Atelierul Ideal

adrian dica 2013

Societatea noastra este una a oamenilor ocupati-grabiti, cei cu cinci minute de tihna, dar la o tigareta, a soferilor ce claxoneaza isteric la semafor, cu o existenta pe muchie de cutit. Pentru ei fiecare secunda conteaza, mizeaza totul pe o ultima carte si anunta importanta si intensitatea asteptarii ce va urma in fata unui nou semafor. I-as numi simplu, oameni hazardati. Acum cateva zile, ma gaseam asezat pe banca unde de obicei se fumeaza si palavrageam cu o colega. Ea incerca sa imi explice cat de inutil este sa vorbesti, in general, si cat de lipsite de sens sunt discutiile dintre oameni. Percepeam ce vrea sa spuna, cu toate ca ecoul creat de coridor batea ca intensitate mesajul. Se folosea chiar de "acea palavrageala" sa imi dovedeasca pierderea de vreme a dialogurilor. Nu o sa ma avant intr-o pledoarie inchinata dezbaterilor, insa cred ca in afara hazardarii, ea are o singura scuza in judecata stramba, de aceea admit posibilitatea ca eu sa nu fi fost un interlocutor antrenant si ea sa fi incercat sa incheie discutia elegant. In cazuri exceptionale, si din motive precum ignoranta receptorului sau presiunea timpului, ma surprind relatand fragmente ale unor idei deja procesate de mine, concluzii truncheate, denaturand mesajul. Moment in care discutia ar trebui sustinuta de gesturi, fapte, desene sau alte metode alternative. Rarul motiv pentru care as suspenda o discutie, preferand tacerea ar fi acela ca exista riscul de a nu ma face perfect inteles. De aceea, invocand rabdarea cititorului, voi incerca sa fiu atat de atent si explicit in ceea ce analizez si spun in aceasta scriere si voi explica cu maximum de amanunte ce presupune un atelier ideal, expunand de pe pozitia unui creator de arta. Inainte de a vorbi despre cat de frumos si folositor este pentru un artist sa se bucure de lumina lunii revarsate asupra gradinii in care este amplasat sevaletul castigat la o licitatie de antichitati, as vrea sa clarific cateva lucruri. "Zoom Out" se foloseste, in mediul virtual, cu scopul de a privi un lucru de la o distanta marita, fapt ce duce la o anume detasare. Spre a cerceta corectitudinea lucrarii sale, pictorul se distanteaza de panza cautand o vedere de ansamblu. Facand un „zoom out” din problema unui atelier ideal, apare in raza mea vizuala, oferita fulgerator de ochiul mintii, ideea cetatii ideale propusa candva de Platon. Pe urmele lui Ortega y Gasset, care incerca sa afle mai multe despre femeia ideala, afirm ca a medita asupra unui atelier ideal mi se pare un demers sortit esecului, o
1

utopie. Facand o paralela cu cetatea ideala a lui Platon si cu metoda de judecare a lui Ortega y Gasset, caut sa cercetez acest cuvant "ideal" si sa il inlocuiesc cu un altul mai practic, pentru ca vrem cu siguranta sa fie un atelier real. Un atelier de pictura ideal presupune, la prima cercetare, un gest de originalitate alaturat unui sentiment de intimitate, atelierul fiind locul unde isi desfasoara activitatea pictorul, dealtfel creator inainte de toate. Cuvantul "ideal" ma duce cu gandul la un atelier pe placul meu si numai al meu, un maximum de subiectivism ce implica o atitudine in care primeaza interesele proprii, un egoism, cu alte cuvinte, care nu imi e pe plac. Acelasi cuvant "ideal" plaseaza presupusul atelier intr-un spatiu virtual, al ideilor. Chiar daca ar ajunge sa atinga perfectiunea nu va exista in realitate. Acest lucru deasemenea imi displace. Voi incerca sa gasesc un cuvant gata sa impace caracterul de perfectiune cu cel de functionabilitate si existenta reala, caracteristice unui atelier. Va trebui sa gasim acel atelier usor manevrabil si gata de transpus in viziunea oricarui alt

coleg pictor, sau cel putin in viziunea mea de peste un timp ce va sa vina. Admit ca de-a lungul vremii nu este exclus ca viziunile si teoriile mele cu privire la intruchiparea unui atelier propriu sa se schimbe. Ma incumet sa fac o paralela indrazneata si sa amintesc ca locul de rugaciune si intalire cu divinitatea este reprezentat, in religii diferite, de acelasi tip de incapere in esenta. Fie ca este vorba de biserica de tip gotic sau bizantin a crestinilor, fie ca este vorba de moscheea musulmanilor sau cunoscutele temple tibetane, toate au un numitor comun si se reduc la cateva elemente esentiale, atat material dar spiritual. Fiecare lacas se reduce la ceva comun tuturor lacaselor si daca ar fi sa inaintam cu acest fel de a pune problema, vom gasi pestera ca un lacas-prototip. Probail notiunea de atelier –prototip, e gata sa inlocuiasca mult mai pretentioasa si greu de atins sintagma de "atelier ideal" pe care o pasam mai marilor filosofi. Asa cum o uzina de automobile intai prezinta un prototip al autoturismului ce va fi produs in serie, ulterior fiecare automobil avand detalii diferite, asa si eu incerc sa gasesc acel prototip al atelierului meu, atat de gata sa fie preschimbat ori de cate ori va fi nevoie. Ma vad nevoit sa precizez ca un atelier-model are atat caracteristici fizice, cat si metafizice. A fi original poate trece azi drept un act de curaj pentru ca inseamna abaterea de la norme si de la rigorile societatii. O societatea asemenea unui iscusit papusar gata sa joace pe degete numeroase marionete, care mai de care mai viu colorata si in aparenta diferita de restul marionetelor aflate pe scena. Cate din acestea actioneaza pe baza impulsurilor primite din
2

interiorul ei si nu se deplaseaza haotic pe un traseu riguros prestabilit de papusar? Marele Monet a avut curajul de a se abate de la forfota si standardele societatii pariziene, retragandu-se la Giverny. Mediul asigurat de o gradina in care florile erau sadite in ordinea culorilor si lacul alaturat reprezentau pentru el fereastra catre inspiratie. Reprezinta o abatere de la normele vietii artistice, una extrem de permisiva si indulgenta. Alegerea facuta insemna acea autenticitate adaptata credintei lui de a picta "plein-air". Iata o prima caracteristaica a atelierului model. Aceea de a fi autentic in concordanta cu activitatea si credinta celui ce il utilizeaza. In zilele noastre notiunea de a fi original s-a denaturat, multi oameni intelegand prin asta a fi diferit in fel si chip, cu disperarea unui om care nu are alte variante decat aceea de a fi original. Si daca e sa le dam crezare mai marilor filosofi si sa admitem ca inspiratia e de natura divina, atunci compararea anterior facuta a atelierului-tip cu lacasul spiritual prototip nu mai pare ceva atat de indraznet si nepotrivit. Autenticitatea este buna deci in masura in care conduce la absorbtia de inspiratie. Nu ar avea niciun sens un atelier situat intr-un copac, daca Huckleberry Finn nu ar fi o sursa de inspiratie pentru pictor. Sau daca nu ar fi vorba de un impresionist celebru care ar ceda intr-un final si si-ar transfera atelierul pe o seducatoare si deja eterna barca, cu scopul de a renunta la notiunea de timp si a se ghida dupa ciclul zilnic al luminii care cade pe diferitele forme. Autenticitatea isi face simtit efectul si in „razvratiri”, ca in cazul primului pictor modern roman, Theodor Aman. Chiar daca ramane recunoscator maestrilor sai francezi, de la care isi insuseste o anume rigoare in lucru, Aman ia decizia de a isi infiinta propriul sau atelier, ferit de „retetele” academistilor francezi. El isi amplaseaza atelierul ce apare in lucrarea din 1852, in rue Lafazette no.3, Paris. Iata cum notiunea de autenticitate acordata acelui atelier model duce la a lua in calcul si importanta mediului in care acesta este amplasat. Odata trasata aceasta mare linie, cea a autenticitatii, imi pot permite sa devin subiectiv si sa precizez ca ma inspira un cadru retras, linistit totodata vecin cu o mare forfota. Probabil intersectia dintre o lume agitata si una care isi duce existenta la limita rutinei, o existenta monotona cu zile identice. Intersectia dinte o metropola unde blocul de azi este zgarie norul de maine si un sat cu aceleasi case, devenite deja repere pentru turisti, unde birtul din coltul strazii se mosteneste din tata in fiu. Aflat in atelier nu vreau sa aud claxonul unui sofer hazardat, doar pentru ca asa se poarta in zilele noastre. Probabil disputa matinala a unor pescarusi, fie ea si monotona si deja devenita rutina, e o fereastra spre inspiratie. La fel cum singurul lucru care
3

ajunge nepermis in atelierul meu este mirosul de flori cules din gradina vecina, de briza marii . Nu degeaba Balcicul este locul unde si-au gasit inspiratia atatia pictori romani, la fel cum mari pictori europeni au poposit pe Coasta de Azur. Aceste localitati devenite "ale artistilor" pot trece deja asemenea unor universe in miniatura, Intr-o mai veche calatorie a mea am gasit un loc lipsit de timp, un miniunivers cu atmosfera proprie, cand linistit si cand agitat, o intersectie a doua lumi, nicidecum un amalgam ciudat si haotic. Este din pacate undeva in partea continentala a Italiei, pe malul lacului Como. Spun din pacate fiindca nu am descoperit in Romania un loc cu o asemenea atmosfera. Cred ca nu am calatorit destul la noi in tara. Iata ca vecinatatea cu un hipermarket si un magazin dedicat materialelor pentru pictura, ceea ce initial as fi crezut ca inseamna linii de referinta in amplasarea atelierului, reprezinta acum ceva lipsit de vreo importanta. Sa amintim ce se spune despre mai toti politicienii importanti. Desi au vaste cunostinte in domeniu, cand vine vorba sa ia o decizie importanta sunt influentati radical de femeile din jurul lor, de consilieri si de mediul in care ei isi duc zilele. Nu stiu daca este un lucru benefic sau nu, este insa o realitate verificabila in timp, care pana la urma a functionat. Aceasta legatura, dintre ceea ce este si face un om si mediul din jurul sau, poate fi regasita si in realitatea vietii artistice. Atelierul este concretizarea demersurilor artistului cu siguranta, pentru ca artistul fiind autentic, isi va fabrica un mediu adecvat impulsurilor venite din interiorul sau. Notabil este ca acest nou aparut atelier ajunge in scurt timp sa fie asemenea femeii din spatele politicianului. Atelierul va avea puterea coplesitoare de a influenta creatia - algoritmul functioneaza perfect. Odata consolidat atelierul ajunge sa sugereze atmosfera si sa intermedieze schimbul de inspiratie, ajunge sa manevreze si sa gestioneze, ca simplu loc de tranzit, inspiratia si concretizarea acesteia in opera pictorului. Iar daca aceasta insusire nou capatata a atelierului-model, cea de a a avea putere de influenta, este prezenta in toate atelierele, si sigur este, iata cum opera ulterioara a pictorilor este influentata de atelierul in care lucreaza. Opera se concretizeaza ulterior in viata artistica a epocii si are intr-un final repercursiuni asupra consumatorilor de arta. Am gasit o noua caracteristica a atelierului-model si anume aceea de a avea putere de influenta. Atelierul-model poate deveni oricand o autoritate in fata pictorului, desi este creatia acestuia, desi este organizat dupa dorintele pictorului. Iata ca acum, cercetand problema din aceste puncte de vedere aflam cat de important este atelierul unui pictor pentru intreaga viata artistica si nu numai pentru pictor.
4

Desi este ceva subiectiv, trebuie sa-i acordam adevarata valoare si sa cautam dincolo de tocul usii de mahon de la intrare si dincolo de sevaletul castigat la licitatia de antichitati. Cred ca o intreaga generatie ajunge sa fie influentata si sa cada prada micilor momente in care atelierul isi exprima o secunda de autoritate in fata creatorului. Opera de arta creata nu ajunge niciodata sa domine un pictor autentic, in timp ce atelierul isi castiga tacit acest drept si chiar si-l exercita in momentele de criza. Este stiut faptul ca in atelierul sau din Paris, Aman se retragea, si citind frenetic literatura si filosofie, facea insemnari si transcrieri intr-un caiet intitulat chiar de el „ Insemnari din deosebite cetiri”. Desi frecventa viata sociala a Parisului din acele timpuri (teatre, petreceri etc), romanul isi gasea in atelierul sau linistea si rigoarea de care avea nevoie pentru a-si pune bazele viitoarei sale opere. Inceputurile sunt mereu fragile iar artistul poate cadea prada diferitelor tentatii, dar iata ca acest atelier era pentru Theodor Aman ca un scut impotriva factorilor perturbatori, fie ei de orice natura. In concordanta cu acest spirit al unei armonii protectoare, cu siguranta pe langa alegerea unui mediu ideal, in atelierul meu se va auzi muzica preferata. Acest detaliu, al sunetelor, devine foarte important. Prezenta vizitatorilor si existenta unor lucrari semnate de alti pictori pe care eu i-am intanlit de-a lungul timpului, ma duce cu gandul la o conexiune cu lumea inconjuratoare. Ma intorc cu gandul la pestera-lacas, primul loc de intanlire al omului cu divinitatea. Aceeasi notiune de pestera, il aduce in prim plan pe acelasi Platon, care prezenta pestera ca un loc izolat, in care cunostintele sunt denaturate, lipsite de esenta si limitate, Chiar daca intr-o afirmatie pestera are un caracter propriu, iar in alta are caracter figurat, o legatura tot exista. De aceea voi insista asupra acestui aspect. Exista oare riscul ca desfasurandu-ti activitatea intr-un atelier sa cazi prada izolarii si opera ta sa fie denaturata? Iata o intrebare ce merita atentie. Cred ca raspunsul este unul afirmativ si cred ca acest lucru trebuie combatut. E nevoie ca un artist sa fie vigilent la tot ce se intampla in jurul sau, sa ramana contemporan, vizionar. Sa observe in primul rand, sa analizeze si sa fie prezent in mijlocul vietii sociale. Un atelier gata sa primeasca vizitatori cu portile deschise, pe de o parte, dar si gata sa-si traga obloanele si sa fie un mediu izolat de exterior, iar creatia sa fie cat poate de independenta fata de alt factor extern. De aici existenta atelierului la intersectia dintre un mediu tumultos si unul monoton. Cred ca unui atelier ii trebuie doua intrari si implicit doua iesiri care sa comunice intre ele si sa fie mereu la dispozitia pictorului. O usa catre lumea tumultoasa a zgarie-norilor si o usa catre satul macinat de timp, cu
5

aer de statiune. Doua ferestre mari cat un zid, opuse, una gata sa primeasca lumina soarelui uscat al plajelor din satul-statiune si o alta fereastra prin care sa patrunda lumina atat de poluata a orasului agitat. O parcare subterana cu usa rabatabila, opusa unei terase care se deschide spre plaja si unde zace uitata o grila de metal, dintr-acelea pentru parcat bicicletele cum au locuitorii Toscanei. O data in sens figurativ si o data in sens propriu. Aceasta contradictie ii ofera atelierului un nou aspect. Un caracter contrastant. Contrastant atat cu mediul in care este situat cat si fata de el insusi. Intersectia a doua lumi as numi-o caracterul contrastant al atelierului-model, o noua insusire a acestuia pe langa autenticitatea si autoritatea sa. In atelierul sau din Bucuresti, Theodor Aman organiza serate artistice, baluri, sustinea concerte, cantand la violoncel impreuna cu sotia si fiica sa, cantareeata Zina de Nory adunand laolalta figuri importante ale vremii. Astfel pictorul imprima o atitudine artistica si culturala care contrasta cu viata sociala si culturala din Romania acelor ani, o perioada confuza si macinata de criza politica, economica si culturala. Efectele sunt dintre cele mai bune, atat asupra operei artistului, cat si impactul pe care aceasta atmosfera o ofera societatii. Balzac punea punctul pe "i" mai demult afirmand : "fericite femeile imperfecte, caci lor le este lasat amorul". Asta inseamna ca micile imperfectiuni ale unei femei lasa loc de interpretare, in timp ce femeia de o frumusete unanim acceptata, platoniciana, devine un etalon tocmai bun de cascat ochii la el si atat. Iata cum o femeie imperfecta devine accesibila si in jurul ei se creaza o disputa, un tumult. Aceasta bruma de sentimente omenesti o transforma in telul dorintei celorlalti, in timp ce o femeie perfecta este asemenea unui manechin asezat intr-o oarecare vitrina a unui oarecare magazin accesibil unei oarecare asa zise elite.. Dar ne departam de la subiect, de aceea, revenind, as vrea sa fie ingaduita alaturarea celor doua notiuni - cea ce numeste femeiea si cea ce urmeaza sa o mentionez - valoare comerciala. Un atelier-model, in viziunea mea ar trebui sa fie productiv - atat in sens artistic, cat si in sens economic. Daca ar fi productiv exclusiv in sens artistic, intr-un final ar aparea ca un muzeu, asemenea unei case memoriale, unde oamenii vin, primesc pliante, privesc, pleaca si raman cu o oarecare amintire despre un atelier atat de bine organizat. Productivitatea in sens economic cred ca tine si de putinele lucruri menite sa ofere un aer omenesc. Un spatiu cu aer intim, cu lucruri care il fac sa devina locul in care un om din afara cercurilor artistice poate lua contact cu arta. Locul unde un colectionar se poate destinde si in acelasi timp e capabil sa realizeze si sa simta importanta
6

faptului ca este primit in intimitatea spatiului unde sunt create opere destinate, nu in primul rand comercializarii, ci depasirii barierelor imaginatiei. Cred ca productivitatea economica a unui atelier-model tine de accesibilitatea acestuia. In continuare pot sa amintesc de atelierul lui Theodor Aman, caruia i-au trecut pragul de la oameni politici, oameni de cultura, personalitati importante ale vremii pana la straini care aveau sa-i cumpare lucrarile. Iata ca a venit momentul sa punctez cateva aspecte de ordin fizic ale atelierului-model, asta dupa ce am zabovit atat de mult asupra caracteristicilor sale de ordin metafizic. Pe langa amplasament, dimensiunea considerabila menita sa ofere o atmosfera de libertate si existenta unor incaperi anexe, a altor forme de manifestare a artelor in interiorul sau, as vrea sa mentionez existenta unei mici biblioteci in imediata apropiere a camerei ce inseamna spatiul de lucru. Acum, existenta si folosirea unui atelier-model, este un mod de viata in care totul graviteaza in jurul sevaletului. Si dupa atata vorbaraie despre atelierul-model, am castigat atat de putine cuvinte, dar pretioase: autenticitatea, autoritatea, accesibilitatea si caracterul contrastant al atelierului-model. Printr-un exercitiu de autoverificare le putem confrunta cu orice atelier deja celebru. "Zoom In" se foloseste in mediul virtual pentru a apropia o imagine, a arunca o privire mai atenta si mai apropiata de detaliile subiectului. Iata ca facand un zoom in nu trebuie sa fim surprinsi daca gasim si aceste patru calitati alaturi de altele. Pentru ca de acum, punand accent pe detalii ne vom ciocni de restul aspectelor. mai sus mentionate, lucru foarte bun, plauzibil si care ne da curaj sa avansam in alcatuirea atelierului-model. Sunt tentat sa asociez aceasta miscare de "Zoom In" cu momentul in care parasesc pozitionarea obiectiva si incep sa devin excesiv de subiectiv si egoist dar si secretos. Astfel, alternand aceste doua procedee de apropiere si departare de subiect, putem contura o imagine coerenta pentru atelierul-model, unul gata sa fie oricand preschimbat dupa toanele mele sau ale celui care si-l va insusi.

7