Nichita Stănescu

Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are.  A vorbi despre limba în care gândeşti este ca o sărbătoare. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.  Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.

cu gura altora şi mai ales cu gura infantei. După aceea se sărută de numărate ori cubul cu gura ta. se lustruieşte cu ochiul lui Homer. se ciopleşte cu o daltă de sânge. După aceea se ia un ciocan şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.Ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colţ sfărâmat! .Nichita Stănescu Lecţia despre cub Se ia o bucată de piatră. Toţi. dar absolut toţi zice-vor: . se răzuieşte cu raze până cubul iese perfect.

cu acelaşi băţ de alun se taie în două. . Atât. După aceea se cade în genunchi. după aceea se cade în brânci.Nichita Stănescu  Lecţia despre cerc Se desenează pe nisip un cerc după care se taie în două. După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul şi i se cere iertare.

.Nichita Stănescu  Autoportret Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte.

tristul şi tragicul de pescar milos mi-a venit cu el în braţe tocmai acum! . Nenorocitul. l-am înfăşat şi l-am pus într-un coş împletit. şi l-am azvârlit în fluviu să se ducă şi să moară în deltă.Nod 23   Mi-am furat trupul de copil.

că avea piele îmbrăcată în ştofă. înaintea noastră. Atât să nu uitaţi. viu. că ar fi putut să stea la masă cu noi. la masa cinei celei de taină Atât să uitaţi! Numai atât. că El a trăit.. să uitaţi! . în genunchi vă rog. pipăibil cu mâna.. Numai atât.Nichita Stănescu Eminescu     Atâta să nu uitaţi: că el a fost un om viu. Atâta să nu uitaţi că el a băut cu gura lui.

. şi deodată. îmi lăsam un genunchi. numai ca să privesc iarba-nclinată de caderea vreunui cuvânt. Cuvintele se roteau.Poveste sentimentală  Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des. cu atât repetau. înainte şi înapoi. Eu stăteam la o margine-a orei. şi cu cât te iubeam mai mult. înainte şi înapoi. tu . se roteau între noi. ca pe sub laba unui leu alergând. într-un vârtej aproape văzut. Vârtejul lor putea fi aproape zărit. ca două toarte de amforă.la cealaltă. structura materiei. iar cotul mi-infigeam în pământ. de la-nceput. Numai cuvintele zburau intre noi.

. Astăzi îmi doresc o peşteră Săpată în gură de guşteră Mâine îmi voi dura un mormânt În fostul ce sunt.Nichita Stănescu Cândva mi-am dorit un castel Clădit pe o aripă de porumbel.

ia-o tu înainte. Pâs! Pâs!  * . Mi se trimite si Scara la cer . Desi am slabit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Ma gândesc ca trupul meu Este totusi prea greu Pentru scara asta delicata. .Suflete. Mi se arunca de sus. Exact deasupra patului meu.Marin Sorescu Scara la cer  Un fir de paianjen Atârna de tavan.zic. În fiecare zi observ Cum se lasa tot mai jos.ultima poezie scrisă de poet .

Lucian Blaga  Trei feţe Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!" Tânărul cântă: "Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!" Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea! .

Nu plânge şi nu-ţi fie teamă Ascultă cum greu. ce vaiet în toamnă. .. iubito. din adâncuri. Şi doina mai jalnic porneşte. Pământul la dânsul ne cheamă. bine.. . tu.George Bacovia Melancolie Ce chiot.. Şi codrul sălbatec vuieşte Răsună-n coclauri un bucium..Ascultă.

.cimitir Al tinereţii mele În lume m-ai dat În vâltorile grele.... Liceu. . ..cimitir Cu lungi coridoare.cimitir Cu lungi coridoare Azi nu mai sunt eu Şi mintea mă doare.cimitir Al tinereţii mele! . .. .cimitir Al tinereţii mele! Liceu. .George Bacovia Liceu Liceu.  Liceu. . Şi azi mă-nfiori Liceu.. Nimic nu mai vreu Liceu.. Atât de blazat.cimitir Al tinereţii mele Pedanţi profesori Şi examene grele.