P. 1
Miracolul meu, Ingerul meu- Cap.16

Miracolul meu, Ingerul meu- Cap.16

|Views: 347|Likes:
Published by taralunga_liliana

More info:

Published by: taralunga_liliana on Sep 09, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

Capitolul 16

:

Secretul nostru

DPDV Bella -Te-am trezit, iubito? Vocea ii era atat de calda, de dulce. Am zambit. -Edward, am spus incet, intorcandu-ma in pat si maraind pentru ca ma chinuiam degeaba sa stau comfortabil. Ma obisnuisem cu patul lui, moale si cald, al meu pare acum o piatra. Nu ca nu-mi placeau pietrele, m-am amuzat si m-am intors in bratele ingerului meu. M-a inconjurat cu bratele si mi-a zambit cand ochii nostri s-au intalnit. -`Neata, Bella. Mi-a soptit si m-a sarutat pe frunte. Incercam cu disperare sa ma apropii mai tare de el, sa omor distanta dintre noi si a inceput sa rada, dar m-a lasat sa ma lipesc de el. -Mmm, cat e ceasul? Am bombanit somnoroasa, si mi-am lasat capul pe pieptul lui rece si am inspirat adanc, mirosea minunat, intotdeauna pentru totdeauna. - Patru dimineata, mi-a zis. Am vazut cum zambetul se mareste cu proportii periculoase. A, si apropo, sa stii ca aud cum se misca copilul. M-am ridicat atat de repede ca am ametit. M-am uitat mirata la burta, era atat de mica, inca nu se observa umflatura prin haine. -Serios? Am intrebat si imi mangaiam burta prin tricoul subtire. Edward a ras cu rasul lui muzical si a pus capul pe burta apasand foarte usor. -Da, serios. -Dar eu nu o pot simti, am exclamat intrebatoare, cu ochii mariti probabil. Ii puteam vedea zambetul de pe fata, era frumos, iti taia respiratia. Mi-a ridicat putin tricoul in sus, si obrazul lui rece se odihnea acum pe pielea calda. -E prea mica, mi-a explicat miscandu-si degetele usor, tandru pe burtica. Dar se misca mult. -Ooooh. Am stat in liniste mult timp, trecandu-mi degetele prin parul imprastiat al lui Edward, si degetele lui mangaindu-mi stomacul.Mi-a impins tricoul si mai sus si obrazul lui rece se odihnea acum aproape de sani. Am oftat adanc, fericita. -E gresit sa fiu fericita acum? Am intrebat iar cuvintele au alunecat pe buze, miam adus aminte atunci, in Volterra cand i-am pus aceeasi intrebare. Dar atunci credeam ca Edward nu ma iubea si ca ma va parasi din nou. Acum, stiam ca asta e imposibil. Ma uitam in ochii lui si stiam ca se gandea la acelasi lucru. -Nu, nu e gresit, mi-a raspuns si s-a intins sa ma sarute incet pe buze. Suntem impreuna si te iubesc. Nu conteaza unde vom merge, sau ce vom face, se referea la gandul mortii mele si la mutarea noastra in Italia, suntem impreuna si ne iubim reciproc, si indiferent ce va fi copilul nostru va fi cel mai iubit copil de pe pamant. Am zambit si mi-am inchis ochii in timp ce Edward ma tragea din nou in bratele lui. -Imi place cum suna. -Mmm, ce anume? A soptit si-si lasa buzele sa ma sarute incet pe gat. Respiratia lui rece parea ca-mi penetreaza pielea si nu am putut opri fiorul care mi-a trecut pe sira spinarii.

-Copilul nostru. Buzele lui leneveau pe gatul meu, si am incercat sa-mi fac curaj sa-l intreb ce ma deranja de cateva zile incoace. Am decis ca daca intreb direct, va fi mai bine. -Chiar ai crezut ca te-am inselat? Vocea mea era joasa, atat de inceata ca o soapta. Dar stiam ca a auzit fiecare cuvant. Am auzit si simtit cum si-a oprit brusc respiratia. Buzele s-au oprit din sarutat si nu se miscau. -Imi pare atat de rau, Bella. I-am suras incet si afectata. -Nu-i nimic. -Nu, m-a intrerupt cu vocea puternica si clara. M-a intors pana am ajuns in poala lui, si mi-a cautat privirea cu privirea lui intensa. Vedeam emotiile prin ochii lui calzi, aurii. Nu, nu e in ordine, Bella. Nu ar fi trebuit sa ma gandesc niciodata la asa ceva, Doamne, am fost asa prost. Stiu ca tu nu ai face asta niciodata, Bella. Am incredere in tine din toata inima..Eu.. Mi-am pus doua degete pe buzele lui oprindu-i cuvintele pline de durere. Puteam sa vad agonia care ii inota acum in ochi. -Shh, nu lasa asta sa te deranjeze, Edward. Te iert. Te-am iertat de mult timp. -Dar eu nu ma pot ierta. Soapta lui inca era plina de durere, si auzem oribilul regret din vocea lui. Aproape ca mi-a rupt inima. L-am luat in brate si l-am strans tare, apasandu-mi fata de pieptul lui. Simteam bratele lui nesigure inconjurandu-ma. -Te rog, Edward. Nu lasa asta sa te raneasca. M-a durut pe mine cand am aflat, si…si ca tu chiar ai crezut ca te-am inselat, ca te iubesc atat de putin. Dar…m-am oprit si i-am zambit usor. Dar stiu ca tu stii ca te iubesc mai mult decat orice, oricine, oriunde. Si stiu ca si tu ma iubesti la fel, asa ca te rog, nu te rani singur. Eu te iert. Iarta-te si tu. Edward a fost fara cuvinte cateva secunde si apoi m-a tras atata de aproape ca ma durea. Nu m-am plans, doar l-am imbratisat si eu si i-am respirat mirosul. -Te iubesc atat de mult ca doare, Bella. Mi-a soptit cu buzele lipite iar de gatul meu. M-am cutremurat la minunatul sentiment. -Totusi, nu vreau sa te doara, am spus si am inchis ochii lasandu-ma prada senzatiilor. -Asta e o durere buna. -Oh. Simplul meu “Oh” a sunat atat de prost pe cat eram si eu. Bella, stapana cuvintelor loveste din nou. Am zambit la gandul asta si m-am ghemuit in ingerul meu personal. Linistea dintre noi era comfortabila. Nu simteam nevoie de a vorbi, nici macar de a ma misca. Eram multumita ca stateam in bratele lui Edward, cu bratele lui in jurul meu, cu palmele pe stomacul meu. Zambetul mi s-a marit cand mi-am adus aminte de comentariul lui de mai devreme. -Pot auzi copil miscandu-se. Linistea a durat pana am gemut de fericire. -Oh, si Bella, cred ca e drept sa-ti spun ca mama ta vine cu cateva saptamani mai devreme. Va fi aici in dupa-amiaza asta. Ochii mei mai aveau putin si-mi ieseau din orbite. -Ce????

DPDV Edward Am sarit pe geam din casa Swan, muscandu-mi buza de piatra in timp ce aruncam priviri scurte spre casa unde Bella facea micul-dejun. Charlie statea la masa, citea ziarul si arunca priviri scurte la usa, asteptandu-ma pe mine fara indoiala. Niciodata nu venisem mai tarziu de opt treizeci si sase. Razand la gandul asta, am ajuns in fata usii si am batut incet. -Vin, a strigat Bella, sarind incet pe podea. Cand a deschis, am intrat inauntru si mi-am lasat degetele sa mangaie pielea moale. Mi-a zambit stralucitor, si a trebuit sa ma lupt cu necesitatea de a o saruta. Lui Charlie s-ar putea sa nu-i placa asta. Deja eram pe gheata subtire, subtire din cauza sarcinii. Ultimul gand mi-a facut zambetul periculos de mare. Inca o puteam auzi pe ea, pe Arianna. -Buna, Edward. Am fost distras de voce. Dar nu Bella ma salutase. Era Charlie, si zambea. Chiar la timp, a gandit amuzat. I-am zambit si mi-am luat mana de pe fata Bellei. -Buna dimineata, Charlie. i-am raspuns cu vocea moale si am inchis usa in spatele meu. Bella m-a apucat de mana si m-a tras pana in bucatarie. -`Neata, Edward, poti sa stai cu noi la micul-dejun, mi-a spus ea tachinandu-ma. M-am uitat cu coada ochiului la ea si am zambit la privirea machiavelica din ochii ei de ciocolata. -Deja am mancat, am spus , nefiind chiar in stare sa o refuz. Zambea atat de fericita, ca nu puteam suporta gandul ca eu sunt cel care ii sterge zambetul de pe fata. -Stiu ca ai mancat, ochii tai sunt aurii, mi-a soptit cu buzele la urechea mea cand mi-a intins cutitul. Tai carnatul? Am ras si am luat cutitul cu mainile reci. Charlie se uita cand la mine, cand la Bella, si a hotarat in liniste ca cei doi centimentri dintre mine si ea vor fi de ajuns, dar ar fi preferat vreo doi metri. Aproape am ras, dar mi-am muscat buza si m-am intors catre Bella. -Ai dormit bine? Am ras si ascultam gandurile amuzante ale lui Charlie. Ea a dat incet din cap si mi-a aruncat o privire atotstiutoare. Stiam perfect ca a dormit bustean. Fara cosmaruri, fara sa se trezeasca des, pana la patru dimineata si fara sa vorbeasca in somn. Charlie nu trebuia sa stie asta, totusi…ca eu am fost cu Bella toata noaptea, in camera Bellei, in patul Bellei.Ar fi facut unul din urmatoarele doua lucruri, daca nu amandoua. M-ar fi omorat sau ar fi cazut mort. Bella a ras si m-a intrebat acelasi lucru. -Tu cum ai dormit, Edward? Ochii imi erau pe jumatate inchisi cand m-am intors sa ma holbez la ea. -Pai, foarte bine, multumesc. Am ras amandoi si Charlie si-a scuturat capul, gandindu-se daca suntem sanatosi la cap si sorbea incet din cafea. Nu am putut opri rasul care mi-a cutremurat trupul, si nici macar gandurile la viitorul nostru nu puteau stinge fericirea care ardea in mine. Charlie s-a uitat la mine si a deschis gura sa vorbeasca.

-Edward, ce…dar intrebarea lui a fost intrerupta de soneria telefonului. Bella a tresarit, a scapat spatula cu care amesteca ouale, si a fugit la telefon, fara indoiala intrebandu-se daca era mama ei la celalalt fir. -Alo? A intrebat fara suflu. Chiar si din bucatarie puteam auzi persoana de la celalalt fir. Imediat ce vocea s-a auzit stiam ca e Renee. -Bella? -Buna, mama. -Buna, iubito. Cum merg lucrurile? In traducere : Ce faci tu, Edward si copilul? Am zambit si am taiat cu atentie inca o bucata de carnat inainte sa-i dau drumul in tigaie.Bella i-a replicat, si ea si Renee au mai vorbit cateva minute pana Renee i-a aruncat bomba, -Deci, iubito, sunt aici in aeroport si am nevoie sa vina cineva sa ma ia. -Esti aici? A intrebat mirata Bella. In Forks? -Pai, nu chiar in Forks. Prostuto. Nu este aeroport in Forks. Renee a ras si Bella, dar si Charlie, se uitau mirati la telefon. Bella a mai palavragit fericita cateva minute inainte sa inchida, si apoi a intrat vesela in bucatarie. -Edward, hai sa mergem. Mergem sa o luam pe mama, a spus apucandu-ma de mana. Stateam nemiscat in locul unde eram in timp ce ea incerca in van sa ma miste. -Dar micul-dejun, am protestat incet. Trebuie sa mananci Bella, nu e bine pentru copil ca sari peste mese atat de des. S-a bosumflat, dar am reusit intr-un fel sa o fac sa manance doua oua si o bucata de carnat inainte sa urgenteze sa plecam acum. -Vii, tata? A intrebat Bella, un zambet luminandu-i trasaturile iar eu ii tineam usa deschisa. Charlie a scuturat din cap. -Nu, dar sa va distrati. Am dat din cap si am realizat ca Bella reusise sa topaie tot drumul pana la masina. Deja era pe scaunul pasagerului cand m-am intors. Am ras si am intrat in masina langa ea. Cumva, imi dadeam seama ca vizita lui Renee pentru urmatoarele saptamani va fi foarte, foarte diferita de ultima oara. -Deci cum planuiesti sa-i explici mamei mele ca ai reusit sa faci in drum de o ora si jumatate in treizeci si doua de minute si cinci secunde? M-a intrebat Bella batandu-si ecranul ceasului, cand am parcat aproape de aeroport. Era aglomerat si a trebuit sa parchez foarte,foarte departe, aveam un drum lung de strabatut in fata. M-am dat jos si mam dus sa-i deschid portiera Bellei, si apoi am ajutat-o sa iasa din masina. Nu i-am dat drumul la mana cand am inceput sa mergem -Spune-i ca eu conduc ca un nebun. Jessica a inghitit galusca. A zambit cand si-a amintit momentul de acum doi ani cand a comentat negativ la modul meu de a conduce, a doua zi dupa ce aflase cine, ce sunt. Am mers in liniste cam zece minute pana am ajuns in terminalul aglomerat. Apoi a venit ambuscada. -Bella, oh, Bella ! Ce bine-mi pare sa te vad, iubito. Si Edward ! Ne-a imbratisat pe amandoi odata, si mi-am pus o mana pe stomacul Bellei sa impiedic sufocarea Ariannei. Renee nu putea fi descurajata, desi cand s-a tras inapoi, s-a uitat fix la burtica Bellei si a mangaiat-o. -Oh, ce burtica mica si draguta.

Cuvintele ei erau mai putin fericite decat gandurile. Si-a presat buzele si apoi a spus, fara nervi. -Deci, chiar esti insarcinata. Bella si-a dat ochii peste cap, desi Renee nu a vazut-o. Mi-am pus un brat pe umerii ei incercand sa o sustin. -Da, sunt, Sunt in unsprezece saptamani, a spus Bella mandra., si puteam vedea rezolvarea ferma din ochii ei. Era hotarata sa nu lase nimic din ce spune Renee sa o deranjeze. Am sarutat-o pe frunte si i-am tinut mana strans. -Pai, nu pot spune ca sunt fericita pentru tine, a spus Renee oftand si ne masura cu privirea pe amandoi. Pentru ca mi-as fi dorit cu disperare sa fiti mai responsabili. Dar spun ca eu cred ca va iubiti unul pe altul cu adevarat si din toata inima, si ca si copilul va fi foarte iubit. Bella stralucea cand mama ei a terminat de vorbit. Stiam ca e important, foarte important, pentru ea ca mama ei sa fie de acord, pentru ca foarte curand, noi trei vom disparea, pentru totdeauna. Mi-am inghitit nodul din gat si am luat gentile de la Renee. -Mergem, atunci? Atunci Bella si-a dat seama ca eram intr-un loc public, si multi ochi curiosi ne priveau. A rosit, gandindu-se fara indoiala la ceea ce se spusese, a dat din cap si a luat-o de mana pe mama ei cu mana pe care nu o tineam eu. -Stai pana la nunta, mama? A intrebat Bella curiozitatea infrangand rusinea, in timp ce ne indreptam spre hala ce ne va conduce la iesirile ploioase, si catre plimbarea lunga pana la masina. -Desigur, Bella. A raspuns Renee fericita, zambind frumos. Stii, sunt doar doua saptamani pana atunci. Bella a dat din cap, mama si fiica au discutat cateva minute despre cum vor dormi, Renee va sta cu Bella cateva zile si apoi la un hotel pentru restul zilelor, si discutau despre ce face Charlie, cum sunt prietenii. Eu doar zambeam, ascultandu-le pe jumatate. Bella era vizibil fericita ca o vede pe mama ei si eu eram fericit deasemenea. In mare parte pentru ca se pare ca toata lumea acceptase in sfarsit ca suntem impreuna, si pe Arianna. Era un sentiment minunat, serios. Zambetul mi-a fost sters abrupt cand am auzit zgomotul facut de cauciucul rotilor si tipetele mamei si a fiicei. M-am intors la timp sa vad camioneta mare, alba indreptandu-se catre Renee, avea ochii mariti de groaza, Nu m-am oprit sa ma gandesc si am fugit la ea, cu o viteza imposibila pentru oameni, si am impins-o din drum. Am cazut pe asfalt si am auzit camioneta oprindu-se in mine. -Edward! Tipetele Bellei mi-au umplu urechile, a fugit si s-a asezat in genunchi langa mine, cu mana tremurand intinsa catre mine si cu ochii plini de lacrimi. Stiam la fel de bine ca si ea ca nu am nimic, ceva atat de simplu ca o camioneta nu putea sa ma raneasca, nu conteaza cat de rapid eram. Nu, teroarea din ochii mei era indreptata catre oamenii din jurul nostru, care se holbau la mine.

Si desi era o urma perfecta dupa trupul meu pe masina, eu nu aveam nicio zgarietura. O, la dracu.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->