Comunicare si relatii interpersonale

I. Fundamentări teoretice ale conceptului de comunicare A comunica înseamnă a pune ceva în comun, a pune în relaţie. Latinescul communicare, preluat în mai toate limbile europene ( nu doar în cele romanice), alături de semnificaţia de contact sau legătură, include şi pe aceea “de a pune în comun, a împărtăşi, a pune împreună, a amesteca, a uni”. Oamenii îşi comunică semnificaţii şi subînţelesuri. Între oameni, a comunica înseamnă a pune în comun senzaţii, afecte, emoţii, sentimente, idei, opinii şi fapte. Aceasta înseamnă mai mult decât “ a face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune” sau “a vorbi cu, a se pune în contact cu, a fi în legătură cu”. A comunica înseamnă a emite şi recepţiona mesaje, a trimite stimuli şi colecţiona răspunsuri. Odată emis şi recepţionat, mesajul va aparţine, în comun, atât celui care a “dat”, cât şi celui care a “primit”. II. Tipuri de comunicare În funcţie de numărul participanţilor şi tipul de relaţie dintre ei, există cinci tipuri de comunicare: 1. Comunicarea intrapersonală În cazul acestui tip de comunicare emiţătorul şi receptorul sunt indiscernabili. Ea este consilierea individului uman cu sine însuşi, atunci când ascultă “vocea interioară”. Astfel, se cunoaşte şi se judecă pe sine. 2. Comunicarea interpersonală Ea presupune cel putin doi participanţi şi ocupă un loc aparte în ierarhic tipurilor de comunicare, deoarece prezintă, mai mult decât oricare dintre acestea, calitatea de a influenţa opiniile, atitudinile şi credinţele oamenilor. 3. Comunicarea de grup Este o altă ipostază a comunicării interpersonale, ce presupune mai mult de doi participanţi. Limita superioară variază de la caz la caz, dar, în general, sunt considerate tipice pentru această formă de comunicare grupurile zise “mici”, cu cel mult zece participanţi, în care legătura interpersonală a fiecăruia cu fiecare nu este grevată de nici un fel de îngrădiri.

4. Comunicarea publica Implică prezenţa unui emiţător unic şi a unei multitudini de receptori. Obiectivul principal nu este transmiterea cu maximă acurateţe şi obiectivitate a unei informaţii corecte dintr-un domeniu dat, ci persuasiunea, câştigarea publicului pentru o teză, poate nu întotdeauna ireproşabilă sub raportul valorii ei de adevăr. 5. Comunicarea de masa Presupune prezenţa obligatorie a unui “producător instituţionalizat” de mesaje adresate unor destinatari necunoscuţi. Deşi îmbracă forme dintre cele mai variate (producţie de carte, presă scrisă, transmisii de radio sau televiziune) acest tip de comunicare se caracterizează în toate cazurile printr-o slabă prezenţă a feed-back-ului, incomplet şi mult întârziat comparativ cu cel din domeniile comunicării interpersonale sau publice. Obiectivele comunicarii interpersonale: persuadarea interlocutorului; autocunoaşterea: presupune dirijarea interacţiunii cu partenerii de comunicare în aşa fel încât să-i determine să ne destăinuie constatările pe care le-au făcut în legătură cu trăsăturile şi manifestările noastre ce scapă propriei capacităţi de observare; • descoperirea lumii exterioare: cunoştinţele noastre despre lume provin din multe alte surse, schimbul de informaţii cu interlocutorii umani direcţi ocupând, din acest punct de vedere, un loc destul de modest, dar nu este mai puţin adevărat că ele se fixează devenind parte a personalităţii noastre, în mare măsură sub influenţa convorbirilor purtate cu cunoscuţii pe temele respective; • • stabilirea şi menţinerea de relaţii semnificative cu alte fiinţe umane; ajutorarea semenilor reprezintă motivaţia şi obiectivul unei clase bogate de comunicări interpersonale. Comunicarea în scopul ajutorării face obiectul unor profesiuni distincte, precum cea de medic, preot, consilier etc. • jocul şi distracţia implică şi ele o comunicare interpersonală. Aparent marginal şi frivol, jocul ocupă în viaţa omului şi a omenirii un loc mult mai important decât consimte să-i acorde opinia comună.

• •

ori la domiciliu – atentie. provoaca intreruperi. seful. . ziare/lucrari/ diagrame). Modul de functionare a acestor canale da eficienta comunicarii . vizibila a mesajului concretizata in cuvinte si muzica. – receptorul. alege limbajul.mesajul este simbolul sau ansamblul simbolurilor transmise de emitator receptorului. . In realitate. Sunt proiectate si functioneaza in cadrul structurii astfel incat sa vehiculeze informatii intre posturi. timp. mediul este o componenta adiacenta dar care poate influenta mult calitatea comunicarii. Multi manageri. combinarea aparatului video si audio pentru teleconferinte.canalele de comunicare sunt traseele pe care circula mesajele. El se refera la spatiu. partea invizibila continuta in orice mesaj . avizierul. retele de computere. telefonul (clasic. in biroul sau – importanta oficiala. de exemplu. imaginilor vizuale care pot distrage atentia. . pe strada – lipsit de importanta. confuzii. in biroul subordonatului – simplu repros. Desi are un rol preponderent in initierea comunicarii. aflat in ipostaza de manager sau executant. . executant sau manager care primeste mesajul informational. Dupa gradul de formalizare pot fi formale sau oficiale. Specialistii vorbesc de textul adica partea deschisa. starea psihica.III. constituie suportul tehnic al procesului. receptorul si mijlocul de comunicare. el este mult mai complicat decat aceasta simpla definitie. suprapuse relatiilor organizationale. neintelegand pe deplin acest rol considera ca sarcina lor este de a transmite si nu de a primi . Rolul lui nu este cu nimic mai mic decat cel al emitentului. prietenie) . (Un mesaj rostit de aceeasi persoana.contextul. interferentele zgomotelor. va capata alta semnificatie in functie de locul unde a fost rostit. nu poate controla pe deplin ansamblul procesului. rapoarte interne.mijloacele de comunicare. Principalele mijloace de comunicare in masa sunt: discutia de la om la om. . mobil si robotul telefonic). este persoana care initiaza comunicatia. compartimente si niveluri ierarhice diferite. telexul si telefaxul. scrisori. Structura procesului de comunicare Componentele procesului de comunicare: – emitentul. temperaturilor. sedinte si prezentari orale. insa. El formuleaza mesajul. video si TV prin circuit inchis.

Rolurile comunicãrii Apar cel mai bine în evidenţã când le raportãm la scopurile pe care aceasta le îndeplineşte.) si limiteaza capacitatea de a percepe stimuli si deci. imaginile. auzului. cu starea sa sufleteasca. Etape si mecanisme ale procesului de comunicare a) Codificarea intelesului.ne aratã cã prin comunicare cãpãtãm abilitatea de a stabili şi menţine relaţii cu alţii.care constã în raportarea la alţii şi obţinerea de elemente pentru propria noastrã evaluare. Reusita comunicarii depinde de adecvarea continutului si formei de exprimare a mesajului cu capacitatea de perceptie si intelegere a receptorului. explicarea sensului lor. Consta in selectarea anumitor simboluri. E verifica in ce masura mesajul a fost inteles corect ori a suferit filtrari. deoarece în mod obişnuit ne place sã ne simţim iubiţi şi apreciaţi de alţii. proces formalizat in receptarea mesajului. Mesajele trebuie prezentate diferit fata de receptorii lipsiti de prejudecati sau intr-o stare de spirit echilibrat. de a intelege mesajul. d) Filtrarea. Prin intermediul sau. Consta in deformarea sensului unui mesaj datorita unor limite fiziologice sau psihologice. Consta in deplasarea mesajului codificat de la E la R prin canalele de comunicatie (vizual. V. auditiv. Cuvintele. De Vito stabileşte ca scopuri esenţiale ale comunicãrii: • • • descoperirea personalã . respectiv. descoperirea lumii externe . b) Transmiterea mesajului. mersului etc.IV. tactil sau electronic).expliciteazã concret relaţiile exterioare ale obiectelor şi evenimentelor înţelese cu ajutorul comunicãrii. . Se refera la descifrarea simbolurilor transmise si. Filtrele psihologice se instaleaza ca urmare a unor experiente trecute ori a unor sensibilitati. Modul de transmitere este determinant. c) Decodificarea si interpretarea. Incheie procesul de comunicare. predispozitii. e) Feed-back-ul. Filtrele fiziologice sunt determinate de handicapuri totale sau partiale (lipsa sau scaderea acuitatii vazului. semnalele ori gesturile se constituie in simboluri ale comunicarii. expresiile fetei sau ale corpului. stabilirea relaţiilor cu sens . capabile sa exprime semnificatia unui mesaj.

Limbajul este mai mult decât un mijloc de transmisie.altele decât vorbirea. dezaprobare. 1. este definitorie pentru om. cel mai frecvent folosit în comunicarea interumanã. conduita verbalã se subsumeazã unei familii mai largi de conduite: conduite simbolice (desen. Mai mult decât orice deprindere ori abilitate. de asemenea. alte coduri). Modul de a privi. schimb de idei. de unde si expresia „a mângâia cu privirea". acceptare. se poate vorbi despre o fata publica. gesturi. furie etc.presupune ideea de comunicare. ascultare. daca suntem interesati de o persoana sau de ceea ce spune o vom privi cu . privirea constituie. De asemenea. reţinerea de mesaje sonore. reproducerea sau traducerea lor. spaţiul sau teritoriul.comunicarea înţeleasã ca mijloc de destin-dere. imaginea. Limbajul este un alt component al procesului de comunicare. capacitatea de a-şi formula şi transmite gândurile în termeni verbali. Mai amplu şi mai bine investigate sunt: corpul uman. pe care oamenii o abordeaza în general la serviciu. joc şi distracţii . 2. scris. el este şi un mod aparte de conduitã a individului (conduitã verbalã) care implicã activitãţi diverse: vorbire. neîncredere. aprobare. dupa cum se exprima Rodica si Dan Cândea. Comunicarea verbala Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane. un mod „netactil" de a atinge pe cineva. care se iveste atunci când oamenii doresc sa se relaxeze. posibilitatea comunicãrii prin limbaj articulat reprezintã o trãsãturã universal şi specific umanã. gesturile.. Expresia fetei poate furniza în mod continuu un comentariu al reactiei la ceea ce spunem: surprindere. cãreia îi este proprie schimbarea atitudinii şi comportamentelor noastre şi ale altora. • VI. de a face glume etc. miscarile ochilor sau durata si intensitatea privirii îndeplinesc un numar important de functii în interactiunea sociala. În acest sens se acceptã de cãtre diverşi specialişti ideea dupã care. mai ales cea realizatã prin intermediul mass-media.• schimbarea atitudinii şi comportamentelor . Comunicarea non-verbalã Se realizeazã prin intermediul unor mijloace . modul în care privim si suntem priviti are legatura cu nevoile noastre de aprobare. expresia feţei. ca si de o fata particulara. încredere si prietenie. Acest fel de comunicare interumanã recurge la o serie de modalitãţi: aparenţa fizicã. mimica. VII.

dar care are un slab efect asupra partenerului. sincera.) sau linisteste. Zâmbetul exprima o gama larga de stari (placere. pot exprima. daca persoana. prin gesturi energice. îndreptata spre fata partenerului sau colaboratorului (interceptarea privirii) indica disponibilitatea de comunicare deschisa si directa. Privirea directa. zâmbetul voit este o expresie realizata cu un anumit scop. cauza plânsului o constituie neputinta noastra asupra controlului exteriorizarii emotiilor. Gesturile. celor care gesticuleaza astfel din slabiciune. care nu vor sa iasa în evidenta. ridicarea unei sprâncene este semnul neîncrederii iar când aceasta miscare se repeta se poate deja anticipa un raspuns negativ. 10. bucurie. 4. cât si celor care doresc sa provoace intentionat o impresie falsa si. 11. fie a sentimentelor dezagreabile. Miscarile laterale ale ochilor. a trairilor interioare. conform aceluiasi mecanism. dam din cap în sus si în jos pentru a indica aprobarea sau pentru a încuraja o alta persoana în ceea ce spune sau face. în cazul unei personalitati introvertite gesturile vor fi mai discrete. 5. abila si corecta. lipsa de încredere în spusele sau faptele interlocutorilor. a sincroniza discutia cu alte persoane sau pentru a exprima dorinta de a încuraja bunavointa. pleoapele care se misca rapid indica o stare de neliniste. atunci ne vom îndrepta privirea în alta parte. astfel. cu ochii complet deschisi. 9. aroganta. Închiderea unui singur ochi sugereaza. ca miscari expresive ale limbajului corpului. Ochii înlacrimati semnifica. o comunicare amicala sau semnifica o întelegere secreta. 6. 8. chiar si cuvintele neplacute daca sunt însotite de un zâmbet pot actiona dezarmant. de aceea. dilatarea pupilelor da asa numitul „ochi de dormitor" care indica interesul fata de cineva sau ceva. în timp ce. trufie. acest gen de privire indica faptul ca avem de-a face cu o persoana cinstita. în mod inconstient. promisiune etc. deseori zâmbetul voit dispare tot atât de repede pe cât apare. nu ne intereseaza. privirile piezise fac dovada fie a lipsei de sinceritate. sau ceea ce spune. 7. de asemenea. a durerilor sau a neputintei. de exemplu. satisfactie. Clatinarea capului este unul dintre semnalele nonverbale pe care le folosim pentru a controla. imaginea de sine. rabdarea si interesul. orgoliu sau chiar dispret. o personalitate extrovertita poate comunica. anxietatea. 3. mândrie. chiar si când plângem de bucurie. micsorarea pupilelor – „ochiul de sarpe" – reflecta expectativa.atentie. expresia unei reactii din cauza unui lucru neplacut. de regula. întotdeauna. constienta de sine. Miscarile de mica amploare sunt atribuite atât celor modesti. dar si nelinistea. plângem din cauza neputintei de a ne stapâni furia si încapatânarea. intentia de simulare fiind astfel evidenta. Modul de a privi de sus în jos se poate datora diferentei de înaltime dintre partenerii de discutie si poate semnifica: dominare. .

15. inclusiv accesoriile. Limbajul mediului înconjurator este una dintre principalele categorii de limbaj nonverbal care se exprima. 14. Puterea în cadrul organizatiei este. Limbajul tacerii. în anumite circumstante. pentru ca apoi sa tratam corespunzator pe cei care le poarta. într-adevar de aur. timiditate. prin doua componente: spatiul de comunicare si îmbracamintea.12. dar tot atât de deranjanta si câteodata chiar periculoasa. distanţă de la care comunicăm confortabil spaţiul social – este de aproximativ 4-5 m şi este adoptat în situaţii impersonale. Din felul cum paseste o persoana se observa cu destula usurinta tonusul psihic general. singură direcţie şi neimplicarea interlocutorului (auditoriului). Ea poate fi. seriozitatea si chiar promovabilitatea acestora. diferitelor haine. disponibilitatea pentru eforturi fizice si nu numai. adeseori. Faptul se datoreaza anumitor sensuri stereotipe pe care le atasam. de obicei. ca gesturile care o însotesc. comunicata prin aranjamente spatiale. graba. optimism. invadarea acestui spaţiu produce senzaţie de disconfort. . • • • spaţiul personal – este definit de distanţa de 1-2 m. Mersul omului este. distanţă asigură eficienţa maximă si implicare emoţională minimă. această spaţiul public – presupune o distanţă de peste 6 m şi presupune. în general. Îmbracamintea membrilor unei organizatiei trimite semnale clare despre competenta. În funcţie de relaţia cu cei cu care comunicăm şi de contextul comunicării pot fi identificate: • spaţiul intim – în majoritatea culturilor europene nu se agreează apropierea cu mai mult de 4550 cm decât celor din familie sau a persoanelor iubite. starea de oboseala. comunicare într-o cu interlocutorul. este posibil sa ne dam seama în ce dispozitie va aborda problema: hotarâre. inconstient. Privind cu atentie o persoana care se îndreapta spre un loc si cu un scop anume (cunoscute noua). la fel de expresiv ca vorbirea însasi. 13. sub aspect comunicational. nesiguranta. Deseori se spune „Tacerea este de aur". «Haina face pe om » are foarte mare aplicabilitate în managementul resurselor umane.

astfel vom fi capabili sa receptam impresiile celor din jur in ceea ce ne priveste. furnizarea unor informatii despre noi celor din jur. – contribuie la instaurarea relatiilor corecte si eficiente. de armonizare a actiunilor cu obiectivele initiale si de eliminare a defectiunilor. iar acest lucru presupune un efort continuu din partea lui pentru acumularea de cunostinte si formarea de deprinderi în comunicarea organizationala si interpersonala. comunicarea face posibila identificarea. Procesele de stabilire a obiectivelor. – comunicarea stabileste si mentine relatiile dintre angajati. Succesul comunicarii în organizatii depinde astfel. Pentru a dezvolta corect comunicarea este necesara: – o amplificare a suprafetei deschise prin dezvaluirea de sine. de managerul acesteia. de antrenare a personalului se bazeaza pe primirea si transmiterea de mesaje. – reducerea suprafetei oarbe prin stimularea si acceptarea feed-back-ului. – aflata la baza procesului de motivare. sa ne evaluam si corectam defectele de imagine. Comunicarea organizationala De ce comunicam intr-o organizatie? Pot exista o multitudine de raspunsuri unanim acceptate: – functiile managementului nu pot fi operationalizate in lipsa comunicarii. . de intelegere si acceptare reciproca intre sefi si subordonati. Astfel. de realizare a concordantei cu structura organizatorica. se poate afirma ca este imposibil de gasit un aspect al muncii managerului care sa nu implice comunicarea. – prin feed-back-ul realizat. în mod decisiv. persoane din interiorul si exteriorul organizatiei. Problema reala a comunicarii organizationale nu este daca managerii se angajeaza sau nu in acest proces ci daca ei comunica bine sau satisfacator. cunoasterea si utilizarea corecta a diferitelor categorii de nevoi si stimulente pentru orientarea comportamentului angajatilor spre performanta si satisfactii. colegi. care trebuie sa fie un adevarat manager al sistemului comunicational al organizatiei sale. comunicarea releva posibilitatile de imbunatatire a performantelor individuale si generale ale organizatiei.VIII. atitudine si comportament referitoare la noi si la altii.

– mediul social (tara. fara insa. in prejudecati. convinsi ca adevarul si dreptatea le apartin.Comunicarea este ingreunata deoarece: – fiecare dintre noi suntem tentati sa presupunem ca oamenii se vor comporta in aceleasi situatii. – instinctiv. incompetenti. – exista tentatia de a extinde faptele. se poate transforma in opinia ca este incapabil. – simpatia noastra fata de altii. b) Diferentele de perceptie. – obiceiurile si deprinderile castigate sub efectul influentelor precedente (mod de viata. lipsit de simtul orientarii). caracteristici comune. pregatire. igiena. atitudinile. OBSTACOLE ALE COMUNICARII Factori generali ai blocajelor in comunicare: a) Diferentele de personalitate. Fiecare om este un unicat de personalitate. impresii (de exemplu. – exista tendinta de a incartirui pe cei din jurul nostru in categorii stereotipe: buni. Frecvent. oamenii pot interpreta diferit un desen. aspiratii elemente care impreuna sau separat influenteaza intelegerea mesajelor. se uita faptul ca nu exista raspunsuri „corecte" atunci cand oamenii sunt invitati sa-si interpreteze propriile sentimente. creste sau scade in masura in care descoperim sau nu trasaturi. Personalitatea este considerata de specialisti rezultanta a 4 factori: – constitutia si temperamentul subiectului. alimentatie etc. Perceptia este procesul prin care indivizii selecteaza si interpreteaza senzorial stimuli si informatii in functie de propriile repere si imaginea generala despre lume si viata. hrana). nereusind sa ia o decizie corecta. – prima impresie deformeaza judecatile ulterioare. experienta. incompetent. in acelasi mod.). atitudini. preferinte. . Unicatele de personalitate genereaza modalitatile diferite de comunicare. transformandu-se de regula. oamenii folosesc propriile repere si conceptii in judecarea altora. familie. educatie). punctele de vedere ocazionale ori negative la intregul comportament al unui individ (constatarea ca un individ nu s-a descurcat intr-o anumita situatie. destepti. sa se poata afirma care interpretare a fost falsa si care adevarata). – mediul fizic (climat. rai.

c) Diferentele de statut d) Diferentele de cultura existente intre participantii la comunicare pot genera blocaje cand acestea apartin unor medii culturale. in situatii limita (prin judecati. organizationale diferite. atitudini si comportamente surpriza atat pentru individ cat si pentru cei din jurul sau). sociale. Este dificil sa comunicam eficient cu cineva care are o educatie diferita de a noastra. sentimente si motive) cu care suntem familiarizati si care sunt evidente si pentru altii: – cvadrantul 2 – orb – releva aspecte de comportament observate de altii si de care nu suntem constienti. e) Lipsa de cunoastere. f) Probleme semantice generate de folosirea unor cuvinte in moduri diferite. cuvantul „eticheta" poate sa aiba semnificatia inscriptiei de pe . ori a unor cuvinte diferite in acelasi mod (de exemplu. defectele. Alcatuit din 4 cvadrante reprezinta o matrice a gradului de intercunoastere dintre 2 sau mai multe persoane. denumit si fereastra lui Johari. comportamente. ale carei cunostinte asupra unui anumit subiect de discutie sunt mult mai reduse. religioase. – cvadrantul 4 – necunoscut – este acea latura a personalitatii. tarele de care suntem constienti si pe care incercam sa le estompam in fata celorlalti).Un instrument util in calea descifrarii personalitatii si perceptiei umane prin modelul cunoasterii reciproce. Semnificatia celor 4 cvadrante este urmatoarea: – cvadrantul 1 – deschis – se refera la elementele despre noi insusi (atitudini. de regula. necunoscuta nici noua nici altora care se manifesta. – cvadrantul 3 – ascuns – cuprinde elemente despre noi insine dar nedezvaluite altora (limitele.

instruitneinstruit etc. Daca exista probleme in a gasi cuvinte pentru a ne exprima ideile trebuie sa ne imbogatim vocabularul. dar si cea de titlu. poate conduce la distorsionarea mesajului recepţionat. ce ignora paleta larga a griului. Emotivitatea E si R poate fi de asemenea o bariera. . nu mai ascultă până la sfârşit mesajul. h) Lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul transmis. nume sub care figureaza cineva). ascultătorul decuplează sau adaptează conţinutul. ci începe să pregătească răspunsul. Rezistenţa la schimbare: Ascultătorul urmăreşte dacă mesajul prezintă vreun pericol pentru el. j) Zgomotul Alte bariere în comunicarea eficienta • Perceptia defensiva este o alta fata a distorsiunii. Perceptia defensiva se manifesta ca un factor de rezistenta la schimbare • Polarizarea perceptiei reprezinta tendinta obisnuita de a identifica calitatile persoanelor si mesajelor acestora în cuvinte ce denota extreme (bun . nu doreşte să asculte informaţie negativă. normală până la un punct. Avem de-a face cu tendinta de a auzi numai ce vrem sau ne. crede că vorbitorul este incompetent sau că nu spune nimic nou. Emotia puternica este raspunzatoare de blocarea aproape completa a comunicarii. I) Emotiile. • • Atitudinile şi ideile preconcepute: Este uşor să ascultăm pe cineva pe care îl agreăm şi dificil pe cineva cu care am avut relaţii neplăcute. Putem sa ne asteptam si la o asemenea posibilitate. care este atât de bogata în informatii. O manifestare tipică este tendinţa de a respinge imediat un argument al vorbitorului şi nu da a-l înţelege. care vine în dezacord cu ideile noastre. dacă îi pretinde să schimbe ceva. trebuie actionat cu abilitate pentru a directiona mesajul astfel incat sa corespunda intereselor si nevoilor celui care primeste mesajul. Egocentrismul în comunicare: Tendinţa de egocentrism. sa ignoram. Pentru a evita acest blocaj este bine sa se renunte la comunicare atunci cand suntem afectati de emotii puternice.plictisitor. pur si simplu. dacă nu este de acord cu ce aude. Cu alte cuvinte avem de-a face cu întelegeri luminoase sau întunecate. • Lipsa de interes şi dorinţă de a asculta: un manager nu este dispus să asculte pentru că preferă să vorbească el. Acolo unde ea este evidenta si de inteles. calitate. interesant.rau. informatiile ce vin în dezacord cu ceea ce cunoastem.). • • Tendinţa de polemică: Ascultătorul. g) Dificultati in exprimare.ambalaje. dacă “pericolul” este detectat. considerând atacul ideilor şi părerilor sale ca atac la persoană.am obisnuit sa auzim.

insuficienta documentare. aproba şi dezaproba ceea ce li se spune sau persoana care o spune. • • • Tendinţa de a evalua: Este vorba de tendinţa naturală a oamenilor de a judeca.stereotipiile în modul de transmitere si prezentare (scade interesul subordonatului). recepţiona şi prelucra informaţia pune mari probleme ascultătorului neantrenat cu disciplina ascultării.utilizarea unui limbaj neadecvat (termeni prea elevati sau de stricta specialitate).utilizarea unui ton ridicat si marcat de iritabilitate (intimidarea partenerului si lipsa raspunsului). . .• Viteza de vorbire. Considerarea unor informaţii ca fiind subînţelese: Comunicatorii pot să presupună lucruri diferite despre acelaşi mesaj. primi şi înţelege informaţia. devenite inutile mai ales când subordonatul este familiarizat cu subiectul. . .deficiente în capacitatea de ascultare. evalua.tendinta de a supradimensiona explicatiile introductive. . .tendinta de a transforma dialogul în monolog. .lipsa de atentie sau abilitate în dirijarea dialogului catre realizarea unui obiectiv. fie din lipsa de timp ori de încredere în partener sau de interes fata de parerea acestuia. . recepţionare şi prelucrare a informaţiei: Diferenţele dintre vitezele cu care omul poate vorbi. poate conduce la pierderea credibilităţii. Formularea defectuoasă a mesajului: Mesajul nu este formulat destul de clar şi îl poate induce în eroare pe primitorul mesajului. Obstacole în calea unei comunicari eficiente generate de manageri a) Dificultati în capacitatea de transmitere a informatiilor .

Într-un asemenea context.si periclita avansarea.tendinta de a considera ca orice idee. . implica automat existenta unei defectiuni tolerate de conducere. renunta la a mai da curs unei comunicari din proprie initiativa. necesitând un efort suplimentar. statutul unor persoane. avantajele deja obtinute etc. si de a prezenta exact varianta contrara. existenta. .capacitatii scazute de concentrare asupra fondului problemei. . . o propunere ar parea ca un denunt fata de cel ce conduce. ca urmare a: . . . propunere de perfectionare a unui domeniu implica automat existenta unei defectiuni tolerate de conducere. . punând în lumina defavorabila capacitatea si competenta managerului. ceea ce i-ar putea declansa ostilitatea. Nedispunând de abilitatea de a se exprima verbal ori în scris.l intereseaza pe manager/ sef.concordanta dintre cerintele comunicarii si posibilitatile subordonatilor de a le satisface în conditii de calitate si de timp util.tendintei de a interveni în timpul expunerii.frecventa modificarilor. iar transpunerea în practica poate implica si dificultati de realizare. care ar periclita regulile. iar în perspectiva. ordine este mai frecventa. nerabdarea. . cu atât creeaza nemultumiri în rândul subordonatilor. . O idee noua perturba o ordine deja stabilita.b) Capacitatea redusa de ascultare sau ascultarea incorecta. de a bloca initiativele de comunicare a personalului din subordine.persistentei în prejudecata ca cei din subordine nu pot avea idei sau sugestii bune pentru rezolvarea unor probleme (tendinta de a considera ca orice propunere este un atac la prestigiul conducatorului). propunere de perfectionare.convingerea ca problemele subordonatilor nu. ceea ce este de natura sa descurajeze continuarea dialogului. .lipsei de respect fata de personalitatea interlocutorului manifestata prin lipsa de atentie.rezerva subordonatilor în a exprima propriile opinii din teama de a nu avea neplaceri cu superiorii sau de a nu. graba de a termina mai repede.lipsa de obisnuinta în comunicare. ceea ce deturneaza atentia catre forma comunicarii. Cu cât modificarea unor instructiuni.rezistentei fata de introducerea unor idei noi. confortul.tendintei de a considera ca orice idee. Obstacole generate de subordonati .. rezolvarea în paralel a altor probleme. .

Daca seful ii va spune angajatului ca il considera o persoana competenta si care lucreaza mult. chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit. toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior. Pentru a realiza aceasta eliberare. Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor. angajatul isi va atribui inconstient caracteristica de om care lucreaza mult. Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. . de la un simplu zambet pana la munca fizica sau mici atentii). apare la subiect o mare nevoie de a se elibera de povara psihologica a datoriei. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia. Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice. s-a si intamplat. 3. De asemeni. Cateodata cel mai bun mod de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta. O alta modalitate eficienta de folosire a acestui principiu este metoda "usii-n nas". 2. Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica. fie el cerut sau nu. Iata cum pana si o simpla declaratie poate conduce la surprize. ca si cum ar fi deja facuta. 4. si ca rezultat. Cand vor lua public o atitudine. Principiul atribuirii. va face tot ceea ce este specific unui om care are acea caracteristica. asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca propunerea sa fie irezistibila. si ca i-ar fi facut chiar si placere. Un favor poate declansa sentimente de indatorire. Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. si se va comporta ca atare. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri de comportament. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit adevar despre ei insisi. Oamenii vor face aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea. Acest principiu este usor de folosit: ofera ceva.Tehnici de negociere 1. oamenii devin mai doritori sa intoarca favorul. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente culturale sau rasiale. imediat dupa acceptarea acestuia. si asteapta-te (sau da o idee despre cum) sa fii rasplatit.

foloseşte cuvinte încărcate emoţional. împărtăşirea de idei şi opinii. care evaluează. acceptate ca bază a comportamentului. de a critica. judecă. • • • Sentimentele :se generază ostilitate. Rezultate: probabilitatea realizării acţiunii dorite este maximă. sunt chiar împărtăşite deschis de ambele părţi. schimbare durabilă de comportament. se bazează pe acceptarea de către interlocutor a judecăţii managerului. stabilirea intereselor comune. desfăşurarea de acţiuni în comun. explorate. • Rezultatele obţinute pot fi: se va întreprinde probabil acţiunea solicitată prin comunicare sau se va schimba pe moment comportamentul blamat. Se poate folosi când se doreşte o • • • • • • • descoperire a punctelor de vedere. când avem nevoie de informaţii de la alţii. strângerea reciprocă de informaţie.Stiluri de comunicare Stil de comunicare de “tip blamare” Scop: de a găsi greşeala. unele Motivare: rezultatele apar din concentrarea asupra problemei nu asupra persoanei. Comportament de comunicare: are atitudine de judecător. a acuza. dacă vrem să putem conta pe interlocutor în îndeplinirea planului. dacă interlocutorul acceptă acuzaţia adusă şi recunoaşte judecata managerului. sentimente de jignire şi dorinţa de apărare. necriticate. nu lasă înterlocutorului nici o posibilitate de replică. sau pe reacţia la ameninţarea exprimată sau implicată. Ca motivare. Reacţiile pot fi de contraatac sau de retragere din comunicare. Stil de comunicare de tip “rezolvare de probleme” Scop: rezolvarea de probleme. a puterii acestuia. . de a găsi un vinovat. Comportament de comunicare: punerea de întrebări de explorare a sentimentelor şi de Sentimente: recunoscute.

4. Retea in Y: • practicata in conducerea centralizata. Retea in lant: • apare un leader. Retea in X: • apare un lider. • caracteristica grupurilor creative si neformale. • specifica grupurilor neformale. • se adapteaza cel mai usor noilor sarcini ale grupului. . 1. ceilalti membri au unele restrictii in comunicare. • specifica grupurilor neformale. • participantii sunt marcati de un grad de satisfactie mai mare. Retea in cerc: • fiecare participant are sanse egale de a comunica cu ceilalti.Retele de comunicatii Reprezinta ansamblul canalelor de comunicare dispuse intr-o anumita configuratie. • specifica activitatilor operative. intrucat nici un membru nu se situeaza pe pozitia de lider. • practicata de managerii cu stil democrat de conducere. 2. • practicata de managerii cu stil de conducere „laissez faire”. 3.

rezumarea reprezinta condensarea intregii relatari in propriile cuvinte. .. desigur. Ascultarea activa presupune o serie de tehnici: .denumirea emotiilor incearca sa identifice sentimentele (adica semnificatia) pe care le contine povestirea ascultata. deoarece ati demonstrat deja ca apreciati persoana cu care vorbiti... se ofera feedback si se solicita discret lamuriri suplimentare.reflectarea este preluarea ultimelor doua-trei cuvinte din cele spuse de angajat. luat in serios si il pregateste pentru a fi dispus sa-si reevalueze pozitia. o ascultare dinamica.Ascultarea activa Ascultarea eficace nu este o simpla ascultare pasiva. nu-i asa?”..”.. cu propriile cuvinte. raspunsuri de genul „Mi se pare ca esti destul de . activa. usoara aplecare inainte a corpului si mentinerea contactului vizual. este tot o tehnica de demonstrare a atentiei si de solicitare de detalii suplimentare. .” „si. puteti raspunde empatic: „Si se pare ca nimeni nu te apreciaza. acestea reprezinta indicatia ca managerul este „pe receptie” si asculta atent. aveti tot dreptul sa refuzati. in timpul careia este analizat tot ce a spus interlocutorul. fara a interfera cu discursul angajatului. urmata de punctarea continutului si a emotiilor din relatare..”. luand-o in serios.. iar in acest fel se dovedeste atentia acordata. se incepe cu formulari de genul „deci ceea ce vrei sa spui este ca. se fac conexiunile necesare si se constata ce elemente importante lipsesc pentru a putea desprinde concluziile de rigoare. dimpotriva. dar veti constata ca refuzul va fi cu mult mai bine primit. daca va fi vorba despre o marire de salariu sau de zile libere intr-o perioada foarte aglomerata. in maniera unui inregistrator ci. . de exemplu. a celor spuse de vorbitor.incurajarea sa vorbeasca se face prin gesturi minime (de genul clatinarii usoare a capului). . este bine sa se inceapa cu o fraza de genul „Vreau sa ma asigur ca am inteles/retinut tot”. aceasta promoveaza senzatia vorbitorului ca a fost ascultat atent... pentru ca apoi sa puteti intreba direct: „Cum crezi ca ar fi cel mai bine sa-ti arat cat de mult apreciez eforturile tale?”.” „mhmm..” urmate de numele emotiei pe care o cititi pe chipul si in vocea persoanei faciliteaza mult scoaterea la suprafata a acestor emotii si identificarea nevoilor inexprimate. daca angajatul spune ceva de genul „Am ajuns sa lucrez 10 ore pe zi si nimeni nu pare sa aprecieze!”.parafrazarea reprezinta repetarea. eventual insotite de onomatopee de genul „da. .

CONFLICTUL este caracterizat drept opozitie deschisa. escaladarea. 2. divergente sau incompatibile. lupta intre indivizi. conflictul este o neintelegere. comunitati. state cu interese economice. confruntarea. de-escaladarea. ciocnire de interese. 4. 2. rasiale. etnice. CRIZA este definita ca o perioada in dinamica unui sistem caracterizata prin acumularea accentuata a dificultatilor. rezolvarea. perceperea pe cai diferite si in diferite moduri a conflictului (etapa conflictului perceput – "ceva nu este in regula"). grupuri. aparitia consecintelor conflictului si ale actiunilor intreprinse (seful nu doreste sa particip la luarea unor decizii. politice. dezacordul. 5. diferend sau o discutie violenta). iar modelul sau de dezvoltare si stingere presupune cinci etape relativ distincte: 1. partide. clase sociale. In esenta. . In general conflictul evolueaza trecand prin urmatoarele cinci etape care se intrepatrund: • • • • • aparitia sursei generatoare de conflict si conturarea conflictului latent. declansandu-se puternice presiuni spre schimbare. dezacord (un antagonism. izbucnirea conflictuala a tensiunilor. fapt ce face dificila functionarea sa normala. exteriorizarea clara a unor semne caracteristice starii de conflict (conflictul devine simtit – "seful nu m-a anuntat ca trebuie sa vin la sedinta"). o cearta. 3. cu efecte distructive asupra interactiunii sociale.CRIZA SI CONFLICTUL 1. religioase. deci voi sabota implementarea acestora). manifestarea unor actiuni deschise menite sa solutioneze in vreun fel conflictul (etapa conflictului manifest – "in repetate randuri seful nu m-a anuntat ca trebuie sa vin la sedinta").

Moralul este scazut si se pierde mult timp cu actiuni neproductive. informatia tinde sa fie distorsionata. discutiile interpersonale. in cazul conflictului pozitiv. are ca prime forme de manifestare comunicarea defensiva sau agresiva. adeseori. Conflictul perceput poate imbraca urmatoarele forme: • • • • conflict latent. gata de a porni la actiune. sedintele pot constitui in aceasta etapa o "supapa de siguranta". conflict latent existent dar neperceput. conflictul latent inexistent. entuziasti. . situatia poate imbraca forma conflictului perceput fara ca. dar perceput ca existent. fie se poate constitui intr-o incercare de a stabili obiective comune. Conflictul simtit este deja un conflict "personalizat". avand caracteristici tipice individului si. dar neperceput. anxiosi sau. Etapa conflictului perceput este caracterizata de aparitia unei componente emotionale. mai ambitiosi.Fazele conflictului Conflictul latent este o prima faza a conflictului in care. dar se si poate transforma intr-o situatie iremediabil deteriorata. Abunda barfele si zvonurile in jurul subiectului conflictului. din contra. Conflictul manifest este comportarea observabila alimentata de perceptii si sentimente latente si poate lua calea fie a "luptei" deschise care va genera un invingator si un invins. Discutiile de grup. Conflictul latent poate ramane in aceasta stare fara a evolua. sa fi existat vreun conflict latent. tensionati. se genereaza un anumit set de atitudini si sentimente. sub influenta sursei de conflict. in sensul ca cei implicati pot sa inceapa sa se simta ostili. de fapt.

Compromisul se afla undeva intre abordarea prin "fortare" si prin "aplanare" si consta in rezolvarea problemelor conflictuale prin concesii reciproce. se retrage din conflict sau pretinde ca nu exista. prin folosirea umorului sau schimbarea subiectului. cat si de sus in jos. Este caracteristica managerilor care nu au incredere in ei insisi si care sa nu fie pusi in situatia de a face fata unui conflict manifest. de exemplu. 2. incearca sa evite frustrarea si stresul care il insotesc in mod inevitabil.Managementul abordarii conflictului 1. ignorarea unor afirmatii. fara a lua in considerare parerea sau acordul celorlalti. Una din consecintele ignorarii conflictului este blocarea comunicarii atat de jos in sus. intelectuale. cat si aceea de relatii de cooperare. luand in considerare atat nevoia de productivitate. 3. folosind diferite mijloace financiare. adeseori pentru faptul ca rezolvarea conflictului presupune deprinderi de comunicator pe care acel manager nu le poseda. Confruntarea este o abordare constructiva a conflictului. multumindu-i pe toti. prin chemarea la o cafea cand tensiunea creste. Supraevalueaza valoarea mentinerii relatiilor cu sobordonatii si subevalueaza importanta atingerii obiectivelor. Dezavantajul acestei abordari este ca ignora chiar conditiile care au generat conflictul. Deoarece managerul doreste aprobarea si acceptarea celor din jur. nevoile si sentimentele lor. ceea ce inrautateste si mai mult lucrurile. "impingerea" responsabilitatilor in alta parte. . deoarece. Conflictul nu dispare de la sine. ci va ramane in stare latenta. pe baza puterii si autoritatii acordate de pozitie. Managerul care foloseste aceasta strategie vede conflictul fara speranta de solutionare. Fortarea este o abordare a conflictului folosita de managerul care incearca sa realizeze cu orice pret obiectivele legate de productivitate. Aceasta abordare a conflictului poate fi insa avantajoasa daca situatia conflictuala nu are importanta. 4. Aplanarea se caracterizeaza prin aceea ca managerul incearca sa abordeze conflictul. 5. amanarea deciziei (in speranta ca problema conflictuala va disparea de la sine). ambele parti obtinand oarecare satisfactie. Se foloseste adeseori in negocieri. este singura care poate conduce la rezolvarea lui definitiva. Retragerea combina preocuparea slaba atat pentru succesul organizatiei cat si pentru relatiile cu subordonatii. de etica. El va apela la actiuni de constrangere. Aplanarea se realizeaza. va percepe orice confruntare ca fiind distructiva si va ceda cand intra in conflict cu ceea ce doresc cei din jur. Retragerea din conflict se poate face prin schimbarea subiectului. Managerul incearca sa explice si sa-i faca pe ceilalti sa inteleaga.

frustrare. deci lipsă şi mai acută de timp. Toleranţa la stres este corelată cu capacitatea de management al timpului şi de delegare a responsabilităţilor. • generarea suportului social prin organizarea mediului muncii (element de organizare). să-şi susţină propriile drepturi fără a nega valoarea . răspuns generat de acţiuni sau evenimente externe ce solicită individului un efort psihic şi fizic deosebit. suport social = totalitatea informaţiilor de natură psihologică transmise în procesul de comunicare. precum şi în situaţii complexe sau dificile. valoroşi. nervozitate. importanţi. sănătatea fizică şi psihică a angajaţilor. oboseală.Stresul Este un factor neproductiv al climatului organizaţional deoarece afectează performanţa angajaţilor. capacitatea de a lua decizii bune şi la timp. mediat de caracteristicile individuale. • comunicarea asertivă (element de control). senzaţia că cineva ne sabotează acţiunile. responsabilă. o asfel de atitudine are o reacţie negativă în lanţ: comunicarea “în fugă” conduce inevitabil la o comunicare ineficace. anxietate etc. importanţa şi drepturile celorlalţi. delegarea = atribuirea de sarcini. Modul în care managerul reacţionează la stres îi va determina eficacitatea. de a acţiona în condiţii de incertitudine sau ambiguitate. atmosfera de lucru. • delegarea competentă de sarcini (elementul de conducere). generează erori de comunicare a căror corectare implică consum suplimentar de timp. • administrarea (planificarea) timpului prin folosirea unor tehnici specifice (element de planificare). “lipsa de timp” este invocată adeseori ca barieră în comunicarea eficace. plină de încredere în sine. care permite oamenilor să fie ei înşişi ca indivizi unici. ea este piatra de încercare a competenţei managerului în domeniul resursei umane şi este extrem de necesară în evitarea stresului. autoritate şi responsabilitate altora. Stresul este răspunsul de adaptare. că este stimat şi apreciat şi că aparţine grupului. informaţii care determină pe individ să simtă că este acceptat şi protejat. de schimbare a mediului intern şi extern al organizaţiei. Stresul presupune deprimare. calitatea deciziilor. . este comunicarea pozitivă.

decat sa fie refuzat(a). dar si in „plasa" altor persoane. nu este exclus sa manance si sa bea mult (din lipsa altor preocupari!). In acelasi timp. in acelasi timp. emotiile. „cade" cu usurinta in melancolie. sa se faca iubita. Se manifesta ingaduitor fata de propriile slabiciuni. Se identifica usor cu maretia si gloria. de pe cea a unui salvator. ideile si valorile percepute.. Prefera sa nu ceara nimic. depresiune. Se supune altora si depinde de acestia. Interpretand viata in termeni de putere. cautand originalitatea. „pozand" in victima permanenta (a soartei si a rautatii semenilor sai). TUEste situatia cea mai trista a carei solutie o constituie abandonarea „luptei" si resemnarea. Sentimentele ce domina "rolul EU-" sunt de inferioritate. daca . in acelasi timp cea mai favorizanta. cu orice pret. este dinamic(a) dar insensibil(a). in alte situatii i-au fost superiori. Afectiunea sa nu este gratuita. da dovada de aversiune fata de schimbari. In cadrul ei persoana senzatiile. TU+ Aceasta este situatia cea mai favorabila si. Fragil(a) din punct de vedere psihologic. c) EU+. deoarece respectiva persoana isi cultiva (mergand chiar pana la exagerare) sentimentele de neputinta si profunda suferinta. perfectiunea si/sau revansa fata de cei care. placuta si/sau agreata de altii. distructiv(a) si chiar autodistructiv(a). Persoana aflata in „rolul EU-" cauta. Este extrem de susceptibil(a) la critici si cand acestea i se adreseaza. indivizii sunt corecti cu ei insisi si intre ei. TU+ Este o solutie „stearsa". admira mandria si agresivitatea altora. Individul se situeaza pe pozitia de spectator pasiv. actionand activ. lasa totul pe „maine" si/sau uita extrem de usor. simte nevoia de a fi mult ajutat(a) si nu ezita sa si-o exprime. nestapanire de sine. . devalorizandu-i si/sau neavand incredere in ei. de „suprafata" si de complezenta. neimpresionandu-l si neatragandu-l nimeni si nimic. In acelasi timp nu admite ca poate gresi. prezentandu-se de pe pozitia unui persecutor sau. devine agresiv(a). „palida". b) EU-. productiv si cu maxima eficienta.Relatii interpersonale Se pot descrie 4 „stiluri" de relatii intre sefi si subordonat constand in: a) EU+. In acelasi timp este incapabil(a) sa fie fericit(a) si este distant(a) evitand inconvenientele propriei hipersensibilitati si neangajandu-se niciodata. stupiditate. Reflectia interioara este: „As fi ++. Nu suporta sa fie singur(a) si interpreteaza viata in termeni de iubire. chiar sinucidere.. Este neproductiv(a). d) EU-. ii lipseste consideratia fata de semeni. TUEste situatia in care „rolul EU+" se exteriorizeaza ca expansiv si dominator.! si imi lipseste atat de putin!". dimpotriva.

raţionale. gesturi şi imagini sau alte obiecte fizice care poartă o semnificaţie aparte în cadrul organizaţiei. Non-Parametrice (nu se distribuite în populaţie conform curbei lui Gauss. care produc norme de natură să modeleze comportamentul membrilor sau grupurilor. Cultura organizaţională se dezvoltă pe mai multe niveluri: Nivelul superficial este reprezentat de simboluri.Conrad). valoroase şi aşa mai departe. (Hofstede 1991). În cele din urmă. CULTURA reprezinta ansamblul de valori care condiţionează comportamentele şi atitudinile acceptabile sau nu ale membrilor unei societăţi. care fac parte din aceasta. cu o semnificaţie culturală importantă. Colective (relevante/ utile pentru analiza organizaţională.CULTURĂ ORGANIZAŢIONALĂ (dimensiuni): Profunde (traduc aspecte profunde ale “personalităţii” unei organizaţii. La nivelul imediat următor se situează eroii culturali. se află valorile culturii respective. persoane (decedate sau în viaţă. normale. Ritualurile şi ceremoniile organizaţionale sunt activităţi organizate şi planificate sau obiceiuri. organizaţii sau culturi naţionale). Aceste valori împărtăşite reprezintă convingeri colective. Simbolurile culturale sunt cuvinte (jargon sau slang). Un ansamblu de convingeri şi aşteptări comune membrilor unei organizaţii. nu se modifică în timp sau se modifică foarte greu). CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ: Cultura organizaţională este “personalitatea” unei organizaţii (McNamara 1997) Cultura organizaţională este un sistem unitar de gândire al membrilor unui grup care îi diferenţiază de alte grupuri. stabile în timp şi identificabile în diferite organizaţii. sau la baza unei culturi. lucruri subînţelese şi sentimentul comun asupra lucrurilor care sunt bune. reale sau imaginare) care posedă caracteristici deosebit de apreciate de către cultura respectivă şi care reprezintă modele pentru ea. la nivelul cel mai profund. . bine înrădăcinate ). sunt relevante doar pentru comparaţii între colective.(Ch.condiţionate de istoria şi de viziunea şi politica pe termen lung a fiecărei organizaţii) Stabile (aspecte comune împărtăşite. discriminează între colective şi exprimă aspecte mai degrabă simbolice.

Cultura organizaţională se schimbă foarte greu. în acord cu o planificare a intervenţiilor pe termen lung. Simboluri Eroi Ritualuri Valori Practici CLIMAT ORGANIZAŢIONAL (dimensiuni): Contextuale (depind de evaluări ad-hoc. cultura organizaţională are aspecte subiective ( cum ar fi valorile împărtăşite. opiniile temerile şi aşteptările membrilor unui colectiv – elemente definitorii specifice fiecărui colectiv) Fluctuante (se modifică rapid în timp în jurul unor valori de bază. extrem de stabile (trans-generaţionale). discriminează între colective şi exprimă aspecte asupra cărora se poate interven. presupunerile şi aşteptările) şi aspecte obiective (cum ar fi imaginea unor eroi. sensibile la modificări minore ale sarcinilor. comportamente observate. relaţiilor sau procedurilor organizaţionale). definitorii pentru o cultură /naţiune. Non-Parametrice (nu se distribuite în populaţie conform curbei lui Gauss. Colective (relevante/ utile pentru analiza organizaţională. larg împărtăşite (trans-personale). dar nu poziţii personale faţă de realitatea organizaţională). vizând restructurări semnificative. sau ritualuri organizaţionale).transmisă de către angajaţii mai vechi angajaţilor noi. descriu starea de spirit. din lista componentelor precum şi din imagine. Cultura organizaţională se poate schimba doar printr-un efort susţinut. . colective şi organizaţii. Există diferite modele de evaluare a culturii organizaţionale cu utilitate mai degrabă descriptivă decât aplicativă.Aşa cum se desprinde din definiţie. pot fi comparate echipe. utile în diagnosticul şi managementul schimbării). Ele descriu elementele de stabilitate definitorii pentru firmă. “personalitatea” firmei. MENTALITATE – dimensiuni valorice şi atitudinale.