You are on page 1of 28

1

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIŢANU”
CATEDRA
CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ
P r e l e g e r e a Nr. 1
(Teze. Semestru IX)
T e m a: Tipurile neoformaţiunilor maxilo-faciale. Clasificarea internaţională
a tumorilor(după OMS). Metodele principale de diagnostic. Suspiciune
oncologică. Bazele (principiile) dispanserizării bolnavilor cu tumori
maxilo-faciale.
Prefaţă
Pe teritoriul maxilo-facial se observă un mare număr de procese tumorale-tumori, pseudotumori. Pe de o parte, în
acest teritoriu se localizează tumori şi neoformaţiuni pseudotumorale, caracteristice numai pentru el şi care nu se
întîlnesc în alte regiuni. Ele sînt cunoscute sub denumirea de tumori organo-specifice: odontomul, adamantinomul,
epulisul, tumori din parenchimul glandelor salivare, chisturi de origine dentară (odontogene), şi.a. Pe de altă parte pe
teritoriul maxilo-facial evoluiază aproape toate celelalte tipuri de tumori ale omului, atît din ţesuturi moi, cît şi osoase.
Acestea, de regulă sînt numite tumori organospecifice.
Neoformaţiile regiunii maxilo-faciale şi ale organelor cavităţii bucale, după frecvenţă, ocupă un loc considerabil,
A.I. Evdochimov (1964), le atribuie 25 % printre tumorile altor localizări. Conform datelor literaturii oncologice
moderne, tumorile şi neoformaţiile pseudotumorale ale feţei şi maxilarelor constituie circa 12-29 % din numărul total de
tumori ale omului (P.V. Naimov). Pe lîngă aciasta, trebuie de relatat, că unele din tumori ne mai vorbind de cele
organospecifice se întîlnesc aproape în întregime în teritoriul maxilo-facial. De exemplu: cancerul de piele al feţii,
constituie circa 90 % din totalul de tumori cutanate canceroase. Afectarea teritoriului maxilo-facial de către alte tumori
maligne, în afară de cancerul cutanat, de asemenea are loc în circa 20 % din numărul total de tumori maligne ale
omului. De asemenea, de la 60 % la 80 % din angioamele omului îşi au sediul în regiunea feţei şi a gîtului.
Tumorile şi neoformaţiile pseudotumorale maxilo-faciale se deosebesc nu numai prin diversitatea sa, prin marea sa
frecvenţă, printre neoformaţiile de alte localizări, ci şi prin particularităţile evoluţiei sale clinice, tratamentul şi
profilaxiei lor.
De asemenea, tumorile şi neoformaţiunile pseudotumorale maxilo-faciale prezintă anumite dificultăţi în ceea
ce priveşte clasificarea lor. Pînă în prezent au fost multe încercări de a sistematiza aceste tumori. Unele clasificări îşi
păstrează actualitatea în decurs de timp îndelungat, altele prezintă doar un interes istoric.
I. Determinarea noţiunii “tumoare”
Există multe definiţii ale noţiunii “tumoare”, însă toate ele se concentrează asupra transformării ţesuturilor
organizmului şi particularitatea biologică principală a neoformaţiunilor adevărate, spre deosebire de hiperplaziile
fiziologice normale, precum şi de proliferatele inflamator-infecţioase, constă în faptul, că tumorile au capacitatea de a-şi
continua dezvoltarea sa chiar şi după înlăturarea principiilor care le-au declanşat.
Cîteva definiţii:
Willis R.A.: “Tumoare este concreştere patologică de ţesuturi, care nu-s coordonate
cu dezvoltarea ţesuturilor normale, între această dezvoltare şi se
continuă după suprimarea acţiunii cauzelor, ce le-au declanşat”.
N.N.Petrov: “Surplusuri nereglamentate de înmulţire celulară focală”.
I.I.Şevcenco: …în noţiune de tumoare adevărată include “procese patologice,
care apar în rezultatul proliferării celulelor proprii al organizmului la
diferiţi factori de origine externă şi internă”.
N.N.Petrov: a aprecia tumorile adevărate ca “rezultat al reacţiei distrofice,
proliferative a organismului la diferiţi factori nocivi (dăunători) – externi
sau interni, congenitali sau dobîndiţi, ce au adus la modificarea stabilă a
schimbului de substanţe în ţesuturi şi descompunere fără un sfîrşit
determinat”.
I.V.Davîdovschi: exprima următoarea părere: “Formal, tumoarea se prezintă ca o
majorare progresivă a volumului oricărui sector al unui ţesut sau
organ. Totuşi creşterea progresivă poate servi drept caracteristica
generală a tumorii. Această creştere de obicei, se descrie ca
nelimitată, nemărginită prin ce se subliniază deosebirea principală

2
de creştere şi dezvoltare a organelor normale, precum şi larg
cunoscutele procese compensatoare – adaptive în formă de
hipertrofie şi hiperplazii”.
Din punct de vedere al datelor moderne despre tumori, definiţiile citate se par cele mai acceptabile dintre cele ce au
fost formulate pînă în prezent.
Proprietăţile biologice ale tumorii se determină de către următoarele circumstanţe: tumoarea ca afecţiune (boală)
cu toate proprietăţile sale individuale în dependenţă de particularităţile sale individuale, particularităţile reacţiei
organizmului (individual) şi de influienţile externe, care au provocat-o.
Aceste particularităţi biologice sînt deosebite la diferite tumori, şi această diferenţă este cel mai mult accentuată la
tumorile benigne şi maligne. Una din cele mai caracteristice proprietăţi ale celulelor tumorii, mai cu seamă a celei
maligne, el este autonomismul creşterii, cu alte cuvinte eşirea lui de sub control, nesupunerea îmulţirii celulelor
normale. Desigur, autonomismului este diferit la diferite tumori, de exemplu: circa 1/3 din tumorile omului depind de
prezenta în organizm a hormonilor-tumori hormono dependente. Acestea sînt tumorile ce se dezvoltă în glandele
endocrine, funcţia cărora depinde de reglarea hormonală.
Autonomizmul tumorii nu trebuie înţeles drept pierdere completă a raportului reciproc dintre tumoare şi organizm.
Dacă aşa raportul ar lipsi, n-ar fi posibilă creşterea tumorii. Raport există, el este foarte complex şi se efectuiază prin
intermediul stromei, prin care tumoarea primeşte substanţele nutritive necesare.
Trebuie de ţinut cont de o serie de proprietăţi biologice ale celulelor tumorale. Acestea sînt analiza sau
diferenţierea stabilă a celulelor, pierderea de către ele a capacităţii de a forma structuri tisulare specifice, atipizmul
celulelor (al tumorilor maligne).
În afară de analiza morfologică se mai evidenţiază şi cea funcţională, adică pierderea completă sau parţială a
capacităţii de a produce: hormoni, secrete, fibrele, cea biochimică, adică pierderea de către celulele tumorale a unor
componenţi antigeni.
O altă proprietate importantă a tumorilor este dezvoltarea infiltrativă sau invazilă, cu alte cuvinte capacitatea
celulelor tumorale de a pătrunde în ţesuturile înconjurătoare şi de a le distruge. Din celulele tumorale în organizm nu se
formează sisteme regulate tisulare sau organice.
Metastazarea sau răspîndirea celulelor tumorale (canceroase) în urma detaşării lor de la focarul principal este o
proprietate biologică importantă a tumorilor maligne. Metastazarea se desfăşoară pe căile lomfo sau hematogene, se
deosebesc metastaze introorgene, regionare şi la distanţă.
Trebuie indicată încă o proprietate a tumorilor şi anume: a progresiei tumorii, adică a dezvoltării tumorii prin
modificări calitative ireversibile stabile a unuia sau a cîtorva semne ale ei.
II. Tipuri de neoformaţii maxilo-faciale.
În teritoriu maxilo-faciale se întîlnesc multe tipuri de neoformaţii.
Aici se întîlnesc aproape toate tipurile de tumori ale omului, tumori organonespecifice.
Organospecifice: odontomul, adamantinomul, epulisul, tumoarea mixtă,
chisturile maxilare, în deosebi chisturile foliculare şi a.
Organonespecifice: fibromul, papilomul, angiomul, osteomul, osteoblastomul,
chisturile dermoide, chisturile reziduale şi a.
În teritoriul maxilo-facial se întîlnesc tumori, care provin din toate tipurile de ţesuturi ale acestor regiuni.
- Din ţesut epitelial tegumentar (papiloame),
- Din alte tipuri de ţesut epitelial (epiteliul glandular),
- Din ţesut osos,
- Din ţesut fibros,
- Din ţesut grăsos (celular),
- Din ţesuturile dentare,
- Din ţesut pigmentar,
- Din ţesut nervos,
- Din ţesut vascular.
Clasificarea tumorilor benigne
Tumorile benigne ale teritoriului maxilo-facial se împart în odontogene şi neodontogene, şi constituie – 7,8 %.
În descreştere aceste tumori sînt următoarele: osteoblastoclastomul, chisturile reziduale, tumori mixte, hemangioamele,
chisturile dermoide, fibroamele, papiloamele, limfangioamele, osteoamele, petele pigmentate, congenitale, lipoamele,
neurofibroamele, aderomele, condroamele, amgifibroamele, limfofibroamele, adenofibroamele. Bernadschi subîmparte
tumorile benigne în două grupuri:
1. Tumori localizate în ţesuturile moi paramaxilare,
2. Tumori localizate în oasele maxilare, care lezionează atît în ţesuturile moi cît şi oasele maxilare.
Clasificarea clinică a tumorilor benigne şi a neoformaţiunilor
pseudotumorale (după Kolesov 1964).
Tumorile se subîmpart în trei grupuri:
- osteogene,
- neosteogene şi neodontogene,

în funcţie de sursa din care provin (ţesut. Au avut şi au loc în prezent multe încercări de a elabora clasificări optime ale tumorilor capului şi a gîtului.tumori din ţesut limfoid şi hematogen.mucoasa cavităţii bucale.Pacies (1983) propune de a întroduce noţiunea de grup intermediar de tumori.Pacies (1983) relatează. eozinpfil. după forma histologică a tumorii. glanulomul liomul. dar şi pe tărîm mondial.glandele salivare. după localizarea anatomică a tumorii. mixomul. Clasificarea tumorilor maxilo-faciale. de fapt este foarte dificilă. Acestă clasificare este inclusă şi se foloseşte şi la noi în ţară.3 . Clasificare internaţională a tumorilor (după OMS). Organizarea mondială a sănătăţii (OMS) propune de a subîmparte tumorile după semnele clinice în benigne şi maligne. A. . Multe din aceste clasificări sînt folosite în practică în diverse instituţii. 3. că din punct de vedere al ocrotirii sănătăţii şi pentru lucru de cercetare ştiinţifică e suficient de a ne folosi de trei clasificări: 1. diferite ţesuturi. Experienţa ne dovedeşte.tumori de geneză mixtă. Osteodisplazia fibroasă Osteogene osteoblastomul ostioza deformată Neodontogene şi neosteogene Hemangiomul. că pînă în prezent a fost elaborat un mare număr de clasificări ale tumorilor capului şi gîtului pentru diferite organe. a căilor respiratorii superioare.maxilarul. neurofibromul. neoformaţiuni maligne. în care se includ tipurile histologice de neoformaţiuni cunoscute: . . Aceasta prezintă un mare pas în direcţia studierii tumorilor acestui teritoriu nu numai în unele ţări aparte. hiperostoza. dar multe din ele au doar importanţă istorică.tumori din părţile moi. organ) se subîmparte în următoarele grupuri. În activitatea practică a oncologilor şi stomatologilor cel mai frecvent se i-au în consideraţie următoarele localizări ale tumorilor regiunii maxilo-faciale: . ____________________________________________________________________ Grupul de tumori Tumori Neoformaţii şi neoformaţii pseudotumorale pseudotumorale ____________________________________________________________________ Osteomul-osteoid. 2.limbă.mandibulă. . însă aprecierea limitelor precise dintre tumorile benigne şi maligne nu întodeauna e posibilă.I. . ____________________________________________________________________ III. fibromul. . În legătură cu aceasta el recomandă de a subîmparte tumorile capului şi a gîtului după evoluţia clinică. diferite grupuri de organe. unele numai de către autorii lor. în trei grupuri: 1. după gradul de răspîndire. . Şi unele şi altele în dependenţă de ţesutul sau organul din care provin se subîmpart în opt grupuri (vezi mai sus) clasificarea histologică.tumori epiteliale. De aceea Bernadschi a modificat clasificarea lui Kolesov. . neoformaţiuni intermediare (cu caracter distructiv local). Se fac încercări de asemenea. În aciastă clasificare nu întră aşa neoformaţii ca glanulomul eozinofil şi a. . În prezent o clasificare unică autocuprinzătoare a tumorilor localizate în teritoriul maxilo-facial nu există. care l-ar satisface pe clinician şi ar lua în consideraţie simptomele tumorilor. 3. Dar la nivelul contemporan al cunoştinţelor noastre elaborarea unor clasificări a tumorilor capului şi gîtului. Osteodistrofia hiperparatireoid hemangiodendoteliomul. 2. . În decursul ultimilor 20 ani în cadrul OMS a fost elaborată clasificarea histologică internaţională.I. de a elabora o clasificare unică a tumorilor capului şi gîtului. Fiecare grup de tumori. neoformaţiuni benigne. de exemplu: a tumorilor regiunii maxilofaciale.tumori din ţesut condros şi din oase. Aceste clasificări sînt cunoscute sub anumite numere şi prevăd împărţirea tumorilor după semne clinice în benigne şi maligne. colesteatomul.buză superioară.odontogene. . De aceea A. sau mai precis clasificări histologice a tumorilor din aproape toate regiunile capului şi ale gîtului. nevrilemomul.

.4 . din ţesut grăsos. odontomul moale. Neuroformaţiuni osteogene pseudotumorale orale şi osteodistrofii ale maxilarelor. G. iar femeile de 70 ori mai frecvent decît cele de 30 ani. ostoza deformată (boale lui Paget-osteodistrofia deformată). epulisul.Pe de altă parte şi frecvenţa cancerului se măreşte cu vîrsta. 3. În ansamblu. că cu vîrsta cancerul poate fi mişcat de către bolile de vîrstă.Cancerul buzei superioare la femei e puţin mai frecvent decît la bărbaţi.depistarea cazurilor asimptomatice în grupurile cu risc major. ale sectorului cervical al esofagului şi a. limfangioame. gramulomului eozinofil. Ele tot pot masca procesul tumoral. neurofibromul. recomandă de a subîmparte tumorile regiunii cervicale în trei grupuri: 1. însă cel mai frecvent ele afectează vîrsta 40-70 ani. afectează bărbaţii de 3-6 ori mai frecvent decît femeile şi chiar cancerul de mandibulă la bărbaţi e mai frecvent. 1. Tumori osteogene benigne ale maxilarelor osteoame. După apartenenţa tisulară tumorale regiunii maxilo-faciale ale gîtului se subîmpart în tumori epiteliale. . dar nu se exclude cancerul şi la cei mai tineri. În literatură sînt citate aşa cazuri. din ţesut muscular şi neclasificabile. În aceasta se va ţine cont de o serie de chestiuni.Cancerul e mai frecvent la oamenii mai în vîrstă. fibroame. .perioada stării preclinic. ameloblastomul. Cea mai comodă în activitatea practică a medicului stomatolog este sistematizarea simplă. .V. 6. cimentoame. 1. Tumori extraorganice: tumori cervicale neurogene. Vîrsta. neurogene şi miogene. 5. fibromul. Tumori de organ: tumori ale glandei submandibulare. Ganglophea la 14 ani. 3. neurofibroame. 2. se întîlneşte mult mai frecvent decît la femei.Cancerul buzei inferioare la bărbaţi se întîlneşte mai frecvent de 90 % din cazuri. cherubismul. condromul. din ţesut sinovial. Toate tumorile sus numite pot avea variante maligne. din vase. Sarcomul e mai frecvent la indivizii de vîrstă mai tinără. Structura morbidităţii şi mortalităţii se deosebeşte în funcţie de sex. chisturi şi fistule congenitale. precisă şi în acelaş timp autocuprinzăroare a tumorilor şi neoformaţiunilor pseudotumorale ale regiunii maxilo-faciale pe care o propune I.Aproape egală e frecvenţa cancerului pelii la femei şi la bărbaţi. 2. IV. Iacobovici la 16 ani. hiperostozele maxilarelor la copii exostozele. Bărbaţii în vîrstă de 70 ani se pot înbolnăvi de cancer de 100 de ori mai frecvent decît cei de 30 ani. . 4. displazia fibroasă. Mai trebuie de ţinut cont şi de faptul. 3. osteodistrofia fibroasă paratiroidă (generalizată) sau boala Engel-Reklinghauzen. laringofaringelui şi ale laringelui. De exemplu: la bărbaţi cancerul cavităţii bucale. nervii pigmentari congenitali ai pelii. În acelaş timp unele forme de cancer sînt mai frecvente la femei decît la bărbaţi. asteoid-osteoame.perioada cancerului clinic. Neoformaţiuni pseudotumorale odontogene: chisturi odontogene: chisturi neodontogene. Cel mai vîrstnic bolnav citit în literatura de specialitate avea vîrsta de 102 ani. Afecţiuni pseudotumorale ale ganglionilor limfatici (primare şi secundare). limfosarcomul. situaţii. Sexul. Diagnosticul oportun (la timp). . neurofibromatoză. Acţiuni organizatorice: .I. pe cînd cancerul regiunilor închise cu întîrziere. din ţesut conjunctiv. tumorile maligne se întîlnesc în toate grupele de vîrstă. Astfel Anzilloti citează un caz la două luni. Principiile de bază ale diagnosticului cancerului feţei şi a cavităţii bucale. colesteatomul. Kondratenko la 6 ani. din ţesut conjuctiv. Localizarea (sediul) afecţiunii însă şi cancerul roşului buzei se diagnostică timpuriu. osteoblastoclastoame. limfogranulomatoză. . (neurolemomu). 6. 4. aderoame. . papiloame. reticulosarcomul. în ansamblu. 2. Bolile cronice. .Falileev (1978). adică după 40 ani. pe cînd la femei numai în 3-8 %. lipoame.5 ori apare mai frecvent decît la femei.Cancerul de limbă la bărbaţi de 2-2. tumori disembrionare. cancerul cavităţii bucale în ansamblu. Tumori odontogene benigne: adamantinomul. Figi la 13 ani. După datele lui Bernadschi.pelea feţei şi a capului. tumori din derivatele mezenchimului. circumstanţe. Tumori benigne şi neoformaţiuni pseudotumorale noisteogene şi neodontogene ale maxilarului: hemangioendoteliomul. 5. ale glandelor tiroide şi paratiroide. Tumori benigne ale părţilor moi ale regiunii maxilo-faciale: hemangiome. mixomul.Bernadschi (1983). fibromul odontogen. odontomul tare (dur).

În diagnosticul dificil. Întodeauna bolnavului să fie investigat după anumite reguli. 6. îndată după depistarea afecţiunii. Să cunoască starea normală a organelor învecinătate. Sarcina principală a medicului-stomatolog. 4. ca la timp să îndrepte instituţia corespunzătoare bolnavul oncologic sau cu suspiciune oncologică. Acest aviz în decurs de trei zile expediază la cabinetul oncologic. Problema cea mai importantă în oncologie este evidenţierea şi tratamentul planificat al bolnavilor cu afecţiuni tumorale. şi protezistul în aceeaşi măsură poate contribui la diagnosticul oportun al stărilor pretumorale (precanceroase) şi tumorilor maligne. gîtul. 11. 10. puncţie. 5. trebuie să ştie bine oncologia stomatologică (oncostomatologia).Cazuri neclare de a consulta cu specialiştii în cauză.Toţi bolnavii cu afecţiuni pretumorale (stări precanceroase) trebuie luaţi la evidenţă la dispanser. chiuretare. după suprimare completă a tumorilor maligne. În toate cazurile suspecte trebuie folosite metode suplimentare de explorare. 9. Diagnosticul citologic. bolnavul trebuie îndreptat la oncolog. 3. Să cunoască bine anatomia şi fiziologia regiunii maxilo-faciale. precum şi a oricărui specialist. 9. Pentru aceasta el trebuie să ştie bine simptoamele clinice ale afecţiunii. iar de acolo. independent de specialitatea sa. Categoria III – oamenii practic sănătoşi. iar apoi de a se limita locul suspect. Pentru o comodă efectuare a evidenţei bolnavilor se subîmpart în categorii clinice. la care în momentul de faţă lipsesc recidivele şi .5 7. amprentă. într-un grad mai avansat. Stomatologul trebuie să posede metodele de recoltare a probelor pentru examenul citologic şi histologic al ţesuturilor. punerea la suspiciune a fiecărui caz de evoluţie atipică ori complicată a procesului patologic. Sistemul de evidenţă obligatorie a acestor bolnavi a fost întrodus în 1945. Atenţie oncologică mărită (suspiciune oncologică). 2. Pentru fiecare bolnav se întocmeşte un aviz (forma de evidenţă nr. Categoria II-a– bolnavii cu tumori maligne. Categoria I-a – bolnavii cu afecţiuni precanceroase. Erorile diagnostice de categoria a doua apar ca urmare a defectelor de investigare a bolnavului şi pregătirea slabă a medicului. Medicul ce posedă atenţia oncologică mărită şi cercetează corect bolnavul. Prin urmare fiecare stomatolog. structura organizatorică a serviciului oncologic. constă în suspectarea tumorii. evident diagnosticul întîrziat şi tehnica neadecvată. să nu depăşească 10-15 zile. Rolul medicului stomatolog în diagnosticul afecţiunilor oncologice se determină de contractul său cu populaţia. Totul ce nu corespunde normei trebuie să fie cercetat. cercetări imunologice biochimie şi a. Cunoaşterea principiilor de organizare a asistenţei oncologicie. 7. şi endodentistul. De a cerceta toată regiunea. Cunoaşterea afecţiunilor (bolilor) precanceroase şi a tratamentului lor. 2. 3. Perioada de supraveghere pînă la stabilirea diagnozei trebuie să fie îndelungată. Categoria II-b – bolnavii cu tumori maligne. Diagnosticul histologic. care sînt în instituţia stomatologică. 4. 1.la dispensar. 8. excizie şi a. 30. 2. ce s-a adresat la medicul de orice specialitate cu scopul de a exclude eventuala afecţiune oncologică. 5.Rolul stomatologului în diagnosticul tumorilor maligne ale regiunii maxilo-faciale şi ale acelor înconjurătoare nu se limitează la specializarea lui îngustă şi chirurgul. Prima categorie de erori se explică prin atipizmul evoluţiei afecţiunii la unul şi acelaş bolnav. ce permite de a îndrepta după destinaţie bolnavul cu suspiciune tumorală. Dacă diagnoza nu poate fi stabilită prin intermediul mijloacelor ce sînt la îndemînă. nasul extern şi a. Ultima categorie spre regret este încă mare. vestibulul faringian. Categoria I-b – bolnavii cu afecţiuni precanceroase. Folosirea metodelor de laborator: analize de sînge. Din aceste fişe se întocmesc două fişiere (cartoteci) a bonavilor cu tumori maligne şi a bolnavilor cu afecţiuni precanceroase. V. Pentru aceasta este necesar de a memoriza o serie de acţiuni: 1. care vor urma tratamentul radical. Pentru fiecare bolnav se completează fişa de control nr. metodele de tratament ale tumorilor. VI. Erorile de diagnostic pot fi de două tipuri: 1. 281). Investigarea minuţioasă a fiecărui bolnav. . 8. care vor urma tratamentul special. Atenţia (suspiciunea) oncologică mărită (încordată) constă în următoarele: Cunoaşterea simptoamelor timpurii ale tumorilor maligne. Bazele dispensarizării bolnavilor cu tumori maxilo-faciale.

Tumoare superficială pînă la 1 cm în diametru. De cele mai multe ori avem de afacere cu cancerul bazocelular. Wien. П. Сhişinău. 3.М.Cancerul (carcinoamele) – 88% . Ю. 1990. 1. 13. 12. Corneliu Burlibaşa. sură). «Злокачественные опухоли полости рта глотка и гортани».Заусаев и соавт.Carcinoamele pielii feţii în aproximativ 94 – 95% se localizează în regiunea feţei şi a gîtului. comprese cu unguente. În caz de formă infiltrativă-este vorba de cele mai multe ori de cancerul cu celule late.Г. Miinchen. «Хирургическая стоматология». însă fără afectarea a ţesutului cartilaginos sau osos. 1991. 11. Date statistice . 2.5 – 9.Робустова «Хирургическая стоматология 1990. За последние 5 лет.V. Corneliu Burlibaşa (redactiv). 2. В.С. 1990. 5. În forma superficială.И.Papilară Deosebim 4 stadii de evoluţie a cancerului pielii feţiei. В.И. cicatrice postcombustionale. Prognoses of oral Cavity Carcinomas. 9. Caracterul tratamentului precedent (cauterizare. Н. Majoritatea acestor cazuri (81. Chirurgie maxilo-facială.Morfologie Cancer bazocelular Cancer celule plate (pavimentos).prurit. Bibliografie 1.Годорожа.Precancerul : acne.Дмитрьева «Доброкачественные опухоли» чло». 6. Platz. 7. 1988. Fries. Gh.Годорожа «Опухоли головы и шеи у детей».Melanomul – 10% . . (pe urmă se formează cruste.Superficială 2. 2 Tema : CANCERUL PIELII FEŢEI 1. 4. fără infiltrare în ţesuturile înconjurătoare.Ceaclin) se localizează în regiunea facială.Clinica Depinde de o serie de factori: 1. Categoria IV – bolnavii cu tumori maligne în stadii tardive.И.Пачес «опухоли головы и шеи». sîngerare. P r e l e g e r e a Nr.И. tendinţa la hemoragie (diateza hemoragică). 4. В. Infiltrarea în cartilaj sau în os.Tumorile maligne ale pielii feţei constituie 12-14% din toate tumorile maligne ale omului. Chirurgie orală şi maxilo-facială. Bucureşti 1999.Бернадский «Основы хирургической стоматологией». 2.А. Structura histologică. 1986. Infiltrare mai profundă. 8. За последние 3 год. excoriaţii. Metastazele apar în stadiile III-IV în caz de formă cu celule plate. Journal of Cranio-Maxillo-facial Surgery.Infiltrativă 3. excizii neradicale). Дунаевский и соавт. Bucureşti 1999.Д. 5. rugozitatea pielii. nevuşi. 3. 2. . А. 1983 Т. ulceraţii. «Хирургическая стоматология». cărora le este indicat numai tratamentul simptomatic. papiloame senile. Timoşca. А. 3.Aproximativ la 2% din bolnavii cu lupus se dezvoltă cancer.Пачес и соавт. Mai mult de 2 cm în diametru cu infiltrare în ţesuturi grasos subcutan. 3. induraţii. .5 după A. 10. Tratamentul şi supravegherea bolnavilor permit transferarea lor dintr-o categorie în alta.Sarcomul – 2% . Cu timpul apare zemuire. Oral and Maxillo-facial Surgery. apariţia formaţiunilor ganglionare (nodulare) pe piele )de culoarea galbenă. furunculi.6 metastazele.În componenta tumorilor maligne ale pielii feţei intră : . Hudec.Clasificarea Pot fi deosebite 3 forme de cancer al pielii faciale : 1. 4.Etiologia .

С. chondrom). II. «Хирургическая стоматология» 1991 5. Hemangiome şi limfangiome Tumorile benigne ale glandelor salivare Tumorile benigne ale pielii şi ţesutului subcutan 1. localizate în adîncul pielii. Chirurgie buco-maxilo-facială. adenolimfome. Corn.Ю.Timoşca. 2. neurofibromatoza) 5. din ţăsut mezenchimal (lipome). din ţesut mezenchimal (fibrom. Pseudotumori – chisturi de retenţie.Дмитреева «Доброкачественные опухоли ЧЛО 1990 7. Bucureşti 1999 9.Journal of Cranio-Maxilo-facial surgery. 12. Cum se vede din clasificaţie în grup sînt în I grup sînt clasificate după ţesuturile lezionate şi sînt bine descrise în manuale şi totuşi o să ne oprim la unele din ele mai frecvent întălnite şi în tratamentul cărora se întîlnesc dificultăţi.И. За последние 5 лет. Conform acestei clasificaţii toate tumorele ţesuturilor moi se înpart în trei grupe principale : I. cheloizilor recidivelor după terapia actinică. chist branhial şi teratome. -Cînd procesul evoluează pe baza lupusului. Lezionarea pielii şi ţesutului subcutan.lupus.chist epidermoid. se foloseşte excizia chirurgicală a focarului cu închiderea ulterioară a defectului prin intermediul procedeelor plastice. Bucureşti 1999.Oral and Maxillo-facial surgery. Chisturi şi fistule epidermoide ale gîtului Bibliografie : 1. adenomul plemorf (mixt). limfangiom hemangioendoteliom benign). 10.Дунаевский и совт. E. Şi în primul rînd o să ne oprim la tumorile din vasele sangvine şi limfatice.Tratament -Dacă lipsesc metastazele este utilizată numai terapia radianta (actinica). hemangioendoteliom benign. din ţesut muscular (miom). tumori mezenchimale (fibrom. Planul prelegerii : Clasificarea tumorilor benigne ale părţilor moi buco-faciale. neirofibrome şi neirofibromatos. chist dermoid.В.П. М. 4. hemangioendoteliom benign). din ţesut angiomatos (hemangiom. Se cere diferenţierea de : .Бернадский «Основы хирургической стоматологи» № 983 3. Lezionarea glandelor salivare (mari şi mici ). şi alte formaţiuni rinofia. - P r e l e g e r e a Nr. limfangiom.) şi totuşi este clasificaţia prof. neurofibromatoz).Заусова и совт. 2. 7. din ţesut pigmentat (nervos). lipom). tumori epiteliale (papilom). tumori epiteliale (adenome.Simonovscaia )1968) care a grupat toate tumorile după faptul că ele se întîlnesc în ţăsuturi moi ale feţii şi gîtului. melanoma apigmentarea – fibroame. 3.И. din ţesut nervos (nevrinome. (neurofibroma. din foliculii piloşi din glandele sudoripare. din ţesut angiomatos (hemangiom. Hemangiomul .Годорожа «Опухоли головы и шеи у детей 8.Corneliu Burlibaşa (redactor). Н. aterom. III. 2.Gh.А. lipom.В.Timoşca. din ţesut pigmentat nervos (nevrinome. Опухоли головы и шеи.Т.Г. neuromefibrome.actinomicoza. Semestru IX) Tema : Tumori benigne ale părţilor moi buco-maxilo-faciale. din ţăsut nervos (nevrinome). O clasificare complectă a tumorilor benigne a ţesuturilor moi a capului şi gîtului nu este şi se vede că aproape este inposibilă pentru că clasificaţiile adevărate sînt bazate pe o noţiune oarecare (morfologică. fin ţăsut angiomatos (hemangiom.Burlibaşa Chirurgie buco-maxilo-facială Bucureşti 19. Хирургическая стоматология 1990 6.Годорожа. Corn. cheloizi. din ţesut pigmentat (nervos).Gh.Робустова «Хирургическая стоматология» 1990 4. За последние 3 года.В.А.Burlibaşa. 19 11. Lezionarea mucoasei şi ţesuturilor moi a cavităţii bucale : Tumori epiteliale (papilom). -Metastazele se extirpă şi se utilizează terapia actinica ulterior.Пачес. 6.7 Cel mai frecvent apare din focare epiteliale. de localizaţie ect. Chirurgie orală şi maxilo-facială.Diagnosticul Chestiunea diagnosticului precis se hotărăşte în urma examenului histologic.И. Pseudotumori . .3 (Teze.М.Д.

Hemangiomul cavernos constă din cavităţi căptuşite cu endoteli care sînt împlute cu sînge. electrocoagulaţia. . 2. Hemangiom capilar s-au simplu a) superficial. b) difuz. În ultimii ani sau ivit lucrări unde se întrebuinţează embolizaţia vaselor accedente cu “trombi” de silicon. 8.8 Tumoare care se dizvoltă în rezultatul hiperplaziei ţesuturilor vasculare şi se întălneşte conform datelor lui Bernadschi în 12.06 ml. Tratamentul. Neajunsul – perioada îndelungată de tratament.Hemangioma de tip granulom (granuloma piogenă). Peste 3 luni cursul de tratament poate fi repetat şi aşa de 2-3 ori. De nevas se deosebesc hemangioamele prin aceea că la presiune culoarea nevusului nu dispare. În tratamentul hemangiomelor capilare cu suprafaţă mică se foloseşte. venoasă şi arterio-venoasă. Afară de aceste trei tipuri de hemangiom poate într-o tumoră să se concentreze toate cele trei forme. Asistentul apasă asupra tumorii. 9. Terapia sclerozantă după V. a buzelor . Bernadschii – sînt două variante de terapie sclerozantă care constă în blocarea fluxului şi refluxului de sînge în tumoră cu pensă specială. Hemangiom cavernos s-au lacunar a) incapsulat. La apăsare (presiune) hemangiomul dispare iar la întreruperea presiunei se iveşte din nou. 4. Hemangiomul în formă de strugure (hemangioma reconsum) constă din vase sangvine arteriale în formă de ghem. Metodele chirurgicale – excizia tumorei cu plastia cu ţesuturi locale sau cu brefe de piele liberă.83% bolnavi spitalizaţi cu tumori benigne.Hemangiom în formă de strugure (arterială.02-0.Gorbuşina (1978) care include: 1. rentgenoterapia (6 Gr). Capilarele pot fi venoase s-au arteriale. rentgen-terapia ect.Fibrangiom 1)capilar. Terapia de sclerozare după In.0. iar din cauza anastomozilor arterio-venoase poate să se ivească simptomul murmurelui de pisică. Cîteodată în tumoră se palpează fleboite.Hemangiomatoz cu fistulă. 2) cavernos. b) profund. durerea puternică (se efectuiază fără anestezie ). electrocoagulaţia. cavernos şi arterio-venos. Hodurovici a propus ca sclerozant soluţie de 90% de acid triacetic (5părţi) şi sol. Ca clasificaţie mai raţională pentru chirurgie considerăm clasificaţia P. 3. Se întrebuinţează terapia de sclerozare (arsuri aseptice endo-vasculare) – amestecul chinin cu uretan (Dowlong) chinini 1. Hemangiomul se diferenţiează de : limfangiom care se deosebeşte după culoare (deschisă) şi conţinut (la puncţie-limfă). Metoda este indicată la localizaţia tumorei în regiunile jugale. Acest tip de hemangiom poate leziona un anumit ţesuturile moi. b)venos. Hemangioamele cavernoase se înlătură cu exizii pe etape s-au se coase tegumentele lezionate pentru obliterarea vaselor sangvine. prezintă o pată plată de culoare roşie s-au canonică care constă dintr-o mulţime de capilare. plane şi tuberoase. (buckyterapia sau radio). 2.07 apă distilată 29. 10. 7.0.Angiomatoz de sistemă. În tumoră se întroduce soluţia din alcool etilic 95 o – 70 ml + novocain 1. Dar clasificaţia histologică mondială este următoarea : 1.Angiomioma (leiomioma vasculară). b) cu creştere înceată.Hemangiom capilar (hemangiom invenil).Hemangiotelioma benignă. sau încet (de cele mai dese ori) : Pot fi perioade de creştere rapidă. Hemangiom în formă de strugure s-au ramificat a) arterial.Glomus angiomă. Tumora se lipseşte de sînge şi în cavitate se întroduce amestecul sclerozant în cantitate pînă la 90 ml. În angioamelor gigante se pot practica legături intratumorale “în saltea” cu fire neresorbabile. Din metodele de tratament a hemangiomului moi fac criochirurgia. Ca soluţii sclerozante se mai folosesc motnat de sodiu psialiat de sodiu – limitează angiomul prin transformarea fibroasă a peretelor tumorali. limbii şi palatinul moale. Ag destilate – 10. arterio-venoasă înăscută şi fără ea. Rar poate să dispară de sine stătător. uretani – 0. (Vigneul 1978). I se ivedenţiează simptomul de dispariţie a tumorii la presiune. II. diminuînd lumenul vascular. În literatura română hemangiomul (angiomul) se clasifică după tabloul histologic în hemangiome stelate. 4. Partea negativă a metodei e că bolnavul simte dureri mari în cursul de tratament şi sînt recidive. hemangiom venos. Mai efective sînt modificaţiile Gorbuşina care constau în variaţii de întroducerea chinin – uretanului pe segmente şi în cantităţi diferite.Agapov. de dicaină 2% (1parte) în cantitate de 0. dar şi oasele acelui facial. Hemangiomul poate să crească repede. arteriale care anostomozează unul cu altul. 5. Peste 12-15 zile procedura poate fi repetată. 6. Tumora poate să fie bine limitată s-au să crească infiltrativ. adesea ori nereuşita acţiunii clinice. 3) ramificat : a) cu creştere rapidă.Hemangiom intramuscular (capilar. Cavităţile comunică una cu alta şi din cauza aceasta se iveşte simptomul de dispariţie (la presiune) şi de umplere (la înlăturarea presiunei). Adesea ori pulsează.25. Mai des în practica medicului se întîlneşte hemangiome capilare sau simple care de cele mai dese ori. Hemangiom cavernos.6. crioterapia. absorbirea sîngelui din caverne şi (întroducerea) şi spălarea lor cu substanţă sclerozantă.

Formă chistică creşte în dimensiuni mari şi se răspîndeşte pe mucoasa cavităţii bucale. mai ales în recidive. Diagnosticul se efectuează pe baza simptomelor clinice şi pe baza puncţiei (limfă). dar examenul clinic nu poate afirma benignitatea care poate fi numai aparentă. Morfologic adenomul pleomorf prezintă trei caracteristici principale. III. de culoare albue – galbenă cu un tablou morfologic divers . lentă. pe mucoasa obrazului – 4. Tabloul clinic. Limfangiomul progresînd poate duce la disfagie şi asfixie. limba ect. . la cele masive este problematică. pareza nervului facial – 12%.5-15 cm. poate fi determinată fluctuenţă (acest simptom nu este la forma cavernoasă). (2-4 cm).8%. pe faţă.Clementov). fibros poate chiar condroid – deacea se numeşte tumoră mixtă. De cele mai dese ori se întrebuinţează tratamentul chirurgical de înlăturare a tumorii cu păstrarea nervului facial (Metoda Redon) şi met. limba. Adenomul pleomorf (tumoră mixtă). moi şi chisturi de diferite dimensiuni. Prognoz. variabilitatea aspectelor histologia în aceeaşi tumoră şi pluritatea focarelor tumorale. se foloseşte metoda radiologică de bicontrast. paratideo-maseterice. cilindroma adenocarcinom. Tratamentul. paralize 2%.5 % Retromolară . Sclerozarea tumorei (după IN. Se localizează mai des în piele.Paces). Se constată lipsa adenopatiei şi leziunea peretelui nervului facial. radiologice şi histologice (citologice. mentonieră. malignizaţie – 5. (Şvanomă) şi este ca rezultat a dereglării dezvoltării nervului trigemen şi facial se localizează aceste tumori de cele mai dese ori în grosimea obrazului regiunea zigomatică. sau în cazuri dimensiunilor mici a tumorei – înlăturarea tumorei cu rezecţia parţială a glandei salivare. Tabloul clinic constată că de cele mai dese ori este vorba de un adenom pleomorf. Tabloul clinic.dure. În stadia de debut bolnavul se iveşte la medic cu acuze la apariţia unei tumefacţii dureroase (poate fi şi nedureroasă) care duce la asimetria feţii.8%.chiar cînd există un plan de clivaj între tumoră şi capsulă. Tabloul clinic se caracterizează printr-o progresie lentă a tumorei care poate să se oprească s-au chiar să regreseze. Ocupă 2. Pătrunderea infecţiei în limfangiom duce la inflamaţie neplăcută pentru starea bolnavului cu simptomatologia caracteristică. Indicaţii acute către operaţie este asfixia. Obiectiv – tumora nedureroasă de cel mai dese ori mobilă de formă rotundă s-au ovoidă netedă sau coselată.6%. Unii autori recomandă radioterapie preoperatorie (A. Neurofibroma feţii şi pereţilor cavităţii bucale neurofibroma se dezvoltă din membrana externă a nervului (Swan). înlăturarea ei şi plastia defectului cu ţesuturi locale. Tumora constă din diferite ţesuturi – epitelial. tumora fiind histologic malignă. Limfangioamele simple se caracterizează prin majorarea difuză a organului (nas. obraz. independente. Acuzele bolnavilor – asimetria feţii din cauza unei tumefacţii mai des în regiunea parotidiană cu creştere.3%. Anatomia patologică. În vecinătate s-au chiar la distanţă de tumora principală au fost constatate focare accesorii. Se efectuează biopsia. La palpaţie se determină sub piele sau mucoasa cavităţii bucale o .0. Dar sînt şi de dimensiuni gigante.8% în glanda salivară parotidă (80%) la graniţa între palatinul moale şi cel dur – 27. Covtunovici-Muha. Radioterapia nu este efectivă. Tratamentul. de dimensiuni adesea microscopice. nedureroasă.73% din toate tumorile benigne. Adenomul pleomorf se întîlneşte de cele mai dese ori la bărbaţi în vîrstă de 20-40 ani.9 Limfangiomul Tumora din vasele limfatice – (defect de formare a vaselor limfatice). chist salivar. limbă. Se deosebesc limfangioame simple. variabilă. Prognoza în caz de limfangiome mici este pozitivă.9%. De cele mai dese ori tumefacţia este nedureroasă dar rareori pot să apară dureri necauzate. în glandele submandibulare 9. alţii radioterapie intraoperatorie (A. o falsă incapsulare. Excizia tumorei. pe gît. consistenţa poate fi inegală.Panicarocschii se localizează în 51. buza superioară–4.Moscalenco).2-0. buză ect).4%. Structura histologică a limfangiomului determină tabloul clinic.Bernadschi). Palpaţia nu este dureroasă. Diferencierea se efectuiază de – tumora mucoepidermoidă. Alţi autori sînt contra acestei metode (A. Această tumoră după datele lui V. dar oricare dintre tipurile menţionate poate lua un aspect clinic identic (adenomul monomorf ) ghistologic adonolimfom. nasul. temporală. chistice şi cavernoase. obrazului. Examenul histologic constă adesea în existenţa de leziuni la nivelul capsulei şi chiar dincolo de ea . De cele mai dese ori se localizează în regiunea buzelor. Diagnoza se efectuiază pe baza datelor clinice. Dimensiunile tumorei sînt diferite dar de cel mai des 0. Recidive după datele lui Paces după operaţia – 7. citochimice ect). Operaţia este contraindicată în caz de inflamaţie dar nu la asfixie. Tumoarea arată să fie încapsulată. Se diferenciază cu Sindromul Miculici.

Diferenciere se efectuiază cu : anevrizmă. actinomicoza. radiografiei de contrast. Neurofibromatoza. Bărbaţii se îmbolnăvesc ma des decît femeile. Se localizează în grosimea parotidei sau a porţiunii ei retromandibulare ajungînd pînă la cartilagiul – porus acusticus externus.Chisturi şi fistule antiauriculare. pielea deasupra tumorei nu este lezionată. Fistula poate ajunge pînă la cartilagiul porus acusficus externus. De aceea erori în diagnostic sînt o mulţime.sternocleidomasteoid. Unii socot că aceste maladii provin din buzunarul branhiogen II la dizvoltarea embrionară. Chisturile laterale ale gîtului se dezvoltă din rămăşiţele aparatului branheogen. supra. Conţinutul chistului – lichid brun deschis mucoid în care se găsesc epiteliu şi leucocite. Patogenia este tratată diferit. Dar cîteodată pot fi localizate şi în partea inferioară a gîtului s-au chiar laterală. în regiunea retromandibulară. palpaţiei puncţiei şi analiza punctatului. au o consistenţă elastică.3 (Teze. Semestrul IX) . tumoră mixtă. Aceasta dă posibilitate de a înlătura complect chistul sau fistula cervicală. În diagnostic au o mare însemnătate puncţia şi citologia punctului. Diagnoza se bazează pe creşterea lentă a tumorii pe parcursul nervului trigemen sau facial.10 tumoră dură sau moale de dimensiuni 1-10 cm. Tumora poate fi preventiv colorată cu briliant griun. Se mai socoate că aşa maladii se transmit prin ereditate. În stadiile tardive tumora poate să aibă formă de polipomatoz (nodulus moluscum) care deseori trece în neurofibromatoză. limfadenita. Pseudotumorile –Chisturile şi fistulele branhiale. Chisturile regiunii parotidiene şi retromandibulare. cu suprafaţa tetă dureroasă la palpaţie. Fistulele laterale ale gîtului. Diagnostica se bazează pe datele anamnezei. Suprainfectarea duce la dizvoltarea flegmonului. 2.Chisturi şi fistule laterale (pot fi complecte şi necomplecte. Pentru precizarea diagnozei se efectuiază fistulografia. Fistulele preventiv se umple cu o substanţă colorantă. dur-elastică. La 30% din bolnavi fistula are mai multe ramificaţii. dureroasă care iradiază pe parcursul nervului trigemen. limfosarcomă. La suprainfectare chistul se deschide şi se tratează ca flegmonul.44% de maladii stomatologice chirurgicale. Presiunea asupra tragusului poate duce la eliminări de puroi din fistulă sau a unui lichid albineţ. şi se proemitează în vârsta tînără care duce la asimetria gîtului. După deschiderea flegmonului rămîne fistulă.şi subhioidene complecte şi necomplecte). Tipic pentru neurofibromatoz este triada Darie – complexul de simptome din partea pielii. Chistul nesuprainfectat dă o iluzie ca menton suplimentar. limfogranulomatoza. Simptomele pot să se ivească în adolescenţă. Trebuie să fie chirurgical radical. Înlăturarea fistulei se efectuiază împreună cu rezecţia corpului osului hioid. Se întîlnesc foarte multe erori de diagnostic. limfangiomă. Tratamentul chirurgical – excohleaţia neurofibromei cu separaţia nervului corespunzător. Fistulele antiauriculare pot fi bilaterale cu deschiderea orificiului lor înaintea tragusului.. hemodectomă.). Dacă chistul se suprainfectează şi se elimină puroiul oficiului extern a fistulei se localizează între muşchiul sternocleido-mastoid şi unghiul mandibulei. 3. Se întîlnesc în 1. Gradul de duritate depinde de concentraţia ţesutului fibros în tumoră.Bezrucov el împărţea aceste maladii în trei grupe: 1. dar al treilea consideră că sînt dificultăţi al dezvoltării nodulelor limfatice. Diferencierea se efectuiază cu tuberculoza.Chisturi şi fistule mediane (chisturi a bazei limbii. lipomă. Nu este nici un organ sau ţesut care poate fi lezionat de neurofibromatoză. Tabloul clinic : Determinarea precoce a chistului sau fistulei este foarte dificilă. hormonale şi osoase. Chisturile laterale se localizează tipic pe partea anterioară a m. Cea mai răspîndită este clasificarea lui V. Sînt pur congenitale şi apărute după deschiderea chistelor laterale suprainfectate. Tratamentul . De obicei bolnavii se adresează la medic în caz de suprainfectare a chistului sau în caz de dereglări estetice. Tabloul clinic. (boala Recligauzen) Maladie care se caracterizează prin dezvoltarea multor tumori pe parcursul fasciculelor nervoase pe fon de dereglări specifici nervoase. La închiderea fistulei poate să se ivească un abces. ţesutului osos moale şi din partea glandelor endocrine. Chisturile şi fistulele mediane se localizează pe linia mediană cartilagiul tiroid şi osul hioid. osteomielita cronică a mandibulei. Fistula elimină lichid mucoid s-au purulent care murdăreşte haina. alţii-din canalul neobiliterat tireoglos. Sînt două teorii de etiopatogeneză (Conheim 1878) teoriilor permutării depunerilor nervoase embrionare s-au dereglările funcţiei glandelor endocrine şi balansului sistemului nervos vegetal. Prognoza este satisfăcătoare. E mai bine de operat după vîrstă de 9-10 ani. perihondrita cartilagelor laringelui. P R E L E G E R E A Nr. limfadenită. sau apar subacţiuni teratogeme în primele săptămîni de graviditate. biopsiei şi analizei histologice.

Se întîlneşte des.Verucoasa . ca regulă. Clinica Formele timpurii sînt aproape asimptome.Frecvenţa = aproximativ 10% din toate cazurile de cancer al omului. Circa 40% . cea superioară numai 4. 4) se afectează toată buza. 2.Ulceroasă - } forme exofită } Ulceroasă infiltrativă Forme endofite Clasificare 1. Dezvoltarea cancerului de buză este în formă dublă : de tumoare (exofită) şi de ragadă (endofita). fără cornificare. ce se aseamănă cu o crustă. Nu rareori au loc erori de diagnostic.sînt bărbaţi). Forme clinice . Cel mai des (95. Vîrsta – 40-60 ani. După desprinderea (înlăturarea) crustei apare o sîngerare capilară care repede se opreşte de sine stătător. se localizează paracentral. Procesul. Restul – cu celule plate.Papilara . Sfîrşit letal – de cele mai multe ori în vîrstă de 40-60 ani.11 Tema : Cancerul buzelor. Starea generală a organismului. Dacă nu este tratat foarte repede se distruge toată buza. Diagnosticul - Evoluţia clinică Cheiloscopia Examen citologic Examen histologic - Cea mai desăvîrşită metodă este metoda complexă Metoda radiantă se foloseşte în stadiile I şi II Metoda asociată în stadiul III E foarte complicată în stadiul IV Tratamentul . 3) tumoare sau ulceraţie pînă la 3 cm.în regiunea comisurii bucale (labiale). Cancerul buzei 2-5%. O mare însemnătate au stările precanceroase (92-97%). 0. Metastazarea are loc nu mai departe de nodulii regionari.bazocelulare. După sistemul TNM După evoluţia de 4 stadii: 1) tumoare (ulceraţie) – pînă la 1 cm. - Influenţa factorilor mediului ambiant. Etiologia : - Morfologia : Cancer cu celule plate (pavimentos) 3.1% .3% . Aproximativ 3% din toate tumorile omului. Cel mai frecvent cancerul buzei inferioare (95%). Mai frecvent se afectează buza inferioară ( 85% ).95% (cu celule plate în curs de cornificare (Keratinizare).1%. Femei – 4-9%. - Cancerul de buză . 2) tumoare sau ulceraţie pînă la 2 cm. Cancerul de buză Sub această denumire se au în vedere tumori ce apar în regiunea roşului buzei. La început – o induraţie rugoasă.

Tratament Rezultatele cele mai bune – în stadiile I şi II. p. fiind cea mai frecventă localizare.Burlibaşa. fie prin canalul alveolar. metastaze. Osul este invadat fie din aproape în aproape. C. poate avea aspect vegetat şi apare la început ca o verucă cu fisuri. Mai adeseori localizarea este paramediană. Într-o fază mai avansată se ulcerează şi apar muguri cărnoşi vegetanţi. iar restul.Timoşca. adenopatia apare destul de precoce Starea generală nu este afectată decît în stadiile tardive de invazie tumorală. Afectarea limfonodulilor este destul de precoce. superficial. 25-30% din cancerele regiunii maxilo-faciale.ulceraţiile apărute după arsuri. În stadiul IV se fac rezecţii întinse labio-mandibulare.ulceraţiile mecanice provocate în special de dinţii cariaţi. Se întîlneşte mai frecvent după 50 ani. Expunerea îndelungată la soare Lipsa de igienă buzală Anatomie patologică Iniţial este localizat Vermilion sau la limita cutaneo-mucoasa. mediastinale şi chiar cerebrale. Formă cu debut nodular pare în grosimea buzei ca o zonă îndurată.sancrul primar. . Etiologie Sînt încriminate Iritaţiile Mecanice Chimice Termice prelungite Fumatul cu pipa sau ţigareta pînă ard buza Alcoolul. Durerile la început lipsesc. Ca forma histologică. Ulterior se poate extinde invadînd pastiile moi labiogeniene. . Adenopatia. Dar se citează şi localizări multiple. dar se poate ulcera tardiv. Apare la început ca o zonă albicioasă. 434437). Sifilisul în antecedente (5-6% ). dr. De asemenea. lent. Forma de debut infiltrativ endofitică. nedureroasă.ulceraţii tuberculoase.chelitele microbiene. C. Cancerul buzelor. apare ca o tumoare cu baza largă de implantare. creşte în volum. . 5% carcinoamele nedifernetiate. în majoritatea cazurilor la jumătatea distanţei dintre linia mediană şi comisura bucală. la început doar palpabilă. Pot apărea metastaze pulmonare.ulceraţiile herpetice. Evitarea ganglionară s-a dovedit a fi terapeutică. ulterior pot apărea. 5% carcinoamele nedifernetiate. Diagnosticul diferenţial se face cu : . cu suprafaţa rugoasă sau îndurată.Burlibaşa. . Diagnosticul La început clinic este destul de dificil. examenul histologic evidenţiind. se fixează atît de părţile moi. iar cinomul spinocelular. În toate formele. Chirurgie oro-maxilo-facială 1983. Prof. urmate de plastii de părţi moi şi os. Se obţin rezultate bune prin radioterapie. (din G. Limfonodulii metastatici se pot ulcera şi ei. Vestibulul inferior şi mandibula. în proporţie de 85% este întîlnit carcinomul spinocelular. în 10-18% din cazuri. fiind datorate în special suprainfectării. Diagnosticul de precizie se pune în urma examenului histopatologic.12 - - - - - În toate stadiile se afectează excizia ţesutului grasos cervical (împreună cu nodulii limfatici). cît şi de mandibulă. Alteori apare ca o excrescenţă cu aspect conopidiform. Alte ori ca o ulceraţie mică. Simptome Debutul poate fi superficial sau interstiţial nodular. bazocelulare sau glandulare. . ect. fie indirect de la limfonodulii fixaţi de os. cînd se urmăreşte înlăturarea tumorii şi evitarea limfonodulilor metastatici. . Evoluţie Evoluează de regulă.

Procesul de extindere cîteva sectoare ale cavităţii bucale. În sectoarele posterioare adesea se observă cazuri de cancer cu diferenţiere scăzută a celulelor. Tumoare de dimensiuni ma mici dar cu metastaze îndepărtate. II. 3a (Teze. Clinica Se deosebesc 3 stadii (faze) ale bolii : incipienta (de debut) dezvoltarea. 3. neglijată (avansată) În prima fază – senzaţii neplăcute la leziunii. De aceleaşi dimensiuni. ulceraţii superficiale. Ulceroase – infiltrativă Infiltrativă. răspîndire în alte sectoare ale cavităţii bucale (de exemplu de mucoasa geniană pe cea gingivală). Evdochimov) Tumorile maligne ale organelor cavităţii bucale şi ale maxilarelor constitue 10% din totalul de cazuri de cancer al altor organe. Mai frecvent se întîlneşte cancerul. miros fetid din cavitatea bucală. apoi urmează mucoasa palatină. în India de Sud – 70% din totaluri de cazuri de cancer al regiunii maxilo-faciale. însă nedepăşind periostul maxilarelor. Clasificare Forme. Traumatismele mecanice (leziunile mucoasei). Excitanţi termici. 1. în limitele mucoasei. pînă la 2 cm în diametru – Poate fi o tumoare de dimensiuni mai mici cu metastaze cu mobilitate scăzută. III. - 2. mandibulei. Primul loc între aceste cazuri (mai mult de 60%) îl ocupă cancerul limbii. - 3.durere acută. Semestrul IX) Tema : Cancerul organelor cavităţii bucale (exceptând limba) - - După datele Ministerului sănătăţii al URSS (1962) constituie 1%. 4. Invadarea ţesuturilor subiacente. “Beteli”. 4. Morfologia Predomină cancerul cu celule plate în decurs de cornificare în fond în sectorul anterior al cavităţii bucale. invadează ţesuturile moi şi oasele. sau cu metastaze bilaterale. Obiectivă – infiltrate restrînse. Ulceroase. sau solitare puţin moale. Clasificarea după 4 stadii Pînă la 2 cm în diametru.13 P R E L E G E R E A Nr. În nodulii limfatici regionari – metastazele multiple mobile. În faza dezvoltată . 2. a planşeului bucal a crestei alveolare a maxilarului. în SUA – 3%. mobile. Folosirea amestecurilor de tutun şi alte substanţe sub denumirile “NAS”. Bărbaţii – de 5-7-ori mai frecvent ca femeile. Urmează mucoasa geniană.Etiologia Fumatul. Alcoolul şi alţi excitanţi chimici. care are . Din toate tumorile maligne – 3-4%. concrescente papilare. Din monografia de stomatologie chirurgicală (red – A. Nu rar cancerul cavităţii bucale precedat de procese precanceroase. însă cu invadare (infiltrare) în stratul submucos. fără metastaze. Papilare. IV. metastaze solitare I. În Anglia – 6-10%.

Metastazarea la început este în nodulii submandibulari. Prezenţa nodulilor măriţi dictează excizia facială de teacă a ţăsuturilor adipos în aceaşi şedinţă. Cel mai frecvent la popoarele din Asia de Sud – Est. Ulceraţia apare mult mai tîrziu. înlăturînd focarul patologic primar şi aparatul nodular într-un bloc unic. Etiologia Procese pretumorale : Leucoplazia. iar apoi în cei cervicali profunzi. Clasificarea T. Formă papilară apare în formă de excrescente pe mucoasa limbii. Metastaze precoce. produselor alimentare fierbinţi şi picante. alte localizaţii ale canecrului cavităţii bucale – mai des metastazarea bilateral. Histologia majoritatea formelor de cancer al limbii sînt cu celule plate.Diagnosticul De diferenţiat de : ulcerele decubitale şi trofice. Rădăcină (baza) limbii – 20%. Intervenţia chirurgicală peste 2-4 săptămîni. Ea se caracterizează print-o ulceraţie cu margini dure. Narcoza prin intubaţie permite efectuarea acestei intervenţii într-o şedinţă. Ulceraţia creşte. Dar infiltraţia profundă lipseşte. salivaţie abundentă. Majoritatea cea mai frecventă – 40-60 ani.Tratament Metoda principală – metodă completă : telegamaterapia în doză de 4000 .ulceroasă . îngroşate în formă de burelet (circumvalate).carcinom în situ (preinvaziv) . Alte localizări – 15%. ulceraţii fisuri (ragade) cronice. actinomicoza). zona de inrudiţie a marginilor se extinde. Apoi ele se ulcerează. traumatismelor cronice. peste 2-3 săptămîni. 5. se poate asocia cu iradierea focală de mică distanţă – 3500 – 6000 raze. Această formă are cea mai mare malignitate. şi mai rar fără cornificare. P R E L E G E R E A Nr. Anatomopatologia Sectoarele lateral – 65%. în stadiul de cornificare. Semestrul IX) Tema : Cancerul limbii - - Cancerul limbii (A.Paces – din “Oncologie” de Peterson) 2% din totalul de cazuri de tumori maligne ale omului. Tumori în regiunile geniană şi palatină. arsurilor chimice (alcool). Ultimele cel mai frecvent se localizează în sectoarele posterioare ale limbii. Clinica se deosebeşte (se caracterizează) print-o mare diversitate a semnelor primare şi a formelor avansate ale procesului malign. 60% din totalul de cazuri de tumori maligne ale mucoasei cavităţii bucale.14 tendinţă de a se înteţi pe măsură descompunerii tumorii. lues.papilară . Există 3 forme de cancer ale limbii : . Aceste se dezvoltă sub influenţa : fumatului. 6.M a cancerului de limbă T0 . de afecţiunile specifice (tuberculoza. 3b (Teze. Leucokeratoza.N. diagnosticul se bazează pe simptomele clinice. de cele mai multe ori cancerul mucoasei geniene formînd metastaze monolaterale. Mărindu-se tumoarea lezează ţesuturi musculare. Formă infiltrativă în ţesutul lingual (în grosimea lui) se palpează o tumoare dură fără limite clare. Cancerul planşeului bucal se localizează în regiunea frenului lingual. La început excrescentele sînt acoperite cu mucoasă sănătoasă (netransformată). sau ulterior. metoda radionuclidă de diagnostic biopsia prin aspiraţie.6000 de raze.endofită Cel mai frecvent se evidenţiază formă ulceroasă.

a)ocupă aproape întreaga limbă. în diametru. După asocierea infecţiei apare durere puternică. mandibulă).I. b) tumoare de dimensiuni mai mici. fără metastaze . miros fetid. în stadiile I şi II. adesea cu ulceraţie. Cele mai bune rezultate se obţin în formele exofite. tumora cu diametrul peste 4 cm. II. . al examenului citologic al produsului obţinut prin raclare sau al punctatului. în sectoarele anterioare.15 T1 T2 T3 T4 - tumora ulcerativă sau nodulară cu diametrul de maxim 2 cm. 1983.T0 T1 N0 M0 .Preoperator : gamma. loja amigdaliană. sau operaţia lui Cryle.T1 T2 T3 N0 M0 . însă nu depăşeşte linia mediană a limbii. Metastazele sînt foarte dure. nedureroase. Diagnosticul Nu este dificil Se bazează pe datele clinice.T 3 N 0 M0 .Timoşca. însă pot fi metastaze multiple mobile sau solitare imobile. b) ca şi “a”. Palparea limbii şi a organelor cervicale este obligatorie.T2N0 M0 . Dr. ulceraţie. În stadiile tardive nodulii formează conglomerate. de formă sferică. După vîrsta de 40 ani dar poate apărea şi la mai tineri. Supraveţuirea cincinală la aceşti atinge nivelul de 50 – 70%. a) – pînă la 2 cm. decît în cancerul de buze. 1. a) Tumoare sau ulceraţie pînă la 3 cm în diametru.Peste 293 săptămîni – rezecţia electrică a limbii. în stadiul III . III. Volumul operaţiei depinde de stadiul tumorii în primul şi al doilea (I şi II) se efectuiază hemirezecţia limbii. 437-439). IV. I. Excizia facială şi de teacă. terapie distanţiară. inrodaţie. Adesea în regiunea cervicală apar noduli (metastaze). fără metastaze : b) – ca şi “a”. - Clinica Debutul neobservat Se determină în formă de excrescentă. dar cu metastaze regionare nedeplasabile sau îndepărtate. În viitor tumoarea treptat se măreşte. 2. tumora invadează ţesuturile înconjurătoare (planşeul bucal. I. Diagnoza se difinitizează prin intermediul biopsiei. prognosticul este mai rezervat.T4 N0 sau N0 M0 . Tratamentul Metoda asociată care constă din 2 etape . Mişcările limbii devin anevoioase. mai cu seamă în timpul mişcărilor sau a palpării. Rezultatele şi prognoza depind de localizare. umora cu diametrul între 2-4 cm. limba îşi păstrează încă mobilitatea. STADIALIZARE Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV . Cancerul de limbă (din “Chirurgie oromaxilo-facială” de G. apare necroza. forma dezvoltării.Burlibaşa. - - Anatomie Patologică La bărbaţi în 88%. II. p. . Bolnavii renunţă la alimentare şi apare caxexia.Burlibaşa. C. în deosebi în formele care sînt depistate într-un stadiu înaintat.Stroescu. Trebuie de menţionat (de ţinut cont de faptul) că mărirea nodulilor regionari este şi de caracter inflamator.intervenţie extinsă. cu metastaze multiple. răspîndindu-se asupra ţesuturilor şi oaselor învecinate.Tumorile infiltrative în sectoarele posterioare ale limbii au o prognoză nefavorabilă. C. fără metastaze. limitat deplasabile sau nedeplasabile (nemobile).orice formă de TN2 N3 M0 Clasificare după stadii Tumoare a mucoase pînă la 1 cm. ce depăşeşte linia mediană sau se răspîndeşte pe mucoasa planşeului bucal. însă cu un metastaz regionar mobil. stadiu. limba este fixată.

în care se dizvoltă tumoarea. resturi radiculare).la nivelul Joucţiunii cupilierul amigdalian anterior. Clasificare. P R E L E G E R E A Nr.Cel mai adesea – bîrbaţii. reticulo sarcomul. . . actinomicoza).Clasificarea cancerului de mandibulă după 4 stadii ţinînd cont de gradul de răspîndire a procesului şi a metastazelor.Tumori neosteogene : hemangiomul.epulidele.T4 . Sarcomul osteogen. odontomul. fibromul. 1/3 – înapoia V – ului lingual. 3.Metastaze ale canecrului rinichilor sau al glandei tiroide. Semestrul IX) Tema : CARCINOMUL MANDIBULEI 1. “Medicul care măcar odată în practică s-a întîlnit cu un bolnav. Predomină carcinomul spinocelular (97%). 1952) .T1 – tumora se răspîndeşte într-o parte anatomică. neurofibromul. .După datele lui N. osteomul osteoid.M. Etiologie. tumoarea este întotdeauna unică şi creşte prin contiguitate.Kiandski. cele posterioare şi intraparechimatoase invadează precoce limba în totalitate. ca în cazul altor organe. M. . 2. . . la care a diagnosticat o neoformaţiune a mandibulei.Tumori osteogene : Condromul. .Vîrsta 40-60 de ani. esteomul.leucoplazii.Localizările mărginale rămîn multă vreme unilaterale.a.Michelson – numai de 2 ore mai rar decît a maxilarului.papiloame ş. sarcomul Ewing. .Paces divirează tumorile mandibulei în 3 grupuri : 1. mielomul solitar. chisturi supurate. .ulceraţii decubitale. .Depinde de locul.diskeratoze. . 2.Clinica.16 - - Localizarea (75%) încele 2/3 anterioare ale limbii.Resturile Malassez . neurilemomul. osteoblastoclastomul malign. 3. tarata dentară. mixomul. Carcinoamele anterioare ale limbii în 50% .Procese inflamatorii cronice (parodontopatii.Factori chimici.tumora ocupă majoritatea organului şi se răspîndeşte în alte sisteme. osteoblastoclastomul. unde s-a început malignizarea şi direcţia.Tumori odontogene : Ameloblastomul. A.De 8 ori mai rar decît cancerul maxilarului (A. cimentomul. 15% .Factori mecanici (lucrări protetice depreciate.I.pe marginiile laterale ale limbii. 4. Frecvenţa . DUPĂ SITEMUL TNM I stadiu . Carcinoamele adenoid chistice şi sarcomul mai rar. condrosarcomul. . cît de neclar există în diagnosticul şi mai cu seamă în tratamentul tumorii acestei localizări”.Kostomatova. . nu se utilizează.A. .T3 – tumora ocupă mai mult de 2 părţi anatomice. inevitabil se va gîndi asupra faptului. III satdiu . Simptoame Debutul este insidios. .M. hemengiendoteliomul. . . Morfologie. hemangios sarcomul. IV stadiu . fără fenomene subiective alarmante.Factori termici. Nu există.Excitări îndelungate ale mucoasei gingivale. .leucokeratoze.T2 – tumora ocupă nu mai mult de 2 părţi anatomice. II stadiu . Primitiv.Afecţiuni precanceroase : . 4 (Teze. 5.

.Burlibaşa. peretelui faringelui. buzei inferioare.Formă profundă (centrală) . . în regiunea submandibulară. .apare o tumefacţie a mandibulei. . .Dintre metodele de terapie radiantă preferenţiale se dă gammaterapie distantiere şi iradierii. avînd o perioadă de evoluţie asimptomatică. asupra ţesuturilor regiunii submandibulare. 1983. care iradiază în ureche şi în regiunea temporală. C. odontalgi.unii dinţi devin mobili şi dureroşi. cervicală. aspectul de “topire a zahărului”. rezecţia mandibulei.Dacă procesul s-a început în masivul mandibulei. dr. minimalizin lezarea tegumentului cutonat. . . cu actinomicoza ş.Se dezvoltă trismusul. apare îngroşarea mandibulei.Se va ţine cont şi de perioada asimptomatică. dr. . nevralgie etc.ulcerodistrucţie.cu chisturi supurate. .Radiografia : e caracteristică neclaritatea. Sînt deosebite două tipuri de forme : .În sectorul mentonier . (din “Chirurgie oro-maxilo-facială” de G. tumefacţia unghiului şi a ramului. . În aceasta se vor folosi : .Deglutiţiea devine anevoioasă.La atingerea de aceste margini bolnavul poate să simtă durere. . devreme apar dureri nevralgice. .primele semne : dureri nevralge-forme. . cu sifilisul.Durerile în acest stadiu sînt prezente îmbrăcînd caracterul violent continu cu iradieri în ureche faringe sau în tot hemicraniul.Tumoarea canceroasă în cavitatea bucalădevreme se descompune sub influenţa infecţiei din această cavitate şi în legătură cu acesta apar ulceraţii adînci. devreme se începe descompunerea. Utilizarea în aceste cazuri a metodelor corespunzătoare de tratament numai stimulează dezvoltarea tumorii.Timoşca.tumorile cu debut central rapid erodează cortica la osoasa şi invadează părţile moi perimandibulare.17 .După de debut sînt descrise după forme clinice : forma superficială şi forma profundă ( centrală ) cu debut endoosos.Pe larg trebuie utilizat examenul citologic. devreme apare mobilitatea dinţilor. . parestezii sau hipoestezii în teritoriul nervului alveolar inferior.după extracţia neintemeiată a acestor dinţi alveola nu are tendinţă la vindecare. din alveola proliferează burjoniu cărnoşi care uşor sîngerează.În formă endofită apar ulceraţii de mărimi adîncimi diferite cu margini dure. iradierea postoperatorie sau folosirea acelor radioactive. 6.În caz de propcese răspîndite nu rareori apare hemoragie din tumoarea ce se discompune. . . . parestezia buzei inferioare.Burlibaşca.Succesele tratamentului se află în funcţie de termenii stabilirii diagnozei. 7. erodarea kontururilor focarului de distrucţie.cu tuberculoză.Bolnavii mor de casexie şi intoxicare. .osteomielita. . p. dureroasă. . De aceasta trebuie de ţinut cont atunci cînd diferenţiem şi sarcomul. care se discompune tîrziu. .Un rol important are investigarea minunţioasă a bolnavului.a.De pe mucoasa gingivală tumoarea devreme se răspîndeşte asupra regiunii geniene. 445-447).cu osteomielita cronică. . . ulcerovegetante. . .Stroescu Carcinoamele mandibulei. .Diagnosticul. o transformă într-o stare imperabilă. . . .Tratamentul. . .Se va ţine cont de caracterul măririi nodulilor limfatici în regiunile învecinate.ablaţia aparatului limfatic cervical (operaţia Crile. . . .În caz de cancer în regiunea unghiului mandibulei procesul repede se răspîndeşte asupra muşchiului maseter.Cînd se lezează unghiul şi ramul mandibulei. Prof. .În caz de cancer al corpului mandibulei mobilşizarea dinţilor se petrece mai tîrziu. excizia fascială şi în teacă).Diagnoza se difenitivează prin axamneul histologic.Dacă tumora evoluiază în limitele arcadei dentare.Urmări grave au erorile diagnostice : .C.Volumul rezecţiei mandibulei depinde de cazuri concrete – adica de fiecare dată se va proceda individual.Tratamentul cancerului mandibulei este asociat : terapia radiantă preoperatorie a tumorii primare. caracteristică pentru formele incipiente ale cancerului.Diagnosticul diferenţial.În forma exofită a dezvoltării suprafaţa tumorii se aseamănă cu conopida. . de inhibiţie prin energii înalte. .Forma superficială debutează ca o ulceraţie a mucoasei gingivale cu tendinţa de extensie în suprafaţa şi în profunzime.Tabloul clinic. .I. .debutează endoosos cu semne necaracteristice. prematur apare trismusul. care permit dintr-un număr restrîns de focare de a îndrepta spre tumoare pînă la 6000-8000 razi. Vanah.

М. Робустова Т. . 5.315. Twelfth international conference ou oral and maxilofacial surgery.Se practică următoarele tipuri de intervenţii : .în formele de debut periferic pune în evidenţă o zonă de transparenţă cu limite neprecise şi un contur iregulat (os muşcat ). Surgery Sentembr 3-7 1996. 11. Budapest Iune 28 tu Iuly 2. . osteoblastoclastomul). 6. . 1-6-1998-1997 and Abstracts of the Congress of the European. За последние 3 года. Zurich. и др.Г. (osteoza paratireoidiană) boala Paget. neurofibroma. cu osteitele. Journal of Cranio-maxilofacial Surgery.Д.1968ю Годорожа П. linia de rezecţie depăşind zona mediană rezecîndu-se un segment mai mult sau mai puţin întins din hemimandibula controlaterală. Evoluţia clinică şi în special biopsia precizează diagnosticul. Дунаевский В. . Examenul radiologic . extinse în raport cu invazia tumorală.18 .metastazele la distanţă apar în formele avansate. Abstracte of the Iabilee Congress of the European Association for cranioMF. este descris aspectul de “os ros de şoareci”. periferice – 48%). . neuroleimomul. 2. Burlibaşa. 1983. 10. Tumora are diferite . În formele cu debut endoosos. 8. neosteogene şi pseodotumorile maxilarelor. Distrofii şi displazii ale maxilarelor (displazia fibroasa.În tumorile cu debut profund osteoliza dă o serie de imagini de plage de radiotransparenţă. Tumori benigne neosteogene (hemangiomul osos .În localizările întinse sau plurifocale se practică rezecţiile subtotale. Oral and Maxilofacial Surgery. За последние 5 лет. cheruvizmul. osteodistrofiile. Tumori benigne osteogene (osteomul. boala Reclingauzen ). Дмитрьева В. .Cînd tumora debutează la nivelul marginii bazilare.limfonoduli sînt interesaţi precoce. Tratamentul . 335. Journal of Cranio-Maxilofacial Surgery vol. Хирургическая стоматология 1985. se întîlnesc la nivelul plămînului şi mai rar la ficat.1998.Pentru menţinerea în poziţia corectă a bonturilor osoase restante şi pentru a preveni tulburările funcţionale consecutive rezecţiei pot fi utilizate metode chirurgicale sau protetice. PRELEGEREA N 4a Tema : Tumorile benigne osteogene. Годорожа Н.În localizările anterioare sînt indicate rezecţiile arcului anterior al mandibulei. jugolocarotidiene. tuberculoza etc. 1. Опухоли головы и шеи у детей. submentoniere.С.А. Доброкачественные опухоли лицаб полости рта и шеи.И. hemangioendateliomul. 24 August 196. holesteatomul. 3. (ряд) Хирургическая стоматология М.Rădăcinile dinţilor par suspendate într-o zonă de radiotransparenţă cu margini neregulate. Основы хирургической стоматолог Киев. 1979. Corn.Journal of Cranio-Maxilofacial Surgery. mixomul .invazia de către tumoara a lojei masterine sau a spaţiului pterigomandibular duce la trismus şi la disfagie. . ( exostaze.Vor fi puse în evidenţă fracturile în os patologic. “os ciuruit”.Diagnosticul diferenţial se face în formele cu debut superficial cu ulceraţii banale sau specifice.Timoşca.1-5 seat. 7. . 269. Бернадский Ю. . С. 3. descrisă sub formă de “os poros”. С.1995.ca urmare a inveziei nervului alveolar inferior de către tumora apare hipoestezia sau anestezie jumătăţii buzei inferioare. sau osteomielitele. Gh. osteomulosteoid. Association for cranio MF. BIBLIOGRAFIE 1. (tumori cu celule gigante). Osteoblastoclastoma. mai întîi grupele submandibulare. granulomul eozinofil.410. Switrerland.М. 2. fibromul neosifiant. . (Tumora cu celule gigante) Aceste tumori se consideră în 65% din toate tumorile primare ale maxilarelor (osteoblastoclastomele centrale – 17%. Chirurgie oro-maxilo-facială. condromul. 4. 9. hiperopstoze). Tinînd seama de caracterul limfofil al majorităţii carcenoamelor de mandibulă este indicată limfadenctomia jugolocarotidiană şi submandibulară.Helsinchi.

Radiologic – dilatarea osului. Hemangiom osos izolat se întîlneşte comparabil rar. Aceste tumori se împart în două grupe : Forma periferică a osteoblastoclastomei – epilid gigant celular. Formă litică se întîlneşte mai frecvent la copii şi adolescenţi. Hinin – uretan. La tumorile gigante poate să se alăture osteomielita şi ulceraţii pe mucoasa sau chiar pe piele. Diagnoza de ameloblastom solid se stabileşte numai pe baza analizei histologice. Tratamentul chirurgical este de bază. Conform tabloului morfologic această tumoră ocupă un loc mijlociu între hemangiom şi hemangiosarcom. Tratamentul radiologic este puţin efectiv. tamponada cavităţii osoase cu lambou muscular. Dinţii incluşi în tumoare îşi păstrează iritabilitatea electrică. Hemangioma poate fi limitată şi difuză. După tabloul clinico-radiologic şi morfologic osteoblastoclastomele se diferenciază în formele celulare (alveolare). Patanatomic – aceste tumori sînt cavernoase. La tumori limitate – alcoolizaţia. acum însă ne vom opri la localizaţia acestui tumor în oasele maxilare. Diferenţa-baza lată care ocupă cîţiva dinţi (mobili). epulid introas. Periodic poate să se infecteze şi pot să se ivească fistule. care erau în regiunea epulidei. hemoragie gingivală ne cauzate. Hemangioendoteliama Se întîlneşte rar şi provine din endoteliu vascular. repede. Rădăcinile dentare sînt adeseori rezorbite. Bernadschii). Se observă simptomul dilatării fuziforme a mandibulei. Puncţia întotdeauna ste necesară (atent).grama distrucţie difuză a maxilarulşui). Tumora poate recidiva s-au să se malignizeze. Acuzele bolnavului la asimetria feţei din cauza tumefacţiei nedureroase la palpaţie. distrugere osoasă. Mai rareori poate să se ivească mobilitatea dinţilor. Formă celulară (alveolară) – creşterea înceată. Diagnoza se bazează pe datele tabloului clinic. Suprainfectarea poate fi odontogenă s-au din buzunarul gingival lezionat. Preponderent sînt lezionate femeele în vîrste 11-30 ani. Se deosebeşte prin creşterea agresivă. Se localizează la mandibulă de două ori mai frecvent decît la maxilarul superior (molari la mandibulă şi premolari la maxilarul superior). Forma centrală a osteoblastoclastomei are o culoare brună din cauza lacunelor împlute cu sînge. 2. Prognozul la depistarea precoce a tumorii e satisfăcătoare. Aceste două forme a osteoblastoclastomei se deosebesc atît după tabloul clinic cît şi după structura morfologică. Poate trece în hemangiosarcom (la R. Formă chistoasă se întîlneşte mai des în vîrstă tînără. osteodistrofie fibroasă locală. Osteoblastoclastoma periferică nu se deosebeşte de epulidele simple : inflamaţia gingiei “ carne sălbatică ” pe ea. tumora brună. Se deosebeşte de hemangiom prin creştere mai rapidă cu infiltraţie în ţesuturile moi înconjurătoare. Tabloul clinic depinde de localizaţie. Diagnoza diferencială se efectuază cu ameloblastoma şi sarcoma. Forma chistoasă a ameloblastomei pe date radiografice diagnosticul radioizotop (F. rar duce la subţierea corticalei mandibulei. hemosiderina şi cavităţi în formă de chisturi sangvine s-au seroase. Din tumorile neodontogene şi neosteogene mai primejdioasă şi mai des întîlnită este Hemangioma osoasă. Tratamentul. rezecţia mandibulei. Celule gigante – polinucleare – osteoclaste. Excohleaţie cu chiuretajul minuţios a osului din jur. rezultatele pucţiei (lichid – de la cenuşiu pînă la galben. suprafaţa netedă. ramificate şi capilare. sînge). la formele celulare şi chistice – excohleaţie sau rezecţia mandibulei cu plastie osoasă în acelaşi moment (altotransplantat leofilizat. Tabloul clinic. La tumorile difuze – tratament chirurgical ligaturarea vagelor ascendante. lezionarea corticalei osului şi a periostului. de consistenţă elastică. 2. Microscopic tumora constă din două feluri de celule : 1. Se întîlneşte mai frecvent la copii. se observă dilatarea fuziformă a mandibulei mai ales din partea vestibulară. mobilitatea dinţilor. capilară şi cavernoasă. osul prelucrat după Iu. Cînd în tumor nu se implică ţesuturile moi diagnosticul este dificil. La forma celulară radiologic se determină o cartină celulară a tumorei. ulceraţii pe mucoasa. întîrziată – hemoragie profuza şi chiar cazuri mortale. fistule.32). litice şi chistice. La tumori de mărime mijlocie la formă litică şi la tumorile de dimensiuni mari. Radioterapie profundă. Tumora e puţin dureroasă şi poate creşte şi extraosal. 1. . La unii bolnavi în tumoare. La analiza histologică este necesar de stabilit ca ţesutul osteostoblastoclastomulei este hemogen după tabloul morfologic şi trebue cercetat la diferite adîncimi. ligaturarea a caratidei externe din ambele părţi. tumora cu celule gigante. Se determină simptomul Diupuitren (Iu. Celulşe mononucleare gigante – osteoblaste.19 denumiri – gigantoma. Despre hemangiomă noi am vorbit la caracteristica tumorilor benigne a ţesuturilor moi. Mai des e combinaţia hemangiom osos cu lezionarea ţesuturilor moi şi îndărăt. Dimensiunile tumorii depinde de forma maladiei.Bernadschii) sau şi mai bine autoos. Tratamentul formei periferice a osteoblastomei – rezecţia procesului alveolar împreună cu dinţii mobili. simptomul Diupuitren. comparativ mobilitatea precoce a dinţilor. Maladia se dezvoltă lent. depueri periostele. dilatare fuziformă a mandibulei. rezecţia maxilarului superior. Formă centrală a osteoblastoclastomei. Diagnosticul este destul de dificil. răspîndirea tumorii şi forma histologică. tumifiere fuziformă a mandibulei.

Se întîlneşte la 78% bolnavi cu tumori a maxilarelor. Unii autori propun rezecţia mandibulei cu plastie osoasă în acelaş timp. Focarul la maxilar arată că o tumefacţie cu tuberozităţi osoase. Macroscopie – creştere de ţesut patologic osteogen. globulei hipertrofia mandibulei – leontiazis oseia. Poate fi mono şi poliosală. La copii se observă dizvoltarea bruscă şi chiar clinică. Tabloul radiologic este polimorf şi depinde în ce fază de osteogeneză este dereglarea. Adeseori adera s-au se combină cu alte tumori şi primeşte denumire dublă – mixocondroma. În toate cazurile este necesară examenul histologic. Destrugere de rădăcini dentare nu se observă. Patogeneza – dereglări de osteogeneză care constă în aceia ca la anumită stadie mezenchima se deferenciază nu în ţesut osos dar fibros. oasele maxilare etc. Oasele scheletului facial se lezionează tot aşa ca şi cele tubulare – femurul. Poate să se suprainfecteze. Se dizvoltă osteomolaţie şi deformaţia oaselor fără mărire escenţială în volum. mărirea circumscripţiei craniului cerebral. Excohleaţia şi chiuretajul deasemenea tratamentul radiologic poate fi neefectiv.48 ml/l (norma 0. Preponderent se localizează pe părţile laterale a maxilarului superior şi inferior.Prognoza e satisfăcătoare. Simptomul permanent – hipercaltemia în plazma sîngelui pînă – 3. Tabloul clinic. Ajunge la dimensiuni mari cu deformaţii monstruoase a mandibulei (maxilei) şi arcadei dentare imaginea radiologică e tipică – fon de rareficaţie osoasă. La chist radicular – punctatul de culoare gălbuie – solară cu mulre cristale de closterină. La lezionarea oaselor feţii se iveşte deformaţia tipică – hipertrofia oaselor zigomatice. Osteodistrofia partirioidă fibroasă (Maladia Engeli – Reclingauzen) Este o boală endocrină care se dezvoltă ca rezulatt a hiperfuncţiei glandei paratiroidă în legătură cu ce se dezvoltă multe tumori care rar se întîlnesc. mucin.20 Tratament – radioterapie profundă cu înlăturare chirurgicală a tumorei. chiste. cu osteoblastoclastomul. celule stelate (nexoblşasti). La acestă maladie se evidenţiază restructurarea permanentă a osului unde se petrece nu numai rezorbţie dar proleferaţie tumorală.Tumora Braetev – Lihtenstain.49 – 4. Displazia fibroasă. La chondrosarcomă mai activ se fixează fosforul radioactiv. liniste. sură deschisă s-au albicioasă. os leofilizat şi a. radium etc.97 – 1. Tratamentul – simptomatic şi paliactiv (tratament activ. mixosarcoma şi a. Poate fi lezionare difuză a mandibulei s-au de focar – funcţia însă nu este dereglată. La forma poliosală dereglările se mărginesc în oasele care duc o încărcătură mecanică puternică – femurul. tibia. Mixoma Ocupă locul intermediar între tumorile ţesutului conjunctiv şi tumorile cartilagiului. Maladia Reclinhauzen se dizvoltă în ţesut osos normal dezvoltat şi are loc hipercalcemie. Tabloul microscopic la maladia Paget consideră o restructurare permanentă a osului – în curs de rezorbţie se produce os nou.13 mg/l). Se văd lacune bine conturate cu tendenţie de rezorbţie radiculară dentară. fără dureri pătrunde în osul învecinat în formă de lacune bine determinate (limitate). Osteodistrofia deformantă Maladia Paget Maladia Paget se atîrnă către procesele displastice apropiete de tumori. Diagnoza diferencială se efectuiază cu maladia Reclingauzen (nu sînt schimbări în conţinutul calciului şi fosforului în sînge). La radiografie – micşorarea nu numai a oaselor maxilare dar şi alte oase. Clinica. Microscopic – stroma. La osteomielită cronică debutul este acut. fibromixoma. osteomielita cronică. Maladia se întîlneşte mai frecvent la bărbaţi în vîrstă mai sus de 40 ani. Pot fi dereglări de psihică. mixo-lipoma. Creşte încet. Tumora mai mult se întîlneşte în vîrsta copilăriei şi la adolescenţi. Macroscopie mixoma arată uniforma uneori cu caracter mucoid (mucină). vitamino-terapie. Tratamentul – chirurgical – chiuretaj activ. fas levutiazis. alimentare bună). La deformaţii monstruoase de mandibulă – rezecţia cu plastie osoasă în acelaş moment. La osteoblastoclastom sînt osteoclaste şi lacune împlute cu sînge. Clinica. La acromegalie nu se observă dereglări a structurii osului. în care predomină fibre calogene de tip fibroblast. Tratamentul chirurgical – înlăturarea tumorei în limetele ţesutului sănătos. coloana vertebrală. dar dacă sa format chist – lichid fără cristale de holesterină. Diagnoză diferencială se efectuază cu maladia Engel – Reclinhauzen – osteodistrofia fibroasă generalizată. sarcomul. osoase şi lepomatoase.99 ml/l şi micşorarea cantităţii de fosfor pînă la o. Rezultat bun la lecuirea precoce. La lezionarea cutiei craniene se evidenţiază cefalee. Clinica. La toate formele de osteodisplazie fibroasă nu sînt dereglări biochimice generale în sînge s-au urină. Mai des se întîlneşte la femei. rar la vîrstnici. Lezionaeză oemenii în vîrstă de 14 – 30 ani. . La sifilis nu se lezionează oasele cerebrale. La osteosarcom se iveşte spicule şi “coziriocul” Breden pe radiogramă. înlăturarea surplusului de os cu ţel estetic. Sănătos. Diagnoza difinitivă se pune pe baza puncţiei şi exmanului histologic. dar osul puţin se măreşte în volum. La puncţie se poate de primit sînge. Lezionarea oaselor maxilare se aseamănă cu osteoblastoclastomul. Deosebesc formele monoosale şi puliosale.

Pot fi deosebite 4 stadii de tranziţie de la precancer la cancer. Deci bolnavul cu precancer trebuie frecvent de examinat. adică pericolul transformării lui în cancer se suprimă.În faţa medicului contemporan stă problema de a depista toate cazurile de precancer. precancer. Afecţiunile precanceroase absolute. . În evoluţia sa pot fi diferite sfîrşituri : . 4. . sau cum se mai zice. sarcomi. . pe fonul căreia se dezvoltă cancerul.într-un caz – progresie şi atunci se dezvoltă cancerul. El mai devreme sau mai tîrziu numaidecît se transformă în cancer (de exemplu Xeroderma pigmentosam . Cheilita abrazivă precanceroasă Mangonotti. . Astfel. e necesar de ţinut cont ca pericolul în nimicirea (suprimarea) precancerului constă în profilaxia cancerului – una din cele mai importante direcţii în oncologie. P R E L E G E R E A Nr. 5 (Teza. leucoplazia. polivitamine. mucoasei linguale şi bucale.Precancerul facultativ.Precancerul poate fi prevenit.hiperplazia uniformă difuză. Aceasta este o aşa stare.contopirea focarelor de proliferare celulară exagerată şi formarea nodulilor izolaţi de ţesăturile înconjurătoare.în al treilea regresie. 3. I II 1. boala lui Bowen. care arată în felul următor (3clase). cicatrice după arsuri (postcombustionale) ulcere atone.Dar dezvoltarea tumorii este precedată de către procese patologice strict determinate (concrete). II. Diagnosticul diferencial se efectuiază cu adamantinomul. în prezent pot fi evidenţiate două forme de precancer.precancerul încă nu e cancer. stadie . Semestrul IX) Tema : Afecţiunile pretumorale (precanceroase) ale pielii feţei. . De aceea. Tratamentul chirurgical – înlăturarea tumorii paratireoidelor inoforez cu caliu.apariţia focarelor multicentrice (pluricentrice) de proliferare a epiteliului atipic. Însă trebuie de ţinut cont ca pericolul apariţiei cancerului este cu atît mai mare cu cît mai îndelungat fiinţează precancerul.f. eroziune. .în altul – formarea tumorii benigne. Hiperkeratoza precanceroasă limitată a rosului buzei. mixomi. I.m. Boala lui Bowen şi eritroplazia Keir. Afecţiunile precanceroase facultative cu malignitate potenţială mai mare.precancerul poate fi tratat. diagnosticul morfologic.Precancer absolut.Deşi acest fenomen era cunoscut şi mai înainte. . stadie . al cancerului. Fiecare cancer îşi are precancerul său. Însă precancerul nu întotdeauna se transformă în cancer. . . . IV stadie . Aşadar.Acest termen a fost propus de către dermatologul Dubreil în 1896 după un congres dermatologic internaţional. Aceastea pot fi afecţiunile inflamatorii cronice şi de focare de prliferaţie. Precancerul este o verigă importantă în profilaxia cancerului deoarece : . Precancerul verucos sau nodular al rosului buzei.L. buzelor. . 1. III stadie .21 Diagnosticul diferencial cu chist radicular (cristale de holesterină). 2. DEFINIŢIE “Afecţiune (stare) pretumorală.Maschilleison (1970).cancer intraepitelial – cancer în situ – stadiul cel mai precoce. Aceasta depinde de starea imunologică a organismului. precancerul se transformă în cancer în rezultatul progresiei cu alte cuvinte în urma transformării permanente a proprietăţilor celulelor tumorale în direcţia majorării malignităţii. care posedă (premorg) dezvoltarea tumorii maligne. de duirată şi intensitatea acţiunii factorului oncogen. Bineînţeles că pentru dezvoltarea tumorii maligne e necesară o acţiune îndelungată a factorilor decisivi.Dar aceasta fără participarea activă a stomatologilor nu e posibil deaceea fiecare stomatolog la perfecţie trebuie să cunoască precancerul r. dar nu numaidecît se transformă în ea”. dermatoza precanceroasă. CLASIFICAREA PRECANCERULUI a afecţiunilor precanceroase ale regiunii oro-maxilo-faciale Pînă nu demult era în vigoare clasificarea lui A.xerodermia pigmentoasă .Deaceia studierea precancerului prezintă una din problemele actuale ale medicilor teoretici şi practici moderni. Prognozul numai în cazuri grele este nesatisfăcător. sînt considerate diferite procese patologice. . . polipii.

dacă nu se inlătură din organism şi afecţiuni cu frecvenţă mică a malignizării (facultative) care se transformă în cancer mult mai rar. 5. Cornul cutonat . Cornul cutanat . 1. 3. III.Xeroderma pigmentosum. Pe fiecare om îl preocupă un singur lucru : se poate transforma aceasta afecţiune în cancer sau nu ? Dacă răspunsul la această . Papilomul şi papilomatoza palatină. III. 6.22 1. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) : 1. Afirmarea care intră în caz de afecţiunea precanceroasă se transformă în cancer frecvent. Precancerul verucos .Afecţiunile precanceroase facultative cu malignitate potenţială mai mică. Aceasta clasificare este mai cuprinzătoare şi mai simplă ca structură. micozele profunde ş.Altele. Ulceraţii trofice şi alte leziuni ulceroase şi granulomatoase cu evoluţie cronice ale pielii (lepra.Boala lui Bowen. 5. A. lupusul eritematos. 3. C. Keratozele arsenice . 3. După cum vedem din cele expuse mai sus. 6. iar altul mai puţin frecvent i se pierde orice sens. Boala lui Bowen. Formele erozivo-ulceroase şi hiperkeratotică ale lupusului eritematos şi lichenul ruber planus . Leucoplazia plană. B. Coronul cutonat. II. 4. Cheilita postactinică. neapărat se transformă în cancer. A. Fisurile (ragardele) labiale cronice. mucoasei cavităţii bucale şi ale rosului buzelor. 1. E. Leucoplazia verucoasă . F. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute). 1.a). Cheilita şi stomatita după iradierea cu rase X. (Xeroderma pigmentoasă). sifilisul. 4. 2. A. Stomatită postactinică. Leucoplazia erozitivă şi verucoasă. Procese pretumorale ale rosului buzelor. Keratoakantomul . 4. 5. A. Formele erozivo-ulceroase şi hiperkeratotică ale lupusului eritematos şi linchenului ruber planus . 2. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute). 2. 1. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) : 1. Lupus tubericulos . însă privind din punct de vedere practic tabloul este altfel. Cheilita meteorologică şi actinică. decît cea originală. 2.Dermatoza radiantă. Conform clasificării histologice internaţionale ale tumorilor pielii printre stările precanceroase se plasează următoarele procese. 2. Formele erozive şi hiperkeratotice ale lupusului eritematos şi linchenului ruber planus ale roşului buzei. D. Hiperkeratoza limitată : 3. care prin urmare. B. Papilomul cu hiperkeratoză . 3. Leucoplazia verucoasă . Ulceraţiile actinice tardive ale pielii . 6. Keratozele actinice (o varietate a keratozelor seboreice. Ulceraţiile cronice ale mucoasei bucale. Papilomatoza .Keratoza actinică (keratoza sensilă). B. există afecţiuni precanceroase cu frecvenţa inaltă a malignizării (absolute). Cheilita Mangonotti . 4. Procese pretumorale ale mucoasei bucale. Keratoacantomul. B.Epiteliomul intra dermal Yadasson. la baza căreia sta aceeaşi clasificare a lui Maschilleison. 2. Procesele pretumorale ale pielii feţei. Xeroderma pigmentosum. ce se dezvoltă pe sectoarele deschise ale pielii cu alteraţii distrofice) . 3. Ea arată în felul următor : I. Cu frecvenţă înaltă de malignizare (absolute). Însă aceasta este partea teoretică a problemei sau un fel de statistică uscată. J. 4.Eritroplazia lui Keir. Comitetul pentru studierea tumorilor capului şi ale gîtului în 1974 a elaborat o clasificare a afecţiunilor precanceroase ale pielii. Cu frecvenţă mică de malignizare (facultative) : 1.

În caz de hiperkeratoză. factorii realizatori şi expoziţie. chiar dacă aceasta este cu o mică frecvenţa a malignizării. Înbunătăţirea igienei cavităţii bucale. Tamponul cu colorant se aplică pe sectorul ales pentru coloraţie pentru 2-3 min.Derajne). 6. Stomatoscopia – este o metodă specială care prevede utilizarea unui dispozitiv optic ce măreşte imaginea de 20-30 ori. Stomatoscopia ne permite depistarea manifestărilor precoce ale progresului. De obicei pentru aceasta este folosită o lupă de mînă. 5. 4. Limitarea folosirii amalgamelor pentru obturaţiile dentare. Pentru evaluarea rezultatelor stomatoscopiei este folosită clasificarea stomatoscopică a afecţiunilor mucoasei cavităţii bucale şi a buzelor. 12. afecţiunilor pretumorale şi a tumorilor maligne este dificil.modificări benigne ale mucoasei ce necesită biopsia şi trebuie tratate. A NEOFORMAŢIUNILOR MALIGNE ALE FEŢEI ORGANELOR CAVITĂŢII BUCALE. Lucrul de eduicaţie sanitară. Grupul III . Mai jos vom expune manifestările clinice ale afecţiunilor precanceroase principale ale regiunii oro-maxilo-faciale şi complexul de cauze ce stau la baza apariţiei lor. Folosirea unguienţilor şi altor remedii . al papiloamelor în curs de cornificare. Tratamentul sifilisului şi a tuberculozei cavităţii bucale. Excluderea remediilor caiterizante.Biopsia cu examenul histologic ulterior al bioptantului. Însă coloraţia este mai clară decît cu hematoxilina. precum şi prevenirea recidivelor acestei afecţiuni. 17.Examenul citologic. Cele mai importante din ele sînt următoarele : 1. Grupul I .Stomatoscopia. Niciodată nu se va limita numai chestiuni pur personale. 2. Tratamentul septicemiei bucale. Tamponul se aplică pentru un minut pe sectorul cercetat cuprinzînd şi mucoasa înconjurătoare. Renunţare la fumat şi folosirea alcoolului . În afară de aceasta diagnosticul afecţiunilor pretumorale şi a tumorilor maligne este dificil.Kunin (1974) relatează : “Una din problemele actuale ale stomatologiei practice constă în studierea întrebării legate de profilaxia cancerului cavităţii bucale şi altor afecţ Iuni ale mucoasei bucale şi labiale în legătură cu aceasta o mare însemnătate i se atribuie diagnosticării precoce a proceselor pretumorale şi a neoformaţiunilor maligne ale cavităţii bucale şi ale buzelor de către medicii de profil stomatologic “Dar bolnavii des se adresează cu întîrziere”. 3. cel mai normal în violet-pal.B. chimici. III. 16.modificări benigne ale mucoasei ce nu necesită biopsia. Excluderea deprinderilor nocive. De aceea fiecare trebuie să fie bine informat despre existenţa unor astfel de afecţiuni. Lichidarea urmărilor herpesului complex. I. 8. atunci numele nu poate fi indiferent de gîndul care el posedă o afecţiune precanceroasă. Excluderea frigerilor de ţigară. Tratamentul oportun al ragadelor labiale şi al altor procese cronice. Epiteliu atipic în acest caz se colorează în albastru-întunecat. Încă mai bune rezultate de utilizarea coloranţilor pe fonul acidului acetic : . – Coloraţia lipseşte – în cazul leucoplaziei cu hipercheratoza epiteliului.Supravegherea. Grupul IV . coloraţia nu se produce ca şi în proba Schiller. 22. Se deosebesc 3 grade de negativitate iodică. 2. 3. 14. Protezarea de justă valoare şi excluderea asocierii eterogeniei metalelor. 11.A. Dar înainte de aceasta ne vom opri la următoarele întrebări. Deaceia pentru depistarea oportună a stărilor precanceroase. . lichenul ruber planus şi altor afecţiuni însoţite de hiperkeratoză mai mică. Tratamentul radical al cheilitei glandulare.Proba Schiler – folosirea suliţei Lugol aproape de 2%.23 întrebare este afirmativ.Utilizarea soluţiei de albastru de toluidină 1%. mai poate fi utilizată coloraţia intravivală a ţesuturilor.Ermolaev şi A. I.Coloraţie considerabilă. Pentru înlăturarea aglomerărilor din mucus de pe suprafaţa mucoasei pe ea se aplică pentru 20-30 sec. despre cauzele şi metodele lor de preîntîmpinare. Din astfel de măsuri fac parte : 1.I. Folosirea unguientelor şi altor procese cronice. Administrarea vitaminelor A. Excluderea bucatelor picante. 4. 9. 7.B. Asanarea minuţioasă a cavităţii bucale.PP. Principiile de bază ale diagnosticului stărilor precanceroase. Protejarea buzelor de insolaţia excesivă. În afară simplei supravegheri. Grupul II . Tratamentul şi prevenirea afecţiunilor tractului gastro-intestinal. 15. Epiteliul atipic se colorează în violet-închis. sau are loc coloraţie parţială. 19. Evidenţa vîrstei. . Hematoxilină pentru aceasta se prepară după o recetă specială.mucoasa normală. însă trebuie tratate. un tampon cu acetic 2-4%.Metoda de coloraţie cu hematoxilină (după A. Ocupare cu educaţia fizică şi sport.Cancer al mucoasei cavităţii bucale şi a buzelor. 18. termici . alegerea celor mai potrivite sectoare pentru biopsie. – Coloraţie sectorală (alternarea sectoarelor de negativitate şi pozitivitate iodică – în cazul afecţiunilor cu hipercheratoză mai mică. 21. sugerea tutunului şi diferitor amestecuri de tutun. II. 13. Deaceia pentru depistare oportună a stărilor precanceroase şi prin urmare pentru reuşita profilaxie a cancerului există o serie de procedee şi metode diagnostice care trebuie folosite. Excluderea iritanţilor mecanici. Profilaxia precancerului şi cancerului maxilofacial prevede o întreagă serie de măsuri speciale ţinind cont de predispoziţia organismului. cel normal-în albastru-pal. 10. BAZELE PROFILAXIEI PRECANCERULUI. 20. cînd în celule lipsesc nucleele. . Supravegherea trebuie să o efectuieze fiecare care examinează bolnavul. lichidarea focarelor de infecţie în dinţi şi în cavitatea bucală. 22.

7.chist radicular. Dentinom. 3. Chist median palatin posterior. Odontoameloblastom (odontom ameloblastic) 5.5% .3% . DISPANSERIZAREA BOLNAVILOR CU AFECŢIUNI PRETUMORALE ŞI TUMORI MALIGNE. Tumori odontogene mixte (epiteliomezenchimatoase): 1. Chist al papilei palatine. Tumoră odontogenă epitelială calcificată (tumoră Pinborg). Chisturi de origine inflamatorie (chist radicular. 2. Chist odontogen calcificat. Dacă aceste afecţiuni nu pot fi tratate în mod conservativ sau dacă are loc activizarea lor e necesar de a efectua verificarea citologică a stării procesului. de erupţie. La evidenţa de dispensar la stomatolog trebuie să se afle toţi bolnavii cu afecţiuni(stări) precanceroase. Fibrom ameloblastic. Cementoame – cemutoblastom benigna fibrom cematifiat displazie periapicală a cementom gigant. 5. Chisturi neodontogene (proprii a maxilarelor): 1.1 % . Tumară odontogenă adenomatoidă. Chist median alveolar superior.ameloblastoame. 3. Chist median al mandibulei. 3.0% . 6.6 Tema: Tumorile odontogene benigne şi chisturile maxilare (odontogene şi neodontogene) I. Dispanserizarea bolnavilor cu stări precanceroase.2% . 2. 4. 4. Evidenţa de dispensar a bolnavilor cu afecţiuni precanceroase ale mucoasei cavităţii bucale şi ale rosului buzelor o efectuiază în primul rînd medicii stomatologi-terapeuţi specialişti în domeniul afecţiunilor mucoasei cavităţii bucale.24 protectoare atunci cînd apare riscul uscării (despicării buzelor). . 5. 4. Odontome: complexe. 24.foliculare. Chist de dezvoltare (dentiger. 2. II. 2. bazocelular). Tumorile odontogene benigne şi pseudotumorile cu includerea chisturilor radiculare şi foliculare 51% din tumorile benigne ale maxilarelor: 34. plexiform. compuse.odontoame. Tratamentul oportun al leucocitoplaziei. Clasificarea chisturilor de maxilare I. Tumori odontogene epiteliale: 1. periodontal şi perimordial). Dacă se depistează transformarea malignă a afecţiunii precanceroase. 2. Aceasta ca regulă o efectuiază stomatologul-chirurg.Testemiţanu” Catedra de Chirurgie OMF Prelegerea nr. 2. Chist nazoalveolar. III. Ameloblastom (adamantinom): folicular. 3. II. bolnavii se transferă la evidenţa de dispensar a oncostomatologului. Chisturi odontogene: 1. 9. 2.cementoame. 23. cu celule granulare. Mixom sau fibromixom odontogen. 6. Fibroodontom ameloblastic. chist rezidual). malpighian. Chiratochisturi odontogene. UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „N. Chist nazopalatin (chist al canalului incisiv). periodontal lateral. Chist globulomaxilar. Tumori odontogene mezenchimatoase: 1. Fibrom odontogen. 3.

La inflamaţie sau lezionarea ţesuturilor moi osteoplastia este contraindicată. Necomplecte – radiculare. . dereglează vădit starea generală a bolnavului. Un rînd de cavităţi rotunde în care poate fi dinte.forma chistică – cavităţi multiple de mărime diferită conţinînd un lichid serocitrin. şi iar duce la dereglări generale a stării bolnavului.care creşte foarte repede. s-au ţesuturile lor . O cavitate mare cu un dinte format complet (ca un chist folicular s-au dentiger). Cîteva cavităţi mari în una poate fi rădăcina dentară. Chistul dentiger se dezvoltă pe locul dintelui dispărut. mai rar la corpul mandibulei. chist central paradentar etc. Aceasta determină necesitatea înlăturării radicale ale tumorii. 7. simple şi chistoase. mobilitate dentară. Odontomele compuse constau din mai mulţi dinţi rudientari. La maxilar bolta palatină este deformată şi poate deplasa chiar şi globul ocular. Radiografie. La puncţie se primeşte sînge. Anamneza este caracteristică pentru chist. Chisturile nu sunt strict limitate. 6.defectul osos este bine conturat şi este legat de rădăcina dintelui. La chistul radicular . la coroniţe şi parodontoame. Dureri lente în mandibulă şi dinţi. 6. 4. Patogenia e legată strîns de întrebarea provenirii celulelor epiteliale în os – celule epiteliale ale organului smalţului. Ameloblastoma Sinonime . 2. Anatomia patologică. .5-0. Odontomele dure se clasifică în odontome compuse.5 cm de la graniţele vizibile radiologic. se observă cordoane celulare care pătrund în osul sănătos la depărtarea de 0. 5. Tratamentul .chist multecelular. Mai tîrziu se ivesc simptome de chist a maxilarului (zonă pergamentoase s-au chiar fluctuiente).25 La acestea cele mai răspîndite tumori odontogene benigne şi o sa ne oprim mai amanunţit. efectuînd rezecţia mandibulei în limita ţesuturilor sănătoase. Se determină forma solidă. cîteodată se observă lichid în cavitatea chistului. Dereglarea funcţiei de masticaţie. s-au palide cu vase sanguine vizibile. Diagnosticul diferencial cu sarcomul: . Cavităţi mici multiple în formă de plasă. devreme apar dureri. şi este înconjurată de un perete chistic s-au un sac fibros. s-au elastică. În acelaşi timp odontoamele simple se împart în complecte şi incomplete. Pe renghenogramă sectoare de osteogeneză. Ameloblastomul se prezintă sub 3 forme: . forma chistică. lama dentară.radical chirurgical. O singură cavitate mare cu cavităţi mici în jur. forma mixtă. Se localizează în regiunea unghiului şi ramurei mandibulei. Obiectiv – deformaţie fuziformă a corpului mandibulei (tumoră de consistenţie elastică cu tuberozităţi). Odontomul Odontomul este o tumoră care constă din ţesuturile dure. 2.conţinînd elemente şi din forma solidă şi din cea chistică.forma solidă – masă tumordă alb-cenuşie de consistentă forma.0-1. Plăgi care greu se vindecă în cavitatea bucală în locurile de extracţie dentară. 3. pulpare şi periodontale ale dintelui în diferită concordanţă calitativă şi cantitativă. 4.forma mixtă . creşte încet şi fără durere. Tabloul histologic – depinde de forma odontomului. Părţile moi care acoperă tumora pot fi neschimbate. Nu se constată metastaze şi tulburări generale. La tumorile masive – rezecţia şi exarticulaţia mandibulei cu autoplastic în acelaş timp. schimbări caracteristice pe radiogramă. La osteoblastoclastom se determină rezorbţia rădăcinilor dentare în limitele tumorii. chist maxilar proliferant. Complete sunt de formă dentară s-au ovoidă. ameloblastomul determină imaginea osteolitice foarte variate şi anume: 1. Un rînd de cavităţi rotunde în os. mai des la femei. Cavităţi multeunghiulare multiple. Clinica: Acuzele bolnavului la: 1. Metoda preponderent folosită – rezecţia maxilarului în limitele ţesutului sănătos la 1. se întîlneşte mai des la adolescenţi. Asimetrie a feţei. Este necesar de înlăturare şi ţesuturile înconjurătoare lezionate. Cancerul lezionează osul de cele mai dese ori secundar. Pentru toate formele histologice este caracteristică hotarele ei nu sunt strict limitate. Inflamaţie periodică cu caracter de periostită şi inflamaţie. resturile epiteliale Malease epiteliu chisturilor dentare etc. . 3. Se întîlneşte preponderent la bolnavi între 20-40 ani. Fistule pe mucoasa cavităţii bucale cu eliminări de puroi. 5.7 mm. care constă din celule mezenchimatoase şi epiteliu cu celule stelate asemănătoare cu organul smalţului. fonaţie şi chiar de respiraţie. Exteriozitarea se face pregrondereat vestibular. compuse-mixte. Despre aceasta vorbeşte tabloul histologic multilateral la adamantinome. Membrana chistului înconjoară rădăcina dentară.

Prima perioadă (lentă) este asimptomatică. «Доброкачественные опухоли лица. Cavitatea osoasă după înlăturarea tumorei poate fi plantată. smalţ şi cement în proporţii variabile dispuse dezordonat. 5. care duc la deformaţia maxilarului. ca un oreol. deplasări dentare – convergenţa coroniţelor.1979. La puncţia chistului – un lichid de culoare solară cu multe cristale de colesterină. . Şi aşa chistul radicular are următoarele simptome de bază: . Chistul radicular are o capsulă din ţesut conjunctiv căptuşită lăcentric cu epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat şi foarte rar epiteliu cilindric. Годорожа П.Г. mărimea.. Clinica – tabloul clinic este variabil şi se găseşte în raport cu localizarea. 1. Tumori dure. nedureroase cu tuberozităţi lente. localizaţie şi deasemenea de complicaţiile de suprainfectare care se ivesc la eruperea odontomei. Radiologic – o umbră radiologică intensivă asemănătoare ca cea a dintelui. Anatomia patologică. Mecanismul de creştere se explică prin expansiunea hidrostatică provocată de dezechilibrul între tensiunea osmotică a conţinutului chistic şi a serului sanguin omolog. Киев.И. Odontomele complexe pe radiogramă se determină ca un conglomerat compus de formă circulară s-au ovoidă cu marginele uniforme şi zona deschisă la periferie. Aceste celule păstrează potenţialul epiteliului embrionar şi începe a se dezvolta sub acţiunea unor stimuli insuficient cunoscuţi dintre care se vede un rol însemnat are predispoziţia bolnavului. Corn. Pe radiogramă – defect osos strict limitat cu divergenţa rădăcinelor şi convergenţa coroniţelor dentare.269-315 Дунаевский В.1985 Димитрьева В. Tabloul clinic la odontom depinde de structura lor. punctat specific şi divergenţa rădăcinilor. Clinica odontoamele evoluiază încet la început de dimensiuni mici. Peretele chistului radicular este uşor decolabil şi prin aceasta se deosebeşte de alte tumori chistoase. Tratamentul chirurgical – înlăturarea odontomei împreună cu capsula din ţesutul conjunctiv.chistotomia – părci I. . и др. Годорожа Н. Forma chistică a odontomului este localizată în chistul dentiger (folicular). Patogenie în provinenţa epiteliului în os a fost stabilit numai rolul lamei dentare. «Опухоли головы и шеи у детей». s-au nu a chistului. Odontomul compus este mai frecvent la adolescenţi sau adulţi tineri şi se localizează mai des la incizivii superiori. trebuie diferenciat de ameloblastom şi chistul dentiger.С. 2.chistectomia – părci II. În regiunea odontomei deobicei lipsesc 1-2 dinţi în arcada dentară. полости рта и шеи» М. E necesar înlăturarea minuţioasă a membranei odontomului. În jurul tumorei se observă o umbră mai puţin intensivă. Timoşca. simptom de pergamentare. al resturelor epiteliale Molassez. Pe arcada dentară – dintele de cauză. BIBLIOGRAFIA: C. Tratarea dintelui cauzal şi metodica operaţiei. Deasemenea odontomul este înconjurat de un sac fibros. „Chirurgie buco-maxilo-facială” Бернадский Ю. Obligate: . Operaţiile intraorale şi extraorale. nedureros.Burlibaşa. Chisturile odontogene ale maxilarelor Chisturile de origine inflamatorii. fluctuenţă. Deseori din această cauză se ivesc fistule cu eliminări de puroi. în loc de dintele odontom. Clasificarea precancerului pielii A. «Хирургическая стоматология» М. concomitent cu multiplicarea celulelor peretelui chistic. Pe măsura creşterii compacta osoasă bombează tot mai mult. стр. 4. direcţia în care evoluiază.26 Odontomul complex este o tumoră alcătuită din mase de dentină. 3. În perioada de exteriorizare se observă deformaţia osului în direcţia în care chistul întîmpină cea mai mică rezistenţă. 335-410 Робустова Т. Se observă perioada lentă de dezvoltare şi perioada de exteriorizare.Д. Toate elementele dintelui în evoluţie participă la formarea sa. Chisturile radiculare sunt cele mai frecvente şi ocupă 94-96% din toate tumorile chistoase ale maxilarelor. 1983. Planul osos neted. starea complicată. În această perioadă de cele mai dese ori chistul este descoperit ocazional la examenul radiologic cu ocazia terapiei unui dinte. al organului smalţului.А. .deformaţia maxilarului.1968. Dacă presiunea peretelui chistic este exclusă – osul regenerează. dimensiunile. «Хирургическая стоматология» М.М. Chisturile maxilarului poate să ocupe toată cavitatea sinusală. Înlăturarea neradicală a odontomului duce spre recidive. Se produce rezorbţia peretelui osos.tratamentul – chirurgical. pergamentează sau se iveşte chiar senzaţia de fluctuentă. Creşte încet – expansiv. стр. La suprainfectare se adaugă toate simptomele inflamaţiei chistului radicular. «Основы хирургической стоматологии». dur. Odontoamele simple constau sau dintr-un conglomerat de ţesuturi al unui falicul dentar sau pseudofolicular dentar. Se constată o uşoară bombare vestibulară rotundă sau ovală. Odontomele simple complecte constau din tot folicolul dentar necomplecte duntr-un segment al foliculului dentar. 6.

B. Sinusită cronică. Cheratomul actinică. Facultative: 1. Morbul Bowen. 2. Cheratoze actinice. Nev pigmentat: a) joncţional. Lupfes eritematos (crasnaia). Facultative: 1. lupus ruben. Eritroplazia Cairat. 3. 8. Facultativ: 1. Coroane artificiale. Lupus eritematos. Morbul Bowen. 2. schije. Leucoplachia (forma verucoasă). Ulcere trofice. Trauma-unică şi cronică a mucoasei gurii cu protezele. Facultative: 1. Fumatul. 4. Obligat: 1. Clasificarea precancerului făţiei roşii buzelor A. 4. eritroplazia Cairax.27 1. Clasificarea histologică precancerului pielii. 5. Leucoplachia mucoasă sinusului. Altele. Fisuri cronice. Melanozul Diubreil B. 3. Papilomatoza 3. D. E. 7. Cheratoze arsenice. Dinţi cariaţi. Cheratoacantomul. Cornus cutis. 10. B. Dermatozul actinic. b) albastru. B. 2. Obligate: 1. 5. 6. micoze profunde. Obligate: 1. 7. 4. Morbul Boven. Plombe avansate în sinus. internaţională A. 4. B. c) jigant. 5. Epiteliomul intradermal Iadason. B. Tartru dentare. C. 2. 6. 3. material de plombare Verte. G. Xeroderma pigmentată. 3. Cheilita actinică. halire. 9. Stomatită postactinică (radiaţii). lichen ruber planformele-eroziv-ulceroase şi hipercheratotice. Paradontite. Facultative: 1. luis. Perferaţia sinusului. Polip. lichen ruber planformele – erozivo-ulceroase şi hipercheratotice. Ulure actinice tardive ale pielei. 5. Leucoplachi (forma verucoasă). Clasificarea precancerului maxilar A. Obligate: 1. Precancer Verucos. 2. Corpi străini şi dinte. 2. Clasificarea precancerului mucoasei orale A. Cheilita Manganoti. 2. F. 3. Xerodermul pigmentat. Papilom. 6. lepra – boala Hansen Clasificarea premelanomului pielii A. Cornus cutis. Mandibula . Lupus tbc. Hipercheratoz limitat. Papilomul.

2. 2. 3. chimici. Alte tumori benigne.28 Factorii predispozanţi ai precancerului: mecanici. chisturi suprainfectate. osteomielit cronic. Precancerul: 1. termici. actinomicozul. Leucoplachia mucoasei mandibulei. Leucocheratoze. Insulele epiteliale mallase. procese inflamatorii cronice – parodontit. 3. Discheratoze. Focarul: 1. Epiteliul chistului odontogen. Papilomul. 5. . Epiteliul papilei dentare. 4.