You are on page 1of 16

www.nouarepublica.

ro • 1

PARTIDUL CONSERVATOR – SCURTĂ CRONOLOGIE
Cu toţii ştim din manualele de istorie că, de pe la mijlocul secolului al XIX-lea şi până după Primul Război Mondial, Partidul Conservator (ai cărui membri erau numiţi „albii”) a împărţit puterea în România cu Partidul Liberal (lor li se spunea „roşii” şi, ca şi azi, nu fără temei). Dar ce a fost acest Partid Conservator, ce a vrut el pentru ţară, care au fost circumstanţele în care s-a născut şi cum a evoluat el, până azi, în spaţiul românesc? S-au scris câteva cărţi despre acest subiect – insuficiente raportat la importanţa naţională a conservatorilor români şi la ceea ce au clădit aceştia pentru dezvoltarea ţării. La începutul Evului Mediu, în toate cele trei Ţări Române existau doar două clase fundamentale: nobilimea (boierii) şi poporul de rând (ţăranii). Boierii (jupani, cnezi, juzi, căpitani, voievozi) existau în arealul carpato‑danu­ biano‑pontic cu mult înainte de Descălecare. Diploma Cavalerilor Ioaniţi din 1247 o dovedeşte cu prisosinţă, atunci când vorbeşte despre „majores terrae” (în Ţara Lotrului). În Transilvania, sunt amintiţi pe tot parcursul secolelor XI-XV. Partidul Conservator îşi are originile în „Partida Naţională” a marilor boieri din secolele XVII‑XVIII. Istoricul Alexandru Xenopol spunea, în urmă cu un veac: „Primele origini ale Partidului Naţional sunt de căutat în tagma boierimii româneşti, deşteptată în interesul ei de clasă, totalizarea intereselor individuale, prin apăsarea elementului grecesc”. Influenţa ideilor revoluţionare franceze duce, după 1821, la dezbinarea Partidei Naţionale în două fracţiuni: una liberală, şi alta conservatoare. Vă propun o scurtă cronologie, înainte de a intra în amănuntele istoriei Partidului Conservator de la noi (în articole viitoare): • 1600, mai: Voievodul român Mihai Viteazul (fiu al Voievodului Pătraşcu cel Bun şi al Doamnei Theodora, născută Cantacuzino) realizează prima unire a celor trei Ţări Române: Ţara Românească, Transilvania, Moldova. În elanul său naţional, eliberează cetăţile de la Dunăre (Turnu, Giurgiu, Brăila, Chilia, Cetatea Albă, Tighina), obţine independenţa ţării şi devine unic Domn de la Nistru şi Mare până la Tisa şi Dunăre. Sec. XVII: Epopeea naţională a lui Mihai Viteazul reaprinde aspiraţiile patriotice ale unei mari părţi dintre boieri. Aceştia încep să se coaguleze, în mod informal, în ceea ce mai târziu se va numi „Partida Naţională” – un curent de gândire şi de acţiune naţional, în orice caz anti-otoman, anti-austriac, anti-rusesc. Prima acţiune a Partidei Naţionale (şi anume, anti-grecească) are loc în Ţara Românească sub Radu Mihnea, în 1616, apoi sub Alexandru Iliaş în 1618 şi sub Leon Tomşa, în 1632. În Moldova, acestea au loc sub acelaşi Radu Mihnea (strămutat aici), sub Moise Movilă şi sub Gheorghe Ștefan. 1775, ianuarie: Austria anexează partea de nord-vest a Moldovei voievodale pe care o numeşte Bucovina: 10.442 kmp. cu cca. 75.000 de locuitori, din care 85% erau români (moldoveni). Domnitorul Grigore al III-lea Ghica al Moldovei plăteşte cu viaţa protestul său energic contra acestui rapt teritorial şi încercările sale de a o recupera. 1782: Boierii din Partida Naţională încheie o „legătură” (alianţă) în care, printre altele, spuneau: „Să fim toţi într-o unire şi dragoste pentru folosul patriei noastre... Iar care dintre noi va umbla numai după al său interes, să aibă asupra lui blestemul lui Dumnezeu!” 1812, mai 16: Prin Tratatul de Pace de la Bucureşti dintre Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist, Turcia îi cedează Rusiei – fără drept – jumătatea estică a Moldovei voievodale, numită de acum înainte Basarabia: 44.422 kmp. cu circa 483.000 de locuitori, din care 86% erau români (moldoveni). Actul de anexare a Basarabiei de către Imperiul Ţarist a fost unul fraudulos, deoarece încălca practica internaţională, cu toate normele de drept existente la acel moment. Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecinţe grave resimţite până astăzi. Moldova până atunci avea statutul unui principat autonom, în relaţie de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu fusese cucerită de către Poarta Otomană, turcii fiind nevoiţi să încheie anumite tratate cu această formaţiune statală medievală. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, dar începând cu secolul XVI şi până în 1812, în aceste acte era menţionat faptul că Ţara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act fraudulos care venea în contradicţie cu practica internaţională, cu toate normele de drept existente în acel moment.

Oricum. fiind influenţat de liberalismul incipient al acestora. oricât de „liberală” părea. în opoziţie cu cel de „novator” (dat grupării boierilor mici şi mijlocii) într-o scrisoare a capului marilor boieri. 1827: Domnitorul Sturza al Moldovei. fără drept. printre boierii munteni refugiaţi aici în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. se anvizaja o republică aristocratică (cum cereau şi marii boieri din Moldova) care să îndrepte administraţia. acesta s-a aflat în opoziţie făţişă faţă de partidul marilor boieri. Domnii Ţărilor Române nu mai sunt numiţi de Sultan. Episcopul de Huşi. Tot în Moldova.nouarepublica. În afara prevederilor naţionaliste. „novatorii” adrereasză porţii o jalbă ce conţinea pretenţii noi. răsturnători ai ordinii legale. cu tente constituţionale. ianuarie 12: Un raport al lui Hugot către Chateaubriand consemnează pentru prima dată. alegerea Domnului de către Obşte. cu drept de primogenitură). dregătoriile erau acordate doar boierilor (dar fără deosebire de rang). printre altele. 1823. deci. nu sancţionează Constituţia Cărvunarilor din 1822 deşi. lăsând-o însă pe vechile ei baze. să se apere reciproc de orice „silnicie” din partea Domnitorului (Ioniţă Sandu Sturza). sprijinindu-se pe partidul „ciocoilor”. boierii nu plăteau dări. (Ioniţă Sandu Sturza al Moldovei este ultimul Domn numit de Poartă). necesitatea instalării unui prinţ străin. februarie 1: Este folosit pentru prima oară termenul de „conservator”. prin aceea că toţi boierii deveneau egali. „Novatorii” – liberalii de mai târziu – mai erau gratulaţi şi cu epitetele de parveniţi.2 • www.ro • 1821: Revoluţia lui Tudor Vladimirescu în Ţara Românească şi Eteria lui Alexandru Ipsilanti în Moldova abolesc vechiul regim fanariot şi deschid porţile modernizării ţării. Totuşi. prin act scris. egalitatea tuturor în faţa legilor şi. este nevoit să emită „Anaforaua pentru pronomiile Moldovei”. În condiţiile în care Înalta Poartă este obligată să-şi retragă cei 2. Acestora li se limita domnia la doar 7 ani. Tot în acest an este redactat şi un proiect de Constituţie moldavă. printre care: miliţie permanentă plătită de la bugetul statului şi Domnie ereditară. ca până atunci. Meletie. 1826: Prin Convenţia de la Akkerman (Cetatea Albă) dintre Rusia şi Turcia. vistiernicul Petrache Sturza. a domnitorului Ioniţă Sandu Sturza (1822‑1828). de inspiraţie carbonară (cunoscută ca şi Constituţia Cărvunarilor. 1834 – 1849) adresată dregătorului rus Minţiaki.000 de soldaţi din Moldova. Termenul se vroia o denumire generală a principiilor boierilor emigranţi – marii boieri. schimbarea principiului privilegiilor şi a deosebirilor de rang. pe scaunul Moldovei. sub aceeaşi formă constituţională. decembrie 25: De Crăciun. ci de-a valma cu calicii. egalitatea tuturor stărilor de boieri. În timpul domniei sale. introduce o înoire în slujbă: el nu atinge cu sfântul potir mai întâi frunţile marilor boieri. Sfatul Obştesc era format doar din boieri. dar nu au curajul de-a o cere turcilor. ca urmare a prevederilor Convenţiei de la Akkerman. • 1822: Alegerea. Aceasta prevedea. ca o cerinţă a novatorilor moldoveni. Acest lucru sugerează că nu trebuie să se recunoască nici un privilegiu de clasă. „Novatorii” doreau chiar o dinastie străină. marii boieri moldoveni reugiaţi în Basarabia primesc dreptul de a se întoarce în Moldova. s-a alcătuit un proiect de Constituţie: „Îndreptarea ţărei după cele ce a pătimit la 1821 de la străini”. Aceştia erau socotiţi drept revoluţionari. vornicul Mihail Sturza (mai târziu Domn al Moldovei. cu sprijinul partidei „ciocoilor” (liberali). cărbunari sau ciocoi. În acest fel îşi iau revanşa asupra „ciocoilor” şi a Domnitorului lor. În acelaşi an. Aşadar. vornicul Costche Roset. al cărei reprezentant era. de facto. de asemenea fără respectarea principiului ereditar. în ultimii cinci ani. totodată. şi a boierilor mici şi mijlocii (liberali) – din Moldova (mică). ca răspuns. acordarea dregătoriilor (funcţiilor în stat) cu abolirea principiului ereditar. În Ţara Românească. Totuşi. ci aleşi de Divanul ţării şi doar confirmaţi de cele două puteri semnatare. a comisului Ionică Tăutu). îi aplică prevederile. Turcia le respinge jalba. (Nici nu era de mirare. • • 1824. la proiectele propuse de „novatori”. • • 1825: marii boieri moldoveni îi solicită Ţarului Rusiei o intervenţie pentru desfiinţarea boieriilor conferite. propunând schimbări cu caracter naţional. unde îşi reintră în drepturi. pentru fiul unui staroste de ciocli!). cinci mari boieri (marele logofăt Constantin Cantacuzen. Influenţele Revoluţiei Franceze se fac cunoscute şi-n ţările române. egalitatea prevăzută de acest proiect constituţional opera doar în cercul nobilimii. hatmanul Buhuş şi spătarul Alexandru Sturza se legau între ei. Ioniţă Sandu Sturza. se propunea chiar o domnie ereditară. şi vechea Partidă Naţională se-mparte în două fracţiuni rivale: a marilor boieri (conserva­ tori) – în special cei refugiaţi din Bucovina şi Basarabia. Constituţia Cărvunarilor menţinea unele privilegii: doar clasa boierească (egalizată) putea reprezenta poporul. • 1822. (Astfel de priecte apăreau şi în Moldova. în special cei din Basarabia şi Bucovina. La Braşov. marele ban Grigore Brâncoveanu se ridică împotriva „feluritelor nedreptăţi şi jafuri ale unei administraţii vicioase”. prin care Sturza încuviinţa boierilor mari privilegii (copiii • .

într-o scrisoare adresată marelui dregător otoman Ali Paşa. „Timpul” (condus de Mihai Eminescu între 1877-1882). Ioan Ionescu scria. Va fi preluată de liberali (P. 1856. se introducea principiul separaţiei puterilor în Stat şi se abrogau toate deosebirile de rang. Primă lege cu caracter constiuţional din Ţările Române. condus de Christian Tell. La 19 martie această formaţiune era deja închegată. „Conservatorul Progresist”. etc. 1830. ianuarie 26: boierul Theodor Balş întrebuinţează termenul de conservator în sensul de nume aplicat partidului însuşi. 127. Rosetti şi Brătianu îl considerau clar de dreapta . Dimitrie Florescu. Aceştia erau deja anti-radicali. se realizează de facto. Berindeiu. (A fost chemat să predea chiar şi Gheorghe Asaki). se stabilea autonomia acestora. Constituţia belgiană votată un an mai târziu va sluji drept model Constituţiei române din 1866. la Iaşi şi la Bucureşti. 1860. Ţării Româneşti i se înapoiază vechile oraşe-port Brăila. martie: Ion Ghica fondează un grup liberal moderat. imobile.L. deşi ”neînghiţiţi” încă de conservatori. în scurt timp. ianuarie 1: Regulamentul Organic intră în vigoare şi în Moldova. 1859. Prin ea se consfinţea unirea Principatelor Moldovei şi Valahiei. Iatropol. „partidul trecutului”. aprilie 2: boierii conservatori sunt gratulaţi de către gazeta francmasonă „L’Etoile du Danube” cu epitete precum „retrograzi”. 1851. care scoate ziarul politic cu acelaşi nume. uzufructuri. 1848: Apare pentru prima dată sintagma „prin noi înşine”. chiar dacă impusă din afară. „aristocraţi”. mai: la Paris se fondează societatea „Junimea Română”. 1860. În fapt. a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi Munteniei. • 1828: fruntaşii conservatori: mitropolitul Veniamin Costache şi vornicul Mihail Sturza reînfiinţează la Iaşi vechea Academie Vasiliană – cea din 1634 – având o Şcoală Normală.1868 – 14. împreună cu Dimitrie A. Printre redactori erau: George Creţianu. Ismail şi Bolgrad. Sihleanu.. iulie 1: În Ţara Românească intră în vigoare Regulamentul Organic. octombrie 4: Belgia îşi declară independenţa. Alexandru Odobescu. Imperiul Ţarist. ianuarie 24: Prin dubla alegere. nu plăteau dări – personale sau pentru bunurile lor – de nici un fel. precum şi cursuri de filosofie şi de drept.11. Boierii îşi pierd privilegiile şi rămân doar moşieri. de tendinţă conservatoare.şi deci conservator – întrucât Ion Ghica sprijinea Guvernul conservator moderat al lui Dimitrie Ghica: 28. Dr. pentru nimic din ceea ce posedau sau foloseau – bunuri mobile. Ziarul devine. obţineau scutirea absolută de orice obligaţie a lor la sarcinile statului. 1831. într-o formă prea puţin diferită de cea din Muntenia.nouarepublica. unirea celor două Principate. cu Gheorghe Costa-Foru. Este prima mare victorie conservatoare.N. opunându-se reformelor iniţiate de Alexandru Ioan Cuza şi Mihail Kogălniceanu. în revista „Pruncul român”: „. aceasta reorganiza societatea şi readucea ordinea după tulburările din 1821 şi războiul din 1828 – 1829. a trebuit să retrocedeze Moldovei partea sudică a Basarabiei. D. 1829. dar după cum vedem scăparea noastră este în noi înşine”. cu judeţele Cahul. 1860: g-ral Grigore Sturza (fiul Domnitorului moldovean Mihail Sturza) îşi formează un partid condus de el însuşi: Partidul Conservator Liberal din Moldova. 1858. (Totuşi. în lumina înţelesului de atunci al termenului.02. 1856. septembrie 14: Tratatul de Pace de la Adrianopole dintre Rusia şi Turcia pune capăt războiului dintre aceste două imperii. martie 30: Tratatul de Pace de la Paris punea capăt Războiului Crimeii.ro • 3 boierilor nu puteau fi încorporaţi/recrutaţi. ianuarie 1: apariţia la Bucureşti al unui alt ziar conservator. august: exista deja un nucleu politic moderat (centrist). mai târziu. devreme ce apărea deja un program politic clar elaborat – prevăzând inclusiv aducerea pe tron a unui principe străin! Ion Ghica însă nu era agreeat nici de liberali. organul de presă al primelor grupări conservatoare din România. decembrie 17: Apare la Bucureşti primul ziar conservator. la peste 250 de ani de la Mihai Viteazul. nici de conservatori..642 kmp. de mai târziu) ca opoziţie faţă de intrarea capitalului străin în România. 1859. 1856. Vasile Boerescu. cu 9. 1858.1870). Turnu (Măgurele) şi Giurgiu. învins. un gimnaziu. august 7: Se semnează Convenţia de la Paris. • • • • • • • • • • • • • • • • .000 de locuitori.www. Constantin Bosianu. 1832. pe baze profund conservatoare. prima Constituţie modernă a României. Al. şi cca. Sturza şi Ion Bălăceanu.

Programul junimist se va numi mai apoi „Era Nouă”. Prefectul Poliţiei (!). Blaremberg. 1878: iunie 13 – iulie 13: Conferinţa de Pace de la Berlin. 1866.nouarepublica. mai 10: Domnitorul Carol I semnează Actul Declarării Independenţei României. 1862. şeful Conservatorilor în timpul lui Cuza şi eminent om politic şi orator. Theodor Rosetti. februarie: apare la Bucureşti un nou ziar conservator. etc. Organul de presă: „Convorbiri Literare”. Ion Zalomit. 1877. Meitani. Petre P. Carp. G. Orăscu. Alexandru Ştirbei.4 • www. Petre Mavrogheni. Şef era Dimitrie Ghica. 1868. România era din nou nevoită să cedeze Imperiului Ţarist cele trei judeţe sud-basarabene (Cahul. Vasile Pogor. mai 10: Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen este proclamat Domnitor al României.570 kmp. este asasinat mişeleşte pe când se întorcea de la Camera Deputaţilor. 1877: În ţară încep să se coaguleze tot mai multe cluburi conservatoare. Făceau parte: Lascăr Catargiu. februarie: Titu Maiorescu fondează la Iaşi societatea „Junimea”. Vasile Boerescu şi Dimitrie Ghica – ultimii doi trecuţi ulterior la liberali. mai 2: Prinţul Alexandru Ioan Cuza înlocuieşte Convenţia de la Paris (chartă constituţională a Ţărilor Române) cu Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris. Iacob Negruzzi. Grigore Păucescu. fiind în trăsură cu Nicolae Bibescu. la Bucureşti. În schimb. iunie 8: Barbu Catargiu. ianuarie 24: Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti devin Principatul României. 1866: Generalul Grigore Sturza (Preşedintele Partidului Conservator Liberal din Moldova) scoate ziarul conservator „Constituţiunea”. Ştefan Economu şi Constantin Vericeanu. februarie 10: Societatea „Junimea” îşi începe activitatea propriu-zisă. La Brăila (principalul port al ţării) iniţiativa primei opoziţii conservatoare aparţine membrilor fondatori Ion Suditu. urmată de Tratatul de Pace dintre Rusia şi Turcia. Junimea funcţionează la Iaşi (1863 – 1885). prin care instituia un regim mai puţin democratic. Este primul asasinat politic din istoria modernă a României şi prima jertfă de sânge pe care conservatorii români au dat-o pe altarul patriei. apoi la Bucureşti (1885 – 1916). martie 15: apare o serie nouă a ziarului conservator „Timpul”. recupera Dobrogea de Nord. 1876. Organul de presă era ziarul „Terra”. iulie 1: Intră în vigoare o nouă Constituţie. Al. 1866: Dimitrie Ghica şi Vasile Boierescu fondează în Muntenia o grupare politică de natură conservatoare. 1866. Grigore Triandafil. în jurul ziarului „Timpul” se coagulează prima organizaţie conservatoare ce-şi desfăşura activitatea pe baza unui statut. cu o capitală unică şi guvern unic. aprilie: În timp ce era Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi totodată Ministru de Interne. 1870. primul Prim-ministru al Guvernului unificat al Principatului României. g-ral Ioan Emanoil Florescu. grupare culturală. Vin alături de Titu Maiorescu Theodor Rosetti. 1867. Boerescu. 1864. 1878: La Bucureşti. N. Aceştia îşi propuneau să închege într-o formaţiune unică toate elementele conservatoare – ceea ce şi reuşesc doi ani mai târziu. compusă din tineri conservatori moderaţi. Manolache Costache Epureanu îi grupează în jurul său pe tinerii de la „Juna Dreaptă”. artistică şi politică cu vederi conservatoare. prevedea recunoaşterea de jure a Independenţei României (ca şi a Serbiei şi Muntenegrului). cu C.ro • • 1862. 1866. cu o suprafaţă de 15. g-ral George Manu. 1864. Ismail şi Bolgrad). noiembrie: Se fondează gruparea politică „Juna Dreaptă”. „Partidul Ordinei”. de veritabilă autoritate personală. prima cu adevărat românească. Vasile Pogor. 1876. Titu Maiorescu. Organul de presă era ziarul „Ordinea”. februarie 11: Coaliţia formată din conservatori şi liberali radicali îl forţează pe Alexandru Ioan Cuza să abdice şi să plece în exil. 1863. vara: Ziarul conservator „Pressa” strânge în juru-i o formaţiune politică incipientă de esenţă conservatoare. • • • • • • • • • • • • • • • • • .C. „Pressa” (între februarie 1868 – aprilie 1876 şi din nou între ianuarie 1877 – mai 1881). şi una dintre cele mai înaintate ale timpului său. Alexandru Lahovari.

fondează şi organul de presă al acestuia. Ion Bălăceanu. cele două componente – conservatoare şi liberală – îşi păstrau propria organizare locală. Dintre fruntaşii aripii junimiste: Titu Maiorescu. conservator de tip „modern”) decât o formaţiune politică bine structurată şi organizată. Carp se proclamă club politic separat. prin semnarea unui Program şi a unui Statut. ziarul „Democraţia Naţională” – ziar ce susţinea deschis o alianţă a României cu Rusia. decembrie: Încep diverse tatonări şi încercări de unire a tuturor curentelor conservatoare. reconstituirea Cluburilor judeţene. numit „gruparea conservatoare moderată junimistă”. Alexandru Ştirbei. 1891. 1885. Organele de presă erau ziarele „România Liberă” şi „Epoca” – unite în iunie 1889 sub numele de „Constituţionalul”. Petre Mavrogheni. Titu Maiorescu. ianuarie 4: Reorganizarea Partidului Conservator: reconstituirea Clubului Central din Bucureşti – în frunte cu g-ral Gheorghe Manu . Theodor Rosetti. aflat sub conducerea lui Mihai Eminescu. Aslan şi alţii.ro • 5 • 1879. Aceştia (Junimiştii) reprezentau. 1892. 1881. decembrie 24: O întrunire a Clubului Central al Partidului Liberal – Conservator consfinţeşte sfârşitul acestei organizaţii. decembrie 31: Liberalii din jurul lui George Vernescu (anterior făcând parte din Partidul Liberal – Conservator) ajung la o înţelegere cu Partidul Naţional – Liberal şi. g-ral Ioan Emanoil Florescu. fără să se unească însă. ruptă cu totul de condiţionările şi amintirea vremilor trecute. cu cluburi în judeţele ţării şi cu un Club Central în Bucureşti. mai mult un curent de opinie (desigur. Aceşti junimişti. Ziarele „Timpul” şi „Binele public” fuzionează sub noul titlu de „România”. Reorganizarea nu-i cuprindea însă şi pe junimişti. constituiţi acum şi mai bine organizaţi în partid politic. deci partid. În timpul marii guvernări conservatoare (1891 – 1895) • • • • • • • • • • • • • • • . în final. 1881.. G. 1882. apoi liberalii dizidenţi ai lui Dimitrie Brătianu şi Mihail Kogălniceanu părăsesc Partidul Liberal – Conservator. Alexandru Marghiloman şi alţii (în total 28 de junimişti) transformă acest Club Constituţional în Partidul Constituţional. Organul de presă al partidului era ziarul „Timpul”. Vasile Pogor. decembrie 25: Generalul Grigore Sturza schimbă numele Partidului Conservator Liberal din Moldova în cel de Partidul Democraţiei Naţionale. sub conducerea lui Lascăr Catargiu şi al lui George Vernescu. cea modernă. 1889. Petre Mavrogheni. care rămân cu al lor Partid Constituţional. de către 88 de oameni politici: Lascăr Catargiu. 1884. ale căror componente se unesc anul următor. Totodată. Carp. grupul liberalilor moldoveni (moderaţi) se unesc în Partidul Liberal – Conservator. Totuşi. 1891. Carp. 1891. Carp. reprezintă „noua generaţie” conservatoare. În Muntenia aproape că nu aveau aderenţi.www. Grupul „liberalilor sinceri”. mai 1: Petre P. cu o Coroană de Oţel. septembrie 21: G-ral Grigore Sturza desfiinţează ziarul conservator „Democraţia Naţională”. 1880. ianuarie-februarie: Se formează „Comitetele Unite ale Opoziţiei” (conservatoare). 1880. De fapt junimiştii. Preşedinte rămâne tot Petre P. martie 31: Un număr de 56 de adepţi – junimişti – ai lui Petre P. noiembrie: Junimiştii încep o apropiere de Partidul Liberal – Conservator. Carp. până în martie 1884 – data scindării junimiştilor din Partidul Conservator – aceştia rămân totuşi în interiorul partidului. reprezintă noua generaţie de conservatori. Aceştia şi-i apropie şi pe conservatorii grupaţi în jurul lui Nicolae Filipescu şi ziarului „Epoca”. decembrie: G-ral Grigore Sturza dizolvă Partidul Democraţiei Naţionale. 1880. deşi acţiunea lor politică era comună. noiembrie 15: Junimiştii ajung la dispută cu vechii conservatori. Manolache Costache Epureanu. mai 10: Carol I este încoronat Rege al României. se contopesc cu acesta. sub numele de Clubul Constituţional. fabricată dintr-un tun otoman capturat la Plevna. Titu Maiorescu. De fapt. care rămân în continuare de tendinţă şi doctrină conservatoare. Grigore Cantacuzino („Nababul”). februarie 3: Constituirea oficială şi înregistrarea legală ca partid a Partidului Conservator. cu excepţia centrului. vara: „Opoziţia Unită” se destramă. 1888. după desprinderea de Partidul Conservator. sub conducerea aceluiaşi Petre P. Gruparea liberală a lui Nicolae Fleva. Petre P.nouarepublica. cu aderenţă în special în Moldova. chiar dacă sub forma unui grup de opinie separat. Alexandru Ştirbei. T. Grigore Păucescu. Alexandru Lahovari. Rămân în interiorul acestuia doar conservatorii propriu-zişi şi liberalii lui George Vernescu. 1883. martie 4: Partidul Conservator.

1913. Carp). România recupera şi Dobrogea de Sud (Cadrilaterul): 6. ca şi Comitetele lor Executive şi chiar ziarele lor: „Timpul” şi „Constituţionalul” dau noul ziar „Conservatorul”. Tot de partea Antantei se poziţionează şi Partidul Conservator – Democrat al lui Take Ionescu. S. Aceştia militează pentru intrarea imediată a României în război. • • • • • • • • • • • • • • • • . Carp (deşi Take Ionescu se opune vehement). Tot în acest an. Grădişteanu şi alţii.ro junimiştii se considerau „fuzionaţi” cu vechii conservatori. Săveanu. Carp (re)devine preşedinte al acestuia. martie: Gheorghe Panu şi grupul lui. în interiorul Partidului Conservator. 1901. 1900. practic. 1914. încetează de a mai reprezenta marea proprietate moşierească (vechii boieri rămân alături de Petre P.960 kmp. împreună cu Cluburile lor centrale şi locale. junimiştii îşi păstrează intacte Cluburile lor de la Bucureşti şi Iaşi). dorea intrarea imediată în război de partea Antantei. Carp şi Take Ionescu rămân pe poziţii diametral opuse. octombrie 27: Nicolae Filipescu creează organizaţia „Acţiunii Naţionale” împreună cu Take Ionescu. N. Alexandru Marghiloman înclină spre o neutralitate favorabilă – iar ulterior o intrare în război – de partea Puterilor Centrale. octombrie 2: Junimiştii se retrag şi de jure din Partidul Conservator şi fondează un Partid Conservator paralel cu cel vechi. Cantacuzino. C. Aceştia vor fi cunoscuţi şi sub denumirea de „fevrarişti”. Barbu Ştefănescu Delavrancea. Drept consecinţă. 1908. Mândrescu. 1915. împreună cu o foarte mare parte a conservatorilor. Cei doi şefi conservatori.6 • www. 1897. Partidul Conservator – Democrat. 1914. ianuarie 18: Comitetul Executiv al Partidului Conservator îl declară pe Take Ionescu şi adepţii săi ca fiind „în dizidenţă”. aprilie 13: Se realizează fuziunea între cele două formaţiuni conservatoare (fevrariştii şi mandyştii). fost radical. etc. iulie: În contextul izbucnirii Primului Război Mondial.000 de locuitori. grupul democrat – radical al lui Gheorghe Panu începe o apropiere pronunţată faţă de Partidul Conservator. se distanţează de conservatori. 1907. Unitatea de facto a Partidului Conservator devine o ficţiune.I. 1908. Take (Dumitru) Ionescu. I. în urma defecţiunii junimiste se reorganizează din temelii. lăsând locul conducerii lui Petre P. I. De la această dată. se strâng tot mai mult legăturile între conservatorii filipescani şi cei takişti. atât în Bucureşti cât şi în ţară. ianuarie 20: Take Ionescu convoacă la Bucureşti (la el acasă) pe toţi fruntaşii organizaţiilor judeţene. Vin peste 300 de delegaţi. ei nu îşi mai spun „junimişti”. iar nu pentru a forma un singur partid. Petre P. 1901. 1912: Încercări – infructuoase – de reunificare conservatoare. Noua formaţiune îşi organizează filiale în ţară şi dă şi o „Declaraţie” publică. deşi de jure junimiştii rămân în continuare membri ai Partidului Conservator. • 1896: Grupuri de liberali dizidenţi trec la junimişti (Take Athanasiu. cu 286. 1908.). de dragul unităţii. ianuarie 15: Se produce ruptura definitivă dintre Take Ionescu şi Petre P. Petre P. dar fără blazon. august 10: Prin prevederile Tratatului de Pace de la Bucureşti care încheia Al Doilea Război Balcanic. de partea Antantei. Aceştia îl aleg pe Take Ionescu ca şef al unui nou partid. numit în epocă şi „Mandyst”.. declarându-se „independenţi”. însă doar în vederea guvernării. iulie 7: Partidul Conservator şi Partidul Constituţional (aşadar vechii şi noii conservatori) se unesc. Ermil Pangrati. pe când Nicolae Filipescu. februarie 12: (Vechii) conservatori şi junimiştii se despart din nou de facto. 1901. Acest partid. Gheorghe Grigore Cantacuzino face un pas în spate. primele luni: Antagonismul dintre adepţii lui Nicolae Filipescu (pro-antantist) şi cei ai lui Alexandru Marghiloman (pro-Puterile Centrale) ia proporţii uriaşe. februarie 3: Primul Congres al Partidului Conservator – Democrat. (În plus. din toată ţara. av. 1901. mai: Partidul Conservator. martie: Partidul Radical condus de Gheorghe Panu se uneşte prin fuziune cu Partidul Conservator. ci doar burghezia conservatoare. Sufletul acestei reorganizări este av. Constantin Dissescu. 1908. Toneanu.nouarepublica. Carp. Istrati.

Din 143 de deputaţi au fost prezenţi 130. 1916: Extrema Partidului Conservator este reprezentată de Petre P. (Chiar se vehicula numele prinţului Eitel . 7 germani şi 6 polonezi). Exista o uşoară superioritate numerică de partea filipescanilor. La această dată. decembrie 1: Cei 1228 de delegaţi oficiali de la Alba Iulia.www. Cei rămaşi. apoi Partidul Conservator – Unionist. îl numesc Preşedinte provizoriu pe Ion (Jean) Lahovari. Petre P. rival – oarecum – al lui Take Ionescu. Această Alianţă va fi sâmburele „Federaţiei Unioniste” ulterioare. septembrie 30: moartea boierului Nicolae Filipescu. împreună cu 31 de adepţi. iunie 12: Partidul Conservator – Democrat (Take Ionescu) şi Partidul Conservator (Ion Lahovari şi Nicolae Filipescu) încheie o alianţă politică.nouarepublica. având o acţiune comună.Frederic. toţi ucrainieni. iar 3 au votat împotrivă (doi ucrainieni şi un bulgar). preluând astfel şi conducerea filipescanilor. se modifică art. înlesneşte fuziunea partidelor celor doi. 1916. Această Federaţie Unionistă era o organizaţie politică ce îşi propunea intrarea imediată în război de partea Antantei. Petre P. retras la moşia sa din satul Ţibăneşti. Nicolae Filipescu cu 34 de adepţi. noiembrie 15: Congresul General de la Cernăuţi votează în unanimitate Unirea Bucovinei cu România. care doreau intrarea imediată în război de partea Puterilor Centrale. inferiori numeric marghilomaniştilor. 1918. în timpul ocupaţiei Bucureştilor (1916 – 1918). cu toate străduinţele fruntaşului conservator Dimitrie Neniţescu. Partidul Conservator (Ion Lahovari). Se renunţă la art. 1916.Totuşi. 1918. Dealminteri. 87 au votat pentru Unire (74 români. dar păstrându-şi fiecare identitatea. Ambele grupări îşi vor spune Partid Conservator şi vor începe o existenţă separată. iulie 20: Constituţia din 1866 este revizuită (a treia oară). care să garanteze maximul de beneficii pe care România le mai putea spera la încheierea păcii. renunţându-se la votul cenzitar şi lăsând drum liber reformei agrare. ultra-filogerman. adepţii lui Carp vor ocupa poziţii în administraţia pro-germană a Capitalei. o dizidenţă ultra-conservatoare în interiorul Partidului Conservator al lui Marghiloman. punându-se astfel singur în dizidenţă. • • • • • • • • • • . Din 100 de membri ai Congresului. Ceea ce îi va discredita ireversibil mai târziu. rolul carpiştilor în viaţa politică românească devine minuscul. votează rezoluţia Unirii Transilvaniei cu România.ro • 7 • 1915. Organul de presă va fi ziarul „Românimea”. 1918. s-au retras înaintea votului final. şi era compusă din: Partidul Conservator – Democrat. Carp nu se poate împăca cu Marghiloman. Dar Alexandru Marghiloman nu recunoaşte noua conducere şi astfel ruptura Partidului Conservator rămâne definitivă. 36 s-au abţinut. iar dintre aceştia 91 au votat pentru Unire. ultimele luni: Petre P. de facto. mai 18: La şedinţa Comitetului Executiv al Partidului Conservator se consacră de jure ruptura din interiorul partidului ce exista deja de facto: Alexandru Marghiloman părăseşte Clubul în plină şedinţă. Vaslui (actualmente Iaşi) milita pentru intrarea în război alături de Puterile Centrale (din teama apetitului teritorial rusesc). Preşedintele Federaţiei Unioniste era Nicolae Filipescu. oameni de ştiinţă şi de cultură apolitici. reprezintă. 1916. fiul Împăratului german Wilhelm al II-lea). 57 şi 67. cu organizări interne proprii. dorea schimbarea Dinastiei cu una tot germană. Take Ionescu şi Nicolae Filipescu proclamă fuziunea Partidului Conservator – Democrat cu Partidul Conservator (Filipescu). liberali dizidenţi. Carp. 1915. martie 27: Sfatul Ţării de la Chişinău votează Unirea Basarabiei cu România. pe când Carp. regăsindu-se pe această platformă alături de Titu Maiorescu şi Alexandru Marghiloman. iar la alegerile parlamentare din mai 1918 prezintă candidaţi separaţi. Carp şi prietenii săi nu acceptă noul guvern Alexandru Marghiloman din 5 martie 1918. iar 13 deputaţi. 19 care declara proprietatea drept sacră şi inviolabilă. Vor fi afectate absolut toate organizaţiile judeţene. Take Ionescu îi reuneşte pe fruntaşii celor două aripi conservatoare. Acţiunea Naţională (Nicolae Filipescu). octombrie: Partidul Conservator Unionist (takiştii şi filipescanii unificaţi) îşi va schimba denumirea în Partidul Conservator – Naţionalist. 1917. prin împroprietărirea ţăranilor – conform promisiunii Regelui Ferdinand I făcută soldaţilor de pe front. reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate româneşti. Acesta se va numi Partidul Conservator. jud. şi chiar vor fi numiţi de către austro-germani membri ai Guvernului colaboraţionist. 1915. Carp şi cei din jurul lui. După această dată. mai 23: La o întrunire comună. Ei (adepţii lui Carp) se deosebeau de marghilomanişti şi pe chestiunea Dinastiei: Alexandru Marghiloman dorea menţinerea Dinastiei Române şi deci a Regelui Ferdinand I. Carp şi adepţii lui – în cadrul Partidului Conservator (Marghiloman). deşi doar în Muntenia.

Acesta nu acceptă însă aceste avansuri. Mihail Oromolu la Industrie şi Comerţ. de a reface unitatea conservatoare. respectiv Partidul Conservator – Naţionalist. octombrie 17: Partidul Conservator – Naţionalist (Take Ionescu) va renunţa la numele de „Conservator”. Partidul Conservator – Progresist (Marghiloman) obţine doar un mandat de deputat (Simion Mehedinţi. Liga Poporului a lui Averescu obţine doar 7 mandate de deputaţi şi nici unul de senatori. aprilie 2: Fruntaşii conservator – progresişti încep tratative de fuziune cu Partidul Poporului (Mareşal Alexandru Averescu). anti-naţionale. 1919: Mareşalul Alexandru Averescu. care obţine 13 mandate de deputaţi şi 4 de senatori. Partidul (Conservator) Democrat (Take Ionescu). obţine 17 mandate de deputaţi şi 4 mandate de senatori. Îl va avea pe Take Ionescu ca Preşedinte al Consiliului de Miniştri precum şi la Finanţe. În schimb participă Partidul (Conservator) Democrat (Take Ionescu). îi va propune lui Take Ionescu o fuziune între partidele lor. tot din octombrie. Take Ionescu şi partidul său se vor apropia şi îşi vor coordona mişcările politice cu Liga Poporului (a Mareşalului Alexandru Averescu). obţinând 206 mandate de deputat şi 124 mandate de senatori. izolată. în cartel electoral cu Partidul Naţionalist – Democrat (al lui Nicolae Iorga). iunie 21: Moartea lui Take Ionescu înseamnă şi dispariţia de facto a rămăşiţelor Partidului (Conservator) Democrat. acesta caută o împăcare şi o apropiere de Take Ionescu. Take Ionescu este însărcinat de Regele Ferdinand I cu formarea noului Guvern. Dealtfel. 1921. iar naţionaliştii lui Iorga obţin 5 deputaţi şi 2 senatori. 1921. 1920. mari moşieri şi fruntaşi ai partidului. În schimb.Va fi ultimul guvern al aripii conservatoare pro-austro-germane. Gheorghe Derussi la Externe. g-ral Ştefan Holban la Ministerul de Război. decembrie 1: Partidul Conservator (Marghiloman) îşi schimbă denumirea în Partidul Conservator – Progresist. ales însă formal pe listele Partidului Ţărănesc.nouarepublica. prin Partidul Conservator – Progresist (Marghiloman). dar acceptă o strânsă colaborare. mai 25 – 27: Alegeri generale parlamentare.Take Ionescu amână însă această fuziune. cu partidul lui Marghiloman şi cel al lui Take Ionescu. cât şi cu Partidul Naţional Român al lui Iuliu Maniu. august: La Iaşi. 9-11: Alegeri generale parlamentare. 1922. 1918.ro • 1918. takiştii se regăsiseră într-o „partidă naţională” cu liberalii. 1918. Spre deosebire de ei. 5-7. octombrie: După picarea Guvernului Marghiloman. takiştii. Vasile Dumitrescu – Brăila la Culte şi Arte. ultimul guvern conservator care a condus România. ultimele la care participă conservatorii. acest partid îşi va pierde de aici încolo aproape întreaga aderenţă în corpul electoral. 1922. pentru a se numi doar Partidul Democrat. penultimele la care participă conservatorii. În total vor fi aleşi 372 deputaţi şi 148 senatori. 1922. Stelian Popescu la Justiţie. Partidul Poporului (Averescu) obţine 13 deputaţi şi 2 senatori. reproşându-i lui Marghiloman poziţia greşită a acestuia faţă de chestiunea naţională şi faţă de război. Ambele Camere ale Parlamentului se vor reuni spre a forma Adunarea Constituantă. decembrie 17: După demisia Guvernului Averescu. ca şi averescanii. şi nici un mandat de senator. Constantin Xeni la Muncă şi Ocrotire Socială şi Dimitrie Bogos. Organul de presă al acestuia era ziarul „Steagul”. Partidul Conservator – Progresist (Marghiloman) nu participă la aceste alegeri. la care va şi adera ulterior). Dumitru Dumitrescu la Agricultură. Ministru de Stat (fără portofoliu). Partidul Poporului – fosta Ligă a Poporului – câştigă alegerile. Drept urmare a înţelegerii dintre Mareşalul Averescu şi Take Ionescu. Mihail Vlădescu la Domenii. octombrie 24: Guvernul filo-german al lui Alexandru Marghiloman cade. care va vota Constituţia (Regală) din martie 1923. fiind blamaţi de majoritatea românilor datorită orientării greşite. Conservatorii takişti obţin doar 3 mandate de deputaţi şi nici unul de senatori. nu participă la alegerile parlamentare – primele desfăşurate sub semnul votului universal. În total vor fi aleşi 568 de deputaţi şi 216 senatori. 1922. 1919. de partea Antantei şi a interesului naţional. Constantin Cihodariu la Comunicaţii. În total vor fi aleşi 366 deputaţi şi 166 senatori. • • • • • • • • • • • • . martie 1-3. Borcea are o ultimă încercare. noiembrie 4 – 8: Alegeri generale parlamentare. 1919. Liga Poporului. în cartel electoral cu Partidul Poporului (Averescu). ianuarie 19: Demisia Guvernului Take Ionescu. din timpul războiului. în octombrie şi noiembrie vor demisiona din partid un mare număr de conservatori fost filipescani. Totuşi. pe liste comune. Sunt antepenultimele alegeri la care participă conservatorii.8 • www. Drept urmare. Ion Cămărăşescu la Interne. Take Ionescu va fi ales la aceste alegeri ca deputat supleant de Mehedinţi. Gheorghe Lucasievici la Lucrările Publice. dată după care nu vor mai reveni la putere. George Mironescu la Instrucţiunea Publică. M.

în schimbul primirii fruntaşilor lor în Comitetul Executiv al noului partid unificat. Mareş. prin această nouă lege fundamentală. 1922. prima jumătate: Un grup din Partidul (Conservator) Democrat condus de Grigore Filipescu (fiul lui Nicolae Filipescu) încearcă o refacere a Partidului Conservator. Emil Ottulescu şi alţii. dar acesta refuză şi în consecinţă proiectul de refacere se stinge. Uniunea Naţională câştigă alegerile. sociale şi politice ale vechilor conservatori. 1925. februarie 1: Grigore Filipescu.4. august: Filialele judeţene ale Partidului Conservator – Progresist sunt şi ele unificate cu filialele judeţene ale Partidului Poporului. Se ajunge chiar să se ofere şefia lui Constantin Argetoianu – plecat între timp la Partidul Poporului al lui Averescu -. 1922: Pe parcursul întregului an se constată o gravă disoluţie în rândurile Partidului Conservator – Progresist (Marghiloman). Dobrescu. noiembrie 21: Comitetul Executiv a (ceea ce mai rămăsese din) Partidul (Conservator) Democrat proclamă unirea acestuia cu Partidul Naţional Român (al lui Iuliu Maniu). scoate din nou cotidianul „Epoca” . opera în special a liberalilor. N. Din păcate. octombrie 15: Regele Ferdinand I şi Regina Maria sunt încoronaţi la Alba Iulia ca primi suverani ai României Mari.www. • • • • • • • • • • • • • • • . Multe organizaţii locale se auto-dizolvă. Ligii Vlad Ţepeş îi revin 25 de parlamentari. la naţionaliştii lui Iorga). Ion Mitilineu. alţii la liberali. în cartelul electoral „Uniunea Naţională” – din care mai făceau parte Partidul Naţionalist – Democrat (Iorga). 1925. împreună cu Nicolae Miclescu. Alexandru Perieţeanu. Practic. 1931.nouarepublica.R.R. iulie: Grigore Filipescu îi propune o fuziune lui Nicolae Iorga cu al său Partid Naţionalist – Democrat.N. Partidul Naţional Liberal. înlocuind-o pe cea din 1866. cât şi în cele ale Partidului (Conservator) Democrat (Take Ionescu). 1923. dintr-un total de 387 deputaţi şi 113 senatori. decembrie: Filialele judeţene ale Partidului (Conservator) Democrat erau şi ele unificate cu filialele Partidului Naţional Român. iunie 1. Sturza. Nicolae Iorga şi Partidul Naţionalist – Democrat sprijină programul Ligii.N. Cantacuzino şi Thoma Ionescu erau desemnaţi Preşedinţi ai P. Simpatiile înclină tot mai mult spre Partidul Naţional Român al lui Iuliu Maniu. 1922. altele trec in corpore la alte partide (marii proprietari la Partidul Poporului al Mareşalului Averescu. Partidul German. alături de conservatorii răzleţiţi deja pe la alte partide şi de elementele necompromise din Partidul Conservator – Progresist. dispar bazele economice.ro • 9 • 1922. 1922. aprilie 9: Are loc ultima întrunire politică a conservatorilor progresişti. Vechii takişti acceptă şefia lui Iuliu Maniu şi programul P. Mihail G. 1922. 1922. după decesul său. obţinând 289 de deputaţi şi 108 senatori. În cadrul Uniunii Naţionale. Partidul Uniunea Agrară şi alte câteva partide mai mici. la Cernăuţi. martie 29: intră în vigoare noua Constituţie a Regatului României. iulie 26: Întrunirea Comitetului Executiv al Partidului (Conservator) Democrat. (O altă întrunire.8: Alegeri generale parlamentare. mai 10: Moartea lui Alexandru Marghiloman înseamnă şi dispariţia rămăşiţelor Partidului Conservator – Progresist. Constantin Meissner şi Nicolae Bărdescu. 1925. pentru a se stabili o viitoare fuziune cu un partid din opoziţie. 1925. 1924. 1926. ţărănişti. Formal. la Bucureşti. la care participă şi Liga Vlad Ţepeş.6. pentru Vechiul Regat. conducerea partidului este preluată de un Comitet Interimar format din Demetru I. 1929. fost membru al Partidului Conservator (fiu al lui Nicolae Filipescu) rămas între timp independent. iunie 14: Intrarea resturilor conservator – progresiste în Partidul Poporului este proclamată într-un cadru festiv. programată pentru 6 octombrie acelaşi an. deşi acceptată în principiu. fuziunea nu se produce din cauza izbucnirii certurilor pentru şefiile locale. mai 28: Comitetul Executiv Lărgit a (ceea ce mai rămăsese din) Partidul Conservator – Progresist proclamă fuziunea acestuia cu Partidul Poporului (Averescu). cu ocazia aniversării a 70 de ani de viaţă a lui Alexandru Marghiloman. C. iunie 30: Grigore Filipescu fondează Liga Vlad Ţepeş. nu va mai avea loc).

la Geneva. Aceasta a fost cedată forţat de România comunistă printr-un simplu proces-verbal secret semnat de Ana Pauker. 1940. iulie 15: Ultima apariţie a ziarului conservator „Epoca”. România cedează şi. Guvernământul Transnistriei. 1939. deşi şefii acestora continuă să activeze de facto. iunie 17: Guvernul Petru Groza emite un decret (împotriva prevederilor Constituţiei din 1923) prin care desfiinţează Senatul. Aceasta înlocuieşte (până la 5 septembrie 1940) Constituţia din 1923. cuprinsă între Nistru. martie 6: În România se instituie primul guvern comunist condus de Petru Groza. şi de alţi 25 de ani de „tranziţie” haotică. fără referendum. sub conducerea activistului de partid Ion Iliescu. septembrie 7: Prin Tratatul de la Craiova dintre România şi Bulgaia încheiat sub presiunea Germaniei naziste. Începe lunga noapte a dictaturii comuniste. râul Niomjâi şi Marea Neagră. august 23: Regele Mihai I îl arestează pe Mareşalul Ion Antonescu. falsificate masiv de guvernul comunist. cuprinde marile oraşe ale ţării.nouarepublica. în caz contrar URSS va declara război. 1941. noiembrie: Liga Vlad Ţepeş îşi schimbă numele în Partidul Conservator. 1989. după model sovietic. Ultimul bastion de rezistenţă anti-comunistă este înlăturat. este împărţit în 13 judeţe. decembrie 30: Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu Dej îl silesc prin ameninţare pe Regele Mihai I să abdice. august 30: Prin Dictatul de la Viena. Revoluţia este confiscată de eşalonul doi al P.R. marile puteri ale momentului hotărau soarta a milioane de oameni peste capul acestora. este executat. în scopul recâştigării teritoriilor din Est pierdute cu un an în urmă. România • • • • • • • • • • • • • • • • . Toate partidele sunt dizolvate de jure. cu 2. Comunismul pică. cuplul dictatorial fuge dar este prins şi. 1940. În acceaşi zi. fără acceptul guvernului şi fără consultarea poporului român. 1938. Vor urma şapte ani de dictatură. cu capitala la Odesa. de fapt opera reputatului jurist Istrate Micscu) este adoptată prin plebiscit. Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei. Basarabia. Totuşi. – ocupă 348 de mandate de deputat (dintr-un total de 414). trupele sovietice şi ale NKVD-ului intră în teritoriile cerute şi suplimentar în Ţinutul Herţei care nu era menţionat în ultimatum. deci nu are obiecţii faţă de eventuale schimbări de graniţă în favoarea Uniunii Sovietice”.ro • • 1931. august 23: Se semnează Pactul Ribbentrop – Molotov între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. criză economică şi pierderea oricăror repere morale. februarie 27: O nouă Constituţie (cea a Regelui Carol al II-lea. 1948. în urma unui simulacru de proces. 1945. Preşedinte rămâne boierul Grigore Filipescu. iunie 28: Uniunea Sovietică transmite un ultimatum României: acesteia i se dau doar 48 de ore pentru a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei. În urma lor. dincolo de Cortina de Fier. la Bucureşti în seara zilei de 22 decembrie. urmaţi de 45 de ani de dictatură comunistă.10 • www. foamete şi sfâşiere a ţării. februarie 4: România pierde Insula Şerpilor din Marea Neagră.C.. scoţând în afara legii partidele politice din România. Bug. decembrie 16-22: Revoluţia Română anticomunistă începe la Timişoara şi. Între timp. august 25: Moartea boierului Grigore Filipescu. apoi dă o Proclamaţie către ţară prin care anunţă întoarcerea armelor contra Germaniei naziste.000 de locuitori.C. Printr-un Protocol Adiţional secret al Pactului se stipula că „partea sovietică îşi accentuează interesul pentru Basarabia. 1944. sovieticii sparg frontul de pe aliniamentul Iaşi – Chişinău – Tighina şi reocupă Basarabia. 1944. august 19: România ia în administrare întreaga Transnistrie. „Blocul Partidelor Democrate” – practic. 1946. 1938. război. după o tradiţie monarhică de peste două mii de ani. Bucureştiul este nevoit să cedeze Sofiei sudul Dobrogei (Cadrilaterul). 1946. ianuarie 29: În urma retragerii frontului spre Est.610. 1941. după 40 de ore.R. România pierde Transnistria. impus României de către Ungaria. şcolit la Moscova. Partea germană îşi declară totalul dezinteres faţă de acest teritoriu. iar Monarhia este abolită ilegal. Încă o dată. În locul ei se proclamă o republică „populară”. 1940.492 de kmp. iunie 22: România intră în război de partea Puterilor Axei. nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa sunt eliberate de Armata Română. la adăpostul şi cu sprijinul trupelor sovietice de ocupaţie. 1938. înseamnă şi sfârşitul vechilor conservatori români. P. noiembrie 19: Alegeri generale parlamentare. Bucureştiul pierde întreaga zonă de nord-vest a Transilvaniei: 43. Germania şi Italia. 1947. în câteva zile.

1991. 2003.D. Laurenţiu Ulici. şi 2. (Dan Voiculescu). noiembrie 3: Alternativa României.2% din voturile pentru consilieri locali şi respectiv judeţeni. 2005. obţinând 6 mandate de deputaţi şi 1 mandat de senator. Acest eşec a aruncat U. condus de alogeni: Natalia Nirca. Oleg Nirca. în stânga Nistrului. ca o mişcare cetăţenească de protest la adresa clasei politice corupte şi de afirmare a unui proiect de ţară. iunie 24: După modelul imposturii P. asumându-şi rolul de promotor al capitalismului. 1995. înregistrează un rezultat modest.www. • 1990.S. Era o încercare penibilă de a se apropia de Asociaţia Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (EACR). Varujan Vosganian. Moldovenească (Transnistria).S.R. dar sângeros contra forţelor de poliţie moldoveneşti.F.F. mai 7: În clasica tradiţie a imposturilor stângiste. prin efemerul Partid Conservator Monarhist Român. august 27: Fosta R. 1996.F. 1998: Partidul Alternativa României a lansat „Manifestul Dreptei din România”. cu doar 30 de mandate de primari în toată ţara. înregistrat ca partid.N.D. şeful Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova între 2007 – 2009 (şi actual membru al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova).ro • 11 îşi începe lungul şi anevoiosul drum spre normalitatea democraţiei de sorginte euro-atlantică. într-un con de umbră din care nu a putut ieşi decât prin dispariţie. la Chişinău se înfiinţează un aşa-zis Partid Conervator. apar în scurt timp peste 100 de partide. 18: La alegerile locale. 2011. U.U. Naşul de cununie al celor doi este Artur Reşetnicov.F. declară secesiunea faţă de Chişinău – după un război scurt. preşedinte şi soţul acesteia (!). 1997: Partidul lui Vosganian îşi schimbă denumirea. 2000. mai întâi în spaţiul virtual. al demnităţii naţionale şi al renaşterii morale.04% din voturi la Cameră şi 5. mergând pe liste proprii. sortită unui eşec jenant. Partidul Umanist Român. Partidul iese din C. 1999. devenind Partidul Alternativa României (PAR).L. Partidul Social – Democrat Român (Sergiu Cunescu). fondează gruparea politică „Alternativa României”. securişti. îşi declară independenţa sub numele de Republica Moldova. ianuarie: Se reînfiinţează vechile partide „istorice”: Partidul Naţional Ţărănesc – creştin şi democrat (Corneliu Coposu). şi de la guvernare. activişti comunişti sau noi îmbogăţiţi prin furt. apoi şi pe scena politică a ţării. propunându-şi să devină o forţă de sine stătătoare. La Tiraspol (Tirişpole). noiembrie 26: La alegerile parlamentare generale. 2004. a fost absorbită de P. mişcare ce se revendica şi de la doctrina neo-conser­ vatoare.D. decembrie: Un grup de oameni de dreapta – Adrian Iorgulescu. decembrie 18: Notoriul turnător al Securităţii.A. fondează un partid de buzunar.R. 2006. participă în cadrul C. Chiar dacă P. turnătorul Voiculescu schimbă denumirea partidului său de buzunar din Partid Umanist Român (cu doctrină de centru-stânga) în Partidul Conservator (cu doctrină. prin coagularea în jurul său a dreptei româneşti.C. U.D. în aprilie 2003. participă la alegerile parlamentare pe listele Convenţiei Democrate Române. cu o doctrină declarat social-liberală şi „umanistă”. • • • • • • • • • • • • • • • • . continuă să uzurpe un nume nobil al unui partid care a clădit o Românie dreaptă. 1991. 1990. Se revine la o democraţie reprezentativă multi-partinică. sprijiniţi de Armata a XIV-a Rusă. şi fără nici o legătură cu turnători. vicepreşedinte. Această alianţă electorală nu obţine decât 5.D. Partidul Naţional Liberal (Radu Câmpeanu). nereuşind să depăşească acel cadru restrâns al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională (9 februarie – 20 mai 1990). U. martie: La Congres.S. iunie 4. Existenţa lui este însă una meteorică.R. ianuarie 1: România aderă la Uniunea Europeană (28 de state membre). cuprinzând o parte din vechea Basarabie şi o mică parte din fosta R. Partidul Alternativa României îşi schimbă denumirea în Uniunea Forţelor de Dreapta. chipurile. septembrie 17: Noua Republică apare. rusofonii preiau ilegal puterea şi.nouarepublica. 2007. Conducerea formaţiunii a fost una colectivă. Dan Voiculescu. cu doi copreşedinţi: Varujan Vosganian şi Adrian Iorgulescu. nu a fost luat nici o clipă în serios de familia conservatoare europeană. Moldovenească. Dealtfel. 2000. netrecând pragul electoral.D. februarie: Există o foarte timidă încercare de a readuce şi conservatorismul pe noua scenă politică. aprilie 19: După mai bine de un an de negocieri. martie 29: România aderă la Alianţa Nord – Atlantică (28 de state membre).29% din voturi la Senat. va şi adera la cvasi-necunoscuta „Internaţională Umanistă”. – 2000.S. de dreapta).

în cadrul alianţei electorale A. la Bucureşti. iunie 5: După terminarea Campaniei de strângere de semnături (cca.E. A doua zi. ales consilier judeţean la Brăila.R. Corneliu Dan Berari. jud. decembrie 1: Grupul de Iniţiativă Naţională (GIN) al Noii Republici lansează  Campania naţională de Strângere de Semnături pentru înfiinţarea partidului. Grigore Leşe. Preşedinte este ales Mihail Neamţu. Noua Republică sprijină public trei dintre membrii săi care participă ca şi independenţi.D. Alba.). 2012. Codul Etic şi Programul Politic). iunie 23: Are loc la Casa de Cultură a Studenţilor. 2012. din Bucureşti. o persoană din anturajul falşilor conservatori (P. martie 3: La cea de-a IV-a Adunare Naţională a Noii Republici. Radu Adrian Costea.S. Bucureşti. Dan Sebastian Frăţilă. a luat act cu îngrijorare de derapajele grosolane ale U.ro Inspirată de un „Crez politic” redactat de Mihail Neamţu. Un grup de lucru format din mai mulţi membri ai grupurilor de iniţiativă locală şi naţională a redactat Statutul Partidului. Ieşelniţa). Laurenţiu Theodoru este votat ca Secretar executiv al C.12 • www. Ştefan Vlaston. mişcarea s-a propagat în zeci de judeţe. printr-un abuz de drept. Adunare Naţională a solicitat păstrarea identităţii doctrinare şi ideologice a Partidului Noua Republică. partid ce fiinţa deja de facto. Augustin Minel Ofiţeru.D. Radu Cujbă. Congresul de Înfiinţare al Partidului Noua Republică. validat ulterior la Congresul de înfiinţare (23 iunie 2012). Vice-preşedinţi Mihnea Ion Vasilache. până la rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti. Iaşi. sub umbrela juridică a Asociaţiei Noua Republică. 30. 2011.) depune contestaţie. momentul fiind urmat de alte adunări naţionale şi regionale (la Sibiu.U. 2012. Nicolae Burchel înregistrează la Tribunalul Municipiului Bucureşti cererea de înfiinţare juridică a Partidului Noua Republică. a principiilor şi valorilor sale. Adunarea Generală a  mandatat Preşedinţia Partidului Noua Republică să continue discuţiile pentru constituirea unei Alianţe Electorale de Centru Dreapta (ulterior A. Peste 200 de delegaţi din ţară şi din Diaspora au validat documentele fondatoare ale partidului (Statutul. europarlamentarul Monica Macovei a susţinut un discurs despre starea Justiţiei şi lupta anticorupţie. desfăşurată la Lereşti. iar Preşedinte al Comisiei Naţionale de Control este ales expertul contabil Stănică Chirilă. Mihai Răzvan Ungureanu. Cazimir Ţino. furtul şi risipa. Cazimir Ţino este validat Secretar General. Nicolae Burchel. Invitaţii speciali ai evenimentului au fost: Monica Macovei. iunie: Au fost lansate mai multe documente de politici publice care au criticat hemoragia banului public în Sănătate. • • • • • • • • • • . iunie 10: Alegeri locale în România: deşi nu poate participa direct la alegeri datorită lipsei personalităţii juridice. Preşedinte al Comisiei de Integritate şi Arbitraj Naţională este aleasă avocata Diana Maria David. ceea ce face ca decizia definitivă şi irevocabilă să treneze. Dan Sebastian Frăţilă. Toţi trei vor câştiga mandatele concurate: Marian Căpăţână. Valeriu Todiraşcu.L. 2012. Printre invitaţii speciali ai acestui eveniment s-au numărat Grigore Leşe şi Adrian Papahagi. august 18: Adunarea Generală a Conducerilor Centrale şi Judeţene ale Partidului Noua Republică. ales consilier local în comuna Mioarele. care au culminat cu asmuţirea populaţiei împotriva unor instituţii aparţinând Justiţiei române. 2011. Sever Voinescu. jud. de la principiile democratice şi normele statului de drept. iunie 28: Tribunalul Municipiului Bucureşti se pronunţă favorabil asupra cererii de înfiinţare a Partidului Noua Republică.R. ales consilier municipal în Sebeş.N. octombrie 13: Decizia înfiinţării unui nou partid a fost luată ad-hoc de participanţii la o conferinţă („Șapte Paşi pentru o Nouă Republică”) găzduită la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Manualul de Identitate specifica rădăcinile doctrinare de la care Noua Republică se revendică: liberalismul clasic. 2012. 2012. Nicolae Popa.R. şi Aurelian Petre Banu. Membri ai Preşedinţiei Ştefan Ion Vlaston. noiembrie – 2012. Argeş. democraţia creştină şi conservatorismul modern. 2012. Radu Cujbă. Cristian Preda şi Cosmin Alexandru. depuse deja la Tribunalul Bucureşti. strângând adeziunea a mii de cetăţeni români din ţară şi din diaspora. Prim-vicepreşedinte Valeriu Todiraşcu. În aceeaşi zi însă. jud. Adrian Papahagi. Se lansează Pactul Fiscal al Noii Republici şi Manualul de Identitate. 2011. la propunerea Preşedintelui Mihail Neamţu şi prin validarea Comitetului Executiv Naţional.nouarepublica. plecând de la respectarea principiilor de integritate. Cu acest prilej au avut loc şi primele alegeri interne din existenţa Noii Republici. şase membri fondatori: Mihail Neamţu. noiembrie 5: Se desfăşoară la Braşov prima Întrunire Naţională a membrilor şi susţinătorilor Noii Republici. iulie 10: Partidul Noua Republică şi Fundaţia Creştin Democrată semnează un Acord politic pentru apărarea Statului de drept. • 2011.000 de semnături strânse). Noua mişcare politică fiinţează. Argeş. până la data înregistrării partidului.

votează. superior cu mult mediei A.F.L. euro-realistă.C.E. Călin Popescu Tăriceanu (fost Prim-ministru).ro • 13 • • 2012.R.D. Primul Preşedinte al Consiliului de Miniştri unificat al României (15 februarie – 20 iunie 1862). mai 10: În cadrul  A.. Încetează mandatul celor aleşi la Congresul de Înfiinţare al Partidului. 2012. • • • • • • • • • ŞEFI AI PARTIDULUI CONSERVATOR • • 1821 – 1860: Prinţul Mihail Sturza (n.E.).C. 2013. Şef al formaţiunii politice conservatoare strânsă în jurul ziarului „Pressa”. 1876 .E. Georgia. şi F. iar Augustin Ofiţeru îi dă fiori contracandidatului său din U. obţine la Colegiul 1 deputaţi Arad un scor foarte bun. Fiu al Marelui Vornic Ştefan Catargiu şi al Ţiţei (Stanca) Văcărescu. Mihail Neamţu.R.R. Danemarca. din Europa şi America de Nord (Belgia. Bucureşti). Italia. care a creat alianţa politico-electorală A. I. În România se aleg cei 32 de europarlamentari.C.) la Sesiunea plenară a Parlamentului European din Strasbourg. • • . devenit în 1879 Partidul Democraţiei Naţionale. au lansat Manifestul Dreptei Unite. Fiu al Marelui Logofăt Grigore Sturza şi al Mariei Callimachi.1862: boierul Barbu Catargiu (26 octombrie 1807.D. Islanda. Paris). Noua Republică a reuşit cu prilejul acestei participări să pună temelia unei viitoare reprezentări în cadrul Alianţei Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (A.1901). P.d.D. nu îl poate semna.C. semnează protocolul de constituire al Alianţei România Dreaptă. Cod de Integritate şi Program politic. Nicolae Popa. 2013.D.. 2013. apoi în cea moldavă. august 30: reprezentanţii P.R.2%). Noua Republică va fi primul partid din România care va deveni membru al acestei prestigioase familii europene. decembrie 9: În România au loc alegeri generale parlamentare.1880: Prinţul Dimitrie Ghica (n.5%).  delegaţia Noii Republici (Mihail Neamţu. apoi Domnitor al Moldovei între aprilie 1834 – iunie 1849. mai 25: Alegeri generale pentru Parlamentul European. 2014. Acesta se alătură altor partide cu doctrină conservatoare. Lituania. pe ţară (16. Partidul Noua Republică devine partid parlamentar. 1860 – 1880: Prinţul Grigore Sturza (n. Se alege noua echipă de conducere. admiterea Partidului Noua Republică drept membru cu drepturi depline al Alianţei Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni. 1856 .S.C.C.R. Insulele Faeroe. P. P. 8 mai 1884. un număr de 12 candidaţi neo-republicani pe listele A. Partidul Noua Republică participă pe liste proprii. 2014.L. Valeriu Todiraşcu ocupă prin redistribuire un loc de senator (19. de 32. Marea Britanie.R.C. 2013. Preşedintele P.E.R.R. 20 iunie 1862.C. şi P.  2013. Cehia.D.C. Preşedinte al Partidului Conservator Liberal din Moldova. 2012.C. Iaşi . P. se votează noul Statut. la Bruxelles. Ştefan Bârgăoanu) a depus formal candidatura partidului pentru calitatea de membru al Alianţei Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni.9% din voturi.www. iulie 18: Partidul Noua Republică are o primă recomandare pozitivă din partea boardului A.Ţ. Bucureşti – d. Polonia.E. la invitaţia lui Daniel Hannan (MEP şi Secretar General al A.N.D. septembrie 15: Reprezentanţii P. 24 aprilie 1794.1% . Letonia. obţinând 22. Fiu al precedentului (Domnitorul Mihail Sturza). Conference & Council Meeting de la Reykjavik.nouarepublica. Negociază însă cu succes. Acesta obţine personalitatea juridică.D. cu partenerii de Alianţă. 15 februarie 1897.D. La Bucureşti.N. 2013. datorită tergiversării excesive din partea Curţii de Apel Bucureşti. 31 mai 1816 – d. Ungaria). Luxemburg. General în armata otomană.C. candidat la tronul Moldovei în 1858-1859. desfăşurat la Bucureşti. noiembrie 8: Consiliul A.R.N.N.1821 – d. Fiu al Domnitorului Ţării Româneşti Grigore Dimitrie Ghica ( iunie 1822 – aprilie 1828).R. Canada.N.. Bucureşti). Asasinat de adversarii săi politici – liberalii nu au fost deloc străini de crimă.R.L. România. Slovacia. noiembrie 16: Congresul Extraordinar al Partidului Noua Republică.Ţ.. ianuarie 14-16: Mihail Neamţu (Preşedinte Noua Republică) şi Valeriu Todiraşcu (Senator şi Prim-vice­ preşedinte Noua Republică) au participat. Partidul Noua Republică participă la acestea cu propriul candidat..D. noiembrie 30: Alegeri prezidenţiale în România. Vornic. Islanda. ianuarie 29: Curtea de Apel Bucureşti dă o hotărâre definitivă şi irevocabilă de înregistrare a Partidului Noua Republică în Registrul partidelor politice.

1926. Este primul Preşedinte al Partidului Conservator care nu a avut blazon nobiliar. 1862:  Prinţul Dimitrie Ghica MOLDOVA 29 Ian.19 iunie 1919. octombrie.18 iunie 1917. 1860:  Manolache Costache Epureanu        . 1836. Buzău). Ultimul Preşedinte al Partidului Conservator şi al ziarului “Epoca”. noiembrie – 1899. 1859:  Vasile Sturza                     20 Mar.nouarepublica. 1859:  Ioan Alexandru Filipescu           8 Apr. era fiul profesorului şi diplomatului Ioan Maiorescu. 1859 .27 ianuarie 1854.30 septembrie 1916.11 aprilie 1899.25 ianuarie 1844. Bârlad – d.1 noiembrie 1823. Între 1908 – 1916. septembrie 30: boierul Nicolae G. Filipescu (n. martie 30: boierul Lascăr Catargiu (n. Primul Preşedinte al Partidului Conservator. mai 18 – iunie 14: boierul Ion (Jean) Lahovari (n. Din familie de vechi boieri munteni. născut Trifu. iar între 1915 – 1925 Preşedinte al Partidului Conservator – Progresist). Bucureşti – d.15 februarie 1840. martie 30 – 1907. Fiul Domnitorului Ţării Româneşti Barbu Ştirbei (iunie 1849 – iunie 1856). În 1914 – 1915 Preşedinte al Partidului Conservator. Conservator: un Comitet permanent format din patru miniştri conservatori. Filipescu (n. Candidat al conservatorilor la Tron.1 martie 1895.23 Oct.14 iunie 1915. mai 18/1925. 1907. 1859:  Constantin Alexandru Creţulescu    18 Sep. Roma).23 martie 1913. Bucureşti).20 Mar. în 1859.13 octombrie 1858. Bucureşti). Fiul boierului Nicolae Filipescu şi al Mariei Blaremberg. noiembrie 14 – 1914. Ploieşti – d. 1899. Creţulescu              23 Oct. mai 29 – noiembrie 14: Conducere interimară a P. Bucureşti). Preşedinte al Partidului Conservator – Democrat. 1860 . 1881. Bucureşti – d.12 Mai 1861:  Manolache Costache Epureanu         12 Mai 1861 .29 iunie 1837. 1914. aprilie 13: Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (“Nababul”) (n. 22 august 1820. 1860:  Prinţul Ion Ghica                   9 Iun. 1859 -  9 Iun. Bucureşti).25 Iul. Bucureşti – d. 1880. Fiul paharnicului şi marelui stolnic Petrache Carp.24 Mai 1861:  Barbu Catargiu                     24 Mai 1861 . 1913. Craiova – d.7 septembrie 1880.25 august 1938. mai 10: Alexandru Marghiloman (n. 1861 . 1859 . Bucureşti). Ţibăneşti).5 decembrie 1862. Fiul Marelui Vornic Grigore Cantacuzino al Valahiei.15 Apr. Fiu al boierului Iordache Epureanu. 1860:  Nicolae Constantin Golescu         25 Iul. Mare Vornic al Moldovei. februarie 1/1929. Bucureşti – d. 1913. 1859 -  9 MaI 1859:  Prinţul Ion Ghica                   9 Mai 1859 . noiembrie 6 – 10: Prinţul Alexandru Ştirbei (n. septembrie 30 – 1922.21 iunie 1922. 1881. noiembrie – 1938. 1859 -  8 Apr. mai 29: boierul Petre P. 1915. 3 Feb. Bucureşti – d. 1861:  Ştefan Golescu                     31 Iul. 1915.23 Iul. din familie de vechi boieri munteni. 1859:  Nicolae A. aprilie 13 – 1913. Fiul Vornicului Grigore Filipescu. 1938 – 1948: ? • • • • • • • • • • • • GUVERNE CONSERVATOARE ŢARA ROMÂNEASCĂ 6 Feb. iunie 4 – 1915. Buzău – d. iunie 21: Take (Dumitru) Ionescu (n.10 mai 1925. februarie 28: Titu Liviu Maiorescu (n. sub conducerea lui Titu Maiorescu. Aromân după mamă (Maria Popazu). 1859 .ro • 1880. februarie 3 – septembrie 7: boierul Manolache Costache Epureanu (n. Carp (n. Wiesbaden). Junimist. român ardelean din Alba.22 septembrie 1832. Nepot al Marelui Vistiernic Iordache Catargiu.14 • www. decembrie 20 – 1881. Iaşi – d. 1916.1 octombrie 1886. Bucureşti). Iaşi – d. iunie 17 – 1916. august 25: boierul Grigore N.18 Sep. 1860 . iunie 30/1931. Geneva).

1901:  Petre P. 1900 . 1861:  Mihail Kogălniceanu                29 Ian. 1881 . Golescu               1 Mai 1870 .16 Nov. 1868 . 1865 . Brătianu               21 Iun.11 Feb.11 Mai 1866:  Prinţul Ion Ghica 11 Mai 1866 . 1867 . 1912 . 1909:  Dimitrie Alexandru Sturdza         9 Ian. 1891 . 1918 -  1 Oct.14 Ian. 1901 -  4 Ian. 1891:  Gheorghe Manu                      2 Mar. 1870 -  1 Mai 1870:  Alexandru G.21 Iun.ro • 15 15 Apr. 1871:  Prinţul Ion Ghica 24 Mar. 1862:  Barbu Catargiu                     20 Iun.17 Aug.23 Apr. 1889:  Lascăr Catargiu 15 Nov. 1888:  Ion Constantin Brătianu 13 Apr. 1889 -  2 Mar. 1897:  Petre S.24 Oct. 1918:  Ion I.17 Oct. 1876:  Manolache Costache Epureanu   5 Aug. 1868:  Ştefan Golescu                     1 Mai 1868 . 1862 . 1907:  Prinţul Gheorghe Cantacuzino       24 Mar. 1891:  Ioan Emanoil Florescu 29 Dec. 1881:  Dimitrie C. 1863:  Nicolae Creţulescu 24 Oct. 1895 -  2 Dec. 1914 -  9 Feb. 1871 . 1868:  Nicolae Constantin Golescu         16 Nov. 1862 . Constantin Brătianu         1 Oct.19 Iul. 1918 . 1918 . 1905 . şeful administraţiei în teritoriile ocupate). 1860 .19 Mar. 1862 .15 Mar. 1889:  Theodor Rosetti                     11 Apr. 1876 -  6 Mai 1876:  Ioan Emanoil Florescu 6 Mai 1876 -  5 Aug.26 Dec.20 Iun. 1867:  Constantin A. Carp 27 Feb. 1895:  Lascăr Catargiu 15 Oct.nouarepublica. 1911:  Ion I.14 Feb. 1861 . 1888 . De Facto. 1891 . 1865:  Mihail Kogălniceanu                26 Ian. 1916 . 1907 -  9 Ian.14 Dec. 1862:  Alexandru Constantin Moruzi ROMÂNIA 3 Feb.19 Ian.10 Apr. 1866 . 1911 .15 Ian. 1919:  Arthur Văitoianu                    9 Dec.Mai 1918:  Nicolae Lupu Costache (Secretar General al Ministerului de Interne. 1918:  Constantin Coandă                  14 Dec. Creţulescu           17 Aug. 1919:  Ion I.27 Feb.14 Iun.18 Dec. 1920 . 1866 . 3 Feb. 1865:  Constantin Bosianu                 14 Iun. 6 Iul. Constantin Brătianu         14 Ian. 1919 . 1912:  Petre P. 1918 . Aurelian                  12 Apr. 1899:  Dimitrie Alexandru Sturdza     23 Apr.29 Dec. 1909 . Constantin Bratianu         27 Nov. 1862:  Apostol Arsache (interim)          6 Iul. 1870 .29 Apr. 1867 . 1918:  Alexandru Avarescu (în refugiu la Iaşi) 15 Mar. 1920:  Alexandru Vaida-Voevod 19 Mar. 1866:  Lascăr Catargiu 13 Iul.12 Apr.24 Oct. 1881 . 1865 .24 Mar.19 Apr. 1921:  Alexandru Avarescu 18 Dec. 1861 . 1899 .15 Oct.17 Apr. 1922:  Take (Dumitru) Ionescu               . 1914:  Titu Liviu Maiorescu               15 Ian. 1876:  Lascăr Catargiu 17 Apr. 1876 . 1889 - 15 Nov. Rosetti 15 Iul. 1867:  Prinţul Ion Ghica 13 Mar. 1863 .15 Iul. 1905:  Dimitrie Alexandru Sturdza     4 Ian. 1919 -  9 Dec.13 Mar. 1881:  Ion Constantin Brătianu 19 Apr. Carp 10 Apr. 1897 . 1866:  Nicolae Creţulescu 11 Feb.13 Iul.29 Ian.13 Apr. 1866 .11 Apr. 1870:  Manolache Costache Epureanu        26 Dec. 1861:  Anastasie Panu                     17 Oct. 1918: Alexandru Marghiloman (în refugiu la Iaşi)          24 Oct.24 Mar. 1921 . 1896:  Dimitrie Alexandru Sturza         2 Dec. 1900:  Prinţul Gheorghe Cantacuzino        19 Iul.26 Ian. 1870:  Prinţul Dimitrie Ghica              14 Feb. 9 Feb.www. 1866:  Constantin A. 1896 .

13 Iun. 1944 . 1944 -  6 Mar. 1931 -  6 Iun. 1939:  Gheorghe Argeşanu                  28 Sep. propuneri privind îmbunătăţirea şi lărgirea prezentului material. 1945:  Horia Sima (în opoziţie.23 Aug. 1940 -  4 Sep. Mironescu 13 Iun.28 Dec. 1938 -  6 Mar. 1933:  Alexandru Vaida-Voevod 14 Nov. 1927:  Alexandru Averescu 4 Iun.28 Sep.21 Iun. 1939 -  4 Iul. 1944:  Ion Antonescu (din 14 sep. 1938:  Octavian Goga                      11 Feb. 1927 . în exil la Viena)                       27 Aug.11 Nov. vă rog să trimiteţi comentariile pe adresa de e-mail cazimir. 1928 -  8 Iun.ro 19 Ian. 1933 .29 Dec. 1930:  Gheorghe G.19 Apr. 1944 -  2 Dec. 1926:  Ion I. Va urma o cronologie detaliată a Partidului Noua Republică. 1940 . 1927 .24 Nov. observaţii. 1939:  Constantin Argetoianu              24 Nov. 1940:  Gheorghe Tătărescu 4 Iul. noiembrie 2013. 1930:  Iuliu Maniu 8 Iun.ro La fel. “Conducător al Statului”) 23 Aug. 1922 . 1928:  Vintilă Brătianu                   11 Nov. 1931:  Gheorghe G. 1927:  Ion I.nouarepublica. Constantin Brătianu         30 Mar. 1927:  Prinţul Barbu Ştirbei               21 Iun.14 Ian. 1944:  Constantin Sănătescu               2 Dec. 1930:  Iuliu Maniu 10 Oct.30 Dec. 1939:  Patriarhul Miron Cristea            7 Mar.27 Aug.10 Oct. 1926 -  4 Iun.24 Nov. 1947:  Petru Groza                        Cazimir Ţino. 1944:  Iuliu Maniu 24 Aug.tino@nouarepublica. 1937:  Gheorghe Tătărescu 28 Dec. 1930 . 1933 -  3 Ian. 1940:  Ion Gigurtu                        4 Sep. 1930 . 1934:  Constantin Angelescu               3 Ian.19 Oct.30 Mar. 1930 .. Mironescu 19 Apr. 1939:  Armand Călinescu                   21 Sep. 1933:  Ion Gheorghe Duca                  29 Dec. 1934 . 1945:  Nicolae Rădescu                    6 Mar. Constantin Bratianu       24 Nov. 1939 . 1933:  Iuliu Maniu 14 Ian.21 Sep.11 Feb. 1937 . 1932:  Nicolae Iorga                      6 Iun. 1932:  Alexandru Vaida-Voevod 19 Oct. 1939 . 1945 . 1939 . 1933 . 1932 . 1944 . 1932 . 1927 . Chişinău Pentru sugestii.14 Nov. . pentru orice idee de material istoric cu privire la Conservatorii români.12 Apr.16 • www.