Folcloruuul

Folclorul, meşteşugurile, artizanatul, transmise din generaţii şi păstrate cu sfinţenie, dar şi cu mare plăcere de către bucovineni, fac ca acest

ţinut sa fie atât de autentic şi atât de vizitat. Fondul etnografic din Bucovina pune în evidenţă talentul şi sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor acestei zone. Bogăţia elementelor etnografice este evidentă şi aici, se mai păstrează şi astăzi, vechile ocupaţii si obiceiuri, precum si un port popular autentic, lucrat cu o neîntrecută măiestrie artistică, exprimată în alcătuirea modelelor şi îmbinarea culorilor. In comuna Ostra se păstrează încă, nealterate, câteva din obiceiurile strămoşeşti, cu prilejul celor mai importante sărbători religioase: - Colindele şi Bisericuţa (Viflaimul) de Crăciun: în ajunul Crăciunului, copiii merg pe la casele gospodarilor şi anunţă Naşterea lui Iisus prin colinde tradiţionale şi o piesă de teatru religioasă, care înfăţişează întâmplări, încărcate de mister, de la naşterea acestuia; - Jocul caprei de Anul Nou: jocul acestui animal apare sub forma unor cete de mai multe capre, masca costumului fiind constituită dintr-un cap de capră, sculptat în lemn, cu corniţe împodobite de oglinzi, panglici multicolore, hurmuz şi flori. Persoana care joacă capra este acoperită cu o scoarţă sau lăicer; - Banda Jienilor: este considerat un spectacol popular de Anul Nou, cu personaje diverse: Iancu Jianu, doi haiduci, ciobanul, ofiţerul, vânătorul, iubita lui Jianu; costumele predominante sunt cele ce ţin de portul popular si de uniforme militare; - Urâţii: obicei vechi de Anul Nou la care se portă măşti ce scot în evidenţă ce este mai neplăcut şi dizgraţios în firea umană, dar şi măşti de babe şi moşnegi, măşti sociale, măşti cu caracter etnic (ţigan, turc) sau profesional (doctor, felcer, negustor); - Sfinţirea apelor de Bobotează; - Încondeierea ouălor de Paşti: în prima zi a sărbătorii de Paşti, copiii merg la casele gospodarilor şi primesc ouă încondeiate pe care le pun în coşuleţe împletite, frumos ornate; - Sfinţirea mormintelor: la sărbătoarea Sfântului Ilie; - Şezătorile: Sezonul şezătorilor începe după Lăsatul Secului de Crăciun. Şezătorile sunt ntâlniri comunitare cu caracter lucrativ, dar şi distractiv. Ele pot fi organizate ad -hoc, în zilele ucrătoare, la una sau mai multe case, unde se adună sătencele şi torc sau scarmănă lâna, cos sau împletesc diverse lucruri pentru casă. Fetele sunt integrate în comunitatea femeilor, ncepând să-şi însuşească, cu această ocazie, deprinderi practice şi spirituale. Şezătorile sunt şi un prilej de a schimba informaţii referitoare la viaţa cotidiană din sat, de a comenta evenimente mportante petrecute în comunitate sau localităţile învecinate. Se cântă sau se rostesc balade, se spun ghicitori sau zicale, cărora le dau înţelesuri legate de situaţii cunoscute. Gazda serveşte sătencele cu mâncăruri tradiţionale (sarmale, plăcinte, gogoşi, tocini etc.), socată şi ţuică.

Muzee din Bucovina

Portul popular din Bucovina

Muzeul Satului Bucovinean, Suceava Pe o suprafaţă de şase hectare sunt reconstruite obiective de arhitectură populară din toată Bucovina: Atelier de olar de la Marginea, Casa Cacica, Casa Volovăţ, Casa Vicov, Celar Moldoviţa, Celar Câmpulung Moldovenesc, Casă Campulung Moldovenesc, Gospodărie Rădăşeni, Gospodărie Mănăstirea Humorului, Casă Holohoşca – comuna Sadova, Casa Pârteşti de Jos, Gospodărie Bilca, Coşer Sf. Ilie. Muzeul Satului Bucovinean, pune în valoare patrimoniul cultural-arhitectonic de factură populară din Ţara de Sus. Cel mai tânăr dintre muzeele in aer liber ale României s-au nfiripat în deceniul al VIII-lea al secolului trecut când satul bucovinean dispunea de nenumărate monumente de arhitectură populară, dar din păcate activitatea – concretizată prin transferul mai multor obiective şi reconstituirea a trei dintre acestea – a fost întreruptă din lipsă de fonduri.

Folclorul, meşteşugurile, artizanatul, transmise din generaţii şi păstrate cu sfinţenie, dar şi cu mare plăcere de către bucovineni, fac ca acest ţinut sa fie atât de autentic şi atât de vizitat. Fondul etnografic din Bucovina pune în evidenţă talentul şi sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor acestei zone. Bogăţia elementelor etnografice este evidentă şi aici, se mai păstrează şi astăzi, vechile ocupaţii si obiceiuri, precum si un port popular autentic, lucrat cu o neîntrecută măiestrie artistică, exprimată în alcătuirea modelelor şi îmbinarea culorilor. In comuna Ostra se păstrează încă, nealterate, câteva din obiceiurile strămoşeşti, cu prilejul celor mai importante sărbători religioase: - Colindele şi Bisericuţa (Viflaimul) de Crăciun: în ajunul Crăciunului, copiii merg pe la casele gospodarilor şi anunţă Naşterea lui Iisus prin colinde tradiţionale şi o piesă de teatru religioasă, care înfăţişează întâmplări, încărcate de mister, de la naşterea acestuia; - Jocul caprei de Anul Nou: jocul acestui animal apare sub forma unor cete de mai multe capre, masca costumului fiind constituită dintr-un cap de capră, sculptat în lemn, cu corniţe împodobite de oglinzi, panglici multicolore, hurmuz şi flori. Persoana care joacă capra este acoperită cu o scoarţă sau lăicer; - Banda Jienilor: este considerat un spectacol popular de Anul Nou, cu personaje diverse: Iancu Jianu, doi haiduci, ciobanul, ofiţerul, vânătorul, iubita lui Jianu; costumele predominante sunt cele ce ţin de portul popular si de uniforme militare; - Urâţii: obicei vechi de Anul Nou la care se portă măşti ce scot în evidenţă ce este mai neplăcut şi dizgraţios în firea umană, dar şi măşti de babe şi moşnegi, măşti sociale, măşti cu caracter etnic (ţigan, turc) sau profesional (doctor, felcer, negustor); - Sfinţirea apelor de Bobotează; - Încondeierea ouălor de Paşti: în prima zi a sărbătorii de Paşti, copiii merg la casele gospodarilor şi primesc ouă încondeiate pe care le pun în coşuleţe împletite, frumos ornate; - Sfinţirea mormintelor: la sărbătoarea Sfântului Ilie; - Şezătorile: Sezonul şezătorilor începe după Lăsatul Secului de Crăciun. Şezătorile sunt întâlniri comunitare cu caracter lucrativ, dar şi distractiv. Ele pot fi organizate ad-hoc, în zilele lucrătoare, la una sau mai multe case, unde se adună sătencele şi torc sau scarmănă lâna, cos sau împletesc diverse lucruri pentru casă. Fetele sunt integrate în comunitatea femeilor, începând să-şi însuşească, cu această ocazie, deprinderi practice şi spirituale. Şezătorile sunt şi un prilej de a schimba informaţii referitoare la viaţa cotidiană din sat, de a comenta evenim ente importante petrecute în comunitate sau localităţile învecinate. Se cântă sau se rostesc balade, se spun ghicitori sau zicale, cărora le dau înţelesuri legate de situaţii cunoscute. Gazda serveşte sătencele cu mâncăruri tradiţionale (sarmale, plăcinte, gogoşi, tocini etc.), socată şi ţuică.

Portul popular din Bucovina Muzeul de etnografie şi folclor, Rădăuţi

În Bucovina din cele mai vechi timpuri, portul popular pune în evidenţă talentul şi sensibilitatea pentru frumos a locuitorilor acestor zone. În zilele de sărbătoare oamenii mergeau la biserică îmbrăcaţi în costume naţionale. Femeile din “Ţara Fagilor" lucrau costumele naţionale manual folosind motive folclorice: spicul, soarele, frunza şi nu în ultimul rând, crucea simbolizând credinţa în Dumnezeu. Portul femeiesc este format dintr-o cămaşă frumos colorată cusută cu mărgele, o catrinţa ţesută cu fir auriu, care este legată în talie cu brâu

colorat, iar în picioare se poartă opinci. Iarna, femeile poartă bundiţe, ciorapi şi baticuri din lână. Portul bărbătesc format dintr-o cămaşă mai lungă, legată la mijloc cu o curea, sau bârneţ, iţari din lâna, pe cap o căciulă din miel, iar în picioare opinci. Peste cămaşă, se pune o bundiţă frumoasă, din blană de oaie. Frumuseţea portului popular din Bucovina a făcut înconjurul lumii cu diverse ocazii, peste tot fiind admirat şi premiat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful