You are on page 1of 3

Fara a fi, esentialmente, schematica, actiunea romanului Scrinul negru oscileaza intre doua lumi, realizate, prima in tusa groasa

, "lumea veche", a aristocratiei de sange, depasita de "istorie", si a acelei intelectualitati care nu mai sesizeaza "mersul evenimentelor", a doua in pasta subtire, colorata, "lumea noua", exponent de seama fiind Dragavei, ilegalist, activist de partid. intre cele doua lumi arhitectul loanide isi gaseste cadenta, se apropie incet-incet de "noua oranduire sociala", incercand sa-i inteleaga sensul si evolutia in timp. Descoperind fondul cinstit al lui loanide si capacitatea sa de munca. Dragavei il solicita si il antreneaza in asa fel, incat sa ajunga el insusi a patrunde rostul superior al efortului lor comun "constructia unei noi societati. Personajul isi are punctul de plecare in momentul anterior (Bietul loanide, 1953), iar Scrinul negru reprezinta, de fapt, o negare a filosofiei neutre profesate de arhitect in anii anteriori razboiului. Imaginii artistului izolat, estetizant, i se opune, acum, conduita creatorului care, aderand la socialism, participa la activitatea constructiva: "Cand voi, muncitorii, erati impuscati, eu trageam linistit linii, nici nu stiam de voi", spune Ioanide la un moment dat in stilul sau declarativ-solemn. Ioanide proiecteaza si realizeaza un monumental Palat al Culturii, apoi, dupa planurile lui, se ridica un cartier muncitoresc intr-o parte a orasului cu multe terenuri virane, visand si la construirea unui oras al minerilor, dar in acelasi timp supunandu-se din proprie vointa lui Dragavei: "Ioanide hotari, deci, sa-si inabuse orice infatuare de arhitect de monumente majore si sa se supuna, cu modestie, directivelor lui Dragavei."! (s.n.). Etapa reveriilor in absolut e depasita. Ioanide se implica in viata sociala vrand sa depaseasca stadiul existent al consultarii exclusive a unui grup restrans, mereu elogiativ, de intelectuali din imediata apropiere. Altfel Ioanide inca viseaza la proiecte deosebite: "Acum arhitectul cauta cu imaginatia cum ar fi putut face un orasel simplu, higienic si economicos, spunand cu intregul ceva care sa depaseasca suma utilitatilor individuale, sa vorbeasca in viitor, ca unele sate vechi de munte. (). Arhitectul e, in definitiv, un peisagist superior si trebuie sa puna randuiala in natura."

In finalul romanului, aderenta lui Ioanide la noul regim este totala. Scriitorul noteaza intrun suav registru narativ: "intr-o dimineata de aprilie, Ioanide, Dragavei, cu o ceata de tineri arhitecti si de muncitori, se plimbau pe strazile altadata pustii din preajma strazii Rahmaninov. ( Pe urma o luara de-a lungul magazinelor. “In vitrina unei librarii era expus un volum de arta cu titlul Proiecte pentru un oras socialist. Autorul, al carui portret se vedea pe coperta, era Ioanide. : Iesira apoi inspre lac, pe marginea caruia se proiecta mirific, in aer si in apa, Palatul Cultural, pe care soarele, batand in sutele de ferestre, il presara cu diamante. - E opera dumneavoastra, tovarase arhitect, rupse tacerea Dragavei. Puteti fi mandru. - Tot ce construim azi, zise simplu Ioanide, e opera noastra, a tuturor."

Prin Caty avem romanul destramarii unei clase. usi cu doua batante. pozitia noastra devine si mai dificila. arhitectul priveste spre viitor imbinand entuziasmul cu luciditatea. creatia. un personaj conventional. aristocratia. lânga unghiurile odaii. de care nu se poate rupe brusc. putin credibil. cu detalii. personajele preluate din Bietul Ioanide. inadaptate si inadaptabile la noul mers al evenimentelor istorice. peretele fiind el însusi acoperit cu un sal turcesc batând în nuanta tutunului uscat iar de o parte si de alta câte o fereastra înalta. Trecutul. arhitectul ramane. dar si de toata lumea ei. contrastând cu sângele . In contrast cu arhitectul. Teoretizarile lui Ioanide pe tema eficientei sociale a artei raman neconvingatoare pentru cititorul care cunoaste epoca descrisa de autor. sunt privite ca o clasa in disolutie. ramane pentru el o inepuizabila si rascolitoare sursa de invataminte. a culorii si indicarea asezarii lui. Serica Baleanu spune: "Cand un astfel de om ne tradeaza si trece de partea proletariatului.in fiinta personajului intra trecutul. careia de-a lungul existentei i s-au implinit toate aspiratiile (cumparand scrinul din targul de obiecte rare. principiul conform caruia arta. din descrierea mobilierului. Facandu-l prea complex . deoarece de trecut este legata formatia. cu douazeci si patru de lumini electrice. si vopsite cu un lac alb impecabil. acoperita cu draperii de plus rosu. Spre deosebire de Caty Zanoaga-Ciocarlan-Gavrilcea (numele provin din casatorii repetate). practic. Pe o latura se afla o sofa lata si scunda învelita cu un covor oriental. prin Ioanide . încununate cu un fronton grec foarte complicat. regretele si avantul artistic. pregatirea sa intelectuala si artistica. deseori. paternitatea (cand afla de la balerina Caty ca ar putea avea un copil. dar si multe altele. -fara motivatia deplina a gesturilor sale.romanul transformarii unei constiinte. Ioanide afirma. prezentul." Ioanide intrupeaza marea ambitie a scriitorului. Trecerea lui Ioanide pe o alta nava este resimtita de aristocratie ca un act de tradare. salonul lui Saferian Manigomian se transformase într-un cosmos. Din notarea detaliilor arhitectonice. un fel de doamna Bovary. Ioanide asterne pe hartie sfaturi pentru neprevazutul sau urmas). de tavanul careia atârna un gigantiv lustru de alama autentic bisericesc.Respingand exercitiul gratuit. Ioanide descopera arhiva de scrisori si recompune drama Caty-ei). trebuie puse in slujba maselor. catre acest perete. sugerând un anume prezent si trecut: " Era o încapere foarte mare si înalta. Aproape îndata.

"1 Undeva. Numeroasele fotolii.închegat al zugravelii."2 . se deschideau catre alte odai laterale. cele câteva zeci de sfesnice îngramadite într-o vitrina. sugerat cunoscatorului de doua imense portrete de femei. dau salonului lui Saferian putin din atmosfera fetida a " Casei cu molii ": " mirosea în aer a cafea. teancurile de chilinuri si covoare persane împaturite si întoarse pe dos. se simte gustul îndoielnic. printre mesele de metal. pictate în maniera lui Mircea sau a lui Stoenescu. dar si a ceva putred si descompus. vrafurile de editii din secolul al XVIII-lea. printre bergerele franceze de stil Aubusson.