecional0, din esături /fire intersectate0 sau din fire scurte orientate
,aotic /aşa numitul 4mat50. 6ricare ar fi modalitatea de dispunere a armăturii,
proprietăile materialului compozit sunt diferite de la un punct la altul /caracter
neomogen0 iar pentru acelaşi punct de la o direcie la alta /caracter anizotrop0.
-
3
2
-
3
2
a. b.
(ig. 3.-
Maxim Paul
R.C.S.C.
"egea lui 1oo7e generalizată este #
3
2
σ · σ
1
2 2 2
σ · σ
3 3 3
σ · σ
1 1 1
τ · σ · σ
2 3 2 3 4
τ · σ · σ
2 1 2 1 6
τ · σ · σ
3 2 3 2 4
τ · σ · σ
1 2 1 2 6
τ · σ · σ
3 1 3 1 5
τ · σ · σ
1 3 1 3 5
1 1
ε σ ⋅ · E

11 11
ε σ ⋅ · E
unde . este modulul de elasticitate longitudinală.
"egea lui 1oo7e la forfecare pură este #
γ τ ⋅ ·G

31 31
γ τ ⋅ ·G

cu 8 9 modulul de elasticitate transversală.
'elaia de izotropie este #
( ) ν +
·
1 2
E
G
!n exprimare matriceală dezvoltată relaia devine#
Maxim Paul
R.C.S.C.
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
5
4
3
2
1
66 65 64 63 62 61
56 55 54 53 52 51
46 45 44 43 42 41
36 35 34 33 32 31
26 25 24 23 22 21
16 15 14 13 12 11
6
5
4
3
2
1

c c
ε
ε
ε
ε
ε
ε
σ
σ
σ
σ
σ
σ
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c
iar în scriere simbolică#
{ } [ ] { } ε σ ⋅ · C
unde#
-
{ } σ
este matricea coloană a componentelor tensorului tensiunilor+
-
{ } ε
este matricea coloană a componentelor tensorului deformaiilor+
-
[ ] C

matricea de rigiditate a materialului anizotrop.
'elaia /30,reprezintă "egea lui 1oo7e generalizată. .a exprimă starea de tensiune,
{ } σ
în funcie de starea de deformaie,
{ } ε
prin intermediul matricei de rigiditate
[ ] C

Materialele ortotrope sunt materialele ale căror proprietăi au două plane de
simetrie, prin fiecare punct trec trei plane ortogonale de simetrie elastică. .xtinz&nd
evidenierile făcute la materialele monoclinice pentru un plan de simetrie la două
planuri de simetrie, se obine#
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
;
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
66
55
44
33 23 13
23 22 12
13 12 11
6 12
31
23
3
2
1

0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 c c
γ
γ
γ
ε
ε
ε
τ
τ
τ
σ
σ
σ
c
c
c
c c c
c c c
c
Matricea de rigiditate
[ ] C
are aceeaşi formă cu matricea de rigiditate a unui
material izotrop. Se cunoaşte că un material izotrop reprezintă cazul particular al
unui material ortotrop 9 matricele lor de rigiditate sunt de aceeaşi formă. Acest lucru
Maxim Paul
R.C.S.C.
confirmă faptul că particularităile evideniate la materialele monoclinice au fost
corecte.
'elaia reprezintă "egea lui 1oo7e pentru materiale ortotrope. Matricea de
rigiditate conine : componente independente - constante elastice.
Se pot sublinia următoarele proprietăi#
- tensiunile normale σ
-
, σ
;
, σ
3
, nu depind de deformaiile specifice ung,iulare
γ
;3,
γ
3-,
γ
-;,
- tensiunile tangeniale τ
;3
, τ
3-
, τ
-;
, nu depind de deformaiile specifice liniare
ε
-,
ε
;,
ε
3,
- tensiunile tangeniale τ
i*
nu depind de deformaiile specifice ung,iulare γ
7*
şi
γ
i7

Macromecanica lamelei ortotrope- în analiza structurilor compozite, de multe ori
există stări plane de tensiuni. .cua iile constitutive in raport cu axele principale ala ț
materialului lamelei ortotrope, pentru starea plana de tensiuni sunt#

(olosind matricea complean elor putem scrie# ț
Maxim Paul
R.C.S.C.
Se pot scrie următoarele rela ii între termenii matricii de rigiditate i a ț ș
complean elor# ț
"amela la care axele de referintă coincid cu axele de simetrie se nume te lamelă ș
ortotropă specială. Axele de simetrie sunt direc ia longitudinală "- i direc ia ț ș ț
transversală %;. Structurile compozite sunt realizate prin uvitarea mai multor lamele ș
unidirec ionale într-o anumită succesiune de orientare a lamelelor. )e aceea direc iile ț ț
principale ale materialului sunt orientate cu un anumit ung,i fa ă de axele de ț
refetin a /x i <0. (iecare lamelă este ortotropă i respectă rela iile tensiuni-deforma ii ț ș ș ț ț
specifice în raport cu axele principale ale lamelei. Pentru calculul elementelor
stratificate din lamele compozite este necesară stabilirea rela iilor tensiuni-deforma ii ț ț
specifice în raport cu un sistem de coordonare general.
)eforma iile specifice corespunzătoare direc iilor principale ale materialelor# ț ț
+ +
Maxim Paul
R.C.S.C.
Modulul de elasticitate longitudinal se poate scrie plecand de la ecua iile ț
constitutive pentru starea plană de tensiuni într-un sistem arbitrar de axe#
, iar dacă starea de tensiuni uniaxială , deforma ia ț
specifică liniară de poate scrie# iar din defini ia modulului lui =oung ț
rezultă#
Pentru modulul de elasticitate transversal folosim acela i ra ionament cu ș ț
i toate celelalte componente nule rezultă# ș
Modulul de elasticitate la forfecare este determinat de starea de tensiuni
i celelalte componente nule sunt# ș
$oeficientul lui Poisson#
Maxim Paul
R.C.S.C.
$ele mai multe programe experimentale dedicate stabilirii caracteristicilor
mecanice ale compozitelor s-au concretizat prin incercări la trac iune sau comresiune ț
axială i la forfecare in plan a elementelor. !n cazul stărilor complexe de tensiuni, la ș
care direc iile de ac iune diferă de cele principale ale materialului, se poate analiza ț ț
cedarea lamelei pe baza teoriilor de rezisten ă, preluate de la materialele tradi ionale. ț ț
!ntrucat se consideră lamelele solicitate într-o stare plana de tensiuni, domeniul de
comportare sigura îl reprezintă aria delimitată de curbele rezisten elor limită ale ț
materialului.
$riteriul tensiunilor maxime a fost eleborat prin extinderea teoriei efortului unitar
normal maxim valabilă pentru materiale izotrope. $onform acestui criteriu cedarea
are loc cand orice tensiune in direc iile principale ale materialului depă e te ț ș ș
rezisten ele materialului în aceea i direc ie. ț ș ț
$riteriul tensiunilor maxime impune următoarele condi ii# ț
Avanta*ul acestei teorii constă în simplitate. Pentru aplicarea acestui criteriu unei
stări de încărcare care determină apari ia unei tensiuni în direc ii ce fac un ung,i ț ț cu
axele principale ale materialului.
$riteriul %sai-1ill diferă de celălalt criteriu deoarece prin acesta se includ rela ii ț
de interac iune între componentele stării de tensiuni, iar formele cvadratice ale ț
acestor ecua ii pentru starea plană de tensiuni conduc la o suprafa ă de cedare de ț ț
forma eliptică. !n conformitate cu această teorie un corp rezistă atata timp cat energia
poten ială specifică din orice punct al său este inferioară unei valori limită stabilite la ț
întindere pură.
Maxim Paul
R.C.S.C.
Materialul nu cedează dacă termenul stang este subunitar. Suprafa a de cedare ț
genelală este o elipsă, simetrică fa ă de sistemul de axe atunci cand rezisten a la ț ț
trac iune a compozitului este egală cu rezisten a la compresiune. ț ț