ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE ŞI A RISCULUI ÎNTREPRINDERII

Modul 1
LECT.UNIV.DR. SORIN NICOLAE BORLEA

Promovarea culturii antreprenoriale şi formare antreprenorială în mediul de afaceri din judeţul Sălaj
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 POS DRU - Axa prioritară 3 “Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor şi a întreprinderilor” POS DRU – Domeniul major de intervenţie 3.1”Promovarea culturii antreprenoriale”

2

CAPITOLUL 1

Analiza performanţelor financiare
Motto: Stai puţin. Priveşte la obiectivele tale. Priveşte la performanţele tale. Vezi dacă performanţa ta se potriveşte obiectivelor tale. Dan Kelly

1.1. Aspecte generale privind performanţele
Conform abordărilor date IAS/IFRS prin performanţe financiare se înţeleg veniturile, cheltuielile şi rezultatele financiare ale unei entităţi economice. Informaţii despre aceste structuri financiare sunt oferite în principal de Contul de Profit şi Pierdere însă o parte din notele explicative vin să completeze informaţiile privind performanţele entităţii. Ne referim aici cel puţin la notele explicative obligatorii de întocmit potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 1752/2005) şi anume: „Analiza rezultatului din exploatare”, „Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari”, Active imobilizate, Provizioane.

1.1.1. Definiţii ale elementelor de performanţă financiară
Cheltuielile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari (par. 70.b. din „Cadru general” IFRS). În principiu o cheltuială semnifică o „sărăcire” a entităţii, generată fie de o micşorare a unor elemente de active patrimoniale, fie de o creştere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii).

Veniturile reprezintă potrivit abordărilor IAS/IFRS creşteri ale beneficiilor economice
înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale valorii activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalurilor 3

proprii, altele decât cele rezultate din contribuţia acţionarilor (par. 70.a. din „Cadru general” IFRS).Veniturile în principiu, semnifică o „îmbogăţire” a entităţii, generată fie de o creştere a unor elemente de active patrimoniale, fie de o scădere a unor elemente de pasive patrimoniale (capitaluri proprii sau datorii).

Rezultatele financiare pot fi sub formă de :
• profit, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exerciţiu financiar, veniturile exced cheltuielile. • pierdere, dacă într-o perioadă de timp determinată, de regulă un exerciţiu financiar, cheltuielile excced veniturile.

1.1.2. Prezentarea în contul de profit şi pierdere a elementelor de performanţă financiară
Modul de formare al rezultatelor poate fi diferit în funcţie de criteriul de clasare al cheltuielilor care au stat la baza obţinerii acestora. După modul de formare, rezultatele pot fi grupate în două categorii principale: 1. Rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după natura lor; 2. Rezultate obţinute prin clasarea cheltuielilor după funcţie. 1. Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 1752/2005), Contul de Profit şi Pierdere va avea o structură aproximativ similară cu cea anglo-saxonă în care cheltuielile sunt ierarhizate după natura acestora (exploatare, financiare, extraordinare) şi sunt prezentate într-un format de tip vertical. Referenţialul utilizat pentru compararea cheltuielilor este producţia exerciţiului. Cu ajutorul unei astfel de forme a Contului de Profit şi Pierdere se va explica modul de constituire a rezultatului exerciţiului în diferite etape permiţând desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanţelor economice ale celor trei activităţii desfăşurate de o firmă într-o perioadă de gestiune şi anume: - activitatea de exploatare; - activitatea financiară; - activitatea curentă; - activitatea extraordinară. Corespunzător fiecărei activităţi îi apare un flux de venituri, cheltuieli, rezultat astfel: a) Fluxuri de exploatare, care cuprind operaţiuni economice cu caracter specific, obişnuit şi repetitiv, care vizează activitatea normală şi curentă a unei întreprinderi, excluzând prin influenţă cu caracter financiar sau extraordinar. Operaţiunile de exploatare 4

permit determinarea rezultatului din exploatare, rezultat real, generat de activitatea de bază a entităţii. b) Fluxurile financiare sunt acele operaţiuni economice care se referă la activitatea financiară şi care au un caracter obişnuit, repetitiv şi specific. Fluxurile financiare permit determinarea rezultatului financiar. c) Fluxurile curente se obţin din însumarea fluxurilor de exploatare cu cele financiare ele fiind cele care generează rezultatul curent. Prin activităţi curente se înţelege orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a afacerilor sale precum şi activităţile conexe în care aceasta se angajează şi care au o legătură cu cele din prima categorie.

c) Fluxurile extraordinare cuprind operaţiuni economice care nu au legătură
directă cu obiectul normal de activitate al societăţii. Operaţiunile din această categorie au un caracter accidental. Potrivit reglementărilor contabile în vigoare (O.M.F.P. nr. 1752/2005, par.39) elementele extraordinare sunt venituri sau cheltuieli ce rezultă din evenimente şi tranzacţii care sunt în mod clar diferite de activităţile curente ale unei întreprinderi şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat. Exemple de evenimente sau tranzacţii ce dau naştere în general la evenimente extraordinare în cazul majorităţii entităţilor sunt: exproprierea activelor, un cutremur sau un alt dezastru natural. Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacţie se delimitează clar de activităţile curente ale entităţii, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau a tranzacţiei aferente activităţii desfăşurate în mod curent de entitate, decât frecvenţa cu care se aşteaptă ca aceste evenimente să aibă loc. Prin urmare, un eveniment sau o tranzacţie poate fi extraordinară pentru o entitate, dar nu şi pentru o alta, datorită diferenţelor dintre activităţile curente ale acelor entităţi. De exemplu, pierderile rezultate în urma unui cutremur pot fi calificate de către o entitate ca element extraordinar. Fluxurile extraordinare permit determinarea rezultatului extraordinar. Prin însumarea acestor rezultate se obţine rezultatul brut al exerciţiului.

Notă !!!
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară nu agreează raportarea niciunui element de venituri sau cheltuieli ca fiind element extraordinar, nici în contul de profit şi pierdere şi nici în note (conform IAS 1-Prezentarea situaţiilor financiare, par. 85). Ca atare acesta va trebui să fie raportat fie la categoria „exploatare” fie la cea „financiară” în funcţie de natura, altă alternativă nefiind permisă. Din necesităţi de armonizare a contabilităţii româneşti la Directivele Europene, o astfel de alternativă este permisă de reglementările româneşti în materie de contabilitate. 5

Aceste informaţii permit extragerea unor elemente analitice cu scopul explicării cauzelor care au generat o anumită evoluţie a ajustărilor de valoare a activelor corporale.2. nr. 1752/2005 a se întocmi în cadrul notelor explicative dar numai cu referire la rezultatul din exploatare (prin Nota 4 „Analiza rezultatului din exploatare”).Vom numi o astfel de analiză drept o analiză simplă a performanţelor financiare.M. Vorbim aici de o analiză complexă a performanţelor financiare care vine să completeze valenţele analizei realizate în cadrul primei categorii. Spre deosebire de modelul anterior în cazul rapoartelor financiare obţinute prin clasarea cheltuielilor după destinaţie (exploatare.bursiere.Informaţii privind amortizarea şi ajustările pentru depreciere efectuate activelor informaţii care sunt cuprinse în Nota 1 „Activele imobilizate”. b) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor altele decât cele din Contul de Profit şi Pierdere. În acest sens se utilizează Nota 3 „Repartizarea profitului”. . Spre deosebire de modelul anterior referenţialul utilizat pentru compararea cheltuielilor va fi producţia vândută şi nu producţia exerciţiului. desfacere. 6 . Un astfel de model este precizat de O. În funcţie de sursele de provenienţă ale informaţiilor privind performanţele financiare avem: a) Analiza performanţelor financiare în contextul valorificării informaţiilor din Contul de Profit şi Pierdere . În funcţie de obiectivele urmărite în cadrul analizei performanţei financiare regăsim: a) Analiza de ansamblu a performanţei financiare b) Analiza performanţelor financiare pe baza ratelor: .F.P.Informaţii privind repartizarea profitului. în cadrul cărora să se realizeze o clasificare a cheltuielilor după funcţie. Analiza performanţelor financiare se poate defalca astfel: A. 4 “Analiza rezultatului din exploatare”. B. în cadrul cărora se determină toate destinaţiile profitului. .Informaţii privind rezultatul exploatării. . administrare) este posibilă formarea unui rezultat confirmat de piaţă deoarece rezultă din compararea costului vânzărilor cu producţia vândută. Aceste informaţii se regăsesc în cadrul notei nr.de profitabilitate. Este vorba aici despre cel puţin următoarele categorii de informaţii: . necorporale şi financiare.

Informaţii privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli cuprinse în Nota 2 „Provizioane”. a. * nivelul financiar. Fiind un indicator de volum. * nivelul global.. 1. Acestea furnizează informaţii extrem de importante pentru explicarea cheltuielilor şi venituri cu provizioanele prin prisma evoluţiei acestora pe elemente componente de provizioane constituite pentru diferite naturi de riscuri şi cheltuieli 1. cheltuieli şi rezultate pe baza informaţiilor puse la dispoziţie prin situaţiile financiare. * Nivelul curent. adică a activităţii de exploatare utilizând un sistem de indicatori specifici calculaţi pe baza Contului de Profit şi Pierdere pe de-o parte şi pe baza notelor explicative pe de altă parte. analiza se adânceşte pe patru niveluri. Cifra de afaceri netă evidenţiază dimensiunea portofoliului de afaceri realizate de o societate comercială în relaţie cu diferiţi parteneri.1 Analiza pe niveluri a performanţelor financiare În acest sens. a) Nivelul de exploatare În cadrul acestei analize a performanţelor se pune în evidenţă volumul activităţii principale (de bază).) Indicatori calculaţi pe baza Contului de Profit şi Pierdere (cu structurarea cheltuielilor după natură). 2. Analiza de ansamblu a performanţelor financiare Primul pas în analiza performanţelor financiare îl reprezintă analiza de ansamblu a performanţelor financiare în cadrul căreia vom pune în evidenţă gradul de realizare a performanţelor pe diferite niveluri de activitate iar apoi vom urmări evoluţia şi mutaţiile structurale produse în cadrul acestora pe categorii de venituri.1. * nivelul extraordinar. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea situaţiilor financiare pe mai multe exerciţii financiare succesive. cât şi volumul activităţii desfăşurate de o firmă axată pe vânzări 7 . cifra de afaceri netă reflectă atât latura comercială a unei firme producătoare (prin producţia vândută) (Qv). 1. şi anume: * nivelul de exploatare. 2.

care denatura în mod substanţial indicatorii de performanţă ai acestor tipuri de entităţi. Capacitatea entităţii de a schimba unul sau ambii factori va depinde de cererea pentru produsele entităţii. deoarece. pentru astfel de entităţi.rămânea în afara sferei de cuprindere a cifrei de afaceri. QE = Q V + Q S + Q i Producţia vândută se calculează din rulajul creditor al conturilor din grupa 70 mai puţin contul 707 producţiei stocate (Qs) cuprinde atât variaţia stocului Variaţia de produse finite (SPF) cât şi variaţia producţiei în curs de execuţie (SPCE) de la sfârşitul şi începutul exerciţiului financiar analizat. fie prin ambele metode. 8 2. indicator ce va fi calculat în cele ce urmează. SE reprezintă subvenţiile de exploatare care se preiau din rulajul creditor al contului 7411. pe de altă parte. Producţia exerciţiului (QE) evidenţiază dimensiunea activităţii comerciale a unei . În acest fel se realizează un pas important în direcţia îmbunătăţirii legislaţiei contabile. principala activitate producătoare de profit –leasingul. se vor include în cifra de afaceri netă şi dobânzile aferente leasingului financiar.(prin vânzările de mărfuri. conform modificărilor aduse reglementărilor contabile româneşti prin OMFP.nr. Cifra de afaceri netă aferentă vânzărilor poate fi majorată fie printr-un volum sporit al bunurilor vândute. firme productive atât în relaţia cu terţii (clienţii) prin producţia vândută şi variaţia producţiei stocate (Qs). de poziţia firmei în competiţia în care s-a angajat precum şi de condiţiile oferite întreprinzătorului de mediul economic. CAN = VM + Qv + SE VM reprezintă volumul mărfurilor vândute care se preia din rulajul creditor al contului 707. Qv reprezintă producţia vândută.VM) şi subvenţiile din exploatare aferente cifrei de afaceri netă (SE). cât şi în relaţia cu sine însăşi prin producţia de imobilizări (Qi). fie prin creşterea preţurile practicate. pe de-o parte. 1752/2005. Indicatorul cifra de afaceri netă este determinat explicit în cadrul rubricilor solicitate pentru prezentarea Contului de Profit şi Pierdere. ‫ ڤ‬Notă ! Pentru entităţile economice al căror obiect principal de activitate îl reprezintă leasingul.

3.1752/2005 nu mai prezintă explicit acest indicator probabil tocmai din cauza faptului că valoarea sa informaţională era limitată de caracterul său eterogen. şi cheltuielile cu materiile prime.structura de producţie şi de vânzare.P. indicatorul „producţia exerciţiului” are un caracter eterogen ca urmare a bazelor de evaluare diferite utilizate. cât şi de societăţile comerciale care desfăşoară activitate de comerţ prin magazinele proprii. Marja comercială (MC) reprezintă valoarea nou creată în sfera comerţului. astfel: 1 H. Marja industrială (MI) reprezintă valoarea nou creată în activitatea productivă desfăşurată de o societate comercială într-o perioadă determinată de timp respectiv durata exerciţiului financiar.QS = ∆ SPCE + ∆ SPF Producţia stocată este dată de soldul contului 711. Cu toate acestea apreciem că acest indicator este util fiind baza de pornire a indicatorilor tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Producţia imobilizată se calculează din rulajul creditor al contului 711 Din punct de vedere al analizei.F. Actualele reglementări contabile care realizează armonizarea la IAS (în prezent în vigoare O. . întrucât producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare. .costul de producţie. calculul său se poate realiza însă pe baza rubricilor prezentate în actuala schemă. dacă are sold creditor se adună iar dacă are sold debitor se scade. Marja industrială se determină ca diferenţă între producţia exerciţiului (QE) pe de-o parte.G. Indicatorul se determină ca diferenţă între veniturile rezultate din vânzarea mărfurilor (VM) şi cheltuielile privind mărfurile (CD) adică: MC = VM – CD 4. □ Notă ! Vechile reglementări contabile de orientare franceză1 precizau prezentarea explicită a indicatorului Producţia exerciţiului în cadrul schemei Contului de Profit şi Pierdere. Producţia de imobilizări cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obţinerea activelor corporale şi necorporale necesare investiţiilor proprii. Astfel. de societăţile de profil. În consecinţă şi factorii care modifică starea acestor componente se grupează în: . . iar producţia stocată şi producţia de imobilizări sunt evaluate în costuri de producţie. 704/1993 pentru aprobarea bilanţului contabil al agenţilor economici 9 .preţul de vânzare. energie (CM) şi lucrările executate de terţi (Lt) pe de altă parte. materiale. Extracontabil. nr.M.volumul fizic.

d) valoarea adăugată reprezintă sursa de remunerare a personalului. se preiau influenţele negative generate de evaluarea în mod diferit a elementelor ce formează acest indicator. c) valoarea adăugată exprimă gradul de integrare economică a unei societăţi comerciale. Având în vedere însă că baza de pornire la calculul valorii adăugate este producţia exerciţiului. g) valoarea adăugată măsoară contribuţia firmei la obţinerea produsului intern brut al unei ţări. Lucrările şi serviciile executate de terţi se calculează din rulajelor debitoare ale conturilor din grupele 61 şi 62. Importanţa analizei valorii adăugate rezultă din următoarele considerente: a) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a rezultatului din exploatare şi a rezultatului net al exerciţiului. b) valoarea adăugată reprezintă sursa principală de autofinanţare a activităţii agenţilor economici. e) valoarea adăugată constituie sursa de finanţare a obligaţiilor bugetare.MI = QE – [ CM + Lt ] Cheltuielile cu materialele prime şi materialele consumabile se calculează din rulajul debitor al conturilor din grupa 60 mai puţin contul 607. 5. de obicei durata exerciţiului financiar. Valoarea adăugată (VA) reprezintă valoarea nou creată de o societate comercială în decursul unei perioade de timp determinate. Valoarea adăugată se determină prin însumarea marjei comerciale şi a marjei industriale: VA = MC + MI Valoarea adăugată este cel mai sintetic indicator de rezultate care exprimă volumul activităţii unei întreprinderi şi spre deosebire de ceilalţi indicatori de volum prezentaţi mai sus prezintă avantajul de a reflecta doar volumul a ceea ce s-a produs efectiv în entitate. Valoarea adăugată obţinută de o entitate se repartizează în general între cele cinci părţi participante astfel: a) personalul salariat care este retribuit prin salarii şi protecţia socială aferentă (inclusiv impozitul pe salarii) b) statul care percepe impozite şi taxe (inclusiv impozitul pe profit) c) împrumutătorii care percep dobânzi 10 . f) valoarea adăugată reprezintă sursa de sporire a rezervelor societăţii comerciale. făcând abstracţie de intrările din afară.

taxe şi vărsăminte asimilate şi se calculează din rulajul debitor al contului 635 11 . rezultat neinfluenţat de volumul altor venituri din exploatare respectiv de volumul amortizărilor şi provizioanelor. participări la profit) e) care poate beneficia de surse de autofinanţare (profit nerepartizat şi amortizări). Pentru aprecierea modului de distribuire a valorii adăugate se pot utiliza următoarele rate/rapoarte: Personal Stat Grup asociaţi şi Cheltuieli adăugată Dividende adăugată Cheltuieli adăugată cu personalul/Valoarea Impozite şi taxe/ Valoarea adăugată şi cu repartizări/ dobânzile/ Valoarea Valoarea Împrumutători Entitate Autofinanţare/ Valoarea adăugată Agregarea valorii adăugate de la nivel de entitate până la nivelul economiei naţionale formează indicatorul macroeconomic Produsul intern brut. Acest indicator relevă în formă brută capacitatea activităţii de exploatare de a genera profit. Rezultatul brut din exploatare (RBEXP) reprezintă rezultatul obţinut de o societate comercială din activitatea de exploatare. Analiza modului de repartizare a valorii adăugate este importantă pentru a pune în evidenţă gradul de participare a fiecărei categorii la generarea valorii adăugate şi de asemenea pentru a aprecia nivelul de retribuire în raport cu efortul depus. 6.d) proprietarii şi conducătorii entităţii care au dreptul la o remunerare sperată (dividende. Rezultatul brut din exploatare se poate determina prin 2 metode: a) Pe baza valorii adăugate: ≥ 0 rezulta excedent brut din exp loatare RBEXP = VA+SE – [ It + CP ]   < 0 rezulta deficit brut din exp loatare  - VA reprezintă valoarea adăugată calculată SE reprezintă subvenţiile de exploatare care se preiau din rulajul creditor al contului 741 It reprezintă cheltuielile cu alte impozite.

Rezultatul din exploatare (RE) diferă de rezultatul brut al exploatării prin faptul că ţine cont de politica de amortizări şi provizioane promovată de entitate deci este un rezultat net de amortizări şi provizioane. adică: RE = VE-CE ≥ 0 rezulta profit din activitate a de exp loatare RE poate fi  < 0 rezulta pierdere din activitate a de exp loatare  12 .Cheltuieli de exploatare din amortizări şi provizioane Alte venituri din exploatare se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 75 Venituri de exploatare din amortizări şi provizioane se determină din rulajul creditor al contului 781 Alte cheltuieli de exploatare se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 65 Cheltuieli de exploatare din amortizări şi provizioane se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 68.- CP reprezintă cheltuielile cu personalul şi protecţia socială şi se preiau din rulajul debitor al conturilor din grupa 64. b) Directă: RBEXP = Venituri din exploatare (numai din grupele 7074) – Cheltuieli din exploatare (numai din grupele 6064) ≥ 0 rezulta excedent brut din exp loatare  < 0 rezulta deficit brut din exp loatare  7.Alte cheltuieli de exploatare . Se calculează prin 2 metode: a) Pe baza rezultatului brut din exploatare: RE = RBE + Alte venituri din exploatare +Venituri de exploatare din amortizări şi provizioane . b) Ca diferenţă între veniturile din exploatare (VE) şi cheltuielile de exploatare (CE).

13 .Caaux reprezintă cheltuielile activităţii auxiliare. 1. prin indicatorii „rezultatul brut financiar” şi „rezultatul financiar”.Cd reprezintă cheltuielile de desfacere .Cab reprezintă cheltuielile activităţii de bază.2. . corespunzătoare activităţii normale. Analiza indicatorilor prezentaţi care exprimă performanţele activităţii de exploatare se poate adânci utilizând procedeele deterministe punând astfel în evidenţă cauzele ce au determinat pe de-o parte sporirea/diminuarea veniturilor iar pe de altă parte sporirea/diminuarea cheltuielilor.Ci reprezintă cheltuielile indirecte de producţie. a. Rezultatul din exploatare va reflecta performanţa activităţii de exploatare iar în ipoteza unei clasificări a cheltuielilor după destinaţie. Cbs= Cab+Caaux+Ci . unde .) Indicatori calculaţi pe baza Notei 4 „Analiza rezultatului din exploatare” (unde este valabilă o structurare a cheltuielilor după funcţie). RBCAN = CAN -Cbs 2. . Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RBCAN) pune în evidenţă 3. unde . b) Nivelul financiar evidenţiază. fluxurile financiare ale unei societăţi comerciale. acesta va fi format astfel: RE = RBCAN -Cd-Cga+Avex. rezultatul brut aferent activităţii de producţie. curente a acesteia. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Cbs) care cuprinde costurile directe şi indirecte componente ale costului total al bunurilor şi serviciilor efectuate de entitate.Cga reprezintă cheltuielile generale de administraţie .Rezultatul de exploatare evidenţiază rentabilitatea economică a unei întreprinderi.Avea reprezintă alte venituri din exploatare Rezultatul din exploatare determinat prin cele două modalităţi bineînţeles că va fi acelaşi diferenţa constând doar în modul de obţinere al său.

Rezultatul financiar (RF) se determină ca diferenţă între veniturile financiare (VF) şi cheltuielile financiare (CF). neinfluenţat de provizioane şi amortizări financiare: RBF = VFB – CFB . Nefavorabilă atunci când rentabilitatea investiţiilor procurate prin creditare este sub nivelul costurilor ocazionate de creditare. adică: ≥ 0 rezulta profit din activitate a financiara RF = VF-CF  < 0 rezulta pierdere din activitate a financiara  1.CFB reprezintã cheltuieli financiare (mai puţin amortizãrile şi provizioanele) şi se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 66. astfel: a) Dacă rezultatul financiar (RF) reprezintă un profit situaţia poate fi: Favorabilă. Cu alte cuvinte se obţine în această situaţie un efect de levier negativ iar creditarea a prejudiciat practic rezultatele exploatării. b) Dacă rezultatul financiar (RF) reprezintă o pierdere situaţia poate fi: Favorabilă atunci când rezultatul negativ de natură financiară este compensat de surplusul de efecte pe care l-a generat creditarea pentru activitatea de exploatare. 14 .1. obţinut de o societate comercială.VFB reprezintã venituri financiare (mai puţin venituri din provizioane) şi se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 76 . deoarece sursele băneşti disponibile au fost plasate eficient în activităţi de natură financiară obţinând venituri care depăşesc costurile de finanţare a exploatării. în funcţie de oportunităţile de investire de care beneficiază entitatea la un moment dat şi modul de a accepta sau nu finanţarea lor prin credit. Nefavorabilă atunci când rezultatul pozitiv se datorează neangajării în operaţiuni de creditare pierzându-se astfel diverse oportunităţi de investiţii. 2. Rezultatul brut financiar (RBF) reprezintă rezultatul intermediar. Veniturile financiare (VF) se obţin din rulajele creditoare ale conturilor din grupele 76 şi 786 2. Cheltuielile financiare (CF) se obţin din rulajele debitoare ale conturilor din grupele 66 şi 686 Atât profitul cât şi pierderea din activitatea financiară pot fi interpretate favorabil respectiv nefavorabil. după caz.

nr.P. 1. amenzi şi penalităţi. 2.VBEX reprezintã venituri extraordinare (mai puţin venituri din provizioane) şi se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 77 . Aceste tip de operaţiuni are un caracter întâmplător.Rezultatul financiar este un indicator care măsoară rentabilitatea unei întreprinderi la nivelul fluxurilor financiare. Activitatea excepţională. Activitatea extraordinară cuprinde veniturile şi cheltuielile prilejuite de evenimente extraodinare de genul calamităţilor sau a altor evenimente extraodinare. aceste activităţi erau în strânsă legătură cu activitatea de exploatare a entităţii motiv pentru care noile reglementări le includ în apanajul activităţii extraordinare. 403/1999 el înlocuind vechiul concept de „excepţional”. Printr-o analiză detaliată. şi anume: ≥ 0 rezulta profit din activitate a extraordin ara REX = VEX-CEX  < 0 rezulta pierdere din activitate a extraordin ara  - Veniturile extraordinare (VEX) se obţin din rulajele creditoare ale conturilor din grupele 77 şi 787 15 . diferenţele referindu-se la: 1. Cele două noţiuni diferă între ele atât ca formă respectiv titulatură dar mai ales ca fond.M. 2.F. donaţii primite sau oferite. el neputând fi luat în calcul pentru aprecierea performanţelor viitoare ale unei întreprinderi. atât datorită lipsei de regularitate în apariţii cât şi datorită sensului foarte alternant (profit/pierdere). deşi caracteriza operaţiuni întâmplătoare cum ar fi: cedarea de active. c) Nivelul extraordinar pune în evidenţă prin indicatorii săi specifici fluxurile financiare din operaţiuni extraordinare. Rezultatul brut extraordinar (RBEX) este un indicator parţial care arată volumul rezultatelor obţinute din activitatea extraordinară neinfluenţate de amortizările şi provizioanele specifice acestor fluxuri financiare: RBEX = VBEX – CBEX în care: . Rezultatul extraordinar (REX) se calculează ca diferenţă între veniturile excepţionale (VEX) şi cheltuielile excepţionale (CEX).CBEX reprezintã cheltuieli extraordinare (mai puţin amortizările şi provizioanele) şi se determină din rulajul creditor al conturilor din grupa 76. în dinamică se pot explica modificările de rezultate financiare prin prisma modificărilor diferitelor categorii de venituri şi cheltuieli. Conceptul de „extraordinar” a fost introdus odată cu începuturile procesului de armonizare contabilă la Standardele Internaţionale de Contabilitate (prin O.

. repetitive. normale. Rezultatul brut al exerciţiului însumează nivelul general de performanţă al celor trei paliere ale activităţii entităţii. El nu include rezultatele extraordinare care au o natură neobişnuit. d) Nivelul global al activităţii evidenţiază cu ajutorul unui sistem de indicatori rezultatele intermediare şi finale ale activităţii agenţilor economici. .capacitatea de autofinanţare netă. .rezultatul curent .capacitatea de autofinanţare. În mod analog se poate realiza o analiză detaliată în dinamică şi pentru această categorie de rezultate. Rezultatul brut total (RBT) este un indicator intermediar care pune în evidenţă fluxurile financiare aferente rezultatelor neinfluenţate de alţi factori decât cei proprii activităţii desfăşurate de firmă. Rezultatul curent (RC) indică rezultatul aferent activităţilor cu caracter repetitiv şi normal care exprimă sintetic performanţele economice şi financiare ale entităţii. RC = REXP + RF 2. Indicatorul se determină prin însumarea valorii indicatorilor aferenţi celor trei niveluri precedente şi anume: RBT = RBEXP + RBF + RBEX 3. RBE = RE + RF + REX = RC + REX.rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor şi impozitului pe profit. . unde RBE reprezintă rezultatul exploatării RF reprezintă rezultatul financiar REX reprezintă rezultatul extraordinar RC reprezintă rezultatul curent (format din rezultatul exploatării la care se adaugă rezultatul financiar) 16 .rezultatul net al exerciţiului.rezultatul brut total.- Cheltuielile extraordinare (CEX) se obţin din rulajele debitoare ale conturilor din grupele 67 şi 687 Rezultatul extraordinar este un indicator care evidenţiază rentabilitatea unei întreprinderi la nivelul fluxurilor extraordinare. 1. În acest sens distingem: .

1752/2005) nu pune în evidenţă distinct veniturile şi cheltuielile calculate privind amortizările şi provizioanele ci ele apar sub formă netă.IP reprezintă impozitul pe profit. Georgescu. elemente care se preiau din rulajul debitor al conturilor din grupa 68.P. nr. respectiv sursa internă de finanţare generată de activitatea industrială şi comercială a acesteia destinată să asigure: finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente creşterea fondului de rulment finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii rambursarea împrumuturilor contractate remunerarea capitalurilor investite.F. Schema Contului de Profit şi Pierdere armonizat la IAS/IFRS (conform reglementărilor actuale. Rezultatul net al exerciţiului (RNE) este un indicator care evidenţiază rezultatul final al activităţii unei firme după plata impozitului pe profit: RNE = RBE – IP .CHD reprezintă cheltuielile privind dobânzile care se preiau din rulajele debitoare ale contului 666 5. Amp reprezintă cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele calculate. unde RNE reprezintă rezultatul net al exerciţiului.4.Vpv reprezintă venituri din provizioane care se preiau din rulajul creditor al conturilor din grupa 78. aprobate prin O. Capacitatea de autofinanţare (CAF) a unei societăţi comerciale reflectă potenţialul financiar de creştere economică a entităţii. 6. ca ajustări ale elementelor de cheltuieli (cu semnul „+” dacă valoarea cheltuielilor calculate din amortizări şi provizioane este mai mare decât veniturile din provizioane şi cu semnul „-” în situaţia inversă).M. - 17 . Rezultatul brut înainte de deducerea dobânzilor şi impozitului pe profit este un indicator intermediar care măsoară volumul rezultatului obţinut de o firmă şi neinfluenţat de cheltuielile cu plata dobânzilor: RBDI = RE + CHD . 1999:156) Capacitatea de autofinanţate se poate determina cel mai uşor astfel: CAF = RNE +Amp-Vpv. (N. .

• rata medie a inflaţiei din sectorul de activitate al unităţii analizate (rsi). Atunci când nu se aplică însă prevederile IAS 29 se impune eliminarea din rezultate a inflaţiei astfel încât analiza să se facă pe baza unor valori comparabile. unde . • rata medie a inflaţiei în economie (ri) (P. 7. În acest sens se vor calcula indicii cu baza în lanţ ai valorilor aferente posturilor din Contul de Profit şi Pierdere punându-se astfel în evidenţă creşterile sau scăderile de performanţe de la un an la altul.În consecinţă pentru calculul capacităţii de autofinanţare se va apela la informaţiile din note. 18 . 2. Autofinanţarea sau capacitatea de autofinanţare netă se măsoară pornind de la capacitatea de autofinanţare din care se deduc dividendele plătite în timpul exerciţiului. Autofinanţarea = CAF – Div. 1. Analiza evoluţiei performanţelor financiare Şi în cazul analizei performanţelor financiare furnizate în cea mai mare parte de Contul de Profit şi Pierdere se utilizează tehnici şi instrumente a căror procedură se bazează pe faptul că rezultatul şi celelalte componente ale Contului de Contului de profit şi Pierdere sunt comparabile în timp şi spaţiu.2. Pentru deflatarea performanţelor pot fi utilizate o serie de mărimi ce aproximează inflaţia cum ar fi: • indicele de creştere a preţurilor la unitatea analizată (ip). fie pe cel al costului curent sunt utile doar dacă sunt exprimate în raport cu unitatea de măsură curentă. Stefea. 2002: 84). de la data bilanţului. Această operaţiune vizează de fapt evaluarea tuturor datelor din situaţiile financiare la preţurile curente la data întocmirii situaţiilor financiare.Div reprezintă dividendele vărsate se preiau din Nota 3 „Repartizarea profitului”. De asemenea pentru informaţii suplimentare se poate proceda la determinarea unei astfel de evoluţii luând de această dată o clasificare a cheltuielilor după funcţii aşa cum este redată ea în cadrul Notei 4 „Analiza rezultatului din exploatare” Utilizând procedeele specifice analizei economico-financiare se poate pune în evidenţă măsura în care factorii de intercondiţionare ai performanţelor financiare de la diferite nivele au influenţat valoarea respectivei performanţe financiare. Pentru realizarea unei comparabilităţi a performanţelor financiare pertinente trebuie să se ţină seama de efectele inflaţiei. În acest sens IAS 29 „Ajustarea la inflaţie” (la paragraful 8) precizează că situaţiile financiare bazate fie pe modelul costului istoric. Autofinanţarea (AF) are un caracter mai sintetic şi exprimă doar volumul potenţial de resurse financiare proprii care rămâne efectiv în entitate după retribuirea tuturor categoriilor de participanţi la activitatea acesteia.

ip reprezintă indicele de creştere a preţurilor la unitatea analizată. În acest mod performanţele entităţii vor reflecta într-adevăr efortul propriu al entităţii iar compararea acestora pentru a evidenţia evoluţia de la un exerciţi la altul este astfel posibilă. Analiza structurală a performanţelor financiare Pentru o interpretare pertinentă însă a mutaţiilor produse în cadrul performanţelor financiare furnizate prin situaţiile financiare se impune de asemenea o analiză în dinamică a structurii performanţelor financiare. 2.Rc reprezintă rezultatele entităţii exprimate în preţuri comparabile. ca indicator sintetic ce exprimă volumul întregii activităţi. A.Utilizând de exemplu indicele de creştere a preţurilor la unitatea analizată (ip) ca indice pentru deflatarea performanţelor.R reprezintă rezultatele entităţii exprimate în preţuri constante. Analiza structurală a contului de profit şi pierdere pe baza rezultatului brut al exerciţiului În acest sens se va determina ponderea fiecărei categorii de rezultate în rezultatul brut al exerciţiului (RE). .3.100 RBE 19 . şi anume: • ponderea rezultatului exploatării (GE): GE = RE . Prin analiza structurii valorii posturilor din contul de profit şi pierdere se pun în evidenţă mutaţiile structurale privind performanţele financiare pe de-o parte luând ca bază de comparaţie rezultatul brut al exerciţiului ca indicator sintetic global ce reflectă performanţa întregii activităţi iar pe de altă parte nivelul veniturilor totale. . modalitatea concretă de deflatare ar consta în: Rc = R . unde 1 + ip .100 RBE • ponderea rezultatului financiar (GF): GF = RF . 1.

B. 20 . Analiza structurală a contului de profit şi pierdere pe baza veniturilor totale Un aspect esenţial al analizei Contului de Profit şi Pierdere îl constituie analiza pe verticală a profitului pe o perioadă de 3-5 ani.) % +% ( %) +( ) % ( )% +( ) % Analiza structurală a fiecărui rezultat parţial (intermediar) va evidenţia contribuţia fiecărei componente la obţinerea rezultatului economic respectiv.• ponderea rezultatului extraordinar (GEX): GEX = REX . care pune în evidenţă raporturile în care se află diferitele componente faţă de veniturile totale ale exerciţiului financiar. O modalitate de evidenţiere a acestor raporturi este prezentată în tabelul de mai jos. pe de altă parte.) % +% (%) +( -) % +( . Analiza pe verticală a contului de profit şi pierdere Indicatori Venituri totale Cheltuieli totale Rezultatul brut al exerciţiului Venituri din exploatare Cheltuieli de exploatare Rezultatul financiar Rezultatul curent al exerciţiului Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultat extraordinar Impozit pe profit Rezultatul net Structura contului de profit şi pierdere 100 % ( %) +( .100 RBE Din evaluarea acestor indicatori rezultă contribuţia subactivităţii la eficienţa (sau ineficienţa) generală a societăţii comerciale. pe de-o parte. respectiv importanţa fiecărei subactivităţi în totalul activităţii desfăşurate într-un exerciţiu financiar de către societatea comercială.

Ehrhardt 1999:81). performanţele unei entităţi reflectate prin metoda ratelor semnifică în mărime relativă contribuţia indicatorilor de rezultate la exprimarea performanţelor financiare ale entităţii. În opinia unor autori români ratele de profitabilitate mai sunt cunoscute sub denumirea de rate de marjă şi se construiesc ca raport între rezultatele de natura profitului şi venituri respectiv cheltuieli”(Al Buglea. L. Măsurarea performanţelor financiare ale entităţii prin sistemul de rate reprezintă aşadar o formă de măsurare sintetică a eficienţei activităţii economice prin evaluarea raportului efect/efort şi presupune utilizarea în acest sens a ratelor de profitabilitate. Abordări generale privind ratele de profitabilitate În literatura de specialitate profitabilitatea unei firme poate fi definită ca „abilitatea firmelor de a genera câştig” (Charles H. Într-o abordare a unor autori americani „profitabilitatea reprezintă rezultatul net al diverselor politici şi decizii manageriale iar ratele de profitabilitate reprezintă rezultatul operaţional net al efectelor combinate ale lichidităţii. Greuning. Modalitatea cea mai relevantă de exprimare a acestor tipuri de performanţe constă în compararea efectelor de natura profitului (rezultatelor) cu eforturile financiare ocazionate de obţinerea acestuia.F.1.O companie care este rentabila este si profitabila ? .O companie care înregistrează creştere economica este şi rentabilă ? . capitalului mediu şi capitalului propriu mediu”(H. Gibson. Nota 9) precizează faptul că „indicatorii de profitabilitate exprimă eficienţa entităţii în realizarea de profit din resursele disponibile” După părerea noastră profitabilitatea reprezintă condiţia esenţială pentru a se asigura succesul in afaceri al unei entităţi economice şi se măsoară prin obţinerea unor rezultate pozitive în urma comparării efectelor financiare cu eforturile financiare implicate. M. Brigham. 1998:385).Orice activitate care este profitabilă este şi rentabilă ? . Analiza ratelor de profitabilitate Într-o abordare generală.V. 2005. Reglementările contabile în vigoare (O. pag:27). 1752/2005.M. managementului activelor şi managementului datoriilor” (E. Într-o abordare a interpretărilor IFRS efectuate de renumiţi autori.P. A.Exista entităţi care sunt profitabile şi nu sunt rentabile ? 21 . Măsura profitabilităţii unei entităţi trebuie apreciată nuanţat în funcţie de următoarele răspunsuri la întrebări generale privind conceptele de profitabilitate/rentabilitate/creştere: . indicatorii de profitabilitate semnifică în sens general „un indiciu al modului în care marjele de profit ale unei societăţi sunt asociate vânzărilor.Gapenski. 2004:134).Există activităţi care sunt rentabile şi totuşi nu înregistrează creştere economică ? .3.

Răspunsul la aceste întrebări îl obţinem pe baza relaţiei de incluziune a indicatorilor de profitabilitate/rentabilitate/creştere exprimată în figura de mai jos. 22 . Adică putem avea activităţi rentabile dar care nu înregistrează creştere economică şi deci care nu îşi cresc valoarea. De asemenea nu orice activitate care se derulează în condiţii de rentabilitate înregistrează şi o creştere economică. Fig. Analiză ratelor de profitabilitate poate fi pusă în evidenţă prin următoarele categorii de rate: ratele profitabilităţii comerciale ratele de rentabilitate rate bursiere (de creştere bursiere) 1.3. Aceşti indicatori caracterizează eficienţa activităţii comerciale şi competitivitatea produselor firmei reflectata mai ales prin politica de preturi prin calculul ratelor profitabilităţii comerciale. Ca atare există activităţi profitabile şi care nu sunt rentabile. B. Într-o abordare generală rata profitabilităţii comerciale se determină prin raportarea rezultatul generat de activitatea economică (R) la cifra de afaceri netă (CAN).1: Relaţia între profitabilitate-rentabilitate-creştere Profitabilitat e Creştere Rentabilit ate Sursa: prelucrări proprii Rezultă pe baza figurii de mai sus că nu orice activitate care este profitabilă este şi rentabilă.1 Analiza ratelor profitabilităţii comerciale Un prim pas în analiza gradului de profitabilitate relative a unei activităţi economice constă în calculul marjelor de profit şi a ratelor de marjă. Dar este clar şi evident că orice entitate care înregistrează creştere economică de la o perioadă la alta reflectă efectuarea unei activităţi profitabile şi neapărat rentabile.

RMRBE = RBE x100 CAN 2. . nr. În cadrul notelor explicative la situaţiile financiare.P. Rata marjei brută a profitului ( RMRBE ) (Gross Profit Margin) reflectă eficienţa generală a activităţii entităţii respectiv capacitatea acesteia de a degaja profit din cifra de afaceri şi se exprimă prin raportarea rezultatului brut generat de întreaga activitate (RBE) la cifra de afaceri netă (CAN). în cadrul Notei 9 „Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari” reţine acest indicator ca singurul reprezentativ pentru determinarea profitabilităţii comerciale şi îl denumeşte simplu „Marja brută din vânzări” cu aceeaşi relaţie de calcul ca mai sus. cheltuielile activităţilor auxiliare şi cheltuielile indirecte de producţie preluate în costuri). REX RMBREX = x100 CAN 4. Nota 4 23 . Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete se calculează scăzând din cifra de afaceri netă toate costurile aferente bunurilor vândute şi a serviciilor prestate (incluzând cheltuielile activităţii de bază. Se pune în evidenţă prin raportarea rezultatului exerciţiului după impozitare (Rezultatul net al exerciţiului -RNE) la cifra de afaceri netă (CAN). Rata marjei brută din vânzări reflectă capacitatea entităţii de a degaja profit din vânzări prin raportarea profitului strict obţinut din vânzări (rezultatul brut aferent cifrei de afaceriRCAN) şi vânzările propriu-zise (CAN).M. RNE RMNRNE = x100 CAN 3. Rata marjei netă a profitului ( RMNRNE )(Net Profit Margin) reflectă profitul net obţinut la 100 de lei cifră de afaceri netă reflectând astfel contribuţia veniturilor la întărirea capacităţii de autofinanţare a entităţii. identifică următoarele forme ale ratelor de profitabilitate comercială: 1. RMBV = RCAN x100 CAN O. Rata marjei brută a profitului din exploatare ( RMBREX )(Operating Profit Margin) reflectă capacitatea entităţii de degaja profit din activitatea de exploatare şi se exprimă prin raportarea rezultatului activităţii de exploatare (REX) la cifra de afaceri netă (CAN).În funcţie de sfera de cuprindere a rezultatului activităţii economice luat în considerare la calculul ratei profitabilităţii comerciale.F.1752/2005.

o cauză pentru ratele de profitabilitate. • Analiza acestor rate este extrem de sensibilă la domeniul de activitate.ratele de rentabilitate reprezintă un factor de intercondiţionare. ambele categorii reflectă eficienţa activităţii prin exprimarea efectelor financiare prin raportare la eforturile implicate. fiind incluse în sistemul general de rate ce exprimă profitabilitatea unei activităţi. Abordări generale privind ratele de rentabilitate Din cele prezentate până acum am putut conchide că există în mod clar o diferenţă între ratele profitabilitate şi cele care reflectă rentabilitatea activităţii unei entităţi. mărimea companiei.2 Analiza ratelor de rentabilitate A. 4. poziţia acesteia în cadrul sectorului şi strategia adoptată de aceasta la un moment dat pe o piaţă particulară. • Ca atare chiar şi în condiţiile comparaţiilor cu media pe ramură sau media sectorului aprecierea valorii acestor rate trebuie efectuată într-un cadru particular specific fiecărei entităţi în parte.„Analiza rezultatului de exploatare” vine să furnizeze informaţii utile determinării acestui indicator. RMC = VM Indicatorul se poate determina pe baza rubricilor distincte existente în formularul de Cont de Profit şi Pierdere.3. Analiza ratelor rentabilităţii comerciale vizează: • O creştere a acestora în dinamică reflectă o creştere a gradului de profitabilitate comercială şi pe această cale se asigură condiţii pentru o creştere a rentabilităţii activităţii şi o creştere economică a valorii firmei. 1. Ambele categorii au rolul de a exprima performanţele financiare ale entităţii în mărimi relative. 24 . dată de relaţia de cauzalitate şi incluziune dintre ele şi anume: .Ratei marjei comerciale (RMC) reflectată prin relaţia dintre marja comercială (MC) şi vânzările de mărfuri (VM) exprimă în fapt procentul de adaos comercial practicat de entitate după relaţia: MC x100 . . Există totuşi o diferenţă între cele două concepte. ratele de rentabilitate se situează în avalul ratelor de profitabilitate.având în vedere cele de mai sus.

pe de altă parte. un indicator reprezentativ pentru dimensiunea profitabilităţii comerciale a activităţii.1 Analiza ratelor rentabilităţii financiare Rentabilitatea financiară exprimată sub formă relativă reflectă gradul de remunerare a capitalului investit într-o entitate de către investitori. pe de-o parte. precum şi eficienţa cu care firma angajează capitalul acţionarilor în afaceri. CAN AB CPR . • Indicatorul reflectă totodată rentabilitatea capitalului acţionarilor constituind o măsură a capacităţii entităţii de a plăti dividendele cuvenite acestora. Ratele de rentabilitate financiară se prezintă sub următoarele forme: • • rata rentabilităţii capitalului propriu rata rentabilităţii capitalului angajat 1. Se determină ca raport între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi cifra de afaceri netă (CAN).3. Rată rentabilităţii capitalului propriu (ROE – din engleză „return on common equity”) reflectă eficienţa utilizării capitalurilor acţionarilor şi se determină ca raport între profitul net obţinut de entitate (RNE) şi capitalul propriu (CPR) astfel: ROE = RNE x100 . Se determină ca raport între cifra de afaceri netă (CAN) şi valoarea totală a activelor reflectată prin bilanţ (AB).2. • indicatorul permite estimarea câştigurilor pe o unitate de capital investit în acţiuni sau profitul care revine proprietarilor pentru investiţiile făcute în firmă.1. .K AB reprezintă viteza de rotaţie a activelor totale. un indicator reprezentativ pentru reflectarea modului de gestionare al activelor prin indicatori de activitate. 25 . Rata rentabilităţii capitalului propriu poate fi exprimată prin prisma factorilor şi a cauzelor de intercondiţionare în cadrul unui model multiplicativ de forma: ROE = RMRNE x K AB x LF = RNE CAN AB x x unde. unde CPR Importanţa analizării acestui indicator rezultă cel puţin din următoarele considerente: • indicatorul arată gradul de alocare a fondurilor acţionarilor în activitatea curentă.RM RNE reprezintă rata marjei nete a profitului.

• Pentru manageri. o creştere a ratei rentabilităţii capitalurilor acţionarilor este de asemenea un obiectiv de atins deoarece doar în acest mod ei îşi pot păstra poziţia şi sunt susţinuţi de acţionari în crearea de valoare pe viitor. În acest mod aceştia „apreciază dacă investiţia lor este justificată şi vor continua să sprijine dezvoltarea entităţii prin aportul unor noi capitaluri sau prin renunţarea. Se determină ca raport rezultatele obţinute de entitate înainte de deducerea dobânzilor şi a impozitului pe profit (RBDI ) totalul capitalului investit în entitate atât de acţionari cât şi de creditorii pe termen lung (CPM) RCPM = RBDI x100 .M. 26 . • Din analiza modelului multiplicativ de formare al rentabilităţii financiare se desprinde că o creştere a ratei marjei nete a profitului. a vitezei de rotaţie a activelor totale precum şi o creştere a gradului de finanţare a activelor din surse proprii reprezintă factorii-căile principale de creştere a rentabilităţii financiare.P.F.LF reprezintă levierul financiar.. Rată rentabilităţii capitalului angajat sau a capitalului permanent ( RCPM ) reprezintă profitul pe care îl obţine entitatea din capitalul investit în afacere. 2005:285). Ca urmare fluctuaţiile ratei capitalului propriu pot fi explicate printr-o analiză factorială pe cei trei factori menţionaţi în cadrul modelului de analiză. La numărător se mai poate utiliza rezultatul brut al exerciţiului (RBE) sau rezultatul net al exerciţiului (RNE) însă varianta utilizării rezultatului exerciţiului înainte de plata dobânzilor şi a impozitului pe profit (RBDI) este şi cea agreată şi recomandată de reglementările contabile din România. la o parte din dividendele cuvenite” (L. 1752/2005 la postul F ”Total active minus datorii curente”. Analiza ratei de rentabilitate a capitalurilor proprii vizează: • Pentru acţionari/investitori. unde CPM Capitalul angajat se regăseşte în structurile bilanţiere recomandate de O. un indicator reprezentativ pentru dimensiunea gradului de îndatorare al entităţii. Buşe. Reflectă gradul în care activele totale (AB) sunt finanţate din surse proprii (CPR). pentru o perioadă limitată. • O comparaţie cu mediile pe domenii de activitate ale ratei rentabilităţii capitalului propriu este relevantă pentru evaluarea stării de rentabilitate a capitalurilor acţionarilor. o creştere a acestei rate devine stimulativă pentru participarea la creşterea capitalului social atât pentru acţionarii existenţi cât şi pentru investitori. 2.

„return on total assets”) măsoară gradul de rentabilitate al întregului capital investit în firmă.3. ROA = RNE x100 AB 3.2. 1. Rata rentabilităţii activelor (ROA. Rata puterii de câştig a activelor (BEP. BEP = RBDI x100 AB 27 . Rata rentabilităţii economice (RRE) pune în evidenţă contribuţia activelor la obţinerea de rezultate brute şi se determină ca raport între rezultatul brut al exerciţiului (RBE) şi totalul activului bilanţier (AB): RRE = RBE x100 AB 2.Analiza ratei de rentabilitate a capitalului angajat vizează: • O creştere a acestei rate este apreciată ca fiind un obiectiv de atins atât de către acţionari cât şi de către creditorii financiari care vor aprecia astfel ca fiind eficiente investiţiile efectuate în entitatea respectivă. Se determină ca raport între rezultatul net al exerciţiului (RNE) şi totalul activelor entităţii (AB). Se pot determina în forme variate astfel: • • • • rata rentabilităţii economice rata rentabilităţii activelor rata puterii de câştig a activelor rata rentabilităţii cheltuielilor 1.2 Analiza ratelor rentabilităţii economice Ratele rentabilităţii economice exprimă eficienţa utilizării resurselor controlate de entitate la generarea de rezultate.„basic earnings power ratio”) se determină ca raport între rezultatele obţinute de entitate înainte de deducerea dobânzilor şi a impozitului pe profit (RBDI) şi totalul activelor entităţii (AB).

atunci când îşi fundamentează deciziile. ele reflectând cel mai bun argument că managementul la nivelul entităţii a fost unul eficient şi credibil pentru viitorii investitori de 28 . • Aprecieri pertinente privind valoarea favorabilă sau nefavorabilă a ratelor de rentabilitate trebuie corelată cu mediile existente în ramura sau sectorul de activitate. 1991:320). Conform unor teorii minimale decizia de investire pe piaţa de capital trebuie să se bazeze pe cele două reguli simple: „Regula 1: Dacă nu urcă. sub forma aşa numitelor rate de piaţă. iau în considerare o paletă mult mai largă de indicatori. nu cumpăra. nu vinde” (W. pe lângă performanţele interne realizate de o entitate şi constatate din analiza informaţiilor reflectate strict prin situaţiile financiare. Rogers.3. Ca atare.5. politici. RRC = RNE x100 CT Analiza ratelor de rentabilitate economice vizează: • O creştere a acestora reflectă un management eficient al resurselor controlate de entitate cu implicaţii asupra creşterii viitoare de valoare a entităţii. Rata rentabilităţii cheltuielilor (RRC) pune în evidenţă eficienţa consumului total de resurse reflectat prin totalul cheltuielilor prin raportarea rezultatului net al exerciţiului (RNE) obţinut la cheltuielile totale ale entităţii (CT). sociali. investitorii.3 Analiza ratelor bursiere În actualul context al globalizării economiei finanţarea de pe piaţa financiară a devenit o alternativă modernă la finanţarea de pe piaţa monetară astfel că principalii utilizatori de informaţii financiare vor deveni investitorii. Aceste rate sunt cu atât mai importante cu cât ele reflectă încrederea generală pe care o are piaţa în managementul entităţii respective iar această încredere depinde de o multitudine de factori economici. 1. Analiza financiară va trebui să ofere şi acestei categorii de utilizatori de informaţii financiare. Ratele bursiere sau ratele rentabilităţii investiţiilor de capital sunt cele mai cuprinzătoare măsuri ale performanţei unei firme deoarece ele reflectă influenţa coroborată a ratelor financiare de risc şi rentabilitate. Regula 2: Dacă nu coboară. Din aceste motive creşterea reală a activităţii unei entităţi este reflectată cel mai bine cu ajutorul ratelor de creştere bursiere.instrumentele corespunzătoare pentru fundamentarea suportului decizional al investiţiilor pe piaţa de capital.

fiind un factor determinant în evaluarea acţiunilor. de capitalizare medie (midcaps) şi respectiv de capitalizare mică (small caps).pe piaţa de capital. • Capitalizarea bursieră este de asemenea. reprezentând suma valorii de piaţă (capitalizării bursiere) a tuturor companiilor listate pe o piaţă organizată. Această trăsătură devine foarte importantă pentru selecţionarea titlurilor din structura unui portofoliu în funcţie de capitalizarea lor bursieră.Capitalizarea bursieră (CB) este calculată ca produs între preţul curent al unei acţiuni (PPA) şi numărul total de acţiuni emise de companie (NA) conform relaţiei: CB= PPA x NA Privind analiza capitalizării bursiere apreciem următoarele: • Capitalizarea bursieră reprezintă valoarea de piaţă a unei companii cotate la bursă şi redă opinia publică privind valoarea netă a companiei. Deoarece cele două categorii de analize sunt independente una de cealaltă. aşa cum se întâmplă în cazul ofertelor de preluare sau de achiziţie. O valoare mare şi în creştere a capitalizării bursiere este un obiectiv urmărit pentru orice investitor pe piaţa de capital • Capitalizarea bursieră este unul din cei mai buni indicatori ai lichidităţii. mai ales din perspectiva unui investitor care a imobilizat sume mari de bani în acţiuni şi doreşte să ştie în ce măsură i se oferă posibilitatea să găsească o contraparte în cazul în care doreşte să vândă acţiunile respective. prin utilizarea aşa numitei analize fundamentale. Calculul ratelor de piaţă ajută investitorii să selecteze titlurile pe care le doresc în portofoliul lor şi care sunt bune din punct de vedere fundamental. Acest tip de analiză este completat de o analiza tehnică. companiile sunt încadrate în trei mari categorii: de mare capitalizare (large caps). Prin decizii manageriale eficiente activitatea desfăşurată la nivelul entităţii a fost una realizată în condiţii de rentabilitate şi profitabilitate comercială şi aceste aspecte sunt percepute în mod corespunzător de piaţă crescând credibilitatea acesteia în entitatea respectivă. primul indicator pe care îl avem în vedere atunci când vorbim de mărimea unei burse. În cadrul analizei fundamentale cele mai utilizate rate de piaţă menţionăm: 1. Din acest punct de vedere. când evaluarea companiei se face ţinând cont de mai mulţi factori care dau valoare afacerii. Nu reflectă întotdeauna valoarea reală a companiei. care permite stabilirea momentului oportun de intrare pentru titlurile respective. relevând uşurinţa cu care se pot tranzacţiona titlurile companiei respective. semnalele oferite de acestea sunt diferite. De aceea este de dorit ca decizia de cumpărare să se ia atunci când cele două categorii de semnale converg. 29 .

.1998: 64). Conducerea ar fi putut lua în trecut decizii în vederea încurajării creşterii profitului actual pe seama unor creşteri în perspectivă. • Indicatorul EPS este destinat pentru a avea un impact semnificativ asupra preţului acţiunilor şi deci un rol important în fundamentarea deciziilor investitorilor. Rezultatul pe acţiune (EPS. capitalizarea bursieră este unul dintre indicatorii de bază ce caracterizează o piaţă de capital. • Cu toate acestea putem aprecia şi următoarele limite: .NA reprezintă numărul total de acţiuni emise de companie Analiza rezultatului pe acţiune trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: • Un nivel ridicat al indicatorului poate reflecta: .încrederea investitorilor în conducerea companiei. sau . EPS este un mijloc foarte relevant pentru compararea performanţelor entităţilor pentru că nu este afectat de politica de distribuire a dividendelor. Din această cauză creşterea EPS nu poate sta la baza unor prognoze plauzibile privind rata creşterii (firmei) în viitor.o lipsă de încredere a investitorilor în conducerea actuală companiei.În ce priveşte măsurarea performanţelor în timp: Indicatorul se bazează pe profituri istorice. cum ar fi reducerea unor investiţii în cercetare şi dezvoltare. dar se estimează că există posibilitatea transferului activelor către o altă companie cu o altă conducere mai credibilă • Un nivel redus al indicatorului poate reflecta: . metoda de amortizare) Rezultatul pe acţiune este influenţat de structura capitalului la diferite companii (ex. Gaskin. Dacă profitul net se reinvesteşte trendul indicatorului trebuie să fie crescător deoarece acele profituri reţinute de firme sunt puse să lucreze pentru generarea unui profit mai mare (T.Măsurarea performanţelor în spaţiu: Profiturile sunt influenţate de deciziile conducerilor diferitelor companii referitoare la politicile contabile (ex.conducerea se confruntă cu probleme greu de depăşit. schimbări în numărul de acţiuni prin emisiunea de acţiuni cu primă) 30 .RNE reprezintă rezultatul net al exerciţiului . sau .din englezul „earning per share”) arată cât rezultat net produce o acţiune în decursul unui exerciţiu financiar şi se determină după relaţia: RNE EPS = .unde NA .Prin urmare. 2.poate semnifica o lipsă de încredere în conducerea actuală.

Indicatorul este important deoarece combinat cu câştigurile previzionate ale companiei. un PER relativ mare defineşte o acţiune scumpă şi posibil supraevaluata iar un PER relativ scăzut defineşte o acţiune ieftină şi deci bună pentru achiziţie. iar profitul curent adus de valoarea mobiliară poate fi foarte diferit de profiturile viitoare ale acesteia. • Există situaţii în care o valoare mai mare a indicatorului poate fi explicată prin aşteptarea unei rate de creştere mai mari sau prin reducerea riscului. Coeficientul de capitalizare bursieră (P/E sau PER . Însă posesorul acţiunii are dreptul la veniturile viitoare în aceeaşi măsură ca şi la cele curente. P/E = PPA EPS PER estimează în câţi ani se recuperează investiţia făcută. În aceste condiţii este posibil ca acţiunea cu un PER mai mare să fie mai profitabilă decât cea cu un PER mai scăzut dacă există perspectiva ca profiturile şi implicit dividendele să crească rapid în exerciţiile următoare.3. În ce priveşte analiza şi interpretarea coeficientului de capitalizare bursieră apreciem că relevanţa sa. oferă analiştilor posibilitatea de a decide dacă acţiunile sunt actualmente supra sau subevaluate. Astfel că.din englezul „price-to-earnings ratio”) arată cât de mult sunt dispuşi investitorii să plătească pentru o unitate monetară de profit raportat. Cum 31 . să fie preferată uneia cu un PER ridicat. Indicatorul PER arată cât trebuie să investească investitorul pentru a obţine o unitate monetara din profiturile firmei. Aşadar. în analiza bursieră. prezintă anumite limite: • Într-o abordare statică este firesc ca o acţiune cu un PER mic. Coeficientul de capitalizare bursieră este unul dintre cei mai mediatizaţi indicatori pentru o companie de interes public. presupunând că întregul profit se distribuie acţionarilor sub formă de dividende (este relevant în special în cazul dividendelor în numerar). Se determină ca raport între preţul de piaţă al unei acţiuni (PPA) şi profitul pe acţiune (EPS). în analiza PER se va ţine seama şi de creşterea sau diminuarea veniturilor aferente acţiunii în viitor.

pentru că firmei îi va rămâne oricând opţiunea de a lichida sau a vinde activele sale. 1999:87). Gapensky. nivelul PER se situează la 12. . care au fost neglijate de piaţă. Brigham.F.5 unităţi de preţ pentru a obţine 1 unitate de câştig (E.. În economiile dezvoltate la nivelul mediei pe industrie.bvb. mulţi analişti evită acţiunile cu un PBR ridicat în procesul de constituire a unui portofoliu. Deşi un PBR scăzut este considerat în măsură să asigure o "marjă de siguranţă". ca termen de comparaţie. M. (Halpern P. se pot utiliza indicatori PER medii ai sectoarelor din care fac parte companiile respective.F. în condiţiile în care ceilalţi 32 .„Price-to-Book-Ratio” determinat ca raport între valoarea de piaţă a unei acţiuni (PPA) şi valoarea contabilă a unei acţiuni (VCA) reprezintă o altă rată importantă deoarece indică valoarea pe care pieţele financiare o conferă conducerii unei întreprinderi. Dacă economia este în recesiune raportul este subunitar chiar dacă echipa managerială este bună. 4. • În general vorbind. Weston J. firmele cu o rată ridicată de profitabilitate raportată la capitalurile proprii şi cu un ritm important de creştere a profitului şi cifrei de afaceri de la o perioadă la alta. prin prisma faptului că valoarea contabilă este un nivel pe care se "sprijină" cursul de piaţă. L. Relaţia de calcul este: PBR = PPA VCA Acest indicator poate fi o metodă de identificare a societăţilor cu preţuri scăzute. 2007) • Din perspectiva analiştilor acţiunile unei companii cu un PBR scăzut reprezintă o investiţie "sigură".ro. Ei pleacă de la ideea că. au un raport PBR mai ridicat (chiar peste 3) în timp ce firmele cu rate de rentabilitate mai scăzute şi cu stabilitate a cifrei de afaceri prezintă un PBR mai redus (Ghidul investitoului la bursă. Brigham E.. Ehrhardt.5 adică se plătesc în medie 12. 1998:114). www. Indicatorul PBR sau P/B.investitorii sunt interesaţi de performanţele viitoare ale unei companii. • Pentru a se face evaluarea companiilor. Valoarea contabilă este considerată nivelul dincolo de care preţul de piaţă nu va scădea. PER-ul bazat pe previziuni ale profiturilor viitoare fiind mult mai interesant. la valoarea lor contabilă. PER-ul istoric îşi pierde din importanţă. Privind analiza raportului între valoarea de piaţă şi valoarea contabilă a unei acţiuni (PBR) trebuie avute în vedere următoarele aspecte : • O entitate bine condusă şi cu suficiente posibilităţi de creştere ar trebui să aibă o valoare de piaţă mai mare sau cel puţin egală cu valoarea contabilă a capitalului său social.

analiştii care îl folosesc afirmă că este util mai ales în evaluarea acţiunilor companiilor cu profituri mici sau neprofitabile.7 reprezentând o valoare de piaţă care depăşeşte de 1. fie că are rentabilităţi şi marje anormal de mici. în special datorită faptului că în cazul acestora calculul PER se dovedeşte inoperant. Mai mult. Brigham. pentru două acţiuni. Ehrhardt. decât în descoperirea celor profitabile. Dacă a doua variantă se dovedeşte a fi adevărată. 5. ca entitate distinctă. În primul caz se recomandă să se vândă acţiunile. • În concluzie valorile acestei rate depind atât de factorii economici generali (sau valabili pentru sectorul respectiv) cât şi de factori care aparţin numai de firma respectivă. de obicei. fără să ofere semnificaţii importante. Evaluarea pe baza cifrei de afaceri este relevantă în cazul în care se doreşte 33 . cea cu un PBR mai scăzut este mai sigură. deoarece se poate înregistra o corecţie a valorii activelor şi astfel investitorul riscă să obţină o rentabilitate negativă. fie că piaţa consideră că valoarea activelor este supraevaluată. O valoare mare a indicatorului poate să însemne o rentabilitate crescută a activităţii societăţii. M. • Acest indicator se dovedeşte util când alţi indicatori nu pot fi utilizaţi fie pentru că societatea înregistrează pierderi. există şansa ca o schimbare în managementul companiei sau condiţii noi de desfăşurare a afacerii să determine o schimbare pozitivă în rentabilitatea activităţii. L. Gapensky. • Dacă o societate este tranzacţionată la un preţ mai mic decât valoarea ei contabilă (PBR are valoare subunitară) înseamnă. 1999:87). Indicatorul PSR sau P/S .„Price-to Sales Ratio” adică raportul între preţul de piaţă al unei acţiuni (PPA) şi cifra de afaceri netă (CANA) ce revine pe o pe acţiune sau ca raport între capitalizarea bursieră (CB) şi cifra de afaceri realizată de o companie (CAN) calculat după relaţiile: PSR = CB PPA sau PSR = CANA CAN În ce priveşte analiza raportului între preţul de piaţă al unei acţiuni cât revine la o unitate cifră de afaceri putem aprecia următoarele: • Practică a arătat că acest indicator este mai util în identificarea investiţiilor neprofitabile.indicatori rămân identici. fie că societatea are o rentabilitate foarte mică (sau negativă) a activelor.7 ori valoarea contabilă a unei acţiuni câştig (E. • O valoare medie a PBR la nivelul economiilor dezvoltate în sectorul industrial este de 1.

unde DIVA = PPA NA • DIV reprezintă valoarea dividendelor repartizate acţionarilor într-un exerciţiu financiar. Se determină ca raport între dividendul pe acţiune (DIVA) şi preţul de piaţă al unei acţiuni (PPA). în schimb este indicată compararea asemănătoare între indicatorii companiilor care au activitate foarte 6. 7. Randamentul dividendelor (RDIV) sau rata capitalizării dividendului măsoară câştigul încasat de acţionari în urma investiţiilor în acţiunile entităţii. o valoare mare a indicatorului apare ca şi atractivă pentru investitor însă pe termen lung ea nu asigură o dezvoltare viitore a afacerii. RNE x100 DIV 34 . • Nu se recomandă compararea valorii indicatorului între sectoare.estimarea valorii unei companii care la un moment dat are marje foarte mici sau negative şi de la care se aşteaptă să revină la activitatea normală sau să fie preluată. Pe termen scurt. conform relaţiei: DIV DIVA x100 . Dacă nu se acordă dividende atunci trendul trebuie să fie ascendent. • NA reprezintă numărul de acţiuni comune emise aflate în circulaţie RDIV = Randamentul dividendelor reprezintă o măsură a câştigului încasat de acţionari în urma investiţiilor în acţiunile entităţii. Rata de acoperire a dividendelor (RADIV) măsoară proporţia în care profitul net (RNE) este distribuit acţionarilor sub formă de dividende (DIV) şi se determină conform relaţiei: RADIV = Analiza ratei de acoperire a dividendelor are în vedere următoarele: • Un nivel prea mare al indicatorului reflectă o politică de dividende accentuată dusă de entitate coroborată cu o politică de autofinanţare diminuată.

pentru a stabili politica de dividende şi pentru a planifica nevoile de investiţii şi finanţare. Obiective Situaţia fluxurilor de numerar este utilă atât pentru nevoile interne. de a genera în viitor lichidităţi. În ambele cazuri avantajele Situaţiei fluxurilor de numerar sunt majore: • Informaţiile sunt necesare la stabilirea capacităţii unei întreprinderi de a genera numerar • Se dă posibilitatea dezvoltării unor modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor întreprinderi 35 şi echivalente de numerar pe cele trei categorii de activităţi: exploatare. Definire Conform IFRS. prin fluxurile de trezorerie sau de numerar înţelegem intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar pe parcursul unui exerciţiu financiar. IAS 7 „Situaţiile fluxurilor de trezorerie”. • Pentru utilizatorii externi (în special investitori şi creditori) documentul este util pentru a determina capacitatea entităţii de a-şi gestiona fluxurile de trezorerie. De asemenea acest document explică diferenţele dintre profitul net reflectat prin Contul de Profit şi Pierdere şi fluxurile nete de lichidităţi generate de activitatea de exploatare şi mai mult prezintă efectele monetare şi nemonetare ale activităţilor de investiţii şi de finanţare desfăşurate în decursul unui exerciţiu financiar. manageriale cât şi pentru nevoile utilizatorilor externi (investitori. 2008:113). Potrivit specialiştilor în domeniu „pentru orice manager. Analiza trezoreriei entităţii economice. paragraful 6). extrem de lichide care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii (Standardele Internaţionale de Raportare financiară – IFRS 2007. investiţii. Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere. de a plăti dividende şi dobânzi etc.CAPITOLUL 2 Analiza fluxurilor de trezorerie A. finanţare . Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt. cash-flow-ul trebuie să reprezinte o preocupare permanentă în vederea adoptării unei strategii financiare care să menţină firma în afaceri” (I.) astfel: • Managementul utilizează „Situaţia fluxurilor de trezorerie” pentru a determina gradul de lichiditate al entităţii. creditori etc. Bătrâncea. de a-şi achita datoriile. B.

Fluxurile de numerar provenite din activitatea de exploatare sunt derivate în primul rând din principalele activităţi producătoare de profit ale entităţii. Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activităţi de investiţii este importantă deoarece acestea reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obţinerii de resurse menite a genera viitoare venituri şi fluxuri de numerar.IAS 7 „Situaţiile fluxurilor de trezorerie” recomandă următoarele modalităţi de determinare a fluxurilor de numerar pe cele trei activităţi: 36 .• Sporeşte gradul de comparabilitate al raportării rezultatelor din exploatare între diferite întreprinderi deoarece se elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleaşi tranzacţii şi evenimente. Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale entităţilor. care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. D. Activităţile de investiţii constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii. Informaţiile cu privire la acest tip de fluxuri de numerar împreună cu alte informaţii sunt folositoare în prognozarea viitoarelor fluxuri de numerar din exploatare. C. Prezentare Situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar din cursul perioadei. clasificate în activităţi de exploatare. Standardele Internaţionale de Raportare financiară . Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activităţi de finanţare este utilă în previzionarea fluxurilor de numerar viitoare aşteptate de către finanţatorii entităţii. Deci ele rezultă în general din tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete. Modalităţi de construire a fluxurilor de numerar În acest sens sunt utilizate două metode: metoda directă şi metoda indirectă de calcul a fluxurilor de numerar. Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. investiţii şi finanţare. precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţii şi finanţare.

comisioane şi alte plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii. ipoteci şi alte împrumuturi. încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi. încasări în numerar din vânzarea de creanţă ale altor entităţi. plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor plăţi în numerar sau restituiri de impozit pe profit doar dacă nu pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţii şi finanţare. . plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe. onorarii.venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu.venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni. instrumente de capital propriu şi de Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii: - avansuri în numerar şi împrumuturi efectuate către alte părţi.plăţi în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile entităţii. instalaţii şi echipament. Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare: . plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor entităţi. .rambursări în numerar ale unor sume împrumutate . active necorporale şi alte active pe termen lung. . Fluxuri de trezorerie – total Trezorerie la începutul perioadei Trezorerie la finele perioadei 37 . active necorporale şi alte active pe termen lung.1.plăţi în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar. încasări în venituri. credite. numerar provenite din redevenţe. încasări de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri. Metoda directă: Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare: - încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii.

active necorporale şi alte active pe termen lung. rambursări în numerar ale unor sume împrumutate. ipoteci şi alte împrumuturi. Fluxuri de trezorerie – total Trezorerie la începutul perioadei Trezorerie la finele perioadei 38 . încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi. încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor entităţi. modificările pe parcursul perioadei a capitalului circulant. active necorporale şi alte active pe termen lung. Metoda indirectă: Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare: - rezultat net. instalaţii şi echipament. avansuri în numerar şi împrumuturi efectuate către alte părţi. Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare: - venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu. plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor entităţi. venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni. credite. ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse la activităţile de investiţii sau de finanţare Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii: - plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe. încasări de numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri. plăţi în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing financiar.2. plăţi în numerar către acţionari pentru a achiziţiona sau răscumpăra acţiunile entităţii.

Încasări din vânzarea de imobilizări corporale . În România.Încasări din emisiunea de acţiuni .Plăţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale .Dividende plătite Fluxuri de trezorerie – total Trezorerie la începutul perioadei Trezorerie la finele perioadei 39 .P.Încasări din împrumuturi pe termen lung .M. reglementările legale în vigoare (O.Dobânzi încasate - Dividende încasate Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare: . 1752/2005) agreează ambele metode de determinare a fluxurilor de trezorerie respectând şi prezintă un model de construire al acestora după metoda directă astfel: Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare: - Încasări de la clienţi Plăţi către furnizori şi angajaţi Dobânzi plătite Impozit pe profit plătit Încasări din asigurarea împotriva cutremurelor Plăţi pentru achiziţionarea de acţiuni Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţii: .În general metoda indirectă de determinare a fluxurilor de numerar este mai agreată atât pe plan intern cât şi internaţional deoarece modul de determinare a fluxurilor de numerar este mai facil.F.Plata datoriilor aferente unui leasing financiar .

deficit de trezorerie total   > 0. deficit de trezoreri e din activitate a de investitii   > 0. echilibru total de trezorerie din activitatea de exploatare  < 0.- E. excedent de trezorerie din activitatea de finantare  = 0. investiţii şi finanţare). deficit de trezorerie din activitatea de exploatare  > 0. Interpretarea situaţiei fluxurilor de numerar Indiferent de metoda de construire a fluxurilor de trezorerie. Astfel se poate pune în evidenţă următoarea egalitate: Tr = Tr (exploatare) + Tr (investiţii) + Tr (finanţare) . excedent de trezoreri e din activitate a de investitii    = 0. Tr (investiţii) reprezintă fluxul de numerar generat din activitatea de investiţii. deficit de trezorerie din activitatea de finantare  Tr (investiţii) Tr (finanţare) 40 . excedent de trezorerie din activitatea de exploatare  Tr (exploatare) = 0. echilibru total de trezorerie din activitatea de finantare  < 0. fluxul de trezorerie generat de întreaga entitate pe parcursul exerciţiului financiar. unde • • • • Tr reprezintă fluxul de numerar total al perioadei (exerciţiul financiar). echilibru total de trezorerie total  < 0. excedent de trezorerie total  Tr = 0. echilibru total de trezoreri e din activitate a de investitii  < 0. va trebui explicat prin prisma celor trei activităţi care au concurat pentru obţinerea sa (activitatea de exploatare. Tr (exploatare) reprezintă fluxul de numerar generat din activitatea de exploatare. Putem avea următoarele situaţii:  > 0. Tr (finanţare) reprezintă fluxul de numerar generat din activitatea de finanţare.

calculându-se în unităţi fizice sau valorice. pentru un produs sau pentru întreaga activitate.CAPITOLUL 3 Analiza riscurilor entităţii 3. Modalităţi de determinare şi analiză a riscului economic În literatura economică de specialitate analiza riscului economic se realizează din mai multe puncte de vedere. Abordări generale Riscul. în general. În funcţie de unităţile în care se exprimă. B. reprezintă posibilitatea apariţiei unui eveniment care să prejudicieze activitatea entităţii. Un prim punct de vedere porneşte de la analiza relaţiei cost – volum-rezultat numită şi analiza pragului de rentabilitate ca modalitate operaţională şi eficientă de analiză a riscului. CF CF unde = 1 − Rv Rmv în unităţi valorice: CA * = 41 . Pragul de rentabilitate este punctul în care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare delimitate în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile.1 Analiza riscului economic (de exploatare)2 A. pragul de rentabilitate se determină astfel: CF CF unde = Pvu − Cvu Mvu în unităţi fizice: Q* = - Q* reprezintă cantitatea de produse exprimată în unităţi fizice aferentă punctului critic CF reprezintă cheltuielile fixe totale Pvu reprezintă preţul de vânzare pe unitate de produs Cvu reprezintă cheltuielile variabile pe unitate de produs Mvu reprezintă marja cheltuielilor variabile unitare. B1.

CAN* reprezintă cifra de afaceri critică.CAN * x100 CAN * Indicatorul de poziţie exprimat în valori relative se mai numeşte „coeficient de 42 .CAN * . n reprezintă numărul de sortimente de produs realizate de entitate. n Unde: Rv = ∑ pix i =1 Chvi . CANi - Chvi reprezintă cheltuielile variabile la nivelul sortimentului i de produs. Rmv reprezintă rata marjei cheltuielilor variabile. în mărime relativă: α ’= CAN . Indicatorul de poziţie exprimat în valori absolute se mai numeşte „flexibilitatea absolută” şi exprimă capacitatea firmei de a-şi modifica producţia şi a se adapta la cerinţele pieţei.- CA* reprezintă cifra de afaceri aferentă punctului critic. CANi reprezintă cifra de afaceri la nivel de sortiment de produs i. Analiza riscului economic pornind de la pragul de rentabilitate se face calculând următorii indicatori: a) Indicatorul de poziţie al cifrei de afaceri nete faţă de nivelul critic al său (pragul de rentabilitate) notat cu „ α ” care se poate exprima: în mărime absolută: α = CAN . Cu cât acest indicator este mai mare cu atât flexibilitatea entităţii este mai mare respectiv riscul de exploatare este mai redus. pi reprezintă ponderea cantităţilor din sortimentul i de produs în total cantităţi de produse realizate de entitate. Rv reprezintă rata medie a cheltuielilor variabile. unde - CAN reprezintă cifra de afaceri netă corespunzătoare unui anumit nivel de activitate.

CAN * CAN CAN .volatilitate” şi are aceeaşi interpretare ca mai sus. unde e = Re = = * ∆CAN CAN .Re reprezintă rezultatul exerciţiului determinat de punctul critic care este nul .CAN reprezintă cifra de afaceri netă corespunzătoare unei anumite structuri financiare . • Risc economic mediu când cifra de afaceri este cu 10 % până la 20 % mai mare decât cea corespunzătoare pragului de rentabilitate.Re reprezintă rezultatul exerciţiului la un anumit nivel de activitate (la o anumită cifră de afaceri netă) . O altă abordare priveşte evaluarea riscului de exploatare din perspectiva variabilităţii rezultatului de exploatare faţă de media sa urmărită pe ultimele exerciţii financiare Aprecierea riscului economic apelând la metode statistice se realizează utilizând 43 . • Risc economic mic când cifra de afaceri netă depăşeşte pragul de rentabilitate cu peste 20 %. b) Coeficientul de elasticitate al profitului notat cu „e” reprezintă sensibilitatea profitului la variaţia nivelului de activitate reflectat prin cifra de afaceri netă la un moment dat şi se exprimă astfel: Re− Re * ∆ Re CAN Re .CAN CAN .CAN* reprezintă cifra de afaceri critică B2. Din studii statistice s-a dedus că entităţile se pot găsi în următoarele situaţii de risc economic: • Risc economic crescut când cifra de afaceri netă se situează cu până la 10 % peste pragul de rentabilitate.

b) Coeficientul de variaţie (coeficientul lui Pearson) calculat pentru rezultatul exploatării. Astfel.Rv reprezintă rata medie a cheltuielilor variabile. entităţile se pot afla în una din următoarele situaţii3: • • stabilă. determinată pornind de la relaţia de determinare a rezultatului exploatării: REXP = CAN – CV-CF.următorii indicatori: a) Abaterea medie pătratică a rezultatului exploatării notată Γ 2 REXP . dacă coeficientul de variaţie este de până la 30 % instabilă. În ipoteza realizării unui singur sortiment de produs relaţia de mai sus se poate exprima astfel: REXP = CAN – CAN x Rv -CF. 44 . Cu ajutorul lui se poate cuantifica starea de risc economic în care se află întreprinderile. dacă coeficientul de variaţie este de peste 30 %. din studii statistice s-a constat că în funcţie de nivelul relativ al coeficientului de variaţie al rezultatului exploatării. unde . unde - REXP reprezintă rezultatul exploatării la un anumit nivel de activitate CAN reprezintă cifra de afaceri netă la un anumit nivel de activitate CV reprezintă cheltuielile variabile CF reprezintă cheltuielile fixe.

DOB reprezintă cheltuielile cu dobânzile recunoscute de entitate. După acest prag activitatea entităţii devine rentabilă. B1.CAN * 45 . Analiza riscului financiar având ca punct de plecare pragul de rentabilitate global. Abordări generale Riscul financiar exprimă variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenţa structurii financiare a entităţii (proporţia între capitalul propriu şi datorii) şi decurge strict din gradul de îndatorare al entităţii. B. Un prim punct de vedere în analiza riscului financiar vizează utilizarea noţiunii de prag de rentabilitate global sau punctul critic” (mort) care ţine seama de cheltuielile financiare (dobânzi) care la un anumit nivel de activitate sunt considerate cheltuieli fixe. Modalităţi de analiză şi interpretare a riscului financiar Ca şi în cazul riscului economic şi în ce priveşte analiza riscului există diverse puncte de vedere.3. Pragul de rentabilitate global reprezintă punctul în care cifra de afaceri netă acoperă cheltuielile de exploatare (fixe şi variabile) dar şi cheltuielile cu dobânzile iar rezultatul este nul. se realizează cu ajutorul a doi indicatori: a) Indicatorul de poziţie al cifrei de afaceri nete faţă de nivelul critic al său (pragul de rentabilitate) notat cu „ α ” care se poate exprima: ca nivel absolut: α = CAN.2 Analiza riscului financiar A. Rv reprezintă rata cheltuielilor variabile. Acest prag este dat de relaţia: CAN * = CF + DOB unde 1 − Rv - CAN * reprezintă cifra de afaceri critică sau punctul mort. CF reprezintă cheltuielile fixe.

unde - VT reprezintă veniturile totale ale exerciţiului. Efectul de levier financiar măsoară influenţa pozitivă sau negativă a îndatorării asupra rentabilităţii financiare. RBDI reprezintă rezultatul brut al exerciţiului înainte de luarea în considerare a cheltuielilor cu dobânzile. Rata rentabilităţii financiare în forma sa cea mai cunoscută şi anume ca rată de rentabilitate a capitalurilor proprii. ca nivel relativ: α %= CAN . O altă abordare a riscului financiar priveşte profitul ca rezultat al unei politici financiare ce presupune un anumit raport între capitalurile proprii şi datorii. Rezultatul brut al exerciţiului se determină după modelul următor care pune în evidenţă cheltuielile financiare respectiv cheltuielile cu dobânzile: RBE= RBDI-CHD. se impune analiza rentabilităţii capitalurilor proprii sub aspectul politicii de îndatorare a entităţii. Astfel. se determină astfel: RRE (ROE) = RNE x100 CPR În formula de mai sus rezultatul net al exerciţiului (profit) se determină astfel: RNE = RBE – RBE x i = RBE (1-i) unde - RBE reprezintă rezultatul brut al exerciţiului. Influenţa îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor proprii (rentabilităţii financiare) se numeşte efect de levier financiar sau efect de pârghie. CTDOB reprezintă cheltuielile exerciţiului altele decât cheltuielile cu dobânzile. CHD reprezintă cheltuielile cu dobânzile Cunoscând că rentabilitatea economică (RRE) exprimată într-una din formele sale cele mai sugestive şi anume rata puterii de câştig a activelor (BEP) reflectă capacitatea activelor totale (AB) ale entităţii de a genera profit brut determinat înainte de plata dobânzilor (RBDI) astfel: RRE(BEP) = Rezultă că RBDI = AB x RRE RBDI x100 AB 46 .CAN * CAN * Cu cât indicatorul de poziţie este mai mare cu atât riscul financiar este mai redus. B2. i reprezintă cota de impozit pe profit.

1 Abordări generale privind riscul de faliment În strânsă corelaţie cu riscul economic şi financiar se încadrează riscul de faliment al entităţilor.B3. doresc sa încheie relaţii cu companii sigure care sa-şi poată îndeplini obligaţiile contractuale. care doresc să cunoască starea entităţii înainte de a-şi investi capitalul deţinut. a trebuit să procedeze în mod corespunzător la armonizarea mediului legislativ economic şi implicit la armonizarea legii privind falimentul firmelor la normele europene Ca şi consecinţă a celor prezentate. • diferite categorii de acţionari. care au interesul sa-şi recupereze capitalul acordat sub formă de împrumut. Studiul entităţilor aflate în dificultate prezintă o importanţă deosebită pentru o serie largă de parteneri de afaceri dintre care: • băncile. România. Din punct de vedere juridic. Aprecierea riscului financiar apelând la metodele statistice se poate realiza cu ajutorul următorilor indicatori: a) Abaterea medie pătratică a rentabilităţii financiare b) Coeficientul de variaţie al rentabilităţii financiare 3. O a treia abordare a riscului financiar priveşte evaluarea lui din perspectiva variabilităţii rentabilităţii financiare faţă de rata medie de rentabilitate financiară observată pe anii anteriori folosind în acest scop metodele statistice.3 Analiza riscului de faliment 3. furnizorii). partenerii de afaceri(clienţii. • creditorii. • investitorii.3. care sunt preocupate în mod evident de calitatea portofoliilor de credit ce le formează. care sunt interesaţi să-şi protejeze capitalul investit şi să se poată bucura de beneficiile oferite de respectiva investiţie(obţinerea de dividende). în 2006. legea falimentului a fost înlocuită de insolvenţei. în contextual aderării la UE. 47 .

R3…Rn reprezintă valorile diverselor rate A1.3. se atribuie entităţii analizate o notă Z numită „scor” care este o combinaţie liniară a câtorva rate: Z = a1R1+a2R2+a3R3+…anRn.a2.3. Astfel. fiecare dintre acestea relevând aspecte distincte :4 Metode bazate pe variabile nefinanciare –calitative5 – metode manageriale . Într-o abordare generală metoda scorurilor se bazează pe un calup de rate (indicatori) determinaţi statistic care ponderaţi cu anumiţi coeficienţi în cadrul unui model matematic pot determina cu o anumită probabilitate starea de sănătate viitoare a entităţii.1 Metode statistice de evaluare a riscului de faliment Cea mai utilizată metodă statistică de determinare a riscului de faliment este dată de metoda scorurilor. entitatea este prezumată sănătoasă sau 48 .a3 reprezintă coeficienţii afectaţi ratelor În funcţie de valoarea scorului.2.Metoda statistice (bazate pe funcţia scor) Metode combinate .2 Metode de evaluare a riscului de faliment Analiza riscului de faliment se efectuează prin mai multe metode.Metode bancare Din cadrul acestora reţinem atenţia asupra celor mai uzitate şi anume metodele statistice şi cele bancare de evaluare a riscului de faliment.3.Metode patrimoniale (utilizând corelaţii între diferite ratele) . 3. R2.metode de strategie competiţionale Metode bazate pe variabile financiare –cantitative . unde - R1.

1. de profesorul Altman. În termeni sintetici analiza discriminantă multiplă reprezintă o tehnică statistică utilizată pentru a clasifica aprioric o observaţie în două sau mai multe grupuri. 3.U. modelul „F” al economiei româneşti.falimentară.A. X2 = PRI AB Prin profit reinvestit înţelegem partea din profitul net al exerciţiului (RNE) care rămâne după repartizarea de dividende acţionarilor (DIV): PRI = RNE – DIV 3. Rata autofinanţării activelor totale (variabila x2) determinată ca raport între profitul reinvesit (PRI) şi activul bilanţier (AB). în anul 1968 fiind dezvoltat ulterior. modelul CanonHolder.999 X5 Indicatorii consideraţi reprezentativi în acest model şi între care există o puternică interdependenţă sunt: 1.3 X3 +0. Flexibilitatea firmei (variabila x1) indică capacitatea firmei de a se adapta modificărilor condiţiilor mediului exterior firmei şi se determină ca raport între Capitalul de lucru (CL) în total active (AB) adică X1 = CL .2 X1 + 1. în funcţie de caracteristicile individuale observabile.6 X4 +0.4 X2 + 3.3. modelul Băncii Centralei Franţei. în anul 1977. Se determină ca raport între profitul înainte de plata dobânzilor şi a impozitelor (RBIT) şi activul bilanţier (AB): 49 . Calculul variabile z se face pe baza următoarei ecuaţii: Z = 1. AB 2. Cu ajutorul acestui model Altman a reuşit să prevadă aproximativ 75 % din falimentele unor firme cu aproximativ doi ani înainte de producerea acestora.2. Rata rentabilităţii economice (variabila x3) exprimă în contextul acestui model cât rezultat net de impozit şi dobânzi generează activele entităţii. Procedeul este cunoscut în literatura economică ca procedeul analizei discriminante multiple (multiple discriminant analysis-MDA).1 Modelul Altman Modelul „Z” de predicţie a falimentului firmelor a apărut în S. Între modelele cele mai cunoscute amintim: modelul Altman.

Canon şi M. X4 = CSV DT 5.1. dar îşi poate redresa activitatea în măsura în care adoptă o strategie corespunzătoare.Randamentul activelor (variabila x5) indică măsura în care activele (AB) contribuie la obţinerea veniturilor din activitatea de bază adică a cifrei de afaceri nete (CAN) CAN AB X5 = Ierarhizarea firmelor funcţie de variabila Z se face astfel: Dacă z > 3 atunci firma este solvabilă.8 atunci falimentul firmei este iminent.3. Capacitatea de îndatorare a firmei (variabila x4) exprimă măsura în care datoriile firmei (DT) sunt acoperite de capitalul social vărsat (CSV). 3.2 Modelul Canon-Holder Modelul aparţine analiştilor francezi J. Holder şi se bazează pe analiza „lichiditate-exigibilitate”. Dacă z ∈ [1. Dacă z < 1.2.X3 = RBDI AB RBDI = RBE+CHD. unde: RBE reprezintă rezultatul brut al exerciţiului CHD reprezintă cheltuielile cu dobânzile bancare 4.3) atunci firma are dificultăţi financiare. În acest caz calculul variabile Z se bazează pe următoarea ecuaţie: Z= 16 X1 +22 X2 -87 X3 -10 X4 +24 X5 50 .8.

ACR . Rata lichidităţii intermediare (X1) determinată ca raport între activele curente (ACR) diminuate cu stocurile (S) şi datoriile curente ale entităţii (DCR). Gradul de finanţare a vânzărilor din surse externe (X5) se determină ca raport între cheltuielile financiare (CF) şi cifra de afaceri netă a entităţii. Rata rentabilităţii valorii adăugate (X5) reprezintă gradul în care rezultatul brut al exploatării (RBEXP) produce valoare adăugată (VA) şi se determină după relaţia: X5 = RBEXP VA 51 . Gradul de remunerare a personalului (X4) se calculează ca raport între cheltuielile cu personalul (CP) şi valoarea adăugată (VA). CP VA X4 = 5.Indicatorii selectaţi în acest model sunt: 1. (CAN).S DCR X1 = 2. CPM PB X2 = 3. Rata stabilităţii financiare (X2) reprezintă ponderea capitalurilor permanente (CPM) în totalul pasivului bilanţier (PB). CF CAN X3 = 4.

1998:63).5 Z = 10 Z = 13 Z = 16 Z >16 Probabilitatea falimentului > 80 % 75-80 % 70 -75 % 50 -70 % 35 % 30 % 25 % 15 % < 10 % Gruparea firmelor în funcţie de scorul Z prin modelul Canon-Holder se face astfel: Dacă z > 9 atunci firma este solvabilă. care se realizează printr-o activitate de analiză şi documentare. micşorat printr-o evaluare atentă a debitorilor. a profesionalismului conducătorilor entităţii. ceea ce permite pe de o parte reducerea riscului de credit şi pe de altă parte stabilirea imaginii asupra clientului şi a gradului de incertitudine suportat de bancă. în vederea unei evaluări cât mai reale cu privire la situaţia patrimonială şi financiară. Buhociu. de a restitui la scadenţă creditele contractate împreună cu dobânzile aferente (F.3.În funcţie de scorul înregistrat de o firmă se observă că posibilitatea falimentului scade odată cu creşterea scorului astfel (M.5 Z = 9.2 Metode bancare de evaluare a riscului de faliment Credibilitatea reprezintă suportul material şi moral. Bonitatea reprezintă performanţa financiară a agentului economic care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit. Câştigarea încrederii presupune cunoaşterea clientului. Dacă z ∈ [4. a relaţiilor cu partenerii. Bătrâncea. Investigarea activităţii clientului în vederea cunoaşterii acestuia este continuată şi se completează cu analiza bonităţii. recunoaşterea calităţii produselor executate şi a serviciilor prestate.9) atunci firma se află intr-o zonă de incertitudine cu posibilităţi de redresare. 52 . 2003:118): Valoarea scorului Z<0 0 < Z <1. elementul esenţial fără de care un credit nu poate fi acordat.5 1.5 <Z < 4 4 <Z < 8. stabilirea limitelor de expunere şi aplicarea unei politici prudente de provizioane atunci când apare pericolul unor pierderi. Dacă z < 4 atunci falimentul firmei este iminent. 3.2. La acordarea creditelor banca îşi asumă un anumit risc al creditului.

Situaţia veniturilor brute realizate in anul precedent de regiile autonome indiferent de profil. Astfel cu cât bonitatea clientului este mai bună cu atât riscul de faliment al acestuia este mai redus. se poate pune în evidenţă o corelaţie strânsă între nivelul bonităţii clientului şi riscul de faliment al acestuia. a) În ce priveşte analiza aspectelor financiare aceasta presupune calculul unor indicatori financiari pe baza următoarele documente: - Bilanţul contabil pe anul precedent. Fluxul de încasări si plăţi pe perioada de creditare. În cadrul analizei bonităţii clientului se urmăresc realizarea unor performanţe atât de natură economico-financiară. Bugetul de venituri si cheltuieli pe anul în curs . Balanţa de verificare pe luna anterioara solicitării creditului.Într-o abordare generală. situaţia patrimoniului si rezultatele financiare pe trimestrul expirat. însoţit de toate notele. 53 . Planul de activitate (planul afacerii) pe anul curent. cât şi de natură nefinanciară.

Bucureşti. Humanitas.. Bejenaru A. Bucureşti. 2007. 54 . Borlea S-N. 1999. 2001. Borlea S-N. Bătrâncea M. 2008. Bucureşti. Finanţele şi politicile financiare ale întreprinderilor. 2001. Allen J.. 7.BIBLIOGRAFIE 1. Cluj-Napoca. Bătrâncea L. 1999.coord.. Bătrâncea L-M.. Standarde Internaţionale de Raportare Financiară. Analiza bilanţului contabil. . 19. Trenca I.. Glautier M. Feleagă N. 2000. Contabilitatea în perspectivă. Institutul Irecson.. Bucureşti.. E. 10.. Presa Universitară Clujeană. Ed. U. Bucureşti.. 1991.Previziunea falimentului întreprinderilor româneşti. 18. 9. Editura Economică.. Fair Accounting versus Bad Accounting. Achim Monica Violeta. 1994..M.. 14.. Accounting Theory and Practice. Ed. Pitman. ClujNapoca. Cluj-Napoca. Ed.. Risoprint. Bucureşti. Editura Economică. Ed. Politici şi opţiuni contabile. 2004. Ed.. 2002. Georgescu N. Bucureşti. Feleagă N. Bucureşti 1997. 2006. Greuning H. Risoprint.. Editura Economică. Sisteme contabile comparate. Bătrâncea I. Ana Gh.E & Underdown B. Bătrâncea I.. Revista Contabilitatea.K. Cluj-Napoca. 40. Ed. Ghidul financiar al întreprinzătorului.M. 8. U. Cluj-Napoca. Gaskin T. 13. Anghel I. 3. Malciu I. 15.V. Analiza financiară în bănci. 2008. Bucureşti. Bătrâncea I. 2.Analiza economico-financiară . 1994. 12. Ed. Risoprint. Underdown B. Risoprint... 1998. Pitman. Analiza financiară a entităţii economice.K. Bucureşti. Expertiza şi Auditul afacerilor nr 2. Analiza financiară pe bază de bilanţ. Revista Tribuna Economică nr. Standing financiar-bancar. Economică.. 4. Bătrâncea I. Analiza economico-financiară la nivel microeconomic. 16..W.. Rating-ul sau notarea creanţelor şi a instituţiilor de credit.. Gheorghiu Al. Cluj-Napoca.. 2005. 1991M 17. Risoprint. 5. Analiza performanţelor şi riscurilor bancare. Bătrâncea L. Ed. Basno C. Indicatori financiari perfecţi. Editura Economică. Bucureşti. Accounting Theory and Practice. Borlea N. 11. Glautier M. 6. 2000. 2009. Editura Naţional. Capron M.. W.

cu modificările şi completările ulterioare. 25/14. Analiza situaţiei financiare a agenţilor economici. nr.O. 55 . 25.O. Partea I nr.2008 pentru modificarea şi completarea Legii 31/1990 şi pentru completarea Legii nr. Koen M. Legea nr. Editura Mirton. Mironiuc M. Lenghel R.01. Bucureşti 2005 21. publicată în M.V. Ed. . nr. regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit. Matiş D.a.. 29. O. 3. 434 din 28/06/2007.12. pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene nr.2008.20.F.M. cu modificările şi completările ulterioare. Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 31. O..01. Pop. 927/2003. 2374 din 12. Ordinul nr.04.01. Ed. *** Introducere în studiul analizei tehnice.P. 34. Iaşi. 31/1990.2008. 30. partea I. 1997..O. publicat în M. nr.1752 din 17.Ghid practic..06.52/21. Legea 85 din 5 aprilie 2006. Cluj-Napoca. A. publicată în M. 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene. 2001. Risoprint. 33. Seria Reuters pentru educaţie financiară.333/30.F.2004.2008 28.O. republicată în baza O. 2006. privind procedura insolvenţei.4 din 25/06/2007 privind modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. nr 25/14. Oprean I.04. publicata în M. Matiş D. Analiză economico-financiară. Editura Libris. Cluj-Napoca. nr.2005 publicat în M.P. nr. 297/2004 privind piaţa de capital. publicată în M.. publicat in M. Deva 2003 23. 571/29. nr.Casa de Editură IRECSON. Standardele Internaţionale de Raportare financiară . Timişoara.2008 32. Intelcredo. 27. privind societăţile comerciale. Greuning H.O. Mihai I.31/15. Alma Mater.O. publicat în M. Bucureşti. Economică. ş. 846 din 10/12/2007. Ed.11.2007 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor precum şi constituirea. nr. 571/22. Ed. 24.12 2003 privind Codul fiscal.. 2007..G.O. Contabilitate financiară. Codul fiscal adoptat Legea nr. Popa I. Legii nr. Procedurile auditului şi ale controlului financiar. Contabilitatea operaţiunilor speciale.26/1990 privind registrul comerţului.M. 22.. 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial Art.O. nr. 2007 26.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful