G.lonescu

TRATATDE PSIHOLOGIE MEDICALA 81 , PSIHOTERAPIE

EDITURA "ASKLEPIOS"

Bucure~ti
1995

~

u!V/JI? ,
G.lonescu:

CARTI DE PSIHOLOGIE

MEDICAL\

SI PSIHOTERAPIE AP ARUTE IN ROMANIA

,

lntroducere fn Psihologia Medicalii. Editura ~tiintifica, Bucure~ti, 1973.

G.lonescu:
Psihosomatica. Editura Stiintifica si Enciclonedica, Bucuresti, 1975. , t
J"',

t
:1 f"

,

v. Sahleanu:
Psihologia profesiunii medicale. Editura ~tiintifica, Bucure~ti, 1975.

I. Vianu:
In:roducere fn Psihoterapie. Editura Dacia, Cluj, 1975.

r.; < (~m
r.ll

: : 0 : Q es l'il ~
t:)
:S "" E--! ;

i

v. Valeanu,
A. Athanasiu:

C. Daniel:
Editura Medicala, Bucure~ti, 1977.

·i·wO."~,': E:; ~ ~ w,
Q
ctt ~~
: "~E-<~

Psihosomaticafemininii.

U~~

Elemente de Psihologie Medicalii. Editura Medieala, Bucure~ti, 1983. G. Ionescu si , col.: Psihologie clinicii. Editura Academiei, Bucure~ti, 1985.
Lucrare distinsa eu Premiul Aeademiei Romane.

G.lonescu:
Psihoterapie. Editura ~tiintifica, Bucure~ti, 1990.

Cuprins
PREF ATA Capitolul I
!f"""<

;

:'....•.....................................................................................

II

PSIHOLOGIA MEDICAL.~. SFER~ ~I CONTINUT
1. Izvoare etimologice ~i accep(iuni ale psihologiei clinice 2. Psihologia clinica: no(iune controversata ce cuprinde 0 realitate general-acceptata 3. Notiunile de psihologie "clinica" ~i psihologie "medicala" intre rigoarea semantica ~i utilizarea operationaJa 4. Precizari asupra sferei ~i con(inutului psihologiei medicale , 5. Asupra istoriei ~i orienUirilor psihologiei medicale ; 6. Conexiuni ~i convergen(e intre psihologia medical a ~i psihiatrie 6.1. Caracterul interdisciplinar al psihiatriei reune~te cuno~tintelemedicinii ~i psihologiei. 6.2. Psihologia medical a ~i psihiatria biologiciL ; 7. Interferente ~i rela(ii lntre psihologia medicala ~i psihopatologie 8. Problematica psihologiei medicale din perspectiva sociologiei ~i a psihologiei sociale 8.1. Actul medical sub unghiul faptului social. ; 8.2. Problematica sociala a unor situatii psihologice personale ~i extrapolarea lor in fapte medicale ..............................................................................•.......... 9. Psihologie medicala, psihagogie ~i psihopedagogie : 9.1. Complian(a la terapie ~i elemente de psihagogie 9.2. Regresiile COmportamentale sub unghiul pedagogiei medicale 9.3. Pedagogia medicala in condi(iile cronicizarii starii de boala 10. Educa(ia morala ~i psihologia medicala Bib Iiografie Capitolul II

15
15

18
19 21 23 27 28
31

32 34 35 35 37 37 38 39 39 42

CONDITIA PSIHOLOGICA iN MEDICINA CLINICA ..................................•.............................. .45
1. Cara~terul traditional al relatiilor dintre psihologie ~i medicina clinica ilustrat prin unitatea somatopsihica 2. Contributi;1 personologiei la implicarea medical a a psihologiei .....................................................•.. 3. Relatii interprofesionale in principalele domenii psihomedicale 3.1. Continutul rela(iilor profesionale dintre medic ~i psiholog 3.2. Particularitati ale rela(iilor profesionale dintre medic ~i psiholog 3.3. Prejudecati, supozitii ~i certitudini in relatiile profesionale dintre medic ~i psiholog 4. Statutul psihologului in clinica,~i in echipa terapeutica 5. Problematica specifica a psihologului in clinica 6. Psihologu! ca psihometrician 6.1. Examenul psihometric - simbol de statut al psihologului clinician 6.2. Asupra utilitalii datelor psihometrice in clarificarea problematicii clinice 6.3. Cunoa~terea de sine ~iautopsihodiagnoza psihologului clinician 7. Psihologul ca diagnostician 8. Psihologul ca psihoterapeut. 9. Psihologul ca cercetator J O. Direcliile dezvoltarii psihologiei medicale in unele tari din Europa ~i America 10.1. DezvoItarea psihologiei medicale in Germania 10.2. Dezvoltarea psihologiei medicale in Franta 10.3. DezvoItarea psihoiogiei medicale in AngJia 10.4. Dezvoltarea psihologiei medicaie in Rusia 10.5. Dezvoltarea psihologiei medicale in Statele Unite ale Americii. 10.6. Psihologia medical a in Cuba ...................................................•............................................... 45 48 50 50
51

52 54 55 57 57 59 60
61

""

62 64 66 68 69 69 70 71 72

3

10.7. Psihologia medicaUi In Cehia ~i In Slovacia 10.8. Psihologia medicalii in Spania 10.9. Psihologia medicalii in Portugalia ~ 10.10. Psihologia medicalii in Mexic ~i America de S).!,d. 10.11. Psihologia medicala In Romania : Bibliografie , Capitolul III NORMAL SI P A TOLOGIC iN VIA T A PSffiICA .•..................................•.•.•.•..•..•......•...•.....•.•......... 1. Criteriil~ si coord onate Ie siiniitiitii p'sihice : 1.1. Nonnalitatea psihica 1.2. Nonnalitate ~i siiniitate ~ 1.3. Sanatatea psihica in fonnulare negativa 1.4. Sanatatea psihica in formulare pozitivii 1.5. Sanatatea psihica optimala :.;.'..: 2. Acceptii, definitii ~i ipostaze ale siiniitatii psihice 2.1. Sanatatea ca adaptare 2.2. Siinatatea ca mcdic sau norma

72 72 73 73 74 75 79 79 79 80 81 81 81 82 82 83 83 84 84 85 86 86 87 87 89 89 90 91 91 93 94 95

..

2.3. Siinatatea ca proces ~i dczvoltare 2.4. Sanatatea ca integrare sociala 2.5. Sanatatea ca valoarc 2.6. Sanatatea psihica din perspectiva morala 3. BoaUi ~isanatate psihica. Accep(iuni ale bolii psihice 3.1. Boala, concept supus reevaluarii din perspectiva cronicizarii 3.2. Boa[a ~i anormalitate 3.3. Boala ~i societate 4. Forme ~i mijloace de prevenire a tulburarilor psihice ~i de realizare a sanata\ii psihice 4.1. Evolu(ia masurilor ~i ac\iunilor de psihoigiena ~i psihoprofilaxie 4.2. Deziderate ~i dircqii de aplicare a masurilor de psihoigiena 4.3. Psihoprofilaxia ~i princip.alele categorii de prevenire a tulburarilor psihice 4.4. Psihoprofilaxia primara 4.5. Psihoprofi laxia secundara 4.6. Psihoprofilaxia tcrtiara , Bib liografie Capitolul IV TIMP SI BaALA-. PROBLEMA TICA TIMPULUI

,

DIN PERSPECTIV

A PSIHOMEDICALA

~-

..............................•....

97 97 99 100 100 02 102 104 105 106 106 107 108 108

1. Unitatea dia!ectica a timpului ~i spa\iului: argumente din psihopatologie 2. Unitatea dialectica biocronometrica 3. Dezvoltarea notiunii de timp ~i con~tiin\a timpului 3.1. Geneza con~tiintei timpului 3.2. Ab\inerea, amiinarca ~i a~teptarea - elemente opera(ionale ale pedagogiei timpului. 3.3. Perceperea ~itrairea timputui in func\ie de varsta 4. Biocronometrie ~iheterocronie 4.1. Heterocronia dezvoltarii cognitive ~ 4.2. Heterocronie in involu(ia psihica 4.3. Heterocronie In involu\ia organica 4.4. Heterocronie ~i tanatologie 5. Biocronometrie ~i hipnologie 5.1. Ritmuri ~i perioade ale activita\ii hipnice

i

4

5.2. Faze, stadii ~i durate ale activiUiiii hipnice evideniiate prin studilbioelectrice 5.3. Raportul somn lent - somn rapid 5.4. Obiectivarea ~i estimarea duratei manifestarilor onirice 6. Timpul evenimentelor ~i con~tiinia subiectiva a duratelor 7. Biocronometrie ~i nosografie : 7.1. Evoluiie biocronometrica ~i taxonomie nosograficii ~.2. Bo~la ~ub unghiul ev?luiiei temporale ~i caracterul relaiiei terapeutice interpersonale 8. Dlsmnezle ~l cronopatologle 8.1. Tulburari ale delimitarii prezentului de imaginile trecutului 8.2. Invadarea prezentului de eatre imaginile treeutului 9. Aspecte cronopatologice In principalele boli psihice ~perceperea t~mpulu~ !n sc?izofrenie. : 9..2. Perceperea tImpulm m pSlhozele dehrante 9.3. Perceperea timpului In psihozele afective , 9.4. Starile confuzionale ~i perceperca timpului 9.5. Sindromul Korsakov ~i orientarea temporala 9.6. Pcrccpcrea timpului sub ac\iunea drogurilor. ....•..................................................................... 9.7. Semnifica\ia afectiva a timpului In psihopatologie Bib Iiografie Capitolul V CONTINUTUL PSIHOLOGIC AL DIAGNOSTICULUI CLINIC ....................•........................... 1. Epistemo!ogia clinica ~i validitatea diagnostica 2. Diagnosticul medical ~i supoziiia etiologica 3. Diagnosticul medical ~i paradigmelc patogenetice 4. Diagnosticul medical ~i consensul sociocultural 4.1. Abordarca idiografica ~i elaborarea diagnostica 4.2. Orientarea nomotetiea ~i perspectiva diagnostica 5. Caracterul epistemic al examinarii ~i axioma diagnosticarii 5.1. Demersul tehnie al diagnosticului clinic 5.2. Instante epistemologice ale diagnosticului clinic 6.0 premisa a diagnosticarii: aptitudinea ascuWirii 6.1. AscuItarea ca solicitare a pacientUlui , 6.2. Ascultarea ca disponibilitate fizica 6.3. Ascultarea ca aptitudine profesionala 7. Urgenia elucidarii diagnostice ~i dirijarea relatiei anamnestice 7.1. Demersuri esen\iale In procesul de diagnosticare 7.2. Diagnosticul- intre neeesitatea explorarii ~i riseul iatrogenizarii. 7.3. Caracterul unitar (somatopsihic) al examinarii ~i veridicitatea diagnosticarii 8. Modelarea ~i standardizarea relaiionarii in scopul diagnosticarii 9. Un deziderat al diagnosticiirii clinice: oportunitatea interveniiei terapeutice 9.1. Suprainvestirea diagnosticarii ~i minimalizarea tratarii , 9.2. Diagnosticul- instanta preliminara ~i necesara tratamentului 10. Axiologie diagnostica, realitate clinica ~i exigenia etica.. 10.1. Scala axiologica a diagnosticului clinic: de la diagnosticul chirurgical la cel psihologie 10.2. Diagnosticul personalitatii pacientului - acreditarea cunoa~terii sale psihologice 11. Diagnosticul ca proces de persona!izare a bajii ~i de anulare a personalitaiii bolnavului 11.1 Formarea psihologica ~i validitatea diagnostica 11.2. Relaiia dintre severitatea bolii ~i personalizarea diagnosticului 11.3. Subiectivitatea trairii bolii, dificultatea estimarii

109 110 110 112 113 113 115 116 117 117 118 118 119 120 122 122 122 123 124 127 127 128 129 130 131 132 132 132 133 134 134 135 135 136 136 137 138 139 142 143 143 144 144 145 146 146 146 147

~iearacterul

scolastic al diagnosticarii

5

~

am

12. Diagnostical plmidimensional, Bibliografie

incercare de cuprindere apatologieiomului ~

total

148 150 153 153 154 155 156 156 156 157 159 159 160 161 161 162 162 163 163 165 166 166 167 167 168 168 168 169 170 170 171 172 173 173 174 175 176 177 178 178 180 183 183 183 184 188 188 189

Capitolul VI _ PSIHOLOGIE SI SUICIDOLOGIE :,.: .................•...•..•........................................ 1. Problematic~ general a actual a a fenomenului suicidar 2. Semnificatia ~i natura fenomenului suicidar 2.1. Suicidul ca singura manifestare clinica a unei psihoze cu evolutie infraclinica 2.2. Suicidul ca prim simptom al unei psihoze ................................................................•............. 2.3. Suicidul ca un epilog tardiv al unei boIi depresive 2.4. Suicidul ca expresie a unei stari psihotice care se manifesta sub aparenta unei fenomenologii clinice somatice 3. Asupra incidentci ~i prcvalentei fcnomenului suicidar 4. Supozitii etiologice asupra suicidului ...............................•.............................................................. 4.1. Factori socioeconomici : 4.2. Factorii psihosocio logici , : : :;.'..::-.- .-::;: 4.3. Patternul familial, statutul marital ~i fenomenul suicidar. 4.4. Asupra corela\ici dintre rasa, religie ~i fenomenul suicidar. 4.5. Influen\a factorilor meteorologici ~i cosmici asupra manifestarilor suicidare 4.6. Gradul de urbanizare in etiologia manifestarilor suicidare 4.7. Statutul profesional ~i fenomenul suicidar. 4.8. Suicidul in functie de sex 4.9. Prevalen\a actelor suicidare la pacieniii cu afeciiuni medi~o-chirurgicale 4.10. Asupra supozitiei ereditare in manifestarile suicidare 5. Asertiuni patogenetice asupra manifestarilor autolitice : (~Caracteristici ale suicidului in functie de varsta \...-) 6. I. Suicidul la varsta copilariei 6.2. Suicidulla adolescenia ~i tinereie 6.3. Suicidul la varsta maturitaiii 6.4. Suicidulla senescent a 7. Asupra evolu!iei mijioaceior de realizare a suicidului 8. Problematica psih.ologica a fenomenului homicidar 8. I. Supoziiii asupra etiopatogeniei homicidului 8.2. Homicidulin principalele boli psihice 8.3. InfanticiduL 8.4. Suicidul colectiv "" 9. Actul suicidar din perspectiva socio-culturala 9.1. Suicidul ~i responsabilitatea morala 9.2. Implicaiiile sociofamiIiale privind aciiunile suicidare 10. Aspecte ale responsabiliUiiii profesionale ~ijuridice in fa\a actelor autolitice 1LMasuri profilactice ~i programe terapeutice In manifestarile autolitice 11.1. Masurile de spitalizare ale.persoanelor suicidare ......................................................•........... 11.2. Problematica predictiei suicidului Bib liografie Capitolul VIl PSIHOLOGIA ACTULUI TERAPEUTIC .............................•.•...........•..........•............................•....

1. Problematica psihologica ~i evo1utia fenomenului placebo In medicina clinica 1.1. Accep\iuni ale nOiiunii de "palcebo" 1.2. Istoria fenomenului placebo 2. Valoarea terapeutica a efectului placebo 2.1. Efectul placebo in principalele simptome somatice 2.2. Asupra efectului placebo in principalele entitati nosografice psihiatrice

,

6

3. Factori psihologici ai fenomenului placebo 3.1. Bolnavul ca factor al efectului placebo 3.2. Boala ca factor al efectului placebo 3.3. Terapeutul ca factor al efectului placebo 3.4. Calitatea rela(iei terapeutice ~i efectul placebo 3.5. Fonna fannaceutica a medicamentului ~i efecml placebo 3.6. Spita]ul ca placebo 4. Asupra mecanismelor patogcnetice a]e fenomenului placebo 4.1. Mecanismele condi(ionarii din perspectiva te:lOmenului placebo 4.2. Sugestia exercitata de medic ~i fenomenul placebo 5. Factori nespecifici ai ageniilor psihofannacologici 6. Problematica relatiei terapeutiee in eoudiliile psihofannacologiei cIinice 7. Asupra compulsie! prescrip(iei psihofarmacologice ~i imperativul cunoa~terii clinice 8. Relatia terapeutica ~i problematica transferenliala Bib Iiografie ; , Capitolul VIII PSIHOTERAPIA: PRINCIPII ~I ME TO DO LOGIE ................................................................•...... I.Psihoterapia modema: izvoare ~i istorie ; 2. Psihoterapia ca expresie a culturii : 3. Definitiile ~iacceptiunile psihoterapiei 4. Sensuri]e si semnificatiiie notiunii de psihoterapie 5. Izvoare te~retice si In psihoteraoie .. m~dele op'erationale , 6. Tehnici ~i metode in psihoterapie 7. Factori comuni (nonspecifici) In psihoterapie 8. Aria obiectivelor psihoterapiilor 9. Orientari psihoterapeutice in diferite situalii clinice ~i conditii nosografice 10. Selectia pacienlilor pentru psihorerapic ~i interviul initial, investigativ-instructiv (evaluarea de orientare in psihotcrapic) II. Cadml ~i programul de desta~urare a psihoterapiei 12. Eficacitatea real a ~i aparema a psihoterapiilor 12.1. Problema remisiunii spontane ~i a implicatiilor ei asupra rezuItatelor psihoterapiei ]2.2. Problema agravarii starii pacientului prin psihoterapie ................................•........................ 12.3. Asupra eficacit5(ii comparative a psihoterapiilor 12.4. Factori ai eficacitalii psihoterapiei 12.5. Asupra posibilitiitilor actuale de evaluare a rezultatclor psihoterapiei Bibliografie ,
.-

191 19] ] 92 ]92 194 ]94 195 ] 95 195 ] 96 196 ] 99 200 202 204 207 207 209 21 0 21 ] 212 213 215 216 218 219 220
221

L

222 223 224 225 228 229 231 23]
231

Capito]ul IX PSIHANALIZA SI PSIHOTERAPIA PSIHANALITICA I. Acceptiuni si ~inonimii ale notiunii de psihanaliza ].1. Psiha~aliza ca teorie a p;ihicului , 1.2. Psihanaliza ca metoda de investigaiie a psihicului : 1.3. Psihanaliza ca metoda de psihoterapie 2. Asupra istoriei psihanalizei ~i a contributiei lui S. Freud la edificarea psihanalizei 3. Asupra "aparatului psihic" ~i a instantelor sale "topo]ogice" din perspectiva teoriei psihanalitice 4. Semnificatia simptomului din perspectiv5 psihanalitica 5. Psihanaliza ca metoda de psihoterapie 5.]. Evantaiul psihoterapiiIor: de la psihanaliza la terapia comportamentala 5.2. Organizarea si cadml de destasurare a curci psihanalitice 5.3. Principalele tehnici ale psihan~lizei 5.4. Terapeutul ~i pacientul in procesul analitic

232 232 233 235 240 .241 241 242 243 246

7

_31

5.5. Rela~ia terapeutica in abordarea psihanalitica 5.6. Relaiia transfereniiala in psihanaliza: transfer, contratransfer, nevroza de transfer. 5.7. Indicaiiile ~i contraindicaiiile psihanalizei B ibliografie : Capitolul X

247 249 251 252

TERAPIA COGNITIV A
I. Izvoare teoretice ale terapiei cognitive 2. Cogni\ia, element primar ~i central al teoriei ~i al terapiei cognitive 2.1. Asupra accepiiunii ~i definiiiei nOiiunii de cogniiie 2.2. Implicarea cogniiiei In psihologie ~i In psihopatologie 3. Structura teoriei cognitive ~i rela\ia ei cu patogenia tulburarii depresive 3.1. Triada cognitiva 3.2. Schemele cognitive 3.3. Disfunc\iile s:m distorsiunile cognitive 4. Structura terapiei cognitive ~i procesul terapeutic 4.1. Principalelc tchniei ale tcrapiei cognitive 4.2. Modul de actiunc al tcrapici cognitive 4.3. Elcmcnte tcrapeutice asociate ~i coneurente ale terapiei cognitive 4.4. Caracteristici didactice ale terapiei cognitive 4.5. Combinarea terapiei cognitive cu mcdicamentele antidepresive 5. Indica\iile ~i contraindica\iile terapiei cognitive 6. Eficien\a tcrapiei cognitive; rezultate comparative ale principalelor abordari terapeutice Bib liografie Capitolul XI

255
255 258 258 259 259 259 260 261 262 263 264 265 266 266 267 268 269

PSIHOTERAPIA IN GRUP
I. Operaiionalitatea defini(iilor ~i aria sinonimiilor psihoterapiilor in grup 2. Istoria ~i evolu\ia psihoterapiei in grup 2.1. Principii.e didactice in psihoterapia in grup 2.2. Contribuiia psihanalizei la psihoterapia in grup 2.3. Psihoterapia in grup astazi 3. Organizarea grupului terapeutic 3.1. Selec(ia pacieniilor pentru psihoterapia in grup 3.2. Pregatirea pacicn\ilor pentru psihoterapia in grup 4. Compozitia, structura ~i funciionarea grupului terapeutic 4.1. Compoziiia grupului terapeutic 4.2. Structura grupului terapeutic 4.3. Dinamica participarii membrilor la grupul terapeutic 4.4. Functionarea gnlpului terapeutic 5. Statutul ~i rolul terapeutului in coordonarea activita\ii grupului 5.1. Rolul psihoterapeutului in conducerea activitaiii grupului 5.2. Personalitatea terapeutului ~i calitaiile care ii permit lndeplinirea rolului de conducator al grupului 5.3. Coterapeutul (terapeutul asistent sau consultant) 5.4. Expectaiiile ~iobligaiiile membrilor grupului 6. DesIa~urarea ~ediniei de psihoterapie in grup 6.1. Stimularea participarii membrilor la activitatea grupului 6.2. Coniinutul comunicarii 6.3. Tema supusa analizei grupului 7. Integrarea pacieniilor in grup ~i evoluiia grupului terapeutic 7.1. Stadii evolutive ale gmpului terapeutic

271
271 273 274 275 277 277 278 279 280 280 282 283 284 287 287 288 289 290 290 291 291 292 292 293

8

7.2. ~edintele alternate - un test al maturiz1irii grupului :;;iun pas spre societate 7.3. Incheierea psihoterapiei In grup 8. Specificul psihologic al grupului terapeutic 9. Principalele procese psihologice care apar In grupurile psihoterapeutice 9.1. Universalizarea - ca mijloc de dizolvare a solipsismului 9.2. Coeziunea - ca proces de valorizare a grupuluiterapeutic 9.3. Identificarea cu terapeutul. 9.4. Transferul - ca ata~ament incon~tient fata de 0 persoana semnificativa 9.5. Presiunea grupului 9.6.Ventilatia ~i catarsis-ul- ca forme de exprimare libera 9.7. Abreactia - ca experienta terapeutica a rerrairii evenimentelor :;;ia sentimentelor. 9.8. Intelectualizarea - ca disponibilitate de cunoa~tere ~i stapanire a realitatii 9.9. Testarea realitatii - ca disponibilitate de evaluare obiectiva a lumii 10. Grupul - ca factor terapeutic ; : 10.1. Rolul eseniial al grupului in procesul de ameliorare:;;i vindecare 10.2. Factori care inhiba spiritul de grup diminuand valoarea terapeutica a grupului 10.3. Salonul de pacienii - ca 0 unitate terapeutica de grup deschis, heterogen II. Psihoterapia In grup din perspectiva psihanalitiea 12. Clasificarea psihoterapiilor in grup 13. Raportul dintre psihoterapia individuala ~i psihoterapia In grup 14. Psihoterapia combinata - 0 modalitate terapeutidi tot mai frecvent recomandata 14.1. Psihoterapia combinata din perspectiva integr1irii elementelor pozitive ale relatiei diadice ~i de grup 14.2. Caracterul proceselor psihodinamice ~i terapeutice In psihoterapia combinata 14.3. Psihoterapia de grup interactional-structurata 15. Observaiii asupra psihoterapiei In grup In principalele entitati nosografice psihiatrice 16. Psihoterapia In grup a pacientilor eu durere eronicii 16.1. Durerea croniea - model particular de tulburare psihosomatica 16.2. Organizarea gnlpului terapeutic al pacientilor cu sindrom algic cronic 16.3. Abordarea terapeutica In grupul de pacien(i cu durere cronica 17. Aspecte ale psihoterapiei In grup In unele boli psihosomatice 18. Psihoterapia in grup cu copii ~i adolescenti 19. Indicatiile ~i contraindieatiile psihoterapiei In grup Bib Iiografie Capitolul XII .........................................................................................................•.......................... I. Actualitatea si validitatea metodei 2. Psihodrama : ca replica metodologica fata de psihanaliza cIasica ; 3. Psihodrama -Intre psihoterapia individuala ~i psihoterapia In grup 4. Elemente specifice ale terapiei psihodramatice 5. Roluri In psihodrama 6. Grupul psihodramatic ~i dinamica de grup 7. Indicatiiie ~i posibilele aplicatii ale psihodramei Bibliografie Capitolul XIII PSmOTERAPIA

295 295 296 297 298 298 299 299 301 301 302 302 303 304 304 305 307 308 312 313 314 315 316 316 317 320 320 321 322 324 325 328 328 331 331 332 333 334 335 337 339 340 341 341 341 342 ; 343

psrno DRAMA

iN BOLILE PSIHOSOMATICE

.............................•.........................•.................

1. Psihosomatica din perspectiva validarii etlopatogenetice ~i a abordarii psihoterapeutice IT, Patologia psihosomatica - sfera si continut. 1.2. Contribuiia factorilor psihosoci~li la e~iologia bohlor psihosomatice 1.3. Rolul evenimentelor psihotraumatizante, al situatiilor conflictuale ~i frustrante in aparitia bolilor psihosomatice

,

9

~

"1.4. "Stresul biologic fundamental", consecinta a pierderii afective 1.5. Boala psihosomatica dinperspectiva ecologica ~i psihoterapeutica 1.6. Supozi\ia specificitatii conflictului psihic !Iirolul sau in raspunsul psihosomatic 1.7. Profilul personalita\ii pacientului psihosomatic din perspectiva procesului psihoterapeutic : 1.8. Necesitatea psihoterapiei bolilor psihosomatice din considerente etiopatogenetice 1.9. Psihoterapia in bolile psihosomatice, consecinta inerenta a unei abordari cIinico-terapeutice holistice , 2. Probleme metodologice in abordarea psihoterapeutic1i a pacientilor psihosomatici 2. I. Particularita\i ale relatiei medic-bolnav in medicina psihosomatica, din perspecti va psihoterapeutica 2.2. Obiectivele 9i conduita psihoterapeutului in abordarea pacientilor psihosomatici 2.3. Complianta 9i selec\ia pacien\ilor psihosomatici pentru psihoterapie 2.4. Consultatia psihiatrica in clinica de boli somatice; consultaiia de legatura psihiatrica 3. Principalele metode psihoterapeutice utilizate in psihoterapia pacien\ilor psihosomatici 3. I. Psihoterapia suportiva in bolile psihomatice 3.2. Utilizarea biofcedback-ului in tcrapia bolilor psihosomatice 3.3. Asupra oportunita\ii psihanalitice in bolile psihosomatice 3.4. Combinarea tcrapiei farmacologice ~i psihologice in boIiIe psihosomatice 4. Particubrit3.\i ale psihoterapiei in principalele boli psihosomatice 4. I. Boala coronariana din perspectiva psihologiei clinice 9i a abordarii psihoterapeutice 4.2. Hipertensiunea arterial a esen\iala sub unghi psihologic !Iipsihoterapeutic 4.3. Astmul bron9ic - psihopatologie ~i psihoterapie 4.4. Ulcerul duodenal - abordare psihoterapeutica din perspcctiva psihosomatica 4.5. Co!ita ulceroasasub unghi psihosomatiqi psihoterapeutic 4.6. Artrita rellmatc)ida di~ perspectiva psihosomatica 9i psihoterapeutica 4.7. Suprapondcraiitatca 9i obezitatea cIinica din perspectiva psihosomatica 9i psihoterapeutica : L1.8. Abordari psihofarmacologice 9i psihoterapeutice utilizate in limitarea ~i reducerea obezitatii clinice 4.9. Analiza comparativa a eficacita\ii abordarilor psihoterapeutice 9i psihofarmacologice utilizate in reduce rea obezitll\ii c1inice 4. I O. Rezultate 9i reeomandari In psihoterapia pacien\ilor psihosomatici Bibliografie Capitolul XIV PSIHOTERAP1E S1 PS1HOFAR1\1ACOLOGIE

345 347 348 350 351 355 357 357 358 360 361 363 364 365 367 372 374 374 385 390 395 ·

,409~._
408 413 429 437 441 442 447 447 448 449 450 451 452 453 453 455 456 457 460

,

I. Apariiia psihofannacologiei In contextul terapiilor psihologice 2. Originile opozi\iei dintre psihofarmacologie 9i psihoterapie 3. Investitie narcisica si realitate farmacodinamica 4. ~tiin\a psihofarmac~logica 9i psihoterapia psihanalitica 4.1. Opozitia de principiu a psihanalizei fata de psihofarmacologie 5. Terapia bifoca11i- compromisul psihanalistului, impus de ameniniarea existentei pacientului .: 6. Eviden\ele psihofarmacologiei c1inice ~i postulatele psihoterapiei analitice 6.1. Observa\ii ale psihanali9tilor asupra utilizarii comparative a psihoterapiei 9i a neurolepticelor 7. Extinderea indica\iilor psihoterapiei prin intermediul psihofarmacologiei 8. Tendin\a actual a generala a terapiei psihiatrice: asocierea mijloacelor psihofam1acologice 9i psihoterapeutice 9. Asupra unor modalitati concrete de asociere a psihofam1acologiei eu psihoterapia Bibl iografie

10

~-

PREFATA

Relatiile psihologiei cu medicina, a CarOl'sorginte poate fi regasita in primele acte medicale, cunosc actualmenteo reevaluare clinicii impusa de excl::siva orientare tehnica manifestatii in investigatie ~i terapeutica. A devenit astfel evidcnta nevoia de umanizare a relatiilor eu pacientul, de personalizare a actului medical ~i de revalorizare :lj. cxamcnului clinic in special. Bazandu-se pe 0 viziune integrativii, psihologia medicaHl pune in centrul prcocuparilor sale ornul aflat sub incidenta bolii, abordandu-l intr-o perspcctiva dinamica ~icomprehensivii, in istoria dezvoltiirii lui psiho-illdividuale ~i socia!e, din care desprindc semnificatii esentiale, care-i permit orientarea rcalista asupra sHirii prezente ~i pcrspectivelor sale. orientarea sa aplicativii, lucrarea a cautat sa raspundii scopdui propus, acela de cunoa~tere aprofundata a pacientului din perspectiva boiii sale, de cunoa~tere a fC:lomenalu1ui, in tendinta continua de evidentiere a urnunului, considcrat aid drept ccrol~r al esen;ia!ului. Pastrand ca aspect fundamental elementul re!ational~ interpersonal, psihologia llicdicala dcniiscste directe si ". , 1.1.- fantnl observatiei 1 , individuale, .•••. proDTIU-ZlS clinict?-, recmgand la observatii mediate, indirecte, obtinute prin tehnici, teste ~i metode de lab orator, care confera con~inut explorarii psihologice paraclinice. Prin aceasta, psihologia medicala pastreaza ample rela~ii cu psihologia experimentala, psihofiziologia ~i psihometria. Totodata, prin direc~ionarea sa esentialmente eliniea, ea prezintii ample deschideri asupra fiecami domeniu medical, a carui problematica psihologica speci:i:ica 0 abordeaza in mod primordial. Din aceasta perspectiva lucrarea aduce preciziiri necesare chiar in privinta sferei ~i continutului domeniului, intrucat, de~i a depa~it un secol de evolu~ie, dezvoltare ~i afinnare, ca domeniu aplicativ de cunoa~tere ~icercetare, psihologia medicalil i~i continua procesul de cnstalizare ~i delimitare. Totodata, pentru anumite domenii ale medicinii ~i in primul rand al etiopatogeniei ~i terapiei; psihologia medicaHi prezinta noi valente"susceptibile de a fi valorificate in cadrul unoI' probleme epistemologice medicale inca neelucidate. Astfel, eu toate remarcabilele progrese inregistrate in cunoa~terea cauzelor bolilor, rolul implicatiilor psihologice in complexele plurifactoriale etiologice este tot mai intens invocat. Sub acest unghi se mentioneaza ca nu numai in aria vasta a bolilor psihosomatice, dar ~i in privinta iatrogeniilor ~i conversiilor, elementul psihogen este tot mai elocvent subliniat

h

11

:~"">-<-==.,,,;:~

4!!!!1'-!lP'j...,

=

T ••

"

~-'''-~~-----'-.'-_._---~~~-._---

si mai stiintific analizat.

, i~timp ce contributia psihoiogiei medicalc la descifrarea prob1emelor etiopatogepjce se inserie in aria preocuparilor sale ~tii!1titicc, rolul sau in asistenta medicaUi prepriuzisa se afla In prim-pl::mul actiunilor practice .. A.cestea devin eu atat mai necesare in situatiile In care, prin natum 9i gravitatea sa, bonIa sc instituie ca un moment de interoga~ie, ell opcrioada de amdo:lsa expectatie, direia psihologia medica1a ii peate raspunde prin disponibilW'ili psihoterapcutice care-i revin prin continutul demersurilor sale si , prin vocatie. ,
-1' - pSl11010g1c;l "' 1 ' Aceasta.• COIltrlOU\le ~1. •.•• 1 111::ulC,11e

••.•.•• "t"-.Leste ell ala:. mal necesara"'"ell ca In SltU3,

ti a

de boala, particulara ~i In fapt singubrll pentru padent, el patrunde Intr-o 1ume a semr1e1or de intrebare determinaia prinir-un proces de autoanaliza. Trait pe fundaiul nesigurantei, al necunoa9tcrii ~i uneori al ignorantei, acest proees este suseeptibil sa determine aparitia de noi simptome care se pot constitui intr-o a doua boaHi, de fapt 0 stare morbidil secundara, expresie a trairii sufcrintei ~i reactiei insului 1a afectiunea propriu-zisa, considerata ca boaIa primara. De cele mai multe ori insa, este vorba de 0 potentare a simptomatologici acesteia prin coeficientul de psihogenie, rleterminat de eonstiinta boHi ca atarc. Dj ferit de la un. ins la altul, in functie " , de natura, gravitatea sau momentui evolutiv <21 bolii, dar mai r.:lesde structtlra personalitatii pacientului, aceastii potentare psihogenetica se l'nscrie, de asemenea, in aria actiunilor de psihologie medicaUi. In faza actualil a evolutiei ~tiintelor medicale ~iantropologice, a dezvoltarii gandirii ~i conceptiilor filozofice, cand existi'. un consens privind unitatea somatopsihica, fenomenelc ~i stariie psihologicc care insotesc afectiunile somatice sunt nu numai recunoscute, ci ~i investigate ~i estimate in fiecare boala ~i in fie care situatie clinic a particulara. De fapt, implicatiiIc psihologiei asupra medicinii elinice, intotdeauna apreeiate ca neindoielnicc, au devenit actualmente axiomatice, fiindsupuse studiului prin numeroase programe ~tiil1tifice, in fiecare domeniu al bolilor somatice.
.

Intrucat orief.)bos15, indifercilt de Ii.aillrasau gravitatea sa, constituic 0 expcrien~a 1 'h'ica ~a negaliva pardClltara, uC ccle men i11Uite on••••••• ameli ~1uramatIca, angajarea pSh pacientului este profunda 9i autcntica. Daca reactia psihologica a pacientului este constanta in orice afectiune somaticil, oriel1tarea medicuIui asupra starii psihiee a paeientului trebuie sa eomporte 0 valoare axiOlr.atica. De9i preocupat de boala, el nu ramane la nivelul fenomenal al acesteia, ci aoordeaza in mod primordial omul aflat sub ineidenta , suferintei , , eu emotiile, anxietatile, frustratiile, Cll triiirile ~i reactiile pe care boala Ie dezvoltii. Totodata, cunoa9terea autentica a persoanei care prezinta acest proces, a structurii psihismului sau susceptibil de a conditiona 9i influenta toate componentele bolii, de la cele etiopatogenice la cele c1inico-terapeutice 9i evolutiv-prognostice, se inscrie in dezideratul cunoa~terii integrale, comprehensive, totale. Prin eficacitatea contributiei sale, psihoiogul clinician s-a dovedit un colaborator necesar nu numai in domenii medicale dcvenite traditionale , " ci si in altele noi cum este
•• ••.•.•.. 1· .•• ...1 .•• ..:1 • ..., •
..•.

,

psihofannacologia, un de testarca actiunii substantelor psihotrope a devenit 0 activitate cvasispecifica a psihologiei clinice. 12

ir U;;.;: ~:,:,;.'-1-·.u:", )')'"\:;,,)1>,:;.'::: UNI\rERSITATEA

.L-·~ L·:-:1,

SPffiU HARET

BILBLIOTECA
. particularitate a relatiilor profesionale din domedile psihomedicale consti'i in faptul ca spre deosebire de relatii1e medicului cu a1ti speciali9ti ::mgajati In munen. de investigatie, rdatii mediate prin aparate ori prin produsele biologice recoltate, colaborarea ell psihologul implica relatii directe, determinate de specificul abordarilor ~iactivitatilor saic care sunt nemijlocite ~i interpersonale. Complexitatea domeniului in care i~i dcsfil~oara activitatea, bogatir. ~i lloutatea mijloacelor investigatorii, precum ~i caracterul incdit al fic~arui c~z examinat ccnfedi psihologului clinician 0 activitate privilegiata in ccrcetare, domcniu In care ~i-a asigurat o veritabila consacrare. Aceasta se datore~te faptlilui ca spre deosebirc de aiti specia1i~ti, psihologul nu face propriu-zis un examen ~iniei nu intreprinde 0 invcstigatie, ci desfa~oara o explorare, ceea ce ii asigura un stah.~ pariicuhlr in eercctare. Contributia psihologului clinician in domeniul eercetarii med.icale este regasiti in toate ariile activitatii sale, de la campul vast al cauzelor tulburiirii psihice ~i somaticc, de la analiza faetorilor genetici, eredo-familiali ~i psihosociali, Ia studiul incidentei ~i barcia, al terapiei ea prevalen~ei diverselor entit1'itinozografice, a1 reac;iilor insului proces ~i al evaluarii rezultatelor terapiei, pana In elaborarca cKamcndor psihoI1ictriec ~i validarea instrumentelor investigatiei sale specifice . .- In afara eontributiei sale la aprofundarca cnl10astcrii simvtomatologicl bolii si a conduitei insului in boala, psihologia medicaHi cste implicata in sustinerea tcnlpeutidi ~i de sanogeneza generaHi. 1ntrudit orice act tcrapeutic se desili~oara pe un fundal psihologic, care-i confera ~ieonditioneaza valentcle sanogcnetice, este nelEdoiclnic faptul ca interventiile terapeutice, indiferent de natura lor gilsesc resurs,= de valorificare in in general domeniul psihologiei medicale. De fapt, orice :1Criune farmacodhl:1lnici1 ~i uctivitatea farmacocinetica poate fi potentata sau dimhmata de factori subiectivi, evidentiati de investigapa psihologica.' Pe langs. aceste aspecte psihologice, care acrcditeazii eficacitmea diferitelor actiuni tcrapcutice, psihologia medicala ~i-a dezvoltat ffiijloace de tr ••iamcnt specifice, a caror expresie 0 constituie metodele ~iprocedeele psihGtuap~utic<;. Printr-o judieioasa selectic ~i aplicare practica, aceste metode de tratament psihologic pot completa ~i potenta cfectnl actului terapeutic specific, in orice domeniu dinie, de la psihiatrie la chimrgie, de la dermatologie la stomatologie. Activitatea psihologilor clinicieni nu se desfa~oarii llumai in aria investigatiei, asistentei sau a psihoterapiei, ci ~i prin participarea lor la instan~c decizionale in cadrul comisiilor de evaluare a eapacitatilor profesionale sau al comisiilor medico-legale. Toate acestea au :facutea psihologia medicaHi sa fie apreciata de ditre cei mai acreditati c1inicieni contemporani ca 0 "~tiin¥i fundamentala in medicina" sau ca "0 ~tiinta de baza in medicina". Totodata, mai mult de jumatate din numarul psihologilor practicieni i~i des:fa~oara activitatea in domeniul medical, psihologia medicala reprezentand cea mai mare specialitate dintre ramurilepsihologiei aplicate.
Mr. Inv. "." .. J0J::J

o

-

b

,

,

.••••.••

J

.-'

1ntr-oseprivire get'efi11a asuPt:~;~W~~l1~' ~i perspectivelor psihologiei medicale, poate coristat~&V inle¥esu1dlh ~ntru..cunoasf a h.'l " r.:~' IN'f!!.U' rea si , asistcnta • psihologica ~
>.A < A

"

~vqA~

~~~f~, ~ ~~

J.

F\Il<l/~ 1;

,~~~

rnB~IO!fCA irv. :!!i:t_8_

~

I I I
l7

13

bolnavului este intens invocat ~i general manifestat. Totodata, preocuparea medicilor pentru psihologie este dublata de 0 gandire psihologica izvoratil din practidi ~i continuu stimulata de activitatea clinid. Prin problematic a sa generaUi psihologia medicaUi realizeaza 0 recvaluare a eticii practicii medicale ~i 0 mai marc deschidere asupra relatiiIor profesionale. Sub acest aspect, al nonnelor morale medicale, psihologia medievaUi analizeaza in primul rand relatiile interpersonale dintre medic ~ibolnav, care insotesc ace~ti protagoni~ti ai actului medical de Ia initierea rclntiei anamncsticc pana la incheierea actiunii terapeutice. Fundamentata, stimulata ~i mode1ata de sistemul social, psihologia medicala contribuie Ia crearea unui mediu mora! eu un inalt continut umanitar, in care nonnele etice sa devina inerente valorilor profesionale, fiind tot atat de importante in cadrul activitatii clinice ca si stiintifice si tehnice. , cunostintele "" t deorinderile .•.

Automl.

14

Capitolul I

PSIHOLOGIA MEDICALA SFERA 81 CONTINUT

,

,

Remarcabilele progrese medicale ca ~i recentele schimbari socia1e au ipostaziat in medicina raporturi noi, particulare, concretizate prin trei axe directoare: bolnav-boala, bo1nav-medicina, bolnav-societate. In analiza acestui complex rela1;iona1,bo1navu1 apare ca element esentia1 ce trebuie in1;e1esatat prin prisma suferintei ~i starii sale, cat ~i a situatiei lui deosebite, uneori exceptiona1e; de aici decurge variabi1itatea infinita a comportamentului sau in situa1;ia de boala ~i a aspectelor sale atitudinale. Fara a cunoa~te progrese1e medicale ca atare, dar con~tient de existenta lor, bo1navu1 are noi ~i inalte expectafii fata de medicina, [ata de institutia medicala, ca atare, ~i fata de medic, de la care a~teapta vindecarea; el considera interventia medicala ca un fapt firesc, iar boa1a ca pe un rau ce trebuie ~i poate fi inlaturat. Evo1utia favorabilaa bolii a devenit pentru bolnav un fapt scontat, iar procesu1 de vindecare, fiind inieles ca 0 etapa fireasca in evo1utia afec1;iunii, nu mai pastreaza legiitura, univoca in trecut, cu ideea de sa1vare. Agravarea, ca ~i cronicizarea, sunt apreciate ca eventualitati rare, improbabi1e, care nu sunt core1ate cu natura sau severitatea afeqiunii, ci cu competente profesionale ~i orientari terapeutice inadecvate sau neinspirate. In plus, asistenta medicala actual a este marcata de 0 expectatie disproportionata a pacientului ~i a familiei sale rata de posibilitatile terapeutice, in sensu1 ca, in virtute a progreselor efective inregistrate in acest domeniu, s-au investit sperante exagerate care, in mod real, nu pot fi indeplinite. Neconcordan1;a expectatiilor pacieniilor fat a de nivelul posibilitatilor actuale a determinat 0 criza a medicinii pe care aceasta cauta sa 0 rezolve prin reanalizarea orientarilor si revalorizarea resurselor sanogenetice. Pe acest fundal, reconsiderarea rela1;iilor medicinii cu psihologia apare nu numai ca necesara, ci ~i salutara, sinuoasa lor raportare regasindu-se actulamente pe un teren fertil de implicare.

1. Izvoare etimologice ~i acceptiuni ale psihologiei eUnice
Situata la confluenta psihologiei cu medicina, psihologia clinica i~i afla sorgintea in domeniul filozofiei, psihopedagogiei ~i sociologiei; totu~i, prin acest atribut adjecti15

val, de clinica, se dore~te sublinierea caracterului sau medical, avand ca element de continua referinta omul bolnav sau aflat in stare de suferinta. Intr-adevar, spre deosebire de psihologia medicala, care cuprinde 0 problematica mai ampla ~i 0 arie mai extinsa de preocupari, psihologia clinica are in vedere mai ales starea ~i situatia pacientului asupra caruia intrevine nemijloeit, ilustrandu-~i astfel caracterul sau pregnant aplicativ. Subliniem insa faptul ea atributul de "clinica" nu mai pastreaza decat 0 slaba ~i poate aparenta legatura eu sensul sau etimologic (groklinikos sau lat. clinicus, bolnav la pat) intalnit initialla Plinius eel Batran, care-l utiliza spre a desemna ingrijirile acordate bolnavului imobilizat. Mentionam, toto data, faptul di in epoca Rena~terii, alaturi de aceasta aeceptiune, notiunea de "clinic" era folosita in sens pedagogic, instructiv, sprc a ilustra inva!amantul aplicativ desfa~urat in spital, Hinga patul bolnavului. Aceasta metoda adoptata in formarea medieala a fost urmaU'i eu tot mai multa vigoare pana in zilelc noastre, cand intreg invatamantul clinic se desIa~oara in spital, fiind ilustrat prin observatia, analiza ~i discutia cazurilor clinice. Pe lingii evolutia sa semantica din domeniul medical, notiunii de clinica ii putem descifra ~i 0 sorginte filozofid. Astfel, constatam ca John Locke folosea notiunea de "clinica"in argumentarea sistemului sau filozofic ~i0 considera definitorie in exprimarea "experientei sensibile". Pomind de aici, orientarea clinica ce a determinat rcvolutionarea cunoa~terii in medicina seeolului al 17-lea a avut la baza metoda empirica al carei deziderat era observatia , directa, imediata si , nemiJolocita. In felul acesta, medieina clinic a, prin orientarea sa pragmatic a, s-a afirmat in antiteza cu teoria, considerata ca desprinsa de individual ~i coneret ~i eali'iuzita de interpretarea scolastica. Pe de alta parte, metoda clinica, in virtutea observatiei directe pe care 0 preconizeaza, se opune metodei experimentale, ce are la baza cunoa~terea mijlocita, mediata. Prin antiteza initial a fata de teorie, ca ~i fata de experiment, orientarea cliniea s-a dovedit a fi deosebit de fecunda pentru cunoa~tere, ea impunandu-se atat in medicina cat ~iin psihologie, subordonandu-~i actul mediat, investigator, tradus prin teste sau analize de laborator. Medicina clinica s-a afirmat nu numai prin studiul direct, coneret ~i imediat al cazurilor patologice, ci ~iprin analiza lor individuaH'i, atat in situaiia prezenta, cat ~iin viziune 10ngitudinaUi. Aceasta accepiiune a notiunii de clinica a fost preconizata de Littre (1873), pentru a defini medicina care vizeaza studiul individual al bolnavilor. Prin oportunitatea ~i utilitatea sa, noua metoda, de analiza individuala a cazurilor, a fost aplicata, inca de la inceputul secolului nostru ~i in domeniul psihologiei, atat in investigarea bolnavilor, cat ~i in afara ariilor patologiei, largirea sferei notiunii de psihologie clinica vizand astfel tendinta de "a conota extensiunea spiritului clinic ~i a mctodei clinice asupra cazurilor individuale care nu sunt neaparat medicale" (DoLagache, 1961, p. 1) Pe de alta parte, constatam ca persista 0 anumita confuzie intre noiiunea de 16

psihologie dinica (cultivata in studiile anglo-saxone) ~i aceea de metoda cUnica (ce vizeaza explorarea psihologidi directa ~i aprofundata a cazurilor individuale, nonnale ~i patologice), initiata ~i promovata prin excelenta de psihologia franceza. Dezvoltata ea 0 replica fata de analiza teoretica, precum ~ifata de cercetarea experimentaHi ~ide evaluarea statistica, metoda cUnica nu are comun cu psihologia cUnica (In afara de simpla omonimie) dedit faptul ea ambele folosese analiza individuaHi a eazurilor, procedeu comun, dealtfel, intregii patologii. Faptul ca metoda eliniea vizeaza, in afara eazurilor patologice, ~ipe cele considerate nonnale nu asigura insa psihologiei clinice 0 sfera mai larga dedit psihologiei medicale. Aeeasta eu atat mai mult eu cat, continutul unei notiuni nu este tributar etimologiei sale, ci domeniului faptic pe care-l ilustreaza; astfel, psihologia clinica nu poate fi restransa la analiza psihologica directa a pacientilor intemati, aria sa fiind extinsa ~i asupra problematicii medicale din afara stationarelor ~i din spitale. In acest context subliniem distinctia intre metoda cUnica ~i psihologia clinica, pentru a putea fi evitata confuzia determinata de sinonimia termenilor. Metoda clinka vizeaza studiul individual al cazurilor normale ~i patologice sau abordarea care permite intelegcrea aprofundata ~i intrinsec-comparativa a individualului, in raport cu conjunctura socioprofesionaHi ~i familial a, cu experienta de viat:i, Cll motivatiile ~i expectatiile bolnavului; metoda clinica este deci orientata spre studiul "singularului ~i simptomaticului, ai diferentialului ~i comparativului" (P. Fedida, 1968, p. 911). In acest sens, metoda clinica este utilizata, nu numai in medicina uncle a fost consacrata, ci ~i in psihologie, pedagogic ca ~i in domenii particulare de cunoa~tere ~i investigare, ca acelea ale pe;-sonologici, psiha.'1alizci, psihoterapiei, consilierii ~iorientarii ~colare ~i profesionale. Desigur, in tiirilc de limba engleza continutul notiunii de psihoiogie clinica a fost extins, dincol0 de ariile spitalului, asupra tuturor situatiilor patologice sau disfunctionale, suseeptibile de-a fi investigate prin metoda c1inica; in aceste tari, sfera notiunii de psihologie clinica "este cea mai vasta", iar "domeniul clinic inglobeaza toate institutiile ~i eonsultatiile care se ocupa, in scop terapeutic sau profilactic, de subiecti bolnavi, fragili sau inadaptati" (W. J. Schraml, 1973, p. 91). Psihologia clinidi este axata asupra "intelegerii cazului particular al bolnavului, care-~i triiief?te boala eu temperamentul sau propriu, eu trecutul 9i istoria sa individuala, toate acestea conducand spre nuantarea unui diagnostic ~i instituirea unui tratament" (J. Favez-Boutonier, 1961, p. 321). Remarcandu-se prin cercetarea individualului ~i particularului, a uniciHitii insului in boaHi, psihologia clinica are in vedere, in egaHi masura, ~i situatia sa real a, aria contextuala in care el se dezvolta ~i care il determina. Tocmai de aceea, in afara "scopului 9tiintific" de a participa la stabilirea unui diagnostic, psihologia clinica este orientati'i ~i asupra "scopului practic, de a consilia, de a vindeca, de a educa sau de a reeduca" (G. Chabalier, 1963, p. 496). Psihologia clinica i~i inscrie deci, printre dezideratele sale, nu numai cunoa~terea insului, confruntat eu 0 boala, aflat intr-o situatie unica ~i particulara ci ~i terapia
17

~.

.. pU.entional acceptaHi.4. eu mai bune posibilitati de autoexprimare" (D. intnlcat "adjectivul de clinicii are pentm nespeciali~ti 0 conotatie medicala" (J.mal fiU con +. I•.•.) "iUH/.- . p. car duce la interogarea medicinii psihiatrice asupra propriilor ei fundamente" (P."ambiguitatca psihologiei clinicc iilccpe inca de la numele sau". separat sau in mod contradictoriu) 0 atitudine •..! . 'in special de limba franceza.: suficienta pentru a fonda conceptul in noua sa legitimitate.• +:lrv"J' fi '-'t'-.••. "aceasta se intereseaza mai ales de structura personalitatii ~iacorda atentie mai mica celorlalte domenii" (.•.~~ ::>aU ula1." t.. u. " -" n. intr-o evaluare individuala.UJ£06.. It sau mal . p. nu numai ca TIU cst·.a '-. Clinlcicnii din aceasta ultima categorie.hOiOgle 1 '. Fuve~-Boutonier.a. pe de alta parte.. aceasta notiune poatc exprima (simultan. Considerata ca "ramura a psihologiei" ~i analizata din aceasta perspectiva. 0 l.L . 2990). 'inplus singura justifieare medicala..:1 .Delay. Shakow. ci ~iin interiorul psihologiei insa~i. 33). :tvlunifcst2.1\.'-~ __ ~ .. inca realizata. acceptfu1d ~idezvoltfrnd metoda cliniei. o analiza a rcvistei studiilor din acest domeniu releva faptul ca numero~i autori (in special de limba cngleza) folosesc in mod constant notiunea de psihologic c1inica. p.•. Pe de alta prte. n. DUCliil •..•. 1980. In timp ce a1tii.1" . p. prefcra notiunea de psihologie medicala. v UIVL.:. p. mai ales psihiatrica. 2.." •• (R Z azzo.. GuiHaumin.• ~.. ... _ •. a aplicatiilor clinice ale psihologici..T. sinonimia in care cele doua notiuni sllnt utilizate flind in mod cOI". conform opiniei lor. rtt"o _. . U .:U. n. ~ .. ~ SUi'" . astfelincat "putem aprecia ca ar fi de preferat sa diutam un alt adjectiv In locul celui de clinic pentru a califlca acest domeniu al psihologiei" (J. au manifestat rezervc fata de "psihologie c1inidi".necesara.•... nu a fos.•. 1967.. ._ ~~-. us..u.'. 3). "t"'n111t .••. Pichot. Ie. dificila ~i intmcatva fastidioasa. P.1. 1968. .•.".ndrezerve rata de notiunea de "psihologie clinica" ~i optand pcntm mentinerca acekia de "psihologie medicali'i". 1968.. 1: notiunea de psihologie clinica "nu ar defini un nou domeniu de cunoa~terc sau de practica od 0 1l0ua discipl1!la de cercetare..O.LoJtI~ru. cumlasa sa se creada unii auton" (P... psihologia clinidi "reprezinta un corp de cuno~tinte ~i abilitiiti. +.. Fedida. ...r... ~ . in scopul re2.1birii unei adapUiri personate mai satisfaditoare.. "t~l1nenul de c1inici1. a1ti autori arglli~enteaza ca.'7. 19"~ ~ "14) • iH T· ••"''''iuS. Alti amori restrfmg sfera notiunii de psihologie clinica 'intrucat.\.. 1961. rusa ~i germana. A 1 •. 936). orientat spre ajutorarea persoanelor cu probleme medicale ~icomportamenta1e. p. ei reduc domeniul psihologiei clinice la acela al utilizarii metodei clinice.O.. are un statut problematic 1m numai In raport eu mecicina. .G\. subliniind ca "psihologia clinica se define~te prin folosirea metodei clinice" (ibidem). 909).1. 321)..l ••.. Psihologia clinici1: noliune controversata ce cuprinde \) rl:a!itate general-acceptata Studierea raporturilor dintre psihologb medicalli ~i psihologia cIinica. SchnEid.. in psihologie. 1967. ••.. ea ~i orintarea lui ulterioara. intrucat "in mod funciar sincretica.•.Il<lC". .+:""\T"f .. mCi.•. in ceea ce prive~te reintegrarea socioprofesionala.ln t" nM Y'"\r:. Se constata de aici di pastrfmd 18 ..--~ UUu.UU.

ignorandu-se particularWitile continutului lor. . Cele doua aspecte. 1966. p. 3. J. obscl'v'utiilor ~i regulilor despnnse din activitatea practica. Lebedinski ~i V. 5). Lamache (1960). M. dar tinand seama de aceasta cunoa~tere psihologidi" (P:B. Ei au adus contributii esentiale domehiujui~i auimbogi'itit continutul notiunii de psihologie medicala care este astazi la fel cieraspandita~i de larg acceptata ca ~i notiunea de psihologie clinica. Pe langa aspectul teoretic-formativ. situatie in care ea "devine inainte de toate 0 disciplina deiuvatamant care ofera medicului informatii ~i cuno~tinte suficiente. Goldenson. se subliniaza importanta psihologiei medicale in instruitea~i formarea medicilor. pentru ca el sa poata Ihtelege b()lnawl capersoaniiumana ce sufera de 0 boala ~i ca sa-l poaHi ttata mai biije.rea semantidi ~iutilizarea operationaHt . Sivadon (1973) ~ia1tii.B.:in virtuteaconsiderentelormai sus amintite. p. -- L)ecele mai multe ori se acorda notiunii de psihologie medicali'i 0 acceptiune mai larga decal acelcia de psihologic c!inid. Delay~iP.Schneider. Pichot (1964).. 1970. care ". M. ca~i problemele psihologicFale oamenilor bolnavi. E. S.denumireade "psihologiedihiCa" exisUi riscul ca "obiectul psihologiei clinice sa se 1968. ~i ansuffiblul datclor. p.P. Favez-Boutonier. In aIte acceptiuni ale notiunii. sunt prezentate ~i in aIte definitii ale psihologiei medicale.ipiida. inscriindu-se in stefa ei.. 1967. 19 . tebedinski. ca ~iasupraomului bolnav in relatie psihologica cu medicul sault (P. DlLa'gache (1961).devenita traditionaHi si in virtutea prestigiului stiintific al autoriJorcareaufolosit-(). reabilitarea ~i prevenirea.aparecaun ansamblu de cuno$tinte ~i 0 practica centrata asupra omului bolnav. B. intrerigoa. Schneider (1969). ata~at colab6rariicu medicii inceea ce prive~te diagnosticul. numero~i c1inicieni prefera notiunea depsiho1dgie medicaUi.p.1969. se considerii d.P. cele doua notiuni sunt folosite prin analogie. Astfel. Kretschmer (1956). tratamentul.P. in aIte definitii apare rolul analizei ~icercetarii ~tiintifice. cat~i cercetareaunor domenii ca psihofarmacologia.d1. teoretle~i aplicativ. la ~ons~crarea . A. S. tratamentului ~t:profjhxiei bolilor" (M. distincpa neccsara dizolvandu-se in sinonimie. Notiunile de psihologie" clinidi" ~ipsihologie "medicaHi" .Schneider. asupra reactiilorsale la boala. Miasisccv (1966). Miasiscev. "psihologia medicaHi studiaza probIemele teoretice~i practice ale medicinei legate de psihologie.psihologia medicaUi fiind privita ca "domeniu al psihologiei apticate.19). Janet (1926).. ca: H:L()tze(1~52). p. V. Intr-adevar. . 450). Ih tcrrninologia curenta insa. psihologid "medidlleit au coritribuit psihologi ~i medici de renume mondial. in afam problematicii clinice concrete a persoanei bolnave.imbogiiti~du-i c~ntinutul.tele ~tiintificeobi~nuite. N. 763). transf6fu1e chiarin obiectul metodei clinice" (J. psihosomatica ~i reactiHeemotionale la boala"(R. care fac parte din sarcinile diagnosticului. 2).

invirtutea acestui fapt. 1969. ea ~i Cll aceea de psihopatologie. ~i inlaturfu1d sinonimia dintre aceasta ~i metoda clinica (ce i-ar extinde sfera dincolo de ariile patologiei). in acest caz Insa. Kretschmer (1956). 255). Astfel. Veil. la 0 analiza semantica se constata ca nici caracterui sau traditional ~i nici ampla sa utilizare nu au putut inlatura ambiguitatea termermlui de psihologie medicaB'i care. Sahleanu. nu corespunde actual mente unui domeniu. formarea psihologica ~i formarea etica ayersonalului 20 . _ Acceptand ca incontestabil faptul ca psihologia medicala este in esenta ei 0 psihologie clinic a. cat ~i atitudinea omului sanatos fata-de boala (din care decurge implicit psihologia medicului) ~i aceea "ainstitutiilor ~i organismelor de ingrijire" (ibidem). ca ~i a medicului. p. a actului medi. A. care. Lebedinski si V. 248).nu desemneaza 0 disciplina ~i nu define~te obiective. p. scopuri ~i metode specifice" (D. "de~i foarte vechi. Considerand capsihologia medicala este "0 parte a psihologiei. Atbanasiu. 10). 1983. medicina constituie genul proxim. in timp ce psihologia medicaHi (ea dealtfel ~i psihologia clinica) este in mod explicit definita ca ramura aplicativa a psihologiei. putem incerca unele distinctii ale celor doua domenii. 1). M. psihologia medicului ~i a personalului sanitar. 234). formarea terapeutica. mentionam ca in aria ei se inscriu amt problematica psihologicaa bolnavului.. chiar de catre cei care 0 folosesc intrucat. Marchais. Lagachc. 1961. consideram ca psihologia medicaH\: . 1969.pastreaza ample arii comune. p. prin cuprinderea problematicii psihologice adiacente bolnavului: psihologia mediului terapeutic.Cu to ate acestea. Sub alt unghi.cal. Aceste doua notiuni. Intr-adevar. de medicina psihologica ~i de psihologie a medicinii. trebuie remarcat faptul ca psihologia mcdicalli serve~te medicina pentru ca aceasta sa-~i poaHi spori eficacitatca interv.entiilor sale. iar psihologia. diferenta specifica. Miasiscev (1966). Aceasta ar reprezenta medicina faptclor psihicc spre deosebire de acceptiunea propriu-zisa a medicinii ca domeniu al faptelor somatice. care au insa un continut mult mai ferm statuat ~i mai net delimitat. 1969. tara indoiala. fapt ce impune discutici notiunea de medicina psihologica. prin semantica sa. la concluzia ca domeniul pe care-l ilustreaza ar constitui 0 ramura a medicinii. p. ~i no\iunea de psihologie a medicinii (V.. N. in aceca~i acceptiune in care folosim notiunca de medicina psihologica. psihologia relatiilor profesionale din institutii medicale. care cuprinde problematica psihologica a persoanei bolnave. al carui continut ~i limite sa fie recunoscute 1ntr-o maniera univodl" (P. S. Aceasta ambiguitate a notiunii de psihologie medical a are consecinte asupra . ~i nu 0 parte a medicinii" (CI. p. fiind "vaga ~i vasta . care-i restrange nepermis sfera. a~a cum preconizau E. no\iunea de medicina psihologica ar tindesprc sinonimie cu notiunea de psihiatrie. tara a ceda sensului etimologic al psihologiei clinice. definitiei sale care "este tributara valorii acordate fiecaruia din cei doi termeni care 0 eonstituie ~i importantei relative care Ii se confera" (P.prezinta un domeniu mai vast decat psihologia clinica. conduc. notiunea de psihologie medicaHi a fost consideraUi ca nesatistacatoare. cu rolul ~i statutul sau profcsional. Pichot. se inscrie. axata asupra relatiei medic-bolnav. prin continutul lor.

teste ~i metode de laborator. de care cea de-a doua se preocupa in mod esential. relatii mai stranse eu psihosomatica.psihologia medical a pastreaza ample relatii. ca psihologia expcrimcntala. fiind mai ferm axata asupra pacientului. 4. interpersonal. Precizari asupra sferei ~i continutului psihologiei medicale Para indoiala ca delimiUirile notionale. eu atat mai mult eu cat psihologia medicala. psihologia medicaIa prezinta marl posibilitliti de escntializare ~iteoretizare a datelor.. Lamache. se poate considera ca relatiile dintre psihologia medical1i ~i psihologia clinica sunt asemanatoare acelora dintre psihopatologie ~ipsihiatrie. disciplina care. Ie vor imbogati eontinutul ~i vor aduee delimitari fundamentale. ConsideraUi ca "0 diseiplina fundamentala". generalizeaza datele concrete ale cazului particular. De~i clare in formulare. recurgand la observatii mediate. au conturat sub anumite raporturi sfera ~i au sehitat continutul psihologiei medicale. domeniul psihologiei cHnice fiind In cea mai marc parte comun cu acela al psihologiei medicale si . psihofiziologia. totodaUi. Una din cele mai complete aprecieri asupra sareinilor ~i continutului psihologiei medicale subliniaza ea aeeasta "are ea obieet studiul mecanisme lor mentale. prin aceasta. se subliniaza ca psihologia medieala "este In aeela~i timp eliniea ~i experimentala. 42). Burloud. .pastrand ca aspect fundamental elementul relational. directe ~i individuale. Totu~i unele preeizari soot neeesare. . ea avand ca unic scop sublinierea esentialului: cunoa~terea uprofundaHi a pacientului din perspectiva ampla a fenomenalului. Davost. ea insa~i afirmandu-se ca un domeniu aplicativ al psihologici. ob~inute prin tehnici. se afUi. normaHi ~ipatologiea. concreta ~i imediaHi. Precizam. A.prin aceasta. datorita acestui fapt.intr-un proees de lenta cristalizare ~i continua delimitare. sprc deoscbire de psihologia clinica. din acest punct de vedere. 21 . propriu-zis clinice. . numai cercetari ulterioare Ie vor contura sferelc.medical etc.tara a renoo~a la caracterul aplicativ. eolectivii ~i individualii. in masura in care soot susceptibile de a eontribui la mentinerea sau restabilirea sanatiitii umane" CA. psihodiagnoza etc. • ~--~ . indirecte. ea ~i definWile operaiionale. distantata de faptul individual. P. faptelor ~iobservatiilor izvorate din analiza clinica directa. profilactiea ~iterapeutiea" (ibidem). 1960. pastreazu. aceste distinciii nu pot fi considerate actual mente esentiale. dupa aproximativ un seeol de evolutie ~i dezvoltare. in care prima. p. psihoterapia ~i eu oriec domcniu clinic medical a carui problematica psihologiea 0 abordcaza in mod primordial. cu alte ramuri ale psihologiei. ca optiunea noastra pentru notiunea de psihologie medicaHi nu este buzuUlpe supozitii metodologice.. care confera con~inut explodirii psihologice paraclinice. psihologia medical a depa~e~te aria observatiei imediate.

Acest coeficient depsihogenie. Intr-adevar. ciar ~i in privinta iatrogcniilor ~iconvcrsiilor.cestui fapt.u~e]orde Intrcbarc care cstc dctcrminata ~ilntrctinuta de faptul ca insul devine obiect de analiza a propriului Eu. este susceptibiLsa determineapariti<:. inprimul rand datorita faptului ca arice boala constituie un prilej de interogatie ~i anxioasa expectatie. cu tot mai profunde irnpli~atii in datele ~i observatiile psihologice. Marchais. p. Datorita a. cat ~i date ale unor analize ~tiintifice. 1969. rolulexplica!iilor psihologice inelucidarilc ctiologkc cstetot mal intcns invocat. psihologia medicala. de aprofundare a eunoa~terii simptomatologiei bolii ~i eonduitei insului in boala. Daca primele aspecte legate de boala se inseriucu predilectie in aria de competenta a medicinii. rolul sau in asistenta medicaIa este unanim acceptat. centraUiesentiaimente pe relatia medic~boinav. gravitate:i saumomentuI evolutiv albolii si intr-o mai rnare masura de structura personalitatii ~iexpericnta de boaUt a pacien~lui. ofertelor.intr-o amplaproblematidi. cdnsiderata ea boala primara. diruia psihologia mcdicala Ii poate raspunde prin demersurile. expresii ale trairii ~i reactiei insului la a:fectiunea propriu-zisa. atat observatii empirice. Pe liinga contributia la elueidarileetiopatogeniee ~iin aetivitatea curenta de asistenta. dorintelor. jocul complex al cererilor. Subacest uughi trcbuie mcntionat ca nu numai in aria vasta a maladiilor psihosomatice. pattern-urile ~i rolurile profesionale ale echipeiterapeutice. este yorba de 0 potentare a simptomatologiei acesteia princoeficientuI de psihogenie determinat de con~tiinta bolii propriu-zise. trait pe fundalul nesigurantei ~i deseori al ignorantei.Ea are aceast. de fapto st~re morbida secundara). in situatia de boaIa. Acest proces de autoanaliza. legate de bolnav. psihologia medicala este implicata in suspnerea terapeutica.:t disponibilitate intrucat. In afara contributiei psihologiei medicale indomeniul etiopatogcniei. diferit de la un ins la altul. pacientul caun subiect eu reactiile sale Iaboalasi in relatie psihologica eu medicul sau" (P. ca ~i beneficiul secundar. La randulei." (Cl. aspeetele psihologice ale grefelor de organ ete. particulara ~i in fapt singulara. ca: "atitudini1ebo1navuluiln fata bolii ~i amoqii. fapt ce poate fi explicat prin ~paritia contiriua a unor noidomenii ale cunoa~terii antropologice. Tocmai de aceea. 22 .. ~i in prirriul rand ale etiopatogeniei~i terapiei. "pleaca de Ia principiul di praeticianul trebuie sa considere. elcmentul psihogen estc tot mai elocvent subliniat ~i tot mai ~tiintific analizat. psihologia medicala nu are inca un cadru biue delirnitat siniei un continut fenn precizat ~i incontestabil statuat. noi valente susceptibilede a fi valorificate in cadml unor probleme epistemologicc mcdicalcinca neelucidatc. Astfel. pacicntul patrunde Intr-o lume ~ seIr.· Dupa cum se poate constata. Veil.1969. De cele mai muIte ori ins a. ca ~iprinvocatie.249) . de noi simptome (care se pot constitui uneori intr-o a doua QoaHi.•' . in continutul psihologiei medicare se inscriu. celelalte aspecte. cutoate rernarcabilele progrese inregistratein cunoa~terea cauzdor bolilor. relatiile dintre bolnav~i anturajul sau familial. p. fenomenele de transfer ~i contratransfer in relatiile terapeutice. psihoterapeutice. este in functie de natura. . 255). relatiile tlmanein spital. psihologia medicaHi gase~tein noiledomenii ale medicinii. confera continut ~ilegitimitate psihologiei medicale.

p. asupra aparitiei ~i evolutiei aeesteia. iar "ca disciplina ce se poate Tnvata ~i ca domeniu de cercetare. Prin aceste contributii terapeutice specifice.ln loc'Jl ce1ei de psihologie medieala. pe de o parte. o viziune l.. a ·diror expresie 0 constituie metodele psihoterapeutice ~i demersurile ~"cioterapeutice. Schneider. psihologia mcdica!il ~i-a dezvoitat mijloace de tratament specifice. tara inform area nccesara. de~i sc ~tie ca la Universitatea din Berlin s-au prezentat cursuri de "psihologie medicala" inca din o. J. 1968. 1973. p. 28). Asupra istoriei ~iorientarilor psihologiei medicale retrospectiva asupra psihologiei medicale ca domeniu de asistenta. ca disciplina ~tiintifica este reeenm". 24). iar "ea profesie este foarte tanara" (Nina R. pc de alta parte" (Ph.1969. Printr-o judicioasa selectie ~i aplicarc practica. ~i de functia de ingrijire. p. de la psihiatrie la chirurgie. hldifercnt de natllIa lor. Orice actiune farmacodinamica ~i in general activitatea fannacocinetica poate fi potentata sau diminuata de factori evidentiati de psihologia medicala.a valen!cle sanogcnice. explicite ~i detaliate asupra istoriei acestei ~tiinte. Tot astfel. cn ~i prin abordari1c sde psihodiagnostice. Reynaud. eei mai multi cercetatori. Constatam astfel ca "psihologia medicala este 0 diseiplina relativ rcccnta" (P. Astfel. 1956. Ii pl~seaza originea in epoea no astra. S. scotomizeaza istori" domeniului afirmand ea "psihologia c1inica. care s-a dezvoltat din practica ~i este destinam unor sarcini practice ale profesici medicale" (E. 23 J . ea nu are decat 20-30 de ani de existentll" (P.nd 1845. precizam ca. aceste metode de tratnment psihologic pot completa ~i potenta efcctul actului tcrapeutic specific In orice domeniu clinic. Consoli. 1980. p. g~sesc resurse de valorificare in domeniul psihologiei medicale. de~i este cunoscut faptul ca psihalogi cIinicieni existau inca de la s:ffiqitul secolului treeut. 5. nu rareori la data propriilor studii. de Tnmbenberg. 7). in afara acestor aspecte psihologicc cc acreditcaza cficacitatca diferitelor actiuni terapeutice. in ciuda numeroaselor date. Kretschmer. B. in ansamblu. Subliniind faptul dl fiecare act terapeutk se desfa~oara pc un fundal psihologic care-i confera ~i condi~ioneaz. psihologia medicala apare intr-adevar ca 0 ~tiinta "concrcta ~iaprcape de viata. 1). se afirma ca "notiunea de psihologie c1inica ~i domeniul de activitati pe care 11aeopera nu sunt cunoscute in Germania ~i In litcratura de limba germanii dedit de putin timp" (W. 248). Chiar ~ieereeHitorii care prefera notiunea de psihologie clinic3.· continutul psihologiei clinice ~i medicale cstc determinat "de bolnav ~i boala sa . interventiile terapeutice. de eele mai muIte ori eronaUi. 1015). de la endocrinologie la dermatologie.p. M:::rchais. p. psihclogia mcdicala este faarte tanara. Schraml. 1969. M. de Inviitamant ~i cercetare constata frecvent aprccierea nefondata. Jeammet.

terapeutica ~i medicina legalil" la Universitatea din Berlin.. care era "profesor de pato1ogie. B. initiind prin aceasta formarea psihologica a viitorilor medici. V. Tot spre sflir~itul secolului trecut. de fapt. incepand din 1845. in care. pentru a fi mai evident exprimate in prima jumatatc a secolului a119-1ca dc c~'itie Heinroth (1818) ~iJacobi (1822).rntivele consideratii prejudiciaza ~i Intarzie dezvoltarea acestei arii a cunoa~terii antropologice care. nu numai din respect pentm datele ~tiintifice reale. Fara a mai mentiona datcle psihologice intalnite in studiile medicilor antichitatii elene ~i ramane. in Dictionary of Psychological Medicine (1892). D. pentru ca ulterior sa intreprinda 0 definire ~i explicitare a notiunilor din acest domeniu. DeaItfel. expresie in primul iand a lipsei de informare. insista asupra etiologiei psihogene a diverselor afectiuni. Consideram d. supozitii confoml carora psihologia medicala este "foarte tanara". Dupa aceasta datil preocupari1e de psihologie medical a cunosc in Germania un declin datorita conceptiei lui Griesinger care a imprimat medicinii o orientare "somaticista". Behterev (1885) Infiinteaza la Facultatea de Medicina a Universitatii din Kazan. "este recenta". fapt ce a determinat pe I.Inv(wilm aceste asertiuni surprinzatoare. Astfel. Ideile sale au fost reluate ~i dezvoltate de ~coala mcdicala italiana. M. Laboratoare asemanatoare 24 . care ~i-au cristalizat conceptiile psihologice privind natura bolilor prin termenii pe care i-au lansat. a fost conturata ~istatuata cu mult inaintea datelor prezentate de unii autoD care se erijeaza in postura de promotori ai domeniului. Intr-adevar. primele laboratoare de psihologie experimental a din Rusia. cand Sydenham. Interesul c1inicienilor pentru problematica psihologica a permis lui H. H.t.a odata cu emanciparea ~tiintei medicale din obscurantismul evului mediu ~i mai ales In secolul alI7-lea. Issensee. Friedreich (1833) sa publicc 0 revista a literaturii "asupra psihologiei mcdicalc ~ijuridice". ci ~ipentm ca prezu. Pe de aWl parte. pe langa aspecte clinice. sau ca cele dupa care "notiunea ea ~i domeniul" nu au fost dedt "de putin timp eunoscute" sunt folosite ca argumente pentru limitarea sau ignorarea acestei ~tiinte de ditre cei care nu au inca deplina convingere asupra importantei pe care ea 0 reprezinta in medicina clinica. sustine un curs de "psihologie medicala". ca ~i in cadrul Academiei de medicina militara. analizeaza mai ales probleme de psihofiziologie. cercetarile de psihologie medicala iau amploare 'in Ang1ia ~i mai ales In Rusia. consideram ca istoria explicita ~i evident atestata a psihologiei medicale poate fi remarce. in aceasUi perioada studiile de psihologie medicaIa au fost numeroase. a~a cum subliniaza Lasegue (1844). Tuke publica la Londra In 1870 lucrarea intitulati'i Medical Psychology. "Ii se datoreaza introducerea sistematica a psihologiei in medicina". Lotze (1852) sa elaboreze prima lucrare ampla de psihologie medicala Die medizinische Psychologie oder Psy~hoIogie der Seele. de tulburari cu sorginte "psihosomatica" ~i respectiv "somatopsihica". acest "Hipocrate al Angliei". In aceea~i perioada ideile psihologiei medicale au fost prom ovate de catre psihiatri carora. avand ca promotori pe cei mai renumiti psihiatri.

care au deschis calea unei noiramuri a psihologiei denumita ulterior "Psihodiagnostic". orientarea modema a activitatii de psihologie c1inica imprimata de L. in colaborare cu tribunalul pentru minori din Chicago. orientata in special asupra aspectelor vocationale. Aceasta activitate complexa se des:ta~ura in echipa. care consta nu numai in examinarea c1inica ~i evaluarea psihometridi. N. un "curs special de psihologie pentru studentii medicini~ti" a fost inaugurat in 1895 de c~itre A. principiile de functionare a clinidi. cu deficiente mintale. a fost continuata de W. Mentionam ca aid s-a aplicat pentru prima data metoda clinica in acceptiunea in care aceasta este folosita astazi. el a antrenat familiile pacientilor. W. ~colile. Simon (1905). care punea accentul pe deticientele intelectual-cognitive ~i pc recuperarea lor prin metode de training cu deschideri educative. Activitatea clinico-psihologica promovata de L. Avand 0 pregatire de baza medicala. In aceea~i perioada. in care sunt consemnate obiectivele..L. 1908) ~i Atlasul investigarii psihologice a personalitapi (V. la care. psihologia i~i afla sorgintea in Statele Unite. ca ~i institutiile corectionale. psihomotorii ~itulburari de comportament. initiate ~i dezvoltate in Franta la inceputul secolului nostru de catre psihologul A. O. realizand. Tokarski. Ribot asupra destructudirilor memoriei ~i a tulburarilor afective: dealtfel din 1889 el sustine un curs de "psihologie afectiva" in care sunt prezentate ample notiuni de psihologie medicaUL Ca domeniu clinic aplicativ. mentionam aparitia in Rusia a primelor lucrari de investigatie c1inico-experimentala intitulate Metode eUnice de cercetare psihologica a bolnavilor psihici (A. fiind doctor in medicina al Universitatii din Leipzig (1892). prin studiile lui Th. Spre deosebire de L. care s-a axat mai ales asupra problemelor comportamentale. educationale ~i recuperatorii din ansamblul domeniului deficientelor mintale. In afara studiilor de evaluare a inteligentei. Healy.R. la Kiev ~i la Clinica "Korsakov" din Moscova. medicina intema ~i ortopedie. ci ~i in aplicarea unor variate metodc psihagogice ~i rccuperatorii. Totodata. mai ales asupra copiilor psihotici. L. Witmer. Witmer (1907) publica lucrarea Psychological Clinic ~i revista cu acela~i nume. in acest scop. din care a luat na~tere ulterior "Institutul de dezvoltare juveniHi" ~i formele de Child Guidance. continutul activitatii ~i rezultatele inregistrate in activitatea psihologica din acest domeniu medical. precum ~i in efectuarea counseling-ului vocational. Healy considera ca dizarmonia personalitatii are la baza tulburari afective a caror cunoa~tere presupune 0 aprofundare a mijloacelor de investigatie. Witmer este considerat ca "fondator al psihologiei c1inice". A. Witmer (1896) a infiintat 0 "CUnica psihologica" in cadrul Universitatii din Pennsylvania. Witmer.au fost deschise apoi la Odesa. dar ~i o largire a ariei actiunilor recuperative. ~i anume aceea de studiu individual al cazului. 1911). totodaUi. mctodele folosite. Bernstein. psihologia medicala este afirmata ~i in Franta. Subliniem. L. I ~ 25 _ . Binet ~imedicul T. 0 "c1inica comportamentisUi pentm studiul delincventilor". aHituri de psihologi participau pedagogi ~i medici specializati in oftalmologie. La un deceniu dup~i'rttimirea sa ca director al Clinicii psihologice din Pennsylvania. Ribakov. unde L. Witmer.

fiind ilustrativa in acest sens. cu alte cuvinte. P. psiho1ogia medicala se afinna eu deosebita vigoare in principale1e tari europene. 1ucrarc de referintii. Rodger. 15) 9i "metodele de psihotcrapie" (cap. Dayost (1954) privind Situatia ~i valoarea psihologiei in medicina comunicate 1a Academia de Stiinte Morale si Politice din Franta. o lucrare asemanatoare este realizata in Uniunea Sovietica de catre M. Concomitcnt cu prima comunicarc de psiho1ogie mcdicaUi din Franta. F. Balint (1956). Delay. N. complement natural al studiilor privind structura ~i functiile diferitelor organe ale corpului".. "expertiza psihologicii" (cap. Kretschmer (1956) elaboreaza studiul monografic Medizinischc Psychologic. De dimensiuni mai reduse. p. Delay.15). 1973). dupa studiile lui A. bolnavul sau ~i boala. 19) etc. Consoli. Mowbray 9i T. M. In aceea~i perioada se introduce invaiamantul Psihologiei Medicale!n iara no astra. Pichot. pe !tioga numeroase capitole de neurofiziologie ~ipsihofiziologie. interpretat ea un.18). Lamache ~i P. in 16 capitole. elaborat dcE. Lamachc ~i P. Schilder. 1980) etc. publicate de aeela~i autor In 1956 ~i 1958. Janet. Intre care. 1964 ~i 1967).PrimuI patrar al secolului nostru se incheie eu aparitia. a doua lucrari de referinta: La mCdecine psychologique (P. In a doua jumatate a seco1ului nostru. Davost. 14). Abrege de psychologie (J. elaboraUi de M. R. E. Reynaud ~i S. psihologia farmacologia (cap. unele studii ulterioare din Marea Britanie s-au indepartat In mod deliberat de acest deziderat. Psychologic Medicale (Ph. apar numeroase lucrari. in Franta ~i Gennania. In afara problematicii generale a psihologiei medicale. in care sc incearca 0 "adaptare"a psihologiei aplicate Ia domeniul medical. este yorba de 0 deplasare a accentl11uide la psihologia persoanei bolnave la psihologia comportamentului uman In conditiile perturbarii fiziologice ~i ale destructurarilor anatomice. bazele psihologice ale psihoterapiei (cap. prezinta probleme de psihogenie ~i somatogenie (cap. Pichot. 26 9i . printre care mentionam: Etudes de psychologie medicale (J. Traite de psychologic medicale (P. fiind i1ustrata prin lucrari de referinta. numeroase capitole de psihosomatica. 1969. M. lucrarea Medicul. Astfel. Miasiscev care. S. 17). Elements de l)sychologie mCdicalc (D. Banscikov et al. a~a cum se constata in lucrarea Psychology in relation to Medicine (1963) In care autorii. Lagache. Meditinskaia psihologhiia elaborata de V. M. 1923) ~iMedizinischc Psychologie (P. in Vvedenie v medilinskuiu psyhologhiu (1966). investigatia clinica a bolnavului (cap. Jeammct. in aceea9i pcrioada. 1959). a lui A. Stern (1954). tind spre 0 "abordare sintetica a comportamentului uman. Siva don. De~i problematica rela!iei terapeutice constituie cheia de bolta a psihologiei c1inice. cuprind "metodelc psihologice de diagnostic" ~i "procedee de psihoterapie". 1961). " 1 Lebedinski ~iV. relatiile medic-bolnav (cap. aceasta ultima 1ucrare fiind considerata ca "primul tratat dedicat acestui domeniu" (p. 1924). (1967) prezinUi. . 16). Celelalte doua volume. 235). In Anglia dezvoltnrea psihologiei clinice este axata asupra relatiei medic-bolnav. 16). in Germania apare primul din cele trci volume ale Manualului de psihologie clinica. alaturi de tu1burarile functiiior psihice sunt prezcntate "reactiile personalita!ii" (cap.

1971. psiharlaliza. Gh. 822). V. Dupa cum sc poate constata.p. "Psihosomatica "(G.Implicarea reciproca a celor doua domenii. Academici. Athanasiu. datc. pana la confundare.cand V. Ed. In anii unniHori. ~tiintifica ~i Encic1opedica. "Elcmcnte de Psihologic MedicaUi" (V. ca ~iformularea explieita ~iinvocarea aeestor rela~i sunt regasite cu aproape un secolin unna. schitarea rc1atiilor traditionale dintre psihologie ~imcdicini1 ea ~ia eonexiunilor ~i convergente1or dintre psihologie. In masma variabila. eu 0 durata de un an. 1971. nu mceteaza sa fie psibic" (cf B. Tot atunci au aparut ~iprimele studii ~i monografii de Psihologie Medicala care au contribuit Ia fundamentarea ~tiintifica a acestei 1?tiinteIn tara noastra: "Introducere in Psihologia MedicaHi" (G. prezentat timp de un deceniu. din 1967 pana la desfiintarea sectiei (1977) avea 0 orientare clinica ~iera axat asupra re1atiei medic-bolnav in diferite ipostaze nosografice ~i situatii c1inice. si . pedagogic. "Psihologie Clinicii" (G. S. Zeigamili. Poliakov. F. S. de~itulburat. lucrare distinsa cu premiul Academiei Romane. 0 mai corecta evaluare a sferei si . Medicala. 610). Totodata. sa cuno~tem manifestarile normale ale vietu psihice" (ibidem). Ed. F. 0 analiza a raporturilor dintre psiho1ogia medical a ~i uncle din accstc domenii ale cunoa~terii umane poate contribui la 0 mai buna delimitare si lor. 1963. Stiintifica. 1975). cursul era dublat de "lucran practice" care se desIa~urau in Spitalul Dr. defcctologia etc. 6. Ed. psihoterapia. chiar pana la eompleta ignorare a psihologiei de ditre psihiatrie" (1. Ionescu. coordonator. A. psihosomatica. ea a cunoscut momente de apropiere. poate reliefa mai e10cvent sorainteapsiho1ogiei si o . ariile sale de actiune " interogatie. Din fu-np la istoric a acestor rdatu re~nem m primul riind faptul di "cea mai veche legaturaa psihiauiei este Cll psihologia" (1.p. Ionescu. care actuulmente sunt Incorporate ~istatuate In domenii adiacente acestcia cum sunt psihopato10gia. Subliniind ca ignorarea relatiilor dintre psihologie ~i psihiatrie a fost "gre~iHi" ~i 27 . ea ~i momente de indepartare. H. Ionescu. astfel de cursuri au fost introduse ~ila Universitatile din Cluj ~i Ia~i. 1983). Ed. Acest curs. Conexiuni ~iconvcrgente lutre psihoiogia medicaBi ~ipsihiatrie Relatiilepsihologieimedicaleeu pswiatria sunt derivatedinraporturiletradi~ona1e ale acestei discipline medica1eCll psihologia.Poliakoy.titularul prjmului curs tinut la Sectia de Psihologie a UniversiHitii Bucurqti fiind George Ionescu.:dicale. continutului . 1973). Analiza raporturilor dintre psihologie ~ipsihiatrie confinna In mare masura faptul ca in secolul nostru "evolutia acestor relatii a fast complexa ~i dramatica. surseie de inSI)iratie . 1985). cele mal rcprezentative lucriiri de psihologie medical a cup rind. . Sahlcanu. psihiatria. psihofizio1ogia. Argumentfuldm acel~i sens. Marinescu sub forma "analizelor de caz". Korsakov sublinia ca "pentru a afla ce se mtmnp1a cu omul bolnav trebuie sa studiem ce se mt&'1lplacu omul sanatos. _ mt.deoarecepsihicul. Kandinski (1890) considera di "datele generale ~i concluziile psihologiei ~tiintificesunt obligatOliipentru psilriatrie. 827). psihofannacologia. p. sociologic ~i filozofie.

de la psihofarmaco1ogie la psihanaliza ~i de la biochimie la sociologie. 23). psihiatriei i se 28 . ~i anume: a) implicarea tcoriei psihologice In studiul general despre bolile psihice. b) dezvoltarea ~i valorificarea studiilor experil1~entale (psihopatologice) :in cunoa9terea bolilor psihice concrete. aeeasta a api'irut ~i S-. psihologia medicaHi pastreaza cele mai multe legaturi eu clinica bolilor mintale 9i putem afirma ca rela~iile sale cu psihiatria sunt nu numai traditionale. Din aceasta complexitate a domeniului psihiatriei decurge. p. psihiatria pastreaza primordiaie ~i profundc legaturi Cll psihologia. acreditandu-l. 236). 1969. autorul considera ell fund2. de la pav10vism la structuralism. Caraeterul intcrdiscipHnar ~i psihologiei. p. curc:. cunostintele medicinii " Constituind un domeniu deschis.naliza principalclor oricntari si . totodata. dificultatea definirii sale. acest domeniu alactivitatij concrete a oferit promotorilor psihologiei medicale multiple sistcme de rcf~rintii. Astfel. La randul sau.1odalitati1or evolutive ale rclatiei medic-bolnav" (P. lVinrdiais.~ c!in. sugestii privind structurarea ~i functionarea normaUi a vietii psihice.r r "anormali1". B. iar "creatorii accstor curente sunt psihiatri" (P.ic[i. "studiaza tuiburari pclimorfc care intcrfcrcaza diversclc aspccte ale personaiitatii umanc.tc din Dsiho!cgiu· . creat aceasta situatie privilegiata a psihiatrilor in raport eu psihologia Infrucnt. situfmdu-se ia conflucnta fcnomcnclor biologice.. in primu1 rand. c) participarea psihologilor la Indeplinirea sarcinilor practice ~i a deciziilor din cadrul clinicii psihiatrice.l dczvoltat pc taramul psihiatriei. Prin acest llltim dezidc:'at abordam de fapt analiza relatiilor dintre psihologia medicaUi ~i problematic a psihologica din practica psihiatrlca. ci ~i patemale. prin insu~i continutullor. p. Fara IndoiaUi ca specificuI activitatii practice 2. Pichot. univers deschis de 0 exceptionaHi boglltie. 1). intrucat psihiatria. a! psihiatriei. 1969. Dintre toate domeniile medicale. psihologice. "apriori. iar cei mai renumi!i reprczentanti ai psihologici mcdica!c :m fost mcdici psihiatri ~i au lucratefectiv in domeniul bomor psihicc. a1diversitiltii extreme a domeniului de studiu. careia ii ofera fapte clinice de generalizare.1. Tocmai datorita accstui fapt. Schneider.mentarea lor cuprinde trei aspecte. sociale ~i cu1turaic" (P. ~reuneste . 236). psihiatrii fiind aceia care au realizat apropierea dintre medieina somatica ~imedicina fapte!or psihice care-~i poate gasi camp ferti! de dezvoltare pe terenul psiholagici n1cdica1e~in plus. 1970. cu multiple sisteme de referinta.a~tu~lrl sc const"ta ca uccstca "au clemente comune in raporturi1e lor Cll psihiatria". p. B. a~a cum se poate constata din istoria psihologiei medicale. 6. iar prin fenomene1e psihopato1ogice de dezorganizare. prin 3. Schneider. 1969. Cll cea mai buna cunoa~tere a relatiilor psihologice ale omului bolnav ~i a r. Intr-adcviir. bolile psihice iniormeaza ~i formeaza medicul psihiatru asupra probiematicii psihologiei umane in ansamblu. "din psihiatric au 'venit majoritatea informatii1or psihologiei clinice" (P. de~i considcrata "ramura a medicinii".

1966.. atilt in modul de gfmdire. Prcdescli. ea vizea7a. ea ~i "tulburarea comportamentelor sociale"~i fiind "oricntata sprc ftmqionarca pcrsoanei globule". 5). ~i cu disciplinele psihologice.~ 1°1 . etiologia ~ipatogeneza lor. Kerbikov. p. "'111 "" 1 L. p. 1976..1 . sa "" "~~e~I'aZaCo U. in fllnc~ic de dcplasarca acccntului de Ia perspcctiva etiopatogcnicala cca clinico-tcrapeutica. Tallent.l :. psihiatria este definita ca "0 ramura a medicinei care se ocupa cu recunoasterea.""'5 I••. prczinta 0 reactie. ~\. (d~ <lpari~ki ~i dcz'y'ultarii tulburarilor activitatii psihicc.J.~"las.. boli a diror manifestarc este comportamcntala sau psihologidi" (H.uH .. cat ~i i11 teoria psihopatologidi" (M..•. Accst fapt se inscrie ca un alt element de convergenta lntre psihologia medicalil ~i psihiatrie care. 0 caracteristiea a psihiatrici consta in aceea ca. p. B.•••••• ale psihiatriei. eu toatc accstea. ca-"pS:hl·a'rt·" g"n"ral~ 1"0-1·1. I.. terapeutice ~i de recuperare a bolnavi1or cu afectiuni psibice" (Y.. 1). ''''''i"l'''''''''''lle . Intr-o definitie cuprinzatoare ce tine seama de ambe1e perspective. 1969.. se consideraca avand ca obiect de studiu "tulburarca functiilor mentale". psihiatria arc in vcderc "elucidarea cauzclor 1ll1boinavirilor. 1 s"ns '-'. Rees. Din perspectiva clinico-terapeutica. cu anxietati1e. "fiinta biopsihologidi" (P. persoana umana unica in invidualitatea sa care. .1~. ea ~i psihologia medical a. V. descrie ~i trateaza maladiile mintale". S'''Gl. cauzeie lor.. pe de aha parte" (N. psihiatriacstc insa dcfinitain mod difcrit.. a legilor aparitici ~i dezvoltiirii accsto. ~ '" •.)-. prineipiiIc de c1asificare. l.ra. Obiectul de studiu al psihiatriei 11constituie tulburarea psihica eu intrcaga sa infrastmcP. de simptome §i de agen~i terapeutici.•'" UL4. 1963. Kaplan. Zclgarr. tratamentul si si . fenomenele psihologice ~ipsihopatologice care 0 fundamenteaza se mallifesta ~i pot Ii :malizate lIltr-o tripIa ipostazii: de cauze.-\ .. L.•. probkmde de reabiliiare" (0.•. Hisand in subsidiar boala. 1).. ' •• j. ~'1'}) .confera 0 amtmiti'i particularitate care 0 define~te ca "acea ramura a mcdicinii care sc ocupa eu bolile psihiee. psi hiatria este strans asociata cu "disciplincle mcdicinii eUnice. Astfel..:_U> at. cercctarea sindroamelor ~i simptomelor.. p. J. 113). pe de 0 parte.. 1976. ci persoana care prezinta manifestarea psihopatologidi.l". 1971. a critcriilor evolutiei ~i prognozei tulburariior" (ll. un proces sau 0 dezvoltare psihopatologica. intr-un anumit moment al existcntei.. tuiburarilor psihiccrt (W. . Sadock. p. considera ca psihiatria cunoa~te 0 orientare mai ales fiziologica.. Balint. unii clinicieni.l ••. Din perspcctiv3 etiopatogenidi. De fapt. 247).•. nUlllcrosi alti cercetatori subliniaza rclatiile Drimordiai nsihologice . 1972. protlciIlck de ctiuivgic ~i patogenic. etiopatogenica ~ic1inico-terapeutica.:. . . 16). Se constata astfe1 ca obiectul de studiu al ~tiintei psihiatrice.~.L•. ambiguitatile ~icontradietiile sale. 11. p. bazati pe faptul ca 111 terapeutica bolilor psihice "se utilizeaza mai al~s tratamente chimice sau metode tizicc. 14). ipostaziaza bolnavul. Pomind de aici. p. t prevcnirc:l :lnormaliH"itilor ! .ik.I. 1983. natura proceselor psihopatologice. ca dealtfel ~i ace1a a1 psihologiei medicale. Sub unghiuri opcrationalc. d 29 . nu 11constituie propriu-zis tulburarea. Marchais. Din acest punet de vedere trebuie retinut de~i "psihiatriastudiaza.lrabiologica. p. se considera ca "psihiatria reprezinta specialitatc<t medicala care studiazii tuiburarile mintale.Jk . organizeaza asistcllta ~istabi1e~te masurile profilactice..

au contribuit in mod esential 1a umanizarea ansamblului terapeutic in general 9i a conditiilor spitalizarii in special.. studiile de psihologie medicaUi au atras ateniia 9i au orientat observatia psihiatridl asupra semnifica~mor personale ale unor aspecte ale mediului psihosociai.•. Weise. Slater.•.. Mayer-Gross..•.•• . a direr bogatie. """ . p.l clinidi a afeqiunii.'-' . '. in care "multe dintre tehnicile psihologicc ~i datde obtinute prin acestea sunt de 0 importanta fundamentalii in psihiatrie" (W. . u . in psihiatria traditionala. sa comportc exigentc dcosebitc. inainte de toate. eu istoria si sa de . N. .I. ca urmare a 30 . omul bolnav psihic)este in acela9i timp 9i subiect. ambcle implicfmd in demersul lor cpistcmologic "pmticuluritati ak psihologiei umane. p. obiectul de studiu al psihiatriei (pcrsoana umana. 1970. 1971. Acest fapt a fost ilustrat prin dezvoltarea ~i aplicarea terapiilor psihologice in majolitatea domeniilor medicinei clinice. au depa9it ariile investigatiei psihiatrice.. studiul ~tiin~ific al psihiatriei contemporanc se . datorita naturii fenomenelor studiatc. abordand persoana sub unghiu1psihologiei sale. metodele de psihoterapie au reulizat cele mai ample conexiuni dintre psihologie ~ipsihiatrie unde. '" r"l"t'l'" dr""sa..•. "nu trebuie omis faptul ca 1a baza metodologica ~tiintifica a relatiilor dintre medicina ~i psihologie 0 constituie.•. ceea ce face ca cercetarea. eu toaHi aceasta baza metodologica in mod real psihiatricii.. ""'''' '" \"Jl. •••••ul. lnaime de tome insa.. socioterapeutice 9i reabilitative hotaratoare.i.Ll. 3). psihotraumatizanti ~i frustranti..••••.~ v'"' ••. TotodaH'i. in rclatiilc sale. ci'i in psihologia contemporana 9i mai ales in studiile anglo-saxone cstc tot mai frecvent invocata componenta exogena a psihozelor.1. "'.. p.•• .1propic de accln al psihoiogici medicale. Marchais.i. influenta psihologiei medicale asupra asistentei psihiatrice a determinat "orientarile psiho10gice ale psihiatriei ce au dus la consecinte psihoterapeutice.l. E.•..I.' "om total".•••.. 802). alaturi de socioterapie 9i de alte mijloace de reintegrare. 9). resocializare ~i reprofesionalizare. ci~i In ace1a a1 investiga~iilor compiementare. 1971. a factorilor psihostressanti.' •. ... ca fiind de natura "endogena". eu toate ca aceste metode de abordare. In acest fel." ~ Aceste considcrente ilustreaza deschiderea psihiatriei catre psihologie 9i in primul rand catre personologie. Aceasta viziune personologica a permis psihiatriei sa constate ca in bolile 11 0 '-'" pSI'hl'"''' "'XI'de.. in mod individual.1.•. Prin accasta. psihiatria" (\'. originalitate ~isupletc scapa oricarei sistematizari" (P. considerate.~Intr"e"OlUtl'apremorbl'C!. asupra fiecarui domeniu clinic medical. care au influentat chiar structura organizarii psihiatriei" (K...Roth..••. Intr-adevar. fiind aplicate 9i in aIte domenii ale medicinii clinice. de asemenea. psihologia medicala i~i extinde preocupari1e dinco1o de miile acesteia. ca ~i procedeele de examinare specifice psihologiei clinice. ::ntele ~i conexiunile dintrc domeniile psihologici medicale ~i psihiatriei actuale sunt ilustrate nu nurnai in planul cunoa9terii c!inice individuale. " motivatiiIe personale..•. In ultimele decenii.. in accentiunea .•.. Datorita particularitatilor sale.·" a per"onCllita-tl' i S1' "'e"f'ill"'''f']f'fTl' '. Subliniem. 1969.(.p..••.. care ii permite sa abordeze omul bolnav in universul suu structural. Convcrg . 1\'1.• . ca 9i activitatca clinica obi~nuita..... 66). Miasiscev.

ajunsa actualmente 1a un triumf necontestat. dupa opinia autorilor. considerat esential in demersurile de reabiIitare. ale dirci "noncongrucnW' ~i orientare "trebuic sa evolueze sprc complementaritate ~i intricare" (Lise Moor. 0 tot mai elocventa sorgintc bioiogica. Intr-adevar. estc situata intre fiziologie ~i medicina.influentelor ~i implicatiilor psiho1ogice dar ~i a psihofammcologiei. p. psihofarmacologic. Roth.2. au devenit tot mai eoncludente in uItimul sfert de secol. Dadi insa teoriile etiopatogenice pot constitui intr-o anumita masura baza un or conceptii etiopatogenice explicative (argumentate. a~a cum argumenteaza studiile genetice ~i biochimice. unii clinicicni 'vorbcsc de 0 "mcdicin5. anu1and asertiunea Ullor clinicieni confonn eareia "in ultima suta de ani psihiatria este :. situata prin escn\a demersuriior sale. Consideram ca aceasta proximitate a psirJatriei a determillat diversitatea orientarilor ~i conceptiilor sale care se manifesta atat in explicatia fenomenului psihopatologic. cei 30 de ani de la aparitia psihofannacologiei au constituit 0 reconfirmare a valorii sale. pe de aHa parte. ea prezinta oscilatii inercntc intre medicina biologica ~i larga prob1ematica antropo1ogica. M. p. E. mijloacele terapeutice au fost mai net ~i mai convingator validate. nu trebuie ignorata "pozitia particulara" a psihiatriei. 1969. biologica" aHituri de 0 Itn1edicin~ psihologica". 6). 31 . Faptul ea psihiatria este 0 ramura a medicinei arc un caracter postulativ de~i. W cisc.te prin a~a-numita "medicina psihologica". p. lasa loc patologiei de cronicizare. 6. Influenta psihologici. ce argumenteaza natura organica a proceselor psihotiee.ce va solicita in tot mai larga masura aportul psihologiei. tot mai limitata. Psihologia medicala ~i psihiatria hiologica. dar nu suficient de elocvent demonstrate). 1972. s-a inregistrat 0 schimbare fundamentala a pozitiilor psihiatrice. care a determinat 0 remedicalizare a psihiatriei. Din acest punct de vedere. care. 1971. atat de marcaHi actualmente asupra psihiatriei. Aceasta cxtensie cste determinata printre altele de situatia din medicina actuaHi. rca1izand 0 disjunctie pc care 0 consideram fastidioasa. 59). atftt in cadrul ~tiinte1or medica1e cat ~i in societate" (K. i1ustrate sub aspect doctrinar prin date farmacodinamice ~i fannacocinctice. putem afirma di psihiatria actuaIa se afla pregnant ancoraHi in "organic". cat ~i in abordarea terapeutica a faptului psihiatric. de1imitata actua1mcr. printr-un pivot etiopatogenic ~i prin altul terapeutic. Dadila aceste date adaugam aporturiic psihofarmacologiei.1 pericol de a-~i pierde cGncxiunilc eu corpul medieinei" (W. Precizam insa di psihiatria. Studiile din aceste doua dorrienii. a avut loc un amplu procesde transfonnare a carui esenta consta in dezvoltarea psihiatriei sociale. Cu toate accstea. ilustrand astfel natura biologidi a proceselor psihopatologice. sub aspectul orientarilor. se extinde rapid ~i la alte domenii ale patologiei. Slater. 9).pe de 0 parte. in care fenomeno!ogia clinica acnta. ~i filozofie ~i psihologie. in aria medicinei arc nu numai 0 orientare biologica ci. Mayer-Gross.

Totu~i. a afectiunilor ~i infirmitatilor mintale. In aceasH'i perspectiva. 3) sau "mecanismele ~i legile anomaliilor psihice" (J. in determinarea evolutiei pe care 0 urmeazi1. 1968. adica in descrierea grupurilor de simp tome sau sindroame ce caracterizeaza fiecare altcrarc mentala. laneu. dupa cum se incearca 0 nuantare. legile imbolnavirii psihice a persoanei". folosita intr-o ambigua sinonimie cu aceea de psihologie patologica sau patopsihologie. domeniul sau fiind al "anomaliilor functiilor psihice" (ibidem) apropiindu-se astfel de psihologic. distinctia tinde sa precizeze ca psihopatologia se ocupa cu studiul bolilor. 100). p. In linii generale "psihopatologia studiaza manifesmrile morbide ale vietii mentale" (ibidem. in sfera acesteia figurand studiul particular ~i general allegilor tulburarii activitii!ii psihice in diferite tipuri de boli" (I. in planul psihologic ~i biologic al persoanei" (1. psihopatologia generaHi ar fi sinonima eu psihologia patologica. 449). distinge prin psihopatologie "0 patologie a ceea ce este psihic. cea mai completa ~i autorizata definrtie. 30). impune 0 aIlaliza a raporturilor sale cu psihologia medicala. in timp ce. p. Intr-o perspectiva mai amp la. Minkovski. care nefiind argumentaHi apare ca metaforica ~i vag fondata. Pichot. prin observarea anomaliilor intalnite la pacientii psihiatrici. 25). in special sovietici. 1971. Favez Boutonier. totodata. care de peste 0 jumatatc dt: secol servqte drept model de referinta ~i sursa de inspiratie.) o alta distinctie care se impune este aceea dintre psihoiogia patologid ~i psihopatologie. Poliakov. Pe de alta parte.ari. in timp ce psihologia patologica are ca obiect de cercetare studiul functiilor psihice. in afara de studiul analitic ~i sintetic al tulburarilor psihice ca atare ~i de studiul cauzelor ~i mecarnsmelor generale ~i specifice. In acest cadru. 1926. in cunoa~terea cauzelor sale" (H. F. 1967. de la debut pan a la terminarea bolii ~i. prin introducerea notiunilor de psihopatologie generaHi ~i psihopatologie speciaHi. precum ~ide studiul consecintelor acestor tuIbu:. dedit de ceea ce este patologic in mental. diferentierea dintre psihologia patologica ~i psihopatologie poate fi reluata ~iredata sub 0 noua terminologie. 1959. psihologia patologica. dad este posibil.. p. numero~i autori. P. "psihopatologia general a reprezinta una din componentele patologiei generale. "psihopatologia general a se ocupa. Totu~i. 32 o . Interferente ~i retatii intre psihologia medicaHi ~ipsihopatologie clarificare a continutului notiunii de psihopatologie. Pe de alta parte. Sub ait unghi. p. se apreciaza ca "psihopatologia general a este ~tiinta care studiaza legile obiective de alterare a activitatii psihice. p. fac 0 distinctie intre psihopatologia generaHi ~i psihopatologia speciaHi. se ocupa mai putin de maladia mintaHi. notiuni folosite de cei mai multi clinicieni intr-o discutabila sinonimie. Delay. apropiind-o astfel de psihiatrie.. Wallon. in timp ce psihopatologia speciala ar pastra acceptiunea initial a a psihopatologiei. deci a mentalului" (J. 0 analiza scrupuloasa ~i intrucatva fastidioasa. consemneaza faptul di "psihopatologia consU'i in cunoa~terea bolilor. p. . 1966. intre "psihologia patologicului ~i patologia psihologicului" (E.r 7.

1965. ca desemnand "una din ramurile psihologiei care s-a format in ultimii 20 de ani. asupra mccanismului de producere a accstora.. ci generalul. a studiilor asupra aspectclor de patogencza a tulburarilor. Cu toate ca acest punet de vedere a fost larg adoptat. 0 disponibilitate concret-operationala. Ionescu. 829). notiunea de patopsihologie este intalnita mai ales in cerceti1rile americane ~i ruse. invocam faptul ca studiile de patopsihologie sunt axatc asupra tulburarilor psihicc consecutive unci sufcrin!e cerebrale organice (traumatisme cranio-cerebrale. 1928. Apreciind ca aceste clarificari notionale ~i delimiUiri erau necesare. nll se limiteaza la studiul speculativ al unor date teoretice. ceea ce se poate exprima in reguli. Mentionam co. Poliakov. tumorale sau provcnite in urma ingestici de substante toxice sau droguri). In ace1a~itimp. ea cauta reguli ~iconcepte genera Ie pentro :... ajllta la randul ei clinica. 1). cum pot fi indepartate. fiind ~i actualmente acceptat. pe care. 1971. reprezenrnrilor etc . ca discip1ina ~tiintifica. p. patopsihologia pomc9te de la aspcctul fcnomenal. avand un obiect de studiu. comune domeniului respectiv al medicinei" (G.p. generalizandu-Ie. Jaspers. p. atenuate sau compensate aceste fenomene" (S. ce poate fi conceput ca relatie. patopsihologia i~i contureaza domeniulintre ncuropsihologie ~ipsihopatologia experimentaHi. Spre deosebire de notiunile mai sus amintite de psihopatologie (generalii ~ispecialii) ~i de psihologie patologica. p. chiar atunci cand este 33 .: satisface exigente1e care i se impun in cazuri particulare" (ibidem. F. Jaspers.-1971. Rubinstein. care pot fi consecintele acestui fenomen asupra comportamentului ~ievolutiei bolnavului. pentru a sc apropia de esenta. mijloacele sale de exprimare. inarmando cu noi cuno~tinte teoretice. de~i este 0 disciplina Cllcaracter pregnant teoretic. 269).:. ca raport .. In acceptiunea cercetatorilor. raporturile sale de ansamblu ~i cauzele sale multiple.spre deosebire de psihologia clinica ce are in vedere analiza cazului coneret. 21). 45). Ca un argument al acestei supozitii. intrucat "0 frontiera se impune psihopatologiei" (K. baza faptica a psihopatologiei constituind-o domeniul clinic din fiecare sector al medicinei. Spre deosebire de patopsihologie care. tulburarile senzatiilor. p. a individualului ~i particularului. dutand sa raspunda intrebarii cum? estc tulburata 0 anum ita functie psihidi. dupa opinia Hoastra are 0 sfera mai restransa. 2). independent de teoriile apriori" (K. care-i orera datele concrete. I. cee<. mentionam insa ca "psihopatologia generala. incearca sa raspunda la intrebarile "de ce a aparut unul sau altul dintre simptomele sau sindroamele psihopatologice.. prin raspunsulla intrcbarca de ce ? Este posibil ca notiunca dc patopsihologie sa fi fost aleasa intruciit exprima orientarea prcdilccta. 822). urmarind ceea ce se lasa exprimat in concepte. exista clinieieni care vor sa eonfere acestui domeniu un continut mai concret ~iun obiect de studiu mai bine precizat. leziuni vasculare. p. p. eu 0 arie mai larga ~i 0 problematica mai complexa. In demersul ei dcductiv. psihopatologia "nu analizeaza ~i nu descrie individualul. 1928. precizam di "scopul psihopatologiei este de a invata sa cunoa~tem viata psihica anormala in realitatea sa. utilizate mai ales in studiile de limbii franceza ~i germanii. obiectul sau de studiu fiind experimentul clinic natural. psihopatologia. un sistem de notiuni ~i meta de de cercetare" (I. perceptiilor.

lues\"" }JSl1l0pat.• in dome~i111 considcrat mai vast al psihiatriei. nu tara surprindere. N. psihiatml.•. sesizand semnificatia simptomului pc care aeesta 11traiqte. desfa~oara cele mai elocvente studii de factura psihopatologica. se cxtinde foarte mult sfera notiunii de psihopatologie. de bolnavul psihic" (ibidem)..•.••.l1.. 210). a. Pieron. p. 1965.••..~l. Cu toate acestea. Cll atat mai muIt cu cat "obiectul de studiu al psihopatologiei. Delay. Lcbedinski..•.•.H· ••. eu vadite implicatii asupra psihologiei medicale.. A.. sc considera ca psihopatologia "canstituie a parte a psihiatrici. : .lJ~1 •. definind-o prin e1emente interfcrentc cu acclca ale psihologiei clinicc sau ale psihiatrici.. _~_== '1L..lC. _ ~l-. Prin aceasta. •.Ul !:"t ••• includ obiectuI psihopatclogici 1 .. de cele mai multe ori. 1965..acceptiune..•. lumile delirt.. SiHamy.Olvgla . 458)...'1e... generalizand fapte de observatie clinic a.1l~a a lU_H\""~lVllUtu l~ A ..~ sub care se dezvaluie faptul psihiatrie: strueturi ale personalitatii marbide.. care prive9tc psihopatologia !ntr-o larga ~i desigur vagii. medicul ~i pacientul. Porot. Campul de observatie al unei asemenea 9tiinte acopera diferitele aspect. se constata. P..l. .•...• spiritului uman" sc afimla ca aceasta ar constitui "0 parte a psihologici medicale" (J.1~<o . analizand situatia formarii ~i informarii personalului medical asupra problematicii sociologice. .. D~lC5. Presupunem ca In stabi1irea raporturilor amintite. 320).. 1963. p. 8). altii indud ampla problematidi •. In opozitie eu acest punct de vedere. fiind "un capitol al psihiatriei" (M. Miasiscev..Problematica psihologiei medicale din perspectiva sociologiei ~ia psihologiei sociale Atat prin sorginte ~i orientare. cun09tintele despre sociologie sunt vagi .. \".••. faptul psihiatric.•. dar ~i de psihiatrie. p. ca ~i psihologul din clinica psihiatrica.•.... conform carara psihopatologia ar fi 0 ramura a psihiatriei.. 1 . care Ii utilizeaza datele In scopuri terapeutice" (H.'" __ l.-. ..Jc:1o psihopatologica 'in +. U 1U:51C 111C.l".llui. cat ~iprin faptul ca angajeaza cel putin doua persoa. V. X n +:. p.inutul.vorba de psihopatologia generala..h . saracindu-i totodata cont. in aeeea9i aeeeptiune extensiva.. psihopatologia este definita ea "studiul 9tiintific a1 tu1buriiri1or de comportament. Ei considera astfel ca "se desemneaza 0 psihopatologie generala. S. autoril mai sus lnentl0Ilati . Astfel. a1 con~tiintei 9i a1 comuniearii cu eei dinjur. interferandu-se eu aceea de psihologie dirndi. ~ d~fi.\ 34 .:: 'i. ea urmare~te sa Inte1eaga mai Intili faptu1 patologic printr-un cfort de patnmdere In universu1 morbid a1subieetului..". _. Picliot.1 . sau ea psihopatologia s-ar reduce la "studiul asupra schimbarilor patologice ale psihicuIui".. L. ca "in timp ce euno~tintele despre medicina ~i fiziologie sunt amanuntitc ~i relativ precise._ . aI~iantori Ii restrang In mod exeesiv sfera. In star~it. Mondzain.. autorii au avut in vedere faptul ca izvorul dntelor psihopatologice II constituie mai ales clinica psihiatrica.. UUpa. 8. 1966... vC. p.-. 1967. dupa cum... actul medical este totodata un act social.n va fI •. relutia terapeutica" (M. •.. •. nu poate fi separat de subiect. .. ea stabilc9te legi gencmIc rcferitoarc la procese1c mcntaIe" (N.. al direi rol este de a defini liniile generale ~i principiile unci 9tiinte psihopatologice.+. 35).

inerenta psihologiei sociale. psihologia sociaHi i~i propunesa-l cunoasci'i in contcxtul sau social. considerat ca fiind prin excelenta de psihologie medicala. psihologia sociaHi are viziunea ansamblului. cunoa~terea aspectelor psihosociologice ale medieinei devine eu atat mai necesara cu cat relatiile medicinei cu psihologia medicala ~i cu psihologia sociala se evidentiaza nu numai in planul teoretic. spre 0 eomprehensiune angajata. conturand astfel. intrucat pacientul investigat apaI1.1. spre deosebire de psihologia clinicil.~i imprecise" (W. distantandu-se de psihologia medical a. In plus. intrucat.2. spre deosebire de psihologia medical a. M. p. intrucat imbogate~te cunoa~terea etiopatogenica. Mayer-Gross. Prin aceasUi disjunctie a procedeelor tehnice ~i a demersurilor epistemice. 11modeleaza. Totodaill. care este orientata. orientata asupra individualului ~ipartieularului. implidi o dimensiunc sociala. specifice psihologiei sociale. . ci ~iin demersu! practic. a sensurilor acesteia ~i a dimensiunilor propriu-zis patologiee care-i sunt implicate.. 3). . Slater. prin aceasta fiindu-i accesibiHi sesizarea esentialului. norme ~i modele.. ce vizeaza caracterul social al medicinei. se realizeaza 0 neccsara completare a cunoa~terii. 0. 8. Relatiile domeniilor amintite sunt evidente ~i sub aspect practic unde constatam di investigatiile de psihologie medicaHi folosesc atat mijloace de examinare individuala (teste ~itelmici). de relevanti terapeutic3. ell persoane semnificative sau cu gmpuri ambientale. Totu~i. situand-o la distante variabile rata de starea de sanatate.inc unui grup. caracterizat prin standardc. prin organizarea sanogenetica a acestuia. este in acela~i timp analiza rc1atiilor sale ell altii. insti~i examinatorul apariine untii grup social ~i profesionai ale carui reguli ~i standardc Ie rcspecU'i. sunt ameliorate ori vindecate. specifica psihologiei medicale. Actul medical sub unghiul faptului social. In conditiile actuale. Roth. cat ~ichestionare ~iscale. 8. 1969. in mcdiul sau familial ~i profesional. printr-un efoft de Intclegere ~i sprijin. La randul sau. ~iin primul rand investigator-anamnestic. printr-o atitudine constatativa. examenul psihologic individual. ~tiut fiind ca muIte afectiuni sunt !!cnerate si intretinute de factori din mediul sociofamilial sau. psihologia sociaHi. eu disfunctia. analiza istoriei bolii ~ia vietii insului. E. familiale ~iprofesionale. in uitima instanta.. dezadaptarca sau sufcrinta sa. carora el sc conformcaza ~i care. a generalului. chiar in conditiile bolii. Astfe!. Analiza raporturilor dintre psihologia clinica ~i psihologia sociala aduce in mod inerent in discutie problematica sociala a bolii. cunoa~tcrea omului total. Problematica sociaIa a unor situ alii psihologice personale ~i extrapolarea lor in fapte medicale. se mentine intr-o mentalitate deta~ata. precum ~i 0 valoare euristica. care inccarca sa cnnoasdi ~i sa intcleagi1 bolnavul in mod individual..> . Acest fapt are atat 0 valoare epistemologiea. dimpotriva. 35 .

morale sau afective).t ~i pattemuri statuate prin consens sociocultural. Constatam astfel ca. Aceasta situatie este favorizata de faptul ca. considerand ca afectiunea lor nu impune un tratament specific. Dealtfel. extrapolata in senescenta. maleza frizeaza nevroza. e~ecurile 9colare tind sa devina cazuri medicale. dar ce anume se in1e1ege prin boala respectiva. de procesul morbid. simptomatologia poate fi lnscrisa pe 0 scala cuprinsa intre problematiea ~i preocuparea personal a fata de boala 9i faptui clL. . de dezinvcstirc. impune medicinei asistenta. pe masura evolutiei sale. efn 9i starea de dczangajare. sau reactualizarii unor situatii penibile din antecedente. printr-o extensie a "dreptului la sanatate". Dar. numeroase probleme individuale sau eu implicatii in domeniul psihologiei sociale sunt extrapolate In fapte "medicale". Astfel. prin estomparea limitelor intre faptul personal. cu 0 incidentii. Pomind de la acest amplu diapazon al acceptiunii notiunii de boala. conflietele conjugale. algica. de repliere retrospectivii 9i mminatie autopunitiva. "deprcsia" desemneaza atat starea afectiva negativa. intr-o epoca relativ scurta. Estc cunoscut faptu! di in intreaga patologie. diagnosticul cunoa~te atat criterii de ordin medical. in majoritatea afectiunilor. la 0 persoana de varstii mai avansata. gradul de la care 0 anumita simptomatologie este apreciata ~i considerata ca boaia care trebuie tratata. eludand consilierea psihologiea.Eiril indoialii ca majoritatea bolilor psihice sau somatice se intalnesc. existii culturi care ignora 0 boaUi sau alta. cat ~i de cultura data. unci situatii psihotraumatizantc. dupa cum exista bolnavi care "se neglijeaza'" sau "se ignora". prin tcrmenul de "cardiopatie ischemica" cstc desemmtu utat algia precordiala ce apare in mod spontan. consecutiva unei pierderi (materiale. de total a renuntare. in ultima instanta. ce poate fi considcrata comuna oricarei persoane.societatea 9i-a asumat povara asistentei 9i ansamblului problematicii medicale. ele fiind In fond fenomene de viata personala. de impas psihologic. Astfel. pretind terapii maritale. difera de la un meridian la aitul ~i. Tot astfel. ce nu au semnificatie medicala. considerand-o nesemmticativa sau minora.'1icce poarEi 0 semnificatie autentic-medicaUi. ilustrata printr-o manifestarc specifica este insotiHi de confirmarea bioe1ectrica a sHirii de suferinta miocardica. diagnosticul de boala fiind situat. societatea nu poate fi mcuta responsabila ~ipentru situatii personale. social. In aria asistentei medicale tind sa-9i faca loe probleme ~i situatii adiacente medicinei. dar mai ales in psihiatrie. Intre prima situatie. in mod diferit pe aceasta scala. 9i eel medical. In fapt. intermitent. in toate culturiIe. in functie de mediul sociocultural. in egala masura. sau dupa efort. invocate ca exprimand 0 perturbare. variabiIa. ca. tot astfel. in felul acesta. are lo~ 0 translatie a \ 36 . ~iaceasta ultima manifestare a depresiei. pot fi inscrise pe 0 scala de semnificatie ~iscvcritate. depinde. acuzele sau fenomenologia clinica. putem constata ea. putem considera ca. iar biitranetea. preluand aceasta responsabi1itate fata de boala. care in ultima instania ilustreaza semnificatia ei sociala. psihostressante ori frustrante. de nonparticipare. Acest fen omen este determinat de faptul ca una ~i aceea~i fenomenologie clinica este apreciata in mod diferit in culturi diferite sau ca se acorda 0 acceptie diferiUi sintagmci nosografice care desemneaza 0 anumiHi boala. dit ~i situatia in care fenomenologia precordiala.

Fonnarea psihologica a medicilor. Complianta Ia terapie ~i clemente de psihagogie.:ihonpn~Gool·t> ~•.. eomplexitatea ~i durata tratamentului. Goldenson. 763). p. studii efectuate in ultimii ani au indicat ca in patologia general a nu exista 0 stricta complianta la terapie de cat in 15% din cazuri. este confmntat in practiea. medic sau psiholog. situand-o in cadml unei perspective globale despre am in eondi~ii1e sale socioculturalel! (Ph. siaba adeziune ia tratament intalnindu-se in masura variabi1a in toate domeniile elinice . se cosidera ca "una din cele mai semnificative sehimbari din medieina care au av-ut loc In ultimii 20 de ani este cre~terea influentei psihologiei in educatia medicali'il! (R..1. Problema cotidiana In pediatrie. fata de tratamentul care trebuie administrat. Intr-adevar. factorii noneompliantei sunt extrem de diferiti. Evident. Consoli. nu cunoa~te sem. en ~i infonnarca lor asupra datelor de psihologie clinica. dintre medic ~i bolnav. De fapt. Jeammet.: si in to ate conditiile . adue in mod inerent In discutie situatii de natura pedagogica eu care cliniciahul. Ace~tifactori. -<l~ ~. 9 • PSl·holooie medl·"ali"i p<. 1980.:ih.. nu are intotdeau. in special transferentia1a.fiind mai ales in funetie de caracteristicile bolii. nupot fi omise remanierile de ciUre bo1navi a posologiei medicamentelor sau a duratei tratamentelor. Nevoia de continua instructie ~iinformatie. Astfel.. hotarat sau disimulat. M. cu influenta tot mai putemic exercitaHi asupra medicinei de ditre psihologia sociaUi. aria fenomenelor de noneomplian~a terapeutica depa~e~tecu mult opozitionismu1 bolnavi1or psihotici. acest procent fiind semnifieativ mai mare la barbati ~i mai mie la femei. pacientul psihiatric. In plus. ~tiintitie al domcniului clinic nu trebuie sa lase in umbra problemele de educatie ~i formatic. S. Reynaud.. in virtutea dreptului socialla asistenta. expectatiilor de la impasul individualla faptul medical a dimi satisfacere este invocaHi cu insistenta. preeum ~i In patalogia psihica. medicale. personalitatea pacientului. asemenea pacientului "pediatric". de la tulburarile nevrotice Ia afec~iunile neoplazice. eu atat clinieianul devine mai tributar caliUitii informatiei sale ~i "va resimti nevoia de a divesrifica ~i de a relativiza aecastrl informatie. fapt ce detclmina refJzul. astfe1. -.~--r ---~ l:> In stransa legatura eu problematic a soeiala a bolii.oooie <.:1 p<. impusa de progresul tehnie. ell cat nivc1ul tehnie a1domeniului clinic este mai elevat. 1970. Atat in terapeutiea pediatriea. iar uneori opozitia manifesta. M.. comp1ianta terapeutica prezinta uneori aspecte dramatiee in psihiatrie. intilniti nu 37 . in afara fenomenului noncompliant manifest. 1ificatia aeesteia. descrise sub denumirea de complianta terapeutica. ca ~i de amp1a fenomeno1ogie relational a. prezenta in anumite grade ~i manifestari in intreaga patologie.'lacon~tiinta bolii. pedagogia medicala I~i confirma contributia in problema cooperarii pacientului 1atratament ~i a fenomene10r adiacente acestuia. 25). p. 9.

Analiza accstor problemc nc-a dezvaluit faptul' ca fenomem. ca ~i asigurarea compliantei 1a terapie (care implica numeroase cuno~tinte de pedagogie). 111 bolile psihice se constata 0 regresie comportamentaUi mai puternica de cat In bolile somatice. induse prin mecanisme pedagogieeempirice. Influenta pedagogiei asupra psihologiei clinice se excrcita nu numai in privinta problematicii medicale a copilului. fapt rclevat In mod c10cvent de fcnomcnul regrcsiei comportamentale. de personalitatea premorbida. expectatiilor ~i convingerilor pacientului fata de tcrapeut. in grade ~isub forme variabiie. ~iin aceea a adultului bolnav. Dimpotriva.l de regrc~ic psihica pe care-l denumim de rcgresie comportamentala este in functie de structura psihidi a persoanei. de gradul de severitate ~i de momentul evolutiv al acesteia. mai ales In primele stadii ale aplicarii tratamentul~i. in ansamblul elementelor acreditate sa asigure a buna eomplianta. Regresiile comportamcntalc sub unghiul pedagogici medicalc. Ansamblul atitudinilor ~i sentimentelor terapeutului fata de pacient. ca ~i de natura afcctiunii prezentate. Astfel. complianta poate sa scada de la 69 % la 20 %. aspiratii1c ~i expJica~iiJe ca ~i labilitiltilc spccifice unor pcrioade din copiIaria pacientului. De fapt. in situatia . nu pot fi reduse 1a Insu~irea unor date ~i observatii empirice desprinse din practica activitatii eUnice. ea artrita reumatoida. statuandu-se intr-o 38 . a~a cum sc considcra In mod empiric. ei ~i in alte domenii c1iniee. experienta de boaIa a pacientului. respectiv reactiile de transfer ~i contratransfer care influenteaza ~i chiar conditioneaza nu numai succesul oricarei psihoterapii ci insa~i actiunea falmacodinamic~ a medicamentelor. inscrise in ansamblu1 masurilor pedagogiei medicale. fenomenul placebo. unor factori de inalU'i relevanta. prezenta In ficcare relutie interpersonaHi. sunt suseeptibili de a fi in mod evident influentati prin procedee pedagogiee. mnd variabil in functic de padent si de conditia mcdicuHi. in afectiuni algice. fcnomcnuI de rcgrcslc cste intiUnit in ficcare boaHi. se instituie de asemenea ca 0 problema de pedagogic medieaUi.numai in eadrul clinieii psihiatriee. ~tiut fiind di durerea este un clcment escntial in acccptarca ~i rcspeetarca tratamcntului. chiar ~i In perioada de remisiune. in egala masura. evolutia ei constatandu-se.2. se datore~te inaltei investitii a pacientului asupra actiunii terapeutice.Ilustrat printr-un ansamblu de manifest:lri atitudinale.. Subliniem insa ca manuirea relatiilor transferentiale. ci. ca ~i totalitatea aspiratiilor. 9. in care sunt prczcntatc dorintc1e. aHit de evident constatat de c1inicieni si de elocvent ilustrat la unele persoane. s-a constatat ca chia. ceea ce determina 0 dependenta mai acccntuata a pacicnti10r fata de terapeut. a fenomenelor regresiei comportamentale. Interventia acestor proeedee i~i ilustreaza eficacitatea si . Desigur. aceste probleme se inscriu in instructia explicita ~i deliberat-organizata a studentilor ~i medicilor. cand sunt ignorate aspecte relationale. se Inscriu in Intregime in aria unei pedagogii medico-terapeutice. Complexa fenomenologie transfcrenpaHi.

. de la observatie :.In plus. In fapt. este marc at de 0 componenta morala a carei dimensiune se inserie intr-un amplu evantai intre atitudinea naturala exemplara ~i reglementarea juridica. in cedrul procesului instructiv-cGucativ intrudit "comportamentul oamenilor cand cad in boala. ca ~iprin continutul aetivitatii sale. mcntionam ca. psihosociologia. componenta irnportanta a formarii lor ciinice.1 modurile lor de a lupta impotriva bolii cronice. p.. 9. boala determina 0 limitare a libert3. bazata pc aatde unei pedagogii medicale stiintifice. 257). in stadiul de cronicizare un rol esential revinc aspcctelor psihopedagogice. Consideram ca prin intermediul psihologiei medicale se realizeaza 0 reevaluare a eticii practicii medieale ~i0 mai mare deschidere asupra complexelor probleme ale eticii profesionale.. devin ~i mai evidcnte in situatia cronicizarii starii de boal. psihiatria. in aspecte1c lor dinamicc. In privinta continutului mf. ce pot alcatui 0 veritabiHi antropologHnnedicala. 0 boaUi care prczintii acest potential poate schimba viata pacicntului In mod radical. cat ~ial statutului sau profesional. Educatia morali'i ~i psihologia medicali'i Demersul practieii c1inice.1. psihologul clinician este mai abilitat ~imai sensibilizat asupra datelor eticii decat medicul practician. p. etica etc. comparabile eu cele constatate Ia varsta de ~eolaritate. Lafon. 10. intre posibiIiUitiie ~iexigentcle l10iisale situatii biopsihologice. Aceasta este posibila 9i datorita faptului ca prin insa~i formarea. pedagogice. ca :. pacientul trebuie readaptat ~ieducat in vederea acceptilrii compromisului intre lTIcdurile de viata permise ~ilimitarile impuse. Balint. atunci cand se prelunge~te in mod cronic.tii care.surilor de asistcnta.. ar putea furniza un materialia fel de bogat ea eel cules prin observarea evolutiei copilului spre maturitate" (M. Pedagogia medicala in condiriile cronicizarii sti'irii de boalii.iinvestigatie ~i pana la conduita terapeuticil. pedagogia medicala se ami in stransa interfcrenta nu numai Cllpsihologia clinica. 1963. daca in faza acuta a bolii in prim-planul actiunilor figurau interventiile clinico-terapeutice. 1966. implica 0 triiire psihica ee impune 0 atitudine terapeutica. bucurfmdu-se de 0 tot mai larga ~ijustificata acceptare. apreciindu-se ca "activitatea profesionala a 39 . precum ~i Cll uite domenii adiacente ea pediatria. in mod esential pedagogica. medicale ~i sociologice.3. In aceste conditii aportul pedagogiei medicale f~idesvaluie virtuti esen~iale. . ap1icate la totalitatea biopsihosociala care constituie intreaga fiinta umana" (R. Dqi tinae spre emancipare. 500) Aceste aspecte. atfrt sub aspcctul r01ului. Ea se prezinta sub forma lmei "psihopedagogii medieo-sociale" conceputa "ca 0 sinteza simplificata a multiplelor cuno~tinte psihologice. ei ~i eu c1inica geriatrica.

ca ~i in conversatie 9i in difuzarea documentelor". in unele tari. in cadrul acestora. psihologul "nu trebuie sa se foloseasca de mijloace profesionale pentru a se asigura de avantaje personale". "in afara cazurilor de obligatie legal a. Pentru a se evita astfcl de abateri de ]a normclc morale. Relatiile dintre cele doua domenii. 0 problema etica" (N. 1966. intr-un spirit de exactitate 9i adevar". inscris in deontologie "este determinat de psihologie" (M.etica profesionala.respectul altuia. in cadrui carcia se stipuleaza ca in "exercitarea profesiunii. in plus. "grija de a comunica ~tiintasa cat de complet posibil. carc Se cer aplicate persoanelor sau raporturilor dintre ele.. Banscikov. 173). . in acela9i timp. S. Heuycr. M. cu atat mai mult eu cat sistemul regulilor de comportament al medicului. Miagkov. rcfcritoare la ctid. Hobbs. 0 cventuaH'i croarc a colcgului. el"este con9tient de necesitatea de a fi obiectiv circumspect cand actiunea sa implicit notiuni relative. sub acest unghi. 40 . In afara aspectclor ctice ale rclatici tcrapeutice. secretul trebuie pastrat in vorbe.psihologului din clinica este.autonomia tehnica. dezadaptat etc. prin care "psihologul trebuie sa interzica orice act sau cuvaut susceptibil de a vatama persoane fizice sau morale de care se ocupa profesional". 1. care preconizeaza abtinerea c1inicianului de a minimaliza ori dcnigra pregatirea profcsionala sau orientarca terapeutica a altuia sau de a dezvillui. p. adaptat. pornindu-se de la activitatea c1inica medicala la con9tiinta morala. Socictatea Franceza de Psihologie a elaborat un cod deontologic. 1513). 1973. Gusikov. "sa refuze orice angajament pe care starea prezenta a tchnicilor sale nu-i permite sa ~i-l asume". in fata pacientului. etic 9i psihologic. p. p. Lebedinski. prin care numai psihologul are "grija 9i responsabilitatea alegerii metodelor pe care Ie folosc~tc" 9i. "increderea bolnavului fiind inseparabila de con9tiinta morala a medicului" (G. S. ale d'irui paragrafe cuprind reguli dc conduita moral a a caror valoare poate fi considerata univcrsala. N. V. manifestand. . care insotcsc pe cei doi protagoni9ti ai actului medical de la initierea relatiei anamncstice pana la incheierea actiunii terapeutice. amcninta in ultima instanta evolutia sUirii bolnavu]ui" (V. 16). de asemenea. care se refera la "tot ceea ce psihologul a vazut. a auzit sau a inteles in cursul practicii sale". 1966. ci 9i de tinuta moral a a tera~eutului. Astfel. . V. psihologului ii este interzis orice act sau cuvant ce ar putea atinge dernnitatea fiintei umane". toto data. Acestca vizeaza: . p. eticn profesionala cstc reglementata printr-un "cod de deontologie". expectatiilc pacientu]ui sunt in stri1nsa dependentil nu numai de valoarea profesionaUi. in esenta ei. in virtute a direia "£lecare psiholog trebuie sa se inforrneze in mod constant asupra progreselor disciplinei sale". F. Miasisccv. . colegiale). in acela9i timp. 1967. Subaspcctul normelor morale medicale sunt analizate in primul rand relatiile interpersonale dintre medic 9i bolnav. 291). ca: normal.secretul profesional. anormal. in cadrul normclor morale sc inscriu 9i relatii1c cxtraprofcsiona1c (denumite. ci 9i sub unghi opus. pot fi analizate nu numai din punctul de vedere al normelor 9i valorilor morale ce trebuie implementate in actele 9i conduitele medicale.informarea ~tiinlifica. 9tiut fiind ca "accstc aspectc.

numai facultatile rationale ale fiintci umane sunt rclevante pentru etidi. 1960. bazate in exclusivitate pe clemente cognitive. sprijinul acordat din dragoste sau compasiune nu are valoare moraHi. aspectele etice ale aplicarii psihoterapiei. P. ca ~i cuno~tintele ~tiintifice ~i deprinderile tehnice. Aeeastil linie de gilndire a fost reconfirmata ~i argumentata de I. 499). In privinta invatamantului etieii. In medicina insa. acest sistem etic este insuficient intrucat "pentru medic este nefolositor sa ~tie ce este bine daca nu il face" (R. dimpotriva. Clement.vel umanitar in care normele morale sa devina inerente valorilor profesionale. p. psihologul clinician. profesionale ~i sociale care-i i. ceea ce simte a persoana ar ti nesealnificativ sub aspectul moral al actului pe care aceasta 11intreprinde sau pentm alegerea care 0 face. de la datoria de informare ~tiintifica 1a devotamentul ilustrat in activitatea clinica. sub influem. Davost. 1982. Din acest punet de vedere se considera ca din sistemul eticii medica1e nu trebuie eliminat factorul afectiv. A. Din acestpunct de vedere.. 1980.. Aeeasta eu atilt mai mu1t Cll cat prin inse~i dezideratele sale. conform dreia. Depaiind.a psihologiei medicale. etica medicala contribuie 1a formarea unui mediu moral de inalt ni. Burloud. stimulata ~i modelata de sistemul social. Sider. devine tot mai elocventa opinia di actualmente etica medicala este tributara ~i depcndcnti'i de ctica "mozofid". C. Lamache. "etica psihologului clinician este mai mult dedt un simplu compendium de reguli pentm manevrarea contratransfemlui" (N. dupa cum constatam din paragrafele codului deontologic. C. p. 84). Fundamentata. astfel spus. evitandu-se "accentul pus pe rationament ~iargumentare . p..independcnta profesionala. "nu trebuie sa accepte cOllditii ce ar putea sa atinga independenta sa profesionala. adica I-ar impiedica sa aplice principii1e deontologice enuntate". Kant. Hobbs. de~i membru al echipei terapeutice. Dupa cum se poate constata. p. Macklin.:::teproprie" (A. in concepti a caruia. au 0 orientare pro fund rationalism. de la utilizarea mijloaeelor investigatorii la alegerea metodelor psihoterapeutice. psihologia medicalaare in vedere 0 "abordare sinteticil a omului. pe analiza critica ~i utilizarea metodelor rationale" (R. 1507). ignorfmd componentele afective. 48). Astfel. educatia etica ~ilnsu~irea datelor eticii trebuie sa cuprinda stimularea imaginatiei morale ~i dezvoltarea sentimentului de datorie moral a. conduita morala a psiho1ogului in c1inica vizeaza ansamblu1 aetivitatilor ~i re1atiilor sale. fiind tot atilt de importante in cadrul activitatii elinice. inscriind individul in lumea valorilor familiale. 1973. de la modul de relationare eu pacientii la stilu! de raportare cu eolegii. 41 . in sensul di studiile existente. se considcra ca sub hegemonia ~colilor cognitiviste. in etica s-a urmat 0 conceptie baconian-carteziana in care cunoa~terea este obtinuta in mod fragment'lr prin unWiti distincte ~iorganizata in categorii logice.

. Hobbs.". G.isch:: Psycho logie. Medi.. D. Chabalier. Introducere In psiho!ogia medicalii. 1970. 19l)O.. Psychologie medicale. Psychiatry and Mental Health.BIBLIOGRAFIE Balint. Psychiatrie". Miasiscev. Marchais..". Fedida. p. Traite de psyhopathologie. Psychiatrie. Box eds.tinskuiu psihologhiiu.Prospective des rapports entre la psychologiemedicale et la psychiatrie. Reynaud. S. med. Sadock. Roth.. 1. P.. "Revista de psihologie". Lebedinski.. 1.. Lafon." 1969. New York.. Press-Univ. 37030 A 10. 16. psycho!. 1973. Banscikov. Consoli. "Bul!. S.270. psihopatologie ~i psih!atrie. 1971. p. R. 496. Kaplan. Press Univ. Payot. R. F. Moscou. "Jumal nevropatologhii i psihiatrii imcni S. Edit.. Ionescu. 247·253. ~tiiniifica. 1966. et de psychiatric" (red.71. Unele probleme actuale ale psihopatologiei genera Ie $i sarcini/e dezvollc1rii acestci ~tiillJc in lara noastrd. Univ. London. Heuyer. G.. Psychologie clinique et psycllOlogie medicale. N. d'apres la troisieme edition allemande par A. Goldcnson. III. La signification scientifiquc de la psychologie clinique. S... Kastler et 1. Miagkov. Wiliams Wilkins. psycho!. P. Kerbikov.. Neurochirurgia".. France. 1967.. Vocabulaire de Psychopedagogie et de Psychiatrie de I'ellfanl. 1. Jeammet.. 265-272... J. A. Vingt le~olls de Psychologie Medicale.f. p. Burioud.. med. Abrege de psychologie. S. V. Ionescu. 449-451. instnanentalite et concepts. 1507-1514. 42 . Bailliere. Preliminaires a une psychologie medicale. 1980. Psychology. Paris. 1961. M. V. Modern Synupsis of Comprehensive Tex:tbook of Psychiatry.. 270. F. Mediiina. New York. E. Wolman cd. in Ethics Teaching in Higher Education (D. The Encyclopedia of Human Behaviour. "Bul!. "Vocabulaire de psychopedagogie Press. 1956. N.. 1967. MediJinskaia psihologiia. M. "Ann. Ethics ill Clillical Psychology.. M.. G. 1968. et a!.).).". Paris. Kretschmer.3.. K Voprosu 0 znacenii psihologhii dlia medifill!. J. Problems ill the teaching of ethics: pluralism and indoctrination. Alcan. 1970. France. Lafon). Guillaumin. Paris.. 1963. M. Izd. 1. Univ. Bucure~ti. Miasiscev. R.. Masson. A. Macklin. Psihiatria. 8. psihologie clinicii. Elements de psychologic medicale. 1966. R.. Mir. S. Paris. 1961.. ". Medouse). Slater.3.. p. (B. 1983. Paris. Plenum Press. Gusikov. B. N. Paris. G. Tindal-Cassel. W.. "L'expansion scientifique francaise". 99-119. 936-949.. Mcdiiina. 9-10. E. Stuttgart.. Davost. Doubleday. Vvedenie v medi. Favez-Boutonier. M.. Korsakova". Mayer-Gross. 1971. 226. 127... p. Leningrad.6. P. 1972. 321-325. Le medecin. Psychiatrie et methodologie.I-2. P. 21. 1973 Jaspers.. 1960... 1966. Psychologie clinique.2. 21. Moskva. Paris. 1968. Marchais.. Thieme. p. Lamache. E. "Ann. Delay. V. France.. M. Minkovski. 1. Masson. son malade et la maladie. H. 1966. Ph. Handbook of Clinical Psychology. psycho!. 1968.908-929.-psycho!. V. 1929 . 0. Paris. B. Asupra accep!iunii nOfiUIli/or de psihologie medicala. Paris. Callahan. 1959. Ed. 1969. "Encyclopedie medico-chirurgicale. L 'objet de la psychologie clinique. P. 801-802. Press... "Bul!. Perception et comprehension clinique en psychologie. London. Lagache. Clinical Psychiatry. Pichot. Paris. Iancu. Izd. 1. Masson. K. McGrawHiil Book Company. New York. Psychopatologie generale (trad. G. R. psycho!.21. 3. Favcz-Boutonier.. "Ncurologia.. Baltimore. 1963. Medical psychology. France.

Manuel alphabetique de psychiatrie. Sillamy. H. Shakow. London. 1965. "Voprosi eksperimentalnoi patopsihologhii" Ministerstvo zdravohraneni<j. Paris.21. B. medicala. 1965.609-617. B. p. Psychologie medicale et psychiatrie. Press..). L. S. N. D.".. Weise. 1972. psihiatria. Psychology in relation to medicine. p.p.7. S. Larrouse.. Schram!.. V. Clements. psycho!.71. II. "Ann. 14-41.ih iavlenii. 1976. Psychiatry's Contribution to l•. Les psychiatres ont-Us vocatioll a ensCigner /a psych%gie medicale ? "Ann.. p...127. Stellung und Function der PsycllOpathologie. Psychiat. med.821-830.". A. 89. Sydney. N. France. Zazzo. Psychologie pathologique. W. France. Williams-Wilkins. III. Dictionnaire de la psycho logie. E. 1. 1. med.. Edit. Inc.5. Tallent. p.. Mowbray.6. Korsakova". Wallon. "Vocabulaire de la psychologie". "L'Expansion Scientifique Francaise".". Korsakova". London. '"'Elements de psychologie medicale. Elemente de psihologie medicalii. Thorn. Psychologie medicale. France. London. L. R. 1969. Psihologhia psihiatria. 10151019. 2990-3000. Edinburgh.. Schneider.. vo!. i 43 . 1971. 1982. Livingstone Ltd.. Press.Jv1oskva. "Jumal nevropatologhii i psihiatrii imeni S. Weisse. 3 (R. "Bul!. 1965.... 1926. Korsakova" 1971. Psychopatologie. 1. Veil. Zeigamik. Payot. p. 1963. B.. Toronto. Lise. Univ. Poliakov.2. Bucure~ti. ". Univ. A Short Textbook of Psychiatry. Press. 831-834. 59. psycho!. Hodder and Stoughton. Psihologhia 1963. Kaplan et a!. Paris. p. S.). K. 1969. Sahleanu. F. Moor. feJical Ethics Edt/cation. Sider. Clinical Psychological Consultation. V.4. 1983. Traite de psychologie medicale.270...254-257. Vcb Georg Thieme. 1. red. Images de psychologue clinicien. Bucure~ti.. Les ambiguites de /a notion de Psychologle dinique. "Juma! nevrcpatclcghii i psihiatrii imeni S. V. Rubinstein. "Jumal nevropatologhii i psihiatrii imenii S. 71. Prentice-Hall.. Paris.. Precis de Psychologie clinique. Ispolzovanie eksperimentalllovo metoda dlia iZlIceniapsihapatologicesJ. 1963. 1971. 1954. A. Nina. 1968. F. Paris.. Zeigamik. in: "Sozial-psychiatrie in der sozialistischen Gcscllsehaft" (B. Press. 233-249. medicala. Baltimore-London. p. Pieron. R. S.4. 2. Alcan. S. C!.6. 9. R. W.. Pichot. p. Predescu.. 314-319. eds. Paris. Univ. psycho!. Sivadon. A. Clinical Psychology.. Univ. p. Frunce. 1973. P. Leipzig. P. T. "Am. K. Psihiatrie. i Rees. 1980. 1976. 1969. 1973. v... P. 319. Paris.". Schwarz. 498-501. Porot. p. 1963. 127.. Paris. C. Rodger. "Bul!. Rausch-Traubenberg.. Edit. Psychologie clinique. R. Paris. Athanasiu. Nekatorfe actua/nfe problemf patopsihologhii.. p. L.. M.139. C. "Comprehensive Textbook ofPsychatry". psycho!.

Totu~i. interpremri ~i acceptiuni care pot fi considerate ~tiintifice. de investigatie ~i cercetare care impune analiza.. integratoare ~i dinamica asupra omului bolnav.iluifizic ~isocial al bolnavului. precurn ~i a medi1. postuleaza faptul ca pentru a cunoa~te corpul omenesc ~i tulburarile sale trebuie sa avem cuno~tinte desprc totalitatea cauzelor. Astfel. prin continua ~i constanta aplicare. mcdicina a prcconizat intotdcauna necesitatea abordarii individuale ~i comprchensibile a tiin~ci umane. Caracterul traditional al relafiilor dintre psihologie si . ale carei opere sunt atribuite lui Hipocrat. Astfel. Galen. Aceasta opozitie in abordarea ~i intelegerea omului bolnav. conceptia comprehensiva ~i in fapt materialista a ~colii din Cos vizeaza modul de intelegere unitara a bolnavului ~i se manifesta in rationamentul clinicienilor. 45 .Capito/u/ II . iar in vederea realizarii unui bilant etiologic complet preconizeazii necesitatea cunoa~terii constitutiei fizice. sub unghiul comprehensiunii sale unitare. a organizarii psihice. acest mod de abordare. IN MEDICINA CLINICA 1. a dcvcnit un postulat care a ciilauzit gandirea clinidi ~ipractica medical a de-a lungul intregii sale istorii. La randul ei medicina antichitapi romane. intalnita la cele doua ~coli medicale de prestigiu ale antichitatii. abstractizare. prin reprezentantul sau de frunte. de~i istoriografia moderna aduce date privind cunoa~terea corelatelor psihologice ale manifestarilor somatice inca din cele mai vechi timpuri. in timp ce conceptia ~colii din Cnidos a cuprins modul de abordare. privit initial ca un deziderat. a fost perpetuata de-a lungul secolelor ~i cristalizata in conceptii etiopatogenice ~i terapeutice diferite care se regasesc astazi intro unitate contradictorie a carei esenta dialectica 0 consideram pe deplin veridica. medicina cUnica ilustrat prin unitatea somatopsihica Ca ~tiinta a omului aflat in sufcrinta. aprofundare.-' CONDITIA PSIHOLOGICA A' . ~coala din Cos se opunea conceptiei specifiste a abordarii fragmentare promovata de Scoala din Cnidos. mai ales medicina Greciei antice confera unitatii somatopsihice a bolii ~i caracteruiui unitar al trairii suferintei. . Preconizand o viziune de ansamblu. ~coala din Cos.. fiind expresia convingerii lor doctrinare.

ci constituie deseori cauza lor directa. se poate afinna di antichitatea. Demersul deductiv at influentei bolilor somatice asupra starii psihice a fost exprimat de catre Jacobi (1822) prin termenul de somatopsihic. Interrelatiile dintre tulburarile psihice ~i cele somatice au fast exprimate in mod inspirat prin notitmea de psihosomatica lansata de catre Heinroth (1818). P. eu toate ca aceste notiuni au fast larg acceptate ~i rapid raspandite. e1 a insistat asupra etiologiei psihogene a unor afectiuni. 1967. illtroducand in medicina doctrina denumita "psihologism". nu rareori a cercetat. Fabre (1880) militeaza ~entru a imprima \ . Kaplan. Retinem toto data faptul ca "in perioadele civilizatiei antice asiro-babiloniene. sunt 0 conseeinta a eombinarii in proportii variabile a eelor patru umori fundamentale (sangele. 1968. recunoscand unitatca somato-psihica. Pot fi remarcate insa sublinierile celebmlui medic englez Sydenham.ereatorul tipurilor temperamentale. Spre deosebirc de antichitate in care corela\iile psihologiei cu medicina erau frecvent ate state. a promo vat 0 medicina holistica. care diuta sa argumenteze "etiologia moral a" a bolilor. Se subliniaza astfel ca emotiile nu se instituie numai in concomitente ale tulburarilor somatice. in remarcabila sa lucrare Relatiile dintrefizic si moral. In ultimele doua decenii ale secoiului trecut. evu! mediu nu permitc avansarea ~i deta~area unor idei demne de-a fi retillute de psihologia clinica actuala. Pichot. intre constitutia fiziea ~i comportament. Se constata astfel ca medicina antichitiitii. pot tulbura starea psihica. cu doua decenii mai tarziu de catre Cabanis (1843). in general. asupra naturii psihice sau organice a unei afectiuni. ca ~i al relatiilor dintre tulbudirilepsihice % ~icele somatice. I. implicatii1e psihologice ale bolilor som"tice ~iprin aceasta a creat prcmisele rela!iilor dintre psihologie ~i medicina. 1036). In felul acesta. p. evidentiaza importanta starilor emotionale in etiologia afectiunilor somatice. in care datele psihologicc constituiau argumente esentiale in aprecierea etiopatogenica ~i orientarea terapeutica. in special cele de ordin pulsional. 11). care se poate manifesta clinic prin simp tome asemanatoare. la randullcr. in particular. Pichot. eu toate aceste interpretari diferitc. p. a demonstrat corelatia. bila. grece~ti ~i romane a fost recunoscut'i importanta legaturilor psihic-corp. de~i natura acestor relatii a fost interpretaHi diferit. constant reluaUi pana in zilcle noastre. prin Baglivi. se considera ca. Astfel. 1968. si . in functie de variabile culturale" (H. Galen a exprimat in modul eel mai explicit ideea conform careia "corpul tinde sa fie afectat de starile mentale". intrucat "este un adevar evident pentl1l toti ca 0 mare parte din boli i~i trag originea din grijile care apasa pe umerii tiecamia" (Baglivi. prin execs sau insufieienta. a sesizat. p. denumit "Hipocrate al Angliei". detcnninate de structura social:1 specifica. cit. 15). fapt pentru care a fost considerat "precursor al doctrinelorpsihosomatice" (P. ~i a psihozelor. sunt ~laborate studii care pot fi considerate c1asice in domeniul relatiilor dintre psihologie ~i medicina. elementele care vor fundament a orientarea psihosomatica moderna au fost expuse. manifesHirile psihice. ldeile Iui Sydenham au fost dezvoltate ~ibuna parte c1arificate de ~coala medicaUi italiana a secolului 18 care. TotodaUi. flegma ~i limfa) care. Astfel.

Silva. Bernheim. "se vede ca 0 alterare nervoasa altereaza un viscer. in vederea neutralizarii reprezenHirilor incompatibile. Fere (lg92) in lucrareaPatologia emotiilor. eu toate ca mecanismul conversiei nu a fost Inca elucidat ~i acest "salt misterios de Ia psihic Ia somatic" (S. P. Miasiscev. 1971. iar aIterarea functionarii viscerului perturba sistemul nervos" (Fabre. psihologi ~i medici de renume mondial ca M. p. Bazat pe un spirit de observatie particular ~irealism clinic surprinzator pentru epoca sa. in prima jumatate a secolului nostru s-au adunat numeroase date ~i fapte de observatie clinica. Accasta imprejurare i-a pennis lui S. totodata. 802). in medicina epocii 0 gandire corelativa in sensul analizei ~i interpretarii relatiilor dintre tulburarile psihice ~i functiile somatice viscerale intrucat. Ferc subliniaza faptul di reactiile ~imanifestarile somatice. 39). definit de Freud ca 0 transpozitie a sumei de emotii in corporal. frustranti ~i psihostressanti in aparitia ~i evolutia eelor mai muite boli somatiee. Prin aeeasta. S. fenomen de eliminare a elementelor patogenice care conditioneaza eficienta interventiei psihoterapeutice. 1959. Astfel. ea ~ial bolilor psihosomatice" (V. Binet. "in apropierea psihologiei de medicina 0 mare insemnatate a avut-o studiul reactiilor psihogene. in 1893. cit. sunt asemanatoare cu ace lea care rezulta din actiunea agentilor fizici. A. consecutive emotiilor." . dintre afectiunilc . dar mai ales In virtutea faptului ca actul medical. Astfel de studii se impun. a~a cum se subliniaza. tuiburarile nevrotice. p. Acest fapt a fost posibil intrucat aici au lucrat. spitalul Salpetriere din Paris a devenit un centm al studiilorprivind relatii1c dintrc starile psihice ~imanifesHirile somatice. Freud sa elaboreze la Salpetriere multe din ideile de bazil ale psihanalizci. . ele fiind actulamente supuse studiului prin minutioase programe ~tiintifice. variabile in functie de conditiile anterioare ale persoaneL In u!timul deceniu al secolului trecut. Freud) ramane sa fie descifrat. Intr-adevar. de~i ~tiintifie in plan 47 I -~ . care. sub conducerea lui Charcot. care postuleaza existenta "traumelor psihice" atat de puternie incriminate in patogenia nevrozelor ~i a bolilor psihosomatice. Janet ~i altii. in sccolul nostru. ceea ce putem denumi psihcsomatica psihnn~Ht!c~. plecand de la studiul somatizilrii tulburarilor psihice din istcrie. el mentioneaza faptul ca atat agentii extemi. Freud impreuna Cll Breuer publica in Neurologisches Zentralblatt studiul Asupra mecanismului psihic al fenomenelor isterke. Freud. P. in fiecare domeniu al bolilar somatice. Tot aici este prezentat ~i mecanismul abreacliei. ca ~i mecanismul conversiei. Rolul psihopatogenetic al emotiilor in etiopatogenia manifestarilor somatice este in mod elocvent prezentat ~i argumentat de catre F. conform opiniei sale. au dcschis marclc capitol al interfercntelor somatice si . pe care clevii sai au statuat. domeniu in care s-au acumulat observatii ~i s-uu elaborat lucrari considerate actulamente clasice. implicatiile psihologice asupra medicinei clinice au devenit neindoieinice. din numeroase considerente. S. care este consideraUi un veritabil tratat de medicina psihologica. cat ~i reprezentarea lor emotionala pot detcrmina reactii generale ~i locale. s-au avansat supozitii ~i teorii patogenice privind influenta faetorilor psihotraumatizanti. al nevrozelor. lucrarc programatidi a psihanalizci.

Goldenson. In ultimele decenii implicatiile psihologice asupra medicinei c1inice au devenit axiomatiee. studiul personalitatii s-a dezvoltat ~i ca 0 replica asupra analitismului excesiv ~iinterpretiirii unilaterale ~i acontextuale a unor functii sau procese psihice izolate. ~i anume de psihiatri. care-i permit orientarca realista asupra starii prezente ~i perspeciivelor sale. datorita necesitatii unei viziuni integrative asupra omului in stare de saniUate sau de boaHi. N. in plus. "dedublarea personalitatii" etc. el a rost rolosit initial de catre medici. 5). sub aspect practic. p.. in ciuda caracterului sau empiric. In epoca noastra psihologia medicaHi. 1965. . p. De la aceasia abordare initiala a personalitatii in patologie. atitudinea fata de boaUi" (0. 1960. Acest fapt este acceptat de toate ~colile medicale. constituie 0 trasatura constanta a fiecarui act clinic "ce asigura extraordinara unitate a medicinei in toate locurile ~i in toate timpurile" (A. in pastrarea ~i consolidarea sanatatii" (M. analizand particuJariUitile evolutiei sale. abordiindu-l intr-o viziune dinamica ~i comprehensiva. devenind treptat un postulat. pune in centrul preocuparilor sale omul aflat in suferinta. un fapt psihologic. studiaza totodata starea psihica a bolnavului: con9tiin~a. Davost. p. conduita. evolutia ~iterapia afectiunilor. ci ~i in faptul ca medicii au devenit con~tienti de existenta unor factori emotionali asociati cu boaia insa9i" (R. . 4). raInl psiho10giei fEnd recunoscut "nu numai in relatia terapeutica ~i in motivatia de vindecare a pacientului. In acest context se subliniaza ca in special psihopatologiei franceze "Ii revine onoarea de a fi pus In psihologie problema personaliHitii ~ide a fi cautat formule teoretice care sa tina seama de manifestarile ei normale ~i morbide" (D. 21).tii sale. prin sublinierea faptului ca psihologia medicala "reliefeaza ~i delimiteaza rolul ~i loeul particularitatilor psihicc ale personalitatii in prevenirea. 1970. 48 \. dispozitia. 6). intrucat "independent de caracterul specialiUl. devine. V. 763). S. A. 1966. care aveau 0 mai mare deschidere ~i un plus de informare asupra problematicii psihologice ~i sociale. p. Mentionam de asemenea faptul ca de~i conceptul de personalitate a fost CUIlOscut Inca din antichitate. Acest demers.. bazata pc traditiile sale integrative 9i inaltumanitare. care au descris "maladii de personalitatii". de la medicalla psihologic. Lebedinski. tara a fi mai putin ~tiintific. P. in istoria dezvoitarii psihoindividuale ~i sociale.teoretic. 2. Contribufia personologiei a psihologiei la implicarea medicaBi Preocupi1rile vi studiile din domeniul personalitatii au cunoscut ~nultimele decenii o deosebita amploare. s-a trecut la studiul ei In psihologie cercetarile fiind intreprinse Insa tot de catre medici. Burloud. Lamache. aparitia. "personalitati psihopatice". p. ariee medic care abordeaza 0 boaUi. Lagache et al. Kerbicov et al. Plasarea problematicii personalitatii in centrul preocuparilor din acest domeniu a constituit un punet de vedere larg acceptat. 1972. Miasiscev. din care desprinde semnificatii esentiale.

cat ~i datorita necesitatii pnei viziuni integrative 49 . G. din partea unor eereetiiri care. functii sau procese psihice. teoreticienii personaliUitii erau mai pragmatici in orientare ~i aveau mai mare dezinvoltura in interpretarea fenomenelor observate. psihologia academica. Me Dougall. teoreticienii personalitatii s-au axat implicit pe aprecierea persoanei in contextul sau social ~i respectiv relational. minimalizau aspeetele experimentale in favoarea date lor observationalcomportamentale.'\ Pe de alta parte. se situeaza in centrul problematicii antropologiee. Pe de alta parte. "in mod manifest. Reynaud. Jeammet. :rauritorii celor mai interesante teorii ale personaliUitii (P. 4). dar au ~ipracticat in domeniul medical. dar ~i de disciplina ~i rigoarea unor norme ~i criterii considerate etern valabile ~i atotcuprinziitoare. 1980. eu t6ilte aces tea. ace~tia. au putut avansa. 11). M. 1957. p. Jung. din aeeste intrebari nu puteau lipsi aeelea cu privire la ctiologia ~i patogenia diverselor stari ~i sindroame psihopatologice. S. cel putin sub aspeetul praeticii ~i al necesitatilor imediate. Chiar dad!.lntr-adevar. Bazati pe experimentul realizat de boala. in care multe din observatiile lor constituie achizitii pretioase. C. nu a manifestat sufieienta deschidere asupra acestor opinii ce veneau din afara. traditionale. Janet. Spre deosebire de cercetatorii psihologiei c1asice. al psihicului uman. De~iuneori construetiile lor teoretice asupra structurii psihologice a insului erau doar orientative sau fonnate din elemente plauzibile ~i "apriori inteligibile" (K. S. probabil definitive. trebuie amintita aseftiunea conform careia "originea teoriilor personalitatii datoreaza foarte mult profesiei medicale ~i exigentei practicii medicale" (C. in domeniul de studiu. ci ~i in des:fa~urareaaetului medical. ei se bazau in general pe faptele observatiei cotidiene. Terenul faptelor psihopatologiee a permis eereeUitorilor din domeniul personaliU'itii sa fonnuleze. eliberati de preceptele psihologiei traditionale. Consoli. prin formatia lor primara ace~tia (ca ~i multi altii) nu au fost psihologi. desigur inepuizabil. Jaspers). nu numai din perspeetiva psihologiei ~i a personologiei. Lindzer. P. fixatll rigid pe anumite pozitii teoretizante. prin dezinvoltura constructiilor teoretice. in autoexigenta ~iscrupulozitatea sa. ceea ce le-a permis sa adudi lumini noi in acest domeniu al medicinii. consideram ca studiul personalitatii se dezvolta atat ca 0 replica la analitismul exeesiv ~i la interpretarea unilaterala ~i aeontextuaUi asupra unor aspecte. Desigur. p. Hail ~i G. sa caute ~i sa eonstruiasca raspunsuri la unele probleme care. Pavlov ~. ci din insu~i interiorul medicinei ~i al practieii medicale se solicita. 1. in afara legaturilor traditionale intre psihologie ~i medicina. Tocmai de aceea.a) au avut nu numai 0 instructie de baza medicaHi. un efort. in vederea luarii in consideratie a parametrilor legati de personalitatea pacientului ~i a mediului sau" (Ph. la motivatiile comportamentului aberant etc. De fapt. a ralului imens pe eare psihologia 11are nu numai in intelegerea faptului medical. inaltand edifieiul teoriei lor pe caramizile arse in focul experimentului pe care natura 11 realiza cu mintea omului. ei au apreciat faptul psihologie dintr-o noua perspectiva. Freud. nu numai material ci ~i pe planul ideilor ~i reflexiei.

intelegand prin aceasta ca. profesia respectiva are un statut mai slab conturat. Contributia tot mai importanta a psihologului in clinica a deschis problema raporturilor dintre cele doua domenii de activitatc. Astfel. de coeficientul de psihogenic pe care acesta il dczyolHi farii de agrcsiunea . in stare de sanatate sau de boala. relatiile dintre eele doua profesii. boala sc dczvoIta nu numai in func!ie de natura ~i intensitatea agentului patogen. care a ridicat-o la rangul de principiu lndi de Ia Inceputul existentei sale. modul sau singular de a fi in lume.asupra omului. . teoriilc personalitatii llinalta pe un piedestal. In fapt. cfmd activitatea din eadrul unei profesii are 0 natura intrinseca. de psihicii sau somatidi. :tara indoiala. care poate fi: a) eontributiv. Continutul rela~iilor profesionale dintre medic ~i psiholog. aceasta se afla intr-o pozitie sigura. teoriile personalitatii mai pun accentul pe aspectul organizat al variabilelor insului. sunt determinate de natura activitatii fiecaruia. ce nu trebuie totu~i confundate cu relatii1e profesionale dintre medici ~i psihologi. In esen~a. ircpetabili"i. originalitatea sa. ferm delimitata.1. ceea ce impune. ca de exemplu in medicina. pentro studiul conduitei In context. Relatii interprofesionale in prindpalclc domenii psihomedicale 3. medicaUi ~i psihologica.malizat sau chiar contestat. Prin jocul potentialiUitilor genetice. practic necontestata. indivizibiHi. cand natura activitatii are un carcater curistic. originala. 50 . Dimpotriva. intr-o masura mai mare sau mai midi. Integralitatea. apreeierea insului sub aspectul intcgralitatii ~i al sintetismului. relatiile dintre doua profesii decurg din caracterul activiHitii lor. ea 0 entitate uniea. ci ~i de reactivitatcrr biopsihica a insului. Giutand liti model general de structurare ~iorganizare a insului. sintetismul ~i organizarea se realizeaza insa intr-o maniera singulara. el este construit ~i se autoconstruie~te in lumea sa. achizitiilor ~i influentelor social-istorice. exprimand-o prin aforismul conform caruiu "nu exista boli ci numai bolnavi". Aeeasta achizit1e modem a a personologiei nu cste ddoc straina medicinei. fiecare teorie a personalitatii pledeaza. b) complementar sau c) competitiv. . In fundic personalitatea sa. 3. la fieearc. respectiv de caracterul ei "intrinsec" sau "euristic". izvorand din insu~i specificul profesiei. aeeasta din urma putftnd fi eonsiderata ea 0 a doua caracteristica a teoriilor personaliti'itii. care sunt mult mai nuan~ate. in ultimii ani tot mai invocate ~i mai ~tiintific statuate. uneori miv. fapt ce confera unicitatc insului. continutul activitatilor sale fiind mai vag delimitat. a~a cum intalnim iIfpsihologie. li respeeta ~i-i ilustreaza in acela~i timp caraeterul sau inedit. medical ~i psihologic. Astfel. In afara integralitatii ~i a sintetismului. de expcrienta sa patologica. in ultima instanta.

"psihologuI poate spune ca un padent se comporta co. ~i sunt inca intretinute de anumite partieularitati ale profesiei de psiholog care se prezinta in plan c1inico-antropologic cu investitura meso. p. relatii mediate prin aparate. Aceste analize.gnostiCiiI in domeniul bolilor nu numo. 1459). ale relatiilor . Aiei.'\.un psihotic. profesionale dintre medic ~ipsiholog. 3. se constata 0 opozitie a medieilorde a o. in modul eel mai strans. Pe de aIta parte. mentionam ca acestea se intalnesc in psihoterapie. profesional. in ultimii 15 ani au avut lac ample analize asupra "locului pe care-l ocupa psihologul in lumea medicala" (P. care trebuie apreciate drept eontributii la delimitarea ~i eonsolidarea statlltului profesional al psihologu1ui clinician. in consecinta. de~iactul terapeutic se inserie in responsabilitatea medieului. 24). activiHitileintalnite au atilt un caracter contributiv. 1973. in general. se considera ca "nu exism discutii eu privire la contributia esentiaHi ~i fundamental a a psihologiei la dezvoltarea testarii psihologice in general ~i a tesHirii diagnostice in special ~i. au fast detnninate. nu exista opozitie fata de intrarea acestora in atributii1e psihologu1ui. legal ~itraditional statuat. Astfel.aeestea fiind semnalate numai in cazul activiHitilor competitive. Din aceasUi.isomo. co1aborarea cu psihologul implica rdatii directe. constaHim ca "specificul colaborarii medicului eu psihologul consta in faptu1ca acesta io. in scopuI unul demers terapeutic sau social.tice. ilustrat in domeniul terapeutic prin asumarea de catre psiholog a ro1u1uide psihoterapeut.2. caracterul contributiv ea ~ieel complementar al activitatilor unei profesii fata de alto. cat ~i un caracter competitiv. "ea 0 functie medica1anecesara responsabilitatii medicului fata de pacient". el~mnd sustinute atat de elevatia formarii sale. a competitivitatii ~i complementariUitii profesiei de psihologclinician fata de aceea de medic. 1arelatia medic-bolnav.eordo. . Partkularitati . W. Astfel. cat ~ide aspecte principiale privind contriimtia ~tiintei psihologice la elaborarea tehnicilor ~ila descifrarea proceselor psihoterapeutice.nu determina conflicte semr:=ticative. ilustrat mai ales in psihiatrie prin demersul investigativ. care sunt nemijlocite ~iinterpersonale. analizand continutul activitatilor psihomedicale. B. eonsideram ca argumentele psihologului de a practica psihoterapia sunt legitime. Hunt. Intradevar. Una din aceste particulariUiticansta in faptul ca spre deosebire de relatiile medicului eu alti speciali~ti angajati in munca de investigatie. Precizam faptul ca.perspectiva. in urma observatiilor ~iinvestigatiilor sale. 1969. determinate de specificul abordarilor sale.parte. ca drept al sau profesional" (A.ctu1 de dio.juluifilozofic. este 0 functie ce 'lpartine domeniului medical" (ibidem). In privinta activitatilor competitive care exista intre medicina ~i psihologie. dar sa-I diagnosticheze ca atare.gnostieareeste. p. prin produsele recoltate sau prin rezultate.ei ~ipsihice ~intrucat o.:! In analiza relatiilor dintreprofesia medicala ~iaceea depsiholog. Aceasta munca tematica se extinde de la stabilirea unei 51 . psihologilor dreptul de a pune dio. Schneider.

cum cste farmacologia unde testarea efectclor actiunii farmacodinamice a dcvenit 0 activitate inerenta psihologiei clinice. p2cna1adiagnosticul ne'vTozelor ~i1uareade anumite masuri psihoterapeutice ~i psihagogiceH (Fl. abi1itatea ~i competenta psihologului clinician in domeniul sanatatii mintale "11fae sa fie larg folosit in clinici 91 spitale . 1967. iar "lipsa de diferentiere a rolului sau este in parte responsabila de dificultatile socioprofesionale pe care Ie are". R. Kleinsorge. 1015). 1967. Ulterior insa. Atkinson.. PreJoudecati.. 94).ceea ce a dus la subaprecierea psihologului ~i de aici la subsolicitarea acestuia" (S. "ocupandu-se atat de adulti cat 91 de copii. aria activitatii profesici de psiholog clinician este deosebit de vasta. cat 9i in spitale. ci ~i prin participarea la instante decizionale cum sunt comisiile medicojudiciare de stabilire a discernrlmantului. de cele mai muIte ori. pre cum 9i in "institutii in scoli si in tribunale" (ibidem). pc baza analizei similantatilor ~i interferentelor dintre activitatea 52 . In plus. ci 9i in altele nai. Goldenson. o aWl particu1aritate a celor doua profesii sub1iniaza ca "pattemul profesional" al psihologi1or clinicieni este asemanator cu acela al memcilor. psihologia. intmcat. psihologii clinicieni sunt angajati in toate domeniile dezordinilor mintale 9i emotionaie" (R. p. care au nevoie de 0 eantitate enonna de activitatc in domeniul psihologiei medicale" (E. Fara indoiala ci'i inconsistenta rolului profesional al psihologului clinician in eomparatie cu acela al medicului se datore~te in primul rand diferentelor statutului profesiei de medic fata de acela al profesiei de psiholog. 1968.. de eoreetie. Valoarea apoitului sau in aceste domenii a determinat ca "introducerea psihologului in comisiilc de expertiza 9iin activitatea centrelor de rcabilitare sa fie recunoscuta in toata lumea" (H. KleL'1sorge. 14). ". 18). i~i aveau cauza in informarea insuficienta asupra posibilitatilor psihologiei c1iniee . a nivelului de responsabilitate sau evaluare a gradului de invaliditate.p. 603). faza initiala a colaborani psihologului clinician cu medicul "a fost tulburata de prejudecati care. . . atat in unita~i medicale ambulatorii. ill special. cunoscuta ca 0 ramura a filozofiei. R.anamneze biografice asupra diagnosticu1ui personalitatii. sllpozitii . terapiei ~i reabilitarii. intrucfit. Datorita acestui fapt.. p. in timp ce medieina se bazeaza pe 0 vechc traditie. 1971. 1967. M. (Nina Rausch de Traubenberg. Aceasta activitate nu se desfa~oara numai in ana investigatiei. ea 9i particulariHitilor profcsionale asemanatoare "psihologul clinician i9i gase~te ell greu locul". p. Men~ionam totodata faptul ca prin eficacitatea contributiei sale psihologul clinician s-a clovedit un colaborator necesar nu Dumai in domenii medica1e dcvenite traditionale. 3. 9i al psihiatrilor. 5i . formarea. datonta interferentei ariilor de activitate eu aceca a medicului. 215). Hilgard.. In general. Subliniem insa C8. p.3. 1970. in centre ale sanatatii mentale. Intr-adcvur. asistentei. C. a patruns in clinica dupa 0 perioada de cateva milenii. certitudini in relatiile profesionale dintre medic ~i psiholog. p. Hellmut.

Daumezon et aI. prin 53 . Sarro. trebuie mentionat ca odaUi cu angajarea efectiva. 17). In spiritul aprofundarii acestei cunoa~teri. 1968. colaborarea dintre medic ~i psiholog poate fi considerata ea un "caz privilegiat al utilizarii de catre ~tiinta aplicata (medicina) a aporturilor unei cunoa~teri ~tiintifice" (G. p. departe de a rezolva problema. Incert initial. medicii au fost aceia care au simtit nevoia unui efort de umanizare a relatiei cu pacientul. Mises. Aceasta tensiune relationala interprofesionaIa a fost scmnalata ~i in cadrul echipei terapeutice. ~i in unele tari masiva. 1968. unde a fost invocata "0 aparenta unitate" ~i 0 "situatie plina de contradictii" In care domina "luptele de prestantii" susceptibile de a genera "0 patologie a relatiilor medic-psiholog in spitalele de psihiatrie" (R. Aceste doua modalitati de ameliorare a conditiei psihologiei in c1inica nu sunt exclusive ~i nici divergente ~i putem afirma di. unii clinicieni (T. p. prin introducerea cursurilor de psihologie in planurile de Invatamant al facultatilor de medicina. 443). au fost generate de un anumit impas al medicinei in sfera relatiilor medic-bolnav. Intr-adevar. Astfel s-a invocat 0 contributie activa ~i efectiva a psihologului in clinica. M. Bugenthal. 60).\. p. 456) din perspectiva abordarilor psihologice. dupa c~ltivaani. Pe de alta parte. aceste linii de formare au devenit tangente. psihologului ~i a medicului. Dupa cum am subliniat ~i cu alte ocazii. pe baza problemelor practice ale activitatii clinice. conform dl.. prin excesiva tehnicizare. J. imt-:icau 0 anumiUi standardizare soldata eu 0 minimalizare sau chiar anulare a relatiei bolnav-medic.~ situatie. In acest. care. statutul profesional al psihologului In clinica este tot mai consolidat. p. iar in unele tari ~iin programele de specializare 9iperfectionare a medicilor. 1967. el fiind apreciat ca un specialist avizat. Totu~i. prin specializarea unor medici in psihologie. el stm. cat ~i al psihologilor pentru care contactul cu medicina s-a dovedit a fi din cele mai fructuoase" (R. a oferit insa solutii: medicul-psiholog. acest moment de cr1za a fost determinat de avantul ~iamploarea investigatiilor mcdicale. intrucat profesia de psiholog clinician se afla Intr-o continua dezvoltare. 1968. s-a dezvoltat treptat un proces de formare psihologicii a medicilor. datorita acestor facton. Numarul redus al acestor cazuri. uneori. Sacrificata de 0 medicina tehnologista. p. 1962) au preconizat ca dezvoltarea psihologiei clinice ca profesie va fi 1nsotita de "conflicte interpersonale considerabile". KIeinsorge.::turandu-se ~i delimitandu-se treptat. in virtutea careia "conlucrarea lor va fi atat in beneficiul medicilor care vor primi mareIe ajutor al psihologiei practice.rora "medicii se tern ca in curand vor fi subminati de psihologi" care "ar reduce pe medici la rolul de simpli 5anitari" (R. Germain. Greening ~i T. a psihologilor in clinica. care. de personalizare a actului medical ~i de revalorizare a examenului clinic in special. 1968. se impune 0 redefinire continua a responsabilitatilor ~i a modului de indeplinire a atributiilor. desigur hazardate. absolvent a1 unei facultati sau sectii specde din cadrul studiilor medicale. Gentis. Bailly SE:in. relatia pierdea astfel rezonanta interpersonal a psihologica. In acest context. Aceste supozitii fanteziste. anticipandu-se ca eficacitatca actiunilor sale va fi "in dependenta de 0 buna colaborare Cll medicul" (R. s-a emis prezumtia cc s-a dovcdit realista. cat ~i extinderii ariei psihologilor clinicieni. 551). au fost formulate asertiuni.

a structuni psihismului sau. psihologul detinea sarcina investigatrei prin teste ~i tehnici. aparent disparat al fiecarui specialislin echipa de asistenta. s-a constatat insa ca nurnai anumite activitati ale psihologului-clinician sunt specifice. p.~i sm in puterea Iui sa cunoasca procesul psihopatolagic subiacent conduitelor observate" (Helene Gratiot-Alphandery. a impus crearea unei echipe de speciali~ti care sa poata cuprinde amplul evantai al datelor.ei echipe "constituita din colegii sai. de contributia sa la supozitia diagnostica unde activitatea psihologului se intrepatrunde cu aceea a clinicianului. este integrat ~i sintetizat de catre medicul clinician care. Reynaud. In acest sistem 2~ asistentei. la cele c1inice ~i psihologice. cu competente superioare. 54 - ----~~----~ . avanseaza supozitiile diagnostice ~i iTItreprinde masurik:erapeutice. In acest context profesional. Statutul psibologului in clinic a ~i in echipa terapeutica Asistenta medicaHi actuala bazata pe G investigatie ~i 0 cunoa~tere tot mai aprofundata. Desigur "de calitatea re1atiilor stabilite In interioru1 echipei va depinde Galitatea schimburilor de informatii ~i in consecinta calitatea ingrijirilor" (ibidem).M. psihologul clinician a avut initial situatia unui colaborator-investigator sau explorator care.intreaga sa formare. M. "rezultatele sale fiind integrate datelor medicale" (R. de la cele biochimice. va fi pregatit sa abordeze._- . In domeniul psihiatriei ele sunt mai elocvent invocate. p. . a etiopatogeniei sale. Daca in patologia somatica aceste probleme sunt discrete.ltrul realiza activitatea de asistenta propriuzisa. S. problematica a bolii ~i a sanamtii mintale. intrucat. In acest cadru. ~i intrucatva. In sensul ca psihi:. de abordarea psihoterapeutica. 1968. susceptibil de a conditiona taate componentele bo Iii. ce asigura asistentii spitalizalli.. Ulterior. aportul individual. po445). Co ]v. ampla 4. Jeammet. Acest fapt a devenit posibil. 21). medicul clinician din unitiiti1e sanitare. tota1e. Totodata. Goldenson. AsHel. anatomopatologice ~i bioe1ectrice. de la cele etiopatogenice la cele clinico-terapeutice ~i evolutiv-prognostice. cuno~terea cat mai autentica a persoanei care prezinta acest proces. 1980..--------_. dar ~idin reprezentanti ai unor profesiuni paramedicale" (Ph. fiind numai schitate. "psihologul nu se refugiaza la adapostul probelor. se afla In mijlocu1 un. mai ales in domeniul psihiatriei. comprehensive. Precizam insa ca. _-_. prin teste ~i tehnici specifice._---~---. aducea date comp1ementare cunoa~terii clinice. asumiindu-~i responsabilitatile. atributiile principalilar membri ai echipei au fast initial mai diferentiate. se In~cric in dezideratul cunoa~terii integrale. 763). 1970.oli. ~i in psihiatrie. altele suprapunandu-se in parte cu acelea ale altar membri ai echipei: este yorba in primul rand de investigatia anamnestica. toate datele ~irezultate1e sunt destinate cunoa~terii cat mai precise a procesului morbid. a particuiaritatilor clinice ~i a posibiliHitilor terapeutice. iar asistentul social se . extrem de complexa ~i diversificata.

medicale. pentru toxicomani sau pentru preventia suicidului" (W.?orit dc integrare al curci deziderat este 0 dit mai buna valorizare a contributiei fiecami membru al echipei a determinat 9i 0 anumitii estompare a atributiilor ~i responsabiliUitilor. psihosomatice sau ortopedice. cat ~i pregatirii sale In privinta investigatiilor" (D. trebuie mentionata consultatia psihologica a bolnavuluisomatic ce tinde 55 . In cadrul echipei. Problematica specifica a psihologului in clinica A9a cum se constata din analiza sferei ~i continutului domeniului. 202). S.. p. psihologul clinician este regasit actualmente nu numai in unitati medicale 9i in centre de asistenta unde omul se afla in suferinta. Shakow. Balint. in institute psihoterapeutice sau psihanalitice . 1967.in centre de consultatii pedagogiee.. s-a considerat in mod postulativ ca "medicul este conducatorul prin definitie 9i necontestat al procesului complex care tinde spre vindecarea bolnavului" (A. trebuie sa decidu asupra bolnavului sault (M. oriunde el este confruntat eu 0 situatie particulara. 1966.. In mod concret. p. E. fiecaruia revenindu-i atributii in fi." (H. Alcxandru. in miiinile psihiatrului datorita pregatirii sale medicale 9i a recui1oa~terii sociale ~i legale a responsabiiiUitilor sale In tratament. acest grad .. precum 9i datorita preocuparilor sale traditionale asupra acestor probieme . Fara a sc infirma faptul ca \'mcdicul poarUi raspundcrea pacientilor" s-a inregistrat pragresiv 0 continua aprofundarc a muncii in echipa. p. ci 9i in afara acestor institutii. efectuand investigatiile in familie ~iin mediul profesional. referinduse Ia ansamblul activitatii c!inicc considcd ea "responsabilitatea psihoioguIui este limitatii. 41). Totu~i analiza situatici actuale 9i a cercetarilor din ultima vreme asupra aces tor raporturi ilustreaza ca aceste punctc de vedere excestve. M. V. In timp ce responsabilitatea psihiatrului este tot a9a de absoluUi ca aceea a \. "psihologii dovedindu-9i valoarca lor ca membri ai echipei psihiatricc" (\V. p. Actualmente. 9).s-au atenuat treptat. in centre de consultatii pentru adolescenti. Desigur. un punct de vedere asemaniitor estc intilinit 9iin alte studii care.1n timp ce ralul principal in examinare revine in general psihologului datorita atilt prcocuparilor sale speciale in acest domeniu. Schraml. 1969.mctie de calificare 9i competcnta. Mayer-Gross. "psihologii lucreaza in clinici 9i policlinici psihiatrice. unclc dinlre ele revcnind in mod predominant unuia sau altuia dintre membrii echipei. J. 5. realizaHl prin "vizita in comun a bolnavilor. 17). Slater. Klcinsorgc. Dosios.• ocupa de aspectul relational. pediatrice. 1980. 1973. 1963. in general. Astfcl. E. Ncicu. . pe baza cercetiirilor. Totodata. de consiliere familiala ~i conjugala. convorbiri diagllostice. p. Roth. cfectuarca in comun a terapiei de grup etc. deosebit de restrictive pentru activitatea psihologului in clinica. intr-un impas de existenta. 2992). 10).l11ui chirurg.Balint. "conducerea de ansamblu a terapiei este. p. el actiomlnd aproape intotdeauna ea auxiliar. El este acela care. care nu trebuie vazuta ca un "conglomerat" de speciali~ti.

pre cum ~i ( in cazurile in care se presupune 0 conversie somatica.P. Totodata. p. chestionare aplicate psihologilor clinicieni au evidentiat ca peste 50% din timpullor de lucru este consacrat psihotcrapiei. o revista a literaturii pe care am efectuat-o asupra acestei probleme. unele sunt desi. a relevat faptul ca primele ~apte din "functiile specifice" aie psihologilor clinicieni sunt: psihodiagnoza. 1980. cercetare. activitatea didactica. terapie de mediu. J. hcmogramei sau pe care neurologul 0 acordii clectroencefalogramei" (M. in situa!ii conjuncturale. psihoterapia. adolescenti (12%). De ceie mai muIte ori insa. In ceea ce prive~te "principala preocupare" din ansamblul activitatii psihologilor clinicieni. consultatia psihologica este solicit~. examenul psihologic este oportun in orice manifestare psihofiziologica (respectiv psihosomatica). reabilitarea ~i reorientarea profesionaHi. Aceasta consultatie poate fi initiata de pacient.l (Minnesota Multiphasic Personnality Inventory) "poate fi comparat cu increderea pe care hematologul 0 acorda (. se constata ca volumul activitatii psihologului clinician privind principalelegrupe de varsta cuprinde: adulti (58%). In aceasta privinta. 56 . Totodata. 0 stare ipohondriaca. cercetare ~tiintifica (10%). Exceptand psihologii care prin specificullocului de munca ~i al profilului uniHitii lucreaza cu 0 anumiHi categorie de pacienti. specialistul in patologia organica solicita examenul de I psihologie clinica in situatiile in care anxietatea ~i tensiunea psihica a pacientului impiedica ~iintarzie in mod evident ameliorarca somatica.M. In privinta activitatilor esentiale. activitat£a de selectie a personalului ~i analiza din am icHor de grup. spitalele de neurologie ~i unitati1e medicale de reabilitare. psihoterapie (30%). 0 nevroza ( cenestopata sau in cazurile atat de frecvente ale depresiilor "mascate" de manifestari 1 somatice. sodoterapie.1: sa inlocuiasca examenul psihiatric datorita prezumtiei pacientului ca psihiatrul are in 1= vedere perturbarile net psihopatologice ~inu trairile dramatice determinate de suferintele somatice inscrise in aria preocuparilor psihologiei clinice.ta de medic ce dore~te date suplimentare. socioterapie (5%). cercetarea. un plus de certitudine sau 0 c1arificare in privinta cunoa~terii mai exacte a bolnavului printr-o analiza c1inicopsihologica specifica sau investigatie proiectiva ori psihometrica. activitatea educativa. in vederea evaluarii ~i ameliorarii status-ului sau emotional sau a dezadaptarilor din plan comportamental. se (. consiliere (5%). biitrani (10%). aprcciaza ca un examen cu ajutorul chestionarului M. evaluare clinica. De asemenea. consilierc. Martin. Precizam totodata ca printre primele trei institutii in care contributia psihologului clinician este invocata ~i intens solicitata se afla spitalele de psihiatrie. anchetele efectuate ilustreaza ca aceasta consta din: evaluare ~ipsihodiagnoza (50%). 2040).ur esentiale. urmata in ordine de psihodiagnoza. In acest anlplu evantai al functiiior ~i activitatilor sale. in altele el fiind solicitat ocazional. activitate didacticii etc.

. nu numai prin volumul activitatii. examenul psihometric constituie partea cea mai importanta a interventiei psihologului . neglijarea datelor clinice importante In interpretarea unui test fiind la fel de prejudiciabila.:. Dc aeeea. 917). de1i experimentalil prin construcfie.simbol de statut al psibologului clinician. ea ~i neglijarea datelor psihometrice la nivelul sintezei clinice" (J. pentm a didea intr-un ec1cctism prejudiciabil" (G.. Perse.--' . intervenind pe fondul unei relatii.tii. functia de psihometrician domina munca psihologului clinician. In general..metoda testelor fiind poate singura datorita direia specificitatea ~i autonomia sa nu sunt contestate" (J. In virtute a formatiei sale pozitiviste.. 452). bine valoarea si . A~a cum s-a putut constata prin chestionarele aplicate ~i anchetele efectuate.and jumatate din ansamblul ocupatiei sale. Cu toate acestea. intrucat semnificatia investigarii "traverseaza raportul Cll psihologul ~i mobilizeaza 0 economie afectiva ale carei investiri complexe depa~ese situatia eireumstantiala a examenului insu~i" (P.. care. limite Ie teste lor si . in formularea conc1uziilor se 'lor dovedi necesare. 1972. mentionam ca el impune un anumit stil de comunicare ~i de relationare 'intre psiholog $i pacient. inclusiv c1inice. medicul. Intr-un raport interindividual..11 Cll metoda pe care 0 poseda.. jntr-ade~ar. incepandu-se cu un interviu nondirectiv. atingand intotdeauna aspecte mai profunde decat zona justificarilor con~tiente. a nevoii de exprimare 57 ~~ "". 112). 1972. "psihologul nu se poate margini la aplicarea telmicilor existente. fiind urmat de aplicarea probelor propriu-zise care 11vor perturba cat mai putin sub rap art afectiv.1. ca ~i intrebarile adresate sunt primite de subiect sub un unghi de incidenta diferit decat cel prevazut. ea reprezent. Psihologul dispune astazi de instrumente numeroase. 1968. 1968. acesta. Prin aceste interviuri preliminare sunt obtinute date suplimentare. activitatea de psihometrician este considerata ca "principala preocupare" a psihologului clinician.. Examenul psihometric . p. 115). Aceasta. Fedida.. p. probele psihologice. este in fond cHnica prin aplicafie. continuat in mod directiv.:y. ci ~i prin faptul ca aceasta ii confcra marca specificita. in mod special. de fapt'. tehnicilor sale. Cu privire la modul de efectuare al examenului psihologic in clinica. ~icele proiective. fiind constient . Psihologul ca psihometrician 6.. Pentru a reduce cat mai muIt posibil perturbarea "economiei afective" ~i a complexului de motivatii ale paeientului este necesar ca defa~urarea examenului psihologic sa fie e~alonata pe mai multe ~edinte. Mai ales in domeniul psihiatriei. dar nici nu trebuie sa Ie recuze ca imperfecte. Intr-adevar. unde rationamentul clinic ~i diagnosticul depind de criterii calitative. p. p. se poate sublinia di fIlaora actuala. 6. el cunoaste . Persc. modificand acest raport. deterrnina 0 rezonantaprofunda la nivelul aetivitatii incon~tiente. intrucat probele aplicate.. intmcat "interpretarea rezultatelor va fi cu atat mai precisa eu cat va euprinde mai multe date. extrem de variate ~i riguros validate. Daumczon et aI..

240). specifica profesiei sale. Devine astfel cu atat mai necesar. ca investigatia clinica. sa epuizeze totul" (E. Cu toate aeeste pedante precautii.sunt destinate explorarii aceleia~i laturi a personalitatii (probe care "se suprapun") In vederea cre~terii gradului reliabiliUitii probelor etc. Desigur. integrate ~i reliabile. cefalee. febra. 1973. optimitatea rezultateior. este modificata de proeesul morbid ca atare. In aceasta abordare experimentala. p. in vederea obtinerii unor date extensive. indiferent de complexitatea ei nu este suficient de cuprinzatoare pentru a evidentia un portret unitar ~i earacteristie pacientului investigat. emotie) sau de anumite simp tome ale balii (durere. interes. Numai prin aceste procedee tehnice. Pentru a Inlatura aceste insufieiente In praetiea. completate eu examinarile clinice. incredere. el avand ca seop redueerea variabilelor idiosincratice. Minkowski. . dupa cum se '58 .precisa ~i elocvenili. se reeurge la alcatuirea unui e~alon de teste. p. cu standardul grupului de control sau cu propriul sau optimum. veritabil demers al explorarii comprehensive ~i globale. Controlul de postexaminare coreleaza perfOlmantele realizate ale persoanei investigate. cat ~i aspecte de continut ale personalWitii. prin insa~i orientarea lor. incongruentele ~i diferentele diferitelor teste. Tocmai de aceea. mult mai greu de diferentiat. Controlul de preexaminare este Cll atat mai important eu eat psihologul este mai directiv in abordare. respectand rigorile cercetarii prin experimentul testului. susceptibile de-a fi introduse de investigator in actul tcstarii. astenie). are ca obiectiv verificarea diferentelor intre perfonnanta actuala a pacientului.sunt construite in vederea explorarii diferitelor functii psihice. 1969. . Consideram totLl~i ca aseftiunea nu vizeaza examenul psihometric In ansamblu.exploreaza atat aspeete formale. respectiv cxaminarea propriu-zisa. "sa fie completata cu investigatii experimentale" (Ch. performanta sa proprie. acordii 0 importanta particulara scorurilor cantitative ale unor aspecte ale personaliHitii. 130). structurale. potentiaHi. Controlul de examinare. ci numai anumite teste sau probe. se subliniaza ca tara a nega aportul examenului psihometrie "aceste investigc:~ii sunt incapabile. Mentionam faptul ea in timp ce reprezentativitatea rezultatelor poate fi influentati'i de factori conjuncturali examinarii (efort. recurgand 1a trei instante de control sau verificare: de preexaminare. el are scopul de a evidentia caqlcterul reprezentativ al rezultatului (acesta fiind cel mai bun din cate pot fi obtinute intr-o anumita perioada) sau caraeterul sau optim ee indica apropierea de cele mai bune rezultate obtinute de pacient Inainte de imbolnavire. pot fi inliiturate limitele. ~i capaeitatea sa subiacenHi. a unei baterii formate din probe care: . nici 0 prota psihologica. psihologul va cauta ca prezenta lui sa influenteze cat mai putin posibil rezultatele. de examinare ~i de postexaminare. psihologul trebuie sa tina seama de interactiunea sa cu subiectul ~i sa ia toate precautiile pentru a asigura validitatea rezultatelor. in afara asigurarii asupra validitatii ~i fiabiliti'itii acestuia. N ahoum. Aeeasta cu atat mai mult cu cat.

psihologii minimalizeaza ei in~i~i importanta ~iutilitatea investigatiei psihometrice axandu-~i conc1uziile pe observatii calitative. ellua. 1972. p.• cunoa~te. ca ~i al altor rezultate psihometrice" (J.nd semnificatii diferite.2. absolut. date Ie examene10r clinice. Asupra utilitapi datelor psihometrice eUnice. mai ales dnd acesta se bazeaza exc1usiv pe experinta sa empiriea" (W. ca 0 dovada ca testele nu au fost bine alese. Astfel. rezultatele sale nu pot fi decat identice cu date Ie constatarilor clinice. in conditiile "unor psihologi prea zeIo~i ~i fiira spirit critic. acestea ii sunt insa fami1iare clinicianului care va subevalua 0 astfel de contributie a psihologului. ca ~i in privinta ameUorarii posibilitaplor prognostice (raport 15/5). Para indoiaia cii aceste situatii nu apar decat rareori. intrucat criteriul validiUitii testului psihologic. dnd raspunsurile bune ~i respectiv slabe au consemnat un raport de 14/6. De asemenea. De aici. 16). s-a eonstatat di examenul psihologic nu este la fel de investit ~i de inalt cotat in toate laturile activitatii clinice. el s-a dovedit mai slab investit de clinician in privinta utilitatii sale asupra diagnosticului diferential dintre nevroza ~i psihoza (unde raportul calificarilor bune fata de ce1e slabe a fost de 7/13) in timp ce a fost mai bine acreditat in privinta diferentierilor dintre componenta somatogena ~i psihogena a unei boli. partieularizand intrebarile. p. Perse. Totu~i. nu au fost adecvate cazului sau probiemelor date. in urma unor demersuri laborioase. utilitatea examenului psihologic pentru clinician a fost inalt acreditata sub aspectul intelcgerii personalit:ipi pacientului (raportul aprecierilor bune ~irespectiv slabe fiind de 17/3). Astfe1. unii medici considera ca testele nu fac dedit sa confirme. Pentru a se evita insa situatii ca cele din eventua1itatile prezentate. Dimpotriva. ~i anume profesorilor ~i conferentiarilor care. singurele apreciate ca veridice. de catre medicul neavizat. inseamna ca testele nu au fost bine utilizate. conform opiniei lor. autorul recomanda ca teste1e sa fie aplieate fie de un psihiatru eu 0 solida 59 . in c1arificareaproblematicii Utili tate a datelor psihologice ~iin special psihometrice asupra ameliorarii preciziei ~i activiHitii examenelor clinice a fost cercetata prin chestionare adresate persoanelor cel mai inalt acreditate sub acest aspect. Mentionam insa ca rezervele medicului asupra utiliHitii examenului psihologic in privinta elucidarii problemelor clinice sunt uneori determinate de prezumtii ~iconvingeri apriorice. 122). In alte cazuri. este rationamentul clinic daca el este bine apHcat ~i corect interpretat. dad examenul psihometric este diferit sau contrazice examenul clinic. acest context cuprinzand ansamblul datelor clinice. 1968. fapt ce nu poate eonvinge pe psihiatru. In sfar~it. izvorate din observa~i empirice. . pe date clinice sau anamnestice. daca datele investigatiei psihometrice se mentin 1a 0 anumWi distanta fata de datele clinice. dupa contextul in care este plasat. Bocher. in 90% din cazuri au oferit raspunsuri favorabile. faptul este interpretat. De asemenea. examenul psihometric atent efectuat nu poate servi decat ca un argument suplimentarintr-un proces deja c1asat. 6. cu tendinte spre teoretizare. "un rezultat nu va fi interpretat in mod intrinsec.

3. mtrueat. Gentis. psihologul clinician sa se supuna unei investigatii psihologice. cat ~i de adecvare a conduitei sale. cat ~iaspecte aptitudinale inserise in structura personalitatii sale. unii medici. prin investigatie. 6. pcntru indeplinirea cu succes a functiei de psihometrician. sunt necesare anumite conditii care implica atat formarea ~i instrumentarea celui in cauza. spre a nu se alia ~i identifica in mod incon~tient cu persoanele ce au pattemuri psihodiagnostice similare ~i a nu manifesta respingere fata de cei care dau dispunsuri opuse fata de ale sale. mentioniim ea la 0 ancheta efectuata asupra profesorilor de psihiatrie din Germania. ilustrand suplete ~i nuantare in modul de adaptare a telmicii de examinare. intr-un mod oarecum artizanal. De asemenea. Aderam Ia aceasta opinie. 2/3 dintre ei au dec1arat di "aplica ei in~i~i teste psihologice". preluerare ~i mai ales de raportare a observatiilor. reintegrate printre tehnicile semiologice psihiatrice (destinate sa reliefeze simptome). pentru aceasta. Psihologul clinician in postura de psihometrician trebuie de asemenea sa se cunoasca pe sine intr-o cat mai mare masma. Prin acest procedeu. In acest sens preconizam ca. cu atat mai mult cu cat. fie de un psiholog care dovede~te 0 buna eunoa~tere a problemelor de psihiatrie ~i are 0 bogata informare psihopatologica. tara de care nu insearrma nimic" (R. considedim ea se impune ea el sa~i elaboreze un mod de cotare. unele probe. el trebuie sa fie abilitat spre a face fata abordarii ~i examinarii celor mai variate grupuri de pacienti psihiatriei. niv~l de i~structie s~u de educatie. psihologul trebuie sa cunoasca dar sa ~i comunice 0 infonnatie. pe care-l denumim de psihodiagnoza profesionala. slabiciunilor ~i temerilor proprii..fonnatie de baza psihologiea ~i indelungata experien"til practica. Intr-adevar. prin analogie cu procedeul "psihoterapiei didactice". dezinserate dinansambiul teoretic ~i din consideratiile de etalonare ~i validare. 550). psihologul trebuie sa-~i eunoasdi propriilei dispunsuri ~i rezultate la probele ~i testele pc care le folose~te. In legatura cu recomandarea de mai sus pn-vind efectuarea exa. subestimand aportul psihologului. pe langa demersul autoanalitic. spre a nu considera in mod subiectiv ca propriile-i raspunsuri constituie linia de baza a normalitatii. analizandu-~i impreuna cucolegi competenti ~i experimentati rezultatele. Cunoa~terea de sine ~i autopsihodiagnoza psihologului clinician. . handicapati motor sau suferinzi somatici. 1968.. Aceasta solutie nu este posibila msa. In privinta aspectelor aptitudinale mentionam ca psihometricianul trebuie sa ilustreze disponibiliU!i rela!ionale fa!a de cele mai variate categorii profesionale ~i grupuri de varsta. avand eon~tiinta eontradictiilor. psihologul clinician va putea evita descoperirea de elemente patologice in profile de test care sunt diferite de ale sale ~i nu va ignora aspecte ~i date 60 . p. in special proiective dar ~i psihometrice.'I1enului psihometric de catre psihiatru. "prefera sa practice ei in~i~i. in functie de pregatirea celui care benefieiaza de evidentierea lor.

ce tinde sa descopere diferente interindividuale de alura cantitativa cu ajutorul dimensiunilor. a caracteristicilor psihice globale. ce vizeaza 0 regtupare calitativa. Creata de ~coala de la Freiburg-en-Brisgau. p. utilizand un anumit numar de dimensiuni.- . dqi prezinm un anumit grad de generalizare. cat ~i pe aeeea de diagnosticare. situatia deiicientelor mintale ofera unul din exemplele conform caruia psihologul este acela care interprinde atilt activitatea de investigare-evaluare. acestea. competenta medicului asupra diagnosticului nosografic are un caracter axiomatic. nu intotdeauna se poate realiza 0 delimitare ~i ell atat mai putin 0 disjunetie intre actele de investigare. notilL. in timp ce diagnosticul nosografic utilizeaza notiunilede simptom ~isindrom. in opozitie cu vreo etieheta psihop1tologiea sau vocabula nosografica. care se bazeaza pe existenta corelatiilor intre indivizi" (J. 7. trebuie opus demersului psihiatric. aeesta fiind considerat un "drept profesional ~i legal" al medicului. Insens larg. aetualmente. dar nu ii este permis actul diagnosticarii. Intr-adevar. cu care propriile-i raspunsuri manifesta asemanare. inerenta in diagnosticarea cliniea. Psihologul ea diagnostician Incercand 0 distinctie intre notiunea de psihodiagnostic ~i aceea de diagnostic clinic sau nosografic. in raport cu diagnosticul clinic. In fapt. constatam ca intre ele exista diferente de metoda. elaborat pe baza analizei clinice ~ia rezultatului probelor psihologice. 117). ce tinde a fi completa ~i detaliata. 1972. pentm ea ulterior sa ilustreze portretul descriptiv-individual ~i specific al acesteia. rene. in cadre nosografice. aceluia dintre speciali~ti ce va dovedi competente superioare. de puncte de vedere ~i de eoneeptualizare.'1eade psihodiagn"stic desemna initial mijloeul de explorare a personalitatii. prin insu~i continutul 9i oricntarca sa. factorilor ~i trasaturilor. In ceea ce prive~te responsabilitatea asupra diagnosticului. dupa cum s-a constatat ~i din pallagrafele anterioare. ce va reveni. gasesc 0 analogie eu notiunea de "semn". spre deosebire de psihodiagnostic. ofera 0 descriere. tehniea psihodiagnosticului studiaza diferentele interindividuale eu ajutorul unui model metric. mai ales in psihiatrie. diagnosticul nosografic. care-i permit inscrierea bolnavului intr-o clasa sau grupare. a 61 --. retimlndu-Ie pe cele generale. psihodiagnosticul are 0 semnificatie complementara iar unde este posibil ilustrativa evitand formularea nosografic-postulativa. in viitor.~ din afara normalului. Raporffind analiza comparativa la domcniul boIilor mintale se poate considera ca "demersul psihologic. evaluare ~i diagnosticare. In sprijinul diagnosticului nosografic. din metodologia psihometriea sau proieetiva. De fapt. Cu toate acestea. "factor" sau "tdisatura". pe care Ie consideram instante ale unui proces unic. anuleaza caracteristicile individuale. pcntru care particulmizarile sunt esentiale. Aceasta constituie insa 0 exceptie pentru ca in ansamblu. este recunoscuta "contributia esentiala ~i fundamental a" a psihologului in privinta testarii ~i evaluarii. psihodiagnosticul.

in ansamblu. bazati desigur mai ales pe domeniile de aplicabilitate decat pe natura procesului ~icontinutul metodelor. Aceasta se datore~te faptului ca procesul terapeutic in ansamblu se inscrie in responsabilitatea medicului. susceptibila de-a oferi predictii adaptative. unii medici nu au acceptat colaborarea cu psihologul considerindu-l "un terapeut laic" sau i-au refuzat contributia la psihoterapie lntrucat.. Shakow. conform opiniei lor. inclusiv interventia psihoterapeutica . In plus. nu constituie 0 specialit::lte a medicinei ci 0 fractiune a psihologiei. ~i pentru psihoterapie in special. cat ~i asupra estimarilor prognostice sau a recomandarilor de ordin profesional sau educational. PsihologuI ca psihoterapeut " Acreditarea psihologului pentru psihoterapie a constituit. a prognosticului ~i terapiei ~i. p. amt in privinta optiunilor terapeutice. Prin ace<'3ta. 1968. "poate fi considerat 0 confirmare indispensabi1a a diagnosticului clinic" (J. ci orientarilor terapeutice specifice. constituie 0 eroare" (G. psihodiagnosticul face 0 evaluare a starii ~i situatiei psihice prezente. inca de la afirmarea acestui domeniu terapeutic. psihodiagnosticul este semnificativ. 2993). limitativ. evolutive ~i prognostice pertinente. Tocmai datorita acestor caracteristici. p. Alti medici limiteaza in ansamblu actiunile psihologului in clinica.mecanisme10r proprii de aparare. semen~ine ~i astazi. odaUi cu acestea. Freud. Totodata. 1972. psihoterapiile sunt inerente activitatii psihologului.psihodiagnosticul "ofera date asupra unor caracteristici ~itrasaturi care nu pot fi relevate de examinarea psihiatrica obi~nuita" (D. a inconsistente1or ~i distorsiunilor persoanei. 114). ca ~iin prezent. 14). Schultz (1963). I I . in virtutea caracterului sau obiectiv ~i ~tiintific. p. Kleinsorge. J) 62 . p. a diagnosticului prezumtiv ~i final. Fara indoiala ca la aceasta controversa a contribuit In mare masura opinia lui S. in timp ce psihologul clinician preia munca psihodiagnostica ~i partial functia psihoterapeutica" (H. care. Freud. Perse.cand parte integranta din ansamblul activitatii terapeutice. raspunderea juridica pentru bolnav. ca tehnica de laborator. in timp ce. examenul psihodiagnostic. Este surprinzator sa constatam faptul ca asupra acestui aspect "partial". considera ca psihoterapia apartine medicinei. inca din perioadade avant a psihoterapiei care a urmat celui de-al doilea razboi mondial. "a incredinta psihologului 0 sarcina psihoterapeutica..rcia psihotcrapia ~ipsihunaliza. alefectuarii psihoterapiei de catre psiholog. conform cr. evitand arice etichetare. H.J 8. un subiect de controversa. In contrast cu S. In felul acesta. au insistat ~i clinicieni cu 0 mare deschidere pentru psihologie in general. numero~i medici. Daumezon et ai. psihodiagnosticul nu sluje~te unei taxonomii nosografice. ca J. preconizand di "medicul detine decizia interventiilor. 1980. Astfel. prin caracterul ~i continutul metodelor. 1967. precum ~iasertiunea lui. ra. 457). cu argumente tot mai putin semnificative. care a recomandat atragerea psihologului in activitatea psihoterapeutica.

1969. o analiza a situatiei din domeniu evidentiaza faptul ca aceasta "distanta" se constata ~i in momentul de fata aHit in formatia. ci 0 atitudine practiea pe deplin acreditata. Pe de aWl parte insa. caracteristicile . p. in relatii1e sale profesionale cu psihologul. MayerGross. au determinat mentinerea unei distante a medicilor fata de psihoterapie" (ll. ea psihoterapeut. M. eel putin in domeniul bolilor psihice. Kleinsorgc. p. in disponibilitatile generale. fiind nevoit sa accepte ~i speciali~ti din domenii nemedicale. "!ipsa unor institutii de invatamant in domeniul psihoterapiei. medicul.). in ultimul deceniu. nu mai poate cuprinde ~icontroia diversitatea tehnicilor psihoterapeutice. ~iin special la desIa. p. ea ~i schimbarea diferj~elor conceptii teoretice in psihoterapie. atat de angajat in ampla problematica a asistentei clinice ~iin vastul domeniu al terapiilor somatice. In plus. care. 15). La randul sau. in functie de experienta ~i informatia sa. ca. 217). cat ~i in vocatia medicului pentru psihoterapie.iir. Tocmai de aceea consideram ca. medicului ii este tot mai greu sa cuprinda ampla prablematidi a asisten~ei.~urarea psihoterapiei in c1inica. 219). trebuie sa Ie gaseasca aplicatii oportune ~i specifiee. 1967. a1ti psihiatri adopta 0 atitudine concilianta ~i conchid ca "selectionarea cazurilor trebuie Ia. medicul trebuie sa manifeste nuantare ~i retincrc spre a nu ajunge "in situatia nepHicuHfde a solicita control asupra unei persoane cu 0 formatie superioara. ns. HeUmut. Dealtfe1. Roth. p. trebuie adaugat faptul ca "telmicile psihoterapeutice vcr capata in viitor 0 mult mai mare importanta decat Ii se acorda in prezent ~i pentru aceasta sarcina nimeni nu este mai indicat de cat psihologul clinician" (S. prin divcrsificarea mijloacelor investigatorii ~iterapcutice. devenind actualmente. Consideram ca aceasta asertiune a fast. lntr-un domeniu in care pregiHirea sa este adesea minima" (A. nu numai un punct de vedere. In acest context. "s-a extins foarte mult in ultimii ani". referindu-se la aceea~i problema. prin evaluarea rezultatelor terapeutice. acei~i c1inicieni care limiteaza accesul psihologului la efeetuarea psihoterapiei recunosc faptul. psihologul clinician poate eolabora cu medicul in privinta abordarii terapiilor somatice. In aceste conditii. 1970. E. 1973.•• -care "il fae sa fie mai encient eu un anumit tip de terapie ~i cu pacienti dintr-o anumita categorie" (ibidem. mai ales in privinta efectelor ~ieficientei acestora. psih9logul clinician utilizeaza nu numai mijloace de investigatie variate. Goldenson. si sale de personalitate 1. In sfar~it. desigur real.cuta totu~i de catre medic" (W. prin contribu~ii specifice. Dealtfel. p. exista numero~i clinicieni care considera 1:-" 63 . M. 1464). Slater. Intrade'. p. in mod continuu confirmata. in opinia diruia psihologul "poat~ executa anumite tratamente psihoterapeutice ~inumai sub control medical" (subl. 10). pc masma aprofundarii cunoa~terii clinice. iar 0 buna selectie a acestora va uvea drept criteriu.. aria actiunii terapeutice a psihologului clinician. ci ~i J.W. Hunt. dirora eI. nt~langa probiemele cliniee care trebuie tratate. ~onfera un continut ~tiintific ~i totodata comprehensiv activitatii clinice.netode terapeutiee foarte diversificate. iar un indiciu al acestei dezvoWiri consta in faptul ca "exista peste 80 de tipuri diferite de tratamente psihologice" (R. 1971. 99).~ .

Desigur. 9. considedim ea opiniile pot fi inscrise pe un amplu evantai ce cuprinde la 0 extrema posibilitatea de a efectua psihoterapia "numai sub controlul strict al medicilor". este mai mult pozitiva (dedt negativa) ~i sa minimalizeze realizarile obtinute in cooperare" (A. De fapt. indrepHitit ~i acreditat (prin formare ~i instrumentare). 1455). incat nu mai poate fi cuprinsa de fortele medico-psihologice existente. de~i. fiind determinata nu numai de fonnatia . alteori cu conditia de a fi "supravegheat" de ciitre medic. initial implicita ~i informal a. de~i privita uneori eu rezerve. . ca ~ieontributiei specialiHitii pe care 0 ilustreaza. 1973. eeea ce anuleaza de la sine "disputelc in problcme de psihotcmpie cc tind sa umbreasca 0 relatie care. Mentionam insa ca in ultimele doua deeenii s-a inregistrat 0 deplasare a opiniilor spre 0 cat mai mare autonomie a psihologului in activitatea de psihiatrie. Subliniem totodata faptul ca aria activitatii terapeutice este actualmente atat de vasta. iar la cealalHi "autonomia" completi:i a psihologului in privinta terapiilor psihologice.tr-omarevarietate deinstitutii medicate" (Molly Harrower. recDmanda ca psihologul terapeut "sa stabileasdi ~isa mentinil o intereomunieare eficienta eu un medic orientat spre psihologie". 96). p.ca "terapia nu este in exclusivitate 0 problema a psihiatrului. Aceasta intrucat. p. 1463). Intr-o incercare de sintezii privind functia terapeutidi a psihologului clinician ~i oportunitatea participarii sale la activitatea de psihoterapie. Aceastil sehimbare in atitudinea medieilor fata de acceptarea psihologilor in psihoterapie a fast progresiva. Psihologul ca cercetator Asertiunea conform careia "cereetarea este aria activitatii psihologului clinician 64 . iar apoi eu tot mai evidenta statuare profesionala. pe care. nu mai poate fi contestata. in esenta. ~inu rareori prin abnegatie. ci ~i a psihologului" (S.. uneori cu rezerve. lor " ci si de competenta demonstram care. care. La aeeasta conduita concilianta trebuie adiiugaH'i~i subliniaUi asertiunea conform careia "psihologii pot avea o eontributie valoroasa ~i uneori unica Ia psihoterapie . care nu-i este propriu prin traditie. ~ cdificarea tehnicilor psihotcrapiei medicale.ei fiind antrenati in mod aetiv pentruaccastal. spre a putea practica psihoterapia pe acest taram al medicinei. de~i nu beneficieaza de atrihutul formatiei terapeutice. In aceste conditii. Hunt. psihologul dore~te sa-l cueereasdi prin formatie.. psihologul cste inca numai "acceptat". este investit ca ter~peut prin traditic sau legislatie. Aceste atribute nu se dovedesc a fi intotdeauna suficiente. dar. p.J. acrcditarea psihologului pentru psihoterapie se datore~te in primul rand formatiei sale profesionale. printre care Asociatia Americana de Psihologie. tara ea aeeasta colaborare "sa compromita standardele profesionale ale psihologiei". admiterea psihologului in praetica psihoterapeutica se datore~te mai mult aspectelor conjuncturale (eererea enonna ~iin continua cre~tere pentm psihoterapie ~iincapacitiWi profesiei medicale de a 0 cuprinde) dec<lt atributelor sale. Hellmut. unele foruri administrativ-~tiintifice ale psihologilor. 1973. 1971.

a cercetarii. 'in 65 "'. considcrata ca activitatc specifica psihologului clinician. In aceasta privinti'i. Goldens on. realizand actualmente un consens al dirui scop este mai muIt intuit. 9i nu rareori standardizata. De aici decurg avatarurile. confera psihologului clinician conditii deosebit de favorabile in activitatea de cercetare. virtutile 9i diferentierile profesionale actuale: medicul practician ramane. 1970. al terapiei ca proccs 9i al evaluarii rezultatelor terapiei. biochimi9ti etc.90ara a munca strict organizata. constatam totu9i ca spre deosebire de medic. Shakow. In plan psihomedical. Din acest amplu evantai al preocuparilor sale. al rcactiilor insului la boala. Acest lucru cste posibil intrucat complexitatea extraordinara a domeniului in care-9i desfa90ara activitatca. determinat de circumstante. este aceea9i. Intr-adcvar. Borden. acest ultim aspect favorizeaza in eel mai inalt grad activitatca de cercetare in care psihologii ocupa un loc central. La aceasta se adauga faptul ca. acesta tendinta se manifesta nu atat din perspediva psihologiei clinice. p. in fond el lupta cu boala care. • 218) a intrunit treptat tot mai multe adeziuni. 3) intruciit aceasta le-ar 9tirbi autoritatea 9tiintifica. bogatia 9i noutatea mijloacelor investigatorii.'. psihologul. de~i dezideratul medicului este de "a trata bolnavul". care considera ca "medicii nu soot oameni de 9tiinti'i".- prin care el poate sa-9i aduca cea mai necesara contributie" (R. de la campul vast al cauzelor tulburarilor psihice (de la analiza factorilor genetici. pana la elaborarea examenelor psihometrice 9i validarea instnlmentelor investigatiei sale specifice. consolidandu-9i 0 veritabiHi consacrare. intrucat "metoda psihodiagnozei se afla intre observatie 9i experiment" (D. of era acestuia una din cele mai favorabile conditii de cercetare. desigurnefondate 9i care nici nu pot fi argumentate. desigur. sunt indreptate 9i impotriva psihologilor clinicieni. ciit mai ales din partea reprezentantilor psihologiei academice. avantajat. pozitia psihologilor in cercetarea psihomedicala este superioara. Respingiind astfel de afirmatii hazardate. pre cum 9i caracterul inedit al fiecarui caz examinat. ca biologi. contributia psihologului clinician se regase9te in toate ariile activitatii sale. cat 9i de continutul activiU'itii lor. p.~ . in raport cu medicii. exista 0 tendinta de minimalizare 9i uneori de dezinvestire amedicilor sub raportul activitatii de cercetare. p. la nivelul fenomenal al bolii. care la randul lor sunt "nemultumiti de suspiciunile pe care reprezentantii psihologiei academice Ie au fata de psihologia clinica sub aspectul profesiei 9i ca activitate practica" (E. eliberat in general de problematica 9i responsabilitatea asistentei cotidiene este. heredofamiliali 9i psihosociali) la studiul incidentei 9i prevalentei diverselor conditii psihopatologicc. care sub presiunea activitatii practice desIa.""" . de formarea 9i orientarea aptitudinaHi. au adus de-a lungul anilor 0 contributie covar9itoare la cele mai importante desC'operiri medicale. impunandu-se a fi insa 9i argumentat. 1980. 2993). Cll atat mai mult eu cat nu soot argumentate. Datorita faptului ca aIte grupuri profesionale. Conform opiniei noastre. 1963. in anumite limite.Asertiuni asemanatoare. tara indoiala ca investigarca prin teste 9i probe psihologice. aceasta situatie fiind determinata atat de programele lor de instructie. numai pacientul fiind intotdeauna aItu!.

HiIgard. Aceasta confera psihologului simatia priviIegiata in cercetare unde el nu face. dezvoWirii psihologiei medicale in unele tari . se datore~te cre~terii nivelului sociocultural. Intrucat orice boalii. p. Tocmai de aceea. Revendicarea tot mai acuta a ajutorului psihologic In cadml actiunilor de asistenta medicaUi. Intmcat "s-a estimat ci'i 80% din pacientii care solicita control medical prezinta probleme emotionale" (N. Directiile . 582). 603). dar i}i In aceea a specialistului. "psiho1ogia clinica reprezinta cel mai mare interes printre psihologii profesioni~ti de astazi" (E. din Europa si . R. din punctul de vedere al sustinerii psihologice impartirea pacientilor in "organici" ~i "functionali" are un caracter fastidios intmcat "nu exista cazuri organice. poate fi apreciatZidupa amploarea ~i acuitatea Cll care estc invocata ncvoia de cunoa~tere psihologica din partea mcdicului ~i de ajutor psihologic din partea bolnavului. p. fiind In acela~i timp "cea mai mare specialitate dintre ramurile psihologiei aplicate" (J. frustratiile ~i. 138). indifercnt de natura sau gravitatea sa. toto data. Garfield. 649). asemenea medicului. America Importanta psihologiei In cJinica. pe care medicul trebuie sa-l diagnostieheze" (E. 1979.in general. ceea ce Ii asigura un statut particular In 10. In faza actuala a evolutiei i}tiinte10rmedicale ~i antropo1ogice. Raimbault. ci se impune a fi investigate i}i estimate in fiecare boala ~i in fiecare c1inica. De fapt. 1967. fenomenele ~i starile care insotesc afectiunile somatice nu trebuie doar recunoscute. dar ~i in afara ariilor acestora. 1964. p. Importanta psihologici in elinidi este reliefata ins a nu numai de reactiile fata de bolile somatice. In mod unanim acceptata. anxietatile. West.cercetare. D. un examen.' el desfa~oara 0 activitate de explorare. dar i}isporirii etIcaeWitii actului medical ~idezvoltarii educatiei • 66 . Atkinson. de cele mai multe ori unica ~i dramatiea. R. timp ce psihologul abordeazii de lainceput omul aflat sub incidenta suferintei cu emotiile. "In momentul de fata psihologia c1inica apare ca una dintre profesiunile majore din domeniul sanatatii mintale" (S. p. orientarea medicului asupra starii psihice a pacientului trcbuie sa comporte 0 yaloare axiomatica. ci intreprinde 0 investigati -. 1965. Deese. cand exista un consens privind unitatea somato-psihica. a dezvoltarii gandirii ~i conceptiilor filozofice. nu aeorda 0 consultatie. Numarul acestora ocupa un loc central in aetivitatea clinica a omnipracticianului. p. constituie 0 experienta negativa particulara. psihosomatice sau psihologiee ~i orice consultatie ereeaza 0 re1atie psihologidi complexa ce implica de cele mai multe ori 0 cerere latenta sau un context psihologic. 1967. in general. ci ~ide perturbiirile emotionale earenu prezinta corespondente organice. L. participarea psihica a celui in cauza este profunda ~itotala. cu trairile ~i reactiile pe care boala Ie dezvoWi. Dadi reactia psihologica a pqeientului este constanta in orice afeqiune somatica. a calitatii vietii. 7).

122). beneficiind de mijloace investigatorii perfec~ionate. p. prin inc1inatiilc ~i disponibiliHitile sale. Primul a constat in dezvoltarea sociologiei. 1978. EI se afirma tot mai mult nn numai in investigatia psihologica ~i in actiuni terapeutice specifice sau In evaluarea rezultate10r terapiilor organice. De fapt. in cele mai multe c1inici s-au infiintat laboratoare de psihologie. a devenit mai aprofundata. amplu promovata in unele tari europene ~i'mai ales In Statele Unite in anii '50 ai secolului nostru. "in afara tratamentelor specifice. 1966. Pichot.5). "este necesar a se evidentia ca transformarea moderna a medicinii nu se datore9te mi9carii psihanalitice. Ca 0 consecinta a acestui fapt. 1968. 9i un altul medical. prezenta psihologului in comisiile de evaluare a capaciUltii de mund.I •• l I sanitare. exism un corp de cuno9tinte a diror insu9ire Ie va permite 0 manipulare mai ~tiintifica a relatiilor umane 9i prin aceasta Ie va spori eficacitatea medicala" (P. p. iarln numeroasecomisii medicale unanim acceptat. Desigur. ci un fapt firesc. P. a cunoa~terii medicinei clinice. medicii clinicieni dezvoltand progresiv convingerea ca. Ch. dezvoltarea psihologiei medicale 9i importanta care se acorda problematicii psihologice In ansamblul activitatilor cIinice sunt diferite de la 0 tara la aita 9i de la un domeniu la altul. in cercetarea ~tiintifidi cl ocupa un rol privilcgiat. 67 . 53). 117). 1967. ci unui proces istoric care a cuprins toata cultura contemporana ca reac~ie logica fata de pozitivism" (S. Luza. de expertiza medico-judiciara sau in cele de counseling ~i orientare socioprofesionaHi nu mai constituie un deziderat. p. a psihologiei sociale. ~iin general a ~tiin~e1or comportamentalc care au patruns in medicina prin intermediul psihiatriei ~i al psihologiei medicale: Al doilea factor a izyorat din activitatea c1inid tot mai specializata care. Dadlin activitatea de investigaFe psihologul este solicitat. psihologul fiind descori un ffi'embm activ al echipei terapeutice. extramedical. Pichot. Totodata. care insa "exprimau efortul de a formula scopuri1e medicinei moderne" (P. Cu toate acestea. orientarea umanista ~i deschiderea psihologica a medicinei au avut la baza un factor sociocultural. prin formatia sa. 73). Pentru ace~tia se impuneau in primul rand abordarile terapeutice psihologice. absolut necesar ~i unanim acceptat. Heuyer. p. profesional.In virtute a acestor considerente "nevoia de ajutor psihologic a bolnavului nu mai trebuie demonstrata. uneori opuse. in particular. Brisset. 1968. Aceasta dezvoltare a cunoscut 0 deosebiHi amploare dupii cel de-ai doiiea razboi mondiai. psihologul sc afirma ca un mcmbru tot mai valoros al echipei de cercetare. in ciuda suferin~ei autentice. Ey. Guyotat. p. postsemiologica. nu prczentau modificari organice. 1) sau "0 ~tiinta de baza a mcdicinei" (H. in accastii etapa. Bernard. a9a cum se considera in general. p. daca in munca terapeutica este tolerat. In ansamblul conceptiilor 9i doctrinelor care cautau 0 acreditare in domeniul psihologiei ~i medicinei un roI important revine psihanalizei. fiind confruntata cu conceptii diverse. importanta ei fiind recunoscuta de toata lumea" (J. Toate acestea au tacut din psihologia medical a "0 9tiinta fundamentala in medicina" (G. ceea ce i-a permis sa eviden~ieze un numar tot mai mare de bolnavi care. 1968.

cat ~i"sub aspeciul ~tiintei pure". se considera ca "un rol particular revine psihologiei. inaintea primului riizboi mondial cinci ore pe sapmmana de psihologie in anii preclinici. cu predilectie in sectaml psihodiagnostic ~iin sectorul psihoterapeutic. 0 importanta notabila acordfmdu-se psihologiei in privinta unei mai bune intelegeri a personalitatii bolnavului. sub acest aspect "psihologia fiind la egalitate cu disciplinele organice. Wundt. anatomia ~i fizio!ogia" (H. De fapt. Promovandu-se 0 abordare integrativa a bolnavuluf. 1968. in care seinscrie studiul cauzelor fundamentale ale bolii. psihologia a urmat 0 dezvoltare tehnidi ~i totodata clinicii ilustraHi prin stransele raporturi cu fiziologia ~i ulterior cu psihiatria. cercetarea psihodiagnostica ~i cercetarea psihoterapeutica. rolul psihologiei in clinica. psihologia este ilustrata prin cursuri ~i seminarii. Bocher. orientata. In ceea ce prive~te importanta psihologiei pentru medicul clinician s-a subliniat rolul acesteia atat in privinta diagnosticului. sunt necesare clinicianului in vederea ameliorarii preciziei ~i obiectivitatii constatarilor sale. Prezentandu-se aspecte ale eolaborarii medicului cu psihologul clinician se subliniaza ca "patrunderea modului de gandire al psihologiei ~ial psihoterapiei 'inpractica medicala poate gasi 0 mai mare dezvoltare prin cultura medicaIa ~i printr-o consideratie mai amanuntita a planurilor de invatamant" (H. in anul1879) Ia care adaugam crearea Iaboratomlui de psihologie in anul 1904 de catre E. 1967.10. Kleinsorge. Aceasta siiuatie a fost determinata 9i timp indelungat perpetuata de "refuzul unei colaborari interdisciplinare". Prin aceasta baza experimentala ~i aplicativa. p. p. p. 1971. 3) ~i ~apte ore pe saptamfma in anii cliniei. cat ~i educatia nu se pot face de la sine. Szewczyk. a fost calificat ca "foarte mare" ~i "mediu". Hel1mut. Psihologia medical a a cunoscut 0 veche ~ivaloroasa traditie in Germania un de sa tinut primul curs de "Psihologie medicala" (1845) ~i s-a infiintat primuI Institut de psihologie (de catre W. Se considera de asemenea ca probele psihologice. 16). 1968. Daca in ansamblu se constata 0 deschidere a medicinei pentm psihologie. b) activitatea din invatamant ~i educatie ~i c) activitatea clinicii. 16). intrucat "de~i psihologia a cunoscut in mod indiscutabil in ultimele decenii 0 dezvoltare ~tiintifica considerabila. nu acela~i lucm se poate spune despre aceasta in demersurile sale catre medicina. p. ea nu a manifestat dedit putin interes pentru adevaratele probleme practice ale medicului" (W. 22). Sub aspect practic. 97). ~iin special psihometrice. atat in cadrul ~tiintei psihiatrice. cat ~i in domeniul diagnosticului 9i terapiei in medicina" (W. Aceea~i orientarc a avut-o ~iinvatamantul psihologic in facultiitile de medicina. Dezvoltarea psihologiei medicale in Germania. unde. activitatea psihologului clinician se desfa~oarain: a) munca de cercetare.1. Bocher. activitatea 68 . Precizand ca aceasia sistematizare este orientativa ~ididaciica se subliniaza fapiul ca "ami cercetarea. ambele avandu-~i radacinile in practica clinid" (S. 1968. estimat prin raspunsurile la unele chestionare adresate profesorilor din clinici. a caror program a prevedea. p. de fapt. Kraepelin la "Clinica de boli nervoase Charite".

Schraml. de asistenta.~ ~ . Astfel. psihologia medicalii britanica a avut de la inceput invedere cei doi poli ai asistentei. a devenit 0 eoneeptie in psihologia medicala actual a. J. considerat "promotorul ~i teoreticianul ei" (R. Dealtfel. Dezvoltarea psihologiei medicale in Franta. in timp ce psihologii se cantonau in domeniul cercetiirii filozofice sau experimentale. 1963. psihologia medical a acunoscut 0 ampUi dezvoltare in Franta. Davost care au tinut primele comunicari de psihologie medicala la Academia de Medicina din Franta (1953 ~i 1954). 1016). inspirat din studiile de psihologie soeiala. Delay ~i a Iui P. initiat ~i promovat de ~coala de la Tavistock Clinic eondusa de M. in ultima vreme insa. psihologia medicaIa modema. 10). In Anglia. Favcz-Boutonier. G. 10. statuandu-i un continut specific. Binet. ci ~i in invatamantul medical. Dezvoltarea psihologiei medicale in Anglia. P. Heuyer. acordand disponibilitiitilor relationale ale medicului aceea~i importanta ca ~i expectatiilor de sprijin psihologic ale bolnavului.A.T10scuta ca speciaIitate ~iprofesie in cadrul serviciilor de sanatate din anul 1948. Lamache ~i P. In sfera acesteia se inscriu campul clinic al medicinei psihosomatice. nici Ia obiectivitatea elaborariIor statistice" (Nina Rausch de Traubenberg. 496). in care cunoa~terea individuala. Pichot au impus psihologia clinic a nu numai in activitatea practica. Dumas ~i altii. reCll. Lafon. medici psihiatri ~itoto data psihologi. ultimul inaugurandprimul curs de psihoIogie clinica la Facultatea de Mcdicina din Rennes (1958). J. 10. J. datorita unor personalitati de renume mondial printre Carese inscriu D. Pichot. care au ridicat ceIe doua discipline la cel mai inaIt prestigiu ~tiintific. profunda ~i Iongitudinala constituia un deziderat. p. alaturi de aceea a statutuluijuridic ~i a protectiei deontologice a profesiei de psiholog clinician. In ultimele doua decenii. Lagache. p.• psihologului intr-o institutie medieala nefiind posibila intr-o pozitie subordonata. 0 convergenta nefiind4e~!Clta dedit in ultimii 10-20 de ani" (W. fiind adoptatii in majoritatea clinicilor din lume. p. Balint. Delay ~i P. G. in Germania s-a dezvoltat "la numero~i psihologi 0 atitudine antimedicaIil. se considera ca formarea psihologidi a medicilor ~i invatamantul clinic in psihologie constituie in Franta "0 problema fundamentaEi".3. H. Se precizeaza insa ca demersurile cunoa~terii psihologke imbradi aspecte ~tiintifice "care nu se limiteaza nici la rigoarea apIicatiiIor. medicii credeau ca ei cunosc psihologia mai bine prin contactullor cu viata real a. s-a dezvoltat in spiritul ceIei mai stricte acceptiuni a adjectivului.2. Continuatori ai traditiilor ~i conceptiilor medico-psihologice promovate de Th. psihologia medicala engleza s-a deta~at intr-o oarecare masura 69 -~ ~<:_'1l. dar mai ales prin contributia Iui J. Acest punet de vedere. Axatii esentialmente pe reIatia medic-bolnav. . 1968. Janet. bine precizat ~i un domeniu clar deIimitat. Ribot. 1973. iar Ia numero~i medici 0 atitudine antipsihologica. munca de readaptare ~i reabilitare. activitatea de investigare prin teste ~i chestionare. A.

R. Secenov care este considerat "nu numai intemeietorul neurofiziologiei ruse. p. Clarke. prin infiintarea in ultime1e decenii ale secolului trecut a unor laboratoare in principalele'Spitale de boli neuropsihice. 1966. Clarke (profesori de psihologie).. N. Se mentioneaza ca "subaprecierea specificului vietii psihice. refleetate prin discordanta fundamental a existenta intre psihiatrie ~i ~tiinta psihologiea contemporana ~i prin ramanerea in urma. eu toate ca studiile ~i descoperirile lui Pavlov au intrat definitiv in patrimoniul neurofiziologiei..de conceptia Iui M. neevaluata pana aeum. Astfel. lOA. V. 95). dar ~i fondatorul psihologiei materialiste" (M. Rodger ~i E.. 1968. DezvQ!tarea psiho!ogiei medicate in Rusia. care a :£acut "din insumarea fundamentelor biochimice sau structurale ale comportamentului normal sau patologic scopul exc1usiv al cercetarilor" (P. Poliakov. 1971. mentinandu-se problematica relationala medic-bolnav ~i a efectelor psihologice ale bolii (preconizate de ~coala Balint) studiul psihologiei clinice mai euprinde: . ca ~i in activitatea c1inidi. Stengel (profesori de psihiatrie) ~i R. Mowbray ~i P. in invatiimantulmedical. fata de 70 . ca ~i prin introducerea.. au fast formati "intr-o filozofic a determinismului fizic". N. 801). a unor eursuri de psihologie pentru studentii facultatilor de medicina. p. S. In Rusia. p. 17). P. >.psihologia diferentiaHi ~i . Pavlov a denumit-o nervi sm. Totu~i. eontinuatorii sai "au illeereat inloeuirea psihologiei eu reflexologia ~i mai tarziu eu studiul aetivitatii nervoase superioare .. p.psihologia dezvoWirii.date aferente medicinei din psihologia socialii. odata eu reevaluarea rolului psihologiei in practica medicala. in aceea~i perioadii. . a fost semnalatii 0 anumitii "rezistentii la psihologie" determinata de faptul di medicii. M. ea ~i tendinta de redueere a psihieului la procesele aetiviHitii nervoase superioare au avut eonsecinte triste.negandu-se caracterul de-sine-sUWitor al psihologiei ea ~tiinta (V. Se subliniazii de asemenea ca de~i "aeeste tendinte gre~ite au fost stavilite. psihologia medicala a beneficiat de valoroase traditii. ca ~i de studiile lui V. F. Lebedinski. Bechterev care prin cercetarile sale asupra reflexelor a incercat sa fundamenteze 0 "psihologie obiectiva" pe care I. Stengel. fiind aereditate eu 0 valoare ~tiintifica execptionaUi. In ultimii 15 ani insa. Balint care prezenta un aspect empiric dar de a direi oportunitate ~i eficacitate nu ne indoim.functiile psihologice e1ementare. Relativ recent. ele s-au refleetat negativ asupra utilizarii psihologiei in practiea medicaHi" (ibidem). urmand 0 linie comportamentista preconizata de T. ca ~iprofesorii. in special experimentaliste. M. F. "din anul ~eolar 1965/1966 s-a reintrodus un curs de psihologie medieala pentru studentii facultatilor de medicina . Invatiimantul de psihologie medical a din Rusia a fost desigur impulsionat de indenmurile lui I. 821). 1971.acest curs jucand rolul unei propedeutiei specifice. British Psychological Society precopjzeaza ca domeniul psihologiei medicale sa cuprinda cinci arii majore. E. M. Miasiscev. . Miasiscev. ea un nivel de organizare a aetivitatii creierului. a categoriilor psihopatologiei generale fata de pozitiile psihologiee eontemporane" (1.

1968. Rojnov. 1980.. Principala sarcina a psihologilor clinicieni a fost. 5). cuprinzand activitatea in agentii de child guidance. Ulterior. Atkinson. pentru care este organizat un invatamant special prin catedre de psihoterapie in principalele institute de medicina. Shakow. ~coli pentru delincventi. Dezvoltarea psihologiei medicale in Statele Unite ale Amcricii. reprezinta 50% din numiirul total a1 psihologilor" (E. psihologilor care aveau aceasta calificare Ii se acordau "certificate" de catre conducerea Asociatlei psihologilor. dar ~i al demersuri10r practice. o activitate ':mai sistematica" in domeniul psihologici clinice se inregisteaza i~sii din 1931 dato£ita coordonarii reaIizate prin Sectia de Psihologie Clinica din cadrul Asociatiei Americane de Psihologie. exista 60 de universitiiti cu programe de pregatire in psihologia clinica" (S. p. "in prezent. 10. din diferite motive. in care lucreaza "fie absolventi ai facuLUl. de asemenea.. servicii pentru studenti.5. Se apreciaza. in plus. fie medici psihiatri care au absolvit 0 pregatire in psihologia patologidi" (V. institutii ~colare. spitale generale. Hilgard ~i R. a aparut ~i s-a dezvoltat 0 retea de cabinete de psihologie medicala in spitalele de psihiatrie din tara .1967. 1967. primele laboratoare de psihologie c1inica au aparut in spitalelc de psihiatrie "incepiind din anul1894" (D. 2991).. nu s-au afiliat. aceea a cxaminarilor psihologicc prin aplicarea testelor. dermatovcnerologie. de~i'exista tot aUitia psihologi care. Totodata. este realizata 0 formare psihoterapeutica a medicilor speciali~ti. Kostikova. spitale de psihiatrie. depravati etc. mentioniindu-se ca.t revinc mctodelor psihologice de tratament. Scopu! fonniirii psihoterapeutice a psihiatri10r ~i neuro1ogilor este acela "de a-i pregati sa devina ~efi de cabinet psihotcrapeutic in dispensare de psihiatrie ~i neurologie. In Statele Unite ale Amerieii. prin organizarea unor cicluri de cursuri practice de psihoterapie adaptate principalelor domenii eUnice: medicina interna. p. ci ~iin diverse institutii sociale. nu trebuie omis faptul ca. 1980. Aceasta seqie "numara acum 3000 de membri. Aceasta activitate era acreditata cu 0 mare responsabilitate ~i de aceea impunea 0 calificare speciala in domeniu. Garfield. clinici de sanatate mintaHi. Sub aspectul orientarilor teoretice. L. p. chirurgie. spitale specializate. E. p.. anestezic ~i stomatologic. Este de mentionat faptul ca psihologii clinicieni nu I~ides:fa~oara activitatea nurnai in domeniul medical. agentii comunitare ce 1ucreaza cu alcoolici. dupii eel de-al doilea razboi mondial. p. ~coli pentru handicapati. 99).tilorde psihologie. 1965. 139). 81).>J. 2990). ca in Statele Unite "psihologii clinicieni. un rol deosebit d~ importa." (D. centre de orientare profesionala. In cadrul acestei pregatiri. p. "un mare val de entuziasm" a orientat 71 .toate disciplinele clinice" (v. impreuna cu cei din consiliere. 603). inchisori. ca ~i pentru a fi psihoterapeuti in spitale de psihiatrie sau de neuro10gie" (V. ginecologie. Totodata s-a impulsionat activitatea psihologica in spitale ~i mai ales in clinicile de psihiatrie. Shakow. In privinta scopului ~i activitatii psihologilor clinicieni se apreciaza ca acestea "s-au liirgit imens In ultimele decenii. p. initial. batrani. Banscikov et al. in anu11918.

teoria ~ipractica psihanalitica au dominat ?i inviWlmantul psihiatric "neglijandu-se celelalte ?tiinte fundamentale legate de psihiatrie" (R. Ace~ti exponenti ai psihologiei clinice americane subliniaza insa ca "el1tuziasmul pentru psihanaliza care a culminat eu 0 decada in urma a regresat in ultimii zece ani. Un loc important in cadrul prcocupariJor din domcniu il ocupa interviul de psihologie clinidi. dar insuficienta". Polacek. 10. Sub aspect practic. Pogady.6. psihologia c1inica abordeaza [enomenologia psihologica a pac"ientului din diverse domenii ale medicinei.lUlde transfer. problematica rclatiei medic-bolnav ~i fcnomel. este apreciata ca "eroarea somatica". intr-o fructuoasa dezvoltare. Stoller. Totodata. Conform opiniei lui J. A. studiile de psihologie clinica sunt tot mai mult orientate asupra reaetiilor psihologiee ale persoanei la agresiunile ~i maladiile somatice. p. Bmo ~i Bratislava. al investigatiei psihologice (asupra modificarii personalitatii insului sub influenta bolii). intrucat asigurarea unei asistente medicale cuprinzatoare "necesita servicii psihologice ~i aplicarea psihologiei ea parte integranta a ingrijirii medicale preventive ~i curative" (A. dezvoltarea psihologiei medicale este considerata ca "promitatoare. lnscrisa in planurile de invatamant ale facuWitilor de medicina din Praga. paralel cu cre~terea anvergurii celorlalte ~tiinte comportamentale. de la cele pediatrice la cele geriatrice. Psihologia medica!::i in Spania. Kondas. 10. psihologia medieala din Cehia ~i Slovacia i~i gase~te 0 larga aplicabilitate atat in domeniul cercetarii (fiind axata asupra rolului factorilor psihologici in etiologia diverselor afectiuni).8. Psihologia medical a a cunoscut 0 putem{ca dezvoltare in Cuba. cat ~ipsihologice ~i sociale. Bustamante (1967). 612). in aceasta tara. In plus. unde in ultimele doua decenii a parcurs un drum sinuos. I. ea ~i asupra consccinielor somatice ale stressurilor psihice. J. p. precum ~i aspectele generale ale saniHatii mintale confera de asemenea continut psihoJogiei clinice ~i medicale aflata. pomindu-se de la faptul ca in insa~i definitia sanatatii ~ia bolii sunt invocate atat conditii organice. actualmente "fiind putini aceia care se indoiesc ca psihologia trebuie sa aiM loc in sanul medicinii" 72 - . Studiul factorilor iatrogeni. 10. In Cehia ~i in Slovacia. Psihologia medicali'i in Cuba. dit ~i in domeniul psihoterapiilor. Mensch.7. Psihologia medicaBi in Cehia ~i in SIovacia. O. 48). in afara de psihanaliza" (ibidem). care a avut loc pana in ultimele decenii. numero~i medici ~ipsihologi urmand cariera de psihanalist. J. de la cele medicale la cele chimrgicalc. N. 1968. ignorarea sau minimalizarea problematicii psihologice a medicinei. psihologia c1inica este argumentata teoretic de necesitatea unei abordari comprehensive a insului. 1968.psihologia clinica din Statele Unite spre psihanaliza. de la aspectele psihofiziologice experimentale la eele clinice psihosomatice ~iterapeutice. In Spania.

1968. 1968. s-au organizat "cursuri libere" de Psihologie Medical1i ~i de Psihosomatidi la Lisabona ~i la Porto. dezvoltarea psihologiei medicale a beneficiat de "reforma" care a avut loc in cadrul organizarii sanitare ~i a inva~amantului. ci ~i a persoanei (homo patiens) aflaHi sub incidenta acesteia. pare sa domine activitatea clinica a psihologului. 10. Sub aspect aplicativ. In plus.accentul asupra studiului personalitatii (in cercetare) ~i asupra psihoterapiei in activitatea de asistentil. in cadrul careia omul sa fie abordat "ca totalitate biopsihosociala" (ibidem). 111).- . psihologia a cunoscut 0 ampla dezvoltare prin organizarea a~a-numitor "consultatii pentru ncvroze" din cadrul clinicilor medicale ~i chirurgicale. ca ~i reactiile sale cu cei care-i acorda asistenta.. de Barahona-Fernandes. 73 . p. Venezuela). ci ~i pe aceea de a educa pe studenti" (S. p. Peru.• ~ '. se va putea depa~i "unilateralitatea medicinei naturaliste ~i a scientismului tehnologic" (ibidem. In Portugalia. cand sau creat laboratoare de psihologie in spitalele de psihiatrie ca ~iin serviciile de psihiatrie ale spitalelorgenerale. de asemenea. ceea ce implica faptul ca in centrul activitatii sale clinice se situeaza reaetiile insului la boaUi. Psihologia medicalli in Mexic ~i America de Sud. Ia baza caruia au stat doua postulate: "implantarea Inva~amantului psihologic. autorii considera ca neglijarea sti'iriipsihice a bolnavului vizeaza insa~i responsabilitatea profesionala a medicului. Luza. . Se considera. ~i anume . Sarro. psihologia medicaUi s-a dezvoltat mai ales dupa anu11948. 64). ca ~iprintr-o formare psihologica a medicului. p. In Mexic. 10. ~i necesitatea nu numaide a instrui. p.ampla deschidere ditre medicina psihosomatica ~i problematica telationala a pacientului. se urmare~te promovarea unei "medicine umaniste". Chile.9. . al carui scop general este studierea ~i cunoa~terea omului. Dezvoltarea psihologiei clinice in tarile Americii de Sud (Argentina. Columbia. vizand "intelegerea bolnavului ca personalitate in situatie" (H. asigurandu-se 0 cat mai buna cunoa~tere nu numai a bolii. Psihologul clinician este vazut ca un antropolog. infiintat in anul 1955.. 1968. cunoa~te orientari asemanatoare aceleia din Mexic. Totodata. ceea ce implica includerea studiului persoanei umane in formarea generala a medicului. In aceea~i perioada. Germain. Psihologia medicalli In Portugalia.abordarea comprehensiva a bolnavului. spiritul comprehensiv. Prin aceasta deschidere catre psihologie. Sub aspect metodologic. 130). Brazilia. 129). se precizeaza di "administrarea testelor nu este decat un moment dintr-un ciclu operational ~i a-I reduce pe psiholog la aceasta ar insemna pentru el supliciullui Tantal" (ibidem. activitatea psihologilor din domeniul clinic este coordonata prin "Departamentul de Psihologie Medicala ~i Sanatate Publica". p. ea prin activitatea acestuia. Totu~i. 60).'" -" -- (R. Printre principalele domenii de afirmare a psihologiei medicale din Spania se inscrie cel de investigatie ~i cunoa~tere psihologica. J. de practica psihoterapeutica ~i de cercetare ~tiintifica.10.

11. Prof.10. E. se poate afirma ca interesul pentru cunoa~terea ~i asistenta psihologica a bolnavului este general manifestat ~i intens invocat. ulterior s-au afirmat printr-o remarcabila activitate clinica ~i ~tiintifica in domeniul psihomedical. "problema formarii psihologice a medicilor este ~i a mcut deja obiectul a multiple studii in Franta. Incredintandu-i-se conducerea sectiei de Psihologie Medicala. Bernard. Irina Holdevici. In anii urmiitori. Hanganu. Leon Di'inaila. abilitat in problemelor igienei mentale ~i 74 . tot la Universitatea Bucure~ti s-a infiintat Secpa de Psihologie MedicaUi. O.54) In acela~i timp. prin initiativa ~i la insistentele Iui Paul Popescu Neveanu. se des:ta~ura in cadrui "Centrului de Psihoterapie". Constantin Enachescu. directiilof ~i perspectivelor psihologiei medicale. tin and seama de posibilitatile psihologica a medicilor. pre cum S. constituiau aria centrala a evantaiului disciplinelor destinate formiirii psihologului clinician. Adaugam fuptul di formarea psihoterapeutica a studentilor. Ioncscu. Marinescu. Ch. Conf. actualmente se "medicul psiholog". ca: Dr. Diacicov. alaturi de Indrumarea grupelor de studenti efectuau cure de psihoterapie individuala ~i In grup sau experimentau aplicarea metodelor noi de psihoterapie. Germania. ca ~i cercetarii obiectiv limitate in pregatirea a psihologilor. Psihologia MedicaIa a fost introdusa in anul1967 de G. Ion Cuen. In tara noastra. exista 0 intensa preocupare pentru instruirea ~i abilitarea medicala a psihologilor. G. Dr. 1978. Brisset. medici ~i psihologi CUI() anumita experienta clinica. De asemenea. asistenta tulburarilor ~i bolilor psihice. G. iar In cele mai muIte tari statuata. I r t I I I + * '* * Intr-o privire de maxima generalitate asupra situatiei. ca ~i pentru formarea psihologica a medicilor. p. ca parte integranta a pregatirii medicale. ca ~i a un or mcdici secundari psihiatri. Psihologia medicaUi in Romania. in afara diferentelor inerente ~i intrudl. in care. Tocmai de aceea. Gh. impreuna cu "Psihologia MedicaHi". Vianu. Statele Unite ~i mai ales in Anglia" (H.tva specifice de la 0 tara la alta. I. ce s-a dezvoltat progresiv in activitatea clinica. preocuparea medicilor pentru psihologie este dub lata de 0 gandire psihologica. invocata. ~ianume: "Psihopatologie ~i Psihiatrie" ~i "Psihoterapie" care. Bradu Iamandcscu. Ey. Ionescu la Sectia de Psihologie a UniversWitii Bucure~ti. 0 cHidire distincta din incinta spitalului Dr. ca ~i in instruirea medicala preconizeaza formarea unui nou specialist clinician. alaturi de sectia de Psihologie IndustriaHi ~i Psihologie Pedagogiea. Ioneseu a introdus aici inca doua cursuri fundamentale. P. Dr. Totodata. Aceasta sectie a fast absolvita ~i de numero~i mcdici care. Papadima.~erban Ioneseu (profesor de psihiatrie la Sorbona) ~i a1tii.

Inst.. Psychiatry and Mental Health. "Bull... Paris. Perception et comprehension c1inique en psychologie." Am. 1966.9. Payot. Bugental.2. 37-49.. p. Handbook of Clinical Psychology (8. Theories afPersonality. Milan. M. Medi(ina. 449-4. Paris. Medifinskaia Psihologhiia. Stengel. M. Pichot). beneficiind astfel de 0 pregatire ~i competenta superioare.~ \ I 75 . 1.. "Psychologic et Medccine" (red. Holt. R.. Deese. C. Le psychologue a I'asile: etude ecologique. Hall. Psycho!. John Wiley.". "L'Information Psychiatrique". 1978. G. 1957.. 16.).Psychologists in clinics. McGraw Hill. in: Psychologie et Medecine (red. R."structurii mentale" a insului sanatos ~i bolnav. Moskva. 1970. Banscikov. 1967.. Ch. S.... L 'enseignement de la psychologie aux etudiants en medecine en Grande Bretagne. New York.. J.... Laformation psychologiques des etudiants en medecine et la coordination de la psychiatrie e! la sciences psychologiques. psycho!.5. Psycho!. M. Goldenson. p. Medical Psychology. L. Psicologia Medica. P. 270. Harrower. 1968. New York. p. Barcelone. p. Le role de psychologue c1inicien. 1965. 1967. Cuba. . H. Lindzey. Clinical Psychologists at Work. Paris.. 1968. Gusikov.". p. W.). New York. J. G. J. The Encyclopedia of Human Behaviour. 1. Ass.. "The profession of psychology". 1962. Gentis. P.. Paris. A. Psychology. F. format in cadrul invatamiintului medical. H. New York. "Ann. 1968.. 1963. Izd. instrumentalite et concepts.21.. p. Greening. P. Boston 1967. Valentina. Gratiot-Alphandery.44. Manuel de Psychiatrie. Brisset. "Newsltr. Wolman ed. 1961.44. Deese ed. F. 3-4. T. Bocher. Div. Bernard.. A.6. "L'Information Psychiatrique". B.. E.. p. 549554. J. Masson. "l I -~ I Favez-Boutonier. intr-o sectie de "medicina psihologidi". Neicu. Doubleday. Techniques psychotherapeutiques en medecine. B. P. va imbina formatia socioantropologica a psihologului cu viziunea medicala a psihiatrului. 321-325. 582. Ey. 4-9 Julliet. Bustamante. PsycllOlogie d I 'admission de Sainte Anne (Reflexion sur la col/aboration Psychiatres et Psichologiques). 1968. New York. Psychologie c1inique et psychologie medicale. S. R. "L'Information Psychiatriques". V. Alexandru.. 15-33. p. "Congres de Psychiatrie et de Neurologic de Langue Francaise. E. Masson. P.. 1967.44. Clinical Psychology. necesare atiit in privinta asistentei specifice. Miagkov. Borden. Acest specialist. Clinical psychology at the crossroads. Dijon. 79-96. T.210. Colaborarea medicului cu psihologulfn serviciul de psihiatrie (adulii). Allyn and Bacon. de. rned. Clin. Clarke. in Psychologie et Medecine. p. Masson. 1968. Masson. et al. Balint. 1967". Wohnan ed. in General Psychology (J. et al. in: Handbook of Clinical Psychology (B.. Paris. del Libro. Psychiatrie etformation psychologique de medecin.58. Paris. Pichot). P.5. Garfield. 1963.). S. V. Helene. BIBLIOGRAFIE Balint. p. Masson. p. Pichot).. psycho!.445-447. Fedida. "Revista de Psihologie".. 908-929. (red. Barahona-Fernandes. Dosios. Enid. cat ~i a cerccti1rii din domeniul psihiatriei ~i al psihologiei clinice. Guyotat. Daumezon. 125-144. Molly. La psychologie dans la curricul/um medical.

Pichot). 1969. in: Confrontations Psychiatriques. Moscou. Press. London. v. Reynaud. lex. 612-617.. 1964. 1973. "Bratisl. ~tiintifica.6. p.. New York. P. Ed. Hunt. 1972. p. La place du psychologie dans un secteur de neuropsyclziatrie infantile. La methode clinique en psychologie appliquee. p. Thorn). Cluj. Ch.6. Sadock eds. W. 1. London. V.. 109-147. Psychiatry and Medecine.. M. 1969.5. I. Schwarz.". V.. K. B. Bailly-Salin.4.49. McGraw-Hill.. p. 0:et aI.71. M. V. Mayer-Gross. Weise. Miasiscev. Martin.. Paris. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry. Psychosomatic Medicine. Berlin. R.2.p. E. Moskva. F.6. Perse. Hellmut. Kleinsorge. D. 0 praticeskoi rabote psihologhiia v psihiatriceskoi bolni!e. 109-123. Consoli.. Paris..44. Korsakova"... Les modetes de la personnali/i!. M. vol. "Handbook of Clinical Psychology" (ed. M. 1459·1468. C. Del' Psychologie in del' modernen Psychiatrie. A.. Specia. M. Szewczyk. A. Psychiatrie. . Clinical Psychiatry. vol. S. Paris. "Ann.29. S. K voprosu 0 znacenii psihologhii dlia medi!ini. Harcour. Les assies d'une psychologie et d'u/le psyclzopatologie Ill/maines. 1. 111-162. 1968. Lafon. Wiliiams-Wilkins. II (red. Edit. Press. et aI. Pogady. "Voprosi exsperimentalnoi t. Press. Relations with other Professions.. 821-830.). in: Traite de psychologie appliquee. 1-28. Paris. Kaplan.4. Ionescu.. France. 1967. Vingt Lecons de Psychologie Medicale... Hilgard. K potrebe rozvoja psychologie v zdravotniktch sluzbach. Univ. p... Slater. 71.. 437-444.. p. "L'Evolution psychiatrique". Freedman.. France. Raimbault. 81-86. Paris. 801-802. P. Wolman). 20302041. patopsihologhii". Histoire des idees sur I 'hysterie.. Paris. A. R. S. lntroducere in psihologia medicalii. 1. Veb Georg Thieme. Kerbikov. Masson. Minkowski. Leningrad. N. p.McGraw Hill. Univ.. 603. Psychologie clinique. p.. "Jumal nevropatologhii i psychiatrii imeni S. Burloud. Mises. I. Kaplan cds. H.. Enseignement de la psychologie aux etudiants en medecine (red. Comprehensive textbook of Psychiatry (A.127. Ph.. S. P. "L'Expansion scicntifique francaise". 1960. E. 1968. Masson. H. E. Univ. H. 1. Merl. Kondas. 2 (H. "Jumal nevropatologhii i psihiatrii imeni S.. Miasiscev.. Atkinson. Veb Verlag Volk und Gesundheit. novo 1971). Kaplan. 1965. "Neurologia". Izd.. in: Sozialpsychiatrie in del' sozialistichen Gesellschaft (red. H.240-244. 1967. M. R. Williams-Wilkins. Basic Concepts. J. Korsakova". Nahoum. R. 1. 289-298. 1966. B. Press. Collaboration du psychologie au depistage et au diagnostic des maladies mentales. Pichot. Bailliere. Lebedinski. 1972. 1968.2. Paris. Reuchlin). Medi\ina. G. E. Freedman. A. France.. M. 1972. Predescu. N. p. Jeammet. S.). 1973. p. 1968.. Paris. III.dimensiune implicitii a medicinei (Raport la prima Consratuire nationala de psihologie medicala. Heuyer. Psychologie l1Jedicale. 1971. 1.. 13-19. G. 1971. 1980. Ministerstvo-zdravohranenia. V.. Luza. 17. Univ. Polacek. France.. p. Clinical and counseling psychologists. 1980. Lagache.. i 76 . Roth. PSihologhia psihiatria. 1973. Brace. 1971.. Compte rendu de la 1 j< Conference lnternationale sur laformation psychologique des medecins Ii la therapeutique. Baltimore. A. Psychol. France. 0. 1965. Lamache. Press. p. in: Traite de psychology appliquee (red. B. M. New York. in: Probleme der Klinisch psychologischen Diagnostik (red. 1963. 93100. 1443-1458. 1973. Zur Zusammenarbeit zwischen Artz uncI Klinischen Psychologen. Leipzig. G. 1966. Davost. Rosier). D. p. Psihologia .. Paris. p. New York. Ionescu. M. W. B. H. in: Introduction to psychology. Mir. 649. 1967. p. S. Poliakov. listy".. Tindal-Cassel. "L'Information Psychiatrique". Reuchlin). H. Baltimore. Univ. "Vocabulaire de Psychopcdagogie et de Psychiatrie de l'enfant"... Preliminaires Ii une psychologie medicale. Bucure~ti. Kostikova. p. p. Vvedenie v mcdi!insbiu psihologhii. A.

Masson. E. p. Pichot). Williams-Wilkins.. "Psychologic et medicine" (red. J..270. 1979. Psychiatry in Primary Care Medicine. Sao Paolo. "J --- 77 . 1968. Silva. vol. Univ. p. 1959. Clinical Psychology.Kaplan. 1968. Year Book Medical Publishers.. Paris. III. Mensh. "Psychologie et Medecin" (red. Shakow. 1. B. P. Quelques questions de psychologie medicale. Images de psychologie clinicien.. P. p. 47-58. Stoller... B. Speer. Developement de I 'etat de I 'enseignement de la psychologie pour les etudiants en medicine. "Bull. Schneider. Frankl et a!. J. London. 2990-3000. p. Germain. 1015- -- Rojnov. E. D.". 1. Payot. Paris. 1968. In: Comprehensive Textbook of Psychiatry. Paris. 1019. Szowezyx. Masson. Masson. Munchen. ill Psychologie et Medecine (red.. Schultz. ct at. Fischer. "Psychologic et Medccine" (red. D. Stuttgart.. 1968. Medicina Psicossomatica.. Berlin. Die seelische Krankenbehandlung. Ministerio da educayao e cultura. Sarro. West. Schraml. E.. Paris. J. P.. Paris. P. L 'enseignement de la psychiatrie et de sciences psychologiqlles. 3 (H. "Bandbuch der Neurosenlehre Psychoterapie" (red V. London. Chicago. Pichot). V. N. eds. Pichot). Precis de Psychologie Clinique. 1973.. 1959. 1963..Rausch-Traubenberg. Press. Psychoterapie dllrch Laien.N. Psychologie medicale. Psycho!. 1968. 1. 97-10 1. P.). p. Baltimore. France. Urban und Schwarzenberg. Inc. W.21. Nina. P. L 'enseignement de la psychologie medica Ie et de la psychotherapie en Union Sovietiqlle.. 1-14.). Paris. p. 1969. R. R. 1980. Pichot). 59-68. Masson. B.

presupune in primul rand 0 buna cunoa9tere a starii de normalitate ~i sanatate. delimitarea lor semantica fiind supusa un or sinonimii care Ie prejudiciaza inteiegerea. cercetarea normalitatii psihice este invocata actualmente de numeroase motive printre care mentionam: . eu toate di studiile de psiho1ogie ~ide psihopatologie uu au putut stabi1i 0 delimitate a nonnalului de patologic. Mai ales in sesizarea i?icuno39terea formcIor incipiente de boala sau a manifestarilor sale inaparente.. 1. de aceea.:'ill~~ Capitolul III .. Nbrmalitatea psihidi. Offer ~i M.. coordonatele saniWWi .·:":>·:.1.necesitatea de a aprecia cat mai exact eficienta actiunii numcroaselor substante psihotrope intrate in terapia psihiatrica in ultimul sfert de seeol. apare ca 0 neccsitate pentru medic "sa se preocupe de descoperirea unor notiuni ~i definitii mai precise ale sanatatii 9i normalitatii" (D. a ilustrat ca intre normal ~ipatologie exista 0 zona vasta a sociopatiilor (respectiv a dizarmoniiIor) care nu pot fi considerate boli psihice.calitatea vietii. psihice Analiza fenomenelor de normalitate. NOAAIAL SI PATOLOGIC IN VIATA PSIHICA . La aceasta ambiguitate a coneepteIor se adauga faptul ca de eercetarea normalitatii se ocupii cei spceiaIizati in eunoa~terea bolii. mcdicul trebuic sa aiM 0 imagine clara asupra normalitatii dC9idclimitarca acestcia de patologie nu poate fi dusa pana 1aconc1uzii de evidenta axiomatica. . precum 9i a metodelor de psihoterapie. Sabshin.459)..2. intre cele doua stari existand 0 insidoasa 9i imperceptibila modificare. 1..aprecierea capacWifii de mundi ~i a gradului de invaIiditate psihidi in vederea acordarii asistentei sociale ~imedicale adecvate este imposibila mra a avea drept criteriu 79 . care in cpoca no astra se instituie ca un deziderat. . . 1975. ._···. ei fiind eonfruntati in primul rand ell nevoia depistarii ~i delimitarii acestei stari sub care deseori se desm~oara existenta. boaIa ca ~i a actiunilor de igicna psihica ~i profiIaxie psihidi trebuie sa porneasca de la precizarea continutului acestor uctiuni.efortul nosografiei psihiatrice de a delimita entitati psihice dupa modelul patologiei somatiee. CriteriiIe si . sanatate.

Sabshin. pe cand cel de saniitate. Normalitatea vizeaza abordarea medicala traditionala si . Normalitatea vizeaza media ~i normativitatea. delimitarea clinica ~tiintifica a bolilor psihice s-afealizat tarziu (dupa descrierea bolilor somatiee). Normalitate si . are in vedere calitatea. ci ~i pentro asigurarea unui inalt nivel calitativ al acesteia. Acest mod eomun de exprimare se datore~te faptului ea nopunea de sana tate estemailegatadeaspectelesomatice. Astfel. Studiile de psiho1ogie medica1a efectuate in ultimele decenii au ilustrat faptul ca psihicul se poate imbolnavi asemenea corpului. Mentiomlnd ea nu exista 0 definitie unanim acceptata a notiunii de sanatate (dupa cum nu exista niei 0 delimitare intre boaHi ~i normalitate) subliniem criteriile pe care s80 - . 1.iF?J#Jr ca notiune de boala. el poate fi normal sau anormal. dadi normalitatea inseamna negarea bolii. precum ~i0 remisiune sau vindecare. in timp ce din punet de vedere psihie. care. Normalitatea. Consideram ca distinctia intre cele doua concepte este necesara atat sub aspect teoretic cat ~i operational. ca idee de boala ~ijI}l~x. ~i totu~i. pe care 0 ing1obeaza. 1975. se inscrie in aria medicinei preventive. in dinamica ei. in timp ce nopunea de normaIitate este mai apropiata de aspectele mintale. Catre acest deziderat tind cele mai multe definitii . ci ~iin realizarea unei stari de sanatate calitativ-superioare in care omul sa traiasca 0 viata cat mai indelungata. in prevenirea acesteia. 0 evolutie. nosografia psihiatriea fiind edifieata in prima jumatate a secolului nostru. normalitatea se bazeaza in primul rand pe adaptare in timp ce sanatatea poarta in sine elementul ~i ideea de valoare.bazat pe igiena ~i profilaxie. pe cand sanatatea se indeparteaza de boala fiind 0 normalitate ideaHi. mai ales in epoca noastra dnd in plan social se militeaza nu numai pentro evitarea bo1ii ~i implicit mentinerea sanatatii. considerandu-se ca "un cotnportament se inscrie in limitele normalitiitii.2. Aeeasta situatie urmeaza evolutia ~tiintei in sensul ca "tulburarea psihica a patruns mai tarziu in con~tiinta oamenilor. Offer ~i M. terapeutii ~i organizatorii de sanatate au obtinut succese nu numai in limitarea bolii psihice. are in vedere eforturile terapeuti10r de a in1atura semnele ~i manifestari1e bolii. cunoa~te un debut. dnd nu prezinta nici 0 psihopatologie manifestii" (D. pe cand sanatatea. Dealtfel. dupa ce s-a travers at 0 stare de boala nu se afirma ca este vorba de "normalizare" ei de "insanato~ire" sau de vindeearc. sanatatea se instituie ca victorie asupra acesteia. . Concomitent insa. psihice.r ! de referinta starea de normalitate. plasata deasupra normei. boala psihica avand 0 anumita procesualitate. sanatate. 459).de corporalitate. dar mai ales sa cunoasca bucuria vietii. ~i descrieri ale sanatatii psihice. Conceptul de normaIitate Sf plaseaza astfel in domeniul medicinii curative. p. Cu alte cuvinte. din punct de vedere somatic omul poate fi sanatos sau bolnav. are 0 sfera mai 1arga dedit aceasta. Norma1itatea se sustrage bolii care agresioneaza viata psihica. notiune folosita in mod frecvent ca sinonima cu sanatatea. .

a Sanatatii (OMS).. Bejat 89 . Forme ~i mijloace de prevenire a tulburarilor psihice ~ide realizare a sanatiitii . indeosebi a laturilor sale aplicative. In Romania. Astfel. ~tefiinescu-Goanga). Importanta problemelor de psihoigiena ~ipsihoprofilaxie depa~e~te prin caracterul lor social preoeuparea medicilor psihiatri ~i intra in competenta unor foruri administrative eu caracter national ~i international. 1948) in care se dezbat probleme privind igiena psihica ~i profilaxia tulburarilor psihice. preocuparile privind psihoigiena ~i profilaxia cunosc 0 deosebita ecloziune in perioada dintre eele doua razboaie mondiale (in special dupa 1930). Tot in anul1948 organisme guvernamentale ~iinternationale infiinteaza la Geneva Organizatia Mondiali'i.Evolutia ~i perfectionarea sistemelor soeiale implidi 0 dezvoltare a cuno~tintelor medicale ~i a aetiunilor medieo-sociale de natura sa sporeasca nu numai toleranta ~i aceeptarea ci ~iintelegerea ~iapararea bolnavului psihic. de la Londra (1948) se creeazil Federatia Mondiala pentru Samltatea MintaHi (FMSM) care intreprinde activitati de coordonare. Evolutia masurilor ~i actiunilor de psihoigiena ~i psihoprofilaxie. Psihologia socialil ~isociologia medicala studiazil problematica relationarii ~i integrarii sociale a bolnavului psihic.S. •• I I .A. Mediterana Oceidentala ~i Pacificul Occidental. care se intalnesc in reuniuni ~iprezinta rapoarte periodice privind bazele feoretice ale actiunii internationale in domeniul sanatatii mintale. I I j o . America. precum ~i Comitete de Experti. in eadrul carei~ functioneaza 0 Sectiune pentru Sanatatea MintaH'i. in 1919 se infiinteaza in U.. al Societatii romane de cerceHiri psihologice (infiintata la Bucure~tiin 1934. OMS a cteat Birouri Regionale. activitate notabila in domeniul igienei ~i profilaxiei mintale se desfa90ara in cadrul Institutului de Psihologie din Cluj (condus de Fl. militand pentm crearea unui mediu nu numai tolerant ci ~i securizant. Asia de Sud-Est. psihice* 4. Paris. Datorita diferentelor soeioculturale dintre statele membre. 4. 1937 ~i Londra.mai ales. un Comitet International pentru Sanatatea MintaH'i care organizeaza congrese internationale ( la Washington.•"~ * Paragraf elaborat de M. ele fiind legate de ins~i dezvoltarea de ansamblu a psihologiei romfme~ti.1. de reprezentare ~i de cercetare ~tiintifiea privind problemelede igiena ~i de profilaxie psihiea..de C. In eadrul eelui de al trcilea Congres. 1930. Radulescu-Motru) care avea 0 sectie de psihologie patologica ~i medieala ~i. pentru Africa. ca 0 eonditie esentiaUi a ame1iorarii ~i a remisiunii tulbudirii.

care Impreunu cu colaboratorii sui (r. Ro~ca. 0 serie de actiuni practice In domeniu1 psihoigienei ~i psihoprofilaxiei. psihoigiena trebuie sii-~i structureze ansumbluI mijloaceJor ~i mctodologia sa in sens longitudinal.2.::rca multidisciplinara (cu ajutorul unor echipe formate din medici. se pot elabora actiuni specifiee privind psihoigiena muncii intelectuale.a. Cupcea. 1936) ~i igienei mintale profesionale (At Ro~ca.). menopauza ~i andropauza. in conceptia autori10r lor. a faetorilor psihopatogeniei ~i asigurarii conditiilor soeiale. masurilc de igicna ~i profilaxie mintaUi erau menite sa cuprinda intreaga popu1atie. Masuri speciale de psihoigiena vizeaza de asemenea perioade biopsihologice particulare ale vietii insului ea pubertatea. Coneeputa ea un ansamblu de masur~ ~imijloacc destinate mentinerii si promovarii sanatatii. . Todoranu. . Conceptiile privind activitatea psihoigicnidi ~i psihoprofilactidi. S. orientarii profesionale a studentilor (D. Co~sideram ea In diversificar~a sa. igienei mintale universitare. igiena psihica apartine In fond psihologiei ~i psihiatrici care au initiat-o ~i promovat-o eu efieacitate ~irealism. 1939. Prcda ~i colab. I.. sau a relatiilor aeestuia eu mediul social sau profesional. aceste numai aetiuni eentrifug. pe masura eunoa~terii sanogenezei. Revendieata de igiena generala In virtutea unor eonsiderente metodologice. de aplicare a m::isuriior de psihoigicna . AI. . s-a acordat insa 0 atentie deosebita problemelor igienei mintale ~colare ~i orientarii profesionale a elevilcr (AI. Lafon (1950) despre igiena mintala ca 0 "psihopedagogie medieosoeiaUi". Popescu-Sibiu ~. Dczideratc si directii . 1939. gestatia ~i postpartum-ul. inteleasa ca fiintii biopsihosociaUi. psihoigiena Isi cxtinde domeniu! in funetie de obie~tul sa~ si metodelor sale. anticipeaza cu mai bine de un dcceniu conceptia Jui R.). Nestor. ~tefanescu-Goanga ~i colab. cognitive ~imai ales volitional-afective care sunt cele mai labile ~i mai susceptibile de perturb are sub influenta aetiunilor negative. Acest mod foarte modem de a intelege problcmcle psihoigicnei ~ipsi~profilaxiei.. edificand 0 psihoigicna a fiecarei perioade caraeteristiee de varstii. ei ~i centripet.a. . esentiala: ele pledeaza pcntru abord. a muncii industriale. a~a cum sunt ele formulate de promotorii lor (Gh.)au o trasatura comuna. psihologi ~i sociologi) a persoanei umane. Fl. pot cristaliza Actiunilefunctii de psihoigiena sunt orientate spre ambianta insului~ functiilor senzoriale. In epoca noastra masurile de psihoigiena a caracteruIui s-ar Inserie in efortul social-general de edifieare a unei 90 . Th. Ro~ca. ContinutuI metodelor de psihoigiena cste desigur aifent in functie de nivelul sociocultural ~i de statutul profesional al insului sau a1 grupului.) initiasera Inca din 1935. M. de eontinutul . Stoichit2. Prcda. I.a. 4. 1939 ~. 1940 ~. in 1937. de Gh. Stoenescu. tehnicilor muncii intelectuale. iufiintata la Sibiu. a activitatii universitare sau a vietii familiale. asupra 0 psihoigiena a principalelor ~i proeesenupsihice.'in cadrul Societatii de psihologie medicaIli. istorico-individual.

Aceasta pentru ca modelul de profilaxie din domeniul bolilor infectioase beneficiaza in cel mai inalt grad de aportul etiopatogeniei in timp ce. nu trebuie omisa conc1uzia sumbra conform careia "domenii mult mai importante. I I I I Actiunile de impiedicare a aparitiei bolilor psihice ~i a manifestarilor psihopatologice "au un rol limitat datorita necunoa~terii cauzelor majoritatii bolilor mintale" (F. . In imposibilitatea orientarii specific-etiologice a actiunilor sale. psihoprofilaxia a urmat modelul profilaxiei boIilor infectioase. sa previna agravarile ~i sa diminueze posibilitatea de cronicizare sau potentialul sechelar al bolii. Tocmai de aceea profilaxia mintala sau psihoprofilaxia a aparut relativ tarziu. 41 Psihoprofilaxia primara. nu poate fi urmat dedit in linii generale de ditre psihoprofilaxie. p. aceasta este zona unor mari incertitudini. 4. psihoprofilaxia primara i~i deplaseaza 91 . coneret-etiologice. cu 0 buna structurare ~i mare eficienta in aplicare. . Modelul psihoprofilactic. reabilita. Datorita dificultatilor apliei'irii unor actiuni tintite cauzal.3. ~i principalele categorii de prevenire a tulburarilor o profilaxie realist-~tiintifidi a imbolnavirilor psihice nu poate fi realizata decat pe baza cunoa~terii cauzelor ~i conditiilor care determina ~i favorizeaza aparitia ~i dezvoltarea acestor boli. psihoprofilaxia primara i~i eoneentreaza preocuparile asupra asigurarii ~i eonsolidarii sanatatii mintale. Cloutier. 1971. Considerlim insa ca acest model. p. in domcniul psihoprofilaxiei. 1962. 2). Definita ca un ansamblu de masuri destinate prevenirii apari~iei tulburarilor mintale sau impiedic:1rii evolu~iei defavorabile a eelor depistate.psihoprofilaxia terfiara cuprinde ansamblul masurilor ce au drept scop reducerea invaliditatii. Este zona de convergenta ~i de eomplementaritate a psihoprofilaxiei eu psihoigiena ~i sursa sinonimiilor ~iconfuziilor privind aeeste doua notiuni. psihoprofilaxia primara este handicapata de slabele progrese din domeniul etiologiei boElor psihice... Cu to ate ca s-au obtinut progrese importante in cunoa~terea c1inica ~i terapia bolilor psihice.. Orientata prin excelentii spre combaterea cauzelor imbolnavirii psihice. . urmeaza etapeIe.psihoprofiIaxia primara ce cuprinde actiuni ~imijloace care vizeaza impiedicarea aparitiei manifestarilor psihopatologice sau a bolilor psihice propriu-zise. cum sunt ace1eaale prevenirii tulburarilor psihice ~i a remediilor pentru inadaptarea sociala sunt inca virgine" (OMS.-ea ~i resocializarea bolnavilor psihici. respectiv categoriilc profilaxiei general-medicale ~i anume: . +". 405). cristalizandu-~i continutul odata cu progresele din domeniul etiopatogeniei. Psihoprofilaxia psihice.psihoproiilaxia sceundara are in vedere masuri menite sa ame1ioreze evolutia negativa a tulbudiriIor. de~i deficitar in continut.personalitati superioare.

Astfel se pot face determinari biQchimice ale cuplului matrimonial pentru a evita procrearca la cei care au incompatibilitati ale unor fractiuni serologice. in functie de rezultate.4. cu consecinte patogenice asupra dezvoltarii psihice a acestora. 4. de mare importanta pentru cristalizarea ~i dezvoltarea personalitatii copiilor. procrearea sa poata fi incurajata sau evitata prin apreeierea realista a riscului patogenetic. Probleme privind influenta psihopatogena a carentei afective ~i sociale la varsta copiHiriei ea ~i influenta negativa a atitudinii mamei.2. Atitudinile ~i actiunile acestora fata de copii vor fi nuantate ~i relativ specifice in functie de stadiul evolutiv al copilului ~iparticularitatile sale psihice. .4. Astfel. Masuri preventive edueativ-psihologiee. ~tiut fiind ca varsta avansatii a mamei (in general dupa 40 de ani) spore~te riscul unor afectiuni ce evolueaza cu deficit psihic. in sens metaforic "eugenic psihidi. prin confruntarea independenta a copilului cu dificultatile. aceste masuri vizeaza in primul rand o raportare adecvata a parintilor fata de copii. 1975. vor fi dezbatute in grupurile de educatie ale parintilor. p. masurile negative de limitare a procreatiei privind persoanele handicapate psihologic sau biologic sunt impotriva sensului moral al epocii in general ~i al societiitii actuale in special. distingem masuri preventive biologice. 4. eu cat insul se afla in stadii mai preeoce ale dezvoltiirii sale. importanta esentiala revine prevenirii factorilor infectio~i ~i toxici. a involutiei. de asemenea vor fi stimulate n~~teriIe la persoane tinere. Interactiunea defectuoasa dintre parinti ~i copii. Masuri preventive biologice. impune in primul randeducatia parintilor. au ca scop reducerea sau inlaturarea factorilor de risc psihopatogenetic ~imalformativ pentru descendenti. rolul esential sa revina factorilor sociali. Zusman. Desigur. pentru ea. de cultivare a emotiilor pozitive ca bucuria ~i umorul nu trebuie sa neglijeze eultivarea tolerantei la frustratie ~i stress. .r I I I. incurajare ~i dragoste. De asemenea membrii familiei si .1. psihologice ~i sociologice." sau "sterilizare psihologica". preocuparile spre psihoigiena. Acest filtru a fost denumit. inainte de na~tere ~iin primii ani ai existentei. educatorii trebuie sa creeze conditii pentru promovarea atitudinilor cooperante ~i a dezvoltarii sentimentului de responsabili tate. pentru ca la varsta a treia. in perioada ~colaritatii ~i a angajarii profesionale cre~te importanta factorilor psihologici-educationali. in stadiile ulterioare evolutiei sale. Dezvoltarea in familie a unei atmosfere de aprobare. eu atat ere~te importanta aetiuniIor eu earaeter biologic. 2327). aeeentul sa se deplaseze asupra aetiuniIor eu eontinut psihologie ~i so:iaI.. Mentionam faptul ca ponderea aeestor masuri poate fi e~alonata intr-o succcsiune conform careia. pomind de la premisa ca "promovarea sanaH'itii psihice constituie un mod de a preveni boala psihica" (J. . '" 92 . Incercand 0 sistematizare a actiunilor psihoprofilaxiei primare. dar cunoa~terea conditiei biologice a parintilor se inscrie de asemenea in eodul moral al responsabilitatii fata de copii ~i de societate. Cunoscandu-se potentialul ereditar al unor afectiuni degenerative ~ipsihotice poate fi instituit ~ilegiferat "planning-ul familial" ~i sfatul genetic in virtutea carora cuplurile care doresc sa aiba copii sa fie investigate biochimie ~i psihologic pentru ea..

r' Vizeaza oportunitatea ~i efieaeitatea masurilor terapeutiee al earor seop este reducerea manifestarilor ~i evolutiei bolilor psihice. ca ~i crearea unui climat profesional favorabil. de acceptare a nailor realitati.4. datorita progreselor medicale ~i masurilor sociale. sau boala psihica bine constituita. scop ~i inestimabila valoare. Clark. De aceea. Desigur. Reducerea posibilitatilor ~i performantelor fizice ~i psihice prin slabirea functionala a sistemului nervos. fapt pentru care munea. a unei atitudini pozitive fata de senescenta.realizarea screening-ului prin cemerea unor cat mai mari grupuri de populatie pentru a descoperi persoane cu boli psihice sau manifestari psihopatologice in vederea aplicarii tratamentului necesar ~i a cunoa~terii cat mai precise a morbiditiitii prin boli psihice. ~tiut fiind ca de aceasta depinde asigurarea cadrelor de ingrijire ~ia institutiilor· 93 . Cre~terea progresiva a numarului de batdini. conditia acestui deziderat 0 constituie precocitatea diagnosticului ~i oportunitatea tratamentului. ---. precum ~i obtinerea unor remisiuni inde1ungate. R. ridica numeroase probleme privind psihoprofilaxia varstei a treia. de buna cali tate. 1965. Masurile de psihoprofilaxie constau in incurajarea. de cristalizare a convingerii ca. dar mai ales a muncii desta~urate in conditii de incertitudine ~i insecuritate. aspecte care se inc1ud de asemenea in ansamblul de masuri ale psihoprofilaxiei secundare. se inscriu ca factori comuni de psihoprofilaxie. constituie la orice varsta eea mai sigura resursa sanogeniea. pe plan psihosociaI. Este necesara intocmirea de programe educationale care sa ilustreze rolul negativ. Aceste convingeri nu pot fi insa grefate verbal intrucat elei~i afla sorgintea in aetivitate. In virtute a acestor premise.. Leavell ~i F. Termenul poate fi mentinut numai in raport cu prevenirea deficientelor psihice de~i este greu de admis faptul ca evolutia.-- 4.3. Psihoprofilaxia secundara. psihoprofilaxia secundara modema i~i desta~oara actiunile in urmatoarele directii: . respectiv a serviciilor de Sfulatatemintala ~iinfiintarea de sectii pentru tulburari mintale ~ipsihosomatice in spitalele generale. 4. 20).5. a responsabilitiitii ~i autostimei. psihopatogenetic al situatiilor conflictuale. G. Pentru asigurarea materiala a acestor masuri este necesara perfectionarea functionarii unitiitilor de asistenta psihiatrica. determina aparitia Ia batrani a numeroase manifesHiri psihopatologice. p. Masuri preventive institutional-sociale. chiar favorabila a oricarei psihoze ar putea Hisa psihicul indemn de orice deficit sau dizarmonie. via!a are sens. la care se adauga reducerea relatiilor sociale. ~ia recuperarii psihologice precoce. evitarea suprasolicitarii. psihotraumatizante ~i psihostressante. in pofida dificultatilor ei. intr-o exprimare sintetica "psihoprofilaxia secundara" are drept scop "sa previna sechelele ~isa limiteze deficientele bolilorpsihice" (ll. nuantaUi in functie de posibilitati. Consideram ca aceasta etapa a psihoprofilaxiei este impropriu denumita "secundara" intrucat are in fata manifestari psihopatologice evidente.

. sau serviciul "spcrantei" la Bmo) la care pot apela persoane aflate lIftr-un impas psihologic sau cu tendinte de suicid. ergoterapiei ~i socioterapiei. destinate prevenirii sau limitarii dezadaptarii. la Praga. desta~urata in cadrul actiunii de asistenta medico-psihologidi sau al comunitatii terapeutice.-i raspunda oportun. si . aceste notiuni au Uli continut semantic deosebit. umbra sa etico-morala. daca eel ce a avut 0 boafa psihica poate desta~ura 94 . Cll caracter sociocultural. .6. pe baza comportamentului ~i situatiei prezente. " I I I 4. Reabilitarea ~i readaptarea se realizeaza printr-un ansamblu de actini inscrise in aria psihoterapiei. . Evaluarea gradului de incapacitate de mundi ~i de activitate profesionaHi este 0 problema medicopsihologica ~i se inscrie ca un al treilea deziderat dupa diagnostic ~i tratament. in ultima vreme ca~tiga tot mai mult teren termenul anglo-saxon ("rehabilitation") de reabilitare. fapt pentru care este de asemenea folosit termenul de resocializare. apare. caruia comisia de expertiza trebuie s3. ciar oricat s-ar Incerca a i se extinde sfera.dezvoltarea ~i cre~terea utiliziirii serviciilor de sanatate mintaIa pentru a man accesibilitatea la tratament a oricarei persoane care prezintii tulburari. adecvat ~i cu con~tiinta deplinei responsabilitati. Folosite ca sinonime. Psihoprofilaxia tertiara. Prima actiune in suita actiunilor de psihoprofilaxie tertiara cansta In evaluarea gradului dcincnpacitate de mundi ~iprofesionala ca 0 consecinta a gradului de invalididate sau defectivitate psihidi. r de asistenta medico-psihologica.. consideram ca orice evaluare eronaUi este susceptibiUi de a aduce prejudicii sanatatii insului.infiintarea . dizannonii sau deficiente psihice. iar atunci dlnd este utilizat in acceptiunea medicaIa.intreprindetea unor actiuni de educatie psihidi destinate cunoa~terii semnelor de boaIa psihica ~i a masurilor necesare pre cum ~i instruirea in semiologia psihopatologica a medicilor ~i psihologilor. dependentei ~i deficientei psihice. dezvoltarea unor servicii de "interventie in crizii" (asa cum este serviciul "increderii". readaptare ~i resocializare. . astfe1. A doua etapa in cadrul masurilor de psihoprofilaxie tertiara cuprinde actiuni inscrise sub notiunile de reabilitare. ConcephIl de reabilitare prezinta 0 sfera mai restransa ~i peritru faptul ca pastreaza un pregnant continut juridic. el nu poate fi la fel de cuprinzator ca eel de readaptare care i~i subordoneaza ~i notiunile de recup~rare psihica ~i reincadrare in mundi. din aceasta perspectiva. Are in vedere mai ales bo~navii care au prezentat un proces psihotic sau manifestiiri psihopatologice ~i cuprinde actiuni complexe. Masurile de psihoprofilaxie tertiara capata astfel 0 dimensiune prospectivil. din afara institutiei medicale. Intrucat de acest act depinde in continuare sprijinul medical ~i social acordat bolnavului. Obiectivul major al acestor actiuni este pregatirea persoanelor respective pentru viata sociala . psihologiei sale ~ieconomiei nationale..

. Krapf.. IV. Theodores. C.. Lat. Psychiat. A. A. V. London. Fn:edmann et al cds. vol. Ajuriagucrra. McQueen.Arthur Bernhard. Geneve. Radulescu-Motru. P. V. G. R.. France. Critcriile ii coordonatele s(lmitii/ii minta/e. H. Perspectives socio-cuiturelles dans la sante et la maladie. Sabshin. 23. 1962. 1.. M. Analeie de Psihologie.. 2um Begrijlder psychischen Normalitiit. in: The Encyclopedia of Human Behaviour (R. 57-62. Modernidad y to/eracia. et la sante mentale. 1. Hogarth Press. O.. (A.). Appraisal. M. Th. "Bul... edit. yol.. B... c. de Psihol. Univ. Leningr:!d. Ro~ca.:. New York. Double Day. In: Comprehensive Textbook of P~ychiatry.2-11.o Qu'est que c 'est /'hygiene mentale ? Cahicrs Lacnnee.459-464. G. 23. La notion de sante menta/e.. 1974. 7. G. Invalidity. 17..is~es Neurol. care constituie rostul primar al existentei ~iconduita esentiala a sanogenezei. Psihologia In serviciu/ medicinii. The fo 1I11dmnen tal nature of the distinction between normality and neurosis. Encyclopedic Mcdico-chirurgicaie. Waisanen.. L. Kubic. 95 . in: !V-TH International Symposium 011Rehabilitaticn of the Mentally Ill. 1945. s'. F. Goldcnson. Ps/tlzo-pedagogie medico-socia/e. Amer. Igiena mintaia -7colara. Preda. 1950.Vn. 1-8. vol. II. 1.. 2. 1965. Manuel de Psychiatriede ['enfant. 37960 A. 4. Med". Neurologic. nr.. The Williams-Wilkins. O. 1979.. Soc. D. 2. Spre deosebire de etapele sale anterioare cc aveau In vedere boala. New York. Psihol. Leave!!. Ioncscu. Polatin. 1963. 1971. Mate~.409. Psihiatrie. M.. Freud's Collected Papers. eds. Baltimore. E. Ahrenfeldt. 1938. Neurochirurgie. The human mind. 1974. Masson. 1975. 1-22.R. 1957. Edit. M. lJuchcnc B.27-33.S. A. 173177. 1973. terminable and interminable. A. L 'o. C!:d:.143. 1964. D. Menninger.91.). hygiene mentale et prophylaxie mentale. . Offer. Preventive Medicine for the Doctor in His Community. Psychiatric.31-90. M. M. 37960. in: The Why Report (L. K. 10. vol. Acta Psyquiat. On the Meaning of the Concepts: Disablement. Analysis. Stoenescu. 1971. 1950. Contribu/ii la problema igienei ~i profi/axiei mintale. Quart.. S.). Freud. 20-28. nr. S. Sibiu. 1. e/ caso de /as atitudes hacia /a enfermcdad mental. din Cluj. Romano. Rehabilitation and Rcadaptatirm. Bucure~ti... Nestor. BIBLIOGRAFIE Adis. 1954... Sante mentale. E. Basic orientation and education of the medica/ student.2.]I o activitate In cadrul profesiunii sale ~i In societate. Knopf. AI. !oncscu.. Arch. PsicoI.. nr. Psychiatrie. Encic10pedie Medico-chirurgicale. F. 149-157. cd. Paris. An Epfdiiiiiologic Approach.. 51-55.s. Cloutier. Freeman and N. " Jurnal de psihotehnica". R..M. Paris. 24.20.S. G.M. New York. Goidcnson. R. 1940. 167-209.. E.2.M. 1978. 1. 1-6. 1964.. al Univ. McGraw Hill. psihoprofilaxia tertiara prive~te in primul rand persoana prin prisma posibilitatilor sale de desfa~urare a unci activitati social-organizate ~iproductive. A. 1937. in: The Standard Edition of S. 1939. Inst. 1. Das Medizinische Prism a. Lafon. Normality. H.65-83. Un inslit!lt de biotipologie ii eugenie ~colarti. 2.. 1970. What is Psychiatry. Press. Alfred A. New York.. R. Normality. Psychoanal. 1967.

. eds. 1939. Ed. France. Flammarion. Bul.. 3. 1. Rolttl orientarii projesionale in centrul de igiena mintalii. 1. 96 II :~ . I. Oficiului Universitar. 1. 1975. de psihologie".. Scoppa. Soc. ~tefanescu-Goanga. Ro~ca.283-290. 6. 4-7. "Bul. 1939. Normalita ed anormalita psichica. In Manuel alphabetique de psychiatrie. Scoppa). Zusman. Porot). "Rev. Paris. Sibiu. nr. 1963. Cluj. Sante mentale. Cupcea. 1965. 19iena mintalii projesionalii. II. Med. The Williams-Wilkins. Sibiu... 1939. 1936. A. Sibiu...).. Fl. Societa Editrice Universo.. Primary Prevention In Comprehensive Textbook of Psychiatry (A. 1972. D. Stoichiia.45-46. M. Sutter.Ro~ca.2. Kaplan. Todoranu. M. S. La psychologie sociale.. "Bulctinul Societaiii de Psihologie Mcdicala". Psihol. Soc. Baltimore. Cluj. 1. B. Stoetzel. Paris. A.. Psihol. Clinica psihologica.. Freedman. 1937. AI. In Trattato di Psichiatria clinica modem a (Ed. A. (red. Sadock. vol.3.6. A. Univ. Med. 1. Principii de igiena mintala in lndrumari universitare. Roma. Importanla organizarii igienei ~iprofilaxiei mintale. H. Press.".

cum s-ar fi sperat. Capitolul IV v~ t.nga conceptia sa determinista. Kant prezinta timpul intr-o interpretare "substantialista" considerandu-l drept "cadm" ~i "me diu" al existentei. insi'!studiul spatiului. iar pe un plan mai general dintre timp ~i suferinta este intima ~i inerenta fata de alte relatii ~i implicatii ale insului in existenta. Considcram ca acesta este un motiv important menit sa stimuleze intcresul studierii timpului ~i trairii lui pe durata bolilor. daca. Aceasta nu numai pentm faptul ca boala prefera ragazul contemplarii duratelor. 0 ~tiinta propriu-zisa care prin sinonimie ar putea fi denumita cronometrie. travers at. 97 1 . a edificat 0 ferma ~i distincta ~tiinta.uni ~i evenimente. Dar pentru eel care se afla angajat ~i implicat in acp. geometria. TIJ\lP SI BOALA. supraevaluand duratele. timpul este mai ales trait ~i contemplat. abordat in special de matematicieni ~ifizicieni. PROBLEMATIC A TIMPULUI DIN PERSPECTIV A PSIHOMEDICALA . dcpresia. ca ~i realitiitilor naturii de unde a fost "extras" de 1m. In plus. studiul timpului. Pe Ia. Studiile de biologie vin sa sprijine aceasta idee ca timpul este reintegrat nu numai fiintei ci ~i biologiei noastre. ci ~i pentru ca ea aduce interogatii asupra caractemlui finit al existentei insului. redimensionead timpul. in timp ce pentru bolnav care este distantat ~i formal nonimplicat. ca ~i corolarullor. spre deosebire de starea de sanatate in care insul este in activitate. La aceasta contribuie in mare masura faptul ca.~. 1. Unitatea dialectidi a timpului ~i spatiului: argu)Ilente din psihopatologie Aceste doua categorii filozofice au polarizat preocuparile gfmditorilor inca din antichitate. in boala el este de cele mai muIte ori inactiv ~i in mare masura deta~at.o-temporal. in care se des:ta~oara fenomenele realitatii. intreprins in special de filozofi. timpul este mai ales parcurs. Kant care considera ca timpul este nu numai anterior experientei ci ~i dependent de aceasta. mai mult sau mai putin angajat. Oponente ~i formal divergente din perspectiva contempUlrii imediate. Relatia dintre timp ~i boaHi. boala. suferinta. nu a putut realiza. cele doua categorii filozofice se constituie intr-o unitate dialectica exprimata printr-un continuum spap.

apar modificate raporturile dintre obiecte care sunt pcrccpute mai apropiate sau mai indepartatc (poropsie) astfel. Alteori. inchis) sau teama de spatii inchise. implicarea insului in timp ~i spatiu i~i gase~te in aceste situatii 0 expresie elocventa fiind ilustrata prin dezorientarca allo. determinate de boli sau de ingestia unor sub stante. megas. In afara acestor stari afective relativ conturate referitoare la sp. in toate formele de tulburare a con~tientei. tulburare. Unitatea spatio-temporala este ilustrata in aceste situatii prin faptul ca distorsiunile privind perceperea spatiului sunt insotite de modificari in trairea timpului sub forma supraevaluarii duratelor prin interventia afectelor. fenomen ce poarta numele generic de metamorfopsie (gr. anxietatea. iar duratele nesfaqite. in spatiu ~i la propria-i persoana (cu privire la propria sa identitate ). Uneori. claustrum. opsis. fiind temporo-spatiaHi. Astfel. r Unitatea duala spatio-temporala este traita ~i apreciata diferit la diferite viirste. minimalizate. Pe masura avansarii in varsta. obiectele ca ~i raporturile dintre acestea pot fi percepute in mod deformat. mare) sau dimpotriva. largite. agreabil sau osHI. vedere). aspect denumit dismegalopsic (1at. In anumite stari psihopatologice exisHi insa 0 teama relativ bine focalizata referitoare la anumite aspecte ale spatiului ilustrata prin agorafobie (gr.forma. Tulburarile referitoare la spapu nu vizeaza numai orientarea in spatiu. iar in stari de involutie avansata sunt excesiv de limitate.fiind spatiul"cu atmosfera" sau. sunt subevaluate. independent de aspectele sale fizice el poate sa apara ea familiar sau nonfamiliar. ceea ce determina la copil nevoia de scurtare exprimata psihologic prin tendinta de schimbare ~i tradusa in plan clinic prin instabilitate ~i nerabdare. mikros. meta. fobia) supradimensioneaza subiectiv duratele. spatiul este trait eu 0 anumita anxictate. dis. persoanapoatepercepe obiectele ca fiind mai mari decat in realitate fenomen cunoscut sub denumirea de macropsic (gr. mare" mai pregnant colorate. makros.~i autopsihica. in copiHirie spatiile percepute par imense. certitudine ~i stabilitate. ca ~i "trairea" spatiului. el eonfera lini~te. de~i se poate prezenta ea inegaHi ~i in grade diferite de gravitate. mic).II r Unele date din psihopatologie ar putea fi folosite de filozofie spre a ilustra unitatea spatio-temporaHi. strada poate sa apara alungita. de cele mai muIte ori. in plus. Astfel. purtand denumirea demicropsie (gr. insa. ci ~i perceperea. in eomparatie eu timpul. agora. Astfel. piata. prin cIaustrofobie (lat. In acest sens este cunoscut faptul ca starile afective negative (depresia. de asemenea. rasucite.-~j 98 . spatiile ca ~i duratele se restriing subiectiv. infrumusetate (calopsie). mai mici dedit dimensiunile lorreale. dupa. asimetrizate. phobos. in timp ce starile afective pozitive Ie diminueaza si Ie subestimeaza. case Ie inclinate sau mult mai inaIte etc.tiu. sau mai puternic luminate. ele pot apare ca alungite. in anumite stari psihopatologice. respectiv dezorientarea in timp. dezorientarea in timp ~ispapu este concomitenta.~u "coloratura emotionala" (Gestimmter Raum). acesta poate fi perceput ~i trait ca aviind un anumit colorit afectiv. frica) sau teama de spatii deschise ori dimpotriva. morphe.

':--. 97). saptamani (ciclul de maturatie al ovulului) sau decenii (maturizarea sexualii ~i climaxul) etc. care este diferita de varsta cronologid('~sfel..t Timpul biologic reprezinta .... Varsta bio!ugica arata deci ceca ce suntem in comparatie eu ceea ce ar fi trelmit sa fim Ia varsta respectiva (crollologicii). organismele inferioare.. dar ~i de individ. p..ritmicitatea desfa~urarii anumitor funetii ~i procese biologice. poate fi observata pana 10. uneori proeeselc involutiei organice ~i psihice se instaleaza mai devreme decat in mod obi~nuit. .•• ' . interpretata ea 0 "capacitate specific5. manifestandu-se nu numai In plan somatic ci ~i neuropsihologic. ore (ciclurile metabolice) zi §i noapte (ritmurile veghe-somn). _ . p._.•. prelucdlnd informafiile temporale ~i organizand pe buza lor conduite dft. la anumite intervale.. . Dacaacesta cronometrie biologidi.~ t Cln domeniul timpului biologic.. . la nivelul careia el este evidentiat prin procesele fiziologice dcsfa~uratc pe anumitc durate..eeace putem denumi contextul temporal-organic.. "timp psihologic" ~i "timp uman" care ar cuprinde aceeptiunea biologica. Ionescu. Acest "timp biologic" sau "timp neurofiziologie" poate fi apreciat ea 0 expresie a prezentei si manifes~_~xJLstI'I1~!llriiJeInporale la toate nivelurile biologice ~eorg~nizare.'_. ale U11Ui anumit ins in comparatie ell unul considerat co. psihologica ~i soeiologica a timpullii. dupa cum altead apar mai tiirziu ~i se manifestii. Intr-un anumit ritm. infel~l acestilnterpretarea fik30fica a timpului este amplu argumentata princercetarile moderne de cronometrie intreprinse pc un front larg ce cuprinde domeniile biologiei."incorporare (organica) a timpului fizic. denumit ~i timp neurofiziologic..) . inspiratiaexpiratia). . ~i anume: . ele pot cuprinde secunde (sistola-diastola. [Ritmurile biologice cunosc cele mai variabile durate ~i manifesHiri in functie de specie. de a masura timpul" (AI. _ 2. 1972.etalon pentru varsta do.···"c". ~2!ganizarea ritmiea a diverselor functii ~i procese creeaza fiintclor vii ~iin specialomului I._. Acesta este prezent la diverse nivduri de organizare a muteriei vii. biologica... Unitatea dialectica biocronometrica Studiile actuale de cronometrie prezinta timpul ca fhnd incorporat nu numai psihicului nostru. 56) . Aceste cercetari au conturat notiunile de "timp biologic". schitilndu-i-se astfcl doua acceptiuni care cuprind domenii diferite ale cxistentei. Se constata astfel ca ritmicitatea prezinta atat de ample ~imultiple implicatii asupra biopsihologiei umane incat se poate considera ca "tot ce se Intampli'i in viata noastra 1 . psihologiei ~i sociologiei. 1982.durata sau varsta biologica a diverselor organisme.. discret. studiile actuate vizeaza eel putin doua aspcetc. ci ~ibiologiei noastre. subliniem faptul ca exaetitatea si comnlexitatea manifestarilor biocronometrelor sporeste pe masura evolutiei t11ogenetice. a~teptare ~i raspunsuri o~onate nu llumai III funcpe de timp ci si de oportunita~ei(G.. 99 . Astfel.. bioritmurile marcihM nu numai prezenta ci ~i duratele manifestarilor sale. Lungu. FVKrsta biologica ar reflecta deci gradul de neconcordanta a posibilWitilor fizice ~ipsihice .1.t.

. constiinta . prin aceste mi9cari se realizeaza dep1asarea. Majoritatea bioritmurilor se desIa. in timp ce dezvoltarea aparatului auditiv favorizeaza aparitia fenomenului de a9teptare.vegetativa ori sufleteasdi se des:fa~oara dupa legea ritmului" (M. anotimpurile etc. in functie de gradul evolutiei lor filogenetice. realizand a~a-numitele ritmuri circadiene (lat.1~Geneza constiinte . 44). initial intempestiva ~ineorganizata. --:-··-. precedand astfel eonduita temporala. pot functiona relativ independent de reperele cronologice exteme. nou-nascutul demareaza actiuni 100 . aceasta deplasare se face intr-un anumit ritm. eu dificultati 9i erori.. neurofiziologice ~i psihofiziologice au asimilat treptat ~i s-au modelat dupa rifmurile ~icidurilc naturii: succesiunea zi-noapte. care. . intr-un ritm relativ lent. In felul acesta. 3. Ralea. zi) datoriHi faptului di "omul este un organism strans conectat la sistemul cronologic planetar bazat pe unitatea de 24 de ore" (AI. a capatat posibilitatea estimarii in mod propriu. Lungu. __·.-. Se. in virtute a adaptarii. organismele ~i-au creat treptat. acestil deplasare. p. schitandu-se astfel germenii cuceririi spatiului.._ . p. devine treptat coordonaHi.-'~--' . Organizandu-~i bioritmurilc in functie de ritmurile naturii. aproximativ. Ea este delimitata de dou~ momente: de inceput ~i de terminare. a duratelor parcurse.._ Secundara aparitiei eon9tiintei spatiului. 3."'. Dezvoltarea notiunii de timp si . de la celc mai simple forme de organizare pana Ia nivcluhcon~tiintei. 1958.---'----_~ . "conduita spa~iala" (E. dies. se parcurg distante. 158). specific ~i cu tot mai inalta precizie. in spa~iu. propriile mecanisme cronometrice. predominant instinctivo-afective. Intr-o analiza psihologica a biocronometriei se poate argumenta cli ritmurile bioJogicc. timnului r Odata Cll nasterca sa. se dcsIa. Determinata de imperative biologice. in aparitia notiunii ~i ideii de timp. Minkowski. Intr-o apreciere istorieo-Iongitudinala a fenomenului. Ulterior.. eu 0 anurnita rigoare. . . se mentin ~i In situatiile de Inlaturare experimental a a variatiior de luminozitate ~i temperatura. primul elementi! constituie durata considerataca"primaeonduita temporalii". adica in conditii de izolare cronoJogidi sau de inHiturare a sincronizatorilor. mareeIe. ea dovada a fixi1rii acestor ritmuri in biologia insului este faptul ca ele rezistil. In funetie de nevoile sale. Ulterior. 1972. materia vie..•. au 0 durata.i timpului. circa. ~-. se realizeaza in mod treptat. p.~oara insa pe intervalul eelor 24 de are care aldituiesc ciclul zi-noapte.~apreciaza ca. constatam ca nou-nascutul esterepede angajat intr-un sistem de edueatie privind duratele 9i de insu~ire a timpului.·. dezordonatc care desi . 101). fiinta vie executa miscari haotice.90ara evident. 1966. care in aeest context apar ca esentiale. .-···e>.

in functie de situatie. a abtinerii de la indeplinirea imediata a unor acte sau de la satisfacerea unor dorinte contribuic la formarea "conduitei amanarii". Cu toate acestea. copilul avand imagine a limpede a lui ieri.farade amanare. astazi ~i maine.e. dezvoWi fenomenul de stabilitate care confera continut altor durate. Cuvinte ca "da" sau "nu" semnifica aprobarea. cu convingerea ~i luciditatea faptului ca astazi este mainele de ierf. re2.pc care Ie poate continua sau. Spre sfar~itul perioadei antepre~colare. pove~ii1e ~i relaUirile traseaza distante in timpul parcurs ~i dimensioneaza aspecte ale trecutului. un factor care consolideaza con~tiinta timpului este acela de a~teptare.aceasta varsta mai ales prin. Orice act de demarare. decurg intr-o anumita succesiune care determina armonizari ale functiilor biologice ~i realizarea unui bioritm. inantepre~colaritatc. Ralea. Apa~itia interdietiilor. sub aspect functional se dezvolta treptat ideea de ordine ~i de masura. aparitia limbajului conferamijloace nOMldP~IeJj. ale orelor de studiu ~i pauzelor. dar mai ales in perioada pre~colara. acordul indeplinirii unei dorinte ~i re~pecti~ respingerea sau amanarea acesteia.. p. aetiunea deplin eon~tienta 101 / . hranirea. raportarea realista a actiunilor la durata. aduce insa. aparitia senzatiei de foame. viitoml. aceasta. dar mai ales raportarea lor adecvata. In~~.r~zeI1t<l. Succesiunea somn-veghe. a~teptarea devine treptat un mijloc de ierarhizare a posibiliHitilor.ilor._ \~coIaritatea. dimensionate cronometric. el i~iformeaza notiunea succesiunii acestor instante.ilitat. 0 schimbare. in mod univac.lmpusa initial de factori ai ambiantei ~i acreditata indeplinirii neinmrziate a dorintelor. la randul ei. prin instantele ~i duratele egale. C()pilul se dezvolta ~i poate fi caractePizat printr-oatitudine prospectiv-iIlvestigativa. de apreciere a oportU. 1957. In felul acesta se realize~z~ deta~area de concret. care "este ocon~itieprimordiala a oricarei activitati psihice umane" (M.tICl. Dupa priI11ulan de viata.preciere a timpuluiprin conceptualizareadiferitelor notiuni asupra duratei. -. dezvoWi controlul ~i posibilitatea estimarii fizice a timpului.a. Ie va suprima. numero~i cercetatori considera Qain perioada ~colaritatii.ca notiune ~idomeniu operational .notilme't de maine. de prezentul obiectivpefceptibil ~i adoptarea unor notiuni eu un mare grad de subiectivitate ~i de posibilitate.apare mai devreme decat notiunea de trecut. spre deosebire de batran care cste marcat de atitudinea retrospectiv-contemplatiya •. dar mai ales initierea instructiv-educativa contribuie la realizarea rnporturilor temporale mtre duratele diverse10r actiuni. acesta nu este inca perceput ca 0 abstractie. exoneratia etc.de evaluare a expectatiilor. -1'otodata subliniem faptu! ca sub unghi ontogenetic.)Experienta ludica. naratiunea orienteaza cu predilectie capilul asupra dimensiunii retrospt:ctive. A~tcptarea consolidcaza nunumai co~tiinF1 timpuhliei~i instantele acestuia ~i in primuI rand diIllensiun(l~ yiit()rqlui. 162JTonsidei~mca formarea acestei "conduite" constituic eel mai bun exercitiu de "percepere" ~i apreciere a duratei. de~i sunt obi~nuite mijloacele operationale asupra timpului. a rctinerilor. aspeete care pot fi considerate ea tentative operationale asupra viitorului. In timpul pre~colaritatii se poate afirma ca au fost con~tientizate cele trei dimensiuni temporale. controlul timpului.

amanarea si asteptare~ .-. ci sa fie orientat asupra perspectivei prin ale carei realizari va putea depi1~i durata limitata a fiintei.-~. ca ~i stapanirea lui se realizeaza relativ Hirziu. perioadele de amanare ~ia~teptare nu VOl' fi tdiite eu deznadejdc sau inaetivi1 resemnare.pare mai mare.moneda de schimb a timpului fizic . in adolescenta. Ea incepe odata cu primele conditionari ~i se eonsolideaza prH1 abpneri. cu atat 0 anum ita duratii .. vacantclor ~i indeplinirii dorinte1or) imp rima caracteml lent al perceperii duratei. --._. 3.-. . ell cat varsta este mai mare. in consecinta1'~~~~CItvarsta este mai mica. traite psihologic mai rapid. necesitatea indeplinirii variatelor actiuni intreprinse confera caracterul acce1erat a1perceperii duratelor. amanari ~i mai ales a~teptari. desfa~urandu-se mai rapid dedit precedentele. dupa cum._ "'C.3. ci printr-o constructiva anticipare a perioadelor viitoare.. de asemenea.. Dimpotriva. Abtinerea. ... in timp ce pentru omul varstnic acestea par comprimate.-' "" . renuntari.. Fcuerbach care.. eu atat aceea~i durata este apreciata ea mai redusa. fie care ora.'. ell atai perioadele temporalc. in acela~i sens. ell cat se avanseaza in varstfi. con~tiinta neimplinirilor.._....•. . pentru tunar dimensiunile temporale par hipertrofiate. timpul este perceput in mod diferifaela linins la aItlil. . In acest sens. Perceperea .. Toate aceste elemente se Inscriu In ceea ce putem denumi pedagogia timpului.asupraacestei problcme au fost anticipate de L.etapele timpului fizic par mai seurte. sau luna. Unii autori explicadiferentele J in perceperea subiectiva' a timpului prin faptu1 ea acesta este raportat de subiect 1apropria-i varsta. Se poate eonsidera astfe1 ea pentru un tanar de 15 ani 0 anumita durata de timp este apreciata ca fiind de trei ori mai mare dedit 0 persoana de 45 de ani. nu trebuie sa decada in postura de exponent al dorintei.-' Putem afirmaastfelc~perceperea timpului se desta~oara in mod invers proportional . Prin acest efort de educare. elemente op~rationale ale pedagogiei timpului. a~teptarile sale multiple (a repausului.la maturitate.eu varsta persoauei: 1a 0 V3fsta mai midi predomina impresia deruIarii mai lente a 'itimpului. -.?_-. in aceasta privinta educatia instantelor ~i elementelor temporale se intalne~te cu aceea a componentelor volitionale.. mentiona diferentele in perceperea timpului 1a tinerete fata de maturitate. _ . va fi percepuHi ca avand 0 durata de trei ori mai mare 102 . 3. dafmai ales dc_la()j)er~QaIl~l~~?ltii.. - -. dorinta realizarii pc multiple planuri. '-. o ora pentru un copil de cinci ani. sarbatorilor. in Aforisme juridico-fiIozofice.-'-. ." . invers.~~-"". ~i trairea timpului in fUllctie de viirsti'i.~. Filozoful german considera dl programul riguros de activitate in care este inserat tanamlli dctermina imprcsia perceperii mai lcnte a timpului. -----...2.-:. Preocup1trilcrlnodeme. Prin aceasta pedagogic a duratclor sc va crea convingerea ca Eul. de~i purtator al principiului realitatii.in timp. in care invatarea duratelor trebuie impletita ell eduearea lor. it Entitate obiectivii ~i indcpendenta de existenta noastra.

orientarea prospectiva a tanarului. prin studii clinice am constatat ca timpul batranului este mai evident ~i mai net apreci'ar. orientarea prospectiva redimensiomlndu-i sentimentul a~teptarii. el este mai degajat de convertirea timpului in momente ~i durate determinate cronometric. Perceperea diferita a timpului la diferite instante cronologice ale persoanei nu poate fiatribuiHi numai varstei. con~tiinta apropierii finalului. traie~te. invocam urmatoarele ipoteze: . el angajandu-se. fapt ce confer~ per~eperea mal lentil a~duratei care pentru el este InCarcata de semnificatii ~ipopulatii de evenimente. retraic~te ~i redimensioneaza trecutul. fapt ce-i confera impresia de reducere a duratelor ~i de accelerare a desfa~urarii lor.. mra marcajul rigid al duratelor fizice.7In acest sens. varstnicul. mai receptiv la noutate. . refugierea in trecut. perspectiva existentei indelungate . situatie care se manifesta cu atata evidenta la omul varstnic. varstnicul. In explicarea perceperii diferite a duratelor Ia varste diferite.intr-o mai mare masura de cat varstnicul. perceperea duratei era mai rapida. orientat retrospectiv. dimpotriva.refugiat in trecut . ca de exemplu dispozitia ~i starea afectiva in ansamblu. de tristete ~i aprecieri nefavorabile ale realitatii. indefinita. una din primele cercetari experimentale referitoare la timp. care pentru el este mai palid In semnificatii ~i ma1"saracin evenimente. In consecintft. finit. planurile ~i idealurile sale. dimpotriva.'trait in durate ~i perioade cronometrice mai bine delimitate. comprimand in felul acesta prezentul.{Astfel.i1imaginafiv. punctului terminus al existentei. mai intens prezentulin care este mai amplu ~i mai autentic angajat. tanarul percepe timpul intr-o mai ampla continuitate. tanarul este mai inserat in viitor prin scopurile. in situatii afectivnegative.-ca ~i cum ar avea de trait 0 perioada de timp helimitata.tfmarul.. investitiile sale afective (prin elanurile. daca starea afectiva era pozitiva ~i ambianta apreciata ca favorabiHi. angajarea in realitate ~i sentimentul de prezen!a determina impresia cre~terii duratei. mai frapat de realitate. Spre deosebirc de varstnic. dimpotriva sHibirea angajarii in realitate. Gschwind prin chestionare aplicate varstnicilor. eu aite cuvinte. . in majoritatea intreprinderilor sale._ :"'''- pentru mnarul de 15 ani.ofera impresia de cre~tere a duratei date. orientarea retrospectiva a varstnicului (ca reflex al con~tientizarii declinului sau fizic ~i spiritual) reprezinta 0 negare a viitorului (din care ~i-a retras investitiile afective) datorita caracterului sau Iimitat. perceperea duratei era mai 1 lentiL /J-C:- De asemenea.este mai deta~at de prezent. pe c:are-l percepe desfa~urandu-se mai rapid. aspiratiiIe 9~IT!fJitiile sale) ofera impresia unui viitor nedeterminat. ci ~i altor factori. intreprins& de M.care-i ofera satisfactii ~i pe care frecvent il retraie~te 'In pIa. .•.. determina impresia scurtarii duratei ~i accelerarea scurgerii ei. invers.pfera impresia scurtarii duratelor 103 . a ilustrat ea experienta subiectiva a timpului la ace~tia era influentatii in mare masura de starea afectiva~i situatia persoanei din momentul respectiv.

". 4.---"_·_. Biocronometrie si . Astfel."~. In virtute a acestui fapt s-au putut stabili corelatii destul de precise intre varsta ~iviteza cicatrizarii._ •. . Se considera astfel ca potentialul regenerativ este dublu la 0 persoana de 20 de ani fata de una.7_~:~.:.".. in virtutea acestui fapt. __"<...".-".". Toate aceste supozitii se impun ca probleme psihologice ale varstnicilor sau. Aceste constatari pot fi corelate cu un fapt de observatie empiridi ce vizeaza heterocronia. se poate invoca 0 baza biologica privind diferentele asupra timpului in copilarie ~i la varstele avansate._. cheza~ie a unei existente autentic inserate in realitate.. desfu~urarea proceselor metabolice. fperceperea mai rapida a timpului de catre varstnici este determinata ~i de accelharile (reale) ale ritmurilor vie~ii sociale._"i_._.rsta de 40 de ani. ""_. in va. eu to ate ca decurg in virtutea unor principii generale.de~i greu de verificat experimental.~i accelerarii scurgerii timpului. se realizeaza intr-un ritm mai rapid la organismele tin ere in comparatie cu cele varstnice._·.. --'-""-""''''__ ''C:'_~ ..'~. Desigur.'. Totodata trebuie subliniat di daca perceptia timpului de catre om este legatii in mare masura de bioritmurile sale... eu alte cuvinte._. __ ~ •.. dupa cum vindecarea unei rani s-ar realiza intr-un interval de 5-6 ori mai scurt la un copil de 10 ani fata de 0 persoana de 60 de ani... respectiv viteza diferita observata in procesul maturizarii ~i imbatranirii oamenilor de varsHi egala. intre varsta cronologica ~i asa-numita varsta biologica.. _. refacerea post-operatorie a tesuturilor etc.. presupunem di incetinirea desfu~urarii arderilor duce la impresia accelerarii ritmurilor ~i duratelor la batrani.. viteza vindecarii ranilor cutanate. variabila de la un ins la altul.formati in cadrullentelor traJ?sformari ale trecutului . in aceeasi unitate de timp.] . la care ei . nu sc pune problema modifidirii perceperii subiective a timpului la aceste persoane. ._~' '__ " ".. cunoscfmd faptul ca procesele metabolice ~i oxidative sunt mai accelerate in primele decade de viata ~i mai lente in ultima parte a acesteia. Prin calcularea a~a-numitului index al cicatrizarii (care este in functie de intinderea plagii ~i varsta organismului) se poate estima cu relativa precizie."'_":""'._·__ ····J·_"". 104 . heterocronie In afara unei biocronometrii allospedfice. cicatrizarea ranilor etc.·_. invatata eunoasterea " duratei._-. dar este necesara 0 reacomodare a ritmurilor vietii in conformitate cu obi~nuintele lor biologice structurate de-a lungul existentei. a raportarii ~i relationarii adecvate ~i oportune in timp."oc"-'-'. oxigenarea tesuturilor.c_ '_u-'.C. faptul ca oameni de aceea~i varsta par mai tineri sau mai batrani ilustreaza 0 diferenta._o_. ~. acestea difera ca durata ~i desfu~urare la nivelul aceluia~i ins in functie de varsta.. __.:<. ale persoanelor de varsta a treia. trebuie introdusa si . unii oameni se . reactiile persoanei fata de trairea timpului sunt cleterminate in mod evident de conditiile socioculturale.-¥e-~. Astfel. cu un alt termen. in cadrul diferitelor forme de invatare si cunoastere._~ __ .nu sunt suficient de bine adaptati. exista 0 biocronometrie idiospecifica ilustrata prin ritmuri ~i cadente particulare de desfu~urare a proceselor psihofiziologice.

De asemenea. mai mult sau mai putin stransa.eori. p. totu9i. i "41J1# Studii re1ativ recente de psihologie genetici'i efectuate asupra deficientilor mintal au ilustrat 0 heterocronie a dezvoltarii in cadrul proceselor cognitive. In afara diferentelor fizice intre varsta cronologica 9i varsta biologicii se pot constata nonconcordantc .sociocultur. cand se vorbe~te de imbatranire timpurie sau. oamenii se afla la distante variabi1e inaintea sau in urma unui eta10n fizie admis in mod conventional pentru varsta data. dimpotriva. Zazzo. sub unghiul inIati~arii fizice. respectiv 0 "dezvoltare eu viteze diferite in diferite sectoare ale cre~terii psiho1ogice (R. mai tarziu fata de un etaloil caracteristic varstei cronologice date.ca. Gradu1 de dispersie bio1ogica (difereniele intr-o parte sau alta in aspectul biologic) fata de varsta cronologica este in funqie de variabile multiple.t)j ap<1I}i~.rstapsihologidi. In mod obi~nuit insa. ne aflam pc un versant sau altul a1 cupo1ei gaussiene fata de modelul standard a1 varstei crono1ogice. dimpotriva. dar mai ales involutia biologica se poate instala mai devreme sau mai tarziu in comparatie cu varsta psihologica. dar el poate fi eonstatat 9i pe vers:llltul dcsccndcilt a1 existentei. la varsta de aproximativ 10 ani persoana in cauza prezinta aspectul fizic §i intelectual a1 unui batran de 70-80 de ani. acest fupt are repe:-cursiuni asupra diverseIor functii mintale. in sensu! ca unele persoane inregistreaza 0 maturizare psihica precoee (in raport eu varsta cronologica). Aceste diferente sunt mai evidente 1avarste1e avansate. U11. de imbiitranire tardiva.in grade variabile .intre varsta cronologica 9i V8.al saueconomic. Aceasta 105 . sub aspect biologic. considerat specific deficientelor mintale consta in deca1aju! care se inregisteaza intre varsta cronologidi 9i varsta psihologica.- maturizeaza ~i Inregist~aza sel11neg.e irwolutic mai accentuata dedit a1tii. situatiile psihostressante etc. invaliditatea fizica. Cea mai evidenta heterocronie in deficienta mint ala se constata insa intre dezvoltarea somatica general a ~i dezvoltarea cerebrala. Ne-:lm obi~nuit sa remarcam acest dccalaj in copilarie. 1965. in timp ee altele prezinta 0 maturiz<lre psihiea tardiva sau pot ramane eu 0 insufieienta dezvoltare psihiea. in aceasta privinta decalajul intre vfrrstabiologica ~ivarsta psihologica are implicatii evidente asupra ritmului involutiei psihologice. 4. cu dezvoltarea corpora1a sau cu dezvoltarea cerebrala. 642). Astfel. astfel incat.qa. Conform opiniei lui R. diferenta intre varsta eronologidi ~ivarsta biologidi poate fi de ani sau chiar de decenii.1. Un alt exemplu de heterocronie. dupa cum ele sunt in corelatie. chiaJ:". Zazzo. in sensu1 di maturizarea. imbradind aspecte patologice. ca de exemplu in progerie. afectiune rara care consta intr-o involuiie biopsihologica rapida.diferenta intre varsta cronologica ~iv8. printre care: creditatea. I -.. cu alte cuvinte. boliIe somatice. Heterocronia dezvoltarii cognitive. se pot inregistra diferente variabile intre varsta biologidi 9i varsta psiholotica.rstabiologica este extrema. in sensu I di involutia functiilor ~iproceselor psihice se poate insta1a mai devreme sau.aceluiil§i gTupr<isi(il.

2. analiza structural a a stan10r de involutie senila i1ustreaza dezintegrari in ritmuri ~i grade diferite ale diferite10r func1ii psihice. Nu exist a un paralelism ~i cu atilt mai putin 0 sincronie in privinta dezintegrarii motorii. ci ~i remanieri care sunt eoncomitente cu evo1utia aspecte10r deficicnte. din starile invo1utiona1e ilustreaza a evidenta heterocronie atat in planu1 deteriorarii ~i regresiei psihice. 36). dar ~i dczarganizan1i sau dcstructivi. Cea mai evidenta 106 . Aecsta cste insa un punet de vederc izolat. dezintegrarea motorie se realizeaza intr-un ritm mai accelerat decat dezintegrarea operatorie. 4. impu~i de elemente genetiee. metabo1iee. dezintegrarea praxica are lac mai rapid decfit dezintegrarea gnazica. cat ~iin acela a1invo1utiei organice. Lang. Desigur. instrumenta1e ~i ale retelelor senzoria1e) antreneaza nu numai intarzieri sau fnlnari. operatorii. Heterocronie in involupa organica. ci ea un sistem de strueturi fune1iona1e ee poate explica mai adecvat po1imorfismul fenomenologiei clinice a deficien1e1or mintale. Heterocronia dezvoltarii psihice din cadrul deficien~elor mintale este analizata ~isub unghiul psihologiei analitice.condi1ioneaza intarzierea evolu1iei psihice a deficientului ~i poate fi eviden1iata prin probe psihometrice. lingvistice. care se instituie in canditii etio1ogice. dupa cum. in ceea ce prive~te invo1utia organica putem constata de asemenea 0 heterocronie a deterioriirii biologice ~i functiona1e a diferitelor 1esuturi.ii se abat de 1aaceasta regula.3. Cu toate ca observatiile privind heterocronia sUnt limitate la studiul deficientei mint ale. organe ~i aparate. Desigur in acceptiunea psihologiei analitiee. consideram ca aceasta. Heterocronie in involu~ia psihica. intmcat in dcterminarea heterocrorriei ~i stmcturarea unui anumit sti1de dczvoltare in dcficiente1e ntintale participa atat factori cvolutivi. ai carei reprezentan1i considera ca perturbarea coeren1ei ~i coordonarii intre diverse1e sectoare (de activitate. L. 1973. in acest cadm. 4. factorii determinanti ai aeestor remanieri se inseriu in dinamiea instinctiva-afectiva. Dad aceasta ramane a sarcina a psiholagiei generale ~i diferentiale. astfel. "aHituri de nonstmcturare au lac destructurari ~i restmcturari care vor determina 0 organizare originaUi ~ivor defini madu1 de existcnta a11umii subiectului" (J. toxice sau traumatice. heterocronie poate fi constatata atat in privinta dezvaltarii fizice generale. Aceasta heteroeronie nu trebuie inteleasa "ea 0 simpla eolec1ie de viteze diferite".. gnozice sau praxice. Dad in linii genera1e involu1ia apare din momentulin care aparatul.evolutiei psihobia1ogice . Astfel. unele observat. organul sau tesutu1 au atins un nive1 maxim de dezvoltare. p. prin probe de organizare spatio-temporala se constata 0 mtarziere psihica manifesta. in timp ce prin probe psihomotorii se inregistreaza 0 intarziere mult mai u~oara. aceste aprecieri sunt valabile in cadrul general al involutiei senile ~i nu in cazuri particulare care sunt determinate de atingeri cerebrale sau procese distrofice. cat ~i sub aspectu1 dezvaltarii psihice norma1e. mnezice. Astfel. observatii asupra.

in stransa legatura cu aceasta. dispari1ia activitiWi ~i existentei lor cunoa~te acee~i heterocronie ~i dupa instal area clinica a mortii. Un alt factor care conditioneaza rezistenta diferita in fata mortii.ganism. 4. creierul uti1izeaza aproximativ 60 ml. celulele tesuturilor musculare netede 90 minute. rezista la anoxie 5 minute.. unui organ in fata " mortii este ell atfrt mai mare en dit este mai mica nevoia de oxigen are. aparate sau sisteme. osos sau muscular.4. invo1utia organelorparenchimatoase (ficat. al carui deficit nu poate depa~i 15-16% nici dupa varsta de 80 de ani. care este ilustrata prin gradul diferit de atrofie al organelor. comeei. iar tesutul muscular neted rezista rara oxigen 0 perioada de 18 on mai IT. eel mai putin rezistent in fata mortii. mentionam ca illtr-un minut. ill conditii de repaus. Aceste diferente ne pemlit asertiunea conform careia rezistenta. Heterocronie ~i tanatologie. miocardul 22 ml. care.exceptie ill aceasta privinta 0 constituie cristalinul. ulterioare. pancreas) poate fi constatata dupa varsta de 30 ani pentru ea dupa 70 de ani aceste organe sa ajunga la 2/3 din greutatea lor maxima. unde aparc mult mai tarziu.:. In cadrul tesutu1ui nervos se constata faptu1 ca instaniele neuronale mai noi. anterioare. tesutul cerebral. Astf~. cat ~i de cantitatea de oxigen necesadi functionarii lor. care prezinta cea mai complexa organizare histologica. nu omitem degenerarea heteroeronica microseopidi. consuma 22% din volumul de oxigen al intregului or. Astfel. neuronii cerebrali corticali. un proces de atrofie mai avansat se illtinne~te la musculatura scheletiCii striata. retinci. ~i rara Indoiala intarziata. celulele hepatice 90 on'. 11constituie complexitatea stmcturii tesutului ~i. inca de 1a varsta de 10 ani inregistreaza transformiiri fizico-chimice care au consecinte functionale. maxima la nivelul coronarelor. care poate fi remarcaHi incepand de la varsta de 10-20 de ani. care cste cel mai sensibilIa lipsa de oxigenare. vechimea sa filogenetica. Vorbind de heteroeronia involll~ionaHi. Daca involutia funetionala ~i organica se desra~oara in cadente diferite 1a nivelul diferiteior organe. care la persoane obi~nuite poate ajunge la jumatate din greutatea sa maxima. Rezistenta diferita a organelor in conditii de anoxie este conditionaUi atat de debitul sanguin in conditii de repaus. Astfel. ovulul ~i spermatozoizii 10-100 ore. cunoa~te miocardul ~i creieml. fata de tesutul cerebral. rinichiul 18 m!. rinichi. fata de tesutul cartilaginos. Referindu-ne la cantitatea de sange care transporta oxigenui la diverseie ~esuturi. Astfe1. ficatul 50 ml. Astfel. de~i reprezinta aproximativ 2% din greutatea cOlpului. celulele tesuturilor musculare striate 30 minute. eritrocitul 48 ore. De~i' mai tarziu initiat. scaderea eontinutu1ui ill apa~i cre~terea proeentului de substante azotate determina treptat 0 reducere a elastieitatii ~i 0 sHlbire a puterii de acomodare a cristalinului. De asemenea. sunt mai sensibile la lipsa de oxigen decat cele mai vechi. tesutul muscular striat arc 0 rezistenta de 6 ori mai mare. neuronii corticali au 0 rezistenta la anoxie de 3 minute ~i 107 . 0 atrofic mai discreta. Dimpotriva.are. in timpul vietii. neuronilor etc.

putem constata di floarea dureaza mai putin dedit planta. de asemenea. in opozitie cu acesta.. au depli~it aria preocuparii medicilor. . dupa care starea hipnica este 0 func~ie cerebraIa vital a al ci:ireirol primordial este adaptativ ~i reparator. Din istoria preocuparilor asupra somnului mai pot fi retinute. in special al serotoninei in inducerea starii de somn. somnul era apreciat ca 0 moarte superficiala ~i desigur treditoare. pentru ca cele din nervii periferici sa reziste 90 minute. ) r . care preconiza modificarea eompozitiei sfingelui ill timpul somnului. 108 . astfel. consecutiv reducerii sau eliminarii stimulilor senzoriali. Astfel. De asemenea.. ill virtutea careia starea hipnica s-ar instala ill mod pasiv.10 secunde. a ciiror sorgintc nu poate fi estimata in timp. trezind. susceptibile de a induce somnul. • 5. Biocronometrie ~ihipnologie 5. faptul ea instantele neuronale sincronizate. Obscrvatiilc :. celulele din bulbul rahidian ca ~i cele din maduva. ii depa~e~te existenta . ambii fiind fiii lui Nyx. menita sa-i asigure permanenta.celulele sexuale care sunt cele mai rezistente. i~i gase~te actualmente acreditarea stiintifidi nrin evidentierea rolului monoaminelor cerebrale si . opiniile lui Descartes. au fast anticipate inca de la illceputul secolului nostru de ditre Dubois care postula existenta unui "centru al somnului" 9i. in antichitate. obiectivate astazi electroencefalografic. Astfel. cat ~i in scrierile filozofilor care considerau ca intre moarte si somn ar cxista numai deosebiri de durat~i. Din datele de mai sus putem constata ca celulele cerebrale ~iill special ce1ecorticale sunt ce1e mai sensibile in fata mof\ii in comparatie cu ce1ulele altor organe ~imai ales cu . antichitatea greaca 9i romana a emis opinii care s-au mentinut pana in secolul nostru. ill privinta mecanismelor somnului. Remarcam. concepti a lui Hcraclit conform careia somnul este 0 consecinta a obstruarii "eanalelor" scnzoriale a fost rcIuata 9i mentinuta parra astazi prin "teoria pasiva" a somnului. unele din ele fiind asHizi reluate in contextul unor experimente ~i observatii 9tiintifice. din cele mai vechi timpuri.. Ritmuri ~i perioade ale activitatii hipnice. Aceea~i heterocronie este prezenta insa ~i dincolo de organismul uman ~i de biologie.1.i rcflcxiilc asupra somnului. in virtutea acestui fapt putem sublinia di instalarea mortii tesuturilor urmeaza 0 ordine inversa complexitatii ~ivechimii lor filogenetice. teoria lui Alcmeon. pentru realismul ~i actualitatea lor. interesul filozofilor. de 30 minufe. in afara acestor consid~ratii izvorate din legenda. ze4a noptii. inrudirea somnului cu moartea este redata atat in literatura antichitiWi (unii eroi din Iliada ~i Odiseea intrerupfmdu-~i viata prin samn). Hypnos (zeul somnului) fiind frate cu Thanatos (zeul m0t1ii). a unui "eentru al stl'irii de veghe". dar samanta.

intuit sub aspect clinic inca din antichitate. Marinescu.• La randul ei. el mai este denumit "sonm rapid cu mi9cari oculare" sau "faza de mi~cari oculare a somnu1ui". care cuprinde faza de somn lent (somnul eu wIde 1ente). Popoviciu ~i col. somnul rapid este caracterizat prin: relaxare musculara generalizata. Faze. a profunzimii ~i a ritmului des~urarii sale. mioza sau midriaza. pana in ultimele doua deeenii. 1978).2. J . Pe baza acestor obscrvatii a aparut ~i s-a impus 0 noua sistcmatizare a fazelor des~urarii somnului.Totu~i. ~i faza de somn rapid (somnu1 cu unde rapide). s-a lnscris prin cercetari ~irezultate valoroase. Se poate afirma ca studiul somnului a intrat intr-o etapa intr-adevar ~tiin~ifieanumai odatil cu cercetarea eleetrogenezei cerebrale. somnul rapid intervine. Denumit ~i somn paradoxal sau faza paradoxaHi a somnului. neputandu-se stabili exact nici momentul real al instaHirii somnului ~i ilki gradul sau profunzimea sa.. Activitatea bioelectrica din timpul somnului lent este reprezentata de unde rapide (eu 0 frecventa de 10-15 cicli pe secunda) urmata de unde lente (1-3 cis) ~i de mare w~ . 5. prin mijloacele neurofiziologiei modeme. a ritmului respirator ~i a tensiunii arteriale. eu inregistrarea biocurentilor cerebrali ill timpul somnului. (cu atonia musculaturii cefei). In functie de profunzimea activitatii hipnice. traditia remarcabila a cercetarilor intreprinse de N. Din punct de vedere neurofiziologic. in primul rllild. cu 0 durata de aproximativ 30 minute. Somnul rapid. cre9terea tensiunii 109 ~- . aparitia unor tonii ~i clonii care cuprind grope musculare ale trunchiului ~i membrelor. pe fondul somnului lent. relaxare musculara cu persistenta unui tonus moderat al musculaturii cefei. ocup and aproximativ 25% din durata totala a activitatii hipnice. 1972. Intrueat somnul rapid este lnsotit de mi~cari oculare. modificari viscera-vegetative eviden1iate prin tahicardie. Survine in mod ritmic. tahipnee. a fost confirmat e1ectroencefalografic numai cu aproximativ 25 de ani in urma. observatiile asupra somnului nu se bazau pc o metodologie ~tiintifiea ~i nu erau efeetuate prin mijloace obiective de cercetare. tnregistrarea biocurentilor cercbrali in timpul somnului apermis aprecieri obicctive asupra momenmlui instaHirii acestuia. Somnullent cuprinde aproximativ 70% din durata hipnicatotaHi ~i se caracterizeaza din punet de vcdere neurofiziologic prin: mic~orarea pupi1elor (mioza) ~i inchiderea pleuapelor. de la starea de somno1enta (stadiul A) pana la starea de somn fuatte lent ~i profund (stadiul E). continuand. 1aintervale constante. sub forma unor faze de 25-30 minute in timpul somnului lent. cu 0 durata de aproximativ 90-100 minute. domeniu In care ~coala romaneasca de neurologie (ilustrata.. de L. salve de mi~cari ocu1are rapide (cu 0 frecventii de 60-70 cis) care traduc existenta activitatii onirice. stadii si durate ale activitatii hipnice evidentiate prin studii bioelectrice. V aschide ~i Gll. sdiderea ritmului cardiac. faza de somn lent. este impaytita ~cinci stadii. .

in cel de a14-lea ciclu de somn acest raport tinde spre oechilibrare fiind de aproximativ 80/40 minute. Aparitia mi~dirilor oculare este ilustrata prin concomitente e1ectroencefa10grafice reprezentate prin unde ample (200-300 microvol~i) sub forma de "varfuri monofazice" a diror frecventa este de 40-50 cis. Trebuie mentionat insa ca somnul rapid nu-~i menline 0 durata egalii in cursul fiecatui dclu. care prezinta variaiii individuale in functie de tactori personali ~i conjuncturali. ci se organizeaza in cursul dezvoWirii insului. 5.in cadrul primului cieIu de sornn. dad'i. Activitatea bioelectrica din timpul somnului rapid este reprezentata prin unde "rapide". a1catuind ultimul sau stadiu. Cei mai multi cercetatori considera insa ca fqza de somn rapid nu constituie un element a1 s0l11nului lent. Raportul somn lent . fiind influentat ~i perturbat de numero~i factori ~i in primul rand de boaUi. Astfel. pe seama somnului lent. Somnul rapid se prezinta sub forma de faze care apar la anumite intervale pe fondul somnului lent. ci i~i extinde durata. Astfel. Cele doua faze ale unui ciclu de somn au durate diferite. Aceasta organizare ritmica a activitatii hipnice se instituie intr-un "pattern" al somnului.4. 5. Datele electrofiziologiei din ultimii 15-20 de ani privind cercetarea activit1itiihipnice ~ia fenomenologiei onirice au dus la 0 revolutionare a conceptiilor asupra acestui domeniu. ci un moment succesiv al acestuia. inca din cele mai vechi timpuri. Astfel.somn rapid. tactile sau motorii care trezesc persoana din fazclc de somn lent nu izbutcsc sa determine trezirea dintr-o faza de somn rapid. dealtfel. Obiectivarea si .arteriale etc. In decursul unei nopti seimcced 4-5 cicluri de somn care rnsumeaza aproximativ 6 ore de somn lent ~i 2 ore de somn rapid. astfel ca stimuIari auditive. cu 0 frecventa de 20-30 cis ~i de amplitudine redusa. infirmand asertiunile observatiilor empirice multa vreme invocate ca elemente ~tiintifice. El nu se manifesta in ritmuri ~i durate egale pe parcursul existeniei. somnu1 rapid are un prag de trezire mai ridicat decat acela a1 somnului lent. raportul somn lent/somn rapid este de aproximativ 110110 minute. Starea de somn poate fi considerata ca 0 axa la polii careia se des chid doua domenii ale realitatiipsihice: starea de veghe ~i starea onirica. fiind de aproximativ 100 minute pentru faza de somn lent ~i de aproximativ 15-30 minute pentm faza de somn rapid. estimarea duratei manifestilrHor onirke.3. alcatuind un ddu de somn sau 0 unitate de somIl. Considerat in mod empiric drept somn superficial. visul a fost considerat ca 0 a treia forma de existenta. de !a un ciclu 1aaIm!. dad in urma eu aproximativ 60 de ani fondatorul psihanalizei considera ca visul 110 . 0 faza de somn lent (1arandul ei alcatuita din patm stadii) cste asociata cu 0 faza de somn rapid.

nu trebuie sa apara intr-un somn normalintrucat "in timpul starii de somn nu artrebui sa se desfa~oare niei un fel de aetivitate psihica" (S. (1964). de asemenea. nu a putut fi confirmatii existenta unei activitati onince in deficien-tele mintale severe. dar visul nu poate fi evocat lntotdeauna.lrioeulare". obieetivata electroeneefalografie. accCLtafiind superpozabila penoadelor de mi~care a globilor oculari. un alt fapt evidentiat prin studiile bioelectrice a fost acela ca mi~dirile oeulare nil sunt numai concomitente 111 ii.:8 ie ta .Astfel. dar. 101) ~idaea numai cu 15 ani in urma cercetatorii se intrebau daea toti oamenii viseaza sau adevaratul somn este rara vise?.. Asupra frecventei misdirilor oculare si " . Dement (1966) ~i al1. cuprinde 0 perioada de timp egala cu aceea a mi~carilor oculare.:a . ~a :e 1. ta . Mai mult. Acest fapt a fost verificat prin trezirea subiectilor in timpul aparitiei mi~carilor oculare. se dezvolta ~i se amplifica progresi\'. tnregistrarea potentialelor electrice produse de mi~dirile globilor oeulari ~i inregistrarea eoneomitenta a bioeurentilor cerebrali a permis obiectivarea duratei viselor. P. astazi exista eertitudinea. Aserinsky ~i N. . de sceunde sau de dteva minute. W. nu toti au posibilitatea de a reda visul. Kleitman (1953) au descris "somnul cu mi~ci.l1N. situatie in care toti au putut prezenta continutul visului. 0 "foame" de vise. 5. re .1. de asemenea.•. confonn cercetaf1lor efectuate de H. de~i toti oamenii viseaza. cilnd E.a ~l II' . OdaHi confirm"t faptul ca orice om sanatos sau bolnav viseaza. S-a constatat astfel ca acti'litatea onirica apare numai dupa varsta de doi ani. tn acest context apare Cllatat mai valoroasa ~i pe deplin actual a conceptia psihoiogului roma. 1923. C. eu aproximativ 20 de ani In urma se considera ea visele au 0 durata foarte seurta. Prin inregistrarea ~i amplificarea potentialelor electrice ale globilor oculari in timpul somnului. diminuand treptat in involutie. preciziindu-se totodata di primele ciclUli (unitati de somn) cuprind perioade mai reduse de vis. dinamismul procesului oniric. p. conform direia nu exist a somn rara vise. Ipoteza asupra relatiei dintre mi~carile globilor oculari ~i vis a fost emisa inca de la sIar~itul secolului trecut. adica in ultima parte a nop1. s-a permis constatarea ca visul apare in faza paradoxala a acestuia ~imai ales in momentul mi~carilor oculare. dar eonfirmarea ei ~tiintifidi a avut lac numai cu trei decenii in urma. evocarea lui fiind interferata de nllmero~i factori. acesta fiind mai amplu exprimat in ultimele cicluri de somn. asupra faptului ea visuI este un renomen general uman: toti oamenii viseaza in fieeare noapte. '.1. Roffworg ~i col.ill ultima ora de somn au loc aproximativ 30% din totaIul fenomenelor onirice ale noptii respective. Pe Hinga constatarea mi~carii globilor oeulari ill timpul visului.4. 5. pentru a dispare in stanle de senilitate.2. inregistrarea pe banda de magnetofon a relatarii visuIui.ii. 8 tl e I 1 :t l . Freud. trebuie precizat di potentialul oniragen al fiecfuui ins este diferit in functie de gradul structurarii psihismului. S-a constatat astfel ca durata visului cuprinde aproximativ 20% din somnul total.ii.4. cei impiedicati sa viseze intr-o anumita perioada a somnului 'lisand in mod "compensator" in perioada de somn care urmeaza. Vaschide elaborata la inceputul secolului. s-a confirmat experimental faptul ca exista 0 nevoie de vise. a e f. Date privind durata ~iIitmicitatea fenomenologiei onirice.

Schopenhauer lansa asertiunea dupa care visul ar fi 0 psihoza scurta in timp ce psihozn ar fi un vis 'indelungat. 1964. . eu ignorarea reperelor spatio-temporale ca ~ia conditiilor socio-culturale. in a1caror tablou clinic figurcaza simptomc manifcstc (halucinatii. Astfe1. 1a cei de ordin subiectiv. p.tii oniricc sau imcdiat dupil aceasta. in timp ce a1tii invoca existenia 1ui in cortex. Freud) ci ~i uri mijloc terapeutic. delir.3.) treziti in timpul productivita. incomprehensibi1. in corecia apreciere a duratei au fast incriminati anumi~i centri sub corti cali ~i mai precis diencefalici. obiectivi. constiinta . fiinG c~bcra\i de fcnomenele psihopatologice. intr-o exprimare. etc. denumit inca timp subiectiv. privind 112 . putandu-se reprezenta grafic schita acestora. unii cercetatori Inceard'i 0 disjunctie intre "aspectul dinamic sau relativ al timpului" (A. ci unneaza forme1e imaginilor onirice pe care subiectu1le "unnare~te" in vis. care poate oferi astfel nu numai 0 calc de cunoa~tere a psihismului profund (a~a cum preconiza S. exprima perceperea subiectiva a raporturilor de succesiune ~i simultaneitate sau con~tiinta subiectiva a tirnpului. au apropiat de multa vreme visul de fenomene1e c1inice majore. a observatie re1ativreccnta este susceptibila sa d~s~hidaperspcctivc ncbanuite in psihopatologia clinica ~i in psihoterapie. dmp trait sau timp simpt. cum este unitatea de timp. de intensitate psihotica. fizici. eu atat mai mult cu cat neurofiziologia pavloviana a demonstrat posibilitatea fonnarii de reflexe condifionate la durata. POffi!ndprobabil de la distinctia intre con~tiinla duratei traite ~ijudecata asupra duratei. Presupullem di acest fenomcn se datorc~te rolului cathartic al visului. dcpresie. 5. 119) ~i aspectuI sau cronologic. Mai muIt. eu toate rcalizarile obtinute in neurofiziologia somnului ~i viselor. subiectivii a duratelor Timpul psihologic.visului. aspectul cronologic al timpului cunoa~te 0 latura predominant formata. Fenomenologie onirica ~i productivitatca psihotici'i. Intr-adevarrolul cortexului cerebral in estimarea duratelor nu poate fi minimalizat. ci si . obsesii. Timpul cvenimentelor si . reu~ind astfel conditionarea animalelor nu numai 1aexcitanti. desigur metaforica. unii autori presupun existenta unui "centru al timpului" pe care il considera localizat in hipocamp. fobU. Astfe1. Ea presupune a Insu~ire particulara a sistemului nervos (de a percepc ~i cstima duratcle). denumita ciclocronie. vorbind de un prezumtiv "analizator al timpului". Indeob~te psihotici. caracterul sau caleidoscopic. Exista cieci un raport direct proportional intre frecventa mi~dlrilor oculare ~i dinamismu1 procesului oniric. cste yorba de faptul ca b01navi Cll afectiuni psihice majore. Morali-Daninos. oniroanaHza flind astfeI complctata ell ceea ee putem denumi oniroterapia. 6.4. anxietatc. au 0 relationare nonnaHi sau foarte apropiat'i de normal. visele mai bogate in actiuni antrenfmd un procent mai mare de mi~cari oculare. La randul sau. Imagcria visului.

reclh"'loa~tereatimpului~i orientarea in timp.·evrlvarli. al timpului.L :0. '. afectiv-motivationali sau externi. personaHi. cepoatefiapreciatca un timp al evenimentelor.d.1. '-'. a evenimentelor ca si a car. Obiectivitatea estimiirii scade decide la latura formala Ia cea personaHi (a timpului cronologic) ~imai ales de la aceasta la timpul ginamic. eyenimen~ia1i.acterului ritmicaldefasurarii unor fenomene determina 0 subapreciere (subiectiva) a timpuluicarepoate ajunge "pana.ea intr-o anumita actiune sau activitate. Pc de "Ita parte. . Datand din antichitate. notiunile deacut. ' -"-. 7).oadancimede 130 m. n.autorul experientei considerand ca a parcursnumai 33zile. In toate aceste situatii. 1976. 7.erea propriu. in conditii de izolare fonica~i vizuala. influenteaza in mare masura posibilitatea estimariiduratelorfn careele s-audeta~urat. p. Halberg. influenteaza exactitatea evaluarii duratelor. 1969. 1 .' .a deapreci. In qeea ce prive~te aspectul dinamic. se acorda 0 importan1a cieosebita evenimentelor care-lpopuleaza~i a caror succesiune 11fragmenteaza. Acel~i fpnomen a fast constatat ~imtr-o aha experienta de izolare efectuata peparcursul de 180 de zile de catre Mairetetcare asubapreciat intr-o ~i mai mare masura durata in co.. privind aprecierea duratelor. -. " .•t.li ales continutul ~i semnificatia lor.stfel. 1n aceste conditii estimareaduratei a inregistrat 0 eroare apreciabila -prin impresia de incetinire qtreceriitimpului . darm:. faptul cafactori interni..elor. De asemenea ritmul desfa~urarii. nonparticiparea ~i nonimplicarea in defa~urarea evenimentelor due la supraevaluarea perioadelor parcurse. Astfel.-.>aprecierea duratelor in timp ce starile afectiv-negative. determina sul. situatii1qi evenimentele pot constitui repere valoroase in orientarea cronologica.-zisa a durat. Ro~ca.la .unt~a de timp.. in conditii de privare senzoriaHi sau "in afam timpului" (F.. aceasta prima sistematizare a bolilorse afla inca inplina 113 . absenta ambiantei.. 1968. Fraisse. biocronometridi FaraindoiaUi ca cea maiveche ~icea mai frecvent utilizata taxonomie din intrega nosografie abolilor estebazata pe durata evolutiei lor. in procesul unor activitati adecvate" (AI. 7... taxonomie nosografica. starile afectiy-pozitive ca ~i angajarea~i implicar. ~i 0 latura neuropsihologica.la 50%din durata reala" (P. p. 253). Estimarea lui nu seindeparteaz.itiil. Acest fapt afost ilustrat cuprilejul unor experimentein care persoanele trebuiuu sa aprecieze durata. subiectiv. 257). Biocronometrie ~inosografie si . Evolutie . subacu. . multiplicarea ~i varietatea evellimcmelor. -. fiind detelminata mai ales de continutul evenimentelor lnscrise pe parcursul duratelor.p. cunoscuta ~i descrisa de Hipocrate.este citataexperienta luiSiffre care a ramas (voluntar) 58 zikintr-o grota.t ~i cronicavandcaprima accepfiunenop.Mentionam totodaUi caaceasta posibilitate a cstimarii perioadelor parcurse poate fi "perfectionata foarte mult pe baza de exercitiu. . Estepunoscut .

Spre deosebire de bolile acute a carot caracteristica era ciclicitatea. Pe aceasta biocronometrie evolutiva. au suprimat sau 1n oriee caz au perturbat ciclul evolutiv al bolilor. pneumonia franca-lobam. Finalul bolii era marcat de 0 "criza". prezentau 0 de~urare ciclica. istoria 114 . Medieul putea emite prezumtii prognostice care de cele mai multc ori erau confirmate. urmat de 0 perioada de stare. atributele de acut. Remardim toto data faptul ca boala acuta. Ulterior. un mag. pastra 0 semnificatie prognostica particulara. ea fiind urmata de a. mai bine spus. De~i lip site de ciclicitate. orice abatere de la evolutia cronologica sau simptomatologica a afectiunii fiind suscyptibila de complicatii sau de un prognostic infaust. 0 lertta procesualitate care nu Ie scoate complet din ciclicitate . in conditiile evolutiei lor naturale.i probabil acest fapt I-a determinat pe Littre sa afinne ca bolile cronice sunt acelea care "i~i pareurg lent perioadele". Aceasta influentli s-a manifestat in special asupra bolilor acute care. ci ~i alte afectiuni din patologia infectioasa sau din patologia generala atesta aceasta ciclicitate. de cele mai multe on infectios. concepti a ciclica asupra timpului. el devenea din terapeut un vizionar.actualitate. prin promptitudinea ~i eficacitatea actiunii lor. Ciclicitatea evolutiva era mai bine ilustrata fn patologia infectioasa In care se constata un debut brusc ~i relativ nespecific. asemenea tuturor proceselor biologice. artralgii ~i fenomenologie cutanata eruptiva. criza. Trebuie subliniat insa ca toate aceste boli sunt determinate de un factor etiologic exogen.>a-zisafaza rezolutiva.amplitudinea manifestarilor clinice cedeaza in favoarea duratei. prin aceasta desta~urare ciclicii ilustreaza cu ~i mai multa pregnanta ordinea dialcctica. terapiile moderne. terapeuticile moderne. au instaurat era bolilor cronice. Ele au. ele sunt boli ale timpului. Dealtfel. in fata pacientilor sai care nu aveau cuno~tinte de cronopatologie.0 simptomatologie cvasispecifidi. bolile cronice nu au 0 depiina uniformitate evolutiva. s-a impus ~i in nosografie. ~i in primul rand antibioterapiile. dezinvestind totodata puterea prognostica a medicilor. aceasta evolutie ciclica a bolii se incheia prin vindecare. fapt ce sporea nemasurat prestigiul sau profesional. bolile cronice au ea trasatura esen\iaUi durata. Datorita acestui fapt. determinate ~i delimitate de fenomenele cosmice. acest moment final.subacut sau cronic fHnd astazi in mod univoc utilizate. mialgii. dramatic al afeetiunii. minimalizand afectiunile acute ~i nu rareori salvand vie~ile. de remisiune rapida a fenomenologiei clinice. Putem considera ca in linii generale. pleurezia sero· fibrinoasa. marcat de febrli. sezonier). Bazat pe evolutia cielica a bolE. in conditii favorabile. derivata in special din astronomie. in care timpul era divizat in cicluri (nictemeral. Pe de alta parte tnsa. din medic. caracterizata printr. pana la jumatatea secolului nostru. guta ~i altele se inscriu in cadenta evolutiva a cronometriei. nu numai febrele eruptive. in cazul lor. ilustrata prin acutizarea simptomelor a carei prezenta ~i desf'~urare decidea deznodamantul afectiunii.lunar. Remarcata inca de Hipocrate.

Argumente patogenetice vin sa argumenteze aceasta concluzie. iar cand acesta este bine cunoscut. acutizarea fiind determinata exogen de factori psihici. periodicitatea puseelor este insuficient remarcata. ci ~i in lunga ei evoiu~ie torpida. caracterul relafiei terapeutice interpersonale. ci erau apreciate ca sechele. ci ~i in ritmicitatea simptomelor (ca In boala ulceroasa. de natura exogena.medicinei se caracterizeaza prin domnia bolilor acute ~i a evolu~iei lor cic1ice. bolile cronice nu erau ca atare considerate.2. Daca boala acuta prin evolu~ia sa cic1ica ce ocaziona posibilWlti prognostice ~i scadcnte sanogenetice a aureolat prestigiul medicului. evolutia indelungata ~i incertitudinea prognostidi. tn plus. !ntr-adevar. Spre deosebire de boala acuta. ceea ce conditioneaza caracterul lor cronic. prin prognosticul imprevizibil ~i evolutia indelungata tinde sa 11estompeze. prin formatia sa medicali'i pozitivista. denumitii uneori endogenii. in plus.). Boala sub unghiul evolutiei temp orale si . tn alte situatii. boala cronica este considerata aperiodica (de exemplu scleroza laterala amiotrofica. invadator. astmul bron~ic etc. astfel. ca in hipertensiunea arteriala. 7. au adus in campul asistentei (dispensarizate) boala cronica nu numai in perioada de manifestare clinica. diabetul nu cunose 0 cauz~ evidenta ~i. de cele mai muIte ori de natura infeqioasa. .psihozele. terapeutul. cu forme diferite de gravitate. ale bolilor acute. Terapeuticile moderne in primul rand. Aspectele de cronometrie pot fi regasite Insa ~i in bolile cronice. nu pot beneficia de un tratament specific. nu rareori subclinica. cfu"lcerele. accidental ~i tranzitoriu. scleroza in placi etc. ele se constata TIU numai in periodicitatea episoadelor. Alteon. medicul este tentat (iar alteori 115 . boala cronica apare ca dezvoltata din propriul organism ~i inerenta fiintei sale. tn felul acesta. meteorologici. fUnd consid~rata in mod empiric de namra interna. este mai pregatit sa considere boalaca pe un element strain. ca dealtfel in mtreaga patologie. efortul sau terapeutic este mai angaj at ~i mai bine conturat. in virtute a instructiei ~i forma~iei sale. reumatism. era considerata ca mnd determinata de un agent exterior. ill esenta lor. vin sa-i intareasca aceasta impresie. boala acuta. care p~esupunea 0 mobilizare atilt a actiunilor biologice. bolile reumatismale. spre deosebire de boala acuta apreciata de bolnav ca ceva exterior. cat ~ia elementelor propriu-zis terapeutice care. a caliHl~iivie~ii ~i a asisten~ei medicale in special. tn ceea ce 11prive~te. in ciuda amplitudinii ei simptomatologice. boala cronidi. diabet. distrofiile musculare. sanogenetice. conjuncturali. boala cronica nu are 0 eauza aHitde evidenfa. Toti ace~ti factori consolideaza anxietatea pacientului in rata bolii cronice spre deosebire de increderea cu care el traie~te evolu~ia bolii acute. datorita acestui fapt. alimentari. depindeau de medic. dar nu mai pu~in cre~terea nivelului sociocultural. neoplasmele etc.) de~i este foarte probabil ca ~i aici sa existe 0 ritmicitatc evolutiva inca msuficient evidentiata. D-e~i cunoscute ~i invocate.

caruia. duratele pot fi nu numai percepute. determinate de semnificatia acestor cvenimente. Activismul persoanei in proeesul memorarii ~i in special a1 fixarii a detenninat conturarea a~a-numitu1ui "prezent psihologic" (Averbach) sau "prezent aparent" (W. apreciind di aceasta ar fi cu1'rinsa intre 0-12 secunde. datorita acestei tulburari (survenite in urma unui traumatism crania-cerebral). pastrarea ~i evocarea. de constructie a prezentului. e1nu mai putea continua mtr-o legatura inteligibi1a actiunea eroilor unui roman pe care incepuse sa-l serie inainte de accident. a earei epoca a fast in mod paradoxal deschisa de noile mijloace ~i succese terapeutice. pastrarii ~i evocarii evenimentelor realizeaza nu numai continuumul trecut-prezent-viitor.II:. In fond. actul memorizi'irii impune ac!iunea de participare activa. Numeroase exemple clinice atesta faptu1 ca procesele mnezice care asigura posibilitatea fixarii.wa posibilitatea estimarii durate10r 9i edificarii notiunii de timp mra participarea f1. Astfel. ea fixeaza evenimentele in trama perioadelor parcurse. unii clinicieni au incercat sa-i masoare durata. 'it La randul ei. un om lipsit de posibilitatea fixarii mnezice a evenimentelor. Korsakov. 8. Prin acesta. Janet vorbe~te de a~anumita potentare a prezentului (presentification). ci ~i tdiite. Insuccesele astfel imegistrate se adauga neincrederii sale initiale ~i au drept consecinta evitarea angajarii medicului in efortul terapeutic destinat bolnavului cronic.?.: :'. .. atat in virtute a unor argumente tara Indoiala pertinente. de cele rnai muite ori sunt specifice tratamentului bolilor acute.:::itatea mnezicii ~i. cu 0 anum ita intensitate ~i :=:-. influenteaza : ::.litateafectiva. James). Legate de evenimentele cu care omul este '::::TI-untat. lipsit de con9tiinta continuitatii timpului ilustrata prin unitateadimt:llsiunilor sale (trecut. vorbind despre percepfia timpuIui. nu poate dLlIoCe mai departe 0 actiune Inceputa. in functie de amplitudinea ~i autenticitatea sa.detenninat de !ipsa altar mijloace terapeutice) sa trateze boala cronica prinmetode clasice care.oLind posibilitatca elaborarii planurilor ~i intcrvcn!ii1or prospcctive. stabilind in ultima instanta intinderea duratelor.tii evolutive a bolii croniee. de traire. ci asigura totodata raportarea noastra adecvata 1a dimensiuni1e duratei. cat ~i ?rin analogie eu percep~ia spa~iului. Avand con~tiinta ciclicitatii ~i finalitatii previzibile a bolii acute. Referitor la perceperea duratei "prezentuluipsihologic" P. functia mnezica este un act de sintezii psihicii. argumenmnd ca realizarea prezentu1ui 116 . Legata in eel mai inalt grad de problematica timpului. care prezinta cazul unui romancier eu amnezie de fixare. fiinta con~tienta nu =. Ea realizeaza legaturu trecutului eu prezentul. trairea. Dismnezie ~icronopatologie Psihologia traditionaUl a legat studiul timpului de proeesele senzoriale.cpeimnezice. medicul nu trebuie sa omita perspectiva lenta ~i imprevizibila a continuiHl. prezellt ~i viitor).in primul rand. Un exemplu clasic in acest sens ofera psihiatru1 rus S.

2. paroxistica. ci ~i pe acela al constructiei prezentului. 0 manifestare ampUi. Uneori. in ecmnezie (gr. trecutul este luat drept prezcnt. Tulburari ale delimiHirii prezentului de imaginiIe trecutului. Cll alte cuvinte. In anumite sHiri infectioase (in momentul ascensiunilor termice). in acest context. prezentul fiind "0 evocare mcuHi In acela~i Glom. mai mult).a onirica a insului. tumultoase ~i incoercibile desenmate prin natiunea de hipermnezie (gr. spirit). 8. ca exista 0 creativitate a evociirii prin care functia mnezica realizeaza nu numai actul potentarii. Putem considera. lnvadarea prezentului de catre imaginile trecutului. In situatii clinice asemanatoare poate apare 0 sllibire sau chiar 0 anulare a posibiliHitilor discriminative dintre evenimentele real-traite ~i cele care au fast numai auzite ori citite sau provenite din experint. minte. In aceasta situatie pacientii au mari greuUiti in capacitatea de a memora. o situatie particulara a fenomenologiei hipermnezicepoate fi cOl1siderata viziunea panoramica retrospectiva intalnita in situatii de stress emotional exceptional. in 'instrainarea amintirilor. ci numai repetat.1. In aceste momente. in cursul marilor paroxisme anxioase. considerate ca unice prin amploarea lor. kriptos. aspecte ale prezentului. cat ~iprocesul evocarii. actulla care subiectul nu a putut participa pe deplin con~tient. in ~ocurile insulinice. bolnavul pierde con~tjinta propriei istarii. 8.mens.este inseparabila de constituirea evocarii. mentis. hyper. lecturate sau visate. In felul acesta. ei nu mai pot fixa mnezic. fenomen denumit criptomnezie (gr. memorie). nu sunt ale sale. In stari de tulburare a con~tiintei sau de involutie seniHi. prezentul ar consta din transformarea actiunii In evocare in ace1a~i moment in care noi 0 executam. in afara.cnt in care noi prezentam". sau in crize de epilepsie temporala. nu va putea fi evocat. a carar amintire este inca bine pastrata. mnezis. Intrucat ceea ce nu poate fi trait. fiind numai auzire. considerand ca evenimentele real-iraiie nu-i apaqin. potentarea prezentului une~te deci evocarea Cll actiunea. eei in cauza au impresia di revad ~i retraiesc imagini esentiale din propria experinta. ek. in narcoza cu eter sau cloro form. Spre deoscbire de aceasta. ascuns). 117 . bolnavul retraind in prezent scene sau episoade de viata ale unei perioade de mult traite. intrucat datorita deruHirii caleidoscopice a imaginilor trecutului. bolnavulconfund~ trceutul cu prezentuL Astfel. a hipennneziei in care persoana este incapabila de a opn avalan~a imaginilor evenimentelor traite este cunoscuta sub numele de mentism (1at. actul de potentare a prezentului devine un act intelectual in care este implicata atat conduita actualil. ca ~i In ingestia voluntara a unor sub stante psihodisleptice sau psihedelice apar anumite tulbudiri rnnezice caracterizate prin evocari multiple.

Datorita acestei disoeieri a psihismului. 1978. de~i perceperea ~i td'iirea timpului sunt alterate in majoritatea afectiunilor psihice. precum ~i 0 disociere a rela1iilor eu realitatea. sehizofrenia determina mari anomalii m perceperea.'Mentionam. indusiv al cunoa~terii filozofice" (Maria Costiner.1. p. ale sintezei psihice. observatia c1inica fiind mca mijlocul de investigatie eel mai eficace din psihopatologie. cu acest prilej faptul. dezorientarea allopsihica constituind expresialor cea mai frecventa ~i relevanta.9. a cognitiei sau a afectivitatiiI Cronopatologia ar putea reuni :. Ribot asupra "experimentului natural pe care-l constituie boala". mtelegerea balii cere 0 mtelegere a caracteristicilor sanatatii. in schizofrenie se remarca ~i 0 disjunctie mtre "timpul eului" ~i "timpul faptelor" sau intre "timpul trait" ~i "timpul spatial".intr-o tendinta de obiectivare ~i imobilizare. 117). discordanta din planul psihismului se manifesta ~i in privinta perceperii ~i trihrii timpului prin "discordanta temporala" pe care 0 putem denumi schizocronie. trebuie precizat faptul ca "studiile psihopatologiei depa~esc cadml strict al mcdicinei.iinterpreta tulbufari ale perceperii ~imiirii timpului care sunt intotdeauna secundare diverse10r tulburiiri ale psihismului ~i. ci ~i edificarii curentelor filozofice. Perceperen timpului in schizofrenie. precum ~iIn dezorganizarile psihicului mtalnite m marile entitati nosografice psihiatrice ~i mai ales in psihoze. unei intoxicatii sau infectii).. 1n afara de aceasta. Pc de alta parte se eonsidera ca timpul pacientului schizofrenic ~i-arpierde caracterul subiectiv. spre a permite persoanei. iar trasaturile esentiale descoperite cu aceasta acazie imbogatesc patrimoniul cunoa~terii in general. nu exista 0 "boala a timpului" ~i niei 0 "patologie a timpului".. in sensulin care vorbim de 0 patologie a senzorialitiitii. studiul timpului mtreprins mca din antichitate. aflate in 118 . sau a temporalitatii. Perceperea subiectiva a timpului ~i conduita temporala in ansamblu sunt bulversate in toate tulburarile con~ti. Aspecte cronopatologice in principalele boli psihice Perceperea ~i triiirea timpului pot fi mai bine sesizate ~i mai clar interpretate prin studiulperturbarii lor.ial bolilor majore au deschis. ~i a rolului sau in mtelegerea normalului i~i pastreaza actualitatea. 1n felul acesta. Tocmai de aceea. a oferit date ~i nu rareori argumente nu numai cunoa~terii medico-psihologice. Tocmai de aceea. astazi un nou capitol al psihopatologiei ce poate primi denumirea de cronopatologie. ca notiunea de cronopatologie nu trebuie inte1easa sub aparenta etimologica mtrucat.J 9. estimarea ~i mai ales trairea timpului. cele mai grave crori In perceperea duratelor se intalnesc in tulburarile con~tientei.in~ei(determinate de 0 suferinta neuronala consecuti'fa unui traumatism. Acesta aset1iune a lui Th. Boala psihica maj ora care implica 0 profunda clivare a personalitatii insului. atat de medici cat ~i de filozofi. cu alte cuvinte tntre cronognozie ~i cronometrie. in Plimul rand. Datele ~i observatiile asupra perceperii timpului din cadml marilor sindroame psihiatrice :. El. Costiner.

Or . 247). manifestarile onirice sunt tTaite in prezent chiar ~i atunci dind reprezinHi un fapt terifiant sau un pericol iminent. In hdburarea deliranta perceperea 9i tr1iirea timpului se desta~oara intr-un mod asemanator eu schizofrenia. unde fenomenologia visului sc desru~oa.' de alti clinicieni care analizeaza rolul limbajului in conceptualizarea dimensiunilor temporale la schizofreni ~i stabilesc 0 "restrangere a campului temporal" (S. situa\ie asemaniHoare este intiilnita in cadrul productivitatii onirice. ar fi yorba de 0 "retrimitere in timp" la "stadiul preobiectal". dar se poate afirma ca bolnavul traie9te un timp bipolar prin prisma dimensiunii personale 9i sociale a acestuia. am observat ca la bolnavii schizofreni exista 0 anumiUi corespondenta lntre gravitatea afeqiunii 9i gradul de scotomizare a viitorului. ele fiind organizate 9i folosite in diverse activitati.0 relativ buna posibilitate de estimare a duratelor timpului fizic. este reluata si . 1.tendinta de negare a faptelor~i evenimente10r traite in timpul bolii. aceasta se desf'~oara in viziunea deliranta a bolnavului.delirului sau. bolnavul neaga carac. . nu este vorba de 0 disociere a perceperii timpului. embrionar.incapacitatea atitudinii prospective ~i de proiectie in viitor. pnn asupra prezen tul'm. dar ii recunoa9te caracterul obiectiv ~i 11apreciazli in mod realist in afara delirului. observatii asemanatoare au fast efectuate eu mult inainte de catre psihologi. mtrucat el tr1iie9te un delir a carei amplitudine are deseori un caracter fantastic sau onirie. . care consta in reducerea pana la anulare a trecutului ~i mai ales a viitomlui In contrast eu ipostaziereaprezentului.pnde. tn relationarea sociaHi. mai exact. o 9.2. . ""d"H prmecuve . Aceasta ultima observatie .' .condensarea. Dincolo de aseqiunile prezumtive ~iinter. Perceperea timpului in psihozele delirante.ra in prezent. fapt care duee la modificarea timpului social 9i a raporturilor acestuia cu timpul personal. p. ~ au aratat ~. "al ~teptarii necon~tiente a satisfacerii erotice" . 119 .terul obiectiv ~i real al duratelor. ~l §Cu]ZOd-em care.Pretarile~peeulative ale psihanalizei. Urni autori psihanali~ti considerli ins a boalcica 0 reintoarcere a pacientului in starliul primitiv ~inestructurat al primelor luni de viata embrionara.~ !n::area p~H::Hmp!i. sa-~i regaseasdi unitatea.0 buna orientare temporo-spa\iala ~i autopsihica. De fapt. se eonstata ea a~tia 'prezinta:' . comprimarea duratelor de boaUi parcurse. in sensul ea unitatile timpului fizic nu par modificate. 1974. Analizand clinic acest ~spect. !n ceea ce prive9te trairea timpului.disociere ~i dispersie. indiferent decontinutullor tematic. . pacientul neaga timpul in perspectiva delirului sau. go. mentionam cen. Arieti. datoritii.etarile asupra timpului la holnavii sehizofreni. Su. • fapt pc care 11interpreHim en 0 expresie a dificultatii discriminarilor realului de ariile incerte ale posibilului.

paranoicul nu este un bolnav care prezinta delir. in paranoia. fapt pentru care au mai primit denumirea de psihoze periodice. delirul nu are caracterul provizoriu. bolnavul poate fi orientat mai ales asnpra viitorului. Dadi admitem ca nu exista 0 boalrl a timpului. fapt eare a determinat denumirea acestor forme de manifestare drept psihoze cicloide.pe de alta parte. care prin subordoriarea ~iilliantnirea lor catenad vor servi drept noi argl. fumizandu-i noi date. ci ~i ansamblul ei. Perceperea timpului in psihozele afective. 9. 0 entitate nosografidi in. "acum ~i aiei" eonstituind pentru el obiect de continua referinta. timpnl nn mai poate ti apreciat sub aspect tizic. pe de 0 parte. momentIll prezent. tulburarea deIiranta nu prezinta aspeete de clivare sau bipolaritate temporaHi. care tulburarea perceperii timpului sa constituie simptomul major. . monolitidi din care sunt excluse eventualitati. Aeeasta pentru ca. De asemenea. ca in schizofrenie. in psihozele expansive. ci un ins a carni Intreaga eY~stenta este delir. dedit asupra prezentului pe care-l minimalizeaza. existenta bolnavului maniacal pare concentrata ~i redusa la "acum". rigid ~i viguros ce vine sa intretina ~i sa consolideze dc1irul. Drept consecinta a tdiirii timpului in maniera deliranta.lntradevar. ill speci2. in multiple fatete. caracterizate in mod esential prin exaltare afeetiva ~i conduita polipragmatica. putem atirma ca mania ~i depresia sunt afecp. fragment at. de la mobilurile motivationale pana la sistemul atitudinal.unile in care trairea timpului este cea mai intensa ~imai evidenta. ~i ill perspeetiva delirantEi. contradictii sau fapte aleatorii.in paranoia. intr-o unitate ferma. bolnavul eu tu!burare deliranta apreciaza ~i traie~te timpul in functie delirului sau eu care se idcntifica. ci il traie~te ill deplina autenticitate. bolnavul maniacal este focalizat asupra prezentului. ci este incorporat persoanei sale. trecutul ~i viitorul fiind golite de 120 . pe care-l supradimensioneaza. se ipostaziaza ~i chiar se apoteozeaza clipa. pentru pacientul paranoic viifurul i~i pierde caracterul de probabilitate ~i i~i tope~te eventualitatile ~i variabilele intr-un flux unie. Spre deosebire de bolnavul schizofrenic la care timpul parea dezarticulat. in unele stari delirante.l eu eontinut persecutoriu. Ia anumite intervale . celelalte dimensiuni temp orale. episoadele de manie ~i depresie sunt legate de timp prin aparitia lor ciclica.uneori diferite. nu se poate vorbi de un "timp al delirului" ~i un timp al existentei sale soeiale. Ia bo!navul deHrant timpul se prezinta compact. nu se ami intr-o paraleHi eu bolnavul.. In plus. duratele ~i evenimentele acestor durate sunt regrupate ~i subordonate axei de cristalizare a delirului. rcalizand 0 fuziune cu delirul care 1ireorganizeaza nu numai laturile formale ale pers~nalitatii. epifenomenal. De asemenea. de continutul .Spre deosebire de sehizofrenie. fenomenele c1iniee maniacale sau depresive pot evolua intr-o anumita succesiune lnchizfmd un eiclu.3. Datorita aeestuifapt. ill eonseeinta. Bolnavul paranoic nu relateaza deta~at ~i constatativ delirul asemenea schizofrenieului. alteori egale -. palpabil.lmente in sprijinul sistemului ideativ delirant. In aeeasta situatie. la prezentul coneret. De~i prezinta 0 fragiia inseqie ill realitate.

37). Astfel. dimpotrivi'i. 1964. illtr-o desIa~urare lenia. hiperbolizate. !ntr-adevar. M contrast eu refugierea retrospectiva. depresivul nu poate ie~i din timp care este perceput ca desfii~urandu-se lent ~i uneori ca flind oprit.. starea psihiea. polar-opusa maniei. dimpotriva. in planuri multiple. chiar imobile. pe care 0 traie~te amplu. Abstra~i realitatii fizice. sunt subapreciate. ell tendinta de a nu-i seapa nimie din realitate. Rctragerea investitiilor afective. melancolia . Spre deosebire de bolnavul maniacalee "zbura" in timp. depresivii par plonj ati in timp ~i au fast denumiti "bolnavi ai timpului". 119). in virtutea acestor considerente. sunt caracteristici ce concura din unghiuri diferite la repncrea in plan subiectiv. concrete. p. p. Ignorand sau seotomizand dimensiunea retrospectivii ~iprospectiva. viitorul nu este a~teptat. ill exaltare" sa afectiva. Morali-Daninos. apreciaza realiziirile ~i suecesele sale ca fire~ti. 1956. dar nu este niei dorit sau prospectat. Apreciat sub unghiul perceperii timpului. continut. a initiativelor. bolnavul cu manie are impresia curgerii accelerate a timpului. insatisfactiile.ofera cea mai vie impresie a "trairii" timpului.. limitarea aetivitatii la aetiuni ~i mai ales la acte cu cameter stereotip. fiind supraapreciate. Este posibil ca aceasta scotomizare a viitorului sa fie expresia investitiei sale univoc-negative ~i a lipsei oriearei perspective acut traite de paeientul depresiv. momentele de bucurie ~i satisfaetie au un a1t caracter decat situatiile penibile ~i de diseonfort moralafeetiv.. lipsite de semnificatie. De fapt. Binswanger. bolnavul maniacal se caracterizeaza prin "absorbtia trecutului ~i viitorului in prezent" (L. la aeeasta situatie eontribuie ~i faptul ca omul. pacientul depresiv prezinta 0 inaptitudine prospectivii. redimensionarea perceperii timpului din manie ~i din depresie poate fi regasita in amplitudini miniaturale in conditii normale. in psihozele depresive. Desigur. bolnavul maniacal are impresia de concentrare a duratelor si de accelerare a desfa~urarii ~venimentelor. la bolnavul depresiv "iconoclastia trecutului merge mana in manacu iresponsabilitatea fata de viitor" (A. deceptiile. eonfera altrlperspeetiva dimensiunilor temp 0 rale care-i apar bolnavului dilatate. fiind de cele mai muIte ori ignorat sau anulat. ancorat ill clip a prezenta a carei caraeteristica este tranzienta. situatiile traite eu 0 participare afeetiv-pozitiva ofera impresia accelerarii timpului ~i in conseeinta par mai scurte. pentru el. fapt pentru care depresia a fast apreciata ca 0 sincopa a timpului. refLlgiindu-se ill treeut. ill general orientat spre realizare ~i succes. in vivaeitatea sa imaginativa. inscrise in cadrul aetiunilor sale obi~nuite. evidentiind durata traita dureros. in aeela~i sens.~i starile deprcsive in general .. cele traite eu a participare afectiv-negativa ofera impresia incetinirii seurgerii timpului. a prezentului care pentru bolnav se scurgeexasperant de lent ~i-n fata caruia el se rcpliaza. ca ~i illehiderea perspectivelor cu anularea atitudinii prospective. acest fapt este evidentiat ~i in unele aprecieri ale pacientilor conform carora "zilele tree prea repede" ~i "viata este prea scurta" pentrU a se putea "bucura indeajuns de bucuria vietii". Intmcat la ci simptomele au 0 referinta ~i raportare temporaHi. bolnavul eu manie pare fascinat de frumusetea vietii. ill bogatia fluxului ideativ ~i fuga de idei. Privit sub unghiul fenomenologiei clinice. insuccesele nu sunt 121 .

dar ~i a spaiiului. :taraposibilitate de orientare prospectiva. p. sunt neprevazute. ilustrand ceea ce psihopatologia denumqte dezorientare spatio-temporaHi. Anumite plante cunoseute Inca din antiehitate. Incorporat asupra dimensiunilor In spati~. De etiologie traumatica sau a1coolica. car~. a1temp orale. Canabis Indica (din care se extrage ha~i~ul sau marihuana). confabulatie ~i dezorientare. situatiile afectiv-pozitive se desprind mai u~or de noi. " 1n 9. nu pe~tru poate el. imaginea disolutiei temp orale. care este In imposibilitate de a fixa faptele ~i evenimentele pareurse. poate ill eel mai inalt grad. arbustul de Coca (din care se extrage cocaina) etc. spre deoscbire de celelalte situatii c1inice. Cu toate ea in sindromul Korsakov eSIeinvocata in primul rand tulburarea mnezica ~iprosexica. faptpentm care ofera impresia unei existente lip site de istorie. sunt mai repede uitate. in spatiu ~i cu privire la propria persoaniL Aceste momente de bu~versare a con~tientei retrimit la problema unitatii spatio-temporale Intrudt. Bolnavul nu poate relata niei ce1emai semnificative evenimente ale existentei sale (traite ill special dupa aparitia bolii). de unde imposibilitatea de a fi readuse (evocate).bolnavill confuzional 'II 'i" iiI' ii starea disolutie a constiintei. 1981. 9. oferind impresia incetinirii scurgerii timpului ~iimplicit a cre~terii duratelor.planificate.6. bolnavul este caraeterizat mai ales prin ~tergerea no1iunii de timp ~i anularea sensului temporalitatii. sindromul Korsakov conferti. in virtute a acestui fapt. oferind impresia desIa~urarii mai rapide a timpului ~i a reducerii duratelor. dest~uctiei si pulverizarii nu are de con~tiinta timpului duratei. in consecinta. datele ~i imprejurarile nu se seurg dinspre viitor spre treeut. vizeaza nu numai perceperea timpului.5. :taratrecut ~i. poseda . De fapt. 9. . este hazardat a afirma ca substantele amintite influenteaza in mod particular perceperea ~i triiirea timpului intrueat ele produc. ca Papaver Somniferum sau maeul (din latexul caruia seextrage opiul). Perceperea timpului sub actiunea drogurilor.un vid mnezi~. avand a-::tfelimplicatii mai profunde asupra starii sale timice. Fentm bolnav. raman mai mult ~imai putemic ancorate in gandurile ~i amintirile noastre" (G. ilustrat clinic prin amnezie de fix are. "momentele penibile ~i situapile afectiv-negative au 0 mai mare foqa de penetra1ie ~i aderenta psihica. .4. Ionescu. tulburari ale con~tiintei pe fondul carora 122 .pe Hinga alte actiuni asupra psihicului . in diverse grade (in functie de natura substantei ~i cantitatea administrata). 75). face este aprecieri absorbit. ci.proprietatea de a influenta pereeperea timpului. Sindromul Korsakov ~i orientarea temporalii. ceea ce are drept conseeinta cliniea imposibilitatea orientarii cronologice. Starile confuzionale ~i perceperea timpului. dimpotriva. Tulburarile con~tiin\ei sunt caracterizate In mod esential prin dezorientare In timp.ASIfcl. intr. bolnavul are sentimentul neantizi'lrii. evenimente1e cad in gol. venind in prezent.

considernm ca 0 prima observatie care trebuie mentionata este aceea conform careia cronopatologia confirma ~i ilustreaza adevarul fizicii moderne. sau difupotriva ca "prezent etern". Din actiunea lor complexa asupra psihicului. decenii sau 0 viata. asemenea unor imagini fotografice intr-un carusel fascinant. ~tergerea granitelor.psihopatologice mai putemice. plasarea gre~ita in timp a diferitelor evenimente sau imprejurari. In virtutea actiunii lor. hnposibilitatea estimarii duratelor. psihedelice etc. Analiza psihologica a timpului a deschis in psihopatologie un nou capitol care abia in zilele noastre a inceput sa-~i scrie istoria. psihodisleptice. dar mai ales terifiant. antrenand obnubilarea con~tientei. Redimensionarea ~i hiperbolizarea "perceperii" duratelor sub aetiunea drogului este mentionata ~i de Thcophile Gauthier care apreeia ca starea halucinanta ~i teriflanta. "aprofundare infinita" etc. uneori prill expresii metaforice ca "timp oprit". Cercetarile efectuate asupra aces tor situatii au ilustrat insa ca persoanele respective. Semnificatia afectiva a timpului in psihopatologie.apar dezorientari in timp ~ispatiu. "timp fragmentat". continuum-ul temporal apare ca intrerupt. Astfe! Thomas de Quincey descrie la toxieomani"ie~irea din timp" determinata de actiunea opiului. Deseori. Droguri1e naturale amintite tind a fi astazi inlocuite cu altele sintetice. cufundate in confuzie. dietilamida acidului lisergic sau LSD 25 etc.) au fost denumite psihotomimetice. detcnnina inlaturarea reperelor temp orale. pacientul fiind retrimis intr-un treeut impersonal sau in trecutul istoric general ~i obligat sa traiasca "mii de ani inmormantat in sicnc de piatra". afinna ea proportiile timpului ~i ale existentei sunt complet dereglate de avalan~a senzatiilor ~i a ideiJor. retinem tulburarile in orientarea temporaIa care sunt variabile de la 0 persoana la aIta fiind descrise in mod diferit. ca expresie a starii confuzionale in care se afla persoana. redand fazele intoxicatieicu ha~i~. taiat sau decupat ori fragmentat in episoade care se succed caleidoscopic. asupra unitatii spatio-temporale.7. intre momentul actual ~itrecut sau viitor. in incaperi stramte din inima piramidelor". antrenand modificari . cat de impresia opririi lui. nn au posibilitatea aprecierii duratelor ~i nici con~tiinta trecerii timpului. uncle persoane drogate afirma ca in cursul unei experiente psihedelice triiiesc ani. Pe acest fundal confuzional are loc 0 productivitate senzoriala psihotidi ce anuleaza reperele spatio-temporale. care au 0 actiune mai prompta ~i mai ampla asupra sistemului nervos. Baudelaire. De~i studiile se afla la inceputullor. psilocibina. La randul sau Ch. ar dura sute de ani. produsa de ha~i~ul eu care se droga. 9. "timp discontinuu". aceste substante (printre care se inscriu mescalina. ea ~i altele cu actiune asemanatoare. In consecinta aici nu este vorba atat de incetinirea derularii timpului. impreuna eu mumii ~i sfinc~i. Intr-adevar orice tulburare a perceperii timpului este insotita de tulburari in 123 . deseori cu un caracter dramatic. Datorita acestui fapt. Substantele amintite. de~i in realitate era yorba doar de zeci de minute.

1953. prin caracterul sau imprevizibil sub raportul evenimentelor 9i situaWlor pe care Ie aduce. 124 . Mexico City. Excerpta Medica Foundation. in general pentru bolnav. timpul. 290-332. 1923. pipait. W..putem afirma di prima confera un grad mai mare de anxietate 9i perplexitate.. Psychiat. Payot. Baudelaire. Timlml este susceptibil ue a aduce nu numai evenimente cu implicatii negative asupra bolnavului. noastre m . 117. Maria. Symp. Arieti. Costiner. f01\a omului manifestandu-se m mod concret asupra lui. 1974.. accentuand confuzia bolnavului. Spre deosebire de timp. Paris. Kleitman. Symposium on rhytms. el poate fi dominat. Untersuchungen iiber Veriinderungen del' Chronognosie im Alter. contorsionat de incertitudini. 1967. este indlrcat de temeri. N. Proceedings of the IV-th Pan american Symposium on Pharmacology and Therapy. E. Disertation. Basic Books. Les paradis artificiels. 1. Halberg. Filozofie. C. Psychophysiology of Sleep and Dreams. ~i col. orice dezorientare In timp este InsoWa. G.). Masson. Evol. Bel-Air Geneve. 273-274. p. p. Prin aspectul sau subiectiv. chiar· afunci dnd este intins.. Fraisse. virtutea caracterului lor concret-matelial. terapia de mediu 9i socioterapia fiind considerate ca premise ale acestei actiuni. timpul cstc neJini~titor pentru bolnav care. de unde efectul terapeutic pozitiv al deplasarilor in spatiu. G.. Biocronometrie # trdirea timpului Inpsihopatologie. p. Analele Universitiitii Bucure~ti. Rejtexions sur Ie temps et l'etique... in virtutea bolii sale. S. S. Ed. tratarea efectului angoasant pc care timpulll detem1ina asupra unor persoane. Bibliografie Arieti. Nilson. Paris. p. New York. Basic Books.. Binswanger.. trebuie edificata pe taramul felID ~i tranchilizant al spatiului. 1968. p... De aceea. Ionescu. Spa~iul are un rol tranchilizant. 1966. Bucure~ti. P. Timp psihologic . Gschwind. Regularly occurring periods of eye mobiiity and concomitant phenomena during sleep. Con~tiinta faptului ca spatiul poate fi supus confcra omului m general 9i bolnavului psihic in special impresia de lini~te 9i certitudine.. 7-39. 1978. 185. 118.orientarea spapalii. M. p.. New York. Costiner. Ch. L. p. Science. dar el poate pune ~punctmsa~i existentei acestuia ceea ce-i spore9te caracterul anxiogen. este mai anxiogen dedit spatiul. ale cami repere sunt mai accesibile simtiriIor . Dement.30. 1956. mai mult. 1969. 65-77. mtr-un grad variabil.. Cycles biologiques et psychiatrie. ed. 1936. transformat. Introduction a la psychanalyse.aspecte patologice. Georgescu). ill American Handbook of Psychiatry (S. Edit. Fl. Aserinsky. 37. De~i greu se poate realiza in plan clinic disjunctia mtre dezorientarea temporaHi 9i dezorientarea spatia13. London.. de 0 dezorientare in spatiu. Freud. m virtutea aspectului sau subiectiv. 1981. 257-266. Medicala. 246-248. Basel. Paris. Filozofie $i mediciniI (red. spatiul poate fi vi'izut. 1948. Le rhytme veille-sommeil et I'estimation du temps. p. El. Interpretation of schizophrenia..

).. 9tiintifica. 250-254. L 'evolution de la memoire et de la notion du temps.S. 1965. 1978. Popoviciu. ill Psychosomatique et chronicite (red. Ro~ca. OJ 125 . Bucure~ti. 624-659. 9tiintificii. Intern. Adaptarea temporala a omului. p. Paris.. Rof:t\varg. Univ. Ralca. M. Esprit. 1972. Bucure~ti.P. didactica ~i pedagogica. Vaschide. Esquisse d'un abord stnlctural des etats deficitaires. 10.L. Bucure~ti. Paris. Scrieri din trecut In filozofie.. AI.L. J. L. L:mg. Confrontations Psychiatriques. P. Sommd normal ~i patologic. Edit. red. Edit. Paris. ldeea de timp In cOIl~tiillla moderna. Edit. In Psihologie generala (AI. on Child Psychiatry. 1918. N. "Revue Roumaine des Sciences Sociales".. France. p. E. Imm..26. Percep. 1973.tizlIliipure.tia timpului. 1964. F1arnmarion. Les debiles mental/x. p.P. p. psihologie ~i patologie. H. 1. L. 1972. 1966. 117-122. Maloine. Amdnarea.2. Ro~ca.:' "Minkowski. p. Ma1oine. Preliminary observations of the sleep-dream pattern. Bucure~ti.'60-72. Ralea. Bucure~ti. 1964.... 95-l!. Traite de psychopathologie. St. M. L' evolution dans Ie temps de souvenirs pathologique. M. L. p. condi/ie specified a psihologiei umane. 160-194. AI. 1982... p. 55-66. Edit. sene de Psycho1ogie. Paris. Edit. C1uj-Napoca. 31-51. Popoviciu. Abou1ker et col.. Vislll. 1969. Medicala. p. E. Lungu. R..9. G."-. 39-52. 1976. Le sommeil et les reves.. P.. 1958. Scrieri din trecut In literatura ~i filo=ofie. Milcu) . P. In Omul In lumea contemporana (red. Janet. A. Probleme de fzziologie. Press. The experience of time in ontogenesis and psychopathology. Kant.. Critica ra.. New York... Bucure~ti.. ~i col.A. 1957.S.). Paris. 1928. Series of Monogr.A. E. Mora1i-Daninos. Dacia. In Problems of Sleep and Dream in Children.- Ionescu. Zazzo.

ci ~i asupra acceptiunii acordate notiunilor semiologice. McQueen. Daca obsesia diagnosticului este. de conditiile avute spre a Ie gasi 0 aplicabilitate. demersul in~uctiv d'ilauzind analiza clinica. 53). 8). Aceasta mtruc5. este necesar a analiza nu numai corespondenta diagnosticului cu realitatea clinica ci ~i confirmarea lui practica. ai unor anumite teorii patogenice ~i sisteme diagnostice. Aceasta analiza se impune intrudit. printre medici. gr. V. in special. Ideea diagnosticului a marc at gandirea c1inicienilor mtrucat. univoc orientata spre conc1uzia diagnostica. de cunoa~tere a bolii prin analiza clinica (diagignoskein. inegala. analiza criteriilor acestui sistem. Ionescu. "suntem adeptii unor anumite orientari clinice. ci ~i de modulm care acestea au fost invatate.t. instructia ~i formarea lor medicaHi este msa neunitara. Aceste variabile au implicatii nu numai asupra procesului elaborarii ~i formularii diagnostice. ca ~i a gradului de izomorfism intre elementele sale ~i aspectele clinice reale. actualmente se considera ca "sensul bolii este mai putin evident ded. generala.t se pare" (D. de maiestria ~i argumentarea cu care ne-au fost prezentate. de~i sub unghiul observatiei curente ~i al aprecierii empirice boala este mai evidenta ~i mai concreta dedt sanatatea. 1. gnosis-cuno~tere). nu numai m functie de continutul lor. fapt care-i asigura validitatea.Capitolul V CONTINUTUL PSIHOLOGIC AL DIAGNOSTICULUI CLINIC . De asemenea. p. Modelul medical traditional a impus maniera de investigatie ~i cunoa~tere a bolii. diversitatea lor fiind m functie de variabile personale ~i conjuncturale. 1981. Dificultatile medicinei ~i psihologiei m delimitarea ~i definirea starii de sanatate apar ~im negati vul situatiei. conferindu-le un continut semantic nuantat de la un specialist la altuL 127 . conferind continutului sau sensul semantic adecvat ~iutilitatea. 1978. pre cum ~i de particularitatile noastre de personalitate" (G. Aceasta s-a impus m activitatea practica a medicilor ca un atribut axiomatic ~i ca un tel inerent a1 cunoa9terii bolii. in analiza starii de boaIa m general ~ia diagnosticarii bolii in cadrul fiecarui domeniu clinic. mca de Ia mceputul studiilor. Epistemologia clinidi ~ivaliditatea diagnostidi. ~ianume. a acompaniat instructia ~i formarea lorprofesionala. dia-prin. fapt ce aduce in discutie sistcmul diagnostic a1bolii. p.

Aceasta intrucat. 1981. este necesar a analiza nu numai corespondenta diagnosticului cu realitatea clinica ci ~i confirm area lui practidi. Aceasta s-a impus in activitatea practica a medicilor ca un atribut axiomatic ~i ca un tel inercnt a1 cunoa~tcrii bolii. gr. 127 . ~ianume. conferind continutului sau sensul semantic adecvat ~iutilitatea. V. De asemenea. conferindu-le un continut semantic nuantat de la un specialist la altul. Ionescu. ci ~i asupra acceptiunii acordate notiunilor semiologice. mca de la mceputul studiilor. McQueen. de maiestria ~i argumentarea cu care ne-au fost prezentate. p. ci ~i de modulm care acestea au fast iTIvatate. printre medici. ai unor anumite teorii patogenice ~i sisteme diagnostice. Aceste variabile au implica~ii nu numai asupra procesului elaborarii ~i formularii diagnostice. univoc orientata spre concluzia diagnostica. 53). 1. nu numai in funclie de continutul lor. de cunoa~tere a bolii prin analiza clinica (diagignoskein. inegala. Aceasta analiza se impune lntrucat. Modelul medical traditional a impus maniera de investigalie ~i cunoa~tere a bolii. instruclia ~i formarea lor medicala este insa neunitara. Epistemologia clinidi ~ivaliditatea diagnostica. a acompaniat instructia ~i formarea lor profesionala. In analiza starii de boala In general ~ia diagnosticarii bolii In cadrul fiecarui domeniu clinic. analiza criteriilor acestui sistem. diversitatea lor fiind m funclie de variabile personale ~i conjuncturale. Dificultatile medicinei ~i psihologiei In delimitarea ~i definirea st1irii de sanatate apar ~iin negativul situatiei. demersul in\luctiv caHiuzind analiza clinidi. fapt care-i asigura validitatea. de conditiile avute spre a Ie gasi 0 aplicabilitate. gnosis-cuno~tere). generala.Capitolul V CONTINUTUL PSIHOLOGIC AL DIAGNOSTICULUI CLINIC . in special. 8). 1978. pre cum ~i de particularitatile noastre de personalitate" (G. actualmente se considera ca "sensul bolii este mai putin evident dedt se pare" (D. fapt ce aduce In discutie sistcmul diagnostic al bolii. ca ~i a gradului de izomomsm lntre elementele sale ~i aspectele clinice reale. de~i sub unghiul observatiei curente ~i al aprecierii empirice boala este mai evidenta ~i mai concreta dedit sanatatca. Daca obsesia diagnosticului este. "suntem adeplii unor anumite orientari clinice. Idcea diagnosticului a marcat gandirea clinicieni10r mtrucat. p. dia-prin.

fazele de remisiune ale diverselor afecliuni. in general estompata. veritabile trepte epistemologice ~i instante dialectice ale ralionamentului clinic spre elaborari diagnostice. ~tiut fiind ca semnificatia diagnostidi a unei fenomenologii clinice uu este in relatie eu intensitatea manifestarii sau ell dramatismul prezenH'irii sale. . ci de bome cronice. care printr-o inmanunchere specifica alcatuiesc sindroamele. privita 128 . . Aceasta constatare prime~te un accent mai ferm in condi1iile medicinei actuale in care. ea numai corespunde modelului traditional al bolii. spore~te aria patologiei c:ronicitatii. datorita mijloacelor terapeutice. curbe de evolutie ~i fOlme de remisiune relativ predictibile). relativ concrete ~i cu valoare general a. ceea ce impune 0 restructurare ~i 0 reconceptua1izare a diagnosticului.prezinta un tablou clinic a1catuit din elemente semiorice evidente. gasindu-~i sorgintea pe domeniul fiziologiei ~ipsihologiei. in numeroase cazuri. Sesizarea ~i distinc1ia elementelor patologice ale acestor condilii au 0 importanla bine cunoscuta. tt .starile patologice de mai mica amplitudine clinica. Element princeps de Ia care trebuie sa porneasca 0 c1asificare ~ipunct forte ill orice sistematizare. Universul patologiei actuale este insa schimbat (in virtutea unor clarificari etiologice darmai ales prin interventia unornai mijiaace terapeurice). Diagnosticul medical ~isupozitia etiologidi CriteriiIe veridicWitii . morbiditatea fiind dominata nn de bolile acute.se bazeaza pe 0 distinctie rdativ limpcde fala de normalitate. oridirei taxonomii nosografice ca si " elementele esentiale ee fundamenteaza sistemele diagnostice sunt argnmentele etiologice. . condiliile fiziologice 1mbradi aspectul trebuintelor a caror satisfacere cheza~uie~te sanatatea. dincolo de domeniul patologiei.Variabilitatea semnificaliei simptomelor ~i investirea ca diagnostic a unel fenomenologii clinice este mai puternic implicata in: . viata pacientului este salvata dar boa!a nu este total ~iireversibil inHiturata. caracterizata printr-o fenomenologie clinica discreta dar de lunga durata. 1ntr-adevar. printr-o orientare clinicoterapeutica adecvatii. criteriile tradi1ianale de validare a bolii care se Inscriu in sistemul diagnostic actual au in vedere mai ales bcala acuta care: . unde vizeaza studiul conditiilor care asigura modul de funqionare a organismului. vag evidentiata. Astfel. Pe un plan superior.perioadele de debut. Problematica etiologiei are insa izvoare adanci. amplitudinea ~i dramatismul manifestarilor acute diminueaza in favoarea prelungirii evolulici lor.eviden1iaza 0 anumita procesualitate (eu modalitaM de debut. cunoa~erea cauzala in medicina of era posibilitatea orientarilor terapeutice ~i a prezumliilor prognostice. 2.

In felul acesta. In felul aeesta. biologice. Diagnosticul medical ~iparadigmele patogenetice Postuland existenta tulburiirii intr-un anumit loc din organism. Datoritii aeestei situatii. Aceastiisituatie se intaIne~te de cele mai multe ori iIl medicina interna dar ~iin alte domenii medicale.nedescifrarea etiologiei impieteaza asupraterapiei care.pot fi confundate manifestarile de debut ale diverselor boli. unii clinieieni eonsiderii caboala este sinonima cu leziunea sau eu destructurarea organica. ca dermatologia sau oncologia. eu manifestiirile ample ale unor afectiuni lipsite de gravitate. ci ~i sub unghi psihologic. pe masura aprofundarii ~iimbogatirii cunoa~terii cauzaliUitii se poate realiza insa 0 anumita corelare a informatiei obiective. la ce1e psihologice. actiunea terapeutica vizeaza eliminarea foearului patologic. . viteza de sedimentare a hematiilor etc. conform unui criteriu axiologic. elemente semioticc ca: febra. in pofida numeroaselor substante farmacologice imaginate.. de asemenea. antiagreganta sau eoronarodilatatoare poate avea un efect salutar in cardiopatia ischemica. predominant simptomatlc ~i periferic procesului patologic. prin administrarea unor sub stante alcalinizante se poate neutraliza hiperclorhidria. cu eriteriile valorice fundamentale. trebuintele se Inscriu intr-un sistem taxonomic. intrucat: . respeetiv fenomenologice. Astfel. fenomen intalnit in specialita!ile chirurgicale.nu numai in plan fiziologic. diagnosticul medical beneficiaza de consecinta terapeutica ce preconizeazii neutralizarea fenomenului morbid pentru a favoriza sau realiza vindecarea. . ameliorandu-se 0 gastritii hiperacidii. este suseeptibilii de confuzii datoritii slabei specificitiiti simptomatologice. analiza trebuintei impliea un element de valoare. 129 I J . dar ~i constante biologice ca leucocitoza.0 nosografie bazata pe eriterii semiologice. 3. insufieient analizat pana aeum in medicina datorita iimitelor cunoa~terii in domeniul etiologiei. de la trebuintele elementare. sociale ~ichiar morale. durerea. .incertitudinile din aria etiologica ~i slaba validitate diagnostica impiedica elaborarca unor criterii evolutive sau a unor aseqiuni cu valoare prognostica. In alte eonditii insa.ee!e mai multe entitati clinice (exceptand bolile infeetioase) de~i bine delimitate ~i diagnosticate nu au 0 etiologie cunoscuUi iar obseuritatea dindomeniul cunoa~terii cauzelor se rasfdnge asupra validitatii diagnosticelor intrucat. un pansament gastric asociat cu medicatie antalgicii poate remite un puseu u1ceros. uneori. i~i mentine caracterul nespecific. astfel. nici 0 diagnostieare sau sistematizare nu prezinta 0 realii valoare daeii nu este bazatii pe eriterii eauzale. medicatia betablocantii. nu prezinta 0 specificitate nosografica ~inumai ell rezervc pot fi folosite in supozitia diagnostiea. ea ~i formele clinice u~oare ale unor boli in esenta severe. cauzale. cefaleea. aeeasta. In stadiul actual al cuno~tintelor medicale asupra etiologiei se constaUi insa ca: .

iar fenomenologia clinica. Schneider. 94). sunt mai vag diagnosticate. modifican biochimice sau enzimatice. 4. mai clarificate. faetorii psihotraumatizanti din mediu (in functie de intensitatea. durata ~i semnificatialor) pot detennina. sub aspect patogenie sunt inca neelucidate.. Desigur. eu toate ca nu a fost adoptat. Mentioniim faptul ca ~i patologia psihica a cautat sa se confonneze acestui model patogenic. 11U Ii s-a evidentiat un substrat organic. intrucat pune sub semnul intrebarii existen\a.punct devedere este surprinzator. ca boli. 1962. sub aspect patogenic. desigur extrclll. p. a principalelor entWiti nosografice carora. corporal ~iorice manifestare psihica anonnalii devine boala in masura in care prezinta un substrat organic incontestabil. Sub unghi opus. detenninaUi de situatii conflictuale. DiagntlStiCul medical ~i consensul sociocultural Faptutc!nu existA 0 definitie unanim aeceptata a starii de sanatate ~iniei 0 delimitare intre boaUt~i nonnalitate. al bolilor psihice. psihotraumatizante sau frustrante. tn virtutea acestui principiu. stan nevrotice sau boli psihosomatice bine constituite. boala. diferenta sp~jiica. prin con~tientizarea stiirii de boala. autorul prezinta 0 taxonomie a manifestarilorpsihiatrice in care majoritatea entitatilor nosografice. unii psihiatri postuland ea "boala exista numai din punct de vedere somatic. a numi boala orice fenomen psihopatologic este un fel nesanatos de a te pierde in metafore" (K. respectiv biochimic. este considerata drept "conduita omului care sufera dezorganizarea functiilor sale". p. postuland ca numai tulburarea determinata de un proces organic sau dc consecintele lui functionale intrune~te atributelc notiunii de boaUt La cealalta extrema se polarizeaza opiniile carc absolutizeaza psihogeneza ~i considedi di "boala in sine imbraca 0 semnificatie care nu are nimic eomun cu mozaicul 1974. 154). leziunilor ~i simptomelor . Daca in prima categorie manifestiirile clinice sunt. fie in mod indirect. leziuni organice. pana acum. tn afara de aceasta constatare. Acest punct de vedere poate fi constatat ~i in definitiile"asupra bolH jp. fic in mod direct. spore~te dificultatile edificarii diagnostiee ~i ale ineadrarii nosogra~( 130 . absolutizeaza organogeneza boHlor. care leziunea constituie genul proxim.. afectiunile din a doua categorie. lipsite de un substrat organic sunt considerate ca "variante anonnale ale existentei psihice".desigl. de¥i mai freevent intalnite. mai u~or diagnostieate ~iterapeutic mai efieient influentate.lJ/ microscopica. ~ Acest mod de abordare. Pentru adeptii acestui punct de 'ledere. pot detennina 0 perturbare a functiilor fiziologice. de Ajuriaguerra. Pentru cei mai multi psihiatri a~est. la care a fost adesea redusa" (J. acest ipotctic punct de vedere ar putea fi confinnat in vii tor cand progresele etiopatogenice VOl' evidentia fundalul organic. iar terapeutic mai greu eontrolate. la anumite persoane.

Mentionam insa faptul ca abordarea idiografica. Restrangandu-~i aria utilizarii din domeniul somatopatologiei. ci ~ianormalitatea (ca deal tfel ~i starea de sanatate) nu pot fi corect studiate ~irealist apreciate dedit in contextul rela'~iilor socioculturale. se afla actualmente in umbra unui empirism individualizat intrucat criteriile sanatatii ~i bolii sunt in functie nu numai de "varsta. deviere de la normal ~i anormaIitate. anorma1itatea se evidentiaza de cele mai multc ori prin tulburari ale . se considera ca nunumai boala. anormalitatea se refera in primul rand Ia structura ~i organizarea psihica. Abordarea idiografidi ~i elaborarea diagnostica. punct de vedere biologic. 1966. 4. 2). apariine dezvoltarii ~tiintifice a medicinei ~icorespunde vecruului dicton rupocratic dupa care trebuie avut in vedere bolnavul ~i nu boala. comportamentului ~i conduitei care. sex ~i dispozitiile innascute ale individului". ea vizeaza in special comportamentul iar in acceptie jaspersiana exprima dezvoltarea psihica patologica de natura sa transforme persoana de-a Iungul istoriei sale intr-un mod comprehensibil.1. notiunea de anormalitate i~i organizeaza continutul ~i se extinde in domeniul psihopatologiei. in anumite medii socioculturale. ale mediului cultural in care individul a fast crescut ~i traie~te in prezent" (R. 0 schimbare survenita in modul obisnuit de a trai al unui individ. p. prin esenta ~i fenomenologia lor. in timp ce boa la. . Astfel. Sub alt unghi. de boaIa ~i de anormalitate depind de asemenea de unghiul sub care sunt analizate. Ahrenfe1dt. bazata pe 0 epistemologie individuala. 1972. notiunile respective folosindu-se ca sinonime sau 'in acela~i context. astfel. conditiile amintite nu pot fi intelese in mod abstract. cat ~i intelectual sau emotional" (A. 1975. De aceea. Totodata. (D. implica intotdeauna un aspect procesuaI. Spre deosebire de anonnalitate. in timp ce boaia se edificaprintr-o procesualitate care otnscrie in domeniu! patologiei medicale. Sabshin. au implicatii sociale. p. ci numai "in functie de norme culturale. in timp ce boala vizeaza procesul morbid caruia Ii determina modelarea diagnostica. atat din intelee:em . 0 discreta leziune sau 0 u~oara perturbare functionala este apreciata ea . ci si . ca fapt individual. de diferente individuale ~i de climatul social al vremii care stabile~te gradul de toleranta fata de devianta. ° 131 . In acela~i timp. p. respectiv al insu1ui care prezinta conditia c1inica (abordarea idiografica) sau a1 grupului caruia pacientul ii apartine (abordarea nomotetica). se considera ca "prin anormalitate. Offer ~i M. R. Evaluarea ~i validarea starii de sanatate. Scoppa. consideram ca normalitatea tinde a se institui ea notiune de fundal. deviere comportamentala ori maladie. Astfel. de expectatiile ~ivalorile societatii. notiunea de boala se refera in mod esentialla 0 anumiHi proccsualitatc care creeaza un hiatus ~i 0 denivelare (evidente ~i incomprehensibile) in continuitatea existentei insului. pe care eel in cauza 0 dezvoIta intr-o maniera personala. In virtutea considerentelor amintite precizam ea notiunea de anormalitate tinde sa paraseasca domeniul medicinei organice fiind inlocuita cu notiunea de IezionaI ~i respectiv disfunctiona1. astfel. de interferente profesionale. "de conditiile . 60). 463).In urma unei analize asupra studiilor de specialitate ~i a investigarii opiniei clinicienilor am constatat ca nu se face 0 distinctie ~i0 delimitare intre boaHi. sociale si .""".

obiceiurile.TJ.atate s:m de boala. ci sunt validate 1anivelul grupului social in care el se afla integrat. ci ~iatitudinile membrilor gmpului fat<~ de starile designate ~idiagnosticate. modul c1asic de exanlinare ~iprocesul de diagnosticare capata un caracter de tehnicizare. ambele af1ate sub puternice infiuente socioculturale ~imodelate de sistemul de valori al grupului ~iepocii. 4. radiologica. in majoritatea cazurilor.esitatea validarii diagnostice ~i a interventiei terapeutice. limitiindu-i-se pana la anulare componenta psihologica ~i dimensiunea anamnestica. intra in cadrul obiceiurilor" (J. "muIte manifestari . viziind modificarea organica sau perturbarea biochimica.1. Orientarea nomotetica ~i perspectiva diagnostica. de Ajuriaguerra. bolnavul se considera minimalizat. anamneza clasica. efectuata in scopul aprofundarii cunoa~terii ~ipromptitudiniidiagnosticarii. Consideram ca abordarea nomotctica ofera 0 imagine mai clara asupra unitatii dintre aspectele normale ~ipatologice. Caracterul epistemic al examinarii ~i axioma diagnosticarii 5. este asHizi reorientata de la analiza clinica ~i longitudinal-istorica la cercetarea biochimica.boala ~i diagnosticata. bioelectrica. din punct de vedere moral el se simte prejudiciat. medicul realizeaza un proces de diagnosticare a bolii ~i nu a persoanei bolnave. examinarea c1inica tinde sa devina exc1usiv somatica. in alte medii socioculturale. eventual experimentat. ignorat. De fapt. perturbari elinice manifeste sau afectiuni evidente sunt rninimalizate sau ignorate. Aceasta ilustreaza ca atat starea de sa. Demersul tehnic al diagnosticului clinic. care este explorat.particulare care pot fi considerate ca patologice lntr-o tara. 153). 5. manipulat. p. actul insu~i al diagnosticarii accentueaza imagine a prejudicierii. prezentanduse ca un dialog intre medic ~i aparat. Predominant anatomo-fiziologica. ceea ce implica neeesitatea de a fi tratata. neglijandu-se ner. el stabile~te un diagnostic nosologic. ce respecta ~i valoriza personalitatea pacientului. 132 --- . cuno~tintele ~i credinte1e unul grup social nu influenteaza doar notiunile. Desigur.examenuI clinic dialogat fiind astfel deturnat. Datorita acestui fapt. se desfa~oara. Sub alt unghi. ipostaziat ca obiect. Mai ales in institutiile medicale dotate cu 0 bogata ~i complexa aparatura. sunt acceptat~ in. fara cuno~tinta bolnavului . In felul acesta. Tocmai de aceea. Laborioasa ~i sofisticata investigatie paraclinica. In antiteza cu abordarea idiografidl. cat ~i diagnosticele consemnate .2. prin aceasta delimitare a procesului morbid.aWi tara sau 1974.nu pot fi considerate numai la nive1ul insu1ui luat izolat. dimpotriva. orientarea nomotetica i~i inscrie ca deziderat cercetarea influentei sociale asupra evolutiei insului sanatos sau bolnav.

5.care nn este superpozabil cu cel personologic (intrucat a spune "aveti ulcer" nu personalizeaza boala ca in apelativul "sunteti u1ceros").. . .2. spre diagnostic.rientativ sub aspect terapeutic. Aceasta prima etapa estc de culegere selectiva ~i de inventariere descriptiva a elemente!or semiotice ~i paraclinice. a investigatiei. 482). Denumifea sindromului este in functie de zona anatomidi interesata (ex. sindrom dispeptic. fenomenologidi.1. p. 5. Instanta simptomatologica a diagnosticului clinic.2. astfel. cat ~i pentru cauzele psihice si sociale" (K. Intr-adevar. aceasta apartine judecatii clinice. ci eventual clinica. este decisiva. Prejudiciul moral al diagnosticarii poate fi ins a ame1iorat prin maniera examinarii. a examinarii si Pe baza accstui ansamblu .). Instante epistemologice ale diagnosticnlui clinic. sindromul nu are specificitate etiologica ~inici patogenicii. Prima instanta a procesului diagnostic este simptomatologica (semiotica. sindrom extrapiramidal. prin experienta. informatia ~i intuitia lui. Astfel. flind predominant obiectiva.2. 133 . de elementul fiziopatologic' sau metabolic dominant (sindrom de insuficientil circulatorie cerebral a. 62).2. fiind ilustraHiprin selectarea ~iabstragerea datelor semnificative din trei arii de cunoastere: a relatarii. predominant anaiitidi). In unele afectiuni sau pentru unii medici. sindrom de neuron motor periferic). fiind esential subiectiva. fiind totodaHl preponderent ebiectiva. 1971. sinteza a datelor oferite de pacient. care prin specificul sau releva natura ansamblului semiotic. sindrom obsesiv etc. este instanta sindromologica a procesului epistemologic ce face posibila orientarea terapeutica. in care contributia clinicianului. sindrom hipoanabolic) sau de insa~i denumirea simptomului caracteristic (sindrom pruriginos. Weise.p. cantiire~te valoarea pentru diagnostic a fiecarei date clinice sau de laborator" (M. Voiculescu. pre cum ~i a cuno~tintelor clinicianului.. Daca prima etapa apaI1ine in mare masura faptelor ~i dateler. din ansamblul informatiilor medicul desprinde elementul semnificativ al situatiei clinice ilustrat decele mai muIte ori sub forma unui simptom. Instanta sindromologica a diagnosticului clinic. printr-un efort de sinteza ~i esentializare. 5. dqi . Demersul investigatiei cuprinde anumite instante sau etape ale unui preces epistemologic ce conduce. sindrom hemoragipar. aceasta teza fiind valabila atat pentru cauzele somatice ale bolilor. in sensul ca factorii cauzal-genetici nu sunt cuprin~i in particulariHitile sindroamelor . 1972. in final. sindrom depresiv. acela~i sindrom poate fi intalnit in afectiuni de natura diferitii ~inumai iIi anumite situatii el poate prezenta particularizari nosografice. aceasta a doua instanta a rationamentului . Aceasta instanta a demersului diagnostic a fost criticata de unii clinicieni intrucat "sindroamele nu permit nici 0 indicatie cu privire la raporturi certe fata de corelatii etiopatogenice. In a doua in~tanta are loc un proces de ierarhizare a datelor ~i de sesizare a semnificatiei lor patologice. informational "clinicianul este acela care evalueaza.

cu cat aceasta este mai putin directiva. odata eu minimalizarea examcnului anamnc3tic a fost rcdusa. elueidarea lui apaqinand anatomiei pato!ogiee. in bolile psihosomatice ea este slab predietiva. care ilustreaza secpunca longitudinaHi.2. disponibilitatea ascultarii. ascultarea peate fi unalizata sub trei aspecte: . . eu cat decurge intr-un mod mai putin dirijat. necesara In procesul de relationare. fiind uneori eliminata din cadrul activitatii c1inice. 6.3. aceea a diagnosticului. In nevoia Iui de relationare ~i de participare la elucidarea diagnosticului. personal a ~i eredofamiliala. simpla inspectie sau observatie evidentiaza diagnosticul. A treia instanta a acestuia presupune a analiza istorica. 0 premisa a diagnosticarii: aptitudinea ascuItarii In medicina cIinica actuaIiL angajata in amplul proces al tehnieizarii. diagnosticarea intrucat "inainte de a putea ajunge la diagnostic. Precizfun faptul ca nU!naiprin analiza atenta a aparitiei ~ievolutiei manifcstarilor c1iniee in ansamblul conditiilor favorizante (iar cand este posibiI. iar uneori cxcIusa. 5. c1inicianul trebuie sa lnvete sa ascuIte" (M. a e1ementelor etiologiee determinante) se paate accede la cea de-'3 treia instanta.1. Primele daua instante ale procesului de diagnosticare. De fapt.ca disponibilitate fizica a c1inicianului. Instanta nosografidi a diagnosticului clinic. iar uneori conditioneaza. Uneori. Elementul esential al celei de-a treia instante diagnostice 11constituie anamneza care vizeaza nu numai evolutia manifestariIor c1inice. medicul abandoneaza aseultarea nu numai ca mijloc de diagnosticare.ca aptitudine profesionala. . 6. p. semiologica ~i sindromologidi. Daca in afectiunile chirurgicale urmarirea istoriei boli~este in mare masura orientativa pentru diagnostic. aid personalitatea ~i subieetivitatea pacientului aducand cIarificarea decisiva. ascultarea este in stransa legatura cu caracterul directiv sau nondirectiv al anamnezei. 131). Sub to ate aeeste aspecteascuItarea favorizeaza. Ascultarea ca solicitare a pacientului. 1966. Ignorata in cadru! instrectiei ~ifonnarii medicaIe.ca solicitare a pacientului in n~voia Iui de reIationare.clinic este scurtcircuitatii. minimalizandu-i valoarea. realizeaza sectiunea transvcrsaHi a actului epistemologic medical. ascultarea este tot mai puternic IimitaHi. ci ~i analiza istoriei insului. diagnosticul fiind evident InCa din etapa initiaHi a analizei semiotice. diagnosticul nu paate fi precizat sau este In mod eronat formulat chiar dupa pareurgerea minutioasa a celei de-a treia instante a judecaW clinice. a vietii sale in ansamblu. Balint. In functie de domeniul clinic. astfel. cu atat 134 . aIteori Ins a. ci ~i ca aptitudine c1inica.

Intens solicitat ~iintegral angajat in procesul diagnostic ~iefortul terapeutic. Dincolo de disponibiIitatea ce decurge din intelegere. Astfcl. este laotigine 0 trasi'itura. 254).~ in neutralitatea binevoitoare ce trebuie sa-l caracteri~eze. in virtute a acestor considerente subliniem ca ascultarea. ferm-directivata dar in fond scurtcircuitata. eel mai ~li. elementele importante pentru diagnosticare.2. Sidney. care trebuia acordat initial. ca disponibilitate. resimtit . constituind pentru el liantul re1alionarii. medicul cedandu-i astfel mai mult timp decat eel necesar. Aceasta Ii conferaincredere. Caracterul elocvent al ascultarii este. anarnneza Hirge~te campul infonnativ ~i ofera pacientului convingerea ca medicul. Indiferent de natura ori de caracterul psihic sau somatic al afectiunii.de personalitate. p. totodaHi. intrerupandu-l prin intrebari din relatare. Ascultarea ca aptitudine profesionala. nu va omite faptul ca "cel mai bun (C. este interesat de detaliile boW sale. pacientul poate sa nu mai revina asupra unor aspecte anamncstice pe care initial Ie considera neccsare sau in orice caz utile pentm diagnostic. 135 . al culegerii de date necesare diagnosticarii. Alteori. lipsite de valoare informativa. pacientul revine in mod obsesiv cu noi ~i nee senti ale precizari sau poate chiar eu intrebari. pe langaQ vi'idiHi concentrare. considerfmdu-se rejectat sau ignorat. recomandarilor sau admonesti'irilor.de. Ascultarea ca disponibilitate fizici'i.~lini~~~ul sfatuitor este. il stimuleaza in cooperare. 6.1n activitatea clinidi ~iin perspectiva diagnostica. 1970. ascultarea se cere stimulata ~i cultivata ea 0 aptitudine profesionala. amabilitate sau necesitate. ci excesul explicatiilor. inainte de toate.c~jt~~' ~ 6.pacient in momentul relatarii.se asigura bolnavului posibilitatea de a fi ascultat. Prin caracteml ei nondirectiv. la intrebarile adresate pacientului. binevoitor ~i eoncesiv. sfaturilor. clinieianul nu obtine intotdeauna date suplimentare ci. Conditie a instructiei ~i formarii. Dimpotriva.3. in tendinta de a elimina orice divagare. Pe de alta parte. ascultarea este un act psihic ce are un caracter activ ~i presupune. aptitudinea ascultarii devine astfel pentru clinician cheza~ia afirmarii sale profesionale. elocventa ~i concizia clinicianului nu trebuie sa vizeze disponibilitatea ascultarii. capacitate de comprehe'1siune. ci~iin privinta relationarii cu pacientul. De fapt.de cele mai multe ori simple raspunsuri. prin limitarea timpului necesar ascuWirii apar prejudicii nu numai sub aspectul infonnarii. medicul estc deseori constrans spre 0 anamneza metodica. medicul ofera pacientului impresia de frustrare. singurul mijloc de a ca~tiga timp in relatiile cu bolnavul consta in disponibilitatea de a-I asculta ~i nicidecum de a-I respinge sau a-Ilimita. ascultarea nu este tacere saua~teptare efectiva ci participare. asigurfmd premisele pentru 0 buna relationare. pot fi omise. De fapt.

cauHind sa restranga ~i sa focalizeze campul investigarii. metodidi. Urgenta elucidarii diagnostice ~idirijarea relatiei anamnestice 7. sunt cuprinse in scheme relativ standardizatc. Abordarea nondirectiva este de fapt atilt 0 examinare cat ~i 0 intrelinere anamnesticii al carui scop diagnostic se prelunge~te in efect terapeutic. Indiferent de caracterul directivitatii. metoda nondirectiva se cere continuu completata.1. 0 componel1ta terapeutica. spre deosebire de metoda directiva.directiva. orice abordare anamnestiea urmeaza 0 supozipe diagnostica: ea este uneori concomitenta cu prima privire asupra bolnavului. in starile de urgenta medico-chirurgicala. a vietii insului. spre a griibi procesul diagnostidirii. urgenta clinica impunap. a situatiei clinice. Scopul ei este de a obtine istoria boinavului ~inu a bolii. care. dirijata ~i . in insa~i structura sa. aceasta metoda nueste neorientata. intr-o tendinta de cunoa~tere orientaHi exhaustiv. ea vizeaza esentialmente aparitia ~i evolutia tulburarii. ~i de a intelege {rairea situatiei de boala in constelatia sa biopsihosociala.Astfel. In evantaiul modalita!ilor de relationare clinica. metoda nondirectiva contine. Dernersuri esenpale in procesul de diagnosticare.ceeaa istoriei bolnavului. abordarea anamnestidi urmeaza doua directii principale. Metoda nondirectiva cauta sa rcnunte la intrebari. de~i mai aprofundata. fata de a. Aceasta supozitie 136 . intrebari relativ discrete ~inu prea frecvente din parte a medicului reduciind divagatiile ~i orientand expunerea pacientului. care incheie etapa diagnostica ~i c<?nditioneaza interventia terapeutidi. 0 astfel de anamneza pome~te de la ipoteza ca boala cunoa~te 0 etiologie plurifactoriala fiind in esenta ei somatopsihosociala. ca ~iin cazurile in care pacientul nu poateprezenta relatiiri exacte ~ielocvente asupra stiirii sale. Alegerea metodei anamnestice depinde de starea clinica a pacientului ~i de supozitia diagnostidi a medicului. Subliniemde asemenea faptul cii de~i nondirectiva. . veritabile demersuri esentiale in procesul de diagnosticare: .mai extinsa ~itotodata aprofundata. Astfel. caracterul anamnezei fiind nondirectiv.7. Preciziim insaJaptul ca. istoria vietii insului ~i nu a tulbudirii. Astfel. chiar ~iatunci dnd problema diagnosticului a fost elucidata. oferind pacientului posibilitatea unei dit mai nuantate ~i mai apnfundate relatari. se recurge la metoda de examinare directiva in care predomina analiza bolii. Metoda directiva consta in adresarea unor intrebiiri precis orientate. narativa.nondirectiva. se liirge~te considerabil campul informativ. ne<iirijatii.Instaril~ in care elucidarea diagnostica po ate fi temporizata se recurge la metoda nondirectiva.d dirijare ~i esentializare anamnestica. in functie de domeniul clinic. nedirijata. ea fiind in relativa independenta fata de instanta diagnostica. fiind superpozabila acelui praecox Gefiihl al c1inieienilor eu experienta.

0 retroversie uterina etc. neelaborata. pe care 0 prezinta intr-o fonna simpla. Astfel. prin intrebari 9i examinari. In cadrul spitalizarii ins a. RezuItatul estc opus insa cclui scontat. sunt. nesistematizata. in timp ce tabloul clinic psihiatric a devenit 9i mai bine conturat. un osteofit rahidian. In continuarc. pacienti cu 0 anumita structura a personalitatii sunt indu~i in dezvo1tarea ipohondriaca prin comunicarea unor rezultate incerte sau a unor descoperiri aecidentale. intr-un anumit grad. de cele mai multe ori. Descoperirile amintite (de fapt false diagnostice. sperand chiar ca ~i-a ilustrat competenta.oricntcaza demersul investigativ. 0 hemie hiatala minora. sunt acreditate eu virtuti explieativ-etiologiee ale unor tablouri cliniee esential nevrotice. acesta 9i-a satis:facut in mod episodic nevoia sa de intelegere ~i explicatie. desigur. chiar Cll un plus de fervoare.2.. sa fie reinvestigat. In majoritatea cazurilor acestea sunt norma!e Sullreleva mid abateri nesemnificative. La randul sau. constituind "boala auto gena" . comunieate pacientului. care erau. In eventualitatea in care supozitia diagnostica nu este confirmam. care in virtute a spiritului clinic ~i deontologic ar trebui ignorate). investigatia anamnestica poate fi rcluata.J. medicul "ereeaza un alt tablou clinic.. ill primul moment al consultatiei. Spontaneitatca ~iuncori scntcntiozitatea eu care acqti pacicnti prezinta "analizelc". "1-' . •. In aceste situatii. in plus. Clinicianul care Ie-a solicitat. cxista 0 aIta care se dezvoIt5. prin faptul ca a relevat un element sau un aspect eventual mai greu de observat sau. trecand relativ rapid intr-o noua faza. ignorand examenul anamnestic. In fond. dosare eu rezuItatele numeroaselor investigatii. Fara Incloiala ca repetarea examenelor s-a facut sub presiunca acuzelor ~i la insistenta pacientilor. el este acela care ignora ceea ce este mult mai important ~ianume faptul ca evidenpind un element nesemnificativ 137 ./ I. ori au reluat explorarea in mod rcpetat. Mcdicii psihiatri cunosc in mai mare masura decat clinicienii altor domenii medicale ea pacientii eu dezvoltari ipohondriace poarta ~iprezinm. exclude eventualitatea ea cei care Ie-au recomandat. pe care confratele sau anterior I-a ignorat. pacicntuI insistand. in fond asimptomatiee. medicul s-a lasat antrenat 9i a fost manipulat de conduita psihopatologica a propriului sau padent. exista pacienti care consu1ta medicul ~i se interneaza pcntru 0 afectiune real a. un diverticul duodenal. Fernandez. Pc langa iatrogenizarca prin exeesiva ~i nejustifieata explorare. mai complet ~imai eodificat. 11") • p. de solicitare 9i interogatie. mai putin directiv. 7..pune primului.. prin ansamblul actiunilor orientate in vederea unei corecte diagnosti'tari. Diagnosticul- intre necesitatea explorarii ~i riseul iatrogenizarH . 1O'7~ ~. a sperat ca reconfirm area "normalitatiiil probelor va aduce anularca sau amcliorarea anxieHitii prrcientului. presupusul diagnostic somatic nu a fost cu nimic elucidat. normale. fiecareraspuns al examinarii avand un sens confirmativ. de obicei intr-un mod mai analitic. prin situatia de spitalizare. reprezentand. medicul crede ca ~i-ajustificat functia. Aheori. boala iatrogena" (A. care se supr2. nu au cllnoseut rezultatele investigatiilor anterioare.

Caracterul unitar (somatopsihic) ~i veridicitatea diagnosticarii. Diagnosticul compiet. p. primul este diagnosticul cntitiitii nosologice ~i determina orientarile terapeutice. Enid Balint. tulburari ale apreeierii ~i orientarii valorice.man.in eXp~icarea patologiei a oferit pacientului argumentul. 25). Pe de alta parte. de~i impusa de necesitatea investigarii sale prin mijloace ~tiintifice. eonstelatiile motivationale ~i zonele conflictuale intrapsihice. este nivelul tehnic al diagnosticului 9i apartine "unei biologii sau unei psihologii cu 0 singura persoana" (J. Ignorarca subiectivitatii bolnavului ~i ca persoana. Kourilski. nu are in vedere relatia dintre medic 9i pacient. nu osteofitul pana atunci ne~tiut a constituit cauza nevrozei ci evidentierea lui de catre medic. intimp ce al doilea constituie diagnosticul constelapei personologice ~ipermite evaluiiri reabilitative ~i prognostice. permite in linii mari orientarile terapeutice 9i este limitat in privinta aprecierii evo1utiei ~i a formularilor prognostice. Rick. integral. Balint. p. el nu are suficiente resurse pentru edifidiri etiopatologice. fapt care a echivalat cu introducerea "bobului de nisip" in scoica personalitatii anancaste a pacientului.3. 190). 1964. 1966. respectiv cu diagnosticu1 sociodinamic. acest nive1 organic al diagnosticului poate fi complctat cu nivelul psihologic. intrucat fl~tiintacere un bilant exact al fenomenelor morbide: nu numai 0 investigatie a mecanismelOl cognoscibile in sfera organica. diversificarea investigarii somaticc determinata de imperative ~tiintifice. Diagnosticul sociodinamic (al constelapei personologice) are in vedere trasaturile caracteristice ale personalitatii. bazat in special pe morfopatologie ~ifiziopatologie. dar ~i mijlocul de a-~i organiza ~i cristaliza nudeul iatrogeniei. spre deosebire de nivelul personologic al diagnosticului care este rodul examenului unei relatii umane 9i apartine campului biologiei sau psihologiei cu doua persoane. nonconcordante eu normele 138 . al"pacientului total" cuprinde in linii mari doua niveluri: al diagnosticuiui descriptiv-somatic ~i al diagnosticului sociodinamic. Diagnosticul descriptiv-somatic (al entitapi nosologice) se bazeaza in mod esential pe examenul fizic 9i pe explorarile bioiogice. s-a dovedit in fond ne~tiin\ifica. efectuata in vedcrea unei diagnosticari specifice. al examinarii Aprofundarea cuno~tintelor medicale in cadrul fiecarui domeniu clinic. dar dupa depa~irea stadiu1ui amenintarii vitale (a situatiei urgentei medicale). ci ~irecunoa~terea ca fapte reale. M. 7. a fenomcnelor psihice concomitente" (R. Acest nive1al diagnosticului. precum ~i divcrsificarea domeniilor clinice medicale au dcterminat 0 deplasare a interesului si . cf. a avut ca rezultat prejudicierea in ultima instanta! insului cunoa~terii psihologice. Aceasta unilatcralizarc care se manifesti'i tot mai amplu in activitatea clinica dar mai ales in investigatie ~i diagnosticare a ipostaziat a~a-numita "medicina de organ" care de fapt nu corespunde unui domeniu ci unui anumit mod de abordarc. Dificultatea sau imposibi1itatea cooperarii eu pacientul nu ingaduie clinicianului depa~irea diagnosticului descriptiv-somatie. implicit a investigatiilor de Ia suferinta bolnavului Ia explorarea aparatului sau organului afectat.

nivelul sociodinamic se illscrie Cll 0 pondere apreciabila in campul practicii medicale. 8. necesare diagnosticului sociodinamic.-. 139 . . in functie de forma de relationare. ofera posibilitatea reanalizarii ~i aprofundarii datelor ce a1catuiesc diagnosticul nosologic_ Astfcl. 1966. Acest diagnostic implica factori psihosociogenetici. Heuyer. Aceste exigente ale cunoa~terii.nondirectiv-activ-cooperativ. La randul sau.susccptibile de a determina ~iintretine manifestarilc functional-organicc. Combinand modul de abordare al medicului cu nivelul de participare a bolnavului. .nondirectiv-activ-participativ ~i .sociale sau abateri de la norma in domenii vitale esentiale. de caracterul ei directiv sau nondi'rectiv. atitudinea pacientului fata de boala. ea ~i gradul de participare la actul de investigare ~i diagnosticare sunt determinate de bolnav. 1966. Aliituri de nivelul descriptiv-somatic al diagnosticului. interogativ.directiv-pasiv-nonparticipativ. Cele doua componente ale diagnosticului clinic realizeaza 0 unitate in sensul ca nive!u\ descriptiv-somatic a diagnosticului. nu pot fi atinse decat printr-o relationare adecvati'i ~i autentica intre clinician ~i pacient care trebuie sa prezinte nu numai capacitateacognitiva. medicul poate aprecia valoarea datelor care-i sunt nccesare in vederea diagnosticului nosologic" (G. in anumite niveluri: nonparticipativ. gradul participarii sale la vindecare ~i. "prin informatii asupra emotiviH1tii. 131). instituit in primul moment al eX. prin informatiile de ordin personologic. p. noncooperativ. p.directiv-pasiv-interogativ. participativ ~i cooperativ. . in timp ce nivelul sociodinamic. Balint. maniera de raspuns. reaEzand in ansamblu diagnosticul "patologiei persoanei globale" (M. 131). Modeiarea ~istandardizarea relationarii in scopul diagn-osticarii Ir~timp ce modul abordarii anamnestice este imprimat de medic. In functie de forma relationarii medicului. rcticentci ~iprin alte aspecte ale diagnosticului psihologic. situuiii frecvent intiilnite in afectiunile psihosomatice. . asertiuni mai ferme cu privire la evolutie ~i reintegrare. obtinem modelele de relationare intalnite in procesul de diagnosticare: .directiv-activ-noncooperativ. prin cunoa~terea personalitatii pacientului. Principalele moduri de participare a pacientului la actul de diagnosticare pot fi grupate.'lcnului. in acest context. ci ~i disponibilitatea afectiva de a colabora la procesul propriei sale vindecari. timiditatii. raspunsul pacientului poate fi activ sau pasiv. nivelul sociodinamic al diagnosticului poate dczviilui aspecte etiopatogenetice. In acela~i timp. activismul raspunsului este insotit de diverse grade de cooperare din partea bolnav-ului. c1ucideaza stare a biologica a pacientului ~i permite 0 mai buna abordare psihologidi.nondirectiv-pasiv-noncooperativ.

dorinta sa de cooperare nu este utilii medicului in procesul de diagnosticare. in aceste situatii. de~i' pacientul are in relatie 0 atitudin~ activa. Astfel. respectiv un anumit nivel de atitudine a panntelui fata de ingrij irea copilului. datorita gravitatii starii clinice.. obiectiv. ii corespunde relatia genetica dintre mama ~i sugar. acesta. in care pacientul este pasiv ~inonparticipativ. medicul va adopta 0 conduita directiva ca aceea a parintelui in ingrijirea unui copilla varsta pre~eolaritatii. Asemenea parintelui in relapile sale eu copilul. care vor fi incurajate prin nondircctivitatea cIinicianului. Datorita acestui fapt. prin increderea nefondata. avansand doar eventuale interogatii. presupune un anumit grad de activism din partea pacientului dar. prin tendin~a lui de minimalizare a bolii. intiilnim 0 atitudine nondirectiva din partea medicului ~i un raspuns activ-participativ din partea pacientului. asemenea unui copil nu poate oferi informatii anamnestice. Instanta ulterioara in relationare este de tip nondirectiv-pasiv-noncooperativ. acest tip de pacient. asemenea ~colarului. asemenea unui adolescent. Asemenea acestuia. elanul sau. de tip direetiv-aetiv-noncooperatlv. in mod nondirectiv ascultat. de~i bine intention at. uneori hazardata in foqele sanogenetice proprii. specificcolaborarii intre doi adu1ti aflati in autentica angajare ~i 140 . ea implica un anumit credit al relatarilor pacientului ~i atitudinea de nondirectivitate din partea medicului. Se realizeaza un model de relationare intre medic ~i pacient corespunzator aceluia dintre parinte ~i adolescent. datorita stilrii clinice. La un nivel superior de rclationare in modelul nondirectiv-activ-participativ. ModeluI optim de relationare in procesuI de diagnosticare este eel nondirectivadiv-cooperativ. A treia instanta in relationare. pacientul. Prin analogie. De~i relativ pasiv ~ipredominant noncooperativ. ci de promptitudinea ~i operativitatea diagnosticului~i implicit a tratamentului. pacientul. se cere insa orientat. impuse de urgenta cazului. ca ~i a unoI' scntimente de frustrare. modelului de rea1tionare directiv-pasiv-nonparticipativ. poate ofcri relaHiri utile diagnosticului. renun¢nd Ia orice element directinformativ. Totu~i. va spori initiativa pacientului. Totodata relatia nondirectiva a medicului va evita crearea unor relatii de dependenta a pacicntului. medicuI trebuie sa fie in cel mai inalt grad directiv. Un grad redus de relationare intre medic ~ibolnav se intalne~te in modelul directlvpasiv-interogativ. activismul ~i dorinta de participare a pacientului pot fi stimulate ~i folosite de medic in procesul de elucidare a diagnosticului. in care pacientul este incapabil de orice participare sau colaborare eu mediculla procesul diagnostic. prin relation area sa nondirectiva. putem considera ca fiecarui model de relationare ii corespunde un prototlp psihogenetic. uneori limitat. nu este uti I sub aspect cooperativ. se va baza in procesul diagnostic pe examenul fizic. medicuI cumpanind cu grijii in procesuI diagnostic natura informatiei cu elocventa ~i obiectivitatea observatiei. de~i lucid ~i bine orientat. intalnit in cazurile clinice cele mai severe. activ ~i participativ. gradul sau de participare Ia procesul de diagnosticare ~iimplicit de vindecare. in sensul di. este in general limitat in ceea ce prive~te relatiile utile diagnosticului. in care pacientuI. medicuI nu este preocupat de intretinerea dialogului sau de veridicitatea raspunsului pe care-l ofera pacientul.

-. punntecopI -' prcscolar .• I I. urgente medicoC ururglca e eu . ----. I'b I' '1 t olacue . ~~ ..-..uectIv-paSIvmterogallv _ sugar mama.atiV -...: I . Situatii clinice Model de exatninare Nivel de participare Nivel de relationarc Prototip genetic Soma t'Ice P SI'h'latr·'Ice nonpm11Clpativ pasiv Directiv [nOllparticipatiV_direc./. .. stari procesuale ~i activ-participativ Nondirectiv activ [pa 11iciP. d'" tiv:p~si\:lllterogativ --.JI0~ldirectiv. act'v lirectlv-actl vnondirectiv-Pllsivpasiv noncooperatIv 1 'I . stari confuzionale stari comatoase urgente medICO.'d " ' .. ... '1 au tOpSIHca " 'I II' 1.' delranI' t san stan e agltatle halucinatorii Cll -tr area pas constientei ..llondireetivcooperativ -.:'-. I .. . noncooperatlv d' .~ . parmtep5rinle~co ar .trarea con~t'len~el t' pas noncooperativ .lint?i 1<1l'rnnil'i7!lrp ~ _W"'_'~"'_ _. . . pSlhomotone t.~ PRINCIP ALELE " MODELE RELATIONALE MEDIC ..BOLNAV IN PROCESUL DE DIAGNOSTICARE 4' .. t'len tel' onentare a' 0-' SI.starit stuporoase Ib -' d 1' '1 cu u uran e c ururgica e cu ' I'Iml'['area cons.Ii " t . achv-cooperatIv adolescent boH in faza de parillteboli subacute adultremisiune sau cu adult tpn..~- psihotiCe stari nevrotice si decompens ari reactii' nnnn<:ihntil'P ~I .

de~i con~tient de faptul ca diagnosticarea trebuie sa preceadii prescriptia. . Fara indoiaUi ca aceasta este 0 atitudine spontana in fata suferintei sau tulburarii. dar nu intotdeauna oportuna. dar ~i in psihopatologic. miorelaxanUi sau tranchilizanH'i.•. In special anumite manifestari ca durerea. intens acuzate. cedeaza tentatiei de a interveni cu neuroleptice datorita efectelor spectaculare pe care Ie obtine. . dirijat sau orientat. In aceasta situatie. Un deziderat al diagnosticarii eUnice: oportunitatea intervenFei tcrapeutice \ In patologia interna ~i chimrgicala. pacientul este pe deplin con~tient de starea sa. la terapie ~i mai ales la medicamente cu puternidi actiune farmacodinamica. ignon'ind interferenta lor negativa in demersuI cunoa~terii clinice. exista tendinta de a recurge in mod prematur. impiedicandu-se astfel dezvoltarea unei relatii terapeutice necesare elucidarii diagnostice. de tratament ~i recuperare. fiind uneori chiar prejudiciabila. realizand astfel 0 estompare a manifestarilor clinice ~i 0 "lini~tire" nu prin eliminare. ci ~i in etapele ulterioare. intrucat gase~te Ia pacient disponibiliHitile unui partener avizat. ci ~i in afectiuni mai reduse sub aspectul manifestarilor clinice. ele ii vorpermite modul optim de abordare ~i oportunitatea in relationare. cu care medicul va colabora nu numai in procesul de diagnosticare.~olutionare a unei situatii critice. nu numai intemistul sau chirurgul. Aceasta standardizare a examinarii ~imodelare a relationarii impune medicului nu numai informatie ci si comprehensiune interumana si . in conditiile terapeutice actuale. renunta la rolul de parinte substitutiv. a suprima 0 durere este un fapt clinic obi~nuit. Mai ales medicii tineri ~i oIPJlipracticienii au tendinta de a lini~ti pacientul printrc: o medicatie antalgica. ci ~ipsihiatruI. Tendinta compuIsiva de a obtine remisiuni cIinice prompte prin interventii imediate se cons tam nu numai in cazuI urgentelor. cefaleea. de cat in urma unei examinari atente. Actualmente. ca ~i in boli ce tind spre evolutii cronice. nondirectiv. medicul. de natura sa anuleze ori sa reduca amploarea fenomenologiei clinice. exnerienta curtoa~tere psihologica. si . activ ~icooperant. susccptibile sa elucideze aspectele etiologice ~i sa contureze supozitiile diagnostice. dar ~i anxietatea sau agitatia rididiproblema eventualei interventii terapeutice. autentic angajat. uneori intempestiv. In acest caz. La randul sau. '-'. nu este recomandabila interventia prin medicamente cu actiuni antaIgice ~i mai ales prin sub stante opiacee. ci un aliat. a inlatura 0 manifestare confuzionala sau halucinatorie apare ca un act terapeutic deosebit. dar a reduce 0 stare de agitatie. utile pentru 0 promptii ~i corccta diagnosticare. inaintea elucidarii diagnostice. 9. . ci prin "acoperirea" proceselor patologice. se ~tie ca in situatia unar dureri abdominale violente. dore~te sincer sa 0 depa~easca ~iin acest scop este receptiv la orice apel de angajare in procesul de diagriosticare. c!inica nosollratica. problematice. Astfel. intr-adevar. febra. pacientul nu este un ins care trebuie manipulat. 142 . .

Totu~i. este mentinuta in conduita clinidi actuaHi. Martin. conc1uzia diagnostidi comprima efortul creator al actului medical. forma sa clinica. vizand in slaba masura creativitatea clinicianului. obiectiva a simptomelor ~idate1or. Conceptia medicala traditionala.1. Diagnosticul . Cu alte cuvinte. culegere. se considera ca tratamentul.. procesul de diagnosticare determina 0 evaluare a bolii nu numai sub aspect nosografic. stabilirea oportunifatil()r. satisfactia diagnostidirii lasa in umbra sau scotomizeaza problematica traUirii. ci ~i din punctu1 de vedere al graviUitii. dccurg deseori In mod firesc din precizarea diagnosticului. el pune la incercare cuno~tintele. reconfinnandu-l ca om de ~tiinta. de cele mai multe ori. stadiul evolutiv al bolii. J.(imp1icil) evaluarea consecintelor" (M. de cele mai multe ori limitat. experienta ~i fad indoiala orgoliul profesional al medicului. Aceasta are loc prin procesualitatea elaborarii sale in care "evaluarea ~tiintificii. uneori inconstienUi . indeob~te cunoscutc. aceste probleme ale tratamentului. Inscrisa in ordinca 1egica a actului medical. De~i poarm 0 denumire. . ca ~i modul de raspuns a1bolnavului 1atratamente anterioare similare. intervin elemente creatoare. studii sociologice efectuate in ultimii ani ilustreaza faptul ca decizia cu privire la prescriptia tratamentului nu este determinati'i numai de patternul patologic a1pacientului ~i de procesul diagnostic. Prin aceasta. cu valoare axiomatidi. 2030). al stadiu1ui evolutiv ~i al duratei. prezenta a c1inicianului in fata diagnosticului. In aceasta consta satisfactia dar in mod constant . Clinicianul considera in mod tacit di elaborarca diagnosticului depinde de el.ln afara evaluarii datelor c1inice ~i biologice. in plus. ci semnifica iricheierea unui proces de cautare. diagnosticul nu se reduce la aceasta.-J .2. 1980.9. rezultatul tratamentului este pus pe seama progreselor farmacologiei ~i a limitelor ~tiinrei medicale. caracterul simptomatologiei. stadiul evolutiv. nu constituie 0 angajare a competentelor.. 9. angajandu-i prestigiul profesional. conform careia elaborarea diagnosticului trebuie sa preceada\nstituirea tratamentului. Dimpotriva. ci ~ide formatia ~iexperienta medicului. la randullor puternic influentate de contextul 143 . p. actiunea farmacodinamicii a medicamentului etc. De aceea. interpretare ~i validare in care. Slaba angajare a mcdicului in efortul terapeutic (in comparatie cu intensa lui participare la procesul diagnostic) se datore9te 9i faptului ca rczultatul terapiei este conditionat de factori in relativa independenta fata de propria-i compctenta ca de exemplu: natura bolii. Alteori insa. aceasta conceptic. Suprainvestirea diagnosticarii ~i minimalizarea traHirii. diagnosticul cuprinde insa ~i impactul noilor conditii psihosociale asupra modului de viatil a1bolnavului. fixarea posologiilor. prezinta un comlar: reconsiderarea ~irevalorizarea diagnosticului. alegerea medicamentelor. Nu rareori. in timp ce elaborarea diagnosticului angajeaza in mod direct competentc profesionale. orientarea terapeutidi a dinicianului ar trebui sa fie determinatil de starea c1inicil ~i diagnosticul pacientului care indud date privind natura afectiunii.instanta preliminara ~i necesara tratamentului.

Bazata pc incercare. aplicarea intempestiva a tcrapiei determina diminuarea sau estomparea simptomatologiei. Astfel. de~i se apreciaza ca peste 50% din persoanele care solieita consultatia medieului internist sau generalist prezinta 0 suferinta nevrotica. etica realitate clinidi Conditionati de formatia lor pregnant biologica. manifesmndu-se printr-o fenomenologie somatica in cadrul tabloului cunoscut ca deprcsia sine depressione. ca ~i numeroase aIte conditii clinice psihiatrice. prezinta 0 aparenta somatica. in afara manifestarilor eonvcrsive. iar in al doilea caz. in timp ce pentru psihiatru instituirea terapiei psihofarmacologice poate avea loc in mod concomitent cu procesul c1arifidirii diagnostice.1. exprimate prin acuze somatice. indue medicul somatieian in cautarea ~i diagnosticarea unei afectiuni fizice.ceea ce arimpune 0 diagnosticaremai prompm ~imtr-0 maniera mai elocventa. si . intalnite eu 0 mare ineidenta In praetica medieala curenta. tot 0 lenornenologie somaticiL In plus. exigenta . 10. starea depresiva este inaparenta clinic. Axiologie diagnostidi. dcmersul diagnostic fiind astfel perturb at sau chiar prejudiciat. starile depresive. interventia terapeutica are 0 conditionare diagnostica. In orice situatie clinica insa. diagnosticul somatic este mai InaIt valorizat dedit diagnosticul functional sau psihiatric ~iin mod empiric se considerd ca 0 afectiune organica este mai severa dedit una psihica. clinic: de la diagnosticul chirurgical Fara Indoiala. "proba tcrapeutidi" pune in paranteza infOl111arca abandonul disimulat al efortului de elucidare diagnostidi. marcand justificare. de cele mai multe ori nevrotica. avand 0 slaM ~icxpcricnta clinica. Numai in acest ansamblu actul diagnosticani este relevant in privinta planificarii terapiei ~iestimarii prognosticului. instituirea terapiei este in functie de specificitatea actiunii farmacodinamice asupra proceselorpatologice. in cele mai multe cazuri. maj oritatea diagnosticelor vizeaza 0 tulburare somatica. In primul caz. in prim-plaulll acuzdor. prezinta 1aconsultatie. Accasta dispoi1ibilitate clinica este ~i mai bine conturata de faptul ca pacicntii cu 0 afcctiune psihidi. Aceste situatii. 0 interventie neurochirurgicalanu poate precede elucidarea diagnostica. Alteori. Caracterul sine qua non al diagnosticarii ea 0 premisa a traHirii se impune cu " preciidere In afectiunile chirurgicale ~i cu 0 slaM rigoare in afectiunile "medicale". expresia clinica a depresiei. simptomele somatoforme eonstituind. Astfel. Scala axiologica a diagnosticului la cel psihologic.social si " institutional in care acesta isi desrusoara activitatea. mcdicii clinicicni sunt orientati in practica asupra diagnosticelor dc natura somatidi. Totodata. mentionam ca procedeul "probci terapcuticc" utilizat in vederea elucidarii diagnostice contravine judeci"'ltii clinicc. 144 . 10.

meapacientului se traduce prin "inchipuit" sau "isteric". Acesta i~i Hirge~tearia investigatorie. Diagnosticul chirurgical impune in primul rand 0 interventie promplli de eele mai multe ori urgenta. adunare. Din aeest punet de vedcre. Jiagnosticul psihiatric al somaticianului nu are un sens pozitiv.2.. medicul se simte cu atat mai satis:facut din punct de vedere profesional. evolutia rapida a unei afectiuni organice. de fapt. in loeul diagnosticului: "nu ai nimic or€anic. 0 zona incerta a sperantelor diagnostice anulate. apelativ care in acc. pe seam a starii bolnavului. 10. In plus. repeta examinarile. Diagnosticul medical. fiind eliminat din campul diagnosticului medical. eventual neputineios ori ofens at. este subtil ~i sofisticat. fie ~inesemnifieative clinic. Cand nu pot fi decelatc nici anomalii minore. pacientul este etichetat "ncvrotic" sau "functional".. fapt ee provoaea nemultumirc. diagnosticul psihiatrie este devalorizat intrucat constituie eoneluzia negativa a examinarii ~i infirmarea supozitiilor de organieitate. e~ti functional" sau "un nevrotie".' Pe de aha parte. in aceste cazuri el nu este rodul unui proces epistemic.acreditarea Daea in aeeeptiunea somatieianului sau omnipraetieianului. expresie a unui proces de observatie ~i reflexie. analiza ~idecantarc a date lor clinice. ci expresia excluderii eventualWitilor scontate.. Lipsit de 0 formatie psihologiea sau 145 . pentru ea cforturile sale nu au fast confirmate prin date eu relevanta organiea. cu cat diagnosticul pe care I-a stabilit este in mai mare masura legat de 0 alterare anatomic a decat de 0 perturbare fiziologidi sau psihologidi. situatia se apropie in eel mai inalt grad de continutul notiunii de salvare. nu t:ste un construct.eptil. dar ~i sub aspect moral. al unui efort de sesizare. diagnosticul psihologic este ignorat pentru ca. legat de obicei de 0 zona anatomiea alterata. eonsultat.. Acest fapt este exprimat in insa~i concluzia pe care medieul 0 eomunica paeientului. sustin acest stil al conduitei diagnostice. este de asemenea valorizat in plan profesional. din punetul de vedere al clinicianului. ca ~i ideea incurabiliUitii tulburarii psihice. In virtutea acestor considerente. DiagnosticuI personalitalii pacientului cunoa~terii sale psihologice. angajarea in sesizarea ~i evidentierca diagnosticului fizie depa~e~te uneori expectatiile impuse de starea pacientului. Astfel. el este 0 eonotfltie rezultata prin exciudere. ceea ee are drept eonsecinta 0 rapida ~i evidenta remisiune simptomatologica sau chiar 0 vindecare. pentro care a fost. susceptibile -de a primi 0 evaluare diagnostiea. dialogand eu aparatele ~i eu simptomele. eonsta in extirpare. . urmand celui chirurgical. eliminare sau drenare. nedumerire ~i nu rareori indignare . eu obstinatie diutate. relatia sa eu pacientul este grevata de faptul ea la oferta simptomelor aeestuia. intrfmd in joc profesionalismul clinieianului. clinicianul se simte jenat. eomponenta lui organica sau fiziopatologica fiind in mod pedant relevata ~i delimitat[t prin analiza diferentiala. La randul sau. el nu poate oferi diagnostieul fizie a~teptat. Diagnosticul psihiatric decurge uneori din demersul anterior. In aeeasUi situatie tratamentul.

convins de faptul ca seopul imediat al diagnosticului este instituirea tratamentului. necunoscandu-se care sunt principalele procese ~i functii psihice. Acest fapt este eu a1<'1. Acest fapt apare evident nu numai in conduita. In plus. "0 ciroza". structurat esentialmente nosografic. de la chirurgie spre psihologie. bazate in exclusivitate pe date biologice ~i de organicitate. sunt prejudiciate sub aspeetul componentei psihologice. 146 . farmacologic. Sub aspectul continutului. subtile reactii biochimice ~i ipotetice mecanisme fiziopatologice. a fost reconfirmata eu fiecare situatie clinica. "va trimit 0 eardiopatie ischemiea". ci coboara de la organic la func!ional. studiile medicale actuale. Intr-adevar. am evidentiat corelapa pozitivii intre gravitatea diagnosticului ~i personalizarea lui: "carcinomul de la patul x". se studiaza eu rigoare ~i analitism cele mai discrete aspecte aIlatomice ~i histologice.1 Formarea psihologica ~i validitatea diagnostidi.. favorizeaza orientarea catre boala pe care printr-un demers discursiv ~i analitic 0 apoteozeaza ~i nu catre bolnav pe care (in virtute a explorarilor paracIinice ~i a dialogului eu aparatele) il ignora. clinicianul nu are posibilitatea de a formula un diagnostic al persona1itatii pacientului. La randul sau. "un diabet". In virtute a acestor considerente. au devenit anodine chiar in marile unitiiti terapeutiee. procesul instructiv ~i informational actual pregate~te viitorul clinician pentru abordarea procesului morbid ~i nu apersoanei care-l dezvolta ~i-l prezinta.2. scala axiologica a diagnosticului clinic nu se rididi de la somatic spre psihic. elementele structurale ale personaliUitii insului. devenind astazi axiomatica. ~tie di un "diagnostic psihologic" nu impune un corectiv terapeutic. Instruirea ~i formarea medical a contemporana.posedand doar clemente de psiho1ogie printr-o inform are incompleta sau incidentala. dar se ignora elementare date psihologice. care l~i gase~te sorgintea in medicina hipoeratiea. 11. aspectele motivationale ~i conditiile determinante ale conduitei sale. "0 fraetura de col femural" ori 0 "nevroza cenestopata" etc. de 1a aparent 1a mai putin evident. Prin chestionare adresate medicilor clinicieni. iar formulari ea. "0 insufieientii aorticii". Diagnosticul ca proces de personalizare a boW ~i de anulare a personalWitii bolnavului 11. Aceasia veche observatie. dintre severitatea bolii ~i personalizarea diagnosticului.t mai surprinzator ell cat practica medicala a relevat dintotdeauna rolul esential al starii psihice in evoluVa proceselor patologice. Relatia . bazata pe 0 profunda dar unilaterala cunoa~tere biologica ~i nosografidi se reflecta in activitatea ~i conduita cliliica printr-o acuta carenta psihologica. ei ~iin "comuniearea" clinieienilor. invatamantul clinic. 11. astfel.

de~i continua sa constit'.3. susceptibil de a fi mai direct abordat terapeutie ~i eventual e1iminat. ca ~i contextul in care se manifesta respectiv boala. ell at5t estc mai personalizat. Am constatat de asemenea ca tendinta de personalizare a unei boli este in relatie Cll caracteml manifestarii sale: de limitare sau de generalizare. este esentialmente subiectiva dar aceasta formulare ce frizeaz£ pleonasmul dore~te tocmai sa sublinieze nuantarea infinlUi a subiectivitatii simptomului fata de rigoarea estimarii sale. In acela~i timp insa. Cand boala depa~c~te stadiul urgentei. in general. 11. mai generalizat. eu dit proeesul este mai net delimitat. ori sindromul."abdomenul acut de la patul y". sunt mai slab pcrsonalizate dedt 0 pneumonie sau 0 pleurezie. nemaiprezentand 0 problema urgentii. localizate. cand nu mai formeaza 0 "problema clinica". eczema. Suferinta. eu cat procesul morbid este mai vag. pc masura cronicizarii. Astfel. Expresie a trairii. delimitare ~irigoare. cu aHit orientarea clinicianului se deplaseaza asupra pacientului care este mai atent considerat de exemplu. fiind in continuare tratata. boala este dezinvestita. simptomul ~iignorJ. Pe de aWl parte. Aceasta fragmentare a urutatii ~icontinuitatii trairii in elemente semiotice de comportament este expresia (inerenta ~i intrucatva incon~tienta) a unor tendinte comportamentiste ~i nu intampHitor behaviorismul ipostaziaza (uneori apoteozeaza) manifestarea. In plus la dificultatea obiectivarii simptomelor se adauga subiectivitatea judecatii c1inicianului care este supusa caracteristicilor formarii sale medicale ~i sistemelor de valon ale culturii grupului. devenind mai putin evidentii. Subicctivitatea ~i caracterul trairii bolii. simptomele nu pot fi intotdeauna obiectiv apreciate ~i estimate prin determinari obiective. afee~iunile chirurgicalc. angajand tot mai mult prcocuparea bolnavului. De fapt. semiologia este 0 fenomcnologic c1inica fragmentata dupa criterii empirice ~i utilitati didactice.didacina lui. Dimpotriva. ca ~i trairea bo1ii. dificultatea estimarii scolastic al diagnostici'irii. Dar precizia indicatorilor biofizici ~i biochimici care a contribuit la statuarea diagnosticului medical nu poate fi intalnWi in analiza clinidi 147 . sunt mai freevent personalizate decat afectiunile psihicc in cadml carora nu pot interveni disju::ctii epistemologice intre persoana ~i procesele patologice. in acest sens 0 tuberculoza pulmonara san 0 silicoza fiind mai vag conturate ~i mai discret manifestate sub aspectui fenomenologiei c1inice. nu poate opera decat eu elemente obiectiv-evaluate ~i cat mai precis exprimate. cu atat estc mai putcrnic pcrsonalizat. trairea. are lac un proces de dezinvcstire ~idepcrsonalizare a bohi ~i de reinvestire ~i de repersonalizare a pacientului. a unei stari esential subiective. de fapt. "sindromul ocluziv din rezerv'a z"fiind apelative mai constant intiilnite decat acelea care vor sa indice nevroza.1ie o preocupare pentm clinician. exprimand nevoia de ordine. mai difuz. cu cat diagnosticul este mai acut ~i mai bine preeizat. ea cunoa~te 0 recentrare. orice nosografie ~i cu atat mai mult 0 taxonomie. spondiloza san chiar arterita. hoala pierde din continutul personalizarii.

supus unci sistematizari sau incadrat. diagnosticul. ci un context semiotic particular. p. Prin aceasta. ci ~i 0 istorie proprie. in procustiana compartimentare nosografica. ureei sau colesterolemiei poate fi estimata cu obiectivitate ~i precizie. Kretschmer (1957). In plus. durata ~ievolutia) ~i functionarea sociala (care cuprinde disponibilitatile de relationare. unica ~i particulara a cxistentci. indivizibile ~i irepetabile) aflate 'intr-o situatie clinica. Mezzich. prin abordarea biologica. Consideratii similare. psihologica ~i a implicatiilor sociale. 1072). presupu. cat ~icu principiile moralci. In vederea acestui deziderat.E. susceptibil sa reflecte "0 cunoa~tere mai atenta. elementele acestuia au nu numai 0 prezenta concomitenta (ce permite selectionarea ~i inventarierea printr-o analiza transversaHi). E.sau in faptul comportamental. In virtutea scopurilor didactice ~i al delimitarilor clinice. cifra in sine nn reprezinta boala care a determinat-o ~i nu permite ipso facto ipostazierea diagnostica ~i incadrarea nosografica. 0 evolutie caracteristica (ce poate fi sesizata prin analiza anamnestica longitudinaHi). de adaptare sociala ~i capacitatea profesionaHi). generate in mod esential de modul de diagnosticare unidimensional. 1980. vazuta nu ca entitate ci ca perioada. 12. Gardner (1965) recomanda ca in 148 . de constituind urzeala actelor comportamentale. Diagnosticul pluridimensional. nosografia devine vulnerabilii 'in confnmtarca Cll critcriile psihologiei. Intrucat aceea~i afectiune este traita ~i exprimata 'in mod individual.Tle nn numai semne clinice sau indicatori biochimici. este formal (~i prejudiciabil sub aspect moral) efortul de a diagnostica. Astfe1. axele diagnosticului clinic 'lor cuprinde nu numai fenomenologia (respectiv simptomatologia) ci ~ifactorii etiologici (biologici ~ipsihosociali). incercare de cuprindere a patologiei omului total Actualrnente se incearca depa~irea insuficientclor amintite. al modclului diagnostic medical. simptomul nU'po~te fi in mod realist individualizat. glicemiei. Dizolvat in conduita. iar primele modele diagnostice pluriaxiale au aparut cu aproximativ doua decenii in urrna. instanta superioara a rationamentului clinic. moment care initiaza ~i anunta dec1inul antinosografiei ~i sindromologiei 'in general ~i a1 antipsihiatriei in special. Uneori. Cll toate ci'i In practica utilizam acest procedeu. respectiv multi axial. N ecesitatea unui diagnostic "multidimensional" a fost semnalata de E. in patologia organica dar mai ales in patologia psihid. simptomele greu pot fi distinse ~i estimate ca fenomcne clinice individuale. dadi valoarea acidita\ii suculni gastric. comprehensiva ~i completa a pacientului ~i starii sale"(J. dar cu at<'1t mai pertincntc pot fi !acute despre ooala. 'impaf\i ~i incadra persoanele (existente unice. prin eforturi de elaborare a unui model diagnostic pluridimensional. cu orientarile sociologiei. dimensiunea temporal a (privind debutul. fapt pentru care procesul diagnosticarii cunoa~te actualmente efervescenta reevaluarii. De fapt. G.

In acela~i timp. Strauss au care se bazeaza stat la baza evaluarii multiaxiale a diagnosticului propus de D. Dupa cum se poate constata.organizarea informatiei clinice (prin atentia corelata ~i sporita acordatii atat fenomenologiei c1inice. b) nivelul intelectual ~i c) factori etiologici (biologici ~i psihosociali). III 149 . M. ca ~i a activiUitii clinice concrete. b) durata ~i evolutia tulbudirilor. Aceasta optimizare a activitatii c1inice cuprinde. Rutter ~i colaboratorii (1969) propun un sistem nosografic ~i diagnostic triaxial care cupriude: a) sindromul clinic. axele tipologice au un caracter traditional ~i pot fi . la randul ei: . prin evaluarea mai concreta a incidentei ~iprevalentei diverselor conditii c1inice. considerat "sistematic ~i comprehensiv". S. . b) nivelul ~i evolutia incapaciHitii ~i c) structura personaliHitii pacientului. aplicate in "sisteme de diagnostic standard". avand in componenta sa axe privind: a) simptomatologia. pe: . cat ~i nivelului functionarii socioprofesionale). S.facilitarea unei comunicari clare ~i precise intre speciali~ti (printr-o mai buna delimitare conceptual a a diferitelor fenomene c1inice ~iprintr-o formulare mai sigura ~i mai unitara a diagnosticului) ~i .axe tipoIogicc referitoare Ia : a) sindromul clinic (axa care in afara simptomatologici cuprinde aspecte privind severitatea. holistica.elaborarea programelor terapeutice ~i a evaluarilor prognostice. criteriile previlzute de J. Ca expectatii secundare ale diagnosticarii multiaxia1e se mentioneaza contributia la promovarea sanatafii pubIice prin datele consemnate care prezinta 0 mai mare unitate ~iun plus de reliabilitate. implica 0 mai buna utilizare a inforinatiei disponibile.aldituirea diagnosticului sa se tin a seama de trei axe referitoare la: a) tipul bolii. H. Phntre scopurile imediate ale diagnosticului multiaxial se inscrie contributia la elucidarea problemelor etiologice (prin abordarea integrativa.M. Pentru cuprinderea comprehensiva a tulburarilor psihice intalnite la varsta copilariei. in care aspectele biopsihologice sunt corelate cu cele ecologice) ~i ameliorarea functionarii serviciilor clinice. un "diagnostic al personalWitii" ~i UTI "diagnostic al pozitiei ~i evolutiei sociale". . fapt ce permite 0 planificare mai rationaHi a programelor de preventie ~i terapie. d) capaciHitile relationale ~i e) performantcle profesionale. b) tulburari de personalitate ~i c) tulburari somatice (nonpsihiatrice). a fost elaborat de J. periodicitatea ~i cronicitatea manifestarilor). oferind posibilitatea emiterii unor aseftiuni prognostice ~i integrativ-adaptative ale pacientului. c) factorii biologici asociati. Un model diagnostic multiaxial.S. Gastager (1965). referindu-se la diagnosticul psihiatric preconizeaza ca acesta sa se compuna dintr-un "diagnostic simptomatologic" (semiologic). In linii mari. reprezcnmnd variatii continue ~i ordonate.axe dimensionale referitoare la : d) factori psihosociali cu caracter stressant ~ie) niveluI cel mai inalt de functionare socioprofesionaHi anterioara. in timp ce axele dimensionalc. Strauss (1973).

F" Paris. E. 1993. I. Gardner. A. J. London.. H.Valoarea diagnosticului pluridimensional consta in mod esentialln gradul sau inalt de reHabilitate (estimat prin acordul c1inicienilor asupra diagnosticului aceluia~i pacient) ~i puternica validitate care permite fommHiri diagnostice mai specifice ~i mai adecvate complexitatii conditiei clinice. Baltimore. Masson. Balint. Balint. Psihiatrie. 1980. J. 3. Rainbault). 1981. de. Ionescu. R.' Balint. Sadock. M. 1995. Pedopsihiatrie. pragmaticd.. E.Kaplan. Psihiatrie. London. M. La notion de sante mentale. Paris. 20302041. 3-7. Ionescu. 1%5. vol. p. Paris.. R. p. 1974. G. P. Ahrenfeidt. Baltimore. p. M. in: Traite de Psychologie Medicale (red. A. M. G" Entita{i clinice eu validare nosografica incerta (entita!i clinice in tranzi{ie): schimbari persistente ale personalit{i{ii. 1966. 1965. Psych'atrie". Psychiatry and Medicine. Ajuriaguerra. BIBLIOGRAFIE H. J. nr. United States Public Health Service. nontradi!ionala. Payot.37960. R. 1980. J. p.. de~i greu confruntata cu tendintele antinosografiei. 1966. 1. 1072-1079. Mentionam faptul di abordarea pluridimensionala a diagnosticului s-a dezvoltat in interiorul psihiatriei. 1. 1993... Kourilski. III. Heuyer. care. Katz et a!.. Freedman. Valabrega). G" Vingt le~ons de Psychologie medicale.). Stuttgart. 1966. Williams-Wilkins. 43-54. Payot. Kaplan. 7. Die mehrdimensionale Struktur der Schizophrenien mil Bezug aufihre Therapie. Psihologie MedicaHi. eds. L 'acte l?1edicalepathogene. Manuel de psychiatrie de I 'enfant. B. Multiw:ial Diagnostic Systems in Psychiatry. revolu!ionara. U. Dupont et J. Freedman. A. P. 7.. 47-60. Prin aceasta tendinta comprehensiva ~i larg aplicativa asupra procesului diagnostic.. c'e I'anglais par J.. Mezzich. Diagnostic and Statisticallvfanual of mental disorders (D S M). In: "Revue Roumaine des Sciences Sociales. Kourilski. Fernandez. 150 . Paris. Ionescu. G. 1957.2. 1-8. Psychother". Enid. 611. eds. P. son malade et la maladie (trad. 25. The role of the classification system in outpatient psychiatry. B. J. p. 1971. G" 0 taxonomie psihiatridi ateoretica. Pedapsihiatrie. In: Comprehensive Textbook of Psychiatry (H. "Zschr. p. Psychologic". Die Rehabilitation der Schizophreneil. Jurnalul Medicinei Romane~ti. Psihologie MedicaHi. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry. E. Bethesda.. eds. U. de 1'anglais par 1. Valabrega). p. constituie domeniul clinic cu ccle mai mari disponibiliUiti ~ideschideri spre 0 cuprindere a pacientului sub dimensiunea sa biologica ~i in egalii masura psihologica ~i sociologica. A 10. J. Sivadon). Paris. Maloine. The Medical Model of Mental Disorders. F. psihiatria aduce o contributie valoroasain general ~i considedirii pacientului in ansamblul dinamic al laturilor sale. Martin. 1.... Kretschmer. ca om total intr-un anumit context social. La relation mMecin-malade. Gastager. in: La formation psychologique de medecins (red. 3-6.). in: The Role and Methodology of Classification in Psychiatry and Psychopathology (M. M. Le mMecin. E. A Gendrot. 2 (H. p. M.). Sadock. p. 183. 1964. 23-29. in: "Encyciopedie rvIedico-Chirurgicale. Ionescu. p. Huber. G. 1973. I. p. Tehniques Psychotlll!rapeutiques en MMecine (trad. Paris.

41. A tri-axial classification of mental disorders in childhood. in: Sozialpsychiatrie in der sozialistisch Thieme. 1970. Schneider. Scoppa. 4. Gen. Diagnostic models and the nature of psychiatric disorder. Rutter. K. Freedman et al. p. 29. et aI. M. Normalita ed anormalita psichica. A fi clinician. Normality. Universo. M. 1972. 1969. Societa Editri. 1972. 59-90. Georg Thieme Verlag. Roma. 10.. B. II. Perspectives socio-culturalles dans la sante et la maladie "Das Medizinische 1978. 19'/ Strauss.. nJoum. >I< >I< >I< Gesellschaft (red. Weise. Thom). ed The Williams-Wilkins Co. p.. 481-482. in: Trattato di Psichiatria c1inica modema. Copyright The Americ. 19.. 1-22.Stellung und Function der Psychopathologie. p. C. London. Voiculescu. Psychiatric Association. VebGeorg Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (third edition).-Kfi'. A. 445. Sidney. 459-464. V. K. Klinische Psychopathologie. 1971.. Psych try". p.. ~ 151 . prism.. A. McQueen. M. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry (A. S. Pitman Medical.. Baltimore. Weise. Child Psycho!. 1. 1962. Sabshin. 1980.. Stuttgart. 1975.. Leipzig. D.Offer. Psychiatry". Essential Principles of Psychiatry. D. "Viata MedicaIa". M. "Arch. Schwarz.

77). stari psihice "de limita". Caracterul transcuitural si . Shneidman. Sadock. ale carei implicatii. suieidul este "fapt cvasieotidian" pentru un anumit perimetru infomlational ~i nu in ansamblul populational intrudit. Problematica generaH'i actuaHi a fenomenului suicidar Considerat ca "singura problema filozoficii serioasa" (A. 704) ce pune sub semnulintrebarii existenta. suicidul i9i ilustreaza astazi incidenta pc masura erqterii morbiditatii psihiatriee. Quidu. 1965. expcrtii Organizatiei Mondiaie a Sanatatii au calculat eli la tlccare minut ~i jumatate "0 persoana starge9te prin suieid". suicidul se inscrie. astfe1. p.!.Capitolul VI PSIHOLOGIE SI SUICIDOLOGIE . suicidul constituie cea mai impresionanta enigma a psihologiei ~i psihopatologiei. Intr-adevar. R. 1). la randul ei. 1976. p. 1. infilirand literatura. suicidul a fost considerat ca un £lagel care. cinematografia etc. S." (M. se inseriu aetualmente eu 0 pondere variabila in etiologia plurifactoriala a suicidului care "apare in lume ca un fapt evasicotidian. dar mai ales in istoria modema a medicinei. prin inalta sa incidenta s-a inscris printre principalele cauze de moarte. Camus). transtemoord al fenomenului suicidar ridica intrebarea . Michaux. 1983. precum 9i cauze sociologice ~i economice. antreneaza 0 alia interogatie dilcmatica ~i anume dadi acest act fatal este "pretul civilizatici sau pretul vietii?" (E. in primul rand medical:::. Intotdeauna. Desigur. conditii medicale 9i in primul rand psihiatrice. 1781). a alienarii soeiale 9i a slabirii legaturilor interpersonale. vizeaza ansamblul ~tiintelor antropologice. 153 . Cu toata complexitatca problematicii sale. Cunoscut "in intreaga istorie umana ~i in toate civilizatiile" (L. in primul rand in aria preocuparilor medicaIc. daca ill prima jumatate a secolului nostru mortalitatea prin suicid ~ra comparata cu aceea determinata de bolile infectioase in general ~i de tuberculoza in special. raportand rata morbiditatii prin suieid la populatia intregului glob. Kaplan. teatrul. eonstituind cea mai importanHi conditie psihopatologica ~i "eea mai frecventii urgentfi psihiatrica" (R. asupra unei eventuale "rate ireductibile" a suicidului printre fiintele umane care. p. sociologicc ~ijuridice. p. aducand in fata medicului perspectiva pierderii imediate a pacientului. 1964.J.

). spre anu mai constitui 0 povara asupra familiei lor pleaca prin viscol in c3. cerebro-vasculare sau prin accidente rutiere. autoprodusa ~i cu intentie proprie" (E. 704). aWi semnificatie a suicidului este aceea a "mentinerii onoarei" (ilustratii prin proccdcul harakiri intillnit la popoarele orientale). pe care-l consideram ca actul autosuprimarii existentei desfa~urat lntr-un moment de tensiune afectiva sau de perturbare a con~tientei. Quidu. p. Toate aceste semnificatii ale suicidului sunt supuse analizei ~i explicatiilor unar doctrine filozofice. Considerat ca act autoagresiv. a razbunarii (ilustrata de unii adolcscenti ell tulburari de comportamcnt S3. coronariene. Astfel. prin "sentimentul de control asupra moqii. Slaba incidentii a suicidului "rational" lasa loc suicidului ~e care-l denumim simptomatic intrucat. J. B. 15) iar in privinta "tinerilor intre 15 ~i 19 ani. 1983. care tind sa acrediteze ideea di suicidul ar fi un "act de afirmare a propriei vointe". natura fenomenului suicidar Sub unghi psihosociologic. suicidul constituie expresia unei stari psihopatologice.S. Shneidman. 1980. Shneidman. a ncacccptarii schimbarii radicale a statutuiui social (in urma Wlor sanctiuni. Se mentioneaza de asemenea di la barbatii tineri suicidul este pe locul al treilea "decesele prin aceasta conditie fiind depa~ite numai de cele atribuite accidentelor ~i cancerului" (R. B. 1970. Sadock.U de perscane eu structura psihica dizarmonidi). urmarind rangul suicidului in ansamblul cauzelor de morta1itate. sau a inlaturarii dependentei (ca la batranii eschimo~i care. a suicidului ca ultima sau unidi solutie a unci situatii intolerabile. Kaplan. sui caedere) dar ~i 0 definitie operational-psihologica in virtutea careia "suicidul este un act uman de incetare din viatii. p. si . Sadock. Sernnificatia . suicidul comporta 0 definipe etimologica. in imensa majoritate a cazurilor.actualmente comparatia se face cu incidenta deceselor prin maladii neop1azice. 305). 2. in sensul ca ei pot hotari cand ~i cum sa moara" (R. p. 706).I. divort sau dcccs). p. p. suicidul se afla pe locul al doilea" (E. confoIDl observatii1or noastre.S.utarea ncantului). Consideram insa ca aceasta definitie are in vedere numai suicidul denumit "rational". este foarte rar intl'ilnit. pierdcri materiale etc. 1776) primulloc apaqinand accidentelor. 1983. Acest parametru trebuie inscris in insa~i definitia suicidului. urmand bolilor cardiovasculare. Kaplan. 1976. Se considera de asemenea ca suicidul poate constitui 0 sursa de u~urare pentru pacientii excesiv de preocupati de teama de moarte. cancerului ~i accidentelor rutiere" (M. J. realizat in mod deliberat ~i con~tient care. "un act suprem de libertate" sau de o 154 . I. suicidului i se acorda scmnificatii multiple ca aceea a curmarii singuratatii (intillnita in cazul separarii cuplului prin parasire. in special de sorginte existentialista. 11gasim situat "pe locul patru. prin care semnifica "omorul de sine" (lat.

In aceasta aric a suicidului subiectilor normali. c1inica a unei psihoze In aceste conditii. cei din jurul suicidarului supradimensioneaza situatii1e ~i evenimentele psihotraumatizante din antecedentele celui ill cauza. de putemica perturb are. pe care-l denumim sociogenetic. fiind exprimat prin asertiunea conform careia "oamenii pot lua 0 decizie de a se sinucide. prin prisma suicidului "reflexiv" sau "rational". investindu-Ie ca motive determinante ale actului suicidar. Spre deosebire de acest punct de vedere filozofic ~i psihosociologic. L. p. 0 catamneza atenta a suicidului "consumat" 155 . incercarn 0 acreditare sau in orice caz 0 mai ferma argumentare a naturii psihopatologice a fenornenului. 2089). semnificatiile suicidului pot fi inscrise pe 0 axil moraHi la ai carei poli intalnim suicidul "altruist" (ce poarta marca sacrificiului de sine.manifestare a libertatii individuale. Durkheirn (1897). ca 0 pierdere sau frustratie de ordin familial sau profesional) ~i inventariat ca fiind de natura sociogenetica. persoana respectiva nu este cunoscuta ca avand 0 boala psihica iar suicidul. nu este intotdeauna evident datorita unor situatii pe care Ie prezentam in mod succint. in orice caz a persoanelor nonpsihotice. in tendinta logic-rationalista de-a acorda 0 explicatie unor fapte imediate ~i amt de apropiate. care este amt de frecvent ~i amplu invocat in patogenia suicidului. Reafirmand convingerea conform careia cvasitotalitatea actelbr suicidare este expres\a unei stari psihice particulare. realizat in virtutea unor convingeri morale ferme. a fost adoptat cu precadere de catre filozofi ~i psihosociologi. de cele mai multe ori psihotica. De cele mai multe ori Insa. 1980. sociogenetic. care surprinde atat de puternic grupul socio-familial. a suicidului apreciat ca solutie logica ~i unica pentru situatia data. Astfel. La aceasta extrema se inscrie ~i suicidul "anomie". Consideram ca acest punct de vedere asupra caruia mentinem serioase rezerve.1. este interpretat ca "anomie". Consideram ca in functie de continutullor. in care incidcnta cea mai mare e atinsa de suiddul determinat de imperative morale. P. pe care nu il respingem dar n consideram extrem de limitat. 2. a carui intentie ~i semnificatie nu corespund scopurilor grupului so~ cial ci se manifesta in detrimentul acestora sau in opozitie cu ele. Suicidul ea singura manifestare eu evolutie . 1 CIa Apreciem insa ci'iaceste semnificatii sunt analizate in mod unilateral. se inscriu ~i manifestarile suicidare ale unor bolnavi somatici incurabili sau cu afectiwi invalidante. Resnik. forrnuHind asertiunea suicidului ea simptom ~i a suicidului ca incident al unei tentative suicidare demonstrative. dupa cum poate dimane incomprehensibil. a suicidului privit sub unghiul normalitatii psihice a celui in cauza. rnentionam ca acest fapt. realizat ca urmare a pierderii statutului. descris de E. un suicid de sorginte psihopatologica este "explicat" (printrun fapt circumstantial. a unui ideal inalt sau crez) ~i suicidul "egoist". infraelinica. ori a schirnbarii rolului so• •. pentru noi cert ~i elocvent. tara sa-~i fi ie~it din minti" (H.

4. prin continutul ~i caracterul sau radical ~i fatal. care a evoluat.se manifesta mai intens dupa ce pacientul a traversa\episodul depresiv" (G. care la 0 analiza psihopatologiea se dovedesc a fi la fel de autentice ca ~i depresiile propriu-zise. Toemai de aceea. ea numeroase stari depresive evolueaza sub 0 simptomatologie somatomom. in momentul suicidului.3. cunosc 0 reinviorare. 1112). 2. Ioneseu. lipsita de 0 fundamentare organica. In unele psihoze ~imai ales in depresiile psihotice. poate eonstitui expresia unui ansamblu simptomatie depa~it. ci dimpotriva . unie prin dramatismul sau. Suicidul ca prim simptom al unei psihoze. SuiciduI poate fi intaInit nu numai ea act de debut al puseului psihotic.sau 0 anamneza a suicidantului salvat poate reliefa insa Ic'lI'a dificultate existenta unei afectiuni psihotice infrac1iniee. Privite din afara clinicii. Ioncscu. in finalul puseului psihotic. "riseul de suicid nu seade 0 data eu ameliorarea depresiei. care nu se intaJnesc la pacientul pro fund psihotic ci mai degraba la omul aparent sanatos.. Din punet de vedere psihopatologie insa. suicidul devine ~i unie simptom pe care-I putem compara eu uvertura unci simfonii neserise. ca 0 incheiere a sa ori ca un epilog tardiv al bolii. apar numeroase acte suicidare care nu sunt rnsa corel ate cu starea psihica ~inici cu fenomenologia somatica. Este eunoseut astazi faptul. in mod real ameliorat. A~a cum am mai subliniat. atunci cand grupul socio-c~lltural ~ichiar medicul. pacientul respeetiv fiind. ~i in aceste depresii. aceste cazuri se inseriu in eadruLsuicidurilor "anomiee". atunci cand in contextul ameliorarii starii psihice. eonsidera pacientul ameliorat sau vindecat. SuiciduI ea un epilog tardiv al unci boH deprcsive. In felul acesta. sociogenetiee intrucat. cii exista 0 "expresie somatica a depresiunii" (G. 245) sau "0 depresie mascata" (P. eu greu se poate eonsidera ea aeest act final ~ifatal. la aparitia primelor simptome. pulsiunile (~i in plan comportamental initiativele ~i actiunile) reapar. fenomenul se exp!ica prin faptul ca pulsiunea suicidara prcsupune atit initiativa cat ~i un anumit fundal motivational. pulsiunea ca ~i initiativa suicidara se manifesta cu precadere la debutul puseului psihotic. cand persoana prezinta inca pulsiuni ~iinitiative sau. 1972. dealtfel nespecifica. Kielholz. De~i prim simptom al unei boB psihice. se constaUi ea suicidul apare eu preeadere la debutul afeetiunii. eonsumat. p.. 2. Manifestarea suicidara din aceasta conditie clinica este in mod eronat considerata ca 156 . suicidul apare ca un simptom care prin realizare (prin manifestarea sa reala) a anulat 0 fenomenologie clinidi potenriala. ci ~i ca act final al acestuia. Suicidul ea expresie a unei stari psihotice care se manifesta sub aparenta unei fenomenologii elinice somatiee. referindu-ne la bolile dcpresive.2. manifestandu-se printre primele sale simptome. p. simptomatice. ca~tingand forta de manifestare. 2. 1972) de manifestari somatice care pastreaza rnsa in fundal aeela~i inalt potential suicidal. 1976.

trJraincidentei . analiza eliniea evidentiaza natura el psihopatologiea. ea ~i altele mai putin evidente. de doua ori mai frecvent la varstnici decat la tineri. 3. la loc de frunte. el fiind inregistrat deseori ca un accident. ei se reduce in mod evident. varsta. 649). ci tcndinta de supravietuire ~i depa~ire a acesteia."anomica" sau sociogenetica intrucat. ~tiut fiind ca ratele sale sunt diferite. In virtutea aecstor eonsiderente subliniem faptul ca pe masura ee studiile asupra epidemiologiei ~i etiologiei suieidului devin mai aprofundate. Toate aeeste situatii. este eunoseut faptul ca in perioade exeeptionale. Astfel. prevalentei . cea mai reprezentativa ancheta efectuata de Organizatia Mondiala a Sanatatii pe 0 populatie de 400 milioane persoane din 25 de tari. Consideram de aecea eil 0 situatic catastrofica ce survinc asupra grupului social sau a insului TIU marc~te riscul suicidar. incidenta suicidului eu greu poate fi estimata in mod global. De asemenea. suicidul este de trei ori mai frecvent la barbati deeM la femei. Astfel. In afara acestor argumente care pledeaza impotriva suicidului "rational" a . devine tot mai pregnant acreditata idcea di suicidul are de eele mai multe ori 0 sorginte psihopatologica. a~a dupa cum am maiconsemnat (1981. detcrminarii "anomice" ~i in favoarea naturii sale psihopatologice. Asu.uti1ante sau eu afeetiuni neop1aziee. statut marital~i profesional etc. rata suicidului cunoa~te valori diferite in functie de numero~i alti itemi. sub aspect etiologic ramane nedeterminat. pentru ca in randul celor care au ramas singuri.. 157 . Pe de alta parte. se inscriu ca argumente ce tind sa acrediteze ideea di aria suicidului "rational" sau "moral" cste mult mai redusa decat cea preconizata de studiile sociologice ~i de consideratiile filozofiee. de mentinere a existentei. fiind variabila mai ales dupa gradul socio-cultural sau axul meridional. fenomenului suicidar Spre deosebire de aIte conditii clinice medicale. p. de doua ori mai frecvent la cei care traiesc singuri decat la cei care sunt casatoriti. Astfel. datorita acreditarii sociale negative. suicidul disimulat. care. Astfel. Totodata. si . in randul carora se inscrie. iar studiile idiografiee asupra etiologiei fenomenului suieidar vor determina 0 deplasare a opiniilor de la explicatiile soeial-eeonomice la cele medical-psihopatologice. mai pot fi mentionate numeroase observatii ~ieonsiderente. pe care Ie consideram elocvente. eu tramnatismc grave ni. persoane aflate in situatii de boala dramatiee. sunt mai ~tiintific elaborate ~i apartin unor pcrsoane avizate. nu recurg 1a suicid. fenomenul suicidar se realizeaza intr-un mod mascat. in functie de sex. printro evaluare asupra ansamblului populational. dramatice sau eatastrofiee ineidenta suieidului nu ere~te. incidenta suicidului sa fie de patru ori mai mare Ia· barbati decat la femei. rata mortaliHitii prin suicid cstc greu de 'estimat dutorita factorilor de cntropic epidemiologica. ei i~i manifesta cu mai multi'i vigoare tendinta de aparare a fiintei.

prezentate de E. p. 1983. ltalia ~i Olanda" (H.2 25. pentru Europa. P.4 1961 11.4 24.9 24.7 24.1 15. care estimeaza rata anualii a suicidului intre 7.8 15. 704).3 16.000 locuitori.1 11.5 7.5 10.7 13.8 14.6 17. Brooke (1975.2 Tara 25.0 3~4 33.7 17.5 23.0 1969 Noua 1961 Japonia 1952 1971 1961 1952 1961 1976 1952 1954 Rata anualil a 1955 1971 1976 1955 Rata 100 000 anualil locuitori a I 158 .5 (Scotia) ~i 31. p. care exprima acel 6.1 (Italia) 7.7 13. 1971. I.4 (Japonia) sau 31. 1961 11.0 31. conform datelor Biroului Regional a.6 14.S.7 31.1 22.7 29.M. M.0 15.000 pentru Spania. Austria ~i Japonia ~i sub 10/100.9 16.4 Zeelandii ltalia Suedia 1961 U.4 9.0 10.020. 83).0 24. Vedrinne si J. J.4 12.5 (Greda) ~i 24.8 17.8 15. B.6 15.0 25.8 (Irlanda) sau 3. osciliind intre 1. Acelea~i mari diferente de la 0 tara la alta sunt redate ~i in alte studii (J. Spre deosebire de estimarea realizata prin analiza transversaHi. Abaterile de la aceasta medie sunt illsa deosebit de mari.S.9 21.5 21.0 5.5 23. 000 pentru Scandinavia.9 1956 1961 Norvegia Ungaria 1969 1952 1961 Po1onia Perioada 1969 1969 1 961 suicidului suicidu!ui Ia la 1961 25. Germania.estimeaza rata anuala a suicidului la 18/100.5 24.A. Sadock.1 11.0 23.9 (Danemarca). 4766).0 10. Elvetia.0 9. Soubrier.11 28.7 (Cehoslovacia).9 5.3 28. In linii generale se apreciaza ca "rata suicidului este cuprinsa intre 25/100.9 38. Kaplan.0 13.2 20.8 25. p.8 22.

personaIe ~i ambicntale. este determinata mai ales de factori personali semnificativi. un tablou al evolutiei in timp a fenomenului suicidar. rata suicidului. conform opiniei noastre. Polimort1smul acestor conditii ~i situa~ii. 788). tocmai datorita caractemlui sau dramatic ~i aparent deliberat. care include conditii!e favorizantc ~i situatiil~ eonjuneturale. Fara a stabili 0 relatie cauzala simpla intre declinul economic al unei perioade ~ifenomenul suicidar. in sensul unei incidente . impun 0 anumita sistcmatizare. 4.li rapt studiile actuale avanseaza supozitia etiologie! plurif:lctoria!e a sukidu!ui.1. suicidare mai mari Ia persoane eu statut economic scazut ~iinvers. suicidul cunoa~te 0 rata relativ constanta de-a lungul unei mari perioade de timp. De~i 'in virtutea observatiilor efectuate considedim ca suicidarii prezinta intotdeauna 0 tulburare psihidi evidentii. supozitia etiologidi este tributara unghiului sub care se analizeaza fenomenul. evidentiindu-se insa mari diferente de la 0 tara la alta. exprimat prin inciden~a acesteia. . Dc fapt. de~i amt de implica~i in existenta oamenilor. Au fost frecvent invoeati in etiologia suicidului lntmcat s-a remareat cre~terea proeentului acte10r suicidare in perioadele de criza economica. determinat. In acela~i timp se ilustreaza ca factorii sociali. Durkheim. Mentionam totu~i ca aceasta nu permite stabilirea unei corelatii intre statutul economic si . Datorita acesP. Aceasta constatare confirma asertiunea lui E. admitem di aceasHi opinie exprima un punet de vedere care nu este suficient pentm a delimita 0 cauza detenninanta. de la aspeetele culturalo-economice la cele demografico-meteorologice. autorii remarca totu~i ca "suicidul este corelat eu 0 inseeuritate eeonomica" (I. am realizat din diverse date. de faliment ~i ~omaj. manifesta ori subclinici'i. suicidul ridica problema cauzelor care I-au favorizat sau. ~arga lor dispcrsie. Dublin. L. in care el s-a consumat. p. respectiv cOiJditia patologica. analiza tabelului ilustreaza faptul ca prevalenta suicidului este relativ constanta pentro aceea~i tara. eventual. Totodati'i suntem convin~i de faptul ca in acest domeniu. inaparenta. din perspectiva organizarii unor masuri de ordin profilactic. nu influenteaza in mod esential rata fenomenului suicidar care.hie et nunc al oricarei stari de boala. emisa la finele secolului trecut asupra conditiei suicidare ca "functie a culturii totale". pentro fiecare grup sociocultural. 1963. Totodata. conform careia. 4. predominant "endogeni". nu starea economic a precara spore~te 159 . de la aspcctele psihosociologice la cele medicale. Factori socioeconomici. desigur disparate. esentialmente psihopatogeni. SupozitU etiologice asupra suicidului Intr-o masura mai mare decat oricare alt fenomen al existentei. ci ~i din punct de vedere practic. ca dealtfel in ansamblul patologiei. Consideram ca aceasta analiza diacronica este utila nu numai sub aspect euristic.

P. favorizeaza in mare masura fenomenul suicidar. Daca dificuWitile integrarii sociale favorizeaza suicidul. dimpotriva. Durkheim. in esenta. inundatii. In virtutea acestor considerente se poate estima ca pierderea sentimentului de apartenenta ~i comuniune sociala. Mayer-Gross ~i col. realizeaza. calea studiilor de sociologic. 140). sentimentullipsei de importanta. acestea constau in faptul di observatiile lui E. determina 0 scMere a incidentci suicidului. In ceea ce ne prive~te. Ca un argument al acestei supozitii se inscrie ~i observatia confonn careia un mare numar de sinucideri se intalnesc printre emigranti. consideram ca E. Durkhcim a deschis. L. Au fost implicati in etiologia fenomenului suicidar inca de la sfir~itul secolului trecut. 2087). 1897. dar mai ales con~tiinta nonacceptarii. in virtutea careia rata suicidului variaza in mod invers proportional cu forta coeziva a sistemului rela~ional. 4. Durkheim a acordat datelor statistice virtuti 160 . in virtute a con~tiintei pericolului comun ~i a comuniUitii de scop ~i actiune. Constatam astfe! ca 0 analiza oricat de succinta a complexului sociorelational suicidar conduce spre confirmarea initialei asertiuni durkheimiene conform careia "sinuciderea variaza in mod invers proportional cu gradul de integrare in grupu1 social caruia individul ii apartine" (E. situatiile care faciliteaza integrarea. au ca efect intarirea coeziunii membrilor sai. ceea ce confirma aseI1iunea conform careia "trecerea de la bogatie la saracie mai curand decat saracia ca atare este aceea care tindesa promoveze sinuciderea printre cei susceptibili" (w. al inutilitatii ~i nonapartenentei la grup. ci pierderea unui statut economic inalt spore~te riscul suicidului. tim.eridicitate. Aceasta permite rctincrea unci idci. P.rata suicidara. Durkheim (1897) a demonstrat ca fenomenul de suicidatie se afUi in stransa corelatie cu situatiile care slabesc legaturile dintre ins ~i grupul sau social. Aceasta este una din principalele idei de suicidologie prin care E. ca ~i dezinvestirea principiilor de convietuirc comunitara. p. constanta criteriilor de coexistenta reduce incidenta suicidului in sensul ca acesta "variaza invers proportional cu stabilitatea ~i durabilitatea relatiilor sociale" (J. Astfel. poate constitui 0 cauza principala de autoliza. 1969. p.. cfmd E. Resnik.st domeniu. perioade critice din istorif. mai mult chiar.p de un secol. ceea ce. Factorii psihosociologici. Douglas (1967). indepartarii sau excluderii din grup. p. prin limitele lor nu permit generalizari ell valori de . dimpotriva. fapt care i-a permis sa stabileasca intre altele "nudeul sintezei bio-psiho-sociale actuale asupra suicidului" (R. invazii. 1980. formulate in special de catre J. in acp.2. Gibbs. 789). 0 profilaxie a acestuia. 209). unui grup social (ilustrate prin situatii catastrofice ca incendii. D. ignorand in acela~i timp factori motivationali cu mare grad de specificitate. a dirci valoare axiomatidi nu a fost desmintita ci continuu confirmatii. razboaie). mai ales in perioada de acomodare. p. in finalul acestui paragraf se impune 0 precizare determinata de criticilc actuale asupra teoriilor lui E. 1958. Durkheim in domeniul suicidului. Durkheim sunt tributare date!or statistice care. de inserare sau in cadrul eforturilor de naturalizare.

4. Sainsbury (1968) asupra statl'tului marital al unui grup de su!cidari in cadrul caruia 40% nu aveau familie. Totodata.inciden~a inaltii a sucidului la barbatii vaciuvi sau divoI1ati trebuie apreciata nu atat prin prisma reactiei dramatice. fenomenul suicidar. incidenta suicidului spore~te la cei aflati in situatii care sliibcsc respollsabilitatea socio-familiaIa ~isfideaza forta moralvolitionala necesara unar perioadc sau momentc cxistentialc dificile. care prezinta valori superioare in randuI barbatilor. cercetarile consemneazu un consens asupra faptului ca rata suicidului este mai mare la cei casatoriti fad copii decat b eei care au copii.incidenta superioara a suicidului in randuI persoanelor care traiesc singure nu poate fi atribuita numai sUibirii suportului afectiv reprezentat de familie ci ~i faptului ca printre ace~tia se intalne~te un procent insemnat de bolnavi psihic care. la cei care traiesc singuri fata de cei care au 0 familie. Asupra corelatiei dintre rasa. in virtutea lor ofera 0 inalta rata suicidara..Astfel. eu privire la aceste constatari consideram ca se impun doua preeizari: . statutu.etiologiee prezentandu-le ea explicativ-argumentative. in timp ce persoanele ramase singure prezinta 0 rata a-suicidului de patm ori mai marc decat la loturile martor.l marit~I si . de la femei la barbati. suprainvestind valoarea lor care estc accea a unor elemente descriptive.8 ori mai mare la barbati dedit la fcmci.3. Acest fapt a fost in modelocvent demonstrat printr-unstudiu mai vechi efectuat de P. . en ~iin cazul factorilor socio-economici (a diror deteriorare favorizeaza aparitia manifestarilor suicidare) se considera actual mente ca nu atat valoarea statutului social. OJ .. Cll alte cuvinte. . )<J Spre deosebire de studiile anterioare care nu Iaceau distinctia intre persoanele care traiesc singure (celibatari) ~i cele ramase singure (vaduvi) in privin~a ratei suicidului. Patternul familial. Studii recente asupra statutului marital al suicidarilor atesta faptul ca rata suicidului la celibatari este dublii fata de rata suicidului din popula~ia generalii. se consemneaza faptul ca in randul pcrsoanelor vaduve riscul suicidar este de 3. fatale a acestora fa~a de viata in afara unei familii proprii cat mai ales in contextul date lor epidemioIogice suicidare. Precizam 1115ii ca limiteie cerecctarilor lui E. Studiile asupra acestui domeniu connm1a aseI1iunile anterioare privind importanta factorilor psihosociologici ~i a conditiilor socio-cconomice in etiologia manifesUirilor autolitice . Durkh~im predominant metodologice nu i-au influentat !legativ concluziile care se dovedesc a fi actuale ~iveridice. 4. cercetan'\lOi consemneaza ca aceasta urmeaza 0 curbii net ascendenta de la cei cu familie Ia celibatari. de aici Ia viiduvi iar in cadml acestor catcgorii. Studiile deceniilor trecute conform carora albii ar prezenta 0 rata a suicidului de doua ori mai mare deciit nonalbii sunt supuse actualmente unor reevaluari intrucat s-a 161 . reli!!ie si fenomenul suicidar. astfci. iar al~i 40% pierdusera prematur Ullparintc. cat mai ales picrderea acestuia constituie un element predictiv-suicidar. 4.

ttu scaderea presiunii atmosferice in acest anotimp. S. Cele mai muite studii indica fuptd ca suiciduI inregistreaza 0 ascensiune a curbei ~)prevalentei toamna. 4.()_Clg~-1lr.. V.5. Aeeasta observatie este constant 162 . forestiere" (G. Cele mai muIte studii asupra acestui domeniu invocau 0 rata mai sCUzut. prezinm eel mai inalt potential suicidar din intreaga patologie psihiatrica. Resnik. studiile consemnand faptul cii "in general.-'. p. dc~i se ignora ca in aceea~i peri. desigur. ilira a eorela obscrvaiiile ell aiti factor~ psihopatogcni. in contrast eu supozitiilc Iogice ~i eu observatiile empirice "momentul din an care a fost asociat eu 0 incidentii medic u~or crcscuH'ia suicidului este primavara" (H. 1976. 1982. 1947.eJQGJ)~(~~tere_~_ incideniei depresiilor majore care. ei numai gn:duI de integrare religioasa ar constitui un indice de eorelatie eu 0 rata mai seazuta a suicidului. Gradul de urbanizare in etiologia manifestarilor suicidare.1\! mai ales de situatii fmstrante ~i psihostrcssantc decat de faetorii meteorologici.Analizand continutuI dogmeIor eeIor doua religii. P. p. Totodata. Predescu ~i col. fata de protestaT1ti. ca ecrcetariIe respective. 126). se considera asmzi ca afilierea la 0 anumita religie nu poate fi corelata cu incidenta suicidului. Alte studii meniioneaza insa faptul cii "in timpul verii s-a constatat procentul eel mai mare de sinucideri" (~t. nu au putut ofedobservaiii valide. Astfd. 17) observatie care nu a fast insa corelata eu densitatea populaiiei din zoneIe amintite. In civilizaiia noastra oamcnii sunt marc. p. observatic cc poate fi corclata. Durl{heim pastula faptuI ca rata suicidu1ui este mai redusa in mediul mraI dedit in eel urban. 1983. inteIegem ca formulilriIe anterioare asupra ratei suicidare erau a priori inteIigibile. dupa cum este bine cunoscut. aititudinea ~i anotimpul au constituit factori de corelatie cu prevalenta suiciduiui. Influcnta factorilor meteorolo!!ici si cosm1ci asupra manifestarilor suicidarc. L. Deshaies. 4.ptuli1croase studii releva 0 cre~tcre a frecvenici actelor suicidare in perioadeie eu pres'iur:c baromctriea sd'izuta. 5. p. Aeeste elemente au fast corelate ~i deseori incriminate in favorizarea suicidului inca de la star~itul secolului trecut cand E. Tocmai de aceea. prcsiunea atmosfericfl.. de-a IunguI coastelor ~i scad 'in regiunile muntoase. 1980. bazate mai ales pe observatii empiricc ~ipc loturi slab reprczentative. Starea vremii. Altitudinea a fost de asemenea incriminatii in influentarea manifestarilor autolitice. Nica-U dangiu ~i Lidia Nica-Udangiu. 1777). inalt re!iabile. p.la suicidului la catolici. Unor reevaluari similare trebuie supuse ~i studiiIe privind diferentele inire rateIe suicidului 1apersaane ee apaI1in lli"lorr01ig1idiferite. l. Shneidman. Prccizrim insa. sinuciderile sunt mai numeroase In vaile fluviilor.constatat di "incidenta suiciduIui Ia negri tinde spre egaIizare eu aeeea intaInita in randuI albi1or" (E. mra a constitui expresia unor studii reIiabile. . cu atat mai mult ell cat. 2089). .6.

. Spre deosebire de opinia empirica in virtutea careia suicidul ar fi mai frecvent Ia femei. F. Consideram insa ca aseI1iunea lui E. p. A~a cum am mai avut ocazia sa consemnam (G. expectatia elocventa ~i continua asupra caracterului finit al existentei. concurenti ell urbanizarea. Aceasta intrucat urbanizarea constitutie nu numai un factor de polarizare a valorilor umane. Consemnandu-se faptul ca "in mod traditional medicii ocupa primulloc in privinta suicidului" se precizeaza ca dintre medici. p. p. 1976. consemneaza 0 ~tergere a diferentelor intre rate Ie suicidare urbane ~i ruralc. care mentioneaza ca "dintr~ toate profesiile. Arsdol. Ioneseu. J. studiile 163 . B. 705). ce sporesc la randullor rata sinuciderilor. oftalmologii ~i anestezi~tii prezinti'i eel mai marc risc (R. Aceastii observatie este reluata in mod constant de cerceffitori. dar mai specifici. 279). Shneidman. impresie indusa de procentul ridicat al tentativelorpe care acestea il ofera. ca ~i perpetua confruntare cu moartea. Kaplan. estimata la mai m. este cristalizaUi opinia conform carcia rata suicidului este mult mai ridicata la cei care nu au 0 profesie conturaUi sau al drar statut profesional nu este suficient de elevat sau bine asigurat. 653). 653).reluata.8. medicii ca grup prezinta una din cele mai inalte rate ale suicidului. Pe de aWl. 4. 4. ar putea explica rata inalta a manifesHirilor suicidare in cadrul profesiunii medicale" (G. conform carora "riscul de suicid este mai mare printre citadini dedit in mediul rural" (F. medicii sunt urmati de muziciem ~i de juri~ti. p. un cons ens al observatiilor conform carora. Schmid ~i M. interprofesional. Durkheim ar trebui reeva1uata pe bazaunor studii reprezentative intrucat. 1983. La aceasta observatie de ordin general. 1981. 1965. observatia sa. 131). se mentioneaza ~i un aspect particular conform caruia "pentru varstnici.7. I. desigur real a. 1777). Ionescu 1981. S. p. 790). J. de sex. In ordinea rangului suicidar. Totu~i. In privinta evaluarii interprofesionalc a ratci suicidare se constata. In acest context mentionam ca studii efectuate in ultimul deceniu asupra unor grupuri ~i categorii sociale bine delimitate. acesta fiind raspunzator pentru mai mult de 3% din numarui total al deceselor la medici" (E. p. Statutul profesional a constituit un £. Mayer-Gross ~i col. ci ~i al personalitatilor instabile ~i dizarmonice care ofera teren dezadaptarilor. rata suicidului a ajuns sa fie mai mare in mediul rural decat in mediul urban" (C. Statutul profesional ~i fcnomenuI suicidar. este 0 rezultantii a actiunii altor facton autolitici. p. Sadock.lctor de corclatie. profcsia de medic prezintii cea mai inalta rata asuicidului "medicii constituind grupul cu cea mai mare propoI1ie de suicidari. Suicidul in functie . Ayd.ultdecat dublul mediei" (W. 1969. 1975. fiind mra echivoc mentionata in cele mai multe studii.parte cercetari mai 110isubliniaza ca pierderea statutului profesional constituie un factor important de sporire a riscului suicidar. in mod aparent surprinzator. psihiatrii. in timp ce pediatrii se aflii pe ultimulloc in privinta riscului suicidar din ansamblul speeialitatilor medicale. supus unor cercetari sporadice.

dupa care prezinta o sciidere continua. p. pentm cn numai in decada 41-50 ani. Dadi in Iinii generale se considera ca numarul tentativelor este de trei ori mai mare Ia femei decat la barbati.T. p. acest raport nu este constant ci variabilin functie de vfu-sHi. sub varsta de 20 ani raportul tentativelor de suicid dintre femei ~i bm-bati este de 10/1. Dublin. 0 analiza retrospectiva asupra evolu~iei acestui raport indica faptu1 ca el a Inregistrat in uItimele decenii 0 redllcerc progrcsivil. Kaplan. Dupa aproximativ un deccniu mportulinrcgistreaza 0 reducere apreciabila. in urma cu trei decenii el era mai net reprezentativ pentn! biirbati. valoarea lui fiind de 3/1 (L. J. 1980.5 18. faDt cc anulcaza asertiunea mai veche conform carel a SUlCldulestc un mod de rcaelic masculma".7 32.6 4.3 24. P. Aceasta diferenta estc redata ~i de studii mai mad. B. J. Resnik.4 9.2 15.!. 2085) dc~i cercctari efectuate in Japonia ~i Israel indica 0 reducere a raportului la 1.0 32. ' A ~ 1954 21. 1980. 1. Resnik. conform carom "Mrbatii comit suicidul de trei ori mai frecvent dedit femeile" (II.4/1. 131). Morrisey. Michaux.3 7. P. p. in vederea obtinerii unei imagini mai e10cvcnte asupra prevalentei transculturale a suicidului in functie de sex am ales decada 1954-1963 pentru care am gasit cele mai complete date epidemiologice. 1965). (F . p.7 15.9 33..6 9. astfel.1 16.epidemiologice atesta in mod constant faptul ca actelc suicidare propriu-zise sunt mai frecvente la barbati. 0 revista a literaturii privind incidenta comparativil pe sexe a tentative lor de suicid indica faptul ca raportul femei/barbati este de 3/1. se aprcciaza ca "la barbati frecventa maxima a suicidului sc intalne~tc dupa 45 ani iar la femei dupa 55 ani" CH.9 7.0 10.7 27.9 18. el fiind de 1/3.5 9.Sadock. in privinta suicidului rcalizat raportul este inversat.2 1963 Suedia Scotia B Rata 1963anuala a suicidului 1954 Rata anuaHi a suicidului la 100 000 locuitori I 164 .1 10.3 11.1 9. Roth.6 47.. "semnificatia crizei de la mijlocul vietii" (H. In ceca cc prive~te incidenta cca mai indta a suicidlllui in fuI1ciie de sex. L. .astfeI.3 5.0 35.0 43.7 II 1954 1954 Tara 1954 F Perioada F Noua Zeelanda 1963 8. 1965. Ayd.7 18. 1983. L. fiind estimat la 4-511 (M. • '. acest raport sa ajunga la 311. 706). 1952).2 12. Astfel. L. pc care Ie-am inscris in urmatoruI tabel: ~ • " .8 33. 1963. D.0 12.9 7. Mentionam insa ca.0 22. 2085) acest fapt evidentiind in opinia unar clinicieni.2 19.

Noua Zeelanda. ell afeetiuni mcdico-ehirurgicale. Sainsbury. A. alte cercetari (T. acute sau cronice. Pc de aWl partc sc sub1iniaza faptul di ingrijirea medical a anterioara nu corcleaza poziti'! cu manifcstarca suicidara intrucat "42% dintre suicidari au beneficiat de ingrijiri medicaie in proxime!e 61uni dinainte de moarte" (H. actelor suicidarc la pacicntii .incidenta inalta a afeetiunilor somatice in antecedentele suieidarilor nu exprima ipso facto 0 core1aiie pozitiva a aeestor anteeedente eu suicidul. semnalata in Anglia. Studiile asupra acestei probleme consemneaza f. Flood. aceasta cre~tere este slab senmificativa. inregistdind chiar o scadere. Printre conditiile medicale care cunosc 0 raUi suicidara supcrioara sunt consemnate afectiunile asociate cu algii cronice. 1968) indica faptui ea 70% din suicidari prczcntau afectiuni somatiec. Totu~i cand este vorba de afeeiiuni neoplaziee sau de persoane varstnice 165 . p. cOilsideram ca: . I. varsta la care cele mai multe persoane prezinm 0 incidenta superioara a afectiuni10r somatice. Nathawat. de~i rata cea mai maWi a suicidului se intalne~te in cea de-a ~aptea decada a existentei. 1967) eifre care nu depa~esc in mod semnificativ rata suicidului din pcpulutia gencrnHi. P. 4. Sadoek. Germania. Dorpat ~icoL.000 (P. Mt3ptionam ca studiile privind prevalenia manifestarilor suicidare 1a bolnavi eu afectiuni medieale nu fae 0 distinetie intre antecedentcle somatice aie suicidarilor si conditia somatidi imediata care a influentat in mod direct acrul suicidar.in privinta rolului determinant al unei afectiuni somatice severe in etiologia suicidului mentionam ca din datele statistiee ale sectiilor de neurologic ~ineurochirurgie din Spit. Dr. Australia. iar in aproximativ 40% din cazurile de suicid consumat. Noua ZeelandU.aceasUi scadere a raportului are loc prin cre~terea constanta a incidentei suicidului la femei in timp ce. profund invalidante sau cu prognostic infaust. 705). Seager ~i R. acute sau croniee. J. S. In virtutea uIl~r observatii ~i informatii. Germania. desigur limitate. 274). . Gh. Gelhot ~i S.9. 1983. s. in altele (printre care mentionam Anglia. Suedia etc. Kaplan. p. evoluand spre 0 concordanta a ratei suicidului intie ceie doua sexe. 1abarbati.000 (C. .Analiza dutelor privind prevalenta comparativa a suicidului la cele doua sexe ne ofera prilejul de a evidentia doua aspecte ~i anume: . cu malformatii ~idcsfigurari sau cu deficienie motorii. B. Marineseu din ultimele doua decemi nu se eonsemneaza acte suicidare la pacienti eu boli somatice grave. 1965) sau de 40/100.lptul eli In antccedentcle suicidarilor afectiunile somatice au fost estimate intr-o proportic rclativ rcdusa. boala somatica ar fi jucat un rol determinant.dacii in anumite tari raportul amintit de 3/1 se mentine. Totu~i. Aceasta dovede9te ca 0 afectiune somatica severa. 19R3. In acela~i sens p1cdeaza ~i aite studii carora "disperarea determinaUi de 0 boala incurabi1a figureaza ca cea mai frccvcnta cauza a suicidului" (P. Scotia) el tinde sa devina tot mai redus. eu serios rise ad vitam nu determina 0 e~acerbare a pulsiunilor suicidare cat mai degraba 0 tendintii de depa~ire a acesteia ~ide supravietuire. de 20/100. Prevalenta .

ca nu exisH"i probe care sa ateste implicatii ereditare in manifcstarile suicidare. in viziune psihodinamica. 3056) fapt confirmat mai ales in cazul acelor afeciiuni psi{iiatrice care prczinW. Kaplan. Menninger. cercetatorii modemi. Subliniind fapml ca supozitia patogenica psihanalitica asupra suicidului a fast construita pe baza analizei manifestarilor autolitice ale pacientilor depresivi endogeni 166 . K. Sadock. tentative sau suicid real" (H. Numai In acest context poate fi Intc!easa afirmatia dupa care "suicidul este mai frecvent la persoane care au In familie 0 istorie de suicid. tripticul pu1sional suicidar ar cuprinde: dorinta de a ucide. B. Resnik. Aceasti divergenta a opiniilor se datore~te faptului ca factorii ereditari nu detennina pulsiunea sau tendinta suicidar5. instituindu-se intr-un factor suicidogen exogen. constatii dimpotriva.serioase componente genetice. p. considera ca pu1siuni1eostile in suicid ar fi de trei categorii sau. Astfel. 1980. J.l1umit potential suicidar. Se in\c1cgc di in acesUi anaiiza nu trebuie inscrise situatiile In care existenta unui suicid in antecedentelc heredo-co1atcrale ale unei persoane poate constitui un element psihotraumatizant pcrpetuu. Astfel. "precoce reprimata" "de a omori" pe cineva. lpoteza care preconizcaza natura ereditadi a suicidului fiind nerealista trebuie acordat credit aset1iunii conform careia. 705). Freud (1917) care manifesta rezerve asupra faptului di ar putea exista un suicid in afara dorintei. Deci suicidu1 ar constitui "0 crima la 180 grade" fapt preconizat inca de S. Principalul teoretician psihanalist al suicidu1ui. orientate asupra obiecmlui iubit introectat. 4. Conceptia genetica asupra manifesti'irilor suicidare a inregistrat in ultima Heme modificari radicale. 1963. 5.10. p. Lauriers.cu afectiuni somatice. Asertiuni patogenetice 2supra manifestarilor 2utolitice Eirll indoiala di primele supozitii patogenice ~tiintifice asupra suicidului apartin psihologiei dinamice. ar prezenta trei orientan. este vazut ~iconsiderat in mod ambivalent. 2089). "in masura in care deprcsia bipolara este detcrminata genetic ~i rata suicidului in acest grup nozografic cste mai marc. Nu trebuie omis illSa fapm! ca aceasta rc1atic estc nu numai mediata ci ~i "determinata" de depresie. astfelin timp ce autorii clasici (Magnan. P. Astfel. conform teoriei psihanalitice. "0 ereditate psihiatrica Inci1rcata mare~te riscul de suicid" (A. mai bine spus. 1983. p. rc13tia fiind in acest modconfilmata" (H. dorinta de a fi ucis ~i dorinta de a muri. I. riscul suicidar spore~te. ci favorizeaza aparitia unor afectiuni psihice care prezinta un a. fapt ce trebuie avut in vedere de omnipractician sau de specialisml somatician. Regis) apreciau suicidul fIcaun viciu ereditar". Asupra supozipei ereditare in manifestarile suicidare. care. L. suicidul ar reprezenta "ultima fomla" a ostilitiltii incon~tiente. bazati desigur pe 0 riguroasa analiza clinica.

In imensa majoritate a cazurilor estc controlam ~i depa~ita prin "idcntificari sanogenetice". 706). suicidarul prezinta "0 neobi~nuiHi incapacitate de a iubi pe altii". "defense ale ego-ului" ~i "deprinderi eonstmctive de a trai ~i de a iubi". numero~i alti factori flind inclu~i 'illpatogenia fenomenului. ci ~i mobilurile. Distmgcrea acestor mecanisme interne ell virtuti profilactice poate determina aparitia manifestarilor autolitice. copiii nu au con~tiinta mortii. multi pacienti depresivi nu sunt suicidari" (M. Intr-adevar. care a murit ori s-a sinucis. 6. Suicidul la varsta copmiriei cunoa~te 0 slaha incidenta mai ales in prima dceada de existenia. 167 .disperarea. semnificatiile ~i chiar mijloacele de realizare cunosc aspecte particulare. Litman postuleaza existenta unei pnlsiuni autolitice profunde ~i individuale care Insa. neajutorarea etc. situatii puternic psihotraumatizante sau frustrante. ci doar anularea sau negarea momentului respectiv. In accIa~i timp. E. cuno~tintelc ~i concepiiile lor asupra acestui fenomen fiind paTiiale ~i confuze. 6. ea.1. suicidul are 0 valoare ludica. R. J. 13. Caracteristici ale suicidului in functie . Pc baza "experieuie1orclinice". Aceea~i insatisfactie fata de caracterulunilateral al teoriei psihanalitice a suicidului In studiile lui R. Printre ace~tia. conform observatiilor noastre 'i~i gase~te 0 deplina confinnare ~i anume ca. G. De cele mai mnlte ori. automl include "trasaturi generale ale condiiiciumane specifice civilizaiiei occidentale". lipsa de sprijin afectiv ea ~i elemente de dizbunare pot realiza ceea ce putem numi suicid reactiv. de \Tarsta Nu mumai rata suicidului este diferita de la 0 varsta la alta. de~i consideram di acestea au un caracter involuntar ~iiraiional. In plus. caracteristic suicidului intalnit la copilul mare. di actul suicidar al copilului mare. Kaplan.. E. ca ~i "mec::misl!1cpredispozante p~rticulare" in care include anxietatea. p. culpabilitatea. dupa cum.rn totu~i ca "un mare numar de pacicnti suicidari nu ilustreaza psihodinamica c1asicil asociata ell depresie. Saoock. realizandu-se printr-un act imitativ sau de identificare cu 0 persoana investita afectiv. factori de ordin psihogen favorize •. diverse lor etape cronologice. 1983. trait in mod afeetiv-negativ. peatm copil moartea nu semnifica Inlaturarea vietii.pentru care l~i regase~te 0 serioasa confinnare. Alteori.>i furj~. I. Zilboorg (1937) a prezentat 0 teorie mdt mai cuprinzatoare asupra putogeniei suicidului. alaturi de putemica ostilitate incon~tienta. astfel. el este evidentiata ~i eonsideraca-psihodinarnica suicidului nu se reduce In ostilitate. studiile de specialitate citeaza cazuTI de suicid incepfmd inca de la varsta de 3-4 ani. Litman (1965). la varsta pre~colaritatii. completftnd dinamica pulsionala suieidara eu mobiluri ale lumii externe. el avanseaza un punet de vedere original care. T ocmai datorita inconstantei confirmari a teoriei psihanalitice asupra manifestarilor suicidare. preciza. Daca aceste elemente sunt incriminate in etiopatogenia suicidului la capilul mic. chiar specifice. totu~i.

&.Cu toate dl suicidulla copil pare a avea un caracter aleator. care apar pe rondul alcoolomaniei ~i toxieomaniilor. ea ~ide e~ccuri ~colare etc... In accstc conditii..1: •.. nedeliberat. acrol suicidar fiind Inscris ea Itadoua cauza de deccs Ia iicecni" (M.. 6.•..io~Ja 18-30 ani de 44... e'ventual imper~:tiv. p. In etiologia suiciduiui se Illscriu mai ales factorii endogeni. 1970. spre deosebire de varstnici... Astfel. in perioada 15-19 ani fiind de 6-7 ori mai des intalnit decat la varsta eopilariei. de slabire a fortelor sanogenetice ~ia elanului vital.. In a<::cstc conditii.. suieidul tinerilor ~iadolescentilor arc un caracler rcacti'l..>u u .I.. factori care determina cre~terea spcctacubra a nrocentului cazurilor de suicid. frustrante.:"i mai marc fata de Ioturile de martor. Mcntionam de asemenea ca.•• A .. dintre acestea. > ! I trei ori mai ffi.. actul suicidar poate :marc ca un nr:m J. relativ organizat ~i mai mult sau mai putin elocvent anticipat. Suh:idul la varsta maturitatii .4..~~l11e inaintea varstei de 30 de ani. avand un caracter bruse. 131). Principalclc cauzc ale suicidului in aceast5..". Alteori. se considera ca "multa vreme a fast subestimata ideea de moartc la copil" .i1pl.• ~h_"'? : . "rata suicidului sub 18 ani este de 14. 275). psihozele."'l.••.• _ •. suicidul cstc. Ayd.. Intrucat numero~i factori.3. . insuficient sau formal motivat. Ia tineri. Nathawat.. complexcle de inferioritate ~i culpabilitatc dctcnninatc de esccurile seolare contribuie Ia crcstcrea suicidului nrintre elevi si studcnti. perioadil cons tau in perturbarca echiIibmlui psihie prin tmnsformarile hormonale ale pubertiltii.r.es"aJ. cand "pragul suicidar de .~t _ •. . in prim-planul factorilor etiologici sa apara starile depresive ~i delirante. in adolescenta ~i tinerete situatiile psihotraumatizamc . factor-i. . pentru ca.. In general. halucinatorii.t"" SU.VU~. "" . in cea de-a patra decada a varstei.'''~t. S.u.I.. ea ~i tulburarile senzoriale psihotice. endogeni ~i exogeni..•. Tot in aceasta perioada. 1983..t. Suicidulla senescenta cunoa~te 0 ridieata amplitudine a curbei de incidentil. p.. J. . yo. .2. p. Ia care actul suicidar este claborat. . dadi.e " • _. Morin. •• .. 1965. 011 Cu mUu. i~i adue contributia la sporirea ratei manifestarilor autolitice. el cunoscand angoascle ~iobsesii1e mor1ii inca de la varsta de 7-8 alIi" (E..'ide autoliza.2%"( P. ngufand drept prima cauzi.. ca ~imanifestarile psihotice ale diversdor conditii clinice. yo . starile confuzionale. 94).re illtre 20-24 ani fata de perioada cuprinsa intre 15-19 ani" (F. dificultatile 'iutfunpinate in asimilarca cuno~tinte1or.. S. Aceasta crc~tere a incidentei i~i continua curb a ascendenta in tinerete.~ 11''''X r101t. Ross.. .. rata munifesUirilor suicidare la aceste grupuri de tineri este de doua o. Studiile efectuate asupra suicidului la varsta involutiei au evidentiat faptul ca punctul maxim al actelor 168 boaUi psihicii.. 6. 39). psihostressante. . fiind oeazionat de situatii psihotraumatizantc.. Gclhot ~i S..•... 1976.UHl a1 IJ":'lUVl. p. se Inscriu Intr-o actiune convergenta. Astfel.6% iar I.u"'.. ~•. impulsiv..nl1hl1 Cl1'-1CU uupu.Cl Ul~VVlUaUL""'. 6. ceca cc face ca mai mult de jumatate din cazurile de suicid sa S~~!?E..j. de ordin psihosocial..•. de sanctiuni nemeritate sau dispropot1ionate.. Datorita ac::stor " .: pc. acum.. realizarii sale fiindu-i inerent elementul intampHitor. ~ .in cea de-a trcia dccada de varsta pre domina manifesUirile diseordante.. dar mai ales in debutul unor psihoze ~i in special a schizofreniei.. Suicidulla adolecenta si tinerete realizeaza un salt impresionant ea frecvcnta..••. este detcrminat de ccle mai IllUltc o~i de 0 ~i in general t:lctorii exogeni jucau un rol preponderent.u hnlucinatiilor ~idelirului.

J. 16% aruncare de ia etaj. mai directa. in mod deschis. Totu~i. u~urinta executiei. 1965. p. Nathawat. 169 ~ . la care.000. intempestiv. p. Mayer-Gross ~i col. p. Astfel. p.utentieitatca tentativei suicidare. pc de aha partc.000 iocuitori pentru barbati ~i 20/100. In privinta gradului de fermitate asupra hOUirarii de suicid tnfuuie retinut totu~i faptul ca "nu se poate stabili apriori un raport intre alegerea mijlocului suieidar ~i autenticitatea dorintei" (M. ca ~i din numeroase alte studii se constata ca in deeeniile trecute peste 50% din actele suieidare se realizau prin inhalarea de gaze ~i strangulare. "utilizarea barbiturieelor in scop suieidar a creseut de 15 ori" (A. Asupra evolu!iei mijloacelor de realizare a suicidului Din varietatea extrema a mijloacdor de autoliza. mijloace care au cedat treptat locul ingestiei substantelor medieamentoase. cunoscand apoi 0 scadere. 7. se ~tie ca bilrbtii sc sinucid "intr-un mod mai violent dedlt femeile" (A. aicgerca ia care rccurgc suicidarul cstc dcterminata de numero~i factori. pe 0 perioada de aproximativ un deceniu. se prc:supunc. 1983. 9) ceca ec concorda cu procentul mai mare dt. 20% strangulare. nu tara un anumit realism. Hordern. Astfel. rapiditatea. submersie. suicidul are un caracter nedeliberat. 13% ingestic de substante toxice. in prezent. 1965. In mod traditional se considera ca prineipalcle mijloace autoiitice sunt traumatiee (In special defenestrare ~iimpu~care). imitatia. Toemai de aeeea. 789). strangulare) ~i toxiee (ingestia unor substante. In special neuroleptiee). de asemenea.t~. intentiile sale de suieid. deseori medieamentoase. ori disimulat sau aluziv. determinat de semnificatia suicidului.fiind consemnat in 30% din eazurile eereetate" (P. virtualul suicidar face "ordine" in treburile sale.000 pentm femei" (W. Din aceste date. tentative reu~ite la ace~tia. p.'. 2). ea efieaeitatca mijloeului ales ilustreaza . cand atinge un pro cent de 40/100. fiind de cele mai multe ori re:lctiv. eonsidcram ci mijlocul utilizat estc. ell mult inaintea initierii aetului de autoliza. 275). caracterul indolor al actului. "rezolva" problemele insuficient c1arificate ~i anunta. ingestia substantelor medieamentoase in doze toxice sa constituie "mijloeul eel mai freevcnt de suieid. In cazui manifestarilor autolitice reiterate cste eunoseut faptui ea atunci cana prima tentativa autentica a fost e~uata. Spre deosebire de tineri. Hordern ~i col. Gelhot. pc de 0 parte.000 acte suicidare consumate. asfixice (inhalarea de gaze. spectaculozitatea. S. injurul varstei de 80 ani ajunge la 10/100. 9) pentru ea. mai nedisimuiata. In eel mai cuprinzator studiu privind mijIoacele folosite in 32. 1965. 1969. pastrarea aspcctului fizic ~i a integritatii corporalc etc.- suicidarc se situeaza "in jurul varstei de 65 ani. pentru a aoua se rccurgc Ia 0 mod:. Hirsch (1960) prezinta procentele in care au fast folosite principalele procedee: 30% inhalarea de gaze. Quidu. printre care mentionam: cficacitatea. S. ~i de starea psihicii a personnei in momentul actiunii suicidarc. 1a viirstnici actul suicidar implica anumite earacteristiei de orgarnzare ~iprogramare. In ultima instanVi. 8% impu~care etc.ditate mai sigma. a~a cum am mai subliniat. S. care.

din definitia amintita. alte studii (D. M. homicidul este deseori orientat asupra unor inalte personalitati. Problematica psihologica a fenomenului hor. Supozitii asupra etiopatogeniei homicidului. fiind faptuite de persoane considerate saniHoase din perspectiva criteriilor nosografice. religia cre~tina a cautat sa acorde homicidului 0 explicatie rationalista. homicidul nu este inca distins de crima ~i de asasinat. invocandu-i drept cauze gelozia. defmind crima ca un homicid voluntar. 1963. 1974) explica fenomenul homicidar dintr-o mai larga perspectiva. In mod paradoxal. Aceasta supozitie patogenica nu este intotdeauna acceptata. In varianta sa extrafamiliaHi. conflictelor:. p. sotului (uxoricid) sau copilului (infanticid). fiind orientate asupra parintilor (paricid). in mod constant reluata in studiile de specialitate. Briguet-Lamarre.. insensul ca homicidul. deliberat ~iutilitar (Ch. ori 2 <.iparinti" 9i "deficientei principiului realitatii". uneori fiind respinsa cu vehementa "fntrucat nu putem admite postulatul apriori al naturii criminale a fiintei umane. sunt conditii sau spete juridice. 1974. Intr-adevar.. actele homicidare sunt rareori extr~ami1iale ~i mai ales intrafamiliale. Bardenat. 264) ~i delimitand asasinatul prin caracterul sau premeditat. Ochonisky. Adoptand acest punct de vedere ~i bazandu-se 170 .uprafratelui (fratricid). insistand asupra "caracterului arhaic al raporturilor dintre subiect :. J. 1969 :. 276). M.ialtele) explica fenomenul din perspectiva psihodinamica. 1965. 1971. Schachter.i tensiunilor psihice determinate de elemente conjuncturale. eu toate ca in cazul actelor homicidare pot fi intalnite atilt aspecte deliberate cat ~ipremeditate. Russell. . situatie fn care poarta numele de magnicid. numeroase studii asupra homicidului :.acest pervers polimorflnca de la na9tere. cea mai argumentata dintre acestea apartinand psihologiei dinamice. ceea ce 11distinge de crima ~i asasinat care. sorei (suroricid).Jicidar Definit ca actul de provocare directa a mortii unei fiinte umane de catre aha fiinta umana. Din aceste considerente. umilirea ~i frustrarea.. Expresie a li. 8. Schachter.1. a~a cum 11vrea Freud" (M...8. nu se realizeaza decat extinderea exageraUi a sferei notiunii de homicid care ar include aceste doua conditii. 11explicau prin "fatalitate" sau "mister". de~i apare uneori ca deliberat ~i premeditat. Intr-adevar. Duncan ~i G. Etiopatogenia manifestarilor homicidare se afla inca sub incertitudinea supozitiilor. constituie expresia unei stari psihopatologice.. acordand atentie "conditiilor mesologice". necunoscandu-i cauzele. actele homicidare nu sunt diferentiate de crime ~iasasinate. consideram ca distinctia dintre cele trei conditii trebuie sa cQ!TIporteca prim criteriu fondu! psihic. p. respectiv asupra tatalui (patricid) sau a mamei (matricid). Datand de In constituirca primului nudeu familial homicidul este intalnit in mitologiile pagane care.'1eistari psihopatologice. 1965.iin special cele din rarrdul tinerilor 9i adolescentilor (A. Duncan. W. M. H. Aceasta intrucat. bine cunoscute in plan sociocultural.

1779). IntrudH in aceasta arie nu se constata motive evidente. germenele aparitiei ~i dezvoltarii culpabilitatilor. Uneori. avand implicatii directe sau mediate asupra membrilor grupului sociofamilial. Tocmai de aceea. Shneidman. suicidul este in acela~i timp ~i un act heteroagresiv. In felul acesta. ~i in primul rand tentativele de suicid. Vorbind in limbajul dragostei sau al urii. impiedicat ori salvat de la actul suicidar este surprins ca in momentul respectiv a fost animat de astfel de pulsiuni autodistructive. incheierea intempestiva de~i formal-voluntara a cursului vietii unei persoane surprinde in cel mai inalt grad pe membrii grupului sau sociofamilial. in imensa majoritate a cazurilor.. ca 0 acuta "cheta afectiva". "majoritatea fenomenelor suicidare sunt evenimente diadice . 1968) considera ca insa~i moartea prezinta un aspect diadic intrucat. consideram di ele sunt ~ine~tiintifice. Se apreciaza ca pe lfmga implicatiile sociofamiliale generale. garantul volitional ~i implicit constitutional al tentativei suicidare. in plus. suicidul are un caracter adresativ. pulsiunea suicidara se manifest:! numai in anumite ~ifoarte scurte momente care nu sunt caracteristice ansamblului atitudinal. desigur simbolica. alaturi de persoana care moare. Implica!iile sociofamiliale privind ac!iunile suicidare. S. 'in legatura cu caracterul episodic al pulsiunii suicidare. A1ti cercetatori (A. de~i indeob~te considerat act autoagresiv. 197 p. Din punct de vedere se considera ca numeroase manifestari suicidare. semnificative pentru a explica actul autolitic. Mai mult chiar. bazal. care ar constitui expresia caracterului deliberat.bolnav cronic ~i univalent autodistructi v" (E. "psihiatrii sunt sfatuiti sa desconsidere total pe cei care scriu cu naivitate despre drepturile persoanei de a comite suicidul. Caracterul exogen al supozitiilor ~i explicatiilor constituie totodata elementul primordial. Surpriza lor este cu aHltmai mare cu cat ace~tia nu au posibilitatea sesizarii elementelor psihopatologice ale personalitatii celui in cauza. 'intrucat. de comunicare. explicatii justificatoare sau chiar agresivitate. S. ca ~i cum persoana suicidara ar fiJln. in mod treptat.expresie a tensiunilor intre doua persoane apropiate ~i foarte bine cunoscute reciproc" (E. 1780). Shneidman. marcat de pierdere ~i suferinta care. sub aspect psihologic nu trebuie neglijat. actul sau dramatic fiind apreciat (sub unghiul psihologiei dinamice). fiind orientati in mod univoc asupra analizei eventualilor factori conjunctural situationali.2.. p. care pot constitui obiectul unor cercemri sau anchete judiciare. Toynbee. sunt create premisele unei analize empirice a supozitiilor etiologice care.. sunt transfigurate ~i redate ca explicatii pretins veridice. caracterul diadic al fenomenului este subliniat prin scrisorile sau declaratiile suicidarului. Antimedicale.~i aspecte psihice normale. au scopul de a 175 J . in primul rand afectiva. Dar nu amt prin scrisorile lasate celor apropiati. ca dovada a caracterului efemer al pulsiunii suicidare este faptul ca celin cauza. astfel de opinii sunt totodata antiumane ~i amorale. 'intrucatdepa~e~te limitele propriei persoane. p. . cat mai ales prin semnificatia sa. 9. ca ~i cu fenomenul suicidar in sine. caracterizate prin ambiguitate. suicidarul vizeaza pe ceilalti. 1976. al insului. exista grupul familial.

iar dupa alte opinii "suicidul impune eel mai mare stigmat asupra eelar care ram an" (E.. Aspecte ale rcsponsahilitatii profcsionalc si . ca ~i al institutiilor de sanatate referitoare la manifestarile suicidare ce au avut lac in timpul spitalizarii cat ~i dupa externare. Aceasta intmciit in condiiiile actualc. 10. eei apropiuii.reconslueranUU-9! '. responsabilitatea civila a personalului de ingrijire are in vedere nu nurnai suicidul A 176 . Ea se extinde de la "obligatia medicului de a proteja pacientul fata de tendinte1e sale autodistructive" pana la responsabilitatea asigurarii depline a supravegherii.. Resnik. 2096). acteior autolitice Daca in fata evolutiei inexorabilc spre exitus a unei afectiuni somatice. 167). Ayd. Kaplan. fata de care se emit prezumtii explicative. ca ~i instituirea tuturor precautiilor ~i masurilor profilacticc necesarc. Shneidman. in legatura cu actul autolitic. eomponenta etiea a suicidului prezinta ~i 0 valenta juridica intrucat. al unui membru al grupului familial. iar "cand un pacient psihiatric a comis suicidul. eonstrans de limitele ~tiintei sale. p.1 l' • compe ten\a ~ proleSlona c. L. Cu toate ca. in unele state se analizeaza "culpabilitatea persoanclor care impiedicil un act suicidar ~iprin aceasta inca1ca drepturile celui ce face tentativa" (H.. .-~ianalizeze propriul ~ 1" acest act. intrucat "eel care comite un suicid plaseaza 0 grea povara emotional a asupra celorlalti" (H. Invcstigarca fcnomenologici suicidarc. 1976. p. fatal. 1780). Cu toate acestea. Sub aspectul reglementarilor juridice privind responsabilitatea civil a a cadrelor medicale. in majoritatea tarilor ~i mai ales in cadrul institutii10r medicale. B. 709). Sadock. SaurOrm propna a . Mentionam totodata faptul di uneori. in contrast eu acest punct de vedere larg acceptat sub aspect judiciar dar ~i social. problcmatica suicidului aduce intcrogatii nu atat ~tiintei medicale ~i competentei. medicul trebuie sa. cOllstituie una din ccle mai inalte obligatii profesionalc. 1972. 1965. m~dicului. p. J. p. J. 139). S. la randullor. au dreptul de a nu fi culpabilizati. P.' l~"(H L P RCSIllK.schimba atitudinea persoanelor semnifieative din jurul eelui in eauza. p. J'uridice in fata . diferentele sunt tot atat de mari ca ~i cele ce privesc responsabilitatc:l persoanei suicidare. Implieatiile soeiofamiliale ale aeteIor suieidare eomporta toto data valente morale ~ijuridiee.. dH mai ales cunoa~terii bolnavului ~i asistentci. intrucat "suicidul datorat defectului acestei supravegheri poate fi calificat ca neglijenta profesionala ~ipedepsit de legea asupra homicidului prin imprudenta" (F. 1983. in practica psihiatrica indelungaUi suieidul este eonsiderat ea inevitabil. aeestca Imbraca aspeetc profcsionalc ~i dcseori juridice.. existenta unui suieid ridjcand semne de intrebare pentru descendenti. A~a cum s-a mai mentionat. pre tins evocatoare. I. el trebuie sa se consulte eu colegi mai experimentati asupra pattemului activitatii sale profcsionale" (ibidem). 1980. Sub acest aspect. aceste implicatii sc exercita asupra mai mulior generatii. in rata suicidului. se vorbe~te de 0 "regula operanta" conform careia "dadi un psihiatru pierde prin suicid mai mult de un pacient la doi ani. i sc invoca responsabilitiiti morale.

M. 11. precum ~i conditiile in care s-a consumat actul suicidar. sunt eitate "13 din 39 cazuri in care aetiunea a fost intentata de victima. contextul sociocultural. 1971). p. cat ~i de "anumitc semne perceptibile" (A. p. In aceasHi analiza se tine seama atat de natura afectiunii..•. Nadeau.xic a suicidului s-au concrctizat in crearea unor "centre de preventie a suicidului". aceste centre receptioneaza orice apel telefonic al unei persoane aflate in impas. Masuri profilactice ~i programe in manifestarile autolitice terapeutice In ultimcle doua dccenii m<isurilc U8 piofil<. A. sunt considerate inauntentice. in functie de numero~i factori printre care informatiile juridice ale populatiei. de comportamentul p. la data intentarii actiunii judiciare. straine persoanei lor. Cale I. Schwartz et al.. Bouhal. incadrate cu personal calificat. institutiile medicale. incat cele mai profunde pulsiuni autolitice. 1 1:1 1 "SO) • Familiile care intenteaza actiuni judiciare impotriva cadrelor medicale sau a personalului cc asigura asistenta nu pot concepe cum. pentm ranile capatate cu ocazia tentativei" (P. realizat.. de~i internati in spital. "numarul sperantei" (la Brno) etc. 478).. intr-un studiu de urmarire privind actiunile judiciare impotriva cadrelor medicale care au avut in tratament pacienti cu manifestiiri suicidare. Nadeau. trebuie sa se dovedeasca faptul ca tcntativa acestuia era logic previzibiHi ~iin mod obiectiv evitabilii. (D. Astfel. sa nu poata realiza 0 profilaxie dcplina a actelor suicidare. 360). pentm ca medicul sa poam fi facut responsabil de actul suicidar al pacientului sau. Totu~i. fiind consemnate intr-un caz din cinci. cele mai muIte actiuni judiciare sunt intentate de catre membri ai fami1iei. 1974.icientului in spital ~idinainte de spitalizare. 1975) sau intr-un caz din zece (S. ameliorarea lor este atat de neta. 1983.icrea riscului suicidar" (P.. ca ~i compensarea sprijinului financiar acordat de aceasta. Desemnate in mod sernnificativ prin "numaml increderii" (la Praga). Deschamps. W. in care psihologilor ~i psihiatrilor Ie revine un rol important. 476). 1983. De~i se admite ca prin interventiile in situatii psihologice "de limita"s-a acordat 177 . de inJaturare a sentimentului singuratatii sau chiar 0 informatie celui care nu ~tie cui sa se adreseze pentru problemele sale" (R. odata indepartate. pacientii refuza sa atribuie bolii propriile lor acte suicidare. In astfel de situatii. Deschamps. lncidenta acestor actiuni judiciare este variabiHi. R. p~ntru a se putea face 0 cvaluare obiectiva a previzibilitatii tcntativei. unanim acceptat.l -" al. faptc!c pledcazii in favoarea lacunelor in supraveghcrea victimei sau a erorilor in aprc. eonsumat. ei se extinde ~i asupra invalidiUitii pacientului salvat. Konecinii. eu to ate aces tea. anxietate sau insecuritatc. Axate pe "interventia in criz1i"aceste formatiuni psihomedicale au posibilitatea de a oferi "un mijloc de u~urare a tensiunii. aceasta eu atat mai muIt cu cat.. Desigur.. p. prin "autopsia psihologica" a actelor suicidare se constata ca "eel putin aparent. "in conditiile actuale". invocandu-se prejudiciul moral determinat de pierderea victimei.

asistenta necesara unui numar important de persoane cu ideatie ~i conduita suicidara, in mod coneret, eentrele amintite " nu rae mai mult decat sa diminueze 0 criza acuta" (H. I. Kaplan, B. J. Sadock, 1983, p. 710). Totodata nu trebuie omis faptul di multe din apelurile primite nu sunt total justificatc, ca se solicita interventia pentru situatii ~i probleme minore dar supraevaluate. intrucat persoanele autentic suicidare, care solicita interventii de sal yare, "reprezinHi numai 10% din totalul apelurilor telefonice" (ibidem). Totu~i, prin interventia acestor centre, persoanelor acut suicidare Ii se asigura 0 cat mai urgentii intemare, fapt unanim apreciat ca 0 actiune terapeutidi "esentiaU'i". 11.1. Masurile de spitalizare ale persoanelor suicidare.

Acestea sunt rura echivoc invocate ~i in Ir.od unanim indicate, "periculozitatea pentru sine constituind 0 indicatie clara privind intemarea invofuhtara in wate statele" (H. L. P. Resnik, 1980, p. 2093). In unitatile sanitare destinate intemarii acestorpersoane exista conditii specifice de spitalizarc, mcnite sa impiedice puncrea in aplicare a intentiilor ~i pulsiunilor suicidarc. In afara aces tor conditii, care constituie expresia unui al\sambIu de preeautii. nu trebuie oillis faptul ca t'succesul se bazeaza pe activitatea asistenteIor, responsabiIe de observarea continua a paeientilor" (Ibidem, p. 2094). In cadrul spitalizarii, au fost elaborate in uItimii ani programe terapeutice care includmiisuri de asistenta relativ specifice, in functie de riscuI manifestarilor autolitice. Unii clinicieni vorbesc chiar de un "statut de rise suicidar" care, la randul sau, poate fi ereseut, moderat sau scazut, avand drert consccinta tcrapeutidi programe SOS!, 8082 sau 80S3 care cuprind criterii ~i masuri de asistenta diferentiatii. Daca. in prima etapa terapeutica , scopul oricami program estc ace1a de a asigura pacientului 0 riguroasa asistenta chiar printr-o continua prezenta a unui membru a1 echipei de 'ingrijire, ulterior masurile terapeutice sunt orientate spre reduccrea izoliirii prin cre~terea stimuliirii sociale ~i initierea reintegrarii. 11.2. Problematica o
.••

oredictiei ,

suicidului.

Insuficienta masuri10r de profilaxie a suicidului ca ~i caracterul sumar ~i superficial al examinarii boinavului suicidar sunt nu numai invocate, ci ~iilustrate prin observatii elinice ~idate epidemiologice. Astfel, este cunoscut faptul ca peste 2/3 din bolnavii care s-au sinucis au comunicat, inainte de a recurge la realizarea actului, ideile ~i intentiile lor de suicid; totodatii, un procent asemanator de bolnavi suicidari se aflau sub control medical, cea mai mare parte dintreace~tia flind consultati de medic in sapHimana care a precedat suicidul, rura a se fi instituit vreo masura profilactica. Toate aceste observatii impun un examen atent ~ide lnalta responsabiIitate profesionala orieami pacient eu ideatie suicidara, analizandu-se valoarea semiologica ~i semnificatia acesteia. 11.2.1. lndicii si , semnale ale intentiei , suicidare. Ideea analizei indicatorilor~i predictorilor suicidari are ca premisa rationamentul conform caruia "dacacomportamentul suicidar este un proces care se dezvolta in individ, 178

rezultatul acestui proces ar trebui sa fie po sibil de prezis" (.J. Beskow, 1983, p. 58). Totodata, autorul prezinta un a~a-numit "sindrom presuicidar", ilustrat clinic prin "suferinta psihica,. sentimente de inferioritate ~i depresie, agresivitate fata de scopuri, neajutorare ~i disperare, dorinta de a trai ~i de a muri in acela~i timp, tendinta de a Hisa dccizia la voia destinului, ingustarea campului con~tiintei ...comunicare semicon~tienta a ideilor suicidare" (ibidem). De asemenea, in evaluarea riscului suicidar trebuie sa se acorde atentie schimbarii atitudinilor bolnavului, prin cunoa~terea "orienUirilor sale habituale, comparativ cu orientarile din momentul respectiv" (E. S. Shneidman, 1976, p. 1778). In acest context, autorul considera ca pot fi depistati "indici prodromali ai suicidului in care el include elemente ce implica un anumit grad de sehimbare. De fapt, la 0 analiza psihologidi a unei persoane ce prezintii potcntialitiiti suicidare, constatam intotdeauna clemente de schimbare. Aeeasta poate fi observata atat sub aspecte structurale cilt ~i comportamentale, fiind ilustraUi atilt in privinta pattcrnurilor sexuale ~i alimcntarc, cat ~i a investitiilor afective, intereselor, obiceiuriJor, cn ~ia incriminarilor auto- ~i heteropunitive. Accste indicii sunt oferite de bolnav, de boala, ea ~ide factori din mediul persoanei suicidare, respectiv din "campul suicidar". eu toate ca "persoana suicidara este greu de identificat cu certitudine" (H. I. Kaplan, B.. J. Sadock, 1983, p. 704) trebuic mentionat di in eforturile de diagnosticarc a intcntici suicidarc s-au descris zeci de semnale, indicatori ~i predictori. o analiza concretii a indiciilor suicidare ar presupunc insa 0 refornmlarc ~iinterogare a datelor etioparogenice implicate in manifestarile autoJitice, ceea ce ar impune trecerea in revista a unor categorii de predictori clinici, ecologici, psihosocioiogici, demografici etc. Toate aceste date aratii ca opinia inalt acreditata, conform careia suicidarii autentiei disimuleaza cu abilitate intentia autolitiea, s-a dovedit a fi in fond eronatii. Larg promovata in deeeniile treeute, aceasta supozitie a servit autodizol varii ~i estompiirii responsabilitiitii ~i eul~bilitiitii terapeutilor fata de situatiile in care indiciile ~isemnalele suieidare erau ignorate sau insufieient diutate. 11.2.2. Abordarea temei suicidului in investiga~ia clinidi a pacientului. Anarnneza ~i examenul clinic general al unui bolnav cu potential suicidar cere multi!. abilitate psihologiei!., punand deseori la incercare ealitatile profesionale ale tcrapeutului. Dificultatea investigatiei clinico-psihologice a pacientului, ca ~i a evaluarii riscului spore~te prin faptul ca cel in eauza, ajuns la concluzia necesitiitii actului suicidar se simte in mare masura deta~at ~i desolidarizat de grupul social, ea ~i de obligatiile sale morale, soeiofamiliale. In virtutea acestui fapt, dezinvestit afectiv de ambianta, paeientul refuza dialogul asupra actului suicidar ell terapeutul, ii aeordi!. un earaeter conventional ~i impersonal sau reeurge la 0 disimulare a ideilor sale suicidare. Aeeasta conduita se armonizeaza cu aceea a uncr terapeuti, de evitare sau de eludare a interogatiei directe a paeientului asupra rnanifestarilor suicidare. De fapt, in studiile de speeialitate este eonsemnata inca prezumtia conform eareia, abordarea directa a problemei suicidului, "rana deschisa" a pacientului, eu potential autolitie, i-ar aecentua acestuia preoeuparile ~i intentiile.
179

In special medicii nonpsihiatri minimalizeaza ideile suicidare adoptilnd opinia comuna confonn careia cei care vorbesc de suicid nu recurg la realizarea sa. Trebuie retinut insa faptul crt aceasta aseftiune nu eorespunde realiHitii, multi suicidari urmarind, prin interogatiile ~i reflexiile lor semnifieative, sa sondeze opiniile anturajului asupra tentativei suicidare planuite. Mai ales diseutiile ~i afirmatiile despre suicid ale unei persoane varstnice sau atinsa de 0 afeetiune somatica incurabila trebuie privite cu deplina seriozitate intrucat s-a eonstatat ea de cele mai muIte ori, ele sunt urmate de actul suicidar. Nici ~antajul cu suicidul sau veleitatea suieidara nu pot fi minimalizate, intrucat, in aeeste cazuri, de~i nu este yorba de 0 tendinta autentica, suicidul se poate produce in mod incidental, prin subaprecierea posibilitatilor, imprejurarilor, eficacitatii mijlocului suicidar etc. Inopozitie cu aeeste eonsiderente, observatii ~i date reeente demonstreaza ca eludarea sau scotomizarea acestei idei centrale a relatiei eu paeientul eonstituie premisa e~ecului interventiei tcrapeutului. Aeeasta eu atilt mai mult eu cat, eele mai multe semnale suieidare sunt vcrbalc, inserisc pc un amplu evantai a~eloeventei, fiind cuprinse intre eomuniearea enuntiativa directa ~i afirmatia impersonaHi dezintcresaUi. Ccle mai muIte semnale suicidare verbaIe sunt insa explicite, nedisimulate, apreeiindu-sc ca~"8 din 1° suicidari previn in tcrmeni clari, in legiitura cu intentia lor suicidara" (R. L. P. Resnik, 1980, p. 2089). Totodata, dialogul terapeutului eu pacientul suieidar nu trebuie axat pe eoordonate filozofice sau psihologiee care indeob~te nu asigura cooperarea bolnavului ~i nu pot eonvinge; dimpotriva, terapeutul are obligatia realizarii unui dialog simplu, autentie, a carui forti:1 persuasiva va avea la baza faptul di ideile ~itendintele suieidare sunt efemere, fiind expresia unei stan psihice particulare sau a unei tulbudiri psihice desigur treciitoare.

Bibliografie
Achte, K., Types of Indirect Self-destruction, in: "Suicide Research II. Proceedings of the Symposium on Suicide Research" by Irja Jahnsson Foundation, Psychiatria Fennica Supplementum, 1983, p.41-44. Ayd, F. J., Les depressions et leur diagnostic, P.D.F. Paris, 1965. Bardenat, Ch., Homicide, in: Manuel Alphabetique de Psychiatrie (red. A. Porot), P.D.F., Paris, 1965, p. 264-266. Beskow, J., Longitudinal and Transectional Perspectives on Suicidal Behavior. Experiences of Suicide Prevention in Sweden, in: "Suicide research II. Proceedings of the Symposium on Suicide Research", by Irja Jahnsson Foundation. Psychiatria Fennica Supplementum, 1983, p. 55-64. Briguet-Lamarre, M., L 'adolescent meurtrier, Privat, Toulouse, 1969. Brooke, E. M., Le suicide et les tentatives de suicide, "O.M.S. ", Geneve, 1975. Cale, S. W. et aI., A study of suicide in state mental hospitals in the New York City, "Psychiatr. Quart.", 1980,52,201-213. Deschamps, P., Les suicides et les tentatives de suicide relies a la prestation de .soins medicaux, "Revue Can. de psychiatrie", 1983, 28, p. 475-483.

180

Deshaies, G., Psychologie du suicide, P.U.F., Paris, 1947. Dorpat, T. et aI., The relationship of physical illness to suicide, in: Suicidal Behaviors (H. L. P. Resnik ed.), Little Brown and Co., Boston, 1968. Douglas, 1. D., The Social Meanings of Suicide, Princeton University Press, Princeton, 1967. Dublin, L. 1., Suicide, Ronald press, New York, 1963. Duncan, J. W., Duncan, G. M., Murder in the family; a study of some homicidal adolescents, Psychiat.", 1971, 127, p. 1498-1502. Durkheim,E., Le suicide, Felix Alcan, Paris, 1897. "Amer. 1.

Freud, S., Mourning and Melancholia, The Standard Edition ofthe Complete Psychological Works, Hoghart Press, London, 19 I 7. Gelhot, P. S., Nathawat, S. S., Suicide and Family Constelation 1983,37,2,273-278. in India, "Amer. 1. Psychotherapy",

Gibbs, 1. P., A sociological study of suicide, "American Sociological Review", 1958,23,140-147. Heuyer,G" La delinquancejuv/mile, P.U.F., Paris, 1969. Hirsch, J., Methods andfashions of suicide, "Mental Hygiene", 1960,44, p. 3-11. Hordern, A. et a!., Depressive States. A Pharmacotherapeutic Study, Thomas, Springfield, Illinois, 1965. Ionescu, G., Epidemiologia ~ipsihologia suicidului, in: Epidemiologia bolilor netransmisibile (red. A. Ivan, T. Ionescu, G. Teodorovici), Bucure~ti, Edit. Medicala, 1981, p. 648-654. Ionescu, G., Suicidulla bolnavii depresivi. in: Psihiatrie (red. V. Predescu) Bucure~ti, Edit. Medicala, 1976, p. 1110-1113. Ionescu, G., Expresia somaticii a depresiunii, "Neurologia, Psihiatria, Neurochintrgia", 258. Kaplan, H. I., Sadock, B. 1., Modern Synopsis of Comprehensive London, Williams Wilkins, 1983. 1972, 17,3,245-

Textbook of Psychiatry III, Baltimore,

Kielholz, P., Conditions diagnostiques du traitment des depression, in: Etats depressifs (red. P. Kielholz), Berne, Stuttgard, Vienne, Hans Huber, 1972, p. 11-12. Konecinii, R., Bouhal, M., Psihologhia v medi{ine, Praga, Avitenum Meditinskoe Izdatelsdvo, 1974. Lauriers, A. de, Le risque de suicide chez les deprimes, "La revue du practicien", 1963, 23, 25, p. 30553060. Litman, R. E., When patients commit suicide, "Am. 1. Psychoterapy", 1965, 19, 570. Mayer-Gross, W., et a!., Clinical Psychiatry, London, Bailliere, Tindall and Cassel, 1969. Michaux, L., Psychiatrie, Flammarion, Paris, 1965. Morin, E., L 'homme et la mort, Paris, Seuil, 1976. Nacht, S., Instinct de mort ou instinct de vie, "Rev. Franc. Psychanalyse", 1965,20, p. 405-416. Nadeau, A., Nadeau, R, Traite pratique de la responsabilite civile delictuelle, Montreal, Wilson et Lafleur, 1971. Nica-Udangiu, Lidia, Conduita autoagresivii. "Neurologia, Psihiatria, Neurochirurgia", 17.. 1982,27, 1, p. 1-

Ochonisky, A., Le parricide, "Psychiat. Enf.", 1963,6, p. 411-487. Predescu, V., Urgen!e fn psihiatrie, Edit. Medicala, Bucure~ti, 1983. Quidu, M., Semeiologie de la conduite suicidaire, "Encyc1op. Med. Chir., Psychiatrie", 1964,37, 140,10. Quidu, M., Le suicide. Etude clinique, perspectives preventives, "Les editions sociales fran~aises", Paris, 1970. Resnik, H. L. P., Suicide, in: Comprehensive Textbook of Psychiatry, III, vol. 2., (H. 1. Kaplan, A. M. Freedman, B. J. Sadock eds.), Williams-Wilkins, Baltimore, London, 1980, p. 2085-2089. Resnik, H. L. P., Psychologic resynthesis: a clinical approach to survivors of a suicide, in: Survivors of Suicide (Ed. A. Cain), Charles C. Thomas, Springfield, Illinois, 1972. Ross, M., College student suicide, in: Depressions: theories and therapies (red. J. Masserman), New York, Grune-Stratton, 1970.

181

Roth, M., Morrisey, J. D., Problems in the diagnosis and classification of mental disorders inold age, "J. Ment. Sci", 1952, 98, 609, 666. Russel, D. H., A study of juvenile murderers, "J. Offender ther.", 1965, 9, p. 55-86. Sainsbury, P., Suicide in old age, "Proc. Roy. Soc. Med.", 1967,54, p. 263-268. Schachter, M., Tentative d'homicide et homicides perphres par des sujets de mains de 20 ans. Ptude clinique et psychodiagnostique, "Acta Paedopsychiatrica", 1974,41,415, p. 174-187. Schmid,C. F., Arsdol, M. D., Completed and Attempted Suicides: a comparative analysis, in: "American Sociological Review", 1975, vol. 20. Schwartz, D. A., Flinn, D. E., Slavson, P. F., Suicide in the psychiatric hospital, "Am J. Psychiatry", 1975, 132, 150-153. Seager, C. P., Flood, R. A.. Suicid in Bristol, "Brit. J. Psychiat", 1965,3, p. 719-729. Shneidman, E. S., Suicide, in: Comprehensive Textbook of Psychiatry (A. M. Freedman et al. eds.), The William Wilkins Co., Baltimore, 1976, p. 1774-1785. Suneidman, E. S., Psychoterapy with suicidal patients, in: Specialized Techniques in Individu.al Psychoterapy (T. B. Karasu, L. Bellak, eds.), Brunner-Mazel, New York, 1980. Toynbee, A., Man's COil cern with Death, Mc Graw-Hill, New York, 1968. Vendrine, J., Soubrier, J. P., Statistiques ct suicide-incidences medico-legales, "Revue du praticien", 1971, 21,32, p. 4763-4772. Zilboorg, G., Considerations 01/ suicide with particular reference to that of the young, "Am. J. Orthoit psychiatry", 1937, 15,7.

182

Capitolul VII

PSIHOLOGIA ACTULUI TERAPEUTIC

1. Problematica psihologica ~i evolufia fenomenului placebo in medicina clinica
Rcmarcat cu mult inainte de a i se eonferi dcnumirea, fcnomenul placebo a facut epodi In anumite pcrioade din istoria medicinci, dar, mai ales, a oeazionat aparitia unor mari "vindecatori" a caror faima efemera poate fi comparata eu aceca a insa~i substantei placebo, a "medicamentului" anodin a carui actiunc tcrapcl:tidi seade de la 0 administrare la aHa, odata cu retragerca investitiilor psihologice ale bolnavului. Mentionam totodata faptul ca fenomenul placebo a impulsionat perioada de avant a fiecarui produs farmaeeutic nou, cu actiune farmacodinamica neta ~i binc delimitata, dar in fond mult mai disereta decat cea initial scontatiL Acest fapt lie permite sa afirmam ca l1ccarc medicament pastreaza in fiiigran un cIcct placebo, a ciirui straIucire ~i durata sunt mentinute de forte psihologice manuite de medic. ea oilustrare a acestei asertiuni este faptul di numeroase medicamente pe care ie-am rolosit in diverse domenii ale medicinei timp de ani ~i decenii, la 0 analiza riguroasa ~i obiectiva ilU pot evidentia, de fapt~nici 0 actiune farmacodinamica efectivii, dovedindu-se ca ele s-au mentinut in practica terapeutica numai in virtute a efectului placebo. Dealtfel istoria fiedirei boli cunoa~te remedii despre care actualmente ~tim ca nu au avut nici 0 actiune farmacodinamica proprie, ci numai un efect psihologic datorita diruia bolnavii au inregistrat ameliorari notabile ~ideseari durabile. Acest fapt, ce poate fi apreeiat ea un experiment medical eu caracter transeultural, constituie 0 axiomatica ilustrare a fortei psihologiee care este capabila sa eonfere efeete terapeutice oridirei substan\e farmaeologiee. 1.1. Accepfiuni ale nofiunii de "palcebo". Notiunea eunoa$te 0 indelungata evolutie in cadrul direia ~i-a delimitat progresiv sfera, Imbogatindu-~i toto data eontinutul. Datand inca din antichitatea romana, cand verbul "placere" semnifica a face voia unui interlocutor de obicei superior, cuvantul prime~te in evul mediu 0 aeceptiune laiea in cadrul scrierilor religioase ~i ulterior una peiorativa a carei semnificatie negativa evoca u~urinta, inautenticitatea, aparenta. 183

F
I I

Polisemia termenului cunoa~tc 0 restrangere ~i concretizare a continutului odata cu folosirea in domeniul medical uncle prima sa consernnare, in Hooper's Medica! Dictionary (1811), marcheaza 0 neta ~i surprinzator de actuala precizare ~i anume, de atribut acordat oricarui medicament prescris in scopul de a-i face pHicere bolnavului mai degraba dedit a-i fi uti!. Cu toata aceasta pertinenta precizare semantidi, termenul nu a mai fost folosit in medicina pana in anul 1945 cand Pepper 11consernneaza in titlul unui studiu intitu1at "Nota despre placebo". Pentru a distinge cu mai multa obiectivitate natura fenomenului placebo ~i factorii care 11determina, propunem 0 delimitare semantidi a acceptiunilor folosite in acest domeniu, ceea ce va permite totodata conturarea unor definitii operationale: - placebo este 0 substanta de forma fannaceutica, fad actiune farmacodinaJIlidi, dar folosita in medicina clinica in scop terapeutic sau de control al eficientei terapeutice a unor praduse farmaceutice; - fenomenul placebo cuprinde ansamblul modificarilor psihologice sau psihofiziologice pe care Ie prezinta bolnavul ~i1ntr-o oarecare masura medicul, in legatura cu utilizarea clinica a unei sub stante placebo; - erectul placebo consta in manifestarile c1inice care apar la un bolna~ sau la 0 persoana sanatoasa careia i s-a administrat, in scop terapeutic sau ei5perimental, 0 substanta neutdi din punct de vedere farmacodinamic. 1.2. Istoria fenomenului placebo.

Constatarea fenomcnului preccde Cll mult aparitia dcnumirii sale, iar datcle istoriografice confirm a faptul C3. numero~i medici, utilizand sub stante anodine, au obtinut succese terapeuticc remarcabile. Prima substanta folosita ca placebo a fost aqua simplex, actiunea terapcutica a acesteia bazandu-se excIusiv pc autoritatca ~i prcstigiul profcsional al medicului carc 0 ipostazia ca mcdicament printr-o prcscripiic indlrcaUi de ambiguitatc ~i pralixitate. Ulterior, prin cre~tcrca nivclului sociocultural al bolnavilor, chiar ~i prescriptii1e sofisticate putcau fi u~or dcscifrate ~i astfel dezinvestite tcrapeutic, fapt ce a detcrminat o deplasare a efectului scontat de la forma prescriptici la forma "medicaiiei"; in fclul aeesta, apa a fost sterilizaH'i ~i infiolata, eventual colorata, pentru a putcafi administrata asemenea unui medicament propriu-zis. De la observatiile empirice asupra efectului palcebo s-a trceut la studii deliberate, ~tiintific standardizate, care au cunoscut 0 mare extindere dupa eel de-al doilea razboi mondial, odaUi cu avantul farmacologiei. 0 rcvista a literaturii din acest domeniu ne pennitc sa distingem trci etape in studiul efectului placebo: etapa clinico-terapeutidi; etapa clinieo-psihologica ~i etapa controlului comparativ al eficacitatii produselor fannacologice. Fara a fi strict delimitate, acestc etape ilustreazii, in succesiunea lor, amt istoria cunoa~terii fenomenului placebo, cat ~i sistematizarea atitudinilor corpului medical fata de acest fenomen. 184

•..

f>

•....

1.2.1. Etapa clinico~terapeutrdi a fenomenului placebo. AceasHi etapa este caracterizata prin folosirea deliberaHi a substantelor placebo in scopul ameliorarii starii clinice a pacientului. Ea incepe in anul1945 odaHi cu lansarea in practica a antibioticelor, a diror solicitare depa~ea cu mult posibilitatile de fabricare. Astfel, in unele servicii de ftiziologie beneficiau de streptomicina numai anumiti pacienti, in special cei a caror gravitate Ie putea prel'upune 0 reversibilitate a procesului infectios, in timp ce numero~i alti pacienti primeau, din flacoane asemanatoare cu cele de streptomicinii, 0 substanta placebo. De~i procedeul nu se baza pe 0 metodologie dublu~ orb s-a constatat ca pacientii tratati cu placebo obtineau, in prima faza, ameliorari asemanatoare cu acelea ale celortratati cu streptomicina, ~ianume: reduccrea temperaturii, :a tusei ~i expectoratiei, concomitent cu un remarcabil ca~tig ponaeral. Intrucat insa substanta placebo nu putea actiona etiologic, in fazele ulterioare ale evolutiei bolii nu se lnregistrau amcliorari decat la cei care primeau streptomicina. Acest proccdeu a fost folosit ~i in alte domenii medicale, precum ~i in psihiatrie dupa anul 1953, data aparitiei primului neuroleptic, clorpromazina, care, din cauza cantiHltilor extrem de reduse, era distribuita de catre 0 comisie mcdicala, pacientilor care aveau 0 indicatie terapeutica majora, ceilalti primind placcbo. De~i nu detinem studii comparative bazate pe 0 metodologie riguroasa din aceasta pcrioada, observatiile empirice nu consemneaza diferente intre bo\navii schizofrcni care au primit placebo ~i cei care au primit clorpromazina; absenta unei diferente semnificative intre cele doua categorii de bolnavi se datore~te desigur faptului ca substanta activa era administrata in cantitati extrcm de reduse, pe care asHizi lc aprccicm ca net infcrioarc Gozclar minime necesare. De asemenea, efectul placebo a fost folosit in psihiatrie pentru tratamentul manifesU'irilor functionale, ca ~i al crizelor Charcot; injectia subcutana dar maiales intradermica cu "A. D" (apa distilam) era urmata in mod constant ~i spectacular de dispari~a manifestarilor clinice pentru 0 anumita perioada. Taate aceste procedee terapeutice frecvent folosite in deceniile trecute au fost actualmente parasite; dar daca substantele placebo nu mai sunt ea atare utilizate, fenomenul placebo, sub variatele sale implicatii in orice act tcrapeutic, este constant consemnat in medicina, efectele sale, pozitive sau negative, testand actualmente mai ales aptitudinea terapeutica a medicului. 1.2.2. Etapa clinico~psihologica a fenomenului placebo. Etapa cuprinde observatiile asupra efectului placebo care au determinat initierea unor studii psihologice bazate pe 0 metodologie standard, pentm a se constata frecventa ~i valoarea fenomenului. In plus, se impunea un raspuns la intrebarea, daca fenomenul placebo se manifesta numai in situatia de boala, in clinica, sau ~iin afara acesteia. Totodatii, a aparut necesitatea desprinderii caracteristicilor psihologice ale persoanelor la care apare efectul placebo, incercandu-se astfel evidentierea naturii acestui fenomen. Studiileau fost efectuate in special pe studenti medicini~ti care constituiau loturi omogene, atat sub aspectul varstei, al informatiei generale, cat ~i al pregatirii medicale, susceptibili deci de a relata cu un inalt grad de obiectivitate asupra fenomenologiei 185

-- - -~- ~ ---~-~--~--

constatate. Intr-un astfel de experiment, un grup de 3.000 studenti au prirhit 0 cantitate infima de glucoza odata cu instructiunea caeste yorba de "testarea efectelor nnui nou medicament". Cu toate ca substanta administrata nu avea nici 0 actiune fannacodinamicil, peste 1/3 din studentii testati au prezentat modifidiri ale starii psihice in sens pozitiv sau negativ. Astfel, 20% din studenti au raportat 0 stare de buna dispozitie generaHi, cu 0 functionare fizica ~i intelectuala superioara, in timp ce 14% din ei au prezentat 0 fenomenologie clinidi asteno-depresiva, ilustrata prin diminuarea fortei fizice, fatigabilitate, hipoprosexie, hipomnezie, reducerea fluxului ~iritmului ideativ, dispozitie depresiva etc. lutr-un alt experiment, efectuat asupra unui grup de peste 600 cadre medico-sanitare, injectarea unei fiole care continea apa steriIizata a determinat 0 simptomatologie nevrotiforma, ilustrata clinic prin astenie, hipopros.exie, somnolenta, congestie nazala, irascibilitate, cefalee etc., intr-un procent de peste 50%. Numeroase alte studii au confirmat experimentele de mai sus ~i au condus la concluzia ell numai uncle persoane din loturile investigate dezvolta efectul placebo (raspund printr-o anumita fenomenologie clinica la administrarea unei substaIll;e neutre din punct de vedere fannacodinamic), in timp ce aItele nu evidentiaza nici un efect ciinic. Persoanele din prima categorie au fost numite placebo-sensibilc, placebo-responsive sau placebo-reactive ~i reprezinta aproximativ 1/3 dintr-o populatie data, fata de cele din a doua categorie, denumite placebo-nonreactive, care reprezinta 2/3 din populatia generala. In multe studii de specialitate acestea au fost desemnate in mod eronat ca placebo-negative rata de cele din prima categorie considerate placebo-pozitive. Precizam in acest context ca atributul de placebo-negativ se refera Ia persoanele care reac~ioneaza In mod nefavorabi!, prin inrautatirea starii lorin unna acL.'Ilinistrariisubstantei placebo. Deci persoanele sensibile, responsive la placebo, se pot imparti in doua categorii: placebo-pozitive, care reactioneaza in mod favorabil, in sensul ameliorarii starii fizice sau psihice, ~iplacebo-negative. Pentru acestea din unna s-a propus termenul de "nocebo" (P. Pichot, 1961, p. 37), fapt care ne permite sa precizam cii numai persoanele placebopozitive corespund sensului strict, etimologic, al tennenului de placebo. Mentionam toto data faptul ca distinctia in placebo-reactivi (respectiv placebo reactiv-pozitivi ~i placebo-negativi) ~i placebo-nonreactivi nu este structuralconstitutionala, ci predominant conjuncturala; raspunsul sau nonraspunsul lor, precum ~i calitatea acestui riispuns (pozitiv sau negativ) nu depinde, a~a cum considera numero~i cercetatori, de configuratia psihica a persoanei respective, ci mai ales de conjunctura in care ea se afla. Aceasta ar putea constitui 0 explicatie a asertiunii conform careia "un subiect este placebo reactiv intr-o zi dar poate sa nu mai fie diteva saptamani mai t1rziu ...~i invers, un subiect care n-a reactionat la placebo intr-un prim experiment poate reactiona ulterior" (P. B. Schneider, 1969, p. 232). Variabilitatea raspunsului la administrarea substantei placebo este influentata in mare masura "de a~teptarea bolnavului, aceasta fiind ea insa~i detenninata de atitudinea medicului ~i de actiunea sa asupra pacientului" (J. Delay, P. Pichot, 1967, p. 456). 186

rigiuitatea. absenta investitiei afective a mamei va prejudicia aparitia efectului placebo. relatia (eu medicul) potenreaza medicapa. in sens pozitiv sau ncgativ. Bolnavul ca factor al efectului placebo. sugestibilitatea. in mod esen~ial. sugestibilitate. indiferent de afectiune (exceptand numai psihoza depresiva). aceasta avand un rol conjunctural. fa~a de lotul de aduni in care a apamt Intr-o propoqie de 72%.3. intrucat copiii ~i tinerii se caracterizeaza indeob~te prin extraversie. Studii psihologice efectuate asupra pacientilor tratati prin placebo au ilustrat ca anumite trasaturi de personalitate. aceasta are un efect mult mai slab Ia copii ~i se intaIne~te numai 15% din cazuri. efectul placebo cunoa~te un camp favorabil de dezvoltare. la varsta a trela. raspunsul la placebo. Factori psihologici ai fenomenului placebo Fadi indoiala ca acesti factori sunt inscrisi in triada bolnav-boala-medic. Aceasta se datore~te In primul rand faptului ca pacientul varstnic. labilitate afectiva etc. opozitionismul etc. el respecta (de cele mai multe ori cu strictete) recomandarile medicului. in timp ce introversia. 3. sunt factori care se opun aparitiei efectului placebo. eu cat inerederea in aceasta va fi mai mare. solicita medicatia pe care 0 investe~te cu toata 191 <II'" . Pentm copil. Spre deosebire de copii ~i tineri. efectul placebo fiind cu atat mai amplu cu cat increderea bolnavului in capacitatea profesionala a medicului este mai mare. relatia terapeutica fiind mediata in acest caz de caire mama. am avut posibilitatea sa constatam cii femeile raspund pozitiv mai intens ~i intr-un numar de doua ori mai mare dedit barbatii. Un fapt care de asemenea nu a fast abordat In literatura de specialitate este influenta varstei pacientului asupra raspunsului ia placebo. De~i aparent surprinzator. printre care extraversia. Intr-un studiu comparativ privind influcnta sexului asupra efectului placebo. sttldii comparative au ilustrat faptul di tara interven~ia mamei ori a altei persoane care sa induca pozitiv administrarea substan~ei placebo. susceptibilitatea. acest fapt pare sa infirme supozitia mai sus mentionaUi cu privire la trasaturile de personalitate favorizante. Totodata experienta de boala a pacientultii ca ~i rezultatul ultimelor tratamente modifica. viide~te 0 preocupare deosebita fata de starea sanatatii sale.1. Structura de baza a personaliHi~ii bolnavului poate fi considerata ca factor primordial. T(Jtu~i. Aceste rezultatc sc explica prin faptul ca inse~i tdisaturile de personalitate susceptibile de a favoriza aparitia efectului placebo se intalnesc intr-o mai mare masura Ia femei decat la biirbati. coreleaza cu un inaltoograd"'de receptivitate la placebo. ca ~i in ambiant~ in care se desta~oa~a actul terapeutic. sociofiIia. ca atare. copiii ~i tinerii ofera raspunsuri foarte slabe la placebo. Consideram ca aceastii situatie se datore~te faptului ca Ia pacientuI adult. eu atilt efeetul placebo va fi mai evident ~i invers. sociofobia. neincrederea. conformismul etc.. medicul este 0 figura autoritara dar nu 0 capacitate profesionala. ea marcand insu~i gradul de receptivitate Ia placebo.

p. Terapeutul ca factor al efectului placebo. 292). ilustrand 0 fatigabilitate terapeutica.llnit numai 15% din eazuri. p. Daca aeeasta lncredere este uneori "mai valoroasa decat aetiunea medicamentului" (V. ci ~i de la un puseu la altul. am putut constata ca efectul scade progresiv nu numai de la 0 administrare Ia alta. dadi la prima administrare a unci substante placebo efectul este prezent In 55% din cazuri. speeifica dealtfel ~i substantelor neuroleptiee. ci numai simptomatologic ~i evetual sindromologic. fenomenul placebo fiind cu atat mai marcat. 3. fapt datorat desigur configuratiei psihice particulare a acestor pacicnti. p. 1967. odata cu repctarea administrarilor" (J.lJuterea dorintei sale de vindecare. 1967. Banscikov ~icolab.2. Lebedinski. 1966. Delay. De asemenea. Tocmai de aceea In afectiuni eu un grad mai lnalt de subiectivitate substantcle phcebo obtin mai bune rezultate. Datorita aeestui fapt se pre<cufiiteaza ca efeetul placebo sa fie "intarit intcnnitent de un tratamenrfarmaeologic activIt (c. eu fiecare nOlia admipjstrare. Sivadon. P. 1973. prin implicatiile asupra manifestarilor sale clinice. ea este atat de mare. nu trebuie omis ca efectul terapeutie depinde In acela~i timp ~i de lncrederea medicului in eficacitatea medieamentului. Vechimea boIii ca ~i istoria ei terapeutica influenteaza de asemenea efectul placebo. In privinta bolilor psihice care evolueaza In pusee. 3. M. fapt simtit ~i ehiar intuit de bolnav cu 0 acuitate 192 . afectiunile mai net psihosomatice sunt mai sensibilc la efeetul placebo. fenomcnul placebo influcnieaza boala In mod indirect. In timp ce afeetiunile cu 0 mai neHi organicitate se dovedesc a fi mai rezistente. verba Hisau nonverbaIa. sa reactioneze favorabil ~i In eventualitatea tratamentului prin placebo. V. Indiferent de varsta ~i de investitia afectiva a relatiei cu medicul sau a medicatiei. p. 22). este de presupus ca structurile psihice care au dezvoItat boala. efectul placebo eunoa~tc 0 diminuare. dimpotriva. rccomandfmdu-se totadata 0 "IIJt:irirc conditionaUi. Pichot. Intrucat nu actioncaza etiopatogenic. AceasUi "tahifilaxie" pc care 0 denumim fatigabilitate tcrapeutidi se des:fii~oara lntro maniera progresiv-accclerata lntrucat. 174). cu aUtt este mai sensibila Ia placebo. Boala ca factor al efectului placebo. 454). cu cat efectul favorabil este mai intens expectat. In urma influeniei negative a unor factori psihologici. Substanta placebo se comporta deei ca un "drog tahifilactic". la a doua administrare el scade Ia 40% pentru ca Ia cea de-a treia sa fie int. evolutia trenanta ea ~i indieiile de cronicizare au 0 corelatie negativa eu efectul placebo. P. N. Miasisccv. Faptul ca efectul terapeutic al unui medicament depinde de lncrederea bolnavului In acest medicament are 0 valoare axiomatica. are 0 evolutie mai seurta..3. Incat anuleaza experiente terapeutice negative anterioare. eu cat 0 boala este mai recenta. care trebuie folosita la maximum de catre medic" (M. S. Bloch. astfel. lnregistrand "0 diminuare progresiva a eficacitatii.

1961. P. care sunt asociate cu 0 eficientil. Aceasta explica faptulca de~iinmuIte specialWiti medicale medicii au posibilitati terapeutice egale sau asemanatoare. 1968.particularain'acest domernu" (J. p. s-a recurs ~i la procedeul triplu orb.. in afara celor strict ~i invariabil determinate de proprietaiile substantei farmacologice active" (T. p. ~ianume: sigurania prescrierii. Pentru a inHitura insa orice urma de indoiaHi asupra neutralitatii atitudinii medicului in timpul prescrierii ~iadministrarii. actiunecare nu este posibiHi ~inici dezirabila. ci ~i la eel denumit dublu-orb. se considera ca medicul nu se poate elibera de acest complex de factori subiectivi care influenieaza aciiunea medicamentului perturbiindu-i efectul farmacodinamic. Pomind de Ia faptuI ca "pacientuI are incredere in actiunea remediului in masura In care percepe d'i medicuI insu~i are in credere in aceI remediu" (c. Dar nu numai atitudinea medicului in cursul administdirii medicamentului ~i a relatiei terapeutice ci ~i personalitatea sa are 0 importania deosebita in dezvoItarea. Pe de alta parte. 120). anularea ezitarilor etc.precum ~i asupra manierei prescrierii lor. unui intermediar care nu Ie cunoa~te ~i care Ie prcda la randul sau medicului care Ie administreaza. in studiul eficacitatii terapeutice a medicamentelor s-a recurs nu immaila procedeul sirnplu-orb. Aceasta incredere a pacientului exprimaUi lapidar in aforismul conform camia "un medic bun ofera remedii bune" a orientat atentia cercetartorilor asupra atitudinii medicuIui fata de medicamentele prescrise. 69). 1973. psihologia medicala cauta sa reliefezc factorii care condiiioneaza aceastii incredere. codul fiind detinut de 0 a treia persoana care. T. Bloch. 1967. izolarea acestor efecte nu insemneaza anularea lor. eu cat mai muIta rigoare. trebuie subliniat ca "de~i faptul este indiscutabil ~isimpla observaiie. noi igrioram in prezent caracteristicile personalitiitii. rezuItate1e lor sunt 193 . care Ie cunoa~te. Delay. ci doar "0 modalitate clinica ce permite studiul ~tiintific al efectelor proprii substantelor farmacologice active" (ibidern. p. Dc aceea.a rezultatelor obtinute de unii vindecatori il ilustreaza eu evidenia. fermitatea recomandarilor. efectului placebo.p~ 70). organizcazil. (in care pacientul nu ~tie despre ce substanta este vorba). cu cat "cel care observa sau apreciaza peceI care prime~te medicatia poate fi el insu~i influentat de propria sa predictie sau sugestibilitate" (C. Sivadon.. Acest procedeu este cu at it mai important in testarca actiunii autentic farmacodinamice a unui medicament.surprinzatoare.mentator. au {oIul de a distinge cu cat mai mare fidelitate aCiiunile sale specifice ~i de a Ie delimita. in care substanta activa ~iplacebo sunt inmanate de catre expcr. 455). de~i nu ~tie care dintre ele. cercetarea. in aceasta privintil. de obicci. Prout ~i colab. prin care "inteJegem oricare alte efecte. Pichot. P. in experimentele double blind sau epreuves doublement avcugles mcdicul ~tie insa de cele mai muIte ori ca una din cele doua substante pc care Ie administrcaza estc placebo. in care nici unul din cei doi protagoni~ti ai actuIui terapeutic nu cunoa~tc natura mcdicamentuJui. de influentele subiective ca ~i de orice "efecte parazite". necesare cerceHirii ~i evaluarii eficaciHiiii unui medicament. ca ~iin actiunea terapeuticapropriu~zisa a unei sub stante active. Ciurez. A~a cum se subliniaza. p. ' Toate aceste procedee. 20).

1424). printre care putem inscrie forma farmaceutica a medicamentului ~i spitalul in care este efectuat tratamentul. p. Tocmai de aceea. inadecvata sau inautentidi relatie intre medic ~i bolnav diminueaza efectul placebo. K.9). Acest fapt confirma. Deatfel. putem vorbi de factori conjuncturali ai efectuluiplaccbo. Downing. din perspectiva fenomenului placebo. Din acest punct de vedere. t94 . Para indoiala ca personalitatea medicului (in a carui configura~ie pregatirea profesionalli se inscrie printre trasaturile esentiale) constituie un factor primordial al relatiei terapeutice. W. Rickels. iar uneori it devalorizeaza sub aspect terapeutic. Analiza psihologiei bolnavului. Balint.produsele cu administrare intravenoasa.4. Calitatea relafiei terapeutice ~i efectul placebo.r I I I il i diferite. Dimpotriva. care este cheia de bolta apsihologiei clinice. R. 1969) au relevat ca medicii cu atitudinc pozitiva fata de tratamentul psihofarmacologic au obtinut efecte placebo mai mari (comparativ cu cfectul tranchilizantelor) decat mcdicii care au avut 0 atitudine neutra fat a de medicatia psihotropa. 1981. modelata de dinamica factorilor care 0 conditioneaza. Rickels. cxperimente mai vechi (E. cei doi poli ai relatiei terapeutice. Uhlenhuth ~i colab. K. Numai in acest context se poate intelege dc ce fenomenul placebo este un aspect particular al relatiei terapeutice. cide fundalul placebo al oridirui act terapeutic. a personalitatii ~i conduitei medicului. Cattcil.5. . precum ~i a relatiei dintre ace~tia evidentiaza faptul ca efectul placebo reprezintii rczultanta interactiunii medici-medicament-pacient ~i in acest context el ar reprezenta deci efectul simbolic al medicamentului. 1966. slaha. transformandu-l in nocebo. Dcaltfel. sunt mai eficace sub aspect pa1cebo decat eele eu adminstrare intramusculadi. iar uneori inregistreaza diferente surprinzatoare. de fapt ansambluI atmosferei in care medicamentul este dat ~i luat" (M. forma sub care se prezinta substanta investita cuactiuni terapeuticeinfluenteaza in mare masura aparitia ~i amploarea efectului placebo. a 3. p. Problematic a fenomenului placebo se desfii~oara intre medic ~ibolnav. in aceasta situatie nu este yorba numai de efectul placebo stricto sensu. 3. 1966. Existi'i obscrvatii clinice care ilustrcaza ca "0 rclatic terapeutica mai intensa poatc sa estompeze difcrentclc intre raspunsurile la 0 substanta activa ~i raspunsul la placebo" (R. H. Forma farmaceutica a medicamentului ~i efectul placebo. observatia clinica ilustreaza ea: . eu toate ca nu au fost efectuate studii asupra formei de prezentare a produsului ~i efectul placebo. 0 relatie adecvata. constituie cheza~ia unor rezultate terapeutice superioare. ca in orice terapie conteaza "nu numai fiola sau ca~eta ci ~i maniera in care Ie prcscrie medicul. B..formele cu administrareparenterala dezvolta un efect mai amplu decat cele eu administrare perorala.

pot amplificasau diminua efectul agentilor psihofarmacologici. Utilizand substantele psihofarmacologice. A~a cum s-a aratat. In acceptiunea lor. Claire. superficiala. . 155). In virtutea acestor consideratii. relatia dintre ci stabilindu-se. subliniem totu~i faptul ca nu se poate vorbi de 0 relatiechimioterapica intrucat. simptomele. ~iin ultima instantii procesele care conditioneaza ansamblul fenomcnologiei clinicc.6. in timp cea doua ar fi formala. consideram ca sub aspectul practicii se 199 . 1963. acesta este determinat de ansamblul factorilor nespecifici care. prin interventia substantelor psihotropc. Delay. p. p. mcdicul nu ar mai fi in "priza directii" cu pacientul sau. ideea perturbarii acestei relatii a constituit frontul principal prin care se combateau noile medieatii. redusa la manipularea produsului psihofarmacologic. ell dificultatile inerente. ramiinand neabordate ~i ignorate problemele. tn aceste conditii. P. sterila ~i chiar nefasta pentru bolnav" (M. 83). unii ' clinici~ni au incercat 0 dihotomie a relatiei terapeutice in "relatie psihoterapeuticii" ~i "relatie chimioterapeuticii". Desigur. ea fiind numai sub aspect teoretic mentionata. Porot. In afara acestor precizari teoretice. referindu-se desigur la psihiatrie. orice act terapeutic implica un continut psihologic. Aeeasta eu atat mai mult cu ciit in conditiile terapiei psihofarmacologice s-a invocat minimalizarea sau chiar anularea relatiei terapeutice. este util sa se renunte la notiunile de "relatie chimioterapica" sau "relatie medicamentoasa". prin actiunea lor. aceasta disjunctie nu a putut fi acceptata. fiind-denumit de aceea "prescriptor" sau "distribuitor de droguri". Chiar in situatiile in care se folosesc exclusiv substante psihofarmacologice. tcrapeutul nici n-ar putea sa comunice cu pacientul intruciit "medicamentul poatc constitui un ecran intre medic ~i bolnav" (A. Pentru a evita 0 astfel de denaturare. relatia terapeutica se instituie totodata ca punct de interferentii in intreaga psihologie c1inica. prima ar intruni aspiratiile ~i ar fi in concordanta eu expectatiile terapeutice. indiferent de procedeul sau de mijlocul terapeutic folosit in clinica. Cu toate ca inca din perioada aparitiei ~i dispandirii substantelor psihofarmacologice s-a subliniat di acestea "nu vor putea inlocui relatia interumana" (J. mentinandu-se numai termenul de relatie terapeutidi. Problematica relapei terapeutice in conditiile psihofarmacologiei clinice Parte esentiaHi dintr-o vasta problematica relationaHi intre pacient ~i personalul medico-sanitar. 1959. el face relatia mai saraca. J. Achaintre. p. Balvet. prin acest ecran. tn conceptia unor clinicieni. saracita sub aspectul continutului ~i beneficiului psihologic. Considerata ca fiind fundamental psihoterapeutica. 79).. clinicianul ~i-ar anula atributele sale de medic care-i permit sa se confrunte cu problematica pacientului. S-a invocat faptul ca prin farmacologiesunt atacate doarmanifestarile exterioare. 1965. aceasta relatie se impune a fi reanalizati'i actualmcnte din perspectiva psihofarmacologica.. Trebuie mentionat totu~i ca "termcnul de ecran chimioterapie are un earacter ambiguu.

omasura mai mare decat in. exista tendinta de a se recurge la farmacologie. 1423). Downing. . Cattel (1969) au' c. 1(.dintrecare mentionam numai ca "0 apreciere smbila ~i definitivil a continutului ~i modului de actiune a unci astfel de influentenu s-a realizat inca. Astfel. 1962. AIte studii araHiellpacientii care in cadrulpsihoterapiei beneficiau de ointretinere intensa ~icontinua obtilleatl rezultate mai slabe la dordiazepoxid decat cei care aveau 0 relationare redusa ~i in.0 relatie psihoterapeutica centraHi asupra faqtorilor emotionali poate "sa diminueze efectul anxioliticelor active". de~i puteau testa modificarea relatiei. L. Uhlenhuth ~i colab. 7.onstatat ca un grup de pacienti tratati.p. multi dintre ei luand forma unor atribute personale ~i situationale subtile. Bellack~i s. 0 schita de raspuns asupra celor doua probleme mai sus formulate: a) In ceca ce prive~te impactul substa. au obtinut un dispuns mai scamt la meprobamat decat pacientii care au fost tratati de terapeuti tehnicieni. G. Rickels ~i R. s-au referit. ~} anume: . Consideram ca aceasUi asertiune este pe deplin valabiIa.termitenta. K. nonempatici.influenta introducerii substantelor psihofarmacologice asupra ::datiei terapeutice. comparand rezultatele psihoterapiei psihanalitice cuacelea ale tempiei psihofarmacologice. Sarwer-Foner.Catordin considerente multiple. Ostow. Asupra compulsiei prescrippei psihofarmacologice ~iimperatiyul eunoa~terii elinice Inpsihia. numai la efcctul clinic la medicatiei. ~i deci dificil de cuantificat" (R. aspecte ale relatiei terapeutice. privinta pot fi mentionate uncle lucrari cfectualc chiar de clinicieni psihanali~ti (M. W. 1981.. in special psihiatrii tineri incearca mai 200 .este douaprob1eme nu este inca sa. intr. Intrucat ins a "raspunsul pacientilor la tratal11entulpsihofaonacologic a fost favorabil" deducem ca~i relatia terapeuticii a suferit o schimbarecu influenta clinica.influenta caracterului ~i caliHitii relatiei medic-bolnav asupra raspunsului la tratamentul psihofarmacologic. de "terapeuti empatici". B. Rosenberg. deoarece factor1i de posibiHi mediere sunt numero~i ~i variati. E. H. Raspunsulla ac. respectiv asupra actiunii farmacodinamice a psihotropelo~ . La riindullor. J. In acela~i timp. intrucat numai pe fondul "curat" al acesteia se poate constata influenta psihofarmacologica. care aveau 0 relatie interpersonaUicalitativ superioara. b) In privinta infiuentei relatiei asupra raspunsului la tratamentul psihofannacoiogic exista studii care atesta faptul ca 0 relatie terapeutidl mai intensa poate diminua raspunsu1 pacienti10r la tratamentul psihofarmacologic. dar incercam..tisIa. Rickels.tti~. orice alt domeniu din patologie. Aceasta.desprind dous. In aceasUl. 1966. 1970 ~i altc!e) care. . (1969) au putut demonstra cil.ntelor psihofarmacologice asupra relatiei terapeutice suntcm nevoiti a ne referi in mod specialla relatia terapeutica psihanalitica. greude definit cu precizie operationaHi.

Aceasta tendinta spre neuroleptizare este deseori apreciam. Intr-adevar. ca un semn de dezangajare a terapeutului de la efortul dibdator ~i tenace al "luarii in sarcina" a pacientului cu intreaga sa problematica psihopatologica. Astfel. halucinatia ~i in special agitatia. cu ample manifesUiri psihopatologice. Situatia poate fi comparata cu aeeea din patologia intema cand. fiind uneori prejudiciabila. acela a1"neutralitatii binevoitoare" fata de 201 . Dorinta de a obtine ~idemonstraremisiuni clinice spectaculare nu se constata numai in cazuri 'Jie urgenta. decat in umla examinarii atente ~i a rationamentelor clinice susceptibile sa elucideze aspectele etiopatologice ~i sa-i contureze optiunile di-agnostice. In majoritatea cazurilor insa. Totodata. tendinte ~i atitudini eu problematica pacientului. cat de putemica devine tendinta de a 0 regia. L. ci ~i in stari reactive sau nevrotice. de a 0 reduce ~i suprima printr-un bun neuroleptic" (C. 1965. e 0 lini~tire a stiirii psihice ~i 0 acoperire a proceselor psihopatologice. impun medicului 0 interventie terapeutica de natura sa anuleze ori sa reduca fenomenologia clinica inainte de elucidarea diagnostica. a inlatura 0 manifestare confuzionall sau halucinatorie apare ca un act t~rapeutic dcosebit. ~ suprima 0 durere este un rapt obi~nuit. depresia dar mai ales delirul. La aceasta se adauga un fapt pe care in mod frecvent I-am constatat. si .aface cu 0 lini~tire prin acoperire. "cfu1dun bolnav vine cu 0 problema enigmatica sau angoasanta a comportamentului sau. cele mai mari posibiliUiti de diagnosticare psihiatriea Ie intalnim tocmai in aceasta prima ~i deseori ampIa manifestare clinica ~i de aceea tendinta compulsiva de-a actiona prin administrarea de neuroleptice interfereaza negativ demersul cunoa~terii elinice. Racamier. este imp ins de elanul umanitar al alinarii care-i impune intcrventia. 111piedicandu-se astfel stabilirea unei relatii terapeutice. 62).. medicul nu recurge la medicamente antalgice ~i cu atat mai putin la opiacee. in conditiile terapeutice actuale. ~iintr-adeviir trebuie considerata. p. Medicul cunoa~te dezideratul ~tiintific in virtute a caruia diagnosticarea trebuie sa preceada prescriptia dar. anume orgoliul profesional al psihiatrului. in fata unui bolnav eu dureri abdominale violente. P. Para indoiaHi ca anxietatea. prescrierea de medicamente psihotrope unui pacient cu manifesHiri nevrotice exprima nu numai rezerva medicului sau nonangajarea ci ~i sanctionarea pacientului in virtutea unei motiva~ii noncon~tientizate a medicului ~ipoate fi consideratii ca 0 manifestare de contra-transfer negativ. permitand interferenta propriiIor pulsiuni. intens acuzate. dar nu intotdeauna oportuna. Carretier..••• acut tentatia de a lini~ti pacientul prin apelulla un tranchilizant sau psiholeptic. Nu rareori insa avem de. Aeeasta este 0 atitudine spontana ~i intrucatva comprehensibila. ci estc mai putemic conturat dedit al intemistului sau chirurgului pentru di in perioada actuaH\ interventia psihiatruluieste mai spectaculara. Aceasta exprima faptu1 ca medicu1 nu este complet pregatit din punet de vedere psihologic asupra actului terapeutic. Clinicianul incalca astfel un prineipiu pe dep1in valabil al psihanalizei care ar trebui sa dilauzeasca intreaga atitudine terapeutica. in acela~i timp. dar a reduce 0 stare de agitatie.

autorul portughez acorda acestuia 0 alta acceptiune care este diferitii nu numai de sensul clasic. acceptandu-se astfel ideea unui "transfer bifocal". . Aceasta situatie impune 202 .dependenta pacientului fata de terapeut. idei etc. Mentioniim insa ca eliminand latura incon~tienta a fenomenului de transfer. 8. . efectuata de un psihoterapeut ~i un psihofarmacolog. nu combate ~i mai ales nu sancponeaza. aspiratii. Aparitia medieamentului in dimpul terapeutic modi fica substantial continutul relatiei medicului eu pacientul. problematica transferentiaHi . sentimente. Alti clinicieni insa accepta existenta unui transfer ~i in conditiile tratamentului psihofarmacologic ~i intmcat nu exista in literatura 0 analiza a acestuia.durata reiativ indelungata a curei neuroleptice. efieacitatea medieamentului fiind aprcciata in eoneordanta eu expectatiiIc pacientului asupra medicului. el ajuta pe pacient sa-~i rezolve problematiea patologica. II maturizeaza.pacient. . in ace~t sens. In acceptiunea pacientului toate aceste modificari se datoresc terapeutului ~i este firesc ca el sa atribuie acestuia propriile-i tendinte. In aceasta privinta' conduita terapeutului se distinge de aceea a pedagogului saujuristului. psihanalitic. Relapa terapeutica si . opunandu-se indeob~te psihofarmacologiei. coneret ~i con~tient". realizate prin actiuni farmacodinamice. pornind de la situatia terapiei bifoeale. Acesta investe~te asupra medicamentului eel putin 0 parte din eX'pectatiile pe care Ie avea asupra"medieului astfel incat un transfer pozitiv al pacientului in privinta terapeutului se va rasfrange in mod eert asupra medicamcntului. el nu Incurajeaza. ca ~i a ansamblului fenomenelor psihodinamice in conditiile relatici chimioterapice. consideram ca existenta lui se bazeaza pe: . ci ~ide toate sensurile atribuite ulterior transferului. a treia categorie de c1inicieni considera di in conditiile psihofarmacologiei se dezvolta 0 forma noua de transfer "actual. sprijinit pe modificarile functionale de la nivel cerebral". de Barahona Fernandez (1966) il denume~te "transfer vital".modificarile psihologice ~iresdistributiile de energie din economia psihica realizate de cura neuroleptica. ~ ' Intmcat fenomenologia transfemlui este de cele mai muite ori analizata de clinicicni psihanali~ti. se intelege ca ultimul va constitui obiectul unui transfer din partea pacientului. pe care H. o In sfiir~it. ace~tia. J.regresia psihidi realizata de boaHi. II sprijina In depa~irea eomplexelor ~i impasului. acesta se constituie pe "un plan uman al trebuintelor fundamentale de ordin vital. neaga existenta transferului. bolnavul considera ca un medic bun nu poate prcscric dedit un medicament bun.

Carretier. Delay. Blanc (1966) 0 apreciaza ea tEnd" de la con~tiinta la con~tiinta ~i de la incon~tient la incon~tient" este mult mai complexa dedit 203 . dadi chimioterapia este prescrisa de un medic ~i psihoterapia este efectuata de altul. Consideram de aceea ca In conditiile psihofarmacologiei complexitatea relatiei dintre medic ~ibolnav nu se reduce prin interventia medicatiei iar fenomenologia acestei relatii. favorizand ~i amplifidnd efectul obtinut prin psihofarmacologie. sa nu depinda unul de cellilalt. durata si . o prima caracteristica a tratamentului prin psihofarmacologie este larga sa adresabilitate.insa ca cei doi terapeuti "sa fie de formatie convergenta. folosindu-se nu amt criterii simptomatologice sau nosografice.t mai ales empatice. aceste fenomene pot constitui factori importanti in terapie. Dupa cum am subliniat ~i cu alt prilej. in conditiile psihofarmacologice fenomenele contratransferentiale capata valente particulare. In acest context. terapeutica. clinka psihiatrica. se reduce ~i numarui pacientilor supu~i terapiei bifocale. Terapeutul nu-~i mai poate alege pacientii ea pentru psihoterapie aee~tia beneficiind. fenomenologia transferului se dezvoltii in oriee relatic . astfel incat problema transferuiui bifocal devine un subiect tot mai putin actual. Accepmnd faptul ca 0 prescriere medicamentoasa corecta ~ioportuna tacuta de psihoterapeut intare~te transferul. Ei prezinili Insa 0 fenomenologie c1inica atat de variata. Spre deosebire de aceasta opinie. Aceasta situatie este explicabila daca <tVcm in vedere eel putin faptul ca 'in psihoterapie terapeutul are posibilitatea sa-~i selectioneze pacientii. Totodata. Spre deosebire de psihoterapie. 1965. P. manuire se inscriu printrc conditiilc succesului terapeutic. din necesitatea acordarii tratamentului ~i nu din convingerea privind curabilitatea medicamentului. 81). p. printre motiveie invocate tlind ~i argumente referitoare la transfer. favorabilc dezvolt:1rii transferului a dirui cunoastere . d. prezinta conditii . transferul este jenat" (J. sa fie apropiati pentru a gandi ~i a simti acelea~i lucruri despre pacientul comun" (C. Consideram astfel ca numeroase aspecte psihologice inHHnite in cursul terapiei. de psihofarmacologie. Ei Ie prescriu din rutina. prin cura neuroleptic a. 1966. Mentionam ins a ca pe masma ce se confirma sperantele terapeutice investite in posibiliHitile psihofarmacologiei ~i se restrange aria de aplicare a psihoterapiei psihanalitice. p. autenticitatea acesteia conditionandu-i . L. inccpand eu fenomenologia compIiantei pan a la aeeea a regrcsiei psihicc ~i a dependentei sunt de sorginte transferentiaHi. Cunoscute 9i judicios orientate. Racamier. cei mai multi clinicieni nu accepta solutia terapiei bifocale. o prima sursa de contratransfer consta in indoiala incon~tienta a linor clinicieni privind aqiunea efectiva antipsihotica (~i nu antisimptomatica) a psihotropelor. consideram ca. fenomcnele de natura transfcrcntirrla duu continut celor mai nuantate conduite de psihologie medicaliL o problema lasata in subsidiar de psihoterapie IIi general ~i de psihanaliza in special este aceea a fenomenelor contratransferentiale. 1155). si . caracteristidIe. tarii discriminare. Conform opiniei noastre. se considera ca "dimpotriva. incat este aproape imposibil sa fie acceptata eu aceea~i deschidere din partea terapeutului. pe care Cl.

Minerva Medica. securizat. Di ~fascio. Paris. de. S. 0. Rickels. Torino. Ciurez. din psihoticul anxios ~i halucinator un Iini~tit. 1963. A. p. Ab1'i!ge de Psychologie. Consideram ca. M. este yorba de 0 sancfionare prin neuroleptizare. 1967. 1973. Invocatiile delirante. Wayne and N. Masson. Paris.. Charles C. Baltimore. actzele somatomfonne. P. 1966. Davis. In lac sa fie riibdator ascultate ~ianalizate sunt cu promptitudine sanctionate sub justificarea ca sunt "tratatc". in fenomenul compliantei ca ~iin atitudinea fata de cura terapeutica. Predescu). V. in virtute a unor conduite contratransferentiale este sanctionata prin neuroleptizare. Achaintrc. 1921·1940. Springfield. V. R. pacientul poate exprima aspecte ale problematicii sale psihopatologice. 4. B. in virtutea unor pulsiuni sadiee. din virulent un ascultator.1. Ii pennite sa faca din bolnavul agresiv un pacient docil.. Pichot. c. din delirantul violent un confident. Antipsychotic Drugs.. Cole.". mai mult chiar. p. The Use oj "Normals" in: Predicting Clinical Utility oj Psychotropic Drugs. Sivadon. 1966. Delay. 1966.. H. Paris..cea inscrisa in acceptiunea psihanalitica a conceptelor de transfer ~i contratransfer. 63-88. J. Moskva. Freedman. Barahona-Fernandez. temerile ipohondriace.. Edit.. 256-285. J. Ba. In aIte situatii InSa. Press. Univ. I. p.. les Drogues et I 'Esprit. Sadock eds. ct aI. Medi{inskaia psihologhia. 1. Bibliografie Achaintre. A. Balvet. France. 707-741. CI.) Williams Wilkins.22. M. Balvet. Medicala. Intr-adevar. 1zd. 1969. cu promptitudine. H. no'l'olling.. P. Masson. In aceste cazuri.. 1965. T. Cole. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry. Insa~i nevoia pucientului de relationarc..mncologia". aceasta "putere" a terapeutului. 1151-1157. M. p. P. 1975. De ccle mai multe ori insa. Pharmacopsychotherapie. Kline). in: Trait6 de Psychologie M6dicale (red. pe care i-o confera in fapt incisivitatea neuro1epticului.74. son malade et la maladie.. P. Actualites de therapeutique psychiatrique. anumiti terapeuii. 1968.. J. In virtute a acestui fapt. Ei nu se limiteaza la doza minima neccsara ~i intr-un elan psihofannacologic denumit de unii clinieieni furor terapeuticus doresc sa redudi ori sa anuleze. Les Mots. In: "Convegno di aggiornamenro in psiconeurofa. Thomas. p. Blanc. E. "L 'Evolution Psychiatrique".. 2 (A. ca ~ialte manifestari clinice. 1933). Bloch. Totodata. "Presse med. P. Kaplan.s. O. 1. Bucure~ti. p. ariee manifestare psihopatologica a pucientului. II. "consideratiile transferentiale ~i contratransferentiale legate de medicament trebuie abordate in aceea~i maniera ca ~ia!te aspecte ale psihoterapiei pacientului" (J. explicatiile obsedante. Payot. M. 9-33.. Fara indoiala ca aceste posibilitati ofera terapcutuIui ~i anumite ve1eWiti a diror forta vectoriulii este deseori bazatil pc 0 motivatie contratransferentiaIa. 84). in: Terapie psihotropa (red.. La psychologie du patient. foloscsc doze exagerate de neuroleptiee. Psychopharmacologie et Psychiatrie. Sivadon). Delay. Mediiina. Le mMecin. Da\. 1966. vol. Balint. J. 1975. Nonspecific Factors and their Interaction with Psychological Treatment in 204 . Paris. Cerc:!tarea clinidi a eJectului substanfelor psihotrope. K. p. in: The Psychopharmacology of the Normal Human (ed. by U. 1967. M.'1scikov. medicamentul psihotrop "permite satisfacerea unui sentiment de putere" (A. W.

37-40.. et aI. Neuroleptique 225-247. M. F. "Arch. 205-230. "Neurologia. Izd.".S. The Placebo EJlect in Psychiatric Drug Research. Dis. Leningrad. Aurelia. "Clin. Pharmacol. Raven Press.. Relation psychotherapique et relation medicamenteuse dans ['institution psychiatrique. Ment. et aI. 1419-1428.. in: Psychopharmacology: A Generation of Progress (M.27. K.". in: "Confrontations Psychiatriques. "Rev. 1966. Porot.A. Ionescu. 180-208. B. 11. I. p. Anali::a clinico-psihologicii a fenomenului Placebo. R. R. Schooler. p. Masson. M. Janke.3. 920-925. Masson. M. p. p.M. 1983. Vvedenie v medifinsladu psihologhii. p. E.Pharmacotherapy.. W. 1.. May and J. in: "Psychopharmacology" (ed. p.). p. Bi1\. p. N° 1836. 1972. P. S. 1961.5.. 187-206. Neurochirurgia"... 155-169. R. et aI.". 1981.. 58-84. New York. "J. K. 29. 18. Rikels. 196 176. i. Payot. 1969. Thomas.26. La Psychopharmacologie". KilIan eds.. Nerv. 1975.. Fondements theoriques et modeles explicatifs de ['action des psychotropes. 1965. Psychologie medicale. 13. Handbook of Psychotherapy and Behavioral Change: An Empirical Analysis (A. 1972. 1968. Psychotropic Drug Responde: Advar. P. 52-64. Mhhodologie des essais cliniques en psychopharmacologie. Psihiatria. H. p. 65-79. A.2. Paris. H. B. H. D. 1972.9.. 1971. Schneider..). ~ New York. V. L. Garfield eds.... 5. in: "Confrontations Psychiatriques". 12.9.. T. Psychiatry". Springfield. G. G. Claire. in: "Confrontations Psychiatriques. p. in: La relation medccin-malade ou cours de chimiotherapies psychiatriques (red. 1969. p. Raven Press. Meditina. Racamier. 263-273. 145-162. F. Nina. 1969. Guyotat. p. A cfinico-psychological analysis of the placebophenomenon. 17. 205 . p. F. T. psychosom. Debat. 1970. "Revista de psihologie". 1982. A. "Psychopharmacologia". 1972.. E. Importanfa $i particularitii!ile efectuilli placebo. A.). 1971. C. 1155-1168. C. Lambert). p.::es in Prediction (P. Serie de Psychologie".. G. Di Mascio. 106-115. La Psychopharmacologie". A.". Lambert). Lebedinski. Lipton.. Wiley. R. 1965. p. 148. KiIlan. Antipsychotic Drugs and Psychological Treatment in Schizophrenia.. Bucure~ti. et aL. Health Service Publication. A. A. Charles C. eds. p. P.). Prout. 453-457. Ther. K. Di Mascio. 153-156. "Jouro. et aI. Pichot. Sheperd. Garfield. M. 1. P. Efron). Wittenborn eds. Cattell. A propos de l'eJlet placebo. Rikels. 1981. 1. Ionescu. Heimann. L. Paris. Paris. K. Hesbacner. "Revue roumaine des sciences sociales.. Uhlenhuth. in: Psychopharmacology: A Generatin of Progress (M. New York. A. Med. Paul G. in: La relation medecin-malade ou cours de chimiothCrapies psychiatriques (red. Carretier. Lipton. Experimental Studios on Antianxiety Agents with Normal Subjects. Bergin. et Psychotherapies. Sirbu. Debus.A. N. Caracteres nouveaux de la relatioll mMecin-malade au cours de la chimiotherapie. P. Miasiscev. Gen. F. p.. P.

Tuke.Freud.profesia de psihoterapeut nu poate fi exercitata eu sueees dedt de catre eei care prezintii disponibilitati in aeest sens. intr-un anumit mod. Initial artii a alinarii suferintei ~i a influentiirii comportamentului uman. antitetice: psihana/iza # terapia comportamentalii. irepetabilii. nefiind mai pu~in adevarat ell. ~i aterapeutiell. medicina in cursul istoriei sale. psihoterapia ~i-a gas it voca\ia in domeniul medical. psihoterapia implica nu numai ~tiintii ~iam. unde i~i afla atat sorgintea. juridic ~i7tn general. Charcot. Psihoterapia moderna: izvoare ~iistorie Contemporana primului act terapeutic. Fiind 0 profesie medicaUi ee are in vedere omul bolnav a~a cum se eomportii el in mod individual. activiHi\ile sugestive ale preo\ilor din templul somnului allui Esculap. hipnoza univoc-aplicaUl. particularii. in eonditiile acelei boli. H. ciiutand firul realismului ~i validitiitii prin ansamblulluxuriant. Ynsinuoasa ~i indelungata sa istorie. Tocmai de aceea lui. ca entitate unica. De~i se afirma tot mai mult in domeniul educational-didactit. termenul de "psihoterapeutic" a aparut in Anglia ~i apaqine psihiatrului D.\PIA: PRINCIPII SI METODOLOGIE . a lui J. in timp ce a aOlla viide~te un optimism hazardat care Ii suspecteazd rea/ismul. 1. i se poate acorda sprijin psihologie terapeutic prin aplicarea unei anumite metode. psihoterapia a inso\it. M. psihoterapia i~i asuma in secolul nostru atributul de tehnica. in mod elocvent sau implicit. Astfel. cat ~i consacrarea. pacientul trebuie sa fie abordat in mod individual. evoluand in ultimele decenii pe linia unui profesionalism declarat.Capitolul VIII PSIHOTER. . fiind contemporana eu notiunile eare 0 desemneaza. ei ~icreativitate. prima ne apare ca marcata de un prudent ana/itism care ii tradeaza scepticismul. promotorul unui curent de gandire 207 . vag-coerent ~i relativ-eficient al tehnicilor moderne. istoria ~tiin~ifiea a psihoterapiei a fast scrisa in ultimul secol. oriunde omul avea nevoie de sprijinul moral al omului. tn evantaill/ metode/or psihoterapeutice extreme/e sun! ocupate de abordaricare pot fi considerate c1asice iar prin continut. Daea arta influentarii ~i alinarii suferintelor corporale ~i a durerilor morale are origini preistoriee. fiind prezenta ~i dincolo de ariile acesteia. Dezvoltfu1d boala in maniera singulara. pe un amplu evantai social. psihoterapia a cunoscut ritualurile primitive ~i mag ice. in acel moment. divanul "frustrant" ~i in fond dezonorant allui S.

Charcot. M. dezvoltata ~i aureolatii in secolul nostru de catre S. St. ca asistenti ai lui J. Acestea reapar insa relativ repede dupa 0 astfel de terapie. Referindu-se la psihoterapie. H. elevul sau ostracizat.respectiv. Freud.'1alitice~ia! psih::ma!izei in general. "Hipnotism. dlspandit ~i acreditat nu numai de ditre medici. Consideram insa dl in Franta termenul de psihoterapie a fost rapid preluat. unde. H. in stare de siinatate ~iboala" (1872). Astfei. autorul ecuatiei. Fara indoiala ea aeeasta luerare a eonstituit un imbold pentru dezvoltarea psihoterapiei in Franta. In plus. Zweigvorbea de"vindecarea spiritului priIN''I~ifit!\ dar ~i "a corpului prin spirit". H. Bernheim. J. in acest ora~ de provincie. Charcot. este ceea ce i~i propune psihoterapia psihanalitica. Tuke a intitulat-o "Ilustrari ale influentei mintii asupra eorpului.r medieo-psihologiea ee diuta sa ateste "influenta spiritului asupra corpului". A. Freud. Incredintandu-i-se conducerea primei catedre de neuropsihiatrie din lumc. Bernheim a pus bazele psihanalizei. H. precum ~iH. M. s-a considerat ca orice psihoterapie autentica trebuie sa mearga in profunzime. Consideram ca.. De altfel. infiinteaza la Spitalul Salpctriere un veritabil centru international de perfcctionare in domcniul bolilor mintale. H. Bernheim. ca ~i forma deplina a acesteia. Janet. Acuzandu-se caracterul superficial al sugestiei ~i hipnozei. oameni care prin ideile lor ~i-au inscris numele in istoria psihoterapiei ca S. in randdul carora trebuie mentionati in primul rand M. ce au constituit ulterior sistemul axial al psihoterapiei psiha. ce se dezvolta in secolul nostru pe ideile desprinse din inductia hipnoticii. la Viena. Binet.. M. Charcot erau fenomene de sugestie hipnoticii induse de acesta. dupa el axiomatice: "pentru boaHi psihica. Bernheim. Istoria psihoterapiei nu po ate fi completa mra contributia remarcabilului psiholog 208 . psihoterapia. Un impuls considerat "dccisiv" in dezvoltarea psihotcrapici ~i a psihanalizci I-an constituit ideile lui H. Barres ~i Stefan Zweig. Totodata. reinterpreteaza ideile postulativ-promovate de profesorul sau de la Salpetriere. ci ~i de catre scriitori. asupra fenomenelor sugestiei ~i hipnozei. Zweig a fost influentat de J. cautand elucidarea ~i. Este suficient sa mentionam di aici au lucrat. orice sugestie. la "Academia rurala de la Nancy". psihoterapie" (1891). care a fost insa eliminat pentru nonconformismul ideilor sale. Aici. M. cum se exprima in mod ironic J. hipnoza. a fast tradusa cu titlul intrucatva modificat: "Corp ~i spirit. Bernheim a impusideea ca starea hipnotica este un somn detenninat prin sugestie. in primul rand. in asertiunea amintitii. deja cunoscut prin studiiie sale de neurologie. sugestie." Poate tocmai de aceea termenul de "Psihoterapie" a aparut ~i a fast consacrat in Franta. odata cu studiullui H. in 1886. Bernheim de la Nancy. St. eliminarea radacinilor tulburarii. prin !ctivitatea caruia s-a afirmat nu atat neurologia sau psihiatria. Charcot. De fapt este vorba de 0 luerare importanta pentru geneza psihoterapiei moderne pe care D. constituie 0 abordare superficiala ~i efemera adresata in mod special simptomelor. M. Charcot. ci. tratament psihic". P. respectiv prin dezvoltarea unei predispozitii prezente la majoritatea oamenilor. Bernheim a demonstrat ca multe din "nevrozele isterice" care alcatuiau "cazuri1e" lui J. actiunea moralului ~i a imaginatiei asupra fizicului.

nu rareori. cat ~i pentru cele de viatli. dcscind din norrne ~i modele culturale. dar astazi expectatiile lor pentru gratificare imediata.cut prin anodinul "Rp". Strupp. H. orice recomandare de medicament este deseori considerata ca un gest de nonangajare. psihoterapia moderna este privita ca 0 anna majora impotriva dificultatilor personale ~i interpersonalc din viata oamenilor ~i este cautaHi cu avitiitate de milioane de in~i tu1burati" (T. Psihoterapia ca exprcsie a culturii Veche ca ~imedicina in acceptia ei empirica. Breuer. . 1473). inspirat din ideile fecllnde ale ~colii de la Salpetriere. p. depa~esc posibilitatile efective ale ~tiintei medicale actuale. Desigur. cu ansamblul problemelor sale medicale. sociologiei. la Paris. de atunci. Din aceasta perspectiva. "na~terea psihotcrarici mode me este datata cu aproximativ lQO de ani in urrna. astazi. Tot un elev al ~colii de la Salpetriere.. 1985. Fara indoiaUi ca imbunatatirea continua a volumului ~icalitatii asistentei medicale. lucrarea "Medicatiile psihologice" ~i intreprinde doua cicluri de conferinte: la Boston (1904-1906) ~i. pacientul. E.. De fapt.prin scopul>sau declarat -asigurarea sanatatii mintale . intrucat. care. respectiv. insuflate de marile realizliri din domeniul tehnic ~i induse prin mijloacele mass-mediei. valori morale. preconizeaza extinderea aplicarii sugestiei ~i in general a psihoterapiei in domenii extramedicale ~i mai ales in acela al pedagogiei. Schacht. H. Dintotdeauna oamenii au aspirat la alinarea suferintelor ~i inlliturarea bolilor. EI. psihoterapia este tot mai intens cautata. considerata inca un tratament costisifor ~igreu accesibil. nu mai este actualmente satisIa. ca 0 disimulata desolidarizare de la datoria medicului de "a-Ilua in sarcina" pe pacient. oamenii cer raspunsuri rapide ~isolutii magice. dar numai intr-o mica masura poate fi efectiv realizata. eticii ~i filozofiei. iar pe un plan mai general. De fapt. prin metodele sale amt de variate. psihoterapia include conceptia despre om a epocii ~i rolullui in societate:Metoda terapeutica in esenta sa medicala. 2. sociale.~i psihiatru Pierre Janet. referitoare la "notiunile psihologice implicate in metodele de psihoterapie". Anna 0. a devenit un simbol de statut al pacientului societatii modeme. Inastfel de conditii gre~esc acei terapeuti care vin in intampinarea 209 . Alfred Binet. nu numai pentru problemele lor medicale. La randul ei. care. ca ~i extinderea continua a asigurarii ocrotirii sanatatii la un numar tot mai mare de membri ai societatii a raspuns in mare masura dezideratului accesibiliUitii. cu atat mai mult ale psihoterapiei. psihoterapia modema. mai mult decat oriciind. psihoterapia este in fapt 0 expresic a culturii ~i include in cadrul tehnicilor sale reguli de conduiHi. publica. sperand uneori in procedee utopice.odata ell cdebri pacienta a lui J. istoria psihoterapiei este in mod strans corelata cu istoria culturii. nevoia de psihoterapie.. psihologice ~i. cauta ~i folose~te in mod explicit sau disimulat idei valoroase din domeniul psihopedagogiei. printre altele. la randullor.

demers orientat spre investigarea ~i inte1egerea naturii suferintei psihice a celui din urma in scopul vindecarii suferintei" (T. spre bine1e ~i sanatatea lui. Dar tulburarca psihica. pre cum ~i boala mintala implica 0 componenta social a. con~tient de realele sale posibilitati. B. definitiile psihoterapiilor Ie putem sistematiza in cel putin doua categorii.pacientu1 suprainveste~te puterea sanogenetica a actu1ui terapeutic. aplicativ. sunt 0 expresie a practicii medicale. Tocmai de aceea. in drumul spre dezideratul sau. In fapt. Avandu-~i sorgintea in diferinte curente ~i teorii antropologice.expectatiilor pacientilor cu ze1u1nejustificat a1 exacerbarii sperante10r. sanatatea mintala ~i fizica. 3. tot mai dificila. renunta 1a definirea psihoterapiei in ansarnblu. core1ata cu istoria medicinei. 1980. definitiile psihoterapiei sunt extrem de numeroase. de~i inspirate de 0 anumita teorie. impunand 0 sistematizare a lor in functie de eventuale criterii urmate. este unanima aprecierea conform careia tehnicile de psihoterapie. In fond. p. DefinitiiIe actional-operationale considera ca psihoterapia constituie "un demers mutual intre terapeut ~i pacient. ci ~i asirnilarea unor reguli de conduita expectate in respectiva societate. Din aceste motive. In ansamblu. dupa cum cei mai multi psihoterapeuti. psihoterapia nu urmare~te nurnai inlaturarea sirnptornelor. printrun dcmers claborat asupra omului in dificultate sau bolmv. 0 creatie a speciali~ti1or in sanatate minta1a. metodele de psihoterapie sunt insa adaptate culturii (materiale ~i spirituale) in carefacientul i~i desta~oara existenta. in prezentarile lor. sau 0 precizare greu acceptata ce are in vedere 0 anumita perspectiva sau metoda care se dore~te acreditata. 33) sau "0 relatie de ingrijire profund umana ~i de incredere reciproca intre doua 210 . ignarand faptu1 di astfe1 paveaza ca1ea dezamagiri10r. confruntati cu manifestarile clinice ale pacientilor sau cu dificultatile lor de viata. de un anumitcurent psihologic sau filozofic. Mai mult de cat oricand. fiind marcata de ambiguitate. istoria psihoterapiei. definirea psihoterapiei a devenit. atat in simptomatologie. pe care 0 rezuma in mod concret. In privinta naturii psihoterapii1or. medicul. definitiile psihoterapiei prezinta sau 0 imprecizie deliberata spre a putea cuprinde toate posibilitatile. ceea ce corespunde dictonului freudian al "neutralitapi binevoitoare" fata de pacient. Definifiile ~iaccepfiunile psihoterapiei In mod aparent paradoxal. Karasu. dar ~i a normelor culturale ~i in special a valoriior morale. odata cu cre~terea complexitatii ~i a numarului metodelor sale. lirnitandu-se la definirea rnetodei in discutie. pe care Ie denumim: actional-operationale ~i descriptiv-didactice. este de fapt 1egata de istoria culturii. de maxima generalitate sau de limite impuse de necesitatea sublinierii unui anumit grad de specificitate. cat mai ales inetiologie ~itocma~deaceea demersul ~isolutiile propuse de psihoterapie reflccta spiritul vremii in care traie~te pacientul ~i sunt 0 parte a culturii acesteia. acum cand pe baza unar informatii "cu1tura1e". trebuie sa prezinte ~i sa promoveze increderea retinuta fata de prognostic.

1919). 1982. cu referire la un anumit mod de functionare mentaHL Atitudinea psihoterapeutica are in vedere modul cancret de interventie psihologica. in grup san individualizat. nesistematica. al caror scop este ameliorarea simptomelor ~i imbunatatirea adapUirii sociale" (H. pe care il ajuta sprc 0 mai buna integrare. . H. ambii motivati de a diminua aceasta suferinta prin interactiuni con~tiente.celui suferind somatic. in scopul ameliorarii simptomelor sau imbunatatirii adaptarii sociale. Activitatea psihoterapeutica include in sfera sa atitudinea psihoterapeuticii. p. . ~tiintifica sau empirica in cadrul practicii medicale sau pedagogice. in cadrul metodei utilizate. realizand totodata un pas spre metoda psihoterapeutica. tel-illicile ~i metodele de psihoterapie sunt aplicate pe acest fundal de activitate psihoterapeutica.iciisau al atitudiJii. 1976.sau celui alienat. caruia ii confera con fort moral ~i 0 mai buna sanatate. 1981. aptitudinile.. Blackwood. caruia ii dezvoltii capacitatca de orientare in viata ~i de resocializare. . Ch. mediata de un psihoterapeut" (H. p. aplicata in mod deliberat. activitatea psihoterapeutica "ar avea sensul atribuit actiunii terapeutului" CA. G. Metoda de psihoterapie. pe care il conduce spre alinare. p. Paolino. 4. Definitiile descriptiv-didactice prezinta psihoterapia "ca 0 disciplina ~tiintifica destinaHi sa faciliteze schimbari ale comportamentului uman prin operatii tehnice ale existentei umane prin specifice" sau ca "0 incercare de a descoperisensuri autoexplorare ~iintelegere. De asemenea. 1983. care poseda pregatirea. al metodei de lucru sau al activitatii psihoterapeutului. 643). Metoda impune investigarea de catre psihoterapeut a problemelor de viata ale pacientului ~ia originii dificultatilor in experienta de viatii a acestuia. . Brisset.. Tehnica psihoterapeutica are in vedere demersul deliberat. Sensurile ~isemnifica~iile no~iunii de psihoterapie Psihoterapia poate fi analizata sub unghiul sensului sau. pacientul care sufera de 0 tulburare psihica ~iterapeutul. . clinicianul favorizeaza ~idezvolta adaptarea 211 . 13). de catre un terapeut specializat.celui cu dificuWiti de relationare.. Din perspectivii d~scriptiv comprehensiva definim psihoterapia ca 0 forma de tratamcnt psihologic structurata in tehnici ~i metode. J. care cuprinde anumite tehnici. J. sistematizat. Walton. p. 1). verbale ~i nonverbale"(T. Pe de aWi parte. Jeanneau.persoane. Oricum.omului sanatos aflat in dificultate.- .ca 0 procedura de tratament sau ca 0 gama de proceduri de tratament care este mediat printr-un schimb verbal intre pacient ~i clinician. "psihoterapia poate fi definitii. Jr. se bazeaza pe comunicarea verbaHi intr-o relatie de ajutorare dintre pacient ~i terapeut.'1. respectiv al teh. Strupp.

psihologice sau sociologice asupra modului de organizare ~i functionare a psihismului. G. Alteori. 1919). spre 0 mai neta eonturare. actiomlnd asupra activitatii Superego-uIui. cat ~i scopurile psihoterapiilor. Izvoare teoretice ~i modele operaponale in psihoterapie Distinctia intre diferitele metode de psihoterapie nu constituie 0 subtilitate semantica. aceste teorii. Tocmai de aceca nici 0 metoda de psihotcrapic nu cstc terapeutica in sine. precum ~i tehnicile desemnate ~i 212 - . In functie de metoda utilizata. In opozitie cu acestea. Desigur. determina atat continutul metodelor. psihologice sau psihopatologice. dorinta autentidi de sprijin. H.curenHi a pacientuIui. specificitiitii pacicntului. empatie corectii) ale terapeutuluiin vcderea apIicarii corecte a metodei ~i a obtinerii succesului. continutul metodei de psihoterapie. Walton. Accasta intrucat fiecare pas al demcrsului psihoterapeutic "trebuie sa aiM 0 ratiune conccptuala adaptaW.t ca referindu-se pur ~i simplu la efeetele benefice ale relatiei medic-pacient" (H. B. 76% dintre ei au considerat ci'itermenul de psihoterapie trebuie folosit "numai acolo unde exista 0 aetiune deIiberata de a trata paeientul prin mijloace psihologiee ~i nu trebuie consider. in functie de aceasta. cognitiei ~i comportamentului. suseeptibile de observare clinica empirica ~i de evaluare ~tiintifidi. identificfmd ~i folosind elemente1e pozitive din viata ~i situatia acestuia (respectiv "partea lipsWi de conflicte a Sinelui"). p. 38). 5. ci prin raport cu a tulburarc specifica a pacientuIui lntr-un moment particular aI vietii acestuia. La randullor. J. cu privire Ia madul de funetionare a psihismului sau la cauzele tulburanlor psihice. oriee metoda de psihoterapie constituie expresia aplicativa a unei teorii filosofice. Dupii cum s-a preeizat. De asemenea. intr-o ampIa ancheta efectuata in randul psihiatrilor. sau referitoare la patogenia tulburarilor mintale. 1980. de~i necesare. p. in cadrul psihoterapiilor sunt inc1use numai acele metode ~i tehnici destinate sa determine schimbari specifice in aria dispozitiei. Sub aspectul semnificatiei. p. terapeutul are astfel un cadru teoretic neccsar ordoniirii observatiilor ~i interventiilor sale. curente sau conceptii. iar terapeutul trebuic sa se dovedeasdi flexibil in 1aport cu propriile sale standarde teoretiee" (T. Se dore~tc astfel excludcrea din sfera notiunii de psihoterapie a aeelor metode care au in vedere rezolvarea unor probleme existentiale sau a eclar invocate sa aduca "lini~tea sufleteasca prin mcditatic sau contemplatie" (Ibidem). Blackwood. terapeutul incearca sa reduca sentimentele de culpabiIitate sau sa modifice atitudinile defetiste ~i lumea prezumtiva a pacientuIui. nu sunt suficiente in sine. Strupp. se recomandii ea aceasta notiune "sa fie rezervata acelor metade ~i tehnici destinate sa realizeze scopuri specifice ~i specificabi1e. Karasu. 1983. 646). notiunea de psihoterapie tinde spre 0 mai buna delimitare. pc baza carora se poate masura eficienta lor" (H. 1976. Astfel. ele fiind expresia unor teorii sau curente filosofice. fiind nevoie de anumite atribute personale (angajare neposesivii. conceptiateoretica ~i.

. Peliser.jungieni. (1975) ~i F. Staples et al. Desigur. Astfel.. in practiea.I. . in anu11980. in consecintii. "afiIierea Ia 0 anumita tendinta teoretica nu este relevata in tehnicile psihoterapeutice eoneret utiIizate" (R. Astfel. dupii cum s-au a~teptat cerceH'itorii sau ehiar sustinatorii aces tor teorii. 1986. ca ~i metodele de psihoterapie nu pot fi clar delimitate. 1089). B. cele mai nete diferen~e au fost constatate intre psihoterapiile psihanalitice ~ipsihoterapiile comportamentale prin studii comparative efectuate de R. care I-au convins prin veridicitate ~i.asunra factorilor si . "inventariindu-se peste 140 de forme prezumtive de psihoterapie practieate inmod eurent" (T. numarul tehnicilor de psihoterapie existente sa fie estimat la 200 (J.£. Uneori aceasta corelatie este clara ~i directa. abordarile lor terapeutiee deosebindu-se in mod corespunzator. (1975). kleinieni ~icomportamenti~ti. mecanismelor . p. Karasu. Pe de alta parte se constata ea. 1980. Nu intotdeauna ins a relatia dintre 0 anumita metoda psihoterapeutidi ~i teoria psihopatologidi sau psihologica din care deriva este explicita. (1975) asupra psihoterapeutiIor freudieni. ad1erieni. exista 213 J . Tehnici ~imetode in psihoterapie •. p. La randul lor. 4).. tulburarilor psihice. reIatia intre adeziunea teoretidi ~i abordarea psihoterapeutica reala este vaga ~i nerelevanta. psihoterapia a devenit tot mai eIaborata ~i diversificata. Fiind atllt de numeroase. Din aceasta perspectiva. in activitatea lor concreta psihoterapeutii fiind mai asemanatori decat atesta diferenteIe invocate de concep~ia lor psihologica sau filosofica. Totodata. . principii si teoretizari atat asunra modului de functionare.. Karasu. fiind 0 "~tiinta aplicata". eu alte cuvinte. p. p. 7). psihoterapeutii se deosebesc intre ei sub aspectul modelelor lor operationale referitoare la psihicul ~i Ia comportamentul uman. Alteori insa corelatia este mai mult invocata decat demonstrata sau este situata in zona dezirabilului.. va utiliza metoda psihoterapeutica ce corespunde conceptiilor respective. se constata di"evaluarile descriptive" ale difcritclor metode aplicate nu au gasit diferente intre diferitele metode ~i ~coli de gandire.utilizate in vederea realizarii acestor scopuri. De asemenea ~iaite studii comparative asupra diferitelor metode de psihoterapie ilustreaza ca "orientarea teorctidi afirmata (eu privire la natura procesului de vindecare) nu este sincrona cu aplicarea concreta a respcetivei metode" (T. Guyotat. In ultimile doua decenii. pentru ca. 3). psihoterapia are nevoie de legi generale. a~a cum intalnim in cazul psihanalizei ~i al psihoterapiei cognitive.. izvoarele teoretice ale psihoterapiei nu pot fi altele dedit conceptiile ~i teoriile psihopatologice. tehnicile. 1980. Totodam. cat si . Sloane et al. NaftuHn et al. 6. eu continut ~i moduri de aetiune distincte ~i bine precizate. B. intr-un studiu comparativ efeetuat de D. psihologice sau filozofice.. 1988. B. Fiecare terapeut pune accent asupra conceptiilor teoretice pe care Ie cunoa~te mai bine. nu tr~buie omis faptul ca metoda psihoterapeutica dominanta intr-o anumita epoca este influentafa in mare masura de valoriIe socio-culturale ale timpului ~i locului respectiv.

a realita~ii . ca ~i un sistem de convingeri eu privire Ia naturapsihieului uman ~i a tulburarilor psihice. !. corelat lor. BeIlak. normal sau anormal.~i de integrare in realitate)..condi~ionare. in mare masura. L. univoc ~i strict directionat. in randul carorai:listingem: . a capacitatii de testare . teoretic. unde numarul psihotropelor este mai mare decat al medicamentelor utilizate in toate celelal te ramuri ale medicinei. numarul mare al tehnicilor ~i metodelor depsihoterapie exprima mai degraba insaturatia domeniului. in consecinta. Din punctul de vedere al demersului aplicativ.(T. nefondate. Pentru vindecarea lor. . conduitelor dezirabiIe.metode de psihoterapie orientate emotional sau afectiv.c1arificare (insight). Sub un anumit unghi. repetate ~i intarite de stimuli specifici din mediu. 1980. 214 . psihoterapiile pot fi impartite in dinarnice.eurativ.etie. cat ~i in afara ei.mctode de psihoterapie orientate intclectuaI sau cognitiv. Psihoterapiile eomportamentale pornesc de la premisa ca orice comportament. este produsul a ceea ce a invatat sau nu a invatat insul. proces care se realizeaza prin: identificare. B. vindecarea pacientului. bolile psihice ar fi deprinderi invatate sau raspunsuri dobandite in mod involuntar. Psihoterapiile dinamice au la baza asertiunea conform careia toate fenomenele mentale sunt rezultatul interactiunii conflictuale a unor forte intrapsihice. pacientul trebuie sa invete noi alternative comportamentale. p. eomportamentale ~i experienpale. atat in cadrul situatiei terapeutice.f'C . a modului de relationare. In functie de Itpivotii distinctivi ai fiecarei ~coliIt. conceptie pe care se bazeaza modalitatile terapeutice. se disting tehnici ~i metode de psihoterapie bazate pe urmatoarele criterii: . Consideram insii ca numarul mare de tehnici ~i metode de psihoterapie nu ~ trebuie considerat ca 0 expresie a succesului in acst domeniu. Ca ~i in psihofarmacologie. . care urmaresc in mod declarat.psihoterapia presupune pentru pacient un proces de invatare (a normelor. . care trebuie exersate. ca ~i insatisfactia speciali~tilor ea nu au gasit inca 0 metoda (respectiv 0 substantii psihotropa) care prin eficacitatea sa sa satisfaca necesiHi~ile terapeutice concrete. scopul psihoterapiei consHi in facilitarea emergentei ~i intelegerii continutului incon~tient al psihismului.j '.. .• . fiecare categorie avandun eadru conceptual propriu. regulilor. speciali~ti care sus~in individualitatea ~i superioritatea fiedirei tehnici sau metode nou elaborate. inaccesibile con~tiintei omului ~i carora elle opune rezistenta.investigativ. . preocupate in mod esential de cunoa~terea organiziirii psihismului uman. normele ~i regulile comportamentului uman. in consecinta. 5). Desigur. eliminarea simptomuiui ~i. Karasu. numarul mare al tehnicilor ~i metodelor de psihoterapie a impus sistematizarea lor. in functie de anumite criterii. dupa cum exista dovezi numeroase ca astfel de opinii sunt. intrucat pot fi aduse ~i argumente contrare. ce au in vedere valorile umane ~i.

pe efectele de rezonantii. tulburarea emotionala sau comportamentaHl.efectele de grup. cu patru poli de referinta: grupul-corpul ~i. In consecinta. Psihoterapiile experien!iale au ca punct de plecare situatia de _subestimare a dimensiunilor etice ale omului ~i a relatiilor sale morale cu ceilalti.) ~icorectari cognitive (explicatie." -'~- ~. comportamental sau experiential. mentionam inca de la inceput faptul ca. respectiv.). Axa verticaHi. 12). abreactie etc.astic:diferentele dintre ele nu se manifesta cu aceea~irigoare. creativitatea ~i autenticitatea. beneficiaza de reglari comportamentale (sfaturi.).. In legiitura cu aceasta. metodele de psihoterapie pot fi sistematizate in functie de doua axe. in contextul unci relatii tcrapeutice speciale intre terapeut ~i pacientul care traie~te experiente afective (catharsis. Guyotat. in care se dezvolta stan de securizare bazate pe idealizarea terapeutului. Este axa interpretarii care vine din partea psihoterapeutului (ilustrata prin tehnica psihanalitidi) sau a grupului. succesiunea.pr. Factori comuni (nonspecifici) in psihoterapie Diversitatea metodelor de psihoterapie nu anuleaza caracteristicile comune tuturor abordarilor psihoterapeutice. relaxarea. clarificare etc. pe care psihoterapeutul incearea sa Ie descopere la pacientii sai. ce are in vedere durerea. Pe de alta parte.procesul psihoterapeutic. de corp grupal.ri etc. "vehieuleaza efecte in raport eu diacronia. 1986. omul nu poate fi cunoscut numai prin analiza comportamentului sau manifest. la ai carei poli se afla grupul ~i eorpul. . autopotentata ~i luptatoare. . psihoterapia are in vedere nu numai vindecarea bolii. prcocuparile sau problemele sale. este "axa emotiei. institutiacomumcarea.-'. ghid5. toate acestea cu referire concreta la tulburarile. al earaeterului imediat al durerii sau placeri!. Terenul comun al tuturor metodelor de psihoterapie este de fapt boala mintala sau fizica. in conditiile medicale actuale. Sub acest unghi. A~a cum subliniazil autorul. ca autodeterminarea. autoafirmata. omul sanatos este considerat ca 0 entitate inerent activa. cat ~i prin dezvoltarea unor dimensiuni "expansive". a diror abordare se realizeaza prin comunicare verbala sau nonverbal a. a simbiozei. in mod. dotata cu 0 capacitate aproape nelimitata de cre~tere ~i dezvoltare. orizontala ~ivertical a. ci ~i dezvoltarea insului atat prin atingerea unei maxime con~tientizan. este axa sincroniei. metodele de psihoterapie cele mai divergente (in 215 ___________________ ~8 . Daca. pe aeeasta axil se des:fa~oara efectele psihoterapiei corelate eu: -cons\iinta . de oglindil etc. sub aspect teoretic. placerea etc. diferenta. 7. care 11obliga pe pacient "sa se situeze in raport cu legea". p. care prezintil la poli institutia ~i comuniearea. corpului. . Axa orizontaBi. in care semnificatul ~i semnifieantul ar fi echivalente" (J. temporizarea" (Ibidem). care se refera la "corpul emotional". metodele de psihoterapie care fac parte din categorii diferite "invoca" in mod exclusiv aspcctul dinamic. ci ~iprin intelegerea trairii (experientei) lui interioare.

un pacient cu dorinta de sehimbare ~i un terapeut care il accepUl. Ace~ti factori nonspecifici. B.tendinta lor de mai mare aplicabilitate ~i a cuprinderii unui numar cat mai mare de pacienti) gasesc mijloacele de apropiere ~i chiar puncte contingente. .nicilor psihoterapeutice.0 expliealie terapeutici'i clara ~i ralionala. se afla Intr-o corclatie negativil eu specificitatea teh.adaptarea la realitatea eurenta In contextul unei aliante terapeutice reale ~i gratificante. prezentata de tcrapeut ~i acceptata de pacient. obiectivele.facilitarea unor experiente de succes ~i a unui "arousal" emotional. bazaU'ipe Incredere. Aria obiectivelor psihoterapiilor Intruditva sinonime scopurilor. in cadrul careia 0 persoana. a~teptandu-se "reactia oarba" a actiunilor farmacodinamice ~i farmacocinetice. Acest raport intre factorii comuni tuturor metodelor de psihoterapie ~i factorii specifici.. Pe de alta parte.~i il respecta. competenta ~i dorinta de a 0 ajuta. obiectivele psihoterapiilor. .intlirirea expectatiei pacientului de a fi ajutat prin puterea persuasiva a terapeutului. 8. asemenea altor abordiiri terapeutice. spre deosebire de terapiile farmacologice. caracterul specific al tehnicii psihoterapeutice poate estompa efecte atribuibile unor trasaturi nonspecifice ale relatiei pacient-terapeut.ina succesul uneimetode de psihoterapie in cadrul careia elementele specifice sa fie nerelevante sub aspectul eficacitatii. ~i anume: . reglate.rezolvarea conflictului intrapsihic In contextul unei relatii transferentiale imaginare ~i frustrante ~i . ci planificate. comuni tuturor psihoterapiilor. p.0 relatic. Din aceasta perspectiva. 3).de sprijin. In functie 216 . nu sunt doar expectate. . con~tient orientate.0 relalie en un anum it eocficicnt emolional.furnizarea unor informatii referitoare la natura ~i sursele problemelor pacicntului. aspecte care intaresc speranta pacientului ~i sentimentul sau de competenta interpersonalil. a fost analizat in ultimele doua decenii odatli cu proliferarea metodelor ~i tehnicilor psihoterapeutice. regasindu-~i elemente comune. 1980. cei doi poli spre care erau orientate scopurile celor mai muite metode de psihoterapie. par atat de evidente. . Karasu. determinati de diversitatea ~i caracterul particular al metodelor. ci in cel mai bun caz proportionat. directionate. alteori. exista anumite caracteristici sau trasaturi considerate ca "fundamentale pentru toate psihoterapiile" (T. . care ii sunt transmise pe cale cognitivo-perceptiva sau prin clarificare (insight). printre care mentionam: . al eliror obiectiv nu poate fi reglat. in cazul psihoterapiilor. ~i totu~i. tind sa se apropie. Incat Incercarea de argumentare sau de explicitare devine inutila.(pacientul) are nevoie de ajutor ~i o alta (terapeutul) ce an:. uneori factorii comuni pot detenr. it . ca ~iscopurile.

intarirea defenselor ~i a capacitatii integrative. prin fiecare metoda de psihoterapie terapeutull~i propune un anumit obiectiv.. Totodata. Obiectivele amintite pot fi formulate relativ independent (in sensul ca in fata unui pacient in dhza ne formulam obiective imediate.reducerea intensiH'itii conflictului. nevrotic. . sau pot fi inlocuite eu altele. au in vederc: . urmeaza 0 anumita cale in vederea ameliorarii ~i vindecarii pacientului. prin terapie comportamentala se urmare~te eliminarea simptomului cu ajutorul anumitor tehnici. .reducerea simptomatologiei specifice. Fara indoiala ca obiectivul major al psihoterapiei consta in realizarea unor schimbari ale personalitatii pacientului care sa-i permita 0 mai buna adaptare fata de sine ~i fata de lurne. Obiectivele imediate. Desigur. . . in timp ce.. urmaresc: . de problematica pacientului. aceasta constituie nu numai obiectivul final. obiectivele psihoterapiilor pot fi imediate sau de perspectiva. dupa cum ele pot fi inscrise intra anumita ordine. de disponibiIitatea ~i "responsivitatea" pacientului fa~a de psihoterapie. . disponibiliHitile terapeutului.- .rezolvarea unor probleme limitate. .. De~i cele mai mnlte obiective sunt axate in primul rand asupra fenomenologiei clinice a bolii ~iin al doilea rand asupra etiopatogeniei manifestarilor. ci ~i dezideratul psihoterapiei psihanalitice formulat de creatorul psihanalizei.redistributia mai mult sau mai putin profunda a investitiilor afeetive in vederea unei dezvoltari armonioase a personalWitii. sa faca totul pentru ea aptitudinile pacientului 217 . considerate mai adecvate. In linii de maxima generalitate.interventia in criza ~i eliminarea anxietatii.modificarea organiziirii personalitatii in directia functionarii adaptative ~i mature. ca ~i de metoda utilizata. orientate asupra reorganizarii personalitatii ~i ameliorarii comportamentului. Obiectivele de perspectiva.". in timp ce prin psihoterapie psihanalitica se are in vedere restructurarea personalitatii pacientului. adecvarea comportamentului ~i cre~terea disponibiliHitilor de relationare ~i integrare. Obiectivele imediate sunt orientate asupra ameliorarii starii pacientului. obiectivul final al psihoterapiei consta in realizarea unei sanatati mintale inalt calitative. schimbarea obiectivelor este determinata de nUInero~i factori ~i.reorganizarea structurilor defensive.mdamentale. .modifiearea eonflietelor ineon~tiente fi. obiectivele initial stabilite pot fi constant urmarite. . eapabile sa asigure realizarea maxima a potentialului uman al insului. orientate asupra starii de sanatate. pentru un pacient eu Ego slab. De fapt. succesiunea lor fiind in functie de starea ~isituatia pacientului. in timp ce obiectivele de perspectiva au in vedere reorganizarea personalitatii. dupa cum pot fi modifieate in succesiunea lor ori in continut. Astfel.realizarea unei c1arificari intr-o zona circumscrisa de conflict. ne propunem obiective de perspectiva). care preconiza ca terapeutul" .in primul rand. Pe de aIm parte.

susceptibila sa detennine ameliorarea functionala sub aspect ocupational. ell stima de sine redusa ~i eu manifesHiri psihopatologiec eroniee. Orientari psihoterapeutice in diferite situatii eUnice si . .in tulburari nevrotice. . fiind mai indicate abordarile de grup ~i socioterapia. de profunzime ~i indelungaUi. depresii majore etc. eu situatii interpcrsonale conf1ictuale. se recomandii terapia comportamentaHi. superficiala ~i abrcviata. este recomandata terapia comportamentaHi mai ales sub fonna desensibilizarii sistematice. in depresii de mai mica intensitate ca ~i in sHlri de anxietate. umanism sau comportamentaEl.ica abordarc tcrapcutid'i. benefieia~a in primul rand de 0 psihoterapie suportiva. eventual asociata cu 0 fonna de relaxare.pacientul eu manifestari psihopatologice acute. nosografice Evantaiul eficacitatii psihoterapiei in funqie de actiunile sale. nu cstc suficicnta. .in tulburari psihotice (schizofrenii. impun precizarea anumitor eriterii de orientare in privinta alegcrii metodei psihoterapcutiee in fata diferitelor situaW clinicc. . Astfel: . 251). boli afective bipolare. j I I I I I I - 218 . Freud. -in tulburari psihosomaticc. . tulburari de personalitate.in tulburari de cuplu este contraindicata psihoterapia individuala. psihoterapia are un rol complementar.in alcoolism. -in tulburari obsesivo-compulsive. conditii . mai concreta ~i mai bine structurata. pot fi recomandate metode psihoterapeutice apartinand uneia din cele trci arii psihoterapeutice principale: dinamica. ca ~iin fobii simple.). cat ~i capabil sa se bucure. aceasHi abordare dovedindu-se superioara fata de terapia biologica singulara. trebuie angajat intr-o psihotcrapie eiaborata.sa se realizeze tacfmdu-l pe acesta atat eficient. . recent aparute. ca ~i in domeniul autonomiei ~i al socializarii. pe cat este posibil" (S. are nevoic de 0 psihotcrapic mai directa. 1923. fiind ncccsara asocierca cu psihofannacoterapia ~i cu socioterapia. domeniu considerat pfma in ultimii ani exclus abordarii psihoterapeutice. psihoterapia ca ur:. consecutive unor situatii psihostresante. de la eele generale la cele specifice. recomandanduse includcrea ambilor parteneri. eu Ego slab ~i eu nivel de anxietatli: ridicat.pacientul eu dificultap de adaptare ~i de rela!ionare.in dcticicnte m1ntale. psihoterapia se inscrie ca adjuvant terapiei biologice specifice. 9. toxicomanie ~i In unele tulburari de personalitate (cu deficit etic ~i comportamental).pacientul eu personalitate fragila. . p.

initierea psihoterapiei prezinta intotdeauna anumite dificuWiti care se inmlnesc deseori ~i la incheierea ei. 0 constituie suita adjectivelor care exprima tot atatea conditii: tanar. ce caraeteriza in primul rand psihoterapia psihanalitiea.un anumit grad de forta a Ego-ului. veritabila grila a rigorilor. aceste eonditii dezirabile ale pacientului candidat Ia psihoterapie nu mai sunt impuse aetuaimente niei de reprezentantii psihoterapiei psihanalitice care Ie-au preconizat.PeIiser. volubil.10. care. 219 l- I • . .dorinta putemica de schimbare. psihoterapia psihanalitica impune selectia cea mai severa. Aceasta enumerare a conditiilor. verbal. amploarea manifestiirilor sale clinice. inteligent ~ieu succes. Din acest punct de vedere. dupa care urmeaza cura de psihoterapie propriu-zisa.un anumit grad de dezvoltare cognitiva. fara a-i prejudicia succesul. investigativinstructiv (evaluarea de orientare in psihoterapie) Asemenea unui tratament chirurgical care nu poate fi efectuat in orice conditii somatice (in stare de ~oc. ca ~i de scrupulozitatea psihoterapeutului. Unii terapeuti vorbesc despre 0 "faza initiaIa a psihoterapiei. adulti anxio~i. dar mai ales de forma psihoterapiei. redatii prin termenul YARVIS (young. pentru a putea fi inscris Intr-o cud de psihoterapie. p. gradul de organizare a personaliUitii sale. Expresie a earacterului elitist al psihoterapiei deeeniilor trecute. atragator. 1988. in orice caz.0 anumita capacitate de relationare. motivati. ca ~ipentru indivizi care prezinta 0 functionare sociala satisfiid'itoare. Desigur. rigori selectiei. 1084). intelligent and successful). De fapt. in eadrul direia sunt cunoscute expectatiile pacientilor. in acela~i timp iau act de continutul. bogat. etc. . suferind de tulburari minore. rigorile selectiei depind in primul rand de metoda psihoterapeutica ce urmeaza a fi aplicata. poate fi privita ca 0 relicva psihanalitica ce este impusa in mod eronat oricarei psihoterapii. . de asemenea. psihoterapia nu poate fi efectuata in orice situatii clinice sau oricarui pacient care 0 soliciHi. pre cum ~i capacitatea sa de testare a realitatii impun. de ca~exie sau boala severa. in special cardio-vasculara). rich. nesistematizata ~i nespecifica. A~a cum se va putea constata din prezentarea principalelor metode de psihoterapie. in care posibilitatea de acceptare este cvasitotala. Dupa seleetia paeientilor are loe eel putin 0 ~edin!a de psihoterapie eu earaeter investigativ-instruetiv. Pe de aWiparte. in opozitie cu terapia comportamentala. attractive.motivatie clara pentru psihoterapie. Selecfia pacienfilor pentru psihoterapie ~i interviul inifial. capaeita\fa de a se exprima in plan afectiv ~i resurse personale suficiente" (R. Astfel. . se sustine ca "psihoterapia este in primul rand eficace pentru tineri. natura tulbudirii pacientului. pacientul trebuie sa prezinte: . in linii generale.

pentru a putea fi observata nu numai mimica. fortele ~i sUibiciunilesale. mai corect spus. incon~tiente. toate metodele actuale de psihoterapie. Karasu. Totodatil. cu exceptia analizei traditionale. ci ~i mi~carea mainilor ~i postura in ansamblu."faza initiala a psihoterapiei este mai haotica decat tot ceea ce urmeaza" (L. De asemenea. neelabomUi a gandurilor ~i sentimentelor sale. . recomanda ca. respectiv in faza initiala a psihoterapiei. 11. . 95).in urma evaluarii orientative a problematicii pacientului. a~ezati in fotolii "face to face" sa se priveasca in timpul ~edintei. B. ca ~idorinta de a-I ajuta.abtinerea terapeutului de a formula vreo judecatil. In cadrul acestor ~edinte initiale sau de "evaluari orientative". prin aceasta evaluare de orientare psihoterapeutul "incearca sa portretizeze in mod empatic pacientul"i lumea sa interioara. in cazul psihoterapiei individuale..rii amintirilor reprimate. ci ~i semnificatiile latente. cat mai ales asupra trasaturilor personalitatii sale. in interviul ini\ial. pot fi distinse urmatoarele caracteristici: . pacientii ocupand locOO in fotoliile a~ezate in cere. 35). 1980.pacientul obtine anumite informatii referitoare la natura ~imecanismele tulburarii sale. ca ~i asupra continutului ~i modului de desfa~urare a psihoterapiei. .terapeutul permite pacientului sa treadi de la un subiect la altul sau poate ini~iao comutare a temelor in discutie cand constata ca pacientul devine anxios sau reticent.. din relatarea pacientului. cat mai putin omamentatii. pe cat este posibil. in pofida dificuitiitilor inerente inmmpinate in acest studiu preliminar al psihotcrapici. -terapeutul va manifesta un interes retinut. Cadrul ~iprogramul de desta~urare a psihoterapiei Psihoterapia se desfa~oara intr-o incapere sobru mobilata. a stimulilor vizuali sau sonori. pacientul ~iterapeutul. In nici un moment nu poate fi omis faptul ca preocuparea atenta ~i autentidi a terapeutului pentru situatia ~i istoria pacientului sau ofera fundamentul oricarui demers terapeutic. Friedman. in timpul psihoterapiei de grup nu este permis ca spa~iul din mijloc sa fie ocupat de masil. Psihoterapia modema sau. asigurandu-se conditiile unui anumit grad de privare senzoriala. realizarii asociatiilor libere ~i elaborarii continutului necenzurat al materialului de viata al pacientului. . laturile sale sanatoase ca ~i pe cele patologice" (T. 220 . asupra pacientului. In felul acesta se asigura conditii maxime concentrarii pacientului asupra evocil.terapeutul se va concentra nu atat asupra acuzelor initiale ale pacientului. neostentativ fata de pacient. terapeutul va stabili numarul ~edintelor pe care Ie considera necesare pentru pacientul respectiv. In plus. p. terapeutul trebuie sa asculte cu atentie ~i intercs nu numai continutul manifest. p. terapeutul trebuie sa incurajeze pacientul in exprimarea directii. 1975. prin eliminarea.

care dureaza ani de zile. un veritabil mit al anumitor metode de psihoterapie de sorginte psihanalitiea. motiv ~i ragaz de autoanaliza ~ireflexie. In aceasta privinta doua problemese imp un eu necesitate analizei empiriee imediate: aceea a duratei ~i istorici naturale a episodului psihopatologic ~i problema "restrueturarii" personaliHitii paeientului. acesta se remite prin insa~i eonsumarea istoriei sale. Schacht. Stabilirea unui program regulat al curei psihoterapeutiee. p. Cu alte euvinte. 1985.-- Intr-un astfel de cadru. p. conform opiniei noastre. Eficacitatea reala ~iaparenta a psihoterapiilor Considerata ca "0 parte integranta a practicii clinice a psihiatriei" (H. "Restructurarea" personalitatii pacientului eonstituie un deziderat. unica. J. in sedinte . promotorii psihanalizei. inseamna minus sau ehiar deteriorare. Totodata insa. ci la reconsolidarea Ego-ului. Psihologia~tiintifica nu poate accepta 0 astfel de sinonimie. tara a putea constitui expresia demersului unic al unei 221 . Aeeasta are loc pe baza aetiunii fortelor sanogenice a insului sau a influentei eorective a mediului.specificul metodei de psihoterapie aplieate. nu se pot face evaluari reliabile spre a eonvinge ea remisiunea s-a datorat influente~psihoterapiei sau fortei vindecatoare a timpului. notiune (apreeiata actualmente ca metaforica) pe care unii clinicieni 0 considera in mod eronat ea sinonima cu personalitatea.obiectivele ~i seopurile stabilite prin psihoterapie ete. nevoia ~i eapacitatea de a mentine 0 relatie terapeutidi).situatia specifidl a pacientului (natura ~icaracterul fenomenologiei cliniee. retardare. 643 }sau "ea arma majora impotriva difieultatilor personale din viata oamenilor" (T. Din perspeetiva oricarei teorii insa. De fapt. a caror duratii este de 45-50 minute. . pacientul participa la psihoterapie de doua ori pe saptiimana. Walton. inserisa mult peste limitele inscrise in evolutiei naturale a episodului nevrotic sau psihotic. cat ~i a structurii personalitatii. H. ce ilustreazii 0 insuficienta cunoa~tere atat a "aparatului psihic" invocat de psihanaliza. Farli indoialli ea in aceasta perioada. nici nu s-au referit la restructurarea personaliHitii (notiunea neexistand in perioada respectiva). elemente care se pot constitui in premise pentru "reeonstructie". Istoria naturala a episodului psihopatologic este intotdeauna mai scurta dedit durata tratamentului psihologic. in general. respectiv istoriei naturale a episodului psihopatologie. Strupp. in timp ee psihoterapia (in aeeeptia sa traditionaHi) este e~alonata pe 0 perioada mult mai indelungatii. lntr-adevar. un episod psihopatologic inseamna regresie. eu 0 ritmicitate a ~edintelor. Freud ~i. 12. . H. psihoterapia este inca suspectata ~ianalizata sub aspeetul eficientei sale reale. E. 1473). . S. hazardat. episodul psihopatologic inseamna 0 experienta particulara. boliIe psihiee in general au 0 evolutie episodica de cateva saptamani sau luni. se impune eu necesitate ~i va fi alciituit in funetie de: . 1983.

respectiv psihanalitice. din miile de studii consacrate psihoterapiilor ~i rezultatelor acestui mod de abordare. Blackwood. 0 linie de baza stabilita de abordarile nesistematice de simt comun" ~H. 12. ~i anume aceea daca. 1976. 0 dovada a acestui fapt poate fi considerata observatia comparativa a unor grupuri de pacienti (cu diferite conditii nosografice) supu~i psihanalizei ~i. tot pe 0 perioada de doi ani. teoriilc ~i tehnicile psihoterapeutice depa~esc. H. Problema remisiunii spontane ~i a implicapilor ei asupra rezultatelor psihoterapiei. Dupa cum este ~tiut. care pare sa reprezinte un bun anti dot Impotriva pretentiilor exorbitante de eficienta ~i putere curativa avansate de promotorii unor noi sisteme ~i teorii" (Ibidem). prin eficienta lor. 222 . care. Eysenck (1952). Studiile atesta faptul ca pacientii supu~i influentei corectoare (de cele mai multe ori spontane) a grupului au obtinut rezultate superioare celor supu~i analizei "restructurante" a Ego-ului. sub forma de bro~uri sau casete. Pe de alta parte. pacientii aflati pe "lista de a~teptare" au putut avea ~i alte surse de ajutor. p. "restructurante". Cu toate acestea. E. ace~ti pacienti au beneficiat deseori de sfaturi. Rezultate asemanatoare au fost obtinute dupa aproape 30 de ani de catre aJti clinicieni. numai cateva ii pun sub semnul intrebarii eficacitatea. sau neexperimentat In domeniul psihoterapiei. 1909).fost In medie de 64%) cu acela al pacientilor ce figurau pe liste de a~teptare. care nu au avut nici 0 legatura cu un profesionist in sanatatea mintala. Caracterul temerar al interogatiei apare cu atat mai evident in conditiile in care. care a comparat procentul de vindecare al pacientilor nevrotici supu~i unei psihoterapii pe 0 perioada de doi ani (procent care a. psihoterapiei in grup (care sub aspect metodologic ~i conceptual se afla la antipodul psihanalizei). Cu toateacestea se constata ca. respectiv. H. trebuie sa admitem ca "nu s-a raspuns cu certitudine unei Intrcbari importante. cu un slab simt al analizei ~i observatiei clinice. cum sunt grupele de Intrajutorare (ca Alcoolicii Anonimi. Strupp. a caror remisiune spontana a avut loc rntr-un procent de 66%. in practica. prezentau calitati personale ~i disponibilitati de a acorda asistenta solicitatii. Primul studiu serios care pune la Indoialii eficacitatea reala a psihoterapiei a fost elaborat de un psiholog consacrat. de~i nu erau speciali~ti In sanatatea mintala.II anumite metode psihoterapeutice considerate "profunde". In aceste conditii apare legitima intrebarea (pe care putini au curajul sa 0 puna) asupra eficacitapi reale sau aparente a psihoterapiei. remisiunea spontana presupune disparitia manifestiirilor psihopatologice tara ajutorul unui profesionist In sanatatea mintala. Deprimapi Anonimi) sau programele de autoterapie oferite de psihoterapeuti. cine ridica aceasta-intrebare trebuie sa fie pregatit pentru riscul de a fi considerat ca neinformat.1. G. Evident. cu atilt mai mult cu cat "exista 0 atitudine sanatoasii de scepticism. indemnuri ~i sprijin din partea unor "persoane-sursa" sau "sustinatori naturali".

ca dealtfel ~i ce1elalte abordari terapeutice (biologice sau farmacologice) din medicina. insuficient motivati pentru psihoterapie. 0 revista a literaturii referitoare la studiile asupra eficaciHitii psihoterapiei arata ca procentul remisiunii spontane la pacienti netratati este de 30-43%. 1080) ~i. Autorii considera ca acest procent de remisiune spontana se poate ridica pana la 50% daca sunt inclu~i ~ipacientiicare au primit "un tratament minimal". Astfel de agravari au fost constatate in 223 .•. 12. agravarea starii pacientului prin psihoterapie se impune a fi evidentiata asemenea efectelor "adverse" sau complicatiilor intervenite in urma tratamentului farmacologic. ca ~i reprezentative reviste ale literaturii au ilustrat eficacitatea reala a psihoterapiei.in acela~i1imp.. ramane posibilitatea ca noi simptome sa se fonneze. atunci dnd factorii externi care au inlaturat simptomele sunt ci In~i~i inHiturati" (T. psihopatologia euprinde numeroase teorii ~i curente de gandire conform carora boala mintala constituie un proces care nu poate fi redus la 0 colectie de simptome. Din aceasta perspectiva se considera di remisiuni spontane nu exista ~i "nu se poate obtine niei 0 vinJecare prin manipularea mediului extern. p. ceea ce explica numarul ridicat de pacienti slab perturbati ~i. Ignorata sau numai in mod tangential mentionata. sau sa reapara vechilc simptome. tulburari de personalitate. neinsotita de modificari structurale intrapsihice" (Ibidem). p. psihoterapia avand sarcina de a inlatura obstacolele din calea dezvolmrii ~i functionarii psihice normale. aceasta conceptie refcritoarc la "substitu!ia simptomului" sUi la baza psihanalizei ~i a psihotcrapiilor psihanaliticc. se impune urmatoarea precizare: psihoterapia. Ea este fondata pe principiul conform camia in fiecare pacient exisHicapacitatea de a se vindeca. ilustrat printr-o "intrevedere de evaluare". "cifrele privind remisiunea spontana trebuie sa fie reconsiderate" (Ibidem). efectuate in ultimul deceniu. In aprecierea eficacitatii psihoterapiei. Desigur. iar nu a tuturor psihotcrapiilor ~i cu atat mai putin a celei comportamentale. e~antioanele referindu-se la subiecti voluntari etc. care constituie rezultatul interactiunii dintre pacient ~iterapeut (bazat pe cunoa~tcrea sistematica de catre acesta a functionarii psihice ~i a comportamentului uman). intalniri ocazionale de sustinere etc.Prin urmare existl tendinta de a se considera ca "a~a-numita remisiune spontana este de fapt ameliorarea pacientului care a recurs la alte mijloace dedit psihoterapia" (R. tulburari de comportament etc. In plus. 50). .. Intr-adevar. J.. in consecinta. nu vindedi pacientii. procentele mai sus amintite asupra remisiunii spontane au in vedere mai ales entitati nosografice u~oare (tulburari nevrotice. 1981. Paolino Jr. 'in conditiile in care "sunt eliminate numai simptomele dar nu ~i conflictele incon~tiente subiacente care dctermina acestc simptome. 1988. numeroase studii care au avut ca obiectiv explicit eficacitatea psihotenipiei. Pe de alta parte. Peliser.). Problema agravarii starii pacientului prin psihoterapie .2. iar vindecarea bolii necesiti'i mult mai mult decat inlaturarea tehnica a simptomelor. Totodata.

avand tendinta sa afirme ca aceasta este superioara altoI' metode. . 12. Se subliniaza astfel ca "psihoterapia nu este un proees neutru . Cu toate aeestea. . in practica. cerceUirile efectuate au demonstrat ca in privinta eficaciHitii. Peliser. Schacht ~i H.dependenta sustinuta fata de terapeut sau de terapie.privarea pacientului de rezistentele prin care pana atunci a reu~it adaptiiri incomode dar viabile.dezvoltarca unoI' expectatii nerealiste fata de terapie. agravarea se manifesta pnn: .respectiv. .confruntarea pacientului eu "intuitii intolerabile".favorizarea unei "dependente introspective" fata de terapeut etc. Strupp. Astfel.. p.aparitia unor simptome noi. H. Numero~i factori stau la baza eficacitiitii ~i. E. Conform expectatiei comune.eongrucnta sau divergenta expectatiilor terapeutice ale paeientului ~i ale ter~peutului. 1081) a~a cum s-a considerat pana acum.tehniea terapeutica. Apreciata intr-un procent de "aproximativ 5% din pacientii aflati in psihoterapie" (T. fiecare terapeut aplica o anumita metoda de psihoterapie. unii sunt de 0 evidenta axiomatica (~i au in vedere oportunitatea acelei metode pentru acel pacicnt eu acea tulburare ~i in acel moment al evolutiei acesteia). a ineficacitatii psihoterapiei. p. iar alti factori sunt mai subtili ~i se refera la: . De asemenea. . . in sensul ca ea reu~e~te sa amelioreze tulburarile pacientilor int1'-omaniera mai profunda. . intre diferitele forme de psihoterapie diferentele 224 . mai durabila ~i in fond mai efieace. Estimarea eficacitatii psihoterapiilor a constituit 0 preocupare constanta a cercetatorilor din ultimul deceniu. ~i nu este limitat la un tip particular de psihoterapie" (R. eficacitatea psihoterapiei este apreciam in mod diferit in functie de metoda utilizata. 1988. Asupra eficacitatii comparative a psihoterapiilor.faetori interaetionali. care se refera la tipul de relatie stabilita de catre terapeut eu pacientul (relatie terapeutica) ~i de catre pacient cu terapeutul (relatie iatrogena).inrautatirea tabloului clinic eomparativ cu evaluarea initia~ . reviste ale literaturii care au cuprins numeroase studii referitoare Ia eficaeitatea psihoterapiei au eonstatat un proeent de ameliorare de 75-80% fata de subieetii netratati din lotul martor.absenta unci ameliorari semnificative care trebuia sa aiM loc in mod nonnalin contextu! respeetiv.. eu atat mai mult cu cat.3. respectiv abilitatea terapeutului de a alege ~i mai ales de a utiliza metoda de psihotcrapie etc. 1985.eonditiile psihoterapiilor de inspiratie psihanalitica ~i sunt explicate prin: . studiile efeetuate constata ca aproximativ 65% dintre pacientii care au urmat 0 forma de psihoterapie prezinta 0 anumita ameliorare Ia sfar~ituI curei. . 1479).

. Astfel. psihoterapia dinamica ~i psihoterapia umanisti'i). rational-emotiva. Factori ai eficacitatii psihoterapiei. Eficacitatea. experienta ~i sexul terapeutului. nici 0 cercetare empirica nu a demonstrat in mod univoc superioritatea unui tip de terapie fata de altele" (T.4. intre clasa terapiilor eomportamentale ~i aceea a terapiilor noncomportamentale (terapia Eului. analiza tranzactionaHi gestalt-terapia. p. terapia personala. Astfel. se preconizeaza aplicarea unei forme de psihoterapie care in practica sa tina seama de valoarea diferitelor abordari ~i tehnici. . este detenninata de numero~i factori. de~i atat de diferite intre ele. se poate vorbi de 0 eficacitate generala ~i de 0 eficacitate specifica (nosografica) a psihoterapiei. r 12. Paolino Jr. sub aspectul eficacitatii sunt echivalente. intrucat eficacitatea diferitelor tipuri de psihoterapie se dovede~te a fi relativ egala pentru 0 patologie psihica specifica. adleriana. comparandu-se zece metode de psihoterapie (psihodinamica. s~a'col1statat ca intre ele nu exista dedit diferente "neglijabile" sub aspectul efieacitaW.psihoterapii de grup ~i individuale. semnificatia lor empiric stabilWi este actualmente modificata.. . 225 ". . Pe de alta parte.4. De asemenea. . "exceptfmd moditicarea comportamentului in anumite fobii ~i stari adictive. 1988. Eficacitatea psihoterapiei din perspectiva terapeutului. p. Mentionam insa faptul ca. J. desensibilizarea sistemica. care pot fi analizati: din perspectiva terapeutului. Din punctul de vedere al terapeutului actiunea psihoterapiei este conditionata de personalitatea terapeutului.psihoterapia centrata pe persoana ~i psihoterapia traditionaUi. "ratiunea de a fi" a oridirei metode de psihoterapie. a pacientului ~i a relatiei terapeutice. Mai mult. este la fel de adevarat ca anumite forme de psihoterapie sunt mai indicate pentru anumite conditii decat pentru altele" (R.terapia imploziva ~imodificarea comportamentaHi). 1083). de~i "este adevarat ca anumiti pacienti pot fi ajutati in maniera echivalenta de 0 varietate de abordari psihoterapeutice. eclectica. centrata pe persoana. Peliser. 14). 1981. in cadrul unui studiu reprezentativ s-au comparat: . sub aspectul propOI1ieidepacienti ameliorati la sflir~itul procesului terapeutic. se subliniaza ca. prin analogie cu factorii generali ~ispecifici din psihoterapie. pe baza date lor de cercetare.psihoterapii abreviate ~i de lunga durata.1. se contureaza actualmente 0 mi~care in favoarea eclectismului in psihoterapie. Aceasta cu atat mai mult eu cat. Se considera ca aceasta ar permite sa se precizeze mai u~or indicatiile~i contraindicatiile psihoterapiei in raport cu diagnosticul unui pacient sau altul.111"" sunt nesemnificative. din enumerarea mentionati'i. 12. Tocmafdeaceea trebuie mentionat faptul ca. de~i ace~ti facton sunt bine cunoscuti de mai multa vreme. nu se constata diferente sub aspectul eficacitatii.psihoterapia psihanalitica ~i terapia comportamentaUi ~i s-a constatat ca aceste forme de psihoterapie.

1086).2. mai ales in abordarile suportive. premisi'i ~i suport al eficacitatii psihoterapiei. Din perspectiva doriniei de schimbare. De fapt. 1988. nivelul cognitiv. comparativ Cll terapeutii mai experimentati. cat ~i in dorinta de schimbare. 1088). Totu~i. utile pentru activitatea psihoterapeutica sunt variabile In fl. gradul de informare. psihanaliza considera ca. Promotorii altor metode de psihoterapie nu considera insa ca gradul de competenta poate fi corelat ~i cu atat mai putin poate fi influentat de terapeutizarea psihoterapeutului. 12. 1988. Terapia personaHi. p.convingerea pacientului ~i terapeutului asupra validitatii acestei eficacitati (care conditioneazii efectul placebo al psihoterapiei). obtin rezultate mai bunc decat eei eu experienta. terapia personalii este actual mente controversam din perspec. insuficient experimentati. un optimism mai puternic in posibilitatile psihoterapiei ~i mai mare fata de pacienii. se considera ca trasaturile de personalitate. in mod veridic" (R.4. Infiuenia sexului terapeutului asupra rezultatdor psihoterapiei se afla in studiu. Inainte de a practica . Sinonima cu ceea ce psihanaliza a denumit "psihoterapia didacticii". terapeuti tineri. nu exista studii care sa evidentieze 0 corelatie intre anumite caracteristici ale personalitatii terapeutului ~i eficienta demersului psihoterapeutic. Contrar a~teptarilor.dorinta pacientului ~i terapeutului asupra obtinerii succesului (ce exprima expectatia lor fata de procesul psihoterapeutic). Astfel. psihoterapeutul trebuie sa se sup una unei analize didactice. Daca efectul placebo al psihoterapiei este un element al contextului.mctiede pacienti sau de aspectul clinic al tulburarilor. expericnta tcrapcutului este actualmente apreciata ca "surprinzator de slab Injghebata" ~i "nedemonstratii. cat ~i pentru terapeut" (ibidem). in plus. Aceasta situatie poate fi explieata prin faptul d'i terapeutii tineri manifestii. Actualmente. eficacitatea psihoterapiei se bazeaza pe: . anumite studii au relevat faptul ca.tiva conditiei de eficacitate. eficacitatea psihoterapiei este corelata eu numero~i factori. Considerata ca factor determinant in obtinerea succesului. Peliser. gradul de perturbare. printre care se meniioneaza: dorinta de schimbare. al situatiei. corinta de a obtine succes In psihoterapie este un element al motivatiei insului (terapeut 226 . Dorin~a de schimbare. Peliser. Expcricnta tcrapcutului.Personalitatea terapeutului a fost inalt acreditaHi in obtinerea succesului psihoterapiei datorita anumitor calWiti considerate necesare. Una din premisele axiomatice ale psihoterapiei consta atilt din necesitatea schimbarii. Din punctul de vedere al pacientului. Conform expectatiilor ~i observatiilor empirice se considera ca 0 concordanta de sex intre terapeut ~i pacient influenteaza pozitiv rezultatele abordarilor psihoterapeutice. p. Eficacitatea psihoterapiei din perspectiva pacientului. se considera ca ei au In psihotcrapie pacienti mai putin perturbati. Sexul tcrapeumlui. vilrsta ~i sexu!. "psihoterapia implica in mod fundamental schimbarea" (R. . iar dorinta de a opera 0 schimbare constituie un factor crucial atilt pentru pacient..

Promotorii altor metode de psihoterapie nu eonsidera insa ea gradul de competenta poate fi corelat ~i cu atat mai putin poate fi influentat de terapeutizarea psihoterapeutului. Terapia personala. De fapt. in plus. 1988. Sexul terapeuruiui. mai ales in abordarile suporftve. al situatiei. dorinta de a obtine succes in psihoterapie este un element al motivatiei insului (terapeut I 2 226 . . Consideratii ea factor detenninant in obtinerea succcsului. gradul de informare.an ps: gn ps ps ml "n ap ~l ef a ne lIT ef 8t e1 VI C2 ill ar at p: C( sl sl a: s. psihanaliza considera ca. 1086). comparativ Cll terapeu\ii mai experimentati. terapeuti tincri. se considera cii ei au in psihoterapie pacienti mai putin perturbati. psihoterapeutu1 trebuie sa se supuna unei analize didactice. cat ~i in dorinta de scmmbare. se considera ca trasaturile de personalitate. Peliser. "psihoterapia implica in mod fundamental scmmbarea" (R. gradul de perturbare. Expcrienta tcrapeutului. eficacitatea psihoterapiei este corelata cu numero~i factori. Influenta sexului terapeutului asupra rezultatelor psihoterapiei se afla in studiu. experienta terapeutului este actual mente apreciata ca "surprinzator de slab injghebata" ~i "nedemonstrata in mod veridic" (R. p. Astfel. Totu~i. Sinonima cu ceea ce psihanaliza a denumit "psihoterapia didactica". 1988. Dorinta de schimbare.tiva conditiei de eficacitate. p. Peliser. premisii ~i suport al eficacitafii psihoterapiei. Personalitatea tcrapeutului a fast inaIt acreditata in obtinerea succesului psihoterapiei datorita anumitor calitati considerate necesare. nivelul cognitiv. Contrar a~teptarilor.convingerea pacientu1ui ~i terapeutu1ui asupra validiHitii acestei eficacitati (care conditioneaza efectul placebo al psihoterapiei). utile pentru activitatea psihoterapeutic:l sunt variabile in functie de pacienti sau de aspectul clinic al tulburari1or. Aceastii situatie poate fi explicata prin faptul ca terapeutii tineri manifestii un optimism mai puternic in posibilitatile psihoterapiei 9i mai mare fata de pacienti.dorinta pacientului ~i terapeutului asupra obtinerii succesului (ce exprima expectatia lor fatade procesul psihoterapeutic). inainte de a praetica . 12. iar dorinta de a opera 0 schimbare constituie un factor crucial atat pentru pacient. printre care se mentioneaza: dorinta de schimbare. varsta ~i sexu!. Una din premisele axiomatice ale psihoterapiei consta atat din necesitatea schimbarii. Actualmente.4. Eficacitatea psihoterapiei din perspectiva pacientului. insuficient experimcntati. eficacitatea psihoterapiei se bazeaza pe: . nu existii studii care sa evidentieze 0 corelatie intre anumite caracteristici ale personalitatii terapeutului ~i eficienta demersului psihoterapeutic. terapia personala este actualmente controversatii din perspec. obtin rezultate mai bune oecat cei cu experienta.2. anumite studii au relevat faptul ca. 1088). Conform expectatiilor ~i observatiilor empirice se considera ca 0 concordanta de sex intre terapeut ~i pacient influenteaza pozitiv rezultatele abordariior psihoterapeutice. cat ~i pentru terapeut" (ibidem). Din perspectiva dorintei de schimbare. Daca efectul placebo a1 psihoterapiei este un element al contextului. Din punctul de vedere al pacientului.

. Dimpotriva. printre altele. Gradul de perturb are al pacientului. Conform date lor traditionale. va fi mai mare la pacientul care la inceputul psihoterapiei a prezentat 0 mai puternica perturbare. subliniindu-se Cll. un anumit nivel cognitiv (care nu a fost estimat) este necesar in vederea asigurarii efieaeitatii demersului psihoterapeutic. 12~4. Sub acest unghi. Se considera ins a Cll.de testare a realWitii. a expectatiilor terapeutului ~i pacientului privind procesul terapeutie nu prezinta nici 0 corelatie demonstram eu eficacitatea psihoterapiei. Pomind de la aceste premise.al gradului de sehimbare. elcvata nu constituie 0 eonditie de sueces in psihoterapie. eonvergenta eonvingerilor asupra sueeesului psihoterapiei poate eontribui. ca ~i. va fi mai ridicat la paeientul care la inceputul psihoterapiei a fost mai putin perturbat. Convergenta convingerilor terapeutului ~ipacientului in succesul psihoterapiei. Fiira a fi anulata. din perspectiva relatiei terapeut-pacient. varsta pacientului constituie actualmente un subiect de controversa. Seconsidera ca pentro a putea participa la procesul psihoterapeutie pacientul trebuie sa prezinte. ee. Seaconstatat ca aceasta concordantil. ar exista 0 corelatie pozitiva intre eficacitatca psihoterapiei ~i coeficientul intelcctual. 227 . nefiind ~tiintific demon strata. eficacitatea psihoterapiei a fost corelata cu: eoncordanta expectatiilor. Sea postulat faptul ea pacientii eu tulburari mai u~oare sub aspeetul nosografiei sau al severitatii simptomelor evolueaza mai favorabil ~i obtin rezultate mai bune in psihoterapie. eomparativ eu eei mai putemie perturbati. Gradul de informare ~i de ~colarizare. in aceasta privintil. un anumit grad de relationare. in mod traditional s-a considerat ca adeziunea terapeutului ~i a pacientului la natura ~i telurile psihoterapiei va contribui la asigurarea eficacitatii acesteia. Nivelul cognitiv. aceasta asertiune "este respinsa". Aceasta asertiune este actualmente contestata. disponibilitati de psihoanaliza. Acest fapt trebuie totu~i analizat din punetul de vedere: . Variabila introdusa in ccuatia eficientci psihoterapiei de ditre psihanaliza (conform careia pacientii varstnici nu pot beneficia de psihoterapie). a valorilor. in final. Conform opiniei curente exista 0 corelatie pozitiva intre gradul de ~colarizare ~icel de ameliorare prin psihoterapie. intr-un anumit grad. Fiira a fi eonfundata eu eoneordanta expeetatiilor. ee.ea este formulaHi pe baza observatiei empirice.3. Concordanta expectatiilor.0 inteligentll. personalli (din partea terapeutului) ~i prin adeziunea la psihoterapie ~i increderea in terapeut (din partea pacientului). in final. de~i poate contribui la redueerea drop-out-ului pacientilor (a abandonarii curei de catre ace~tia). . la ere~terea eficaeitatii aeesteia. Eficacitate~ psihoterapiei din perspectiva relatiei terapeut-pacient.al nivelului de adaptare. Aeeastii convingere se manifestii prin optimism terapeutic ~i sigurantil. Varsta pacientului. a variabilelor demografice etc. intrucat nu a putut trece examenul validitatii ~tiintifice. Actualmente.sau paeient) angajat in aeest demers. nefiind inca elaborate concluzii stiintifice demonstrate. aceasta corelatie pozitiva este actualmente relativizata datorWi faptului Cll.

ci 9i: . .. astfel. 228 . de statut social intre teraneut si . apare posibilitatea ca ameliorarea pacientilor sa nu fie datoraHi in exclusivitate actiunii terapeutice. incat a determinat crearea "grupelor de auto-ajutorare". .remisiunii spontane a tulburarii sau a bolii. Compatibilitatea caracteristicilor psihologice ale terapeutului ~i pacientului. ca nu pot fi retinute concIuzii clare referitoare la influenta unei astfel de concordante asupra eficacitatii psihoterapiei. valorilor. iar modificarea inregistrata pe 0 anumita dimensiune este in functie de pozitia initiala a pacientului pe dimensiunea respectiva. de. 12.istoriei naturale a tulburarii.interventiei unor influente de viatii.r Concordanta . Dadi eficienta psihoterapiei in grup este in mod unanim 9i tara rezerve acceptata. Pe de aHa parte se constata ca· schimbarea terapeutica inregistrata nu este nici unidimensionala.terea problemelor psihologice. domeniu in care studiile au relevat diferente care nu pot fi ignorate. varsta. Se considera insa. statut marital etc. ar fi de natura sa sporeasdi eficacitatca procesului terapeutic.i unii cIinicieni ii acorda un anumit credit in cre. . pe langa faptul ca este aprig controVt:rsata.5. ceea ce a determinat caracterul contradictoriu al datelor. concordanta valorilor nu a fost demonstrata in mod experimental. Asupra posibiIita~ilor actuale de evaluare a rczultatclor psihoterapici.•. nici unidirectional a. Pe de alta parte.. Au fost retinute anumite date asupra factorilor cognitivi 9i trasaturilor de personalitate a diror prezenta. personologice 9i psihopatologice este atat de mare. de obicei de ordinuI saptamanilor sau lunilor. In privinta metodelor de evaluare a rezultatelor psihoterapiilor.. ale celor doi protagoni9ti ai relatiei terapeutice coreleaza pozitiv cu eficienta psihoterapiei. estimarea rezultatelor psihoterapiilor este grevata de extinsa lor durata. pacient.terea eficacitatii demersului psihoterapeutic. de faptul ca sunt e~alonate pe perioade de timp indelungate. Similaritatea variabilelor demografice ale terapeutului ~i pacientului. Unii cIiniciepj considera ca asemilnarea dintre variabilele demografice sex. exista aitii a caror ignoranta in cunoa. Sinonima cu concordanta . atat Ia terapeut cat 9i la pacient. metodele de evaluare a rezultatelor psihoterapiei au fost orientate mai ales asupra comportamentului exterior ~iin foarte mica masura asupra experientei subiective a pacientului. evaluarca rezultatelor psihoterapiilor individuale continua sa fie controversati'L Accasal problema a evaluiirii rezultatelor psihoterapiei. aHlturi de competenta incontestabila a celor mai multi psihoterapeuti. se constata ca pana acum au fost efectuate mai ales studii "de rezultat" 9i numai in midi masura studii asupra "proceselor" (care apar in cursul activitatii psihoterapeutice) in relatia lor cu rezultatul general al psihoterapiei. Totodata.. Cum evolutia tulburarilor psihice este episodica. in ultimii ani a fost corelata cu aceea a eficientei terapeutilor.

1976. depinde de: .metoda de psihoterapie aplicaHi. 26. in: Oeuvres Completes. J. 660). suggestion. Basic Books. The Effects of Psychotherapy. p. . In cadrul carora s-au utilizat scoruri-grila de masurare a parametrilor psihologici ai pacientului ~i In primul rand: . Psihoterapia. eu un grad m~i inalt de validitate. L. Tg. datil fiind situatia unica a fiedirui pacient investigat.-i eorectc trebuie elaborate "criterii de rezultat" in mod individualizat. in: "Confrontations psychiatriques". H. 1983. IIL. in: American Handbook of Psychiatry (S. printre care mentionam: . J. Mure~. 16.. in: Vademecum in psihiatrie (Red. p.. 229 . LM. Introduction auxaspects actuels de la psychotherapie. F. Etudes nouvelles. Medicalil. Walton. Paris. Hipnotisme. p. Guyotat. ed. Gorgos. . Paris. Bucure~ti. t. H. Gh. . New York. Friedman. Payot. 1891. dar in aeela~i timp mai calitative ~i mai subiective. Se poate considera ca. 238.con~tiinta de sine a paeientului. in: Curs de Psihiatrie (red. S.indicatia metodei aplicate pentru tulburarea dam. International Science Press. 319- 324..Tocmai de aceea actualmente a fost emisa opinia confonn direia "0 abordare nomotetidi sau uniformii in evaluarea rezultatelor este absurda in psihoterapie" (D. J. 1966.in ce moment al evolutiei tulbudirii ~iin ce set de circumstante respectiva metoda a fost aplicam. Predictia eficientei psihoterapiei are in vedere elementele mai sus mentionate. Freud.starea de bine subiectiv a pacientului.eficienta social a a comportamentului.. .p. Botezat-Antonescu. M. . 925. 7-18.. C.pregatirea pacicntilor pentru psihoterapie. 95-113. i -- Grecu.). 569-594. precum ~i alti factori referitori la organizarea demersului psihoterapeutic. In: "Journal of consulting Psychology". In evaluarea propriu-zisa a rczultatelor psihoterapiei au fost elaborate metode repertorizate. . Lecons sur les maladies du systeme nerveux. C. Arieti. p. psychotherapie..capacitatea sa de testare a realitatii. .. Gorgas).. Charcot. .selcctia pacientilor pentru psihoterapie. intotdeauna individualizat.F. The Effects of Psychotherapy: An Evaluation. Eysenck. 1985. 1952. 174-195. J.. H. Paris. Introduction Ii fa psychanaZvse. Psihoterapia. L. Tudose. atentia tot mai mare care se acordii problemelor de "sens ~i interpretare" va avea drept consccinta dezvoltarea de noi abordiiri investigative. K. 1975. Actualmente sc sustine ca In vcdcrea unci cstiIl1iL. p. J. Csiky). Eysenck.modul in care aceasta a fost utilizata.experienta pacientului In psihoterapie. Bibliografie Bernheim. 1885. in curcntul de regandire contemporana care se dezvolta in cadrul ~tiintelor socio-umane. intrucat acest rezultat. Elements of the Therapeutic Situation: the Psychology of a Beginning Encounter.. Ed. 1986. p. New York.. De I 'isolement dans Ie traitement de I 'histerie.

in: "Arch.32. in: Excerpta Medica Amsterdam.. Les Medications psychologiques. 1517-1522. Jr. V. Gaetan Morin. p. expectancies in relationing and diagnostic rigours. Karasu.". R.. H. 609- Ionescu. p.. vol. J. p. Med. 1993. Psychia!. R. Baltimore. Paris. in: "Amer. M. E. 1909-1920. A.28.). Recent Methods of Psychotherapy... 25-28. • r Staples. H.. Psychoterapies de la pratiqlle courante. B.et aI. B. eds. New York. C 10. TecJl1lique. lonescu. p. 1-12. Walton. et aI. G.. B. 66-71. I. Predescu).IOl1escu. T. New York. in: Specialized Techniques in Individual Psychotherapy (T. Paolino. A. Psychiat.. nr. p.. p. Tuke.). Eds.). in: Psychiatrie Clinique: approche bio-psycho-sociale (P. Janet. 1976. G. Churchill Livingstone. 1980. p. Montreal. Individual Psychotherapy. Four therapeutic approaches to the same patient. 1980. 1989. Karasu. Strupp. et aI. Karasu. Illustrations of the influence of the mind upon body in health and disease designed to elucidate the action o/imagination. Brunner-Mazel. 37810. H. Bellak. L.. Grunberg. 1975. New York. 119-134. 1982. 1975. K. New York.). Medicalii. 1984.. London. 643-651. 653. Karasu. T1leory. Ed. p. in: Companion to Psychiatric Studies (R. Psychoter..1. 373-377. I.). J. Sadock. London. B. L.. Predescu. 434-438. London. Jeannealt. in: "Revue Roumaine des Sciences Sociales. G.2. Kendell. Differences beMeen behavior therapists and psychothMapists. Clirrent problems of the doctor-pacient relationship. 1. 8. G. H. Evaluation of psychotherapy. The Efficacy of Psychotherapy. 2. Bucure~ti.. Kaplan. p. Psychologie".The Pattern of group psychoterapy. American Elsevier Publishing. Sadek. Williams Wilkins. Baltimore. p.". in: Psihiatrie (Red. D. 1975. 1988. Eds. G. Family psychotherapy .. 3-32. Freedman. Blackwood. Zealicy.. Peliser. General Principles of Psychotherapy. E. 1.. H. 2. in: Specialized Techniques in Individual Psychotherapy (T.. F. Lalonde. p. p. Kaplan. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry (A. 230 . Eds. Edinburgh. T. 1981. 1919. Gen. H.29. p. in: Amcr. 1973. IV (H. i Sloane. 1985. in: Encyci. 1983. BrunnerMazel. Naftulin. Bucure~ti. Eds. F.. in: Conprehensive Textbook of Psychiatry. Psychotherapies: An Overview. Williams Wilkins. V. Short-term analytically oriented psychotherapy versus behavior therapy.. Bellak. Paris.. T.-Therapeutic Relationship and Treatability. lonescu. Psychoanalytic Psychotherapy.. in: Medical Journal East European. B.. Strupp. Brisset. 33-44.. London. Psychiatrie. J. Tratamente psiho-terapeutice. T. B. p. P. Brunner-Mazel. 132. ed. H. Fondements de la Psychotherapie. 1473-1480. Schacht. Ch. 1078-1093.). 1872. Chir.2. D.

sinonimii ale notiunii .'_ . Freud.1.jiind insii necesar sii crezi. iar pentru a-I clmoa~te valoarea ~iputerea nu trebuie sa cercetezi. Ana!izand istoria faptelor. in privinta psihanalizei. Freud a plecat de la analiza unei situatii clinice oferite de a metoda terapeutica. cu strategii 231 -!. actualmente initiindu-se 0 incercare de distinctie intre psihanaliza (metoda de psihoterapie "ortodoxa". tennenul de psihanaliza este folosit actualmente in trei acceptiuni principale: de teorie a psihicului. 0 teorie cu acela~i nume.. de psihanaliza A~a cum am mentionat ~iin alt context.. eu zone distinete al caror eontinut diferit se aflii in perpetuu conflict. _'~""=~". sa Ie acrediteze caracterul aplicativ. ordinea lor este diferita: S. psihanaliza consta din ansamblul datelor asupra aparatului psihic ~i a instantelor sale "topologice". hipnoza.Capitolul IX PSIHANALIZA SI PSIHOTERAPIA '" PSIHANALITICA Psihanaliza ne apare ca un templu # nu ca un labaratar. a~a cum a elaborat-o S. . pe atunci larg folositii. constarum ca. Acceptiuni . ulterior. psihanaliza este tabloul psihieului "impartit impotriva Iui insu~i" (R. cat ~ipentru doctrina p\sihanalitica intrucat notiunea de psihotcrapie psihanalitica este ulterioara lui S. De fapt. p. eu anxietate ~i alte afecte disforice subiacente. Wallerstein. Din perspectiva funetionaIa. 1984. 1. cele mai muIte metode de psihoterapie sunt inspirate din doctrine ~icurente psihologice sau filosofice pe care terapiile psihologice vor sa Ie confinne in practidi. Psihanaliza ca teorie a psihicului. Am folosit terrnenul de psihanaliza at at pentru metoda de psihoterapie. de metoda de investigatie a psihicului ~i de metoda psihoterapeutica. 1. S. dar mai ales validitatea. 514). In linii de maxima generalitate. Tacmal de aceea psihanaliza este mal mult credin{a constitllind (prin metodologia ~i con{inutul siiu) a antitezii a psihologlei academice care s-a darit ~i in mare miisurii a i=butit a ji ~tiin{a. pe baza careia el a elaborat 0 noua metoda de psihoterapie denumita psihanalizii ~i. Freud) ~i psihoterapia psihanalitidi (metoda completata ~i "adaptata" de continuatorii sai). ca ~i din asertiunile asupra modului de funetionare a psihismului..:. si .

1986. Guyotat. dintr-un anumit punet de vedere.7). psihanaliza. deliruri). asociatiile libere sunt considerate drept "garant al validitatii interpretarii" (J. 1988. Elementele astfel obtinute sunt ordonate. cat ~ia metodei terapeutiee (psihanalitice). echivaleaza cu aducerea la lumina con~tiintei. dadi sub hipnoza i se cere subiectului sa execute 0 anumita actiune. ca metoda de investigatie "psihanaliza ramane eel mai bun model de referinta pentru studiul functionarii mintale" (J. A~a eum am mentionat. 1096). la ie~irea din aceasta stare el nu are nici 0 posibilitate de evocare. Astfel. Din perspectiva psihopatologica. 1. In mod sintetic putem considera ca psihanaliza constituie un ansamblu de teorii psihologice ~ipsihopatologice elaborate pe baza datelor ~i observatiilor oferite de investigatia psihanalitica ~i de psihoterapia psihanalitica. nu pastreaza nici 0 amintire referitoare la actiunea executata. intr-adevar pentru a diferentia aceasta metoda de psihoterapie de sensurile mai sus amintite ale 232 . dar ~i cu un comportament simptomatic ce apare atunci cand "defensele" sale sunt dep~ite. S. Freud (1893) au denumit "metoda cathartica". clarificate ~iexplicate. fantasme. Dadi psihanaliza ca metoda de psihoterapie inregistreaza actualmente 0 retragere. "facute coerente ~i inteligibilc" de ditre psihanalist prin tehnica interpretarii. Intrucat evidentiaza continutul psi hie al incon~ti\intului. inea de la inceputurile aplicariisale. Losson. Breuer ~i S. psihanaliza este teoria comportamentului uman vazut ~i interpretat din punctul de vedere al conflictului. Psihanalizaca metoda d~ psihoterapie. terapeutul conduce pacientul spre clarifieare (insight). cat ~i a incertitudinii asupra eficacitatii). Bazat pe metoda de investigatie psihanalitica ~i in mod concret pe "interpretarea eontrolata" a defenselor. P.adaptive ~i "mecanisme de aparare". impusa de notiunea de psihoterapie psihanalitica. omului sanatos sau bolnav:-Metoda de investigatie psihiulaliticaeste bazati:i pe tehnica "asociatiei libere". care. se incearca punerea in evidentii a Prin acest mod de explorare a psihicului semnificatiei incon~tiente a euvintelor.3. Psihanaliza ca metoda de investigatie a psihicului.1tilor apliearii. hipnoza a fost aceea eare i-a oferit lui S. p.2. prin ceea ce J. actiunilor ~i a produselor imaginatiei (visuri. prin care analistul ar avea aeces asupra datelor ~i mecanismelor vietii psihice con~tiente ~i mai ales incon~tiente. cu con~tientizarea datelor. Freud observatia fundamentaIa prin care el a ajuns la ideea "ineon~tientului dinamic". Pomind de la aceastii observatie. Freud a ajuns la eoncluzia ea in fiecare exista 0 forta dinamiea ce seapa eontrolului eon~tient al insului. rezistentei ~i transferului. p. cunoa~te un anumit declin ~i 0 dezinvestire (atat din cauza dificult. element esential atat in dezvoltarea teoriei psihanalitice. faptelor ~i evenimentelor "refulate" in cursul istoriei insului ~i uitate. 1. ca metoda de psihoterapie a fost confruntata cu 0 sinonimie.

S. au fost ~tiintific acreditate sau chiar create de S. Wallerstein. notiunii de psihanaliza. S. ca ~iin anumite domenii ale filosofiei ~ipsihologiei. transfer. De asemenea. Freud ca ~i de colaboratorii sai. 1985. 1984. Consfatuiri cons aerate clarificarii acestei probleme (ca aceea organizata de Asociatia Americana de Psihiatrie (1952) la care au participat numero~i psihiatri ~ipsihanali~ti nu au dus la rezultate conc1udente.. Stewart. In mod constant ~i explicit. Freud: ea este bazata mai ales pe interpretare ~i se concentreaza asupra "evenimentelor" relatiei analitice. determinism psihic. Totu~i. 514) . fapte ~i date care. ~i utilizeaza masuri suportive.. luandu-~i toto data mai muM libertate in privinta tchnicilor ~i procedeelor aplicate . astfel. 518) ~i . conflict psihic etc. •. Freud este considerat ca fondator al psihanalizei sub toate ipostazele acestei idei. a~a cum a fost preconizata de S.psihoterapia psihodinamica.psihanaliza este metoda psihoterapeutica clinica. p. S. Notiunea de "psihodinamic" este preferata de tcrapeutii americani care vor astfel sa extinda sfera psihanalizei. p. - I I psihopatologiei "observa\iile sale clinice au creat fundamentu! unei metode ¥~. . sfaturi ~ialte manevre. pana la el au fast disparate. S.psihoterapie exprcsiva. este sinonima eu psihoterapia psihanalitica ~i cuprinde acelea~i metode: expresiva ~i suportiva. Functionand initial ca neologisme. in care se rcnunta atat la restrictiile metodologiee cat ~i la selectia impusa de eonsiderente personologice ~i nozografiee. ea minimalizeaza relatia pacient-terapeut. 1984. numeroase concepte psihanalitiee ca: incon~tient.psihoterapia psihanalitica este fondaHi pe prineipiile psihanalizei. actualmente se face urmatoarea distinctie: . el a acordat semnificatii noi ~i-a dat un sens aeestor date. mecanism de aparare. a~a cum este intotdeauna prezentat. ele au fost larg adoptate ~i folosite mai ales in literatura ~iarta. . unii clinicieni impun aici 0 distinctie inteleasa descori ca 0 dihotomie in: . proiecpe. 2. dar renunta la exigentele ~i stringenta aeesteia.:ee J .psihoterapie suportiva. care ar cuprindc "polul limitrof psihanalizei in care terapeutul pune un accent pe intcrpretare ~i clarificare" (R. ea cel putin sub aspect lingvistie ~i lexical. Mai mult. Acest fapt este intrucatva adevarat dar nu trebuie privit ca un postulat. Pe de aha parte. eel putin in domeniul .. pe langa interpretare" (R. complex Oedip. ajungand "sa formeze un corp de cuno~tinte ~tiintifice care au devenit astazi 0 parte a zestrei intelectuale" (R. Datorita'extinderii sferei notiunii de psihoterapie psihanalitica ~i eontinutului sau heterogen. L. p. Nu este mai putin adevarat. Freud la edificarea psihanalizei l!. Asupra istoriei psihanalizei ~ia contributiei lui S. 1331). clinicienii au recurs la tennenul de psihoterapie psihanalitica. Wallerstein.. Freud a adunat ~i a prezentat in mod coerent ~i organizat 0 serie de observatii..

1973. 131). Sivadon. redata in special din perspecti va terapeutului. de a-~i apropia sufletul de acela al pacientului (4) astfel incat acesta sa spuna ceea ce i~i imagineaza di a gandit numai (5). ilustreaza nu numai 0 superficiaHi cultura 9i informare a autorilor respectivi. Omullmpovarat de secrete va evita comunicarea intima cu medicul (3). sau a lui I. 1097). va ie$i din intuneric 9i misterele lui var ie~i la lumina ca un curent transparent" (7) (N athaniel Hawtorne. 1983. ~i punand cifre care sa. ci 9i 0 minimalizare a datelor cu1turii universale. 'in opozitie ell datele dxiomatic invocate. Totu~i dadi prin cantributia sa teoretica So Freud a imbogatit cultura ~i 9tiinta psihologica. "ipoteza di exista fenomene mintale incon$tiente nn a fost forrnulata pentru prima data de S. dad la aceste calitilti se adaugii recunoa$terea medicului ca medic atunci in mod inevitabil sufletul pacientului se va dizolva. dadi are puterea. cald ~iprietenos lupta sa patrundii in adancurile pacientului sau (l).uentatsau poate nu a fost suficient de inform at in filozofia Iui Piaton 9i Spinoza 9i nici in aceea a lui Nietzsche Schopenhauer. a atribui lui Freud date care existau inainte de elln patrimoniul cultural $i $tiintific. indicand ca s-a inte1es (6). PsihanaIiza a fast considerata de S. nu 'inmod declarativ ci in tacere.>i t " j • precon~tiente. Daca insa acesta poseda 0 inteligenti'i nativa ~iceva mai mult. Intr-adevar. incon$tientul fiind "un concept care preJCupa activ pe filozofi ~i psihalogi inainte ca Freud sa se fi nascut 9i era predat in ~coli ~i inuniversiHiti pe vremea dnd el era un baietel" (Ibidem). ca un cautaJor de comeri intra c. p.iar tearii1e sale au canferit un cadru de referinta canceptua1a de a bogatie extraordinara" (J. sa ii zicem intuitie. Nemiah. Freud ca 0 analiza. 1850. Nu numai in privinta doctrinei. James care au manifestat un viu intcres nu numai fata de constiinta si t. 77). a tcoriei psihologice ci ~i a metodei terapeutice S. Astfel. cu destula precizie. Losson~1988. a fast dcserisa. de So Freud. p. indice ideile concordante sau chiar corespondente cu cele psihanalitice. C. Vermeylen. In aceasta secventa am cautat unele corespondente eu psihanaliza ca metoda terapeutica a9a cum a fast elaborata. Herbart ~iW. constient ci mai ales fata de fenomenele subconstiente sau :. astfel: "medicul. 163). dintr-o respiratie sau un cuvant plasat ici 9i cola. p. P. ce poate fi l'nnascuta. Astfel. daca el nu manifesta intTUzivitate ~iniei alta trasatufa proprie dezagreabila. Aceasta observatie paate fi extinsa dar mai ales poate capata dimensiuni retrospective intrucat se constata di Freud a fost prea putin inf1. Sunt putine secrete care ii scapa investigatomlui dotat ell aptitudinea de a se intreba ~i de a urmari 0 astfel de sarcina.J. a adancurilor. redam urmatoarea "legendii": 1. cu cel putin 0 jumatate de seeol inaintca sa. cf. 1975. Freud a avut antccesori. P. psihoterapia psihanalitica. . 234 . a psihismuIui in dimensiune verticala. dad astfel de revelatii pot fi primite tara tumult ~iintelese. dezvaluindu-i modul de viata ~i amintirile eu tact. Freud"( Nancy Swift. F.averna intunecata (2). tocmai de aceea ea a mai fast denumita 9i psihologie abisala. "Freud a fost precedat de 0 lunga serie de filazoti (dar ~i de medic i) care au teoretizat asupra temei generale a incon~tientului" (J. p.

care considerau incon~tientul ca un rezervor de idei ~i amintiri care "prin ineqie". spre morganatica chemare a sensului ~i scopului vietii. ca ~i ale modifidirilor interne ~iexterne produse prin invatare. 1988. stare de aparenta deta~are a terapeutului care-i permite sa cuprinda problemele mai importante ale pacientului. fenomen prin care omul se apara in fata standardelor sale morale~i se adapteaza exigentelor realitatii externe. Aceasta cu amt mai mult cu cat omul nu este numai produsul conflictelor sale interne ci ~i al mediului sau. adaptativa ~i genetica prin care a imbogatit semiologia psihiatrica.-= ~-':~". mod de gandire ~i exprimare aleatorie. Freud introduce elcmentul dinamic al "refuliirii" sau al reprimarii. structuraIa. teoria psihanalitica poate fi exprimata prin urmiHoarele "postu235 ~""""' . sau ca meooda psihoterapeutica.- 3. proces prin care. p. 4. Relapa reaU'i. Trebuie mcntionat insa ca spre dcosebire de predecesorii sai . a dezvoltat un mare numar de notiuni operante. orientandu-se. al amintirilor uitate. prin care conflictele care stau la baza relatiilor personale perturbate sa poata fi depistate. ideile ~i comportamentul constituie 0 expresie a sublimarii pulsiunilor (dar mai ales a reprimarii lor).~-"""=-""" c . pe multiple cai. 1097). ! I . Acolo. respectiv al trimiterii active in incon~tient a pulsiunilor terifiante sau inacceptabile pentru personalitatea socializata ca ~i pentru viata con~tienUi a celui in cauza.H. P. aspirand spre autodeterminare ~i autentificare. de natura dinamica.Clarificarea (insight-ul). experienta ~i conditionari. Freud ii revine meritul de a fi sistematizat aceastii conceptie particulara a incon~tientului in aspectele sale dinamice" (J. "au cazut" in afara con~tiintei (dcci ele nu au dispi'irut) S. al pulsiunilor nepermise. Losson. 6. Asociatia libera. In afara acestor determinari incon~tiente. omul este marcat de 0 tendinta de cre~tere ~i dezvoltare. In mod succint. prin care terapeutul dezvolta 0 interactiune mutualii care va permite pacientului sa il perceapa ca pe 0 persoana demna de incredere. al valorilor ~i convingerilor dobandite prin identificari. fenomene psihice care apar in diferite faze ale analizei. constanta ~ipredictibiHi. Asupra "aparatului psihic" ~i a instanlelor sale "topologice" din perspectiva teoriei psihanalitice Psihanaliza cateorie psihologica. Rezistentele. Tema axiala a teoriei psihanalitice postuleaza faptul ca afectele. Prin aceste notiuni ~i concepte sunt desemnate sau denumite diferite aspecte ~i elemente ale aparatului psihic. Intr-adevar "lui S. Neutralitatea binevoitoare. 5. odata cu aducerea "materialului psihic" din incon~tient spre con~tient. 3. dar ~i ca procedeu ~i mijloc de investigatie. lara a-I influenta prin atitudinea sa. -~- ~- --. pacientuli~i cIarifica sensul sau semnificatia unor tri'iiri sau experiente. legate de fapte indezirabile din antecedente. 7.. in (adancuri) incon~tient se afla sediul tendintelor nemmurisite. instantele ~i ariile sale topologice precum ~iunele mecanisme din teoria functionarii psihice.2.!' •• ~ _ ~. in cursul analizei.

~ . ~ comp~rtamentul uman este orientat spre gratificarea unor pulsiunideterminate biologic (gratificare considerata ca fiind de natura autoprotectoare) in concordanta cu inc1inatiile instinctuale spre autoconservare. aflate sub egida Id-ului (C. iar uneori detenninata de pulsiuni inconstiente si temeri asociate. . In vederea reducerii tensiunii. . lini~tea ~i adaptarea organismului. Pe de aWi parte Id-ul are ~i un rol adaptativ care se exprima prin tendinta continua de a reduc~ tensiunea psihica. reactiile psihicesunt determinate"conform principiului cauzaliHitii. eventual a durerii. in acela~i timp el este 0 "realitate psihica" (S.procesul primar considerat ca 0 reactie psihologica complexa. de fapt singur 0 dezvolta) punand organismul in tensiune.~i autoagresive (de obicei sublimate prin libido ~i mortido) Id-ul nu poate suporta cre~terea energiei psihice (pe care.libido-ul (a carui esenta consta in pulsiunea erotica) este supus unor influente civilizatoare ~i prin "sublimare" este exprimat prin sentimente superioare ca iubirea. placerii ~i gratificatiei.interiorizarea ~i respectarea normelor morale aflate sub controlul Superego-ului (Supraeu-Iui). tendinte.. subiacente. . prietenia etc.a-ului).. ca sistem originar al persoanei. toate acestea fiind considerate ca incerdiri ale Id-ului. care cauta sa determine diminuarea tensiunii sau obtinerea gratificatiei in plan imaginativ ~i simbolic. care consta in reactii automate. in descrierea "aparatuluipsihic" S. ca rezervor al energiei psihice. Freud distinge trei instante sau trei ani "topologice" care au in vedere: . ca rcprezentant ~i ca zona de actualizare a potentialitatilor ereditare. Freud). de reducere a tensiunii. trebuinte ~i emotii.actiunea reflexa. - .viata psihidi a omului este profund influentata. predominant sexuale dar ~i hetero. desigur simbolice ~i substitutive.pulsiuni. pentru fiecare cauza raspunsurile fiind supradeterminate.late" fundamentale: . constituind 0 cale finala com una a unor cauze convergente. innascute ~i rapid operante in reducerea tensiunii. care ins a nu opereaza in mod particular. a mediului familial in care copilul i~i urmeaza istoria. Id-ul recurge la: . a obtinerii satisfactiei. . Acest procedeu imaginativ-substitutiv (prin care se obtine 0 satisfactie imaginativa) constituie singura realitate a celei mai reale 236 ~ . ca exponent al lumii interioare ~i al experientei subiective.relatiile ell lumea (extema) orientate ~i realizate prin Ego (Eu). :. altruism"l.dezvoltarea personalitatii se face in eonformitate eu influenta parentalitatii. Referitor la procesele primare mentionam ca ele constau in realizarea unei imagini (care intruchipeaza "obiectul" dorit) dar ~i in activitatea onirica sau in productia halucinatorie. asigurand astfel echilibrul. a evitarii disconfortului ~i. Jd-ul a fost considerat ca instanta "biologica" a aparatului psihic. care nu are con~tiinta realitatii obiective" Domeniu al tendintelor instinctive.

temporar. a tendintelor Id-ului guvernat de principiul pIacerii. care in vederea obtinerii satisfactiei ~i gratificatiei opereaZa prinprocesul'iprimar. adaptarea ~i in ultima instanta. nu pot fi satisrncute prin imagini. Super Ego-ul devine purtatoruI regulilor convietuirii sociale ~i al normelor morale..-~ --~-~'~=-""""'""----" ~ componente a psihicului. tendintele hedonicc ale Id-ului ar putea fi indeplinite. Ego-ul devine deci executorul psihismului intrucat el detecteaza caile de actiune. mentinerea vietii ~icontinuarea ei prin reproducere. In vcderea realizarii. principiul hedonist a1Idului sau principiul placerii nu poate fi asigurat tot de catre Id. . punanduIe in contact cu realitatea ~i asigurandu-le implinirea. cea de a treia instantii a psihismului. capabiHi sa formuleze planuri ~i sa Ie testeze spre a Ie veri fica functionalitatea dar ~i eficacitatca. care este guvernat de principiul placerii. Freud. el constituie totodata achizitia cea mai recenm ~irelativ fragila a insului ~ieste dezvoltat pe masura nivelului socio-cultural a1comunitatii 237 ~-"Jrm . care ii permit accesul la cunoa~terea reala ~i concreta a "obiectelor" dorite de Id.. aplicarii ~i verificarii realismului acestor planuri. guvernat de principiul realiHitii. Aici el Ie aplica in mod circumspect ~i oportun. J . ca 0 forta integratoare ~i organizatoare dar ~i ca un instrument al SuperEgo-ului in reprimarea pulsiunilor indezirabile ale Id-ului. cu radacini in abisurile instinctiv-afective ale incon~tientului. testeaza modalitatile dc raspuns ale acesteia. cerceteaza posibilitatile ambiantei. de~i prin geneza ~i destinul sau Ego-ul este aservit Id-ului.~ " :-'~. pe care S. caruia ii asigura astfel satisfactia hedonica ~i gratificatia. apreciaza gradul ~i maniera in care. Fiind dezvoltat din Id. sa se orienteze rational ~iadecvat in realitate ~isa incerce sa asigure satisfactia reaBi ~iautentica (in spiritul principiului realitapi). este nevoie de 0 aWiinstanta care sa dea curs acestor pulsiuni ~itrebuinte ale Id-ului. insa. Ego-ul continua planurile ~i scopurile acestuia ~i Ie deplaseaza (pentru a nu fi aplicate in mod impulsiv ~iintempestiv de catre Id) din planul intentionalitatii in acela al realitatii. Astfel. Ego-ul. el constituie 0 instantii superioara. care ii fumizeaza energia. constituie expresia dezvoltarii ~iexistentei insului in mediul social. SuperEgo-ul. Spre deosebire de Id. ci de instanta urmatoare (pe care elinsu~i se pare ca 0 genereazii) ~i anume de catre Ego. Id-ul. Intrudit. Ego-ul are in subordinea sa functiile mentale cele mai inaIte. in opozitie cu Id-ul. asigurand astfel adecvarea. Tocmai de aceea consideram ca. Freud le plaseaza in cadrul procesului secundar. intrucat exercitarea principiului reaiitatii poate suspenda. Ego-ul actioneaza eu ajutorul proeesului seeundar. Totodam. cognitive ~i intelectuale. ce are in plus forta reprimarii ca ~i a amanarii tendintelor instinctive ale celui pe care este c1Jtmat sa-l slujeasca. Prin aceasta. manifestarea principiului pIacerii.-:'iiiF ~~~. foamea sau trebuin~a sexuala. care este reprezentat prin gandirea realisUi. opereaza prin procese secundare. careeste. are posibilitatea sa se inalte la lumina con~tiintei. actiuni care dau continut obiectivului sau supremo Prin toate aceste caracteristici Ego-ul ne apare ca 0 instanta mediatoare intre exigentele persoanei ~i cele ale lumii exterioare. Ego-ul. care opereaza prin actiuni reflexe ~i proccse primare ~i care cunoa~te numai 0 realitate subiectivimaginativa. conform lui S.

mai sanatos ~i mai elevat sub aspect moral ~i social. Astfel. S-a subliniat ca S. Arma moralii a personalitatii. tind sa 11 serveasca. Reprezentant al regulilor ~i normelor. de~i ca metoda psihoterapeutica psihanaliza este considerata ca un sistem inchis. prin mecanismul introicctiei. S. dit ~i in ceea ce prive~te continutul ~i importanta acestei instante bazale. eventual sa-l reprime. adecvare ~i integrare a persoanei ill me diu social ~i in viata. componenta sociala. il constituie geneza succesiva ~i progresivii a acestor instante" care. Men~ionam faptul ca aceste trei instante ale psihismului. ca teorie a psihicului ~i respectiv a personalitiitii.sa oblige Ego-ulla substituirea scopurilor realiste prin altele. idei intime. ea ne apare ca fiind deschisa ~i permeabiHi oricarei influente (biologice. din care numai 0 parte (a ~aptea ?) se afla la lumina con~tiintei. dar ~i sub dezideratul adecvarii ~iconservarii. iar SuperEgo-ul. SuperEgo-ul calauze~te insul pe diile lipsite de periGoh~ . El a localizat aici acte automatizate. ci intr-o interdependenta ~i completare functionala dialectica. Pe de aHa parte consideram ca elementul care confedi caracterul dinamic ~i dialectic al teoriei freudiene. principii operante ~imecanisme particulare. dar ~j sa 11 nege ~i. in descrierea sistemului psihic. superioare. . . amintiri uitate. aspiratii nemarturisite. SuperEgoul reprezinta aspiratia nu atilt spre placere. el reprezinHi mai degraba idealul dedt realul ~i.acestuia. aflate intr-o continua mi~care I 238 . el cauta sa incorporeze insului modele "ideale" din realitate. Freud. Aflfu1du-~isorgintea in Id. cel putin in situatii normalc ele nu acti~neaza divergent~i dezorganizat (a~a cum in mod constant se afirma). Ego-ul ~iSuperEgo-ul constituie un triumf al elementului con~tient care devine cu atilt mai manifest cu cat omul este mai matur.sa impinga Ego-ul in lupta spre perfectiune ~i sublim. dar ~i al valorilor ~i idealurilor. de~i au functiuni groprii. Se considera astfel ca Id-ul constituie componenta biologica a personalitatii.. ci spre perfectiune. mai ales cand acestea sunt de natura instinctivaafectiva ~i se manifesta sub 0 forma agresiva.sa refuleze impulsurile Id-ului. componenta sa psihologica. Asemenea Ego-ului. Prin rolul ~i statutul sau. desi izvorate din Id prin rolurile si lor. morale ~i umanitare. SuperEgo-ul cauta: . Ego-ul. . Freud a comparat Id-ul cu un iceberg. respectiv in incon~tient. pulsiuni nepermise etc. fiind expresia normelor morale ~i sociale. psihologice sau sociale) ~i credem ca atat de divergenta sa interpretare se datore~te accentnlui pe care fiecare cercetiitor il acordii uneia sau alteia din aceste trei componente. in acest scop. Freud a considerat Id-ul ca un mozaic de elemente heterogene. in virtutea aceluia~i deziderat de adaptare. SuperEgo-ul are originea tot in abisurile Id-ului dar se dezvolHi in cadrul interrelatiilor ocazionate de experientele Ego-ului cu lumea extema. functiunile . a reevaluat SuperEgo-ul) atilt in ceea ce prive~te sfera. In virtutea acestui fapt. a pus un accent exagerat pe Id (de~i prin teoria sublimiirii. elaborata in ultima parte a existentei sale. ~t-surprize ale circumspectiei ~i prudentei. S. .

decompensanduI nevrotic sau deta~andu-l de realitate intr-o existenta paralclii de tip psihotic. miscat de forte despre care nu ~tie prea multe 9i de aspiratii care ii sunt peste puteri. de~i exprima natura contradictorie a instantelor sale. in tendinta lor spre libera 9i autenticii manifestare. constituie 0 cheza~ie a faptului (neconsernnat de S. "' G\. l . conlesit de conflicte si contradictii interne.elor incon~tientului in conditiilc relaxarii (prin boala) sau anularii (prin somn) a cenzurii impuse de SuperEgo. Acestea. Impingand insul In boala. 19~' ) I. si . . in mod real. psihanaliza ca tearie a psihismului. elemente1e Id-ului. prin contradictia care exista lntre aceste doua forte. . Freud 91nici de critica postfreudiall. de confuzii ~i de clarviziuni. dedit ca psiholog sau ea pedagog. mai ales din cauza caracterului ei teoretic.. unii exegeti ai freudismului arata ca acesta "incearca sa studieze un ins eu corpul intact. in mod sinergic. Persistenta . De asemenea. 5i . 7?) Consideram ca aceste contradictii.I. dupa mai bine de o jumatate de secol. nu actioneaza in maniera exclusiv antagonidi ci. eu toate acestea. nu 0 unica situutie. (aceste defense fiind anulate in timpul activWitii clinice). pe care.iI I dezordonata sau haotica dar in directionare univodi. egoist ~i altruist" (C. Psihanaliza considera ca aceste doua forte contradictorii sunt deosebit de putemice. p. sunt forme de manifestare dezorganizata a fort. nu constituie caracteristica naturii psihismului uman. Aceasta luxurianta 9i toto data adrnirabila constructie a aparatului psihic. pHn de speranta sau disperat. Astfel.. ~. Prin cazuri1e clinice oferite.forteaza 9i depagesc defensele psihismului in boala 9iIn somn. uneori intempestiva spre instanta superioara a psihicului care este con~tiinta . redataln maniera schematica 9i simplificatoare.·· ~. medicina ~i. sub semnul incertitudinii. naturaH'i a elementelor psihismului o constituie aspiratia Aceasta este in5a 0 aspiratie .. productiile halllcinatorii ~i constructiile delirante ale psihozei.-i.. aflandu-se. 0 confinna ~i poate tocmai de aceea este mai u90r sa intelegi psihanaliza ca medic. in primul rand psihiatria. ca ~i satisfactia "halucinatorie" a visului. este insa ipotetica.. traind partial J:ntr-o lume de realitate 9i partial intr-o lume de imaginar. . spre reaHzarea consnenta. in tendinta lor de a depa9i insta. ~ H all. asigurand astfel echilibrul persoanei. . _".nta verificatoare a cenzurii impuse de SuperEgo 9i de a avea girulliberei lor manifestiL.. fmstrat ~i satismcllt. se asigura dialectica dezvoltarii insului. mentionam ca dezvoltarea psihiatriei 9i a psihologiei medicale din ultimele decenii a adus psihanalizei atat argumente cat 9i adepti. de~i prezinta principii operante 9i functiuni proprii. Conslderam ca insa~i aceasta aspiratie continua ~i exc1usiva a elementelor din incon9tient spre lumina 91realitatea con~tiintei. fiind capabile sa striveasca Ego-ul. aduce satisfaqii psihanalizei. de ce1emai multe ori. ca1lJabilde ganduri si actiuni rationale. In aceste situatii existenta insului ar fi contorsionata de cele doua instante: Ia-ul ~i SuperEgo-ul. .a a psihanalizei) ca tendin~a fireasca. 239 . deseori. Dar poate tocmai prin rolurile ~i functiunile lor opuse. devenirea ei .. deseori intalnite. Lmazey. Subliniind caractcrul complex sub care este vazuta persoana din perspectiva psihanaliticii. visul 91psihoza instituindu-se ca antiteze ale acesteia. mentine mai stranse legilturi ell medicina decat cu psihologia. . Intr-adevar.I -.

gre~eli de limbaj sau sub forma simbolidi. 1983. Indiferent de surse ~i moduri de manifestare. . iar alteori pentru mentinerea lor. Din perspectiva psihanalitica. simptomele sunt prejudiciabile prin faptul ca solicita energii psihice pentro inlaturarea. psihanaliza a adus ~i a implementat psihologiei traditionale. dar mai ales domeniilor clinice medicale. sau prin simptome. 77) sub forma unor stari emotionale inexplicabile. in mod insuficient con~tientizat. In general nepHicute. sunt considerate mai penibile ~i terifiante decat simptomele propriu-zise. Simptomele au surse foarte variate iar polimorfismullor clinic este extrem. ori prin comportamente deviante. semne). p. Psihanaliza considera simptomele ca fenomene adaptative secundare. privand astfel psihismul insului de energia necesara unor sarcini constructive sau agreabile. longit'udinale precum ~i pe aceea a analizei verticale a vietii psihice a omului. Din perspectivil psihanalitica simptomele sunt expresia simbolica a confIictului intre: . strabatand apararile Eu-ului.De~i neincorporata in psihologia academica.ietatea generata de astfel de confiicte. In mai mare masura decat in patologia somatica. aceste manifestari clinice sunt interpretate drept consecinte simbolice ale efortului psihismului de a se adapta la confiictele incon~tiente ~ide a semnala anx. ele servesc totu~i unui scop practic prin faptul ca previn con~tientizarea ideilor ~i sentimentelor care. Nu numai simptomele ci ~ibolile psihice ~iin primul rand nevrozele sunt rezultatul interactiunii dintre aceste forte care "daca nu sunt integrate in ansamblu! personalitatii i~i gasesc expresia de manifestare prin mijloace indirecte" (Nancy Swift. 0 componenta majora a celor mai multe simptome consta in raspunsul Ego-ului fata de exigentele instinctive ale Id-ului. aar constituind ea insa~i 0 psihologie alaturi de aceasta.fortele de reprimarc a dorintelor ~i pulsiunilor (instantc interdictive patcrnale internalizate in Supraeu) ~i . ce reprezinta reactia insului fata de cauza psihologidi primara a unei probleme psihice. din care retinem valoarea simbolidi ~i de comunicare. ca ~i fata de prohibitiile morale ale SuperEgo-ului. sa realizeze accesul dorintelor la nivelul constiintei. de~i simptomele antreneaza suferinta ~i durere. Semnificatia simptomului din perspectivii psihanalitica In psihiatrie termenul de simptom este utilizat pentru a desemna atat starile ~i trairile negative pe care Ie acuza pacientul. . prin visuri. in psihopatologia c1inica simptomul are un caractcr multidimensional. 4. toate simptomele diminua imaginca de sine a pacientului.fortele care tind. cat ~i aspectele observate de clinician dar care nu sunt invocate de pacient (denumite in medicina somatidi. cchilibrul sau psihic ~i capacitatea sa de testare a realitatii. formarea simptomelor are la baza principiul 240 . Pe de aWlparte. perspectiva analizei istorice. Din aceasta perspectiva psihanaliza considera ca.

notam ca inscrierea lor pe 0 scala bipolara prezinta la unul din poli psihoterapia comportamentaHi (sau "prin deconditionare"). in timp ce psihoterapia prin deconditionare considera simptomul ca un mod comportamental fixat printr-un mecanism rcflex-conditionat de tip pavlovian. Astfel. iar terapia comportamentaUi deductiv. "fiecare eveniment psihic sau comportamental fiind determinat de un lant de evenimente psihice care I-au precedat. aplicativ. terapia comportamentala considera ca prin aceasta se realizeaza 0 "obi~nuire" cu fenomenele clinice. pe cand insa psihanaliza interpreteaza aceasta ca pe 0 curatire ~i 0 eliberare de elementele morbide (prin ceea ce ea denume~te catharsis). Psihanaliza ca metoda de psihoterapie 5. Evantaiul psihoterapiilor: de la psihanalizii la terapia comportamentalii. prin efectuarea unui inventar simptomatic actual. cat ~i de discontinuitate" (T. psihanaliza apreciaza simptomele ca fenomene psihice care izbucncsc din abisurile psihismului. In timp ce psihanaliza pretinde un demers etiologic plecand de la cauze ~i conflicte. refulatc ~i uitate. Singurul element (in fond aparent) de apropiere intre cele doua metode de psihoterapie consta in relatarea (expunerea) simptomelor ~i trairilor. 5.. 241 . 49). psihanaliza recurge la 0 investigatie istorico-Iongitudinala. Psihanaliza postuleaza astfel ca in viata psihica nimic nu se petrece in mod intampUitor.determinismului (sau al cauzaliHitii psihice) conform diruia nici un eveniment psihic nu esteintamplator. psihanaliza procedeaza astfel inductiv. opuse nu numai din punctul de vedere al doctrinei ci ~i din acela al demersului concret. pomind de la inceputuri imemoriabile insului. Intr-o incercare de a sistematiza metodelc ~i tehnicile de psihoterapie intreprinsa cu aproape doua decenii in urma. 1981. J. in consecinta.. ca expresie a unor vechi situatii conflictuale traite. in plus fenomenele mintale ca ~i cele comportamentale sunt in mod semnificativ legate de evenimentele precedente ~i sunt supuse repetitiei daca nu sunt con~tientizate.1. Paolino Jr. Spre deosebire de terapia comportamentala care considera simptomul ca un epifenomen determinat ~i intretinut de un factor exogen ~ide 0 eronata invatare. dobandindu-se astfel 0 toleranta mai mare fata de starile patologice." lumea psihica fiind incapabila de cauze intampHitoare. Accste pozitii extreme ~i antitetice sunt ocupate de cele mai importantc metode psihotcrapeutice. iar la celalalt pol psihoterapia psihanalitica (sau psihanaliza).. p. terapia comportamentala pleaca de la simptome a caror suprimare 0 cauta in deconditionare. spre deosebire de terapia comportamentala care intreprinde 0 sectiune transversala. psihana\iza vede simptomul ca izvorand din raporturile intime ale persoanei contorsionaHi de conflictele dintre instantele propriului psihism. spre a caror lichidare tinde prin mecanismul abreactiei.

psihanaliza considera Cll. p. 1988. Dimpotriva.rii subiectului fata de dorinta sa. hiperanalizfmd. eonstituie in fond 0 frustrare care functioneaza ca un "apel" ~i care exerciUi totodata 0 atractie.Pe baza acestor considerente putem afirma ca psihana1iza procedeaza obsesiv. acest ultim argument. Astfel. Cadrul ~i modul de desta~urare a ~edintelor sunt supuse. De fapt. aceasta fiind considerata ca 0 conditie ~i toto data ca un punct de plecare. aceasta pozitie a fost argumentata de necesitatea pacientului de a se destinde ~i de a putea comunica tara ezitari sau retineri. Astfel. Ulterior. privarea delimiteazll. in timp ce terapia comportamentala vade~te un optimism care ii suspecteaza realismul. terapia comportamentala procedeaza impulsiv-intempestiv. eare este rigid ~i impregnat cu raeeala" (Ibidem). Losson. impune eriteriile ce1e mai severe.2. ~edinte1e se desta~oara intotdeauna in ace1a~i loe "fixitatea eonstituind un element important. Aceasta necesitate. in afara d'tmpului vizual al pacientului. credem. In sensul afirmll. 1988. numai pomind de la organizarea dorintei se va putea constitui subiectul. un spatiu . de asemenea. In alt plan. determinate de insu~i continutul metodei. ignorand (cu dezinvoltura inocenta) cauze ~i mecanisme ~i afirmand (in virtutea unui elan. eliminand astfel majoritatea eandidatilor ~i acordand ~anse celor "care sufera de tulburari minore. 5. toate celelalte abordari sunt handieapate. in cazul psihanalizei. aprecierile comparative cu alte metode de psihoterapie sunt lipsite de validitate intrucat. un or regu1i fixe. In analiza clasidi. Orgaruzarea psihoterapiei incepe 'cu acful seleetiei care. pomind de 1a tdiirile timpurii ale insului. analistul situandu-se in spate. pacientul se afla intins pe divan. rara de care procesul analitic nu poate fi posibil. pozitia de decubit a f0st explicata prin necesitatea de a pIasa paeientul "intr-o stare de frustrare". De fapt. p. privare. un obiect dorit ~i0 privare de a fi satistacut. ceea ee suspecteaza eficaeitatea psihanalizei (~i din acest punct de vedere) nu este se{ectia in sine. psihanaliza ne apare ca marcam de o prudenta care-i tdideaza scepticismul. Evident. gasind (uneori invocand) semnificatii tuturor evenimentelor. fapt "ce corespunde unor considcrente practice ~iteoretice imperative" (J. Peliser. P. dorinta implidi un Ego care dore~te. De fapt. a frustrarii. prezinta 0 functionare sociala satisfacatoare ~i au eapacitatea de a se exprima in plan afectiv" (R. in concepti a psihanaliticll. diutand. pomind de la fapte (respectiv simptome). la inceputurile psihanalizei. In plus. este 0 chestiune mai nuantam ~i este analizata de psihanaliza In contextul dorintei care. adunand minutios. riscant) ca disparitia simptomelor este echivalenta cu vindecarea bolii. 1084). chiar ~i acelora lipsite de semnificatie. de~i nu define~te exhaustiv subieetul. Organizarea ~i cadrul de desra~urare a curei psihanaHtice. ci rigorile ei excesive. In felul acesta.. inca din start. aeesta nu poate fi conceput (eel putin de psihanaliza) In afara dorintei. 1097). in astfel de conditii. al relaxarii cenzurii a impus ~i plasarea terapeutului in spatele pacientului. Aceastll. Pozitia de decubit dorsal a pacientului este obligatorie in psihanaliza ~i raspunde unor ratiuni complexe.

1984. 515). el s-a redus progresiv. sunt respectate. 1338). 0 reducere progresivii ~i anume. p. in timp. cele mai larg folosite sunt asociatia libera. p. Mentionam totu~i ca. Este de metionat faptul ca. Principalele tehnici ale psihanalizei. apreciindu-se insa In mod constant di "psihanaliza este un proces de lunga durata. durata curei nu corespunde unei reguli fixe ~i lungimea psihanalizei nu constituie garantul calWitii sale. cate 0 ora in fiecare zi" (R. Stewart. in ultimii ani. de asemcnea. 135). pentru ca astfel. "actualmente ea are 0 duratii de 5-10 ani".. Freud invoca cu regret intreruperea de duminica. iar mai apoi "podul" din timpul weekend-ului.. intrudit insu~i S. Ritmul in care se desta~oara cura psihar:alitica este apredat in mod relativ constant dar. abreactia. Astfel. Ea a constituit totodaHi procedeul primar necesar obtinerii materialului brut pe care se 243 . In demersul sau terapeutic.All . P. L. aceasHi cadenta a fost mai mult preconizatii (la inceputurile psihanalizei) dedit realizata. 5. Astfel. ceea ce constituie durata standard. 1985. in forma traditionaHi a metodei. "majoritatea anali~tilor considerii ca sub patru ~edinte pe siiptiimana nu poate exista 0 psihanaliza adevarata intrucat elementul vital al continuitatii nu poate fi respectat la intreruperi mai frecvente" (Ibidem). de asemenea. Losson. S. (J... dintre tehnicile psihanalitice. Durata ~edintelor a cunoscut. De fapt. 1988~ p. acesta fiind un minimum necesar in vederea mentinerii continuitiitii.. Durata curei este. spre deosebire de ritmul ~i de durata ~edintelor. durata curei psihanalitice a crescut in mod constant. principalul mijloc de comunicare a continutului necenzurat al incon~tientului pacientului. daca}n prima parte a apliciirii ei.". Asociapa lib era este 0 tehnica ce a constituit._~'~ . Desigur. am constatat di. De fapt. tehnicile psihanalitice nu sunt bine delimitate de alte fenomene psihice care apar in timpul procesului terapeutic ~ial relatiei terapeutice. In mod ideal. Wallerstein. Totu~i. p. care se Intinde pe 2-5 ani" (J. psihanaliza recurge la diverse tehnici care.. in timp ce. psihanaliza era e~alonatii pe 0 perioada de la cateva lupi la doi ani.3. Totu~i.. Numeroase ~ivariate in continutullor.. 1973. 1099). sa fie preconizate "~edinte de 30-35 minute". pentru ca. Sivadon. psihanaliza s-a redus la 45-50 minute. analistul sa poata patrunde mai bine "in ritmul vietii pacientului".psihic in care apare atat emergenta dit ~i implinirea dorintei. clarificarea ~i interpretarea . In mod traditional Insa. P. inca de la aparitia psihanalizei. "in mod ideal procesul ar trebui sa se desIa~oare ~apte zile pe sapH'imanii. Vermeylen. ritmul ~edintelor a fost de cinci pe siiptiimaniiiar actualmente. (Ibidem). fiecare ~edinta este "protocolata" In ziua respectiva. diferit evaluata. care au scazut progresiv. existii clinicieni care considerii ca ~edintele de psihanaliza pot avea "0 frecventa de 1-2 pe siiptamana" (R. in psihoterapiile psihanalitice... de la 60 minute in pcrioada initiala a aplicarii. ~. acest ritm a sciizut la patru pe saptamana. sunt abreviate sau numai in mod selectiv aplicate.

abreactia. L. Tocmai de aceea. p. in general. "asociatia . 163).'1ificatia. Stewart. Freud. prin intermediul acestui pr~~Mregreg-iv". ci sunt dirijate de trei tipuri de forte inconstiente: ~conflictele patogenetice ale nevrozei. P. p. Au fost reevaluate astfel asertiuni mai vechi conform carora "in timpul evolutiei tip ice a psihoterapiei. Sub 0 deghizare simbolica.sau nefericiri din trecutul sau" (R. intrat in limbajul curent. sau intelegerea care rezuWi dinacest proces" (R. Denumita astfel de catre S. ea consUi intr-un mod special de ascultare dar ~idintr-o anumita identificare a terapeutului cu afectele ~iideile pacientului.dorinta pacientului de vindecare.. stimulate de materialul pacientului sau. de lini~tire.. ceea ce a determinat 0 disjunctie a fenomenului in insight intelectual 9i insight emotional. p. un anumit beneficiu terapeutic. Mai ales in prima parte a analizei. 1958. in ultima instanta . Uneori. abreactia este ajutata de medicamente. Unii clinicieni considera insa ca "termenul este de fapt impropriu intrucat asociatiile nu sunt deloc libere" (R. Ateniia analistului asupra propriilor sale experienie subiective face parte din munca propriu-zisa de analiza care devine tot mai eficienta.. al descardirii de tensiune afectiva negativa. "asociatia libera" este un mod de gandire ~i exprimare aleatorie prin care conflictele ce stau la baza relatiilor personale perturbate sa poata fi depistate.. a fast considerata ca 0 tehnica ce permite "decompresia emotionaHi" prin care pacientului i se da ocazia sa vorbeasca " despre dificultati ~i conflicte . Asociatia libera include ~iincitarea pacientului de a-!?irelata visele.. senti mente demult uitate. libera este termenul uzual. visul exprima frici ~i pulsiuni incon~tientc fiind considerat "calea r~gala a cunoa~terii activitatilor incon9tiente ale psihicului" (S. lamentatie) ce au ca efect (imediat) 0 stare de eliberare. pentru a reduce reticenia pacientului. A. 1988. active sau defensive..... eu toate acestea . In acela~i timp. Freud.. 1959.llui. aflat intr-o stare de fragilitate psihica ~i de sensibilitate. care sunt. 647).. trecutul psihic al pacientului fiind readus in prezentul analitic.incercarea pacientului de a face placere analistului. terapeutul acorda atentie propriilor sale activiH'iii. Denumita 9i "atentie liber-fluctuanta". Abreacpa (catharsis-ul) este termenul prin care psihanaliza denume~te fenomenul eliberarii.implicit. psihanaliza ca metoda psihoterapeutica. sern. 608). Atentia flotanta a analistului constituie "corespondentul" asociatiei lib ere a pacien·:.••. strategii adaptative. . 1099). pe masura cunoa9terii pacientului ~i progresului terapiei. . ies din nou la iveala. recurgandu-se la a9a-numita subnarcoza amfetaminata sau dezinhibiiie cu amital. 1339). traume psihice. p. Walton. Fiind un proces deintelegere ~iclarificare se considera ca insight-ul este un fenomen pur intelectual. ce subliniaza natura discursului unui pacient in contextul analizei sale" (J. Clarificarea (insight-ului) a fast definita ca "procesul prin care sensul. J. dezvaluie in fata terapeutului 0 suferinta psihica tradusa prin desdirdiri penibi1e (plans. 1983...pacientul traie~te insight-ul 244 . Harper. . Losson. S-a constatat insa ca uneori are loc 0 "explozie brusca de i1uminare".bazeaza. 1985. pattern-ul sau utilizarea unei trairi (experiente) devine clar. p.. Astfel. de tranchilizare ~i. pacientul.

Sincronizarea este un atribut al interpretarii vizand caracterul adecvat al acesteia. interpretarea implicii 0 anumita aptitudine. 315). dupa care. consecififele socia Ie. interpretarea se concentreaza asupra transferului. "In psihanaliza propriu-zisa interpretarea este tehnica centraHi.ificatiilor unui vis impune exploatarea tendintelor trecute ~i curente. mai latent. P. 1984. dar nu exista un consens asupra caracterului terapcutic al acesteia. Analiza activWi~ii onirice este considerata ca paradigma interpretarii psihanalitice. de la ceea ce este accesibil sau partial accesibil spre ceea ce este necunoscut. S. 1097). mergand de la conexiuni manifeste sau actuale spre un material mai profund. p. ca ~i experiente1e sale individuale. procesului de clarificare.constan~a. Freud considera di visele comporta 0 anumita semnificatie ce poate fi relevata intrun anumit context in care elementele lor lipsite de sens devin rezonabile.. care sunt combinate intr-o unitate. Ea are in vedere realitatiIe psihologice ale pacientului. iar pe acest fundal apar "numeroasele insight-uri mici care sunt traite ~iasimi1ate intelectual. in continutul manifest al visului.nu orice ameliorare poate fi atribuitll. . Se considera ca. Losson. dupa cum. S. In plus. Interpretarea se face progresiv. in care acesta sa fie lini~tit. interpretarea semn. au in vedere faptul ca orice c1arificare trebuie sa permita persoanei sa interactioneze cu ceilalti intr-un mod mai semnificativ.. Wallerstein.consecintele personale. --~ intr-o forma atenuata emotional" (A. De asemenea. un anumit moment din starea pacientului. Valoarea terapeutica a insight-ului este inca discutabila. Intruciit "eel care interpreteaza este prin definitie purtatorul unei presupuse cunoa~teri. care constituie principalul cadru de referinta al interpretarii. In ansamblu. transferul (eel putin sub aspectele sale actuale) trebuie interpretat inca de la inceptltul psihanalizei. 515). conform direia clarificarea trebuie sa aiM loc in anumite cadre de referintii teoretic-existente sau curente de traditie in care sa poata fi testata.••. 1966. specifice. Interpretarea este procedeul prin care analistul atribuie evenimentelor sau fenomenelor relatate de pacient a semnificatie sau 0 cauza subiacenta. care impune ca deductiile bazate pe clarificare sa fie logic fondate ~i stabile. eliberat de situatii anxiogene. Ludwing. clarificarea va fi apreciata in functie de rezultatele terapeutice. 1988. indiferent de adeviiml sau falsul continutului problemelor. Dcsigur.•. iar celelalte tehnici sunt utilizate numai pentru a facilita interpretarea" (R. p. . in loc sa Ie elimine. fiind conditionata de anumite exigente: . nu orice clarificare poate duce la ameliorare.continuitatea. legate de un conflict. Conform opiniei unor anali~ti. p. analistul este un revelator" (J.. relativ echilibrat. intruciit 0 interpretare prematura accentueaza rezistentele pacientului. aceasta clarificare duce la schimbare. In psihanaliza. se considera ca succesul psihanalizei consta in abilitatea 245 j . Astfel. intr-o lunga perioada de timp" (Ibidem). tocmai de aceea se poate considera cll. Interpretarea implica 0 anumita oportunitate. interpretarea trebuie aplicata intr-o anumita perioada a procesului terapeutic.

1985. In sens restrans. dupa cum "orice aspect al situatiei analitice poate deveni un nucleu de rezistenta". Atent chiar la tacerile (atilt de greu suportabile ale) pacientului. ca ~i a rezistentelor pacientului fata de aceste interpretari.materialului psihic din incon~tient spre con~tient. rezistentele sunt apreciate ca operatii (sau acte) ale activitatii defensive ale Ego-ului. Tocmai de aceea orice abordare terapeutica ce nu tine seama de realitatea rezistentelor nu poate fi considerata ca avand 0 baza psihanalitica. Prelucrarea constituie scopul ultim al psihanalizei ~i are in vedere exploriirile repetitive. progresive ~i elaborate ale interpretarilor ~i ale rezistentelor fata de aceste interpretari. prelucrarea cuprinde verificarea interpretarilor. (R. De asemenea. disimulat. Analiza acestor rezistente ~iinterpretarea lor reprezinta un "factor esential" in "luarea de con~tiinta" asupra relatiilor transferentiale. Simptomul nevrotic este considerat ca 0 formatiune de compromis intre doua tendinte psihice opuse: presiunea pulsionala ~i reprimarea ei. -1 ! I . ca ~i prin fapte comportamentale ca: Hiceri prelungite. Ele sunt traite ca 0 "jena" sau ca un "refuz" ~i ilustrate clinic prin acte ratate. ca ~i cu ocazia initierii interpretarilor. amnezii sau simptome. Spre deosebire de alte tehnici analitice. L. dar mai ales in faza de dezvoltare a transferului (care antreneaza in plus ~i exacerbarea mecanismelor de apar~e ale Egoului). recunoa~terea lor fiind uneori simpla. Rolul terapeutului in procesul analitic este. cel putin aparent ~imai ales la inceputul terapiei. analiza rezistentei se afla "in miezul muncii analitice". Inconfortul resimtit de pacient in anumite momente ale analizei. ele sunt considerate ca "forterepresive" care apar odata cu aduoorea. p. pe care. Stewart. prelucrarea include in mod necesar activitatea practicii a pacientului in afara orei de terapie. I i I 5. este expresia mobilizarii rezistentelor con~tiente sau incon~tiente. sau.4. deseori. intrucat aproape orice caracteristicii a situatiei analitice poate fi folosita in serviciul rezistentei. In linii de maxima generalitate. ostilitate fata de analist etc. el nu inceard'i sa intervina ~i cu atilt mai putin sa initieze sau sa mentina o conversatie de tip dialog. Aparitia rezistentelor este marcata prin numeroase semne. mai bine spus. Rezistentele pot apare in diferite faze ale analizei. 246 -- . a~a cum apar ele in procesul analitic. ~ters. care apar in cursu procesului analitic. Mai mult. banalizarea asociatiilor libere. pacientul nu 0 intelege. alteori dificila. Rezistentele sunt fenomene psihice insuficient elucidate ~iprost definite. ca ~i in corelatie cu unele fenomene psihice ale acestui proces. 1344). Terapeutul ~i pacientul in procesul analitic.interpretarii ce duce la clarificari tot mai ample ~imai depline intre dorintele incon~tiente ale pacientului ~i comportamentul sau con~tient. Tocmai prin aceste rezistente care apar in defa~urarea curei se manifestii dorintele ascunse. El se mentine intr-o neutralitate binevoitoare. pana la realizarea insight-ului (pana cand materialul prezentat este complet integrat in intelegerea pacientului).

el concentrandu-se spre a surprinde problemele importante din reIatarea pacientului. regula fundamentaHi a psihanalizei implidi doua conditii: . :tara deliberare sau alegere. in afara oriciirei cenzuri" (J. Rolul pacientului ~i "regula fundamentalii" a psihanalizei sunt in stransa corelatie cu tehnicile analitice ~iIn primul rand Cll asociatia liberd. de acum ~imai ales din trecut) vietii psihice a pacientului. Relatia terapeuticii in abordarea psihanalitica. regula fundamentaUi conduce spre tehnica asociatiilor lib ere. ca ~i tot ce resimte corporal. 1970. Ca parte a abordarii realiste. "stimulandu-se spontaneitatea relatiirii. P. . cat ceea ce Ii vine In minte. 1988. desigur. corelata.Aceasta aparenta deta~are de problematica~i de persoana pacientului se inscrie in demersul specific (~i strict) al procesului analitic. pacientul trebuie sa fie absolut sincer In relatiile sale eu analistul. Fidel acestui principiu. Indiferent de continutul relatarilor. Ei nu vor avea nici un fel de relatii in afara curei ~i este esential ca pacientul sa ~tie cat mai putin posibil despre persoana ~i situatia analistului sau. terapeutul nujudedi. Respectatii. nu s:tatuie~te. Tocmai de aceea In orice act terapeutic ~i cu atat mai mult In tratamentul psihologic relatia dintre terapeut ~i 247 . "aceasta intruchipfu1d una din cele mai puternice forte ale oridirui demers terapeutic" (R. pacientul este invitat sa relateze nu atat ceea ce considera (intrucat aceasta presupune 0 relatie). dar mai ales ca eheza~ie a autent~citatii terapiei. Scopul terapeutului este de a ca~tiga ~i mentine accesul asupra continutului (con~tient ~i mai ales incon~tient. pacientul este invitat sa exprime verbal tot ce Ii vine In gand. analistul nu este. Astfel. consideratiile psihanalitice din ultimii ani admitca "anumite aspecte realiste ale personalW'itii analistului devin evidente pentru pacient in muIte moduri ~i nu este posibil ~i nici dezirabil ca analistul sa mentina a~a-numitul «ecranalb»" (R. L. nu face consideratii personale. analistul nu incearca sa impuna pacientului nici autoritatea personalitatii sale ~i nici sistemul saude valori. dorintele ~itemerile. De fapt. Acest fapt nu trebuie insa interpretat ca 0 relaxare a principiului interzicerii oridiror relatii paralclc Intre analist ~i pacient. irelevant sau jenant. dar mai ales ameliorare sau vindecare clinica are loc intotdeauna In contextul unei relatii terapeutice. indiferent cat de putin semnificativ. visurile ~ifanteziile. terapeutul se concentreaza in special asupra personalWitii pacientului de cat asupra intamplarilor sale. De~i aparent deta~at. j - 5.spontaneitatea comuniciirii. Orice schimbare.5. Strupp. 1331). starile lui afective. mentinfmdu-se intr-o neutralitate binevoitoare. Stewart. Losson. care trebuie bazata pe impuls. De fapt. mai ales in prima parte a des:ta~urarii procesului analitic. orice cautare adecvata impunandu-se a fi evitata. de fapt. schimbiirile care survin in dispozitia sa. p. 1098). 396). Astfel. 1985. p. p. cu care este.accentul pe valoarea verbalizarii continutului psihic. Cu toate acestea. care prezinta terapeutului giindurile ~i sentimentele. indiferent. eventual incurajand in mod tacit exprimareaafectelor transferentiale. trivial sau repulsiv ar fi continutul gandurilor sale.

explicit sau implicit. In cadrul acestei relatii. . a observatiei. Chessick. Chessick. empatic ~icomprehensibil. alianta se bazeaza pe acordul reciproc. In plus. ceea ce va permite indeplinirea sarcinilor terapeutice. cand stabilitatea ei sHibe~te. p. terapeutul urmare~te sa formeze o alianta reala ~imatura cu Ego-ul con~tient ~iadult al pacientului. alaturi de alianta terapeutica ~i relatia de transfer. 0 sarcina majora a terapeutului este aceea de a facilita dezvoltarea aliantci terapeutice ~i de a-i indica pacientului ca accasta este neccsara pentru actiunea terapeutidl. constanta ~ipredictibila. sarcina terapeutului este stabilirea increderii pacientului. trebuie sa fie calm. terapeutul ofera de asemenea pacientului standarde morale ~i valori care nu sunt insa exprimate in mod direct. la mentinerea contactului pacientului cu obiectele ~i realitatea.elaborarea aliantei terapeutice. . ea trebuie sa fie permanent observaUi. 248 . N. Alianla terapeutica. cuprinde aspectele rationale ~i con~tiente ale relatiei terapeut-pacient. Tocmai de aceea. terapeutul dezvoltii 0 interactiune mutuala care va permite pacientului sa il perceapa ca pe 0 persoana demna de incredere. Astfel. relatia terapeutica intrune~te doua ipostaze: aceea de subiect ~i aceea de obiect al analizei. 243). dintre terapeut ~i pacient. Prin aceasta. pe care "il incurajeaza sa fie un partener ~tiintific in exploatarea dificultatilor sale" (R. Se considera ca acest mediu serve~te. Prin relatia reala. terapeutul nu reprezinUi "atat ceea ce spune sau ceea ce face. servind astfel ca model de identificare pentru pacient. 126). in cadrul relatiei reale. 72). p. in mod dezirabil. trasaturile sale de caracter sau reactiile sale de contratransfer.. 1972. Parte esentiaHi a procesului terapeutic.constructia relatiei transferentiale. constituind relatia obiectuala reala. mai ales in perioadele de transfer pozitiv ~i negativ. alianta terapeutica nu este definitiva. reintegraUi ~ireconsolidatil. Odata rcalizata. conform exigentelor situatiei terapeutice. ci ceea ce este" (R. Totodata. aceste doua ipostaze pot fi analizate prin prisma a doua roluri sau pozitii ale terapeutului care au in vedere: . terapeutul cauta sa raspunda nevoilor pacientului. 1974. care. 1974. ca. oferind acestuia posibilitatea de a fi inteles. Relatia reala se refera insa ~i la mediul terapeutic. de asemenea. nu se bucura de sfabilitate. Ea include totodata perceptia realista de c~itrepacient a analistului. Relatia obiectuali'i reali'i se inscrie ca un aspect semnificativ al relatiei terapeutice.unii anali~ti pun problema "sigurantei" acesteia. de a lucra impreuna. de exemplu.pacient constituie "agentul terapeutic specific" (J. lnsistand asupra mentinerii integritatii aliantei terapeutice. denumita ~i "alianli'i de lucru". ci incluse in caracterul ~i comportamentul sau. evaluiirii ~i testarii realiUitii materialului relevat in timpul sedintelor de analiza. Din perspectiva psihanalitica. care ar constitui conditia interventiiloradecvate asupra aspectelor diadice ale relatiei ce apare in ncvroza de transfer. Rosen. p. Relatia reala are in vedere aspectele autentice ~i realiste dintre analist ~i pacient.

alistul trebuie sarespecte "regula abstineniei". S. Fata de aparitia relatiei transferentiale. termenul de transfer include de fapt "aspeete rationale ~i adaptative. De fapt este vorba de repetitia unor sentimente ~i atitudini din copiHiria pacientului in fata ~i la adresa terapeutului. Conform conceptiei sale. 1985. aceste doua asertiuni traditionale sunt considerate ~i asti'izica exigente 249 . Freud I-a denumit transfer. prezent in cadml curei psihanalitice dar ~i a1 oricarei relatii terapeutice. reflectand numai ceea ce se reflecta la el de la pacient.analistul trebuie sa constituie "0 oglinda" pentru pacientul sau. Analizand fcnomenul. Fenomenul transferential. el a eonstatat la pacientii sui aparitia unor scntimente pecare Ie considera "parazite" procesului terapeutic. a fost remarcat. el a fost frapat de caracteml sistcmatic ~i adresativ al aeestor senti mente fata de propria sa persoana. Actualmente. pc baza careia tcrapeutul i~i va clabora interpretarile. p. Freud a constatat di aceste sentimente constituiau " un fel de repetitie".. Tocmai pentru a putea fi subliJiat caracterul sau complex de "reactualizare" ~i "retraire" (in comparatie cu imagine a intrucatva implicita de fenomen repctat) se vorbe~te actualmente de "transfer actualizat". 5. p. 157). fcnomcn pe care S. P. 1988.- -. Ulterior. eu aIte cuvinte. Stewart. samentina 0 postura de "privaiie'" in sensul ca "motivele tehnice trebuie sa se unifice cu cele etice. notiunea de transfer ~i-a extins sfera.TJ. "constituit in esenta din prototipuri infantile care sunt traite ca aetuale" (J. atitudinilor ~i eomportamentului pacientului fata de terapeut. aeest fenomen constituie "piatra unghiuladi" a psihanalizei. ci 0 reactualizare (a experientelor ~i trairilor emotionale din timpul copilariei) declan~ata ~i favorizata de contextul psihoterapiei. S. transferul nu mai este considerat 0 repetirie. Cheie de bolta a psihanalizei. In cadrul psihanalizei. In psihanaliza. atitudini. L.a. . Freud: . in toate rclatiile sale in cursul existentei. prin aceste manifestari transferentiale se reactualizeaza dorinte incon~tiente ale pacientului in cadml curei psihanalitice. Freud. In conseeinta. Relatia transferentiaHi in psihanaliza: transfer.!.6. 1100). 1340) eu privire la persoana terapeutului. Losson. imbogatindu-~i continutul. interpretat ~i acreditat cu un semnificativ potential terapeutic de insu~i fondatoml psihanalizei. dar mai ales de prezenta ~i rolu1 psihoterapeutului. in relatia transferentiala terapeutul nu trebuie sa antreneze propriile sale sentimente. contratransfer. 1958. in cadml unui model relational pe careficcarepacient are tendinta de a-I reproduce. nevroza de transfer. terapeutul trebuie sa adopte recomandarile deosebit de actuale ale lui S. p. Definit in sens general ca ansamblul sentimentelor. ea ~idistorsiuni irationale care apar din abisurile ineon~tiente ale paeientului" (R. transfeml constituie "principalul cadm de referinta pentru interpretare" (Ibidem). valori ~i viata personala. oprindu-l astfel pe terapeut sa ofere pacientului dragostea la care acesta aspira in mod necesar" (S. Freud.

Analiza transferului constituie esenta psihanalizei. pacientii i~i inlatura solutiile nevrotiee (pana atunei adoptate) ~il~i rescriu autobiografiile pe terenul eliberat de eonfliete ~i tensiuni psihice. .sa frustreze in mod constant ~i sa evite gratificarea dorin~elor paeientului. ilustrate prin punerea la distanta a pacientului. 250 t I . problemele trecutului sunt reelaborate. In aeeasta privinta trebuie subliniat faptul ea elucidarea deliberata a reactii10r de transfer provoaea in mod inevitabil rezistente din partea pacientului. atacuri sadice subtile. .t al prezentului. in mod categoric. incat sa reziste la frustrarea rezultata din confruntarea cu neutralitatea terapeutului. diferit ca forma de manifestarea de la un analist la altul.cand considera ca 0 astfel de regresie nu va afecta capacitatea pacientului de testare a realitatii. dar aceastea vor trebui invinse ca parte a tratamentului. Fapt psihic real. Prin interpretarea sistematica a acestor complexe fenomene de transfer. con~tiente ~i incon~tiente. Un eontratransfer accentuat este interpretat ca un semn de nevroza a terapeutului.terapeutul trebuie: .sa se supuna unei autoanalize sau chiar analize pentru a elimina acest impediment din munea sa. recunoa~terea ~i interpretarea lui prin intermediul reactiilor de tip transferentia1 ~i al sentill1entelor rezultate din interactiunea cu analistul conduc procesul analitic spre ultima sa faza. ~i anume: . impresia de omnipotentii. paeientul este eonfruntat cu suferinta sentimentelor sale respinse ~i i se cere sa se oeupe de aeeste sentimente. nepasional. Privarea produsa de interpretarea transferului are ca rezultat diminuarea gratificarii din relatia obieetuala infantila. eu cat pozitia reflexiva ~i ambigua a terapeutului in contextul ~edin~elor regulate de analiza accentueaza procesul transferential ~i intensitatea sentimentelor pacientului. Tocmai de aceea. oglinda rece a sentimentelor pacientului. contratransferul se traduce nu numai prin sentimente. induse terapeutului prin (sau ca raspuns la) transferul pacientului. In sens general. . sa gandeasca asupra lor. in timp ce transferul este apreeiat ea instrument major al analizei. un observator deliberat. La rfmdul sau. retrairea trecutului in acest conte:-. in functie de structura personalitatii sale ~i de fenomenologia transferentiala. Contratransferul (analistului) este un proces incon~tient ce raspunde transferului pacientului. pentru ea aeesta sa-~i poata indeplini aetivitatea terapeutidi. Rcaduccrea trecutului in prczentul analitic. contratransferul constituie ansamblul sentimentelor ~i atitudinilor.sa renunte la pacient. In aceasta faza a interpretarilor. gasindu-li-se solutii mai adaptative. terapeutul poate ineuraja aeeste sentimente numai in anumite cireumstante. Aceasta cu atat mai mult.cand alianta terapeutica este suficient de consolidata. in conditiile unui contratransfer eVIDent.fundamentale fa~a de analist. dar ~i ca principalul sau obstacol. ei ~iprin atitudini antiterapeutice.sa ramana relativ indepi'irtat ~i anonim. terapeutul trebuie: .

515). "care devine in mod temporar problema cca mai importanta a vietii pacientului. este favorizatii de conditiile tchnice ale terapiei analitice. Spre deosebire de relatiile de transfer evanescente. p. recomandata intotdeauna de teoria psihanalitica.'1eoridecat sotia sau capilul" (R. Conform unui vechi aforism. terapeutu1 concentrilndu-se numai asupra re1atari1orpacientu1ui. . 1988. analiza interminabiHi este eonsiderata ea 0 rezistenta Ia (fata de) luarea de cuno~tinta asupra existentei conflictelor de baza. este impusa actualmente de reeva1uarea fenomenelor contratransferentia1e. se considera ca numai 5% dintre pacientii recomandati pentru 251 . Losson. unii anali~ti au in vedere a forma accentuata a fenomenului ~i vorbesc de retdiirea completa a trecutului in prezent. 1342). Necesitatea ca analistul sa fie el insu~i analizat in prea1abil are in vedere: . prin care pacientul reactualizeaza aspecte ale trecutului sau. oridt de completa ar fi retrairea trecutului. Totu~i. . nevroza de transfer i~i anunta cxistenta printr-o crc~tcrc a intcrcsului ~i prcocupari1or rata de analiza.Idea1u1neutra1iHitii binevoitoare. In orice caz. L. in timp ce interpretarea. veritabila exacerbare a fenomenelor transferentiale. P. Analiza interminabiHi are in vedere refuzul pacientului de a renunta la beneficiile secundare pe care Ie ocazioneaza existenta nevrozei de transfer. care in opinia noastra constituie regula de aur a psihanalizei. Ca ~i anxietatea excesiva provocata de interpretarile ana1istului. p. seop final al terapiei analitice. dar intense ~i foca1izate asupra terapeutului.0 mai buna intelegere a proceselor incon~tiente ale pacientului. denumita"nevroza regresiva de transfer" (R. repudiaza orice manifestare contratransferentiala. care sunt destul de bolnavi ea sa aiba nevoie de ea ~i care sunt sufieient de sanato~i ca sa 0 poam to1era. Consideram insa ca. indicapile pentru psihanaIiza constituie un subieet de eontroversa pentru speeiali~ti. numai piesa este aceea~i. psihanaliza constituie abordarea de electie pentru 0 categorie limtata de pacienti. Stewart. nevroza de transfer este aldituita dintr-un set de transferuri oarecum variabile. Indicatiile ~i contraindicapile psihanalizei.grija ca propriile sale afecte sa nu interfereze cu ace lea ale pacientului. ea ~i ca~tigarea unei autonomii fata de acesta ~ifati de ceea ce reprezinta el. 1984. unii recomandand restrangerea ei. montarea ~i regia sunt eu totul noi. in timp ee a1tii0 considera utila pentru categorii nosografiee mai largi. mai importantii ll. Aceasta constituie faza finaHi a terapiei. Psihanaliza didactica. Sub aspect clinic.cre~terea competentei terapeutu1ui in rea1izarea interpretarilor. care perrnite deseori schimbari structurale importante. In stransa legatura eu se1eetia. S.7. 1985. Nevroza de transfer. 5. in u1timii ani s-a dezvoltat 0 noua conceptie asupra fenomenu1ui contratransferential a carui analiza "silentioasa ~i necomunicata pacientului" (J. Wallerstein. Rezolvarea nevrozei de transfer. eonsta in luarea la cun~9tinta de catre pacient a 1egaturilor nevrotiee care il ata~au de terapeut. Sub acest aspect. 1100) va constitui cheia intelegerii transferului. ce trebuie evitata in mod necesar. in nevroza de transfer. p.

1963. J... 125131. in: "Analele Universitatii Bucure~ti. A. Jason Aronson. Breuer.. 305-318. C. Chessick. 1973. Lindzey. Adolescentii # transfer. 1925. p.22. T. 1960. Les mecanismes psychiques des phenomenes histeriques. Ionescu. rejlexions on theory and research methodology. cu pericolul aparitiei unor pulsiuni suicidare ori a unor stari regresive sau dezvoltari psihotice.18.". Ionescu. 1974. in: "Etudes des l'histerie". Psychology and psychosomatic illness.481-494. Bibliografie Achaintre. Baltimore. G. Gaetan Morin.. p. F. G. Sadock.. p. p. L. Contraindicatiile psihanalizei au in vedere afectiuni psihice severe cum sunt psihoze1e. C. S.. New York.. De asemenea. Aricti. Ed. Psihoterapiile condifionarii .).. in: The Complete Psychological Works. 106-111. in: Psychotherapy and Psychosomatics. ca ~i la tulburari nevrotice: anxioase. Technique. Neurochir. Montreal. Hogarth Press. -P. London. in: Handbook of psychiatry. Guyotat.23. ed. Freud. 1-13. Specific vs. 133-151.. France. Theformal characteristics of therapeutic insight. in: Psichiatrie Clinique: approche bio-psicho-sociale (p. London. Cambridge. IllIroduction a la psychanalyse. Ludwig. Presse Univ. p. 509-621. IV (H. AM. Palis. Nancy.. 1985. Payot. Williams Wilkins.. Charles Thomas. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry..6. p.. 1958. p. Neurochir. Sarwer-Foner. Eds. New York. The Dynamic of Psychiatric Drug Therapy. S. Grunberg.p. P. Psihiat. Astfel. 1967. Psychoanalysis and Psychoanalytic Psychotherapy. Grunberg.. I. eds. in: "Neurol. Gaetan Morin. London. in: "Neurol. Lalonde. Psychotherapy. Theory. F. P. Masson.. 1972. Psihologie". p. J. Ionescu. Russel. H. G.replica moderna a psihanalizei clasice. Psychanalyse. 1957. S. nonspecific factors in psychotherapy and the problem of control. obsesionale. Psychoter. Psychiat.. Psihoterapia prin decondifionare.psihanaliza sau care 0 solicita sunt ~i indicati pentru a 0 urma.26. Montreal. in: Psychiatrie Clinique: approche bio-psycho-sociale (P. Kaplan.24. 1094-1109. in: "Confrontations Psychiatriques". Foundements de la Psychotherapie. 393-401... Introduction alL'(: aspects actuels de la psychotherapie. PsychoanaZvtic Psychotherapy. Paris. F. The neuroses and personality disorders (G. I1leories of Personality. Jouro. J. Hall. New York. Paris. Hersov. 1988.. indicatiile psihanalizei se limiteaza la tulburilri reactive acute ~i situationale. Springfield. New York.20.. G. New York. Interpretation of Schizophrenia. p. R. Rosen. Lalonde. 1986. G. l3alvet. 252 .. Basic Books. 1973. N. R. 1988. Stewart. 85-171.. Hogarth Press.".22. Freud. Psihiat. Freud. 1331-1365. 1972. Papers on Technique. BrunnerMazel.). Cambridge University Press.). 1983. 1. 1979. p. Freud. Swift. R.. J. p. tulburari de personalitate ~i tulburari de converSle.). p. fobice. 1970. Paolino.1. Paris. pe care efortul cerut de psihanaliza in sine ii poate dezorganiza psihic. Nemiah. Direct psychoanalysis. p. Losson. 718. S. London.". 1981. 23-27. IV. Peliser. L. In cadrul indicatiilor relative se lnscriu tulburarile psihosomatice eu componenta nevrotica severa.". 1078-1093. The psychology of the dream-processes. 1958. in: "Arch. J. aplicarea principii/or condifionarii $i ale teoriei invafarii in tratamentul psihologic al sttirilor nevrotice. New York. care impun tratament psihofarmacologic. The Technique and Practice of Intensive Psychotherapy. Actualites de therapelltiqlle psychiatrique. 1. Jr. Gen.. M. S. John Wiley. 1966. Therapeutic Relationship and Treatability. B. in: The Complete Psychological Works. sunt contraindicati pacientii cu 0 slaM forta a Ego-ului. in: "Handbook of Psychiatric Therapies". Science House. p. in: "Amer. 75-80. 1974. Strupp.

Churchill ~ . Studies (R. P. Kendel. K. Los Altos. '!.Vermeylen. Eds..Livingstone Individual Psychotherapy. France. 643-651. 253 - ~ . 129-149. H.. Les psychotherapies. S. H. Goldman. Walton. Zealley. 1973. Paris. E. Presse Univ. ed. Wallerstein.). R. A. Sivadon). In: Companion Psychiatric Edimburg. P. l. 1984. p. J. p. 1983. in: Review of General Psychiatry (H. Psychoanalysis and Long-Term Dinamic Psychotherapy. California. Lange Medical Publications.. Sivadon. in: Traite de psychologie medicale (Red.).. p. 514-522.

Un filon important al terapiei cognitive poate fi regasit in filosofia fenomenologidi ~i. inalt validata ~i larg adoptata de catre c1inicieni. Terapia cognitiva. Aceasta se datore~te faptului ca stimulii cu care suntem in mod obi~nuit confruntati sunt imediat organizati ~i conceptualizati in 255 . 1. in fond. ca ~i cum rostul ei ca metoda terapeutica nu este acela de a Ie ilustra in practidi. care considera ca fiecare ins prezinta 0 (~i "traie~te intr-o") conceptie proprie despre lumea obiectiva. teoretic fundamentata. Alt izvor de inspiratie al terapiei cognitive poate fi regasit in psihanaliza ~i in primul rand in psihologia lui A. de a arata limitele lor in plan aplicativ. ci. terapia cognitiva acrediteazii importal/fa luciditii!ii con~tiin!ei. ci de judecata noastra asupra acelei situatii sau acelui fenomen.. care cauta sa 0 extinda dincolo de domeniile bolilor depresive pentru care a fost acreditata. terapia cognitiva a preluat din filosofia stoicilor. dimpatriv5. terapia cognitiva se instituie ca 0 replica negativa a acestora. dincolo de aeeasta. numai ramura optimista a acesteia ~ia dezvoltat ideea conform ciireia durerea ~isuferinta prilejuite de un eveniment nu sunt. Aflandu-~i sorgintea in anumite curente filosotice ~ipsihologice. eel care a subliniat importanta semnificatiilor pe care oamenii Ie acorda faptelor ~ievenimentelor. Izvoare teoretice ale terapiei cognitive. la Epictet. Adler. mai ales daca acestea sunt negative. De fapt. cea mai noua metoda de tratament psihologic. determinate de acesta. oamenii nu sunt determinati de lucruri. inseamna ca judecata ~i implicit semnificatia ei negativa au determinat tulburarea afectiva.CapitolulX TERAPIA COGNITrv A Antitezii terapeutica fa!ii de abordarea psihana/iticii. ignorand rolul afectului ~i al incon~tientului. ajudecii!ii ~i a capacitii!ii de testare a realitiifii. Epictet considera ca. in fond. dupa care un rol central in determinarea comportamentului revine conceptiei insului despre sine ~i lume. Expresie a subiectivismului din filosofia antica. ci de judecata persoanei respective asupra evenimentului implicat. judecata care poate fi corectata. Dar daca suferinta nu este determinata de situatia sau fenomenul negativ care a precedat-o. in filosofia stoicilor greei. este toto data cea mai elaborata. intrucat "sta in puterea omului sa elimine acest mod de a gandi". ci de interpretarea pe care ei le-o confera acestora: Acest punet de vedere se inscria in altul mai general... -.

mai precis spus.Sa aplice solutia respectiva ~isa evalueze rezultatele obtinute. ceea ce constituie. ca ~i dezvoltarea abilitati10r ~i capaciUitilor ~i strategiilor de 'invatare. in acela~i timp. psihanaliza postuleaza faptul ca traumele afective stau la baza manifesrurilor psihopatologice. La randul ei. 'inalt investite de psihoterapiile dinamice. Psihologia cognitivista neaga insa psihanaliza intrucat aceasta.de a face fata (coping skiHs development) unar situatii noi sau solicitante. terapeutulintreprinde psihagogie. unii reprezentanti ai acestui curcnt postulcaza faptul ca tulburarile mintale rezulta din incapacitatea insului: . al cognitiei. Ca 0 consecinta a acestei axiome. . respectiv manifestarilor dispozitiei. . acordam acestor stimuli un sens. persoane diferite raspund in mod diferit. actiunea de rezolvare a problemelor. respectiv de adaptare la noua situatie. un prim pas spre vindecare. care presupune distantarea. din perspectiva terapiei cognitive.de a rezolva prablemele (problem solving) cu care este confruntat. 'in fond. Dadi terapia cognitiva este 'in mare masura validata ~i p~ate fi.sa-i gaseasca anumite solutii posibile de rezolvare. apreciindu-le oportunitatea.sa supuna aceste solutii imaginatiei ~i gi'mdirii sale. . Pe un plan mai general. terapia cognitiva acrediteaza roluljudecatii. atribuie incon~tientului un rol determinant 'in geneza tulburarilor psihice. cat o ~i 'in acela al terapiei. In stare de sanatate sau boala. Numai analiza "la rece". Meichenbaum. un construct necesar care ne permite a raspunde de ce fata de acela~i eveniment sau serie de evenimente.in clinica. In locul afectului ~i incon~tientului. . 0 veritabila Pomind de la aceste premise etiopatogenice. ofera posibilitatea gasirii solutiilor optime. nu credem ca 'incercarea psihologiei cognitiviste de a descifra patogenia bolilor sau a tulburarilor psihice ar putea fi validata. verificarii lor. premisa acestei rezolvari. consta 'intr-o anumita dezimplicare ~i distantare fata de situatia respectiva. . metoda de a face fata unor situatii noi are la baza tehnica " de inoculare contra stresului" (D. alluciditatii con~tientei ~i al capacitatii de testare a realitatii. mai ales cand de se refera la 256 . Astfel. empiric acceptate dar nevalidate. .sa aleaga 0 solutie pe care 0 considera cea mai buna. care a 'incercat 0 aplicare a teoriilor sale atat'in domeniul etiopatogeniei.mintea noastra. 1985). alta sursa de inspiratie pentru terapia cognitiva a constituit-o psihologia cognitivisUi. Aceasta "reprezentare construita" a realiHitii obiective a fost denumita "camp fenomenologic". Aceasta pome~te de la premisa di anumite ganduri provoaca in mod necesar a stare afectiva negativa. ca ~i curentele psihologice adiacente. respectiv 0 pedagogie medicala prin care pacientul: . 'in functie de propriile noastre experiente anterioare care sunt foarte personale. In plus. ignorand rolul judecatii ~i.sa caute a stabili conditiile concrete in vederea punerii in practica a solutiei alese. Totu~i. prezentam unele asertiuni ale cognitivismului 'inpsihopatologic. aplicaW. cu relativ succes.trebuie sa identifice problema invocata drept cauza a tulburarii. majoritatea metodelor de psihoterapie se adreseaza starilor afective.

0 terapie psihologica care. predominant cauzale cu tulburarea depresiva. Pomind de la acestc premise tcoreticc. resemnarea ~i altele sunt 0 expresie a distorsiunilor cognitive. pe baza acesteia. in con~tiinta pacientilor sai. terapeutul Ii propune pacientului mijloace de control al gandirii ~i chiar metode de relaxare. culpabilitatea. cu anticipa~ie. in mod automat. 257 :\1 J •• . manifestarile depresive sunt consecinte ale distorsiuniijudecatilor insului asupra evenime~telor ~i situa~iilor psihostresante. retragerea. J. ulterior. In vederea atingerii acestui scop. T. p. Astfel. promotorii acestei noi metode de psihoterapie ipostaziaza factorii cognitivi ca esentiali in bolile depresive. Aceasta constatare I-a dcterminat pe A. din perspectiva teoriei cognitive. In mod sintetic. Dimpotriva. In astfel de situa~ii. iar acestea. ca starea afectiva negativa. (1977 ~i 1983). terapeutul 11 inva~a ~i 11 antreneaza pe pacient sa disocieze reac~ia emotionala de sit1J. 1979. Beck et al. precum ~i de c~itrenumero~i alti clinicieni. ci de a realiza un "recul". 0 legatura intre formuHirile lor cognitive anterioare ~i efectele asociate acestor cognitii. abordarea cognitiva este axata pe analiza realitiitii printr-o metoda empirica. in starea de tensiune afectiva. propria sa valoare. "constructiile negative ale pacientului cu privire la realitate sunt postulate ea prima veriga in lantul simptomelor" (A. nn fac niei 0 autoevaluare spontana a proeeselor lor cognitive. simptomele pacientului depresiv. 0 distan~are care-i confera totodata un anumit grad de eliberare de sub influenta implidlrii in situa~ie ca ~i de eliberare din starea emotional a negativa. Astfel. In consecinta. conform careia pacientul substituie convingerilor sale pe cele ale terapeutului. Rush et al. Beck (1976 ~i 1979) a elaborat 0 teorie structurata ~i comprchensiva asupra depresiei ~i. A.I I . T.. tehnica "inocularii contra stresului" consta in antrenamentul de a nu raspunde imediat. constituie fenomene clinice aflate in relatii complexe. cautand sa se autosugestioneze. T. terapeutul 11 ajuta pe pacient sa stabiieasca. liste de raspunsuri cognitive. ceea ce il determina pe pacient sa i~i verifice gandirea in mod con~tient ~i sa relativizeze consecintele anticipate asupra unor situatii stresante din mediu. unui stimul afectogen din me diu.a~ie. pacientii desta~oara in mod voluntar un monolog paralel eu ceea ee Ii raportau psihotcrapcutului. Beck sa incerce a stabili. Terapia cognitiva initiata de A. ei eoncentrandu-se asupra fantasmelor pe care Ie dezvoJUi. Altfel spus. in timp ce fenomenele afective sunt considerate ca secundare ~i derivate din aceste cognitii distorsionate. urmand 0 ". A. pentru a putea demonstra ca la depresivi anumite asociatii de idei dau na~tere unor afecte disproprotionate de continutullor. antrenandu-l totodata sa se destinda cand este cuprins de tensiunea starii depresive. Beck a constatat ca pacientii aflati in psihanaliza nu sunt incurajati sa analizeze con~inutul manifest al eognitiilor lor. T.-anied didactidi. T. la randullor. Psihanalist in prima parte a carierei sale.Datorita acestui fapt. sau pun in discu~ie stima de sine. a fost edificata in mod operational de A. Astfel. 19). Beck nu se bazeaza pe gandirea pozitiva (positive thinking).

1984) principalele sale categorii. nu putem adera la gradul extrem de ambiguitate prezentat de unele definitii ale notiunii care. cognitiile sunt definite ca "imagini mentale sau continut mental verbal care se afla In con~tiinta pacientului" . 2. de a pune problemele sau de a interpreta faptele. evenimente ~i procese cognitive care sunt descrise astfel: .structurile cognitive sunt entitati specific-organizate care cuprind cuno~tintele unui ins despre sine ~i despre lume. definitiei " . ignorand caracterullor distorsionat. a unui mod de a vedea situa~iile. .. ca ~i elementele la care se refera aceashi noua notiune. element primar ~icentral al teoriei ~i al terapiei cognitive Neologism care nu ~i-a gasit In acest moment al introducerii sale In limba romana un sinonim. R.1. procesele cognitive: a) indica modulin care structurile cognitive de profunzime sunt transpuse in structuri de suprafata. Asupra acceptiunii notiunii de cognitie. de eventuala cristalizare a teoriei ~i terapiei cognitive acordam 0 mai larga acceptiune notiunii de cognitie. Pentru a evita ambiguiUiti ~i confuzii asupra notiunii de cognitie. dupa cum se va constata imediat.procesele cognitive explica structurile ~ievenimentele cognitive. se descriu structuri de suprafata. Pe de alta parte. 9i structuri de profunzime. imagini ~i monologuri nonverbale pe care persoana Ie dezvoltii in timpul episodului depresiv. 114). dupa cum b) explica modul de elaborare a evenimentelor cognitive de ditre structurile cognitive. intr-atat Incat sa-ti poti concentra atcntia asupra ei" (J. 105). p. Rush. 258 .. pentru a putea Intelege mai bine notele susceptibile in compunerea sa. cognitia are semnficatia unui ansamblu de concepte sau a unci conceptii. Este ca ~i cum eel care prezinta 0 opinie eronata (asupra unui fapt) nu ar av~a 0 gre~eala de judecata. In mod sintetic apreciate ca "idei automate". 1986. L. Evitand un comentariu seIIlilsiologic. ci 0 tulburare de con~tiinta. cognitia este definita ca "0 idee sau 0 imagine vizuaHi de care nu e~ti probabil con~tient. astfel. redam (dupa s. p. D. Cottraux. nu putem renunta Insa la sublinierea: a) confuziei pe care 0 fac autorii Intre "imaginea vizuala ~i imaginea mental a. Collet. care corespund sistemelor de semnificatii. care se refera la ceea ce este gandit sau comunicat. 1983. persoanele cu cognitii distorsionate sunt pe deplin con~tiente de veridicitatea acestor cognitii. In aceasta perioada de decantare. ~i "reprezinta ceea ce gande~te pacientulin situatie" (A.2. exprima 0 disolutie semantica. si . Hollon ~i M. J. pe de 0 parte. .evenimentele cognitive constau in ganduri. . In mod deliberat. Intr-o astfelde acceptiune. ~i b) caracterului "probabil con~tient" al cognitiei prin care autorii confunda caracterul eronat al cognitiei cu caracterul ei con~tientizat. Kriss. acestea se refera la structuri. fapt cu atat mai surprinzator cu cat. ca ~i autoverbalizarile ~i imaginile mentale corspunzatoare acestora. In opinia noastra. Cognipa.

ci se alia intr-o stare de eroare cognitiva. in ultimele doua decenii. prin confruntarea cu probelemele care apar in fata.1. Din aceasta perspeetiva. Aceasta fiind implicata in patogenie. De fapt se considera ca in toate fonnele de psihoterapie exista 0 dimensiune cognitiva con~tienta ce poate fi mai mult sau mai putin valorizata. i Conform modului cognitiv -de-abordare a etiopatogenieitulbm-ariIof psihice. considerandu-se ca este imposibil a coneepe ~i intelege omul :rara aceasta dimensiune cognitiva. pacientul nevrotic nu poam in fundal 0 tulburare emotional a.2. el poate elabora 0 interpretare eronata asupra realiHitii. De fapt. odata eu dezvoltarea teoriilor personalitatii. imaginea de sine. insul actioneaza asupra mediului prin eeeace este el: eu aehizitiile sale. problemele insului sunt seeundare acestor distorsionari ale realitatii. analizate din perspectiva tulburarii depresive. 1983). trebuie avuUi in vedere ~i considerata ca un obiectiv in psihoterapie. relatia . in functie de continutul ~iobiectivele metodei de abordare terapeutica. Prin aeeasta monitorizare a ambiantei se dezvolta ceea ce Platon denumea un "dialog interior". 3.2. 3. bazate pe premise false. au in vedere triada cognitiva. eu experinta (traita a) relatiilor sale parentale. scheme1e ~i distorsiunile cognitive. S-a argumentat astfe! ca in interactiunea cu ambianta se eonstituie nu numai experienta. achizitionate in timpul dezvoltarii cognitive. ea ~iprin analiza solutii1or pe care ~i Ie propune rezolvarii problemelor. Structura teoriei cognitive si . incat poate influenta paradigmele de analiza a realiUitii (prin excIuderea sistematica a anumitor date). V. Guidano ~i G. proiectia sinelui in vii tor etc. Din perspectiva teoriei cognitive se considera ca omu1 participa 1a dezvoltarea sa prin explorarea lumii inconjuratoare. s-a subliniat di mai multe fatete ale psihismului uman au in vedere aspecte cognitive ca stima de sine. ceea ce antreneaza aparitia la capil a unui proces de gandire eronat. Elementele esentiale ale teoriei cognitive. ConsUi in anumite pattern-uri de gandire care il determina pe cel in cauza sa-~i aprecieze situatia ca ~i propria sa personalitate ~i posibiliHiti1e sale in termeni negativi.. Implicarea cognitiei in psihologie ~i in psihopato1ogie. identificarea. 259 J . edueatia parentala este atat de puternie strueturata. Dadi eel in cauza analizeaza prin aceasta grija construita pe baza experientelor sale negative. Liotti. La randul sau. ei cu patogenia tulbudirii depresive . Triada cognitivii. afectiva (cum considera psihanaliza). eu nivelul sau de maturizare. ei ~i eunoa~terea de sine ~i chiar stima de sine. Este reevaluata astfel 0 mai veehe eoneeptie asupra fiintei umane care devine "un explorator activ allumii sale" (F. Deseori. susceptibila sa dezvolte in mod secundar tulburari afective. traite in timpul dezvoltarii sale cognitive.

Rush. indezirabil ~i. M. I. care 11condamna in mod inexorabilla infnlngere. schemele cognitive au primit ~i 0 aHa acceptiune.Cu alte euvinte. Astfel: • cognipile negative fa~a de sine. pacientul decupand astfel faptele.cognipile negative fata de lume sau evaluarea negativa a mediului (helplessness) au in vedere tendinta paeientului de a percepe ~i trai lumea ca suprasolicitanta. schemele cognitive devin astfel "pattern-uri cognitive stabile. inapt. 1983. . ca un loc al infrangerilor. impiedicand paeientul in stabilirea unei relatii adecvate cu ambianta. pacientul dezvolW. Astfel. 105).2. conform careia experienta este privita din perspectiva unei dihotomii morale fica alb sau negru. 1983. defetista ~i ideatie suicidara. . Relativ recent. anxiogene. M. Beck. P. uneori 0 atitudine pesimista . T. 3. respectiv evaluarea ncgativa a viitorului (hopelessness). De fapt. destinate qecuiui. pe baza dirora interactiunile eu mediul sunt prost construite. 1979. 13). respectiv autoevaluarea negativa (worthlessness) structureaza a conceptie negativa a pacientului eu privire la sine. "este 0 tendinta de a experimenta lumea ca negativ:l. Gotlieb. T.cognipile rata de viitor. Beck. desigur. Shea. Schemcie cognitive. schemele cognitive sunt susceptibile sa explice reactiile ~i atitudinile diferite fata de evenimente similare. indit ele sa eorespunda expectatiilor sale negative" CA. schemele cognitive sunt reprezentari stabile organizate in cursul vietii. Notiunea de schema cognitiva a fost utilizata de catre A. p. C. T. ostila. p. H. p. epuizanta. Coyne. instituite ca moduri de organizare ~i interpretare a experientei. vizeaza expectatii univoc negative. p. iMrangerii ~i anularii. pacientul poate devlolta uneori 0 stare paranoida congruent:l cu. in care este de a~teptat e~ecul ~i pedeapsa" (A. Beck pentru a pute:l explica tcndinta pacicntului depresiv de a se mentine In atituJini de[diste.dispozitia ~i autodevalori:zarea sa. A. care ofera 0 baza "pentn! screening-ul. Hirschfeld. 1985. In situatii de viata care nu sunt concordante cu dispozitia sanegativa. diferentierea ~i eodifiearea stimulilor din mediu care actioneaza asupra persoanei" (J. 473). in consecinta. Din perspectiva pacientului. 1985. In ansamblu. Totodata. incapabil de a-~i atinge scopurile. tara 260 . 817). de lume ~i de viitorul personal. triada eognitiva eonsta intr-un ansamblul de conceptii ~i atitudini negative fata de sine. Edificate pe baza experientei treeute. umilitoarc ~i punitive. simtindu-se respins. 1433). tran~ante ~i net delimitate. "schemele cognitive sunt valori sau notiuni care deriva din experiente1e sale precare de viata ~i care stau la baza pattern-urilor de gandire moment cu moment" (A. prin care persoana depresiva interpreteaza experienta actuala" (R. schemele perceptive distorsioneaza experienta. p. triada cognitivil se manifestil prin "pereeptii ~i interpretari cronatc. in virtutea careia se autoapreciaza ca inadecvat. T. SllntdeFivat~QiI1 gfrndirea stereotipa apacientului ~i din pattern-mile sale eomportamentale.

prin aceastli noua definire a schemelor cognitive. Pinard. Subliniem totodata faptul di. dar apar in cursu psihoterapiei. p. Beck. in structurarea lor ulterioara. D.3. p. 'in privinta genezei schemel or cognitive. Dupa cum se va putea constata ulterior.inferenfa arbitrara. disfunctiile cognitive scapa examenului clinic de rutina al pacientului. care consta 'in elaborarea unei concluzii pe baza unor infonnatii ori date inadecvate sau improprii. pacientul depresiv percepe factori situationali specifici. ca imperative categorice care nu pennit optiuni. ori complet rai" (A. astfel'incat depresivul se concentreaza asupra unui detaliu negativ. Totodata. Variabile de la un ins la altul. schemelc cognitive pot fi reactivate in cursul vietii adulte prin "experiente specifice". 1163). de paradigme de interpretare a realiUitii parentale. inferenta arbitrara realizeaza 0 structurare negativa a raspunsurilor. p. 1433). Printre cele mai frecvente disfunctii cognitive care contribuie la interpretarea eronata a infonnatlei ~i la perturbarea procesului decizional mentionam: . Un alt element nou introdus 'incontinutul notiunii de schema cognitiva este caracterul sau intern ~i tacit (silent assumptions). caracteristice persoanelor depresive. scheme1e cognitive depind. scotomizand sau minimalizand contextul. datorita acestor scheme cognitive pacientul este impiedicat sa ajunga la concluzii obiective.nuante de gri. cu toate ca. in functie de schemele ~irespectiv de ipotezele cognitive subiacente. I -~ . Disfunctiile cognitive sunt considerate ca "nudeu al depresiei" (A. care reflecta selectarea ~iextragerea unui detaliu. care exprima totul confonn unui 261 . dihotomki'i. T. Disfuncfiile sau distorsiunHc cognitive. persistiind in comportamentele sale autodestructive. iar "modificarile afective ~i fizice. bipolara. 1988. teoria cognitivista aduce un argument psihanalizei prin faptul cii postuleaza ca punct de plecare al acestora experientele negative din copilaria pacientului. Cll ignorarea aspectelor generale ale situatiei.gandirea absolutista. p. sau ca expectatii dupa care oamenii sunt ori complet buni. fonnand grila de interpretare a evenimentelor" (G. disfunctiile cognitive constau intr-un mod particular de interpretare a realiUitii. 1433). se poate considera efi. 1985. Totodata. ca ~i alte trasaturi asociate ale depresiei. Beck. T. cel putin partial. dimensioneaza ~i clasifica evenimentele vietii cotidiene" (Ibidem). 1164). schemele cognitive sunt "principii organizatoare ale stimulilor care pennit structurarea realitatii percepute ~i fonneaza un discurs interior care califidi. D. autorul nu face altceva dedit sa introduca 'in structura lor aspecte ale gfmdirii dihotomice. schemele cognitive sunt "relativ stabile ~i neverbalizate. Fara indoiaHi. Astfel. 1985. Denumite ~i "erori sistematice ale procesului de giindire" (G. ansamblul. sunt consecinte ale disfunctiilor cognitive" (Ibidem). . 1988. 3. ca ~i in psihanaiiza. Pinard.ansamblul situatiei este pozitiv. De asemenea. conform sensibilitlitii sale idiosincratice.abstracpa selectiva sau abstracpa specifica. spre deosebire de abstractia selectiva care ilustreaza 0 "structurare negativa" a stimulilor. cu alte cuvinte.

nu se bazeaza pe studii care sa Ie confere nota de validitate necesara unor elemente ~tiintific acreditate. In esenta. eventual. eu toate di prezinta un grad inalt de plauzibilitate. stari de umilire ~i disperare. in perspectiva. informatiile sunt c1asate conform unei dihotomii taxinomice: bun/rau. evolutia negativa a tulburarii depresive. succes/ e~ec. a schemelor ~i a disfunqiilor cognitive ale pacientului care incearca sa Ie inHiture sub indrumarea terapeutului. suprageneralizarea exprima 0 convingere global a. bazata pe un eveniment particular. I'm a flop"). ci. Pe de alta parte. desigur. 4. prin confruntare cu realitatea. dc cele mai muIte ori imaginare. ScopuI terapiei cognitive consta. totodata. nu au 0 1egatura cauzaHi. in inlaturarea tulburarii depresiveprintrun demers psihagogic prin care pacientul este ajutat in: 262 .principiu absolutist. generala. sunt un ratat" ("IfI'm not the top. ca urmare a unor presupuse atitudini critice sau rejectante din partca cc1orla1ti. terapia cognitiva vizeaza modificarea stilului particular de gfmdire al pacientului. .sau subevaluarea semnificatiei unui evenimentparticular. . sau in tcndinta de a elabora judecati extreme referitoare la 0 anumita situatie. care este ilustrata prin convingerea pacientului ca valoarea sa ar depinde de opinia ceiorlaiti despre el. anumite aspecte cognitiviste par artificial implicate in patogenia tulburarilor depresive.asumarea unei responsabilita!ii excesive. de asemenea . Consideram ca aceste disfunctii cognitive (in fond veritabili factori ai teoriei cognitive). acceptare/respingere. de fapt. consta In dezvoltarea de sentimente si . constituind 0 expresie a "revolupei cognitive" la studiul psihopatologiei bolilor depresive. se exprima prin tcndinta de a atribui anumite evenimcnte negative unor erori sau deficiente personale. Structura terapiei cognitive ~iprocesul terapeutic Principiul terapiei cognitive are in vedere evidentierea cognitiilor negative. iar.personalizarea. _suprageneralizarea sau generalizarea eu dramatizare. tot aici poate fi inclus ~i fenomcnul "autoatribuirii" unor faptc sau~venimente negative. . ceea ce are drept consecinta imediata diminuarea stimei de sine. pe care 11orienteaza asupra con~tientizarii caracterului distorsionat ~ieronat al convingerilor sale ~iin evaluarea lor realism. care consta in tendinta autoatribuirii de semnificatii un or evenimentc sau situatii care. _ amplificarea e~ecurilor ~i minimalizarea succeselor. care consHi in supra. . care consta in elaborarea unor concluzii pe baza unei experiente insuficiente sau emiterea unor judecati sau predictii "[ondate pe un singur incident". :rara atenuare ~i lipsit de nuante intermediare: alb sau negru. totnl sau nimic: "Daea nu sunt in frunte. . . . contingenta cu persoana depresiva.atitudinea disfunc!ionala.evaluarea incorecta a unor situatii.

respectiv verificarea validitatii acestor ganduri. consta in examinarea de catre terapeut ~i pacient a gandurilor exageratesau inadecvate pentru ca.testa rea ganduriIor automate. ~i testarea ipotezelor eronate. tocmai de aceea terapeutul ajuta pacientul sa realizeze un mod mai obiectiv de asumare a responsabilitatilor depresiogene prin utilizarea te. respectiv a cognitiilor care apar intercalate illtre evenimentele externe ~i reactia emotional a a insului.reducerea aprehensiunilor catastrofice. care orienteaza viata pacientului. .dezvoltarea realiste. i se cere pacientului sa cuantifice procentajul de blam pe care ar trebui realmente sa ~i-l atribuie. actiune prin care se evidentiaza anumite pattern-uri ideative constante ce reprezinta reguli sau ipoteze generale. are lac 0 reducere a convingerilor acestuia asupra anticiparilor catastrofice. este 0 tehnica prin care i se cere pacientului sa faca predictii scrise asupra diferitelor situatii ~i evenimente. elaborarea de catre terapeut a unor explicatii alternative constituie un procedeu suplimentar de a submina gandurile automate ~i diMorsionate ale pacientului.•. pe baza gandirii sale dihotomice. care se deruleaza in lcgatura cu anurnite evenimente sau activitati. terapeutul.. in final. ajungandu-se astfella un "dosar al datelor predictive pentru evenimente catastrofice".1. se constata astfelln mod concret ca. Principalele tehnici ale terapiei cognitive. . .identificarea . nonadaptative.decentrarea are In vedere modificarea personalizarii evenimentelor negative.identificarea . In acest scop se actioneaza asupra convingerii pacientului {conform careia el ar fi punctul 263 . dar mai ales vor infirma supozitiile eronate ale acestuia.. .schimbarea atribuirii responsabilitatii sau reatribuirea blamului. astfel. ~i testarea cognitiilor negative.identificarea ipotezelor maladaptative. situatii sau evenimente propriilor lor deficiente. ~i testarea unor scheme cognitive alternative mai flexibile ~i mai modului disfunctional de galldire. . consta in a-i cere pacientului sa argumenteze ~i sa apere acuratctca ~i vcridicitatca ipotezei emise. fapt susceptibil de a ameliora 4. poate recurge la experiente sau teste care vor confirma. este yorba de 0 "imagistica" sau de un dialog intern. acestea sa poata fi eliminate.hnicilOi de reatribuire. ajungand astfella un procent inferior fata de 100% pe care 11 obtinea inainte. care se antreneaza astfelin vederea schimbarii modului disfunctional al gandirii sale pnn: u . pe rnasura ce predictiile negative ale pacientului nu se confirma.identificarea gandurilor automate. care vrea sa creeze 0 bre~a in gandirea disfunctionala a pacientului. . . este impusa de tendinta depresivilor de a atribui consecintele negative ale unor fapte.analiza validitatii ipotezelor maladaptative. .schimbarea depresia.• Acestea au ill vedere 0 suita de acte intreprinse de terapeut in colaborare cu pacientul.

totodata. clarifica. prepararea mancarii etc.instnJ. .cautarea de solutii alternative il ajuUi pe pacient sa gaseasca explicatii rationale in fata evenimentelor negative. Ie apliea in aetivitatea terapeutica. culturale etc. adaptatc. totodata. activitatii fizice. terapeutuII~i exercita roluI directiv acceptand paradigma pacientului fata de care adopta 0 atitudine comprehensibila. . ale carei caracteristici pot fi sintetizate astfel: . chestioneaza. cumparaturi. notandu-se expectatiile sale de pe pozitia altei persoane care "ii ia locul". de~i au fast elaborate ~itestate tehnici pentru terapia cognitiva de grup..orientarea instructiva a procesului terapeutic. 4. . pacientul este invatat sa-.numarullimitat de ~edinte (10-20).abordarea directiva a pacientului de catre terapeut. pacientul continufmdu-~i singur activitatca terapeutica in vederea cre~terii autonomiei sale. Modul de ac!iune al terapiei cognitive.tchnicile de diversiune sunt aplicate in perioade deosebit de dificile pentm pacient ~i indud implementarea contactelor sociale. \ Tehnicile terapiei cognitive evoca prOpria structura a acestei metode de psihoterapie.caracaterul dinamie al stilului ~i arientarii terapeutului in functie de tabloul clinic ~i de starea pacientului. orienteaza. pentru diferite cognitii disfunctionalc.distantarea fata de situapile problematice poate fi realizata prin autoinregistrare. face demonstratii. trecand de la observarea comportamentului la analiza cognitiilor pentru a determina 0 modifieare a falselor postulate care stau la baza schemel or de gandire eronate. In aceasta privinta exista 0 divergenta a ipotezelor cercetatorilor ~i clinicienilor. . care stabile~te sarcini. care vor fi.axarea asupra falselor convingeri ~i erorilor cognitive. eIaboreaza ipoteze alternative ~i cognitii mai realiste. Ea este 0 metoda de psihoterapie individuala. recurgandu-se astfellajocul de rol. fapt ce permite pacientilor sa adopte puncte de vedere mai obiective asupra propriilor procese de gandire. identificabile clinic. ea devine progresiv interactiva. . . mai putin deprimante. .. prin care pacientul invata anumite tehnici ~i rationamente.de convergenta al situatiilor indezirabile). .2.i verifice conc!uziile inainte de a Ie accepta in mod automat ca univoc-indezirabile ~isa emita ipoteze diferite.. In esenta.orientarea asupra anumitor simptome specifice. . s~sceptibilc de a apare dupa inchcicrea proccsului tcrapeutic. -invatarea de gradul doi (deurerolearning) sau repetitia . ulterior. cognitiva consta in exersarea capaciUitii pacientului de a elabora raspunsuri rationale.irea increderii in sine. 264 . terapia cognitiva se instituie ca 0 metoda psihoterapeutica activa ~i (eel putin in prima parte a aplicarii sale) directiva. tehnica prin care pacicntii sunt incurajati sa devina mai increzatori in ei in~i~i prin indeplinirea zilnica a unor activitati simple: ordonarea lucrurilor in camera. .

a tehnicilor specifice (aplicate ~i susceptibile de a realiza rezultatele scontate). asupra cognitiilor. interactiunea dintre procesele cognitive ~i cele afective ar constitui punctul de interventie al terapiei cognitiv-comportamentale. Simons et al.Exista totu~i un consens asupra faptului ca rezultatele terapiei cognitive nu sunt determinate de factori nespecifici legati de situatia terapeutica ~i nici de expectatiile pozitive ale pacientului cu privire la aceste rezultate. In timpcepacientii cu posibilitati reduse de autocontrol prezinta 0 mai buna responsivitate la medicatia antidepresiva. medicamentele antidepresive modi fica disfunctiile cognitive in aceea~i masura ca ~iterapia cognitiva. Pe de aWl parte. In cursul terapiei accentul poate fi axat. Pe baza acestei interactiuni cognitivo-afective. p. care sunt ~puse hiperrealismului crud. terapeutul cognitivist trebuie: "lr • sa Inteleaga experienta de viata a fiecarui pacient. dar real al pacientilor" (c. Din aceasta perspectiva. in felul acesta. Greenberg. terapeutul cognitivist 265 . In functie de situatie. astfel. In esenta. actiunea terapeutica ar elibera afecte1e de sub dependenta stimulilor afectivnegativi "organizati in timpulinvatarii precoce" (D. 849). 1983. dupa cum constata A. Astfel: . In afara metodei terapeutice propriu-zise. • sa fie autentic ~i onest cu sine ~i cu pacientul. eficienta terapiei cognitive este influentata ~ide alti factori. 4. Safran. conform careia judeditile afective ar constitui un stadiu primar (~i rudimentar) al elaborarilor cognitive.caliHi!ile terapeutului sunt considerate ca avand "0 importanta fundamental a" pentru eficienta terapiei cognitive. s-a evidentiat faptul ca pacientii carora Ii s-a creat un set negativ asupra rezultatelor terapiei cognitive au Inregistrat totu~i ameliorari prin aceasta metoda. J. ele at1iindu-se deci la un nivel precognitiv ~i precomportamental. tulburarile de personalitate ale pacientului. 561). printre care mentionam: calitati1e terapeutului. Elemente terapeutice asociate ~i concurente ale terapiei cognitive. D. D. nu s-a precizat daca terapia cognitiva actioneaza In mod direct asupra schemelor ~i distorsiunilor cognitive sau dad reducerea acestor elemente cognitive ar fi consecinta unoI' modificari mai profunde. Layne. . In ceea ce prive~te mecanismul de actiune al terapiei cognitive. personalitatea sa premorbida ~i expectatiile pacientului asupra eficientei terapiei. a mai fost 0 supozitie a psihologiei traditionale. 1984. • sa posede disponibilitati ~i atitudini empatice. paraterapeutici. Astfel.3. ceea ce ar justifica denumirea recent propusa de terapie cognitiv-comportamentalafectiva.Un punct de vedere mai limitat ~imai slab acreditat apreciaza cognitiile depresivilor ca fiind mai realistein comparatie cu cele "exagerat de optimiste ale nondepresivilor. asupra realiUitii sau asupra dispozitiei. (1984). dilema este cu atat mai legitima cu cat. p. Pe de alta parte s-a constatat ca pacientii cu un Inalt nivel de autocontrol raspund mai bine Ia terapia cognitiva.

Caracteristici didactice ale terapiei cognitive. Combinarea terapiei cognitive ell medicamentele antidepresive. 105). astfel. logica. programul general al terapiei ~ial ~edintelor. impreuna cu pacientuL terapeutul forrnuleaza noi ipoteze ~i solutii alternative. Hirschfeld. terapeutul clarifica pacientului relatiile dintre: dispozitie ~i gandire. Aplicand aceste tehnici. M. c1inice. p. caracterul didactic al terapiei cognitive poate fi constatat atilt din modul de aplicare al acesteia.expectatiiIe pacientului asupra eficientei terapiei ii influenteaza in mod concordant rezultatele. in timp ce pacientii cu personalitate evitanta raspund mai bine la terapia comportamentala. M. Astfel. J.4. In acela~i timp. discursiva a tuturor aspectelor procesului terapeutic. prin diverse tehnici. ermetice. 4. Rush. nonnegociabile ~i in fond dogmatice. astfel.5. Shea. a schemelor ~i a disfunctiilor cognitive. In ansamblu. . tind sa acrediteze ideea di depresiile alcatuiesc un grup relativ heterogen de 266 . influenteaza raspunsulla terapie. 818). precum ~i invatarea diferitelor tehnici in vederea aplicarii independente contureaza caracterul didactic al terapiei cognitive. acest fapt constituind 0 intarire pentru schimbarile viitoare. fiind bazata pe programe terapeutice cu aplicare stricta. Totodata."llPeetape ~i ~edinte delimitate ca duraHi.trebuie "sa relationeze abil cu pacientul individual. care sunt inchise. 1983. in terrnenii teoriei cognitive. in special psihanalitice. La rfmdullor. aspectele didactice ale terapiei includ explicarea de catre terapeut a triadei cognitive. T. 1985. Asemenea unui proces didactic. p. biochimice si . poate interfera negativ eficienta procesului terapeutic.. in lumea trairilor IUi. dit ~i din explicarea logica. . Totodata. con~tientizand disfunctiile cognitive. terapia cognitiva prezinta un inalt grad de structurare. sa evalueze ~i sa modifice gandirea sa. . pacientii cu investitii pozitive fata de eficienta terapiei cognitive obtin rezultate superioare fata de aceia care au expectatii pozitive fata de psihofarmacoterapie. V ocabularul asupra termenilor utilizati. metoda recurge la un vocabular care define~te ~i descrie tulburarea depresiva. ca ~i mecanismele prin care se realizeaza schimbarea. Numeroase date genetice.tulbudirile de personalitate ale pacientului. intr-un mod autentic interactiv" (R. "reducerea simptomelor survine pe masura ce pacientul invata sa identifice. 4. pe care Ie vor testa in timpul tratamentului. moment cu moment" (A. intrucat pacientii pot sa vada modificarile din propriul comportament. afect ~i cognitie. A. pacientii depresivi cu trasaturi de personalitate paranoica sunt mai indicati pentru terapia cognitiva.spre deosebire de alte metode psihoterapeutice.personalitatea premorbidii a pacientului. depresie ~i conduitil. programele terapeutice se instituie in mijloace de feedback ~i suport terapeutic. ilustrata in special prin dependenti'i ca ~i prin obsesionalitate. acumulate mai ales in ultimul deceniu.

si . M. p.substantele antidepresive actioneazii in mod predominant asupra manifesHirilor somatice din depresii. D. mai multi c1inicieni (G. Totodatii. ~i numai dupa aceea terapia cognitiva.) recurg la 0 atitudine pragmaticii. patogenie. aceasta fiind sustinuta de rezultatele superioare fata de aplicarea singulara a psihoterapiei sau a chimioterapiei. tulburarile afective majore ~i tulburarile distimice. Din acesta perspectivii sunt exprimate opinii conform carora: . contraindicatiile . anorexie mentalii ~ibulimie" (G.. In ultimii ani s-a constatat cii acest mod cognitivist de abordare poate fi "aplicat pacientilor cu tendinte la cronicizare" (J. indicatiile validate ate terapiei cognitive au in vedere spectrul depresiilor nonbipolare moderate sau u~oare.•. ilustrata prin asocierea celor doua abordiiri terapeutice. terapia cognitiva tinde a depa~i actualmente aria de suferintii afectiva .Lewinsohn ~i H. in timp ce . existii tendinta acreditarii faptului ca: . pe de o parte. riispund mai bine la farmacoterapie. 1985.. abordarea terapeuticii este gradatii. Contraindicatiile terapiei cognitive au in vedere anumite manifestari clinice. Totu~i. Indicatiile . initial fiind bazata pe chimioterapie ~i ulterior pe psihoterapie. 1988. Hoberman. Astfel. unele studii au raportat aplicatii ale terapiei cognitive la "tulburiiri anxioase. terapiei c02nitive ••. L. Recent. fobii. D. Teasdale. manifestari clinice ~iresponsivitiiti terapeutice diferite. cu halueinatii sau eu idei delirante nu pot beneficia de terapia cognitiva. denumite in mod traditional "exogene". M. terapia cognitiva poate fi aplicata pacientilornonresponsivi la substantele antidepresive sau celor care prezintii afectiuni somatice cronice care nu pot beneficia de antidepresive.. 1982. apoi comportamentaHl. obsesii. precum ~i cei eu boala schizo-afectivii nu au obtinut rezultate satisrncatoare prin terapia cognitivii. In pofida acestor tendinte de polarizare ~i avand in vedere rezultatele terapeutice. 157). 5. p. Destinata pacientilor depresivi ~i structurata asupra psihopatologiei acestora. 1984 ~. pacientii depresivicu ideatie suicidara.~i entitati nosografice. P.anumite depresii. D. prezintii 0 responsivitate mai buna la psihoterapie. denumite in mod traditional "endogene".psihoterapia influenteazii pozitiv disfunctiile cognitive ~i interpersonale. 267 . De asemenea. Alteori. dar rezultatele lor nu au fost inca validate.a. Schachter.alte depresii. 1170). pacientii cu depresie psihoticii. Pinard. Teasdale et aI. Bellack et al. iar . instituindu-se la mceput 0 forma suportiva. A.afectiuni. Klerman ~i G. cu depresie melancolicii. J. De asemenea. cu etiologie. pe de aWl parte. 1982. 1983. S.

G. GottIib. I. cu grupuri placebo sau cu grupuri de control. E. 145). ca ~i observatii clinice curente. (1984) nu constata diferente in ameliorare. ~ivizeaza in primul rand comparatia cu terapia comportamentalii. pe patru grupuri terapeutice (care au primit terapie cognitiva singura. in grupurile de pacienti care nu au beneficiat de terapie cognitiva s-a inregistrat un numar semnificativ mai mare de recidive. F. 472). Shaw. terapie cognitiva ~i placebo timp de trei luni). Dupa trei luni. De asemenea. Shipley ~i A. Coyne. Beck. F. p. p. de ciiteva saptamani sau luni. axata asupra profilaxiei. Unele studii. c) imipramina ~iterapie cognitiva ~id) imipramina singura. cele care au fast supuse terapiei cognitive au obtinut "0 mai mare ameliorare. in pofida scurtei istorii. o ampUi trecere in revista realizata de J. In ansamblu s-a apreciat ca "terapia cognitiva este eficientiiinreducerea simptomelor depresive" (A. M. au subliniat "rolul indiscutabil al acestei abordari in intarirea ~i dezvoItarea 268 . dar la noua luni de la initierea tratamentului. in sensul ca nu folosesc loturi martor adecvat apariate ~i nu beneficiaza de 0 evaluare standardizata a conditiilor de aplicare a terapiei. ce1e mai muIte dintre acestea nu corespund criteriilor validitatii ~tiintifice. terapia eognitiva s-a dovedit superioara psihoterapiei psihanalitiee (c. T. Giles (1982). fata de grupurile care au primit terapie comportamentala sau antidepresiva. Rezultatele "la distanta" ale abordiirii cognitive au fost evidentiate prin urrnarirea a patru grupuri de pacienti tratati cu: a) terapie cognitiva singura. G. 1983. rezultatele din cele patru grupuri terapeutice aveau 0 valoare egalil. Totu~i. p. constatarile evaluative se refera la perioade relativ reduse.6. 1973). Zapotoczky. terapia cognitiva a determinat 0 ameliorare semnificativa "dupa numai 2-3 ~edinte de tratament" (H. mai muIte cazuri de remisiune marcata sau completii ~i mai putine drop-out-uri" (J. 1985. 1437). relevandu-se astfel un procent de aproximativ 50% din pacienti care prezinta 0 "responshitate rapida" fata de ceilalti. de numeroase studii care au incercat sa-i evalueze eficacitatea. 1977). rezultate comparative ale principalelor abordari terapeutice Terapia cognitiva beneficiaza. Eficienta terapiei cognitive. Astfel. R. care au 0 "responsivitate lentil". asupra unui numar de 20 studii. terapiei comportamentale (B. a evidentiat faptul ca in 17 dintre ele s-au obtinut rezultate superioare altor metode de psihoterapic. Fazio. Astfel. Murphy et al. Intr-o astfel de analiza comparativa. terapie cognitiva ~i nortriptilina. Thase et al. ca ~ifttcrapici psihofarmaeologiee. au evidentiat actiunea profilactica a terapiei cognitive. Rush ~i D. Rush et al. Astfel. terapiei eu imipramina (J. 1977) ~j egala fata de grupul care a asoeiat terapia cognitiva eu amitriptilina. nortriptilinii singura. H. intr-o cercetare "directa". 1986. C. subliniindu-se to todata cii "aceasta este una din interventiile psihoterapeutice ce1e mai promitatoare din cate exista pentru depresii" (Ibidem). consacrate eficacitatii terapiei cognitive. Sub aspectul rezultatelor imediate. b) imipramina ~i psihoterapie suportiva. (198"+). cu triciclice.

.. New York. in: Handbook of Affective Disorders (E.. Paykel. 17-37. Abnorm. In conc1uzie. Psychiat. J. Behavior and cognitive approaches. Affective Disorder::: Psychosocial Treatment. in: "Joum. Gui!dford Press. Meichenbaum. Res. Guidano. G. Grunberg et aI. M... in "Psychiatric Clinics of North America". Rush. J.Painful truths about depressives cognitions." ~ abilitatilor sociale" la toate categoriile de pacienti depresivi. S. Kleman. ed. F. Cognitive therapy of depression. Cognitive Processes and Emotional Disorders.. Y. Rush. 1983. 559-578. 82. Gaetan Morin. D. L. A. 35-76. 1982. Schachter. ed.6.".". New York. H. 1981. A pilot study of a treatment for psychological 1973. Cognitive factors in clinical research and practice. in: "Handbook of Affective Disorders" (E. B.. A. Cognitive Therapy. p. G. J.. 1985. Lalonde. p. F. Layne. S. H. p. ci ~i ca o metoda terapeutica de referinta pentru majoritatea tulburarilor din aria depresiva. 4.... Singly and together in the treatment of depression. in: "Clinical psychology review". 1985. Baltimore. T7l1irapies Cognitives. Fazio. Safran. Cognitive assessment of depression. A.). D. p. Perg:lmon Press. Ther. Lewinsohn. New York. Montreal. A comparison of social skills training. Cognitive therapy: theory and research. A. 1432-1438. A. Giles. Psychoi. B. Rush. eds. 1983.. Sadock. 472-505.). in: "Cognitive therapy and rese:lrch". T.". F. terapia cognitiva se instituie nu numai ca 0 altemativa. IV (H. A... p. F. Beck. 269 . p. M.21. L.. Dad insa pentru patogenia depresiei teoria cognitiva are 0 valoare euristica. in: "Developpments actuals des psychotherapies. in: "]. D. P.39.. Baltimore. in: Cognitive assessment (T. (H. Himmelhoch. Williams Wilkins.. 1984. Hersen.. Confrontations Psychiatriques". New York. p.. New York. Hollon. B. in: "Cognitive therapy and research". 1976. Rush. Beliack. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry. p. Guilford Press. 1986. 6.. New York. p. T. Beck. 1984.94. Consult.45. et a!. F. C. 1983. in: "Beh:lV. 1. 1. Liotti.. Cognitive therapy and pharmacotherapy. 8. mentionam stransa corelatie dintre teoria cognitiva (tot mai intens invocata in psihologie) ~iterapia cognitiva care a devenit rapid larg aplicata in psihiatrie.. in: "Joum.. of Clinical Psychology". A. Psycho!.6. Murphy. inclusiv la cei eu depresie majora.. 1983. G. C. Int. Bibliografie Beck. 1. R. p. T. 1. A. 1988. R. P. Dnlgs and psychotherapy. Hirschf~]d.". 848-853. p. J. 143-181. 105-127. M. 1982. 1982. Kriss. C. in: "Arch. Pinard. The Guilford Press. Press. Guilford Press. D.". Eds. 101-107. New York. 1156-1171. H. Bul!. Greenberg.26.). L Kaplan. Les therapies cognitives de la depression: perspectives aCluelles.. Guilford Press. p.. The 'l. Sadock. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry. S. Cognitive therapy and the emotional disorders. depression. London. 1977. G. 33-48. Merluzzi. Stress Inoc!1!arion Training. Shaw. Shaw. J. New York. J. Inalt elaborata. M. M.). Hoberman. in plan aplicativ terapia cognitiva prezinta 0 reala valoare clinica.). I. eds).. 1979.. D. 1. Comparative efficacy of cognitive therapy and pharmacotherapy in the treatment of depressed outpatients. Dobson. D. Coyne.. Collet.3. G. pharmacotherapy and psychotherapy for depression. Techniques and Efficacy. Shea Tracie. Glass. IV. The Guilford Press. 1983. A. R. C. Genest. in: Short-term psychotherapies for depression (A. 372-376. B. CEn... ed. M. Gen. R. Williams Wilkins. M. Cottraux. Gctlib.1. p. S. Univ. 1984.------- . Shipley.). 1977.41... 543-551. et aI. S. Rationale. p.. et a!. 811-821. Kapbn... in: Psychiatrie Clinique: approche bio-psicho-sociale (Red. Integrating affect and cognition: a perspective on the process of therapeutic change. J. 1985. Paike!. The role of cognition ill depression: in: "Psycho!. K. 113-130. Comparison of cognitive therapy and behavior therapy in the treatment of depression. bine structurata ~i plauzibil argumentata. p. M. Cognitive Therapy of Depression.

23. p. in: "Behav. 270 . Treatmentsfor Depression: How do they work?.Teasdale. D. J. Cognitive Therapy for Major Depressive Disorder in Primary Care. in: "Brit.. 1984. p.". D. 144. 1985. 400-406. Res. Ther. Psychological 157-165.. J. Psychiat. Teasdale. et aI.". J.

psihoterapia in grup este considerata ca "0 metoda de tratament in care pacientii pot realiza ameliorarea simptomelor ~i rezolvarea problemelor intrapsihiee ~i interpersonale ea rezultat al interaetiunii lor cu a1ti bolnavi ~i eel putin eu un terapeut instruit profesionalintr-un cadru de grup" (N. psihoterapiile in grup sunt considerate ca "mijloace importante de a provoca schimbarea in comportament ~imodificarea atitudinilor" (R. psihoterapia in grup cunoaste . 1984. care-l in~otesc pe ins in intreaga existenta. psihopedagogiei ~i psihologiei sociale. 1. Daca in aceasta definitie se acorda importanta scopului psihoterapiei. Psihoterapia in grup a putut cunoa~te 0 astfel de dezvoltare intrucat este metoda care ofera un cadru social de interrelationare ~ide directa comumeare. in scopul de a se ajuta una pe 271 . D. socio-umane . recunoscandu-i-se valoarea terapeutica inca din Evul Mediu. Aflandu-~i sorgintea in diferite domenii sociale. p. intruchipand valori socioumane prof LInde !ii definitorii. care il inso!esc pe ins fn fntreaga existen!ii. dupa inlaturarea lanturilor bolnavilor psihici de c~Hre Ph. Operationalitatea definitiilor si aria sinonimiilor . In acela~i sens. 1961. in alte definitii accentul este pus asupra mijloacelor. Preluata din domeniul medicinei interne. indrumat de un terapeut instruit. 556). psihoterapia in grup ~i-ailustrat eficacitatea mai ales in tratamentul tulburarilor mintale. .Capitolul XI PSIHOTERAPIA IN GRUP Psihoterapia in gf11p i!iiafM sorgintea sanogeneticii fn satisfacerea nevoii de afWere !ii apartenen!ii. fiind asUizi intr-un proces de larga aplicare ce tinde spre generalizare. Pinel ~i descoperirea incon~tientului de catre S. unde a fost considerata ca "a treia revolutie in psihiatrie. Astfel. Fr~ud" (A. Stein. Avand analogii in antichitatea greaca. " psihoterapillor in grup In linii de maxima generalitate. Walton. psihoterapia in grup a fost aplicata in mod deliberat ~i organizat din primele decenii ale secolului nostru. p. psihoterapia in grup este definiUi ea "0 forma de tratament. J. psihoterapia ill grup satisface nevoia de afiliere ~iapartenenta. Kanas. In plus. 161). actualmente 0 solida fundamentare datorita dezvoltarii stiintelor in special a sociologiei. 652). 1983. Farrell. p. intrucrupand valori socio-umane profunde ~idefinitorii. in care persoane eu tulburari emotionale sunt plasate intr-un grup.

~i . 179). in vederea schimbarii personalWitii" (B. Din perspectiva acceptiunii nopuniIor utilizate in denumirea metodelor. medic internist cu pregatire 272 . avand ca scop analiza ~i dezvoltarea proceselor educationale. care consta intr-un ansamblu de tehnici ~i metode (psihologice ~i psihagogice) ce vizeaza obiective terapeutice variate. Slavson. este tot un grup de antrenament.terapia de grup.ieducatia. p. Balint. dintr-o anumita perspectiva. in vederea ameliorarii sanatatii grupului in ansamblu ~i a membrilor individuali. Initiate in 1950 la Tavistock Clinic din Londra de catre M. notiunea de "terapie de grup" (utilizata de J. p.. Cu toate ca este considerat "grup de terapie pentru normali".psihoterapia de grup.psihoterapia in grup. incat va realiza un inalt potential tpr9pPlltic. Sadock.grup deactivitate (S. {. care se dcsta~oara pc baza actiunii dorite.psihanaIiza de grup. In mod frecvent constatam confuzia care se face intre "grupul T" ~i "grupuI Balint". Depa~ind ariile psihiatriei. muIte persoane cu tulbudiri emotionale sunt atrase de aceasta forma de terapie in speranta depa~irii starii de izolare ~i a dificultatilor de relationare. De asemenea. . tara consimp. 127) are un continut asemanator cu aceea de . care consta in aplicarea principiilor psihanalitice la psihoterapia de grup. facem distinctie intre: . in care tratamentuI se realizeaza implicit. 1405). printre care mentionam: . "prin psihoterapii in grup intelegem realizarea unor actiuni psihologice care se desta~oara in grupe organizate. conferind totodatii grupului a reala valoare sanogenetica. lipsei de selectie ~i aborda. (training group). ~ La nlnduI ei. se pune accent pe aspectul ocupational. ca ~i posibilitatea de a adauga "noi sensuri" vietii lor. se mai poate face distinqi-. 1965.analiza de grup. care este un grup de antrenament al carui scop nu este psihoterapia. Abordarea pragmatica a problemelor umane ofera membrilor promisiunea dezvoltiirii emotionale.: lUll\'. concret exprimate. tara a se minimaliza raIul de instrument diagnostic ~i terapeutic a1 grupuIui. 1985. psihanaliza a operat de asemenea anumite distinctii. Din perspectiva psiho-pedagogiei se distinge de asemenea grupuI T. p. avand ca scop ajutorul reciproc al membrilor. in vederea depa~irii unor boli sau tulburari psihice de origine psihogena sau somatogena" (1973.mantuI deliberat al pacientului (in cadrul "activitatiIor de grup") ~i psihoterapia in grup. in cadrul careia activitatea terapeutului va fi astfel desta~uraUi.rii simpliste a comportamentului membrilor. J. Moreno. in care. in contrast cu gruparile bazatepe tehnici suportive. 1961). In care accentu! revine fenomenelor transferentiale. Aceste grupuri au fost insa criticate datorita slabei pregatiri a liderilor asupra "proceselor psihologice de baza". R. care. acest grup este intalnit in domeniul psihologiei sociale ~i al pedagogiei. L. Totodata. Pentru a sublinia orientarea ~i specificitatea grupului. ~i .alta. a~a cum am avut ocazia sa subliniem ~i cu alt prilej.

cu toate di "inca de la inceputurile istoriei scrise fortele grupului au fost folosite pentru a inspira sperantii. In astfel de grupuri este yorba de 0 perfectionare a modului de relationare. ca. utilizar~a fortelor sanogenetice ale grupului a fost neglijatii. ca ~i de "diagnosticarea" tipului de relatie medic-pacient. efec:ul terapeutic al confesiunii a fost recunoscut ~i folosit de multa vreme de catre religie. Conducatorul grupului asculta. 2. izvoarele ~tiintifice ale metodei provin din medicina interna ~i. ca ~i maniera de raspuns a medicului. 348). in context privat. fiind totodatii "sanctificata" relatia medic-pacient. a oferi suport emotional. unde J. De asemenea. intim ~i exclusiv" (M. urmand acest procedeu. Mai mult. Aceasta conceptie a determinat intarzierea dezvoltiirii terapiilor in grup.y ~ I l t 1'/. H. medic internist. fiecare participant of era analizei grupului problematica unui pacient pe care 11are in tratament. psihanalitica. aceste grupuri denumite ~i "seminarii de cercetare" reunesc medici interesati in problemele psihologice ale practicii lor sau care doresc 0 perfectionare in domeniul psihoterapiei. La randul sau. o Membrii grupului se reuneau 0 data sau de doua ori pe saptamana. ameliorand astfel suferinta psihica. A. camenta abaterea prezentata. "parriila inceputul secolului nostru. De asemenea. i~i expuneau temerile ~i interogatiile primind din partea medicului raspunsuri completate cu lecturi din lucdirile despre boala. in functie de situatie. a organizat un grup pentru educarea ~i ameliorarea moralului bolnavilor de tuberculozii. Pratt (1907). Istoria ~ievolutia psihoterapiei in grup Izvoare ale tratamentului psihologic in grup pot fi regasite in antichitate sub forma "somnului colectiv din templul lui Esculap de la Epidaur". admonesta sau incuraja. respectiv modul in care el trebuie sa se "autoadministreze". 1975. Spre deosebire de analogiile psihoterapiei de grup ce pot fi regasite pe 0 arievasta a culturii. a induce un sentiment de serenitate ~i incredere" (Ibidem). pacientii ameliorati sau vindecati relatau grupului 273 . sfatuia. Astfel. p. in mod concret din domeniul ftiziologiei. Astfel. primul grup de psihoterapie a fost descris la Boston. in acest cadru. a cre~te moralul. in vederea realizarii unui "spirit de perfectionare". supraveghea. grupul urmare~te "ofertele pacientului" (aduse prin simptomele sale). cu trecerea sarcinilor terapeutice din domeniul religios in eel medical. "medicremediu" . in cultura occidentaHi s-a conturat expectatia ca ajutorul medical sa fie oferit de catre 0 singura persoana. initiate tot de M. data. Aceste grupuri de cercetare (in domeniul relatiei medic-bolnav) sunt distincte de a~a-numitele "grupuri de formare". injurul anului 1000. calugarii benedictini se adunau saptfunanal intr-un grup "sub conducerea unui superior" ~i erau invitati sa-~i remarce reciproc abateriile de la conduita expectata. Balint in vederea invatarii psihoterapiei ~i a psihologiei medicale. care a rucut veritabile experiente cu metode de grup. Lieberman.

care a folosit metoda cunoscuta sub denumirea de "inspirationaIa". . Aici. J. Autorul subliniaza totodatii potentialul terapeutic al grupului. Marsh urmeaza 0 directieeducational-comportamentista ilustrata prin prelegeri la care pacientii iau note.1. J. Prima aplicare de amploare a psihoterapiei de grup a avut loc in timpul primului razboi mondial. sunt interogati ~irecompensati in functie de punctualitatea. Lazell introduce In. Marsh (1919). UUU respectiva la Viena).1. Enelow ~i M.S" "" pJ. Pratt a insistat asupra importantei sustinerii emotionale a pacientului ~i a public at numeroase studii asupra acestui tratament psihologic.1 .l.1. considerat ca pionier european al psihoterapiei de grup. Astfel. In mod concret.?". C. J. activitatea psihoterapeutica de grup desfa~urata de L. la Washington.. Wexler. E. in perioada 1919-1921. p\. ("£1"taLt. preconizand ca pacientii " sa fie considerati mai degraba studenti decat bolnavi". U. '70. se incurajeaza exteriorizarea situatiilor problematice.. 2. in care procesul de identificare exercita principal a influenta terapeutica. incercand 0 reorientare a procesului 274 . 1966).1. ~l~Sl' UL U 1£.. pentru a se realiza 0 con~tientizare mai inaWl a "conflictului actual" intro incercare de a-i gasi posibila rezolvare. L.!. Autorul se raporteaza Ia grup ca la 0 clasa in fata careia tine conferinte "despre originiile ~i manifestarile bolilor psihice".. J. pe care I-a denumit "psihoterapie de grup". Autorul. rt. cooperarea ~i conduita lor generala. psihoterapia de grup i~i extinde aria aplidirii de la pacientii nevrotici ~i eomportamentali la eei psihotici. H. J.UL 1. L. J. SimmeI trata in acest cadru tulburiirile psihice intalnite in randul militarilor arTnatei germane (c£ A. "''''"'. EI a subliniat faptul di "intalnirile in grup reprezinta 0 situatie sociala placutii.1 vlU. prezentand pacientilor prelegeri cu teme psihoterapeutice. W. Principiile didactice In psihoterapia In grup. imbogatindu-~i totodaHi continutul prin introducerea unor mijloaee psihagogice.. Aceste principii au fost promovate de L. Moreno argumenteaza ea relatiile interpersonale create in grup au 0 valoare terapeutica mai mare decat prezumtivele relatii transferentiale.1.Analizat retrospectiv. dind E. de apartenenta a unor indivizi legati prin trasatura comuna a bolii ~iprin dezvoltarea unui spirit de camaraderie" Tot in primul dcceniu al secolului nostru.. ce reprezenta in germene "terapia de mediu" cunoscum ~iaplicata astazi in intreaga Iume. Dupa razboi. pe care-l considera "factor de tratament" util mai ales in ameliorarea pacientilor schizofrenici. U. C.l 1'-' !-' . Moreno (1908) utilizeaza la Viena un nou mijloc terapeutic prin care pacientii "interpreteazii" situatii-problema intr-un cadru de grup numit psihodrama.dezbaterea grupurilor terapeutice a~a-numitele "lecturi didactice"."-'J. L... acest prim grup de psihoterapie poate fi considerat azi ca omogen ~i suportiv. U. pll'n a""nt aJ. cautil sa acrediteze ideea ca astfel de actiuni psihodramatice sunt mult mai benefice ~i potential terapeutice comparativ cu relatiile diadice din cadrul ~o O"'''''a-''d'' "'Mn~l' "'l'alpSl'hanall' 'n -I" pen'o"rl~ pSl'h~n~I. a caror anxietate era susceptibila de relnisiune In urma actiunilor "educationale" din grup.

2. unde urmeaza 0 psihanaliza didactica la C. Wolf. Freud constituind un exemplu edificator al acestei teorii. analiza viselor. Cunoscut ca un promotor al psihanalizei. Burrow lucreaza ~i la Viena. fondatorul psihobiologismului ~iparinte al psihologiei americane. In analiza adaptarii socio-culturale a omului a fost preocupat mai ales de relatiile dintre grup ~i ins. Freud considera ca psihologia grupului este de fapt psihologia insu1ui ca membru al grupului. cu colaboratorii. Wender (1930). Burrow (1927). Freud considera ca membrii grupului pot fi comparati eu membrii unei familii unde reactiile sunt determinate de virtua1itatea afeetiva a dragostei ~i urii. Adler. Tot L. T.tii ce poate apare din motive diverse. Elementul nou constii in faptul ca autorul considera grupul ca un pattern familial. elev al lui Adolf Meyer. Wolf este initiatorul "~edintelor alternate" desta~urate tara prezenta psihoterapeutu1ui. Intruciit grupurile sale se disting de alte grupuri psihoterapeutice prin aplicarea metodelor psihanalitice. Totodata. Wender este promotorul combinarii psihoterapiei de grup cu psihoterapia individuala. saptamanal. in lucrarea "Psihologia grupului ~i analiza Eului" (1921) S. el incepe fiecare ~edinta cu cate 0 conferinta in care sunt abordate probleme de psihopatologie ~i de psihologie. 1949) a fost A. "a fast influentat de conceptii marxiste 275 . ca 0 re-creatie a familiei. el creeaza termenul de "analiza de grup". in care se prezenta 0 problema de psihanaliza ce era analizata. istoria vietii ~i doctrinei lui S. A. A. A. Astfel. de~i opiniile ~i ideile lui Freud ~i Adler au influentat in mod semnificativ activitatea terapeutica. Totodata. S. Burrow organizeaza primele grupe de psihoterapie cu pacienti nevrotici in afara spitalului de psihiatrie. Contributia psihanalizei la psihoterapia in grup. A"Ceastacontributie este preponderent teoretica. in aceste ~edinte se sublinia ca grupul are 0 tendinta natural a de a ataca ~idistruge pe cel mai puternic membru al sau. Cel putin in privinta opiniilor asupra grupului ~i a relatiilor sale cu liderul. dar a condus un grup de studiu (pe care-l considera veritabil "grup T"). ca ~i dintre ins ~i grup. S. prin L.2. Deplasarea activitatii terapeutice de la metodele didactice la cele psihanalitice este realizata de T. Freud diferentiaza "grupul Iara lider" ~i "grupul Cll lider" care este susceptibil de reducere a anxieta. Cel care a aplicat principiile psihanalitice la psihoterapia de grup publicand primul studiu de referinia asupra acestui domeniu ("Psihanaliza in grup". ca ~i la investigarea atentl a istoriei insului. elucidarea transferului. S. Adler. Jung. care vede in grup un cadru favorabil de elaborare a asociatiilor libere. T. elemente pe care Ie considera ca principalele unelte in desfii~urarea ~edinielor de psihanaliza in grup. Psihiatru de prestigiu. Orientarea didactidi a psihoterapiei de grup a continuat in anii '30. G. fapt ce faciliteaza reactii!e membrilor ~i activit atea lor in grup. Freud nu a practicat psihoterapia de grup. pacientii fiind incurajati sa-~i exprime deschis gandurile ~i sentimentele lor. Exponent al unei experiente clinice remarcabile. el recurge la asociatia libera. in timp ce terapeutul este vazut ca 0 figura parentala simbolica.terapeutic de la actul medical spre cel educational.

~i in special de teoria luptei de c1asa" (B. J. Sadock, 1976, p. 1855). Analizand liderul din perspectiva grupului, A. Adler a postulat ca "acesta este vazut ca un substituit a1 fortelor opresive care au actionat impotriva proletariatului" (Ibidem). Intr-adevar, referindu-se la psihoterapia de grup, A. Adler pune accent pe atmosfera sociala de egalitate care se dezvolta, ca ~i pe suportul afectiv pe care membrii grupului ~i-l ofera reClproc. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, odatii cudezvoltarea socio1ogiei ~ipsihologiei sociale, ca ~i sub influenta studiilor lui K. Lewin, se subliniaza importanta interactiunii membrilor grupului. Depa~indu-se imaginea "dinamicii individuale", se considera ca actele insului nu pot fi analizate ~i corect intt:'rpretate decat pe baza "naturii fortelor sociale" ~i a "dimpului social" care actioneaza asupra sa. Din aceasta perspectiva, K. Lewin, (1936) creeaza notiunile de "presiune a grupului" (ce actioneaza asupra insului modificandu-i comportamentul) ~ide "dinamidi de grup", prin care actiunile membrilor grupului, cu 0 valoare superioara sumei interactiunilor individuale, influenteaza grupul, care, de~i compus din elemente heterogene, formeaza un intreg ~i functioneaza ca 0 unitate. In felul acesta, de~i fiecare membru dezvolta anumite expectatii fata de ceilalti, ei depind unii de altii, astfel incat modelele, moral a ~i scopurile grupului se d~zvoIta ca unice ~i caracteristice pentru grup. Fara indoiala ca in aceste idei i~i afla sorgintea orientarea nomoteticii din psihopatologia clinica, prin care boala psihica este privita in functie de interaqiunea insului cu ceilalti, grupul constituind cadrul natural in care trebuie studiate procesele psihopatologice. Ordonarea cronologica a acestor date sumare asupra inceputurilor ~i evolutiei psihoterapiei de grup a aVlJtscopul de a ilustra: - influente1e ~i orientarile metodei survenite in decursul istoriei sale; - infirmarea punctului de vedere, nejustificat acreditat de numero~i c1inicieni, conform caruia psihoterapia de grup are 0 origine ~i 0 baza freudiana. Este adevarat ca, atat in domeniul abordarilor individuale cat ~i al celor de grup, psihoterapeutii psihanaii~ti, ignorand terapiile somatice (care in prima jumatate a secolului nostru erau dealtfel foarte reduse), au abordat :rara rezerve psihoterapia, au modelat-o conform teoriei lui Freud ~i au incarcat-o cu concepte freudiene, edificfmd astfel psihanaliza. Dupa cum am mai subliniat insa, "numai 0 insuficienta informare teoretica poate identifica aceasta metoda psihoterapeutica,una intre altele, cu psihoterapia in . general" (1973, p. 181). Daca incercarile mai sus ciiate (ca ~i studiile care Ie-au fost consacrate) pot fi considerate ca avand un caracter cvasi-experimental, psihoterapia de grup ca 0 metoda curenta de tratament, a~a cum 0 concepem astazi, incepe sa se afirme din anul 1934, fiind aplicata la New York intr-un. serviciu socIal, in grupuri de cate 8 bolnavi, ale caror "interrelatii" erau acreditate cu obtinerea unor succese terapeutice. Indiferent de modul particular de abordare, mentionam faptul ca intemeietorii psihoterapiei de grup au fost animati de convingerea ca expunerea de catre pacient a 276

ideilor, temerilor ~i trairilor, ca ~i analiza ~i conceptualizarea acestor fenomene de catre grup, constituie esenta procesului terapeutic, mai eficace sub aspect sanogenetic decat modul de abordare diadic.

-

2.3. Psihoterapia

in grup asti'izi.

Spre deosebire de diferitele metode de psihoterapia individuala care au cunoscut perioade de avant ~i afmnare pentru a intra relativ repede in uitare, psihoterapia de grup s-a dezvoltat in mod constant, fiind considerata actualmente "ca 0 metoda standard de tratament in serviciile de psihiatrie" (H. J. Walton, 1983, p. 652). De~i unanim apreciam, psihoterapia de grup este in mod diferit aplicam de la 0 tara la alta, datele asupra utilizarii ~i eficacitatii sale nefiind inca finalizate din motive variate, din care se desprind mai ales cele de ordin metodologic. Consideram 'insa ca modelarea ~i adecvarea metodologica, ca ~i aprecierea oportunitatii aplidirii psihoterapiei de grup, se impun intrudit eficienta ei (unanim recunoscuta ca incontestabila) este in functie de modul in care este abordatii, de specificul psihologic al populatiei, de nivelul socia-cultural al acesteia etc. Astfel, 'in Statele Unite ale Americii psihoterapia de grup este mai u~or de aplicat intrucat psihologia omului american (in mai mare masura deeM a celui european) corespunde dictonului "to be a good mixer", respectiv acelei adaptari ~i integrari cat mai adecvate a insului in mediul sau social. Dincolo de aceste nuante de psihologie sociala insa, boala mintala creeaza pretutindeni 0 alienare ~i 0 tulburare de integrare, 0 marginalizare pana la dezinserarea bolnavului din grupul sau social ~i chiar din comunitate. Analizat ~i apreciat din aceasta perspectiva, grupul psihoterapeutic, indiferent de fundalul sau teoretic, realizeaza 0 societate miniaturala si , 0 instanta , frecvent necesarii catre societatea reala. Indverent de orientarea filosofica sau psihologica, precum ~i de modul concret de abordare (psihanalitica, interactionala, tranzactionala, gestaltista, existentiala sau eomportamentaUi), psihoterapia in grup cauta adaptari cat mai oportune situatiilor specifice ale paeientilor eu tulburari psihice. Totodata, psihoterapia in grup constituie 0 forma de tratament psihologic ce are ca obiectiv savindeee grupul, considerat ca un tot, cat ~i pe membrii (individuali) ai acestuia prin intermediul grupului.

3. Organizarea grupului terapeutic
Este neindoielnic faptul ea de organizarea psihoterapiei 'in grup va depinde succesul acesteia. Tocmai de aceea terapeutul trebuie sa acorde importantli atat organizarii grupului, cat ~i procesului terapeutic ce se desfa~oara in grup. In organizarea grupului terapeutul va lua in considerare nu numai cadrul ~i scopul psihoterapiei, ci ~i categoriile de pacienti care vor fi inclu~i in grup, cu caracteristicile
277

.;.,;.-

lor psihopatologice dar ~i personologice. Dimpotriva, organizarea grupului numai pe baza dorintei de participare a membrilor sau a simplei trimiteri la psihoterapie (recomandare), mra 0 prealabiHi examinare de catre terapeutul de grup, este susceptibila sa aduca prejudicii atat pacientului respectiv, cat ~i procesului terapeutic din grup.

3.1. Selecfia pacienfilor pentru psihoterapia

in grup.

Importill1ta selectiei a crescut pe masura experientei acumulate, intrucat s-a constatat care in grup au inregistrat rezultate slabe s-au ameliorat prin psihoterapie individual a; dimpotrivii, exista numeroase cazuri in care prin psihoterapie individuala nu se constatii nici 0 ameliorare, in timp ce prin psihoterapia in grup evolutia favorabila a pacientilor este evidenta. Tocmai de aceea, de~i psihotetapia de grup a fost aplicata la o mare varietute de bolnavi, experienta arata ca ea nu este indicata pentru toate categoriile cu tulburari psihopatologice. Mai mult, dnd prin psihoterapia de grup se sconteaza obtinerea unor modificari !n functionarea personaliUitii, selectia pacientilor are 0 importantii esentiala.Ea poate constitui cheia psihoterapiei in grup, dupa cum, dimpotriva, poate fi un factor ce prejudiciaza acest succes . •• o bun a selcctic va pomi de la premisa conform careia nici un pacient nu poate fi respins de la psihotcrapia in grup decat dupa a examinare ~i apreciere amanuntita ~i competenta. Acest luem se impune eu atat mai mult cu cat eomportarea bolnavului in grup sau reactia grupuiui rata de el, nu este intotdeauna predietibila. Astfel, exista paeienti profundintrovertiti sau depresivi care in grup se deschid ~icomunica in mod surprinziitor, spre deosebire de conduita lor anterioara. Pe de alta parte, intr-un grup nu trebuie inc1u~i mai multi pacienti depresivi intrudt ace~tia, in general, tolereaza greu situatia de grup, prezirtta 0 slaba participare la discutii sau intervin numai atunci dnd se discuta 0 tema asemaniitoare cu aceea care face obiectul preoeuparilor proprii. Evitarea situatiei singular-minoritare din grup constituie un alt criteriu de selectionare. Astfel, se recomanda ca niei un pacient se1ectionat sa nu fie un virtual membru izoIat, ea, de excmplu, singura femeie intr-un grup de biirbati, singurul varstnic intr-un grup de tineri sau singurul muncitor intr-un grup de intelectuali. Este dezirabil ea din orice mediu sa inc1udem mai mult de un membru, intrucat doi membri cu statut similar se sprijina ~i se identificii reciproc, tolerandu-~i mai u~or pozitia minoritara. In acest sens selectia va tine seama de posibile conduite de snobism ale unor pacienti care nu accepta comunicarea sau ajutorul altora, precum ~i de anxietatile mascate care in situatia de grup ar putea fi relevate, perturb and astfel procesul terapeutic. Pacientul recomandat pentru psihoterapie in grup, trebuie sa impuna precautiile mai sus mentionate, care vor fi respectate mai ales dnd reeomandarea a fost mcuta de catre unmedie omnipractician sau somatician. In aceasta situatie, pacientul va prezenta aprecierile serise asupra starii sale psihofizice din partea medicului curant, ceea ce nu va exclude insa consultatia psihoterapeutului, care va fi axata asupra depisUirii: - unei boli somatice de natura sa afecteze prognoza,

di pacienti

278

'1

- idea~iei sau pulsiunilor suicidare, - dependen~ei de alcool sau droguri. Examenul psihic din cadrul selecpei trebuie sa cuprinda: - un interviu privind istoria atitudinilor pacientului fa~a de parinti, profesori sau fata de alte persoane apropiate; - informatii asupra comportamentului pacientului in cadrul eventualei psihoterapii individuale; - un istoric psihiatric atent ~i examenul starii mintale actuale in vederea obtinerii unor factori dinamici, comportamentali ~i diagnostici. Aceasta examinare este necesara nu numai pentru pacientii care se prezinta singuri spre a fi selectionati, ci ~i pentru cei care sunt recomandati de catre alt medic sau chiar de catre un psihiatru. Examinarea personala de ditre terapeut a fiecarui pacient este considerata esentiala atat pentru aprecierea adecvarii sale la eeilalti membri selectionati, cat ~i pentru infonnarea sa asupra grupului, duratei ~i eonditiilor psihoterapiei. Aceasta, eu aUit mai mult, eu cat expeeta~iile pacientului influenteaza participarea sa, cat ~i rezultatul tratamentului. 3.2. Pregatirea pacien!ilor pentru psihoterapia in grup.

..

In afara criteriilor de selectie ~i de recomandarea pentrupsihoterapia in grup, ca ~i a examenului psihic ~i somatic efectuat inaintea intrarii in grup, este necesara 0 pregatire a pacientului selection at asupra modu\ui in care va decurge procesul terapeutic a~teptat. In linii generale, aceasta pregatire consta in doua modalitati sau instante, in functie de gradul de structurare a acestei etape preliminare. 3).1. Pregatirea nestructuratii, consta in faptul ea pacientului i se ofera date referitoare la metodologia psihoterapiei in grup sau se riispunde intrebarilor sale referitoare la modul de desfa~urare al psihoterapiei. Aceasta discutie prealabiHi este diferita in functie de pacient, situatie care poate avea in vedere: - pacientul care nu a urmat nici un fel de psihoterapie, caruia i se vor prezenta date privind natura tratamentului psihologic, modul de desIa.~urare, durata acestuia etc.; - pacientul care a urmat 0 psihoterapie individuaHi, fiind acum recomandat pentru psihoterapie in grup, caruia i se dezvaluie posibilitatile largi ale repertoriului comportamental oferite de grup, modalitatile de intrajutorare ~i de validare a opiniilor sale in acest cadru etc.; - pacientul sceptic, de obicei intelectual, ce poseda anumite cuno~tinte despre psihoterapia in grup, caruia trebuie sa i se explice caracterul viu ~i complex al relatiilor care se dezvolta in grupul terapeutic; - pacientul foarte receptiv pentru psihoterapie, ce solicita singur inscrierea sa in grup, caruia i se va explica oportunitatea prescrierii acestui tratament; - pacientul reluctant, care opune rezistenta, nu va fi abandonat inainte de a-~i expune motivele refuzului sau, care, de obicei, sunt de ordin psihopatologic (autism,
279

J

negativism) sau conjunctural: 0 cuno~tinta in grup, teama divulgarii situatiei ~i intimitatilor sale etc.; acest pacient trebuie asigurat asupra discretiei cu privire la problemele discutate, asupra modului facultativ al prezentarii identitatii, precizfu1du-se ca unul din scopurile psihoterapiei in grup consta tocmai in inlaturarea retinerilor ~i ezitarilor de orice natura; - pacientul timid, introvertit, care afirma ca nu s-a simtit niciodata bine in grup; lui i se va prezenta caracterul facultativ al interventiilor, al participarii la discutii ~i faptul ca insa~i simpla sa prezenta constituie 0 participare la viata membrilor grupului cu care stabile~te in mod tacit 0 comuniune afectiva. 3.2.2. Pregatirea structurata organizaHi prin ~edinte de psihoterapie individuala, anterioara intrarii in grup; aceasta forma se impune mai ales pacientilor care nu au avut niciodata 0 relatie bazata pe incredere cu 0 alta persoana, care provin din familii dezorganizate sau care prezinta sentimente de insecuritate personaIa, pre cum ~i celor care, marcati de ostilitate, nu pot dezvolta 0 relatie constructiva cu altii, ceea ce nu Ie permite realizarea unor raporturi suportive cu ceilalti membri ai grupului. Prin accste formc de prcgatire se reduce anxictatea pacientului fata de grup $1 sc stabile~te 0 alina~a de iucru intre terapeut ~ipacient. S~a constatat ca 0 prega~re atenta ~i st..ructurata: - reduce numarul de abandonuri in psihoterapia de grup, - amelioreaza calitatea participarii pacientului la ~edintele grupului.

4. Compozitia, structura ~ifunctionarea grupului terapeutic
Compozitia, structurarea, ca ~i functionarea g:upului terapeutic sunt stabilite de psihoterapeutul care i~i organizeaza grupul. 4.1. Compozi!ia grupului terapeutic. Compozitia grupului are in vedere numarul, varsta, sexul ~i nivelul socio-cultural ~i intelectual al membrilor. 4.1.1. Numarul pacien!ilor din grupul terapeutic va fi in functie de evantaiul nosografic al tulburarilor psihice, ca ~i de amploarea manifestarilor clinice. Majoritatea psihoterapeutilor considera ca cifra optima este de 6-10 membri, aceste limite fiind de- . terminate de gradul extraversiei sau expansivitatii membrilor. Intr-un grup restrans, sub 6 membri, pacientii se vor simti dominati de autoritatea terapeutului, ceea ce va limita dezvoltarea tensiunii afective ~i a vietii de grup. Dimpotriva, Intr-un grup extins, cu peste 10 membri, psihoterapeutul va mentine cu greu controlul grupului, existiind tendinta de creare a unor subgrupuri care vor submina autoritatea liderului ca ~i a grupului. De aceea se considera ca cifra medie a membrilor grupului este de 8, avandu-se in vedere un numar mai mare in cazul pacientilor schizoizi (pentru a cre~te nivelul interactiunilor) ~i 280

un numar redus in cazul pacientilor expansivi (spre a nu monopoliza diseutia ~i a nu sIabi controlul terapeutului). Totu~i, mai important deciit numarulin sine al membrilor grupului este mentinerea constanta a acestui numar. 4.1.2. Varsta pacientilor din grupul terapeutic are in vedere mai ales diferentele de varsta care constituie, de asemenea, un element important in dezvoltarea dinamicii de grup. in general se admite di varsta pacientilor din grup poate fi cuprinsa mtre 20 ~i 60 ani, recomandandu-se grupuri omogene speciale pentru adolescenti ~i pentru varstnici. Exista terapeuti care considera ca divizarea adultilor in grupuri de pacienti tineri (de 2040 ani) ~i de varsta mijlocie (40-60 ani) ar favoriza 0 experienta constructiva. in astfel de grupuri, ell 0 relativa omogenitate de varsta, pacientii ~i-ar exprima intr-un mod mai autentic sentimentele lor fata de figura autoritara reprezentam de terapeut, gasind totodam un suport sporit la copacienti. La randullor, adolescentii care prezinta in mod frecvent "conflicte cu autoritatea", devin mai inhibati in grupurile cu adulti, unde Ie cre~te anxietatea. Pe de alta parte, diferentele de varsta facilitcaza dezvoltarea modelelor parintecopil, pacientii avand astfel prilejul de a releva ~i reconsidera probleme interpersonale parentale care pana atunci pareau insurmontabile. Se considera astfel ca prezenta pacientilor de varsta diferita spore~te dinamismul grupului, cei tineri proiectand asupra varstnicilor conflictele lor eu parintii, iar eei in varsta adopt<lnd fata de cei tineri cli~eul conduitei fata de proprii lor copii. in aeela~i timp, nu se recomanda 0 proportie prea mare de tineri sau de batrani in grup, fiind necesara 0 echilibrare a diferentelor de varsta. A~a cum s-a mai mentionat, este contraindicat sa existe singularizari in grup, respeetiv un membru de varsta extrema, acesta fiind mai greu tolerat, existand riseul de a fi marginalizat. 4.1.3. Sexul pacientilor din grupul terapeutic este controversat atat sub aspectul raportului~ciit ~i al omog~nitatii grupului. in ifara grupurilor omogene in functie de sex, exista grupuri rnixte intr-o reprezentare a sexelor de aproximativ 50%. Unele argumente pledeaza pentru grupuri omogene in functie de sex intrucat, cu toata relaxarea cenzurii, in grup apar multe probeleme intime care pot fi mai autentic dezbatute intre membrii de acela~i sex. in acela~i timp sunt terapeuti care pledeaza pentru grupul mixt intruciit, chiar daca exismretineri initiale, discutarea deschisa a problemelor sexuale poate avea loc. Tocmai de aceea ei recomanda ca "barbatii ~i femeile sa fie plasati in acela~i grup, astfelincat atitudinile referitoare la problemele sexuale sa poam fi examinate mai eficient" (B. J. Sadock, 1985, p. 1408). 4.1.4. Nivelul socio-cultural ~iintelectual al membrilor grupului poate fi diferit, aeest fapt fiind acreditat cu efecte salutare, favorizand cre~terea "gradului de con~tientizare" a membrilor grupului. Totodata, diferentele socio-culturale maresc activismul grupului, evita stagnarile sau alunecarile in discutii sterile ~i inautentice. Consideram insa ca nivelul cultural sau intelectual redus constituie 0 contraindicatie pentru participarea la grup a pacientului respectiv. 281

,..

..•..

4.2. Structura

grupului terapeutic.

Structura are in vedere gradul de omogenitate a grupului ~i dinamica participarii membrilor. In functie de gradul omogenitatii grupului se distinge grupul heterogen, omogen, intermediar ~i special. 4.2.1. Grupul heterogen. Este alcatuit din paeienti diferiti sub aspectul varstei, sexului, diagnosticului sau formei de manifestare a simptomelor. De~i prezinta un mozaic de stari ~i conduite, se considera ca aceasta forma de organizare realizeaza eel mai inalt spirit de grup, creat din jocul dialectic al fortelor antagoniste. Astfel, se ~tie ca numai intr-un grup suficient de heterogen poate fi asigurata 0 interactiune maxima, fiecare membru primind 0 stimulare mai mare, prin care poate fi testata capacitatea sa de a tolera diferentele. Se intelege ins a ca gradul de heterogenitate nu poate fi extins peste limite rezonabile tara riscul perturbarii procesului terapeutic. Astfel, nu vor putea face parte din aeela~i grup pacienti varstnici eu deteriorare eognitiva alaturi de tineri eu stare expansiva, sau adolescente cu persoane ce prezinta deviatii sexuale. Totodata, prezenta in grup a unor pacienti cu entitati nosogrfice extreme sau indepartate de media grupului constituie un factor anticoeziv ~i destructiv in dinamica grupului. Heterogenitate clinica ~i organizarea dinamica a gmpului. Organizarea eficienta a grupului se bazeaza in primul rand pe cunoa~terea psihodinamicii pacientului. Astfel, pacientul schizopital sau cu schizofrenie in stadiu remisional poate fi plasat alaturi de nevrotic, oferindu-i acestuia stimularea neeesara depa~irii barierelor represi ve. La randul sau, nevroticul poate oferi schizofrenicului un grad mai mare de testare a realiilitii ~i suport in mecanismele de aparare a Eului. De asemenea, in grup pot fi plasati pacienti eu acela~i diagnostic (de ex. depresie) dar eu fonne psihodinamiee diferite (pierdere reala prin deces, pierdere prin separare sau pierdere imaginara prin teama de a fi parasit de persoana iubita), ceea ee va detennina 0 cre~tere a potentialului interactional ~i sanogenetic al grupului. Heterogenitatea grupului ~i complementaritatea modelelor comportamentale ale pacientilor. Cunoa~terea de catre terapeut a modelului comportamental al pacientului constituie eheia organizarii efieiente a grupului. Astfel, bazat pc modelele eomportamentale, terapeutul va putea emite predictii asupra potentialelor interactionale, asigunmd eficienta procesului terapeutic. Din aceastii perspectivii pot fi plasati in acela~i grup un padent aflat in competitie cu tatal ~iun altul care-l concureaza pe acest pacient. De asemenea, interactioneaza pozitiv in grup un pacient care a avut 0 mama hiperprotectoare aHituride 0 pacienta care este 0 mama hiperprotectoare. In fapt, pacientii trebuie sa fie complementari in privinta conflictelor, fiecare constituind imagine a in oglinda a celuilalt. De asemenea, complementaritatea privind experienta de viata in triiirea ~irezolvarea conflictelor poate constitui un alt criteriu de organizare eficientii a grupului. De exemplu, cei care au trait un divol\ pot constitui un sprijin pentru cei din grup aflati intr-o astfel de
282

situa~ie. In grupul heterogen este recomandabiHi 0 complementaritate a stilului de via~a ~i a modelului de comportament. Astfel, pacientul marc at de izolare ~i introversie se recomanda a fi a~ezat in fa~a unui pacient extravertit, in timp ce pacientul nehotanlt ~i dependent va fi aUituri de cel impulsiv ~ivehement. In fa~aunor stiluri de via~a ~imodele comportamentale complementare pacientii i~i pot construi pattern-uri de relationare mai corespunzatoare. 4.2.2. Grupul omogen. Cuprinde pacien~i care prezinta acela~i sex dar ~i varsta, simptome clinice asemanatoare. Gmpul cu 0 astfel de structurare este mai util pentru cercetarea psihodinamica a unei anumite tulburiiri, de~i majoritatea clinicienilor considera di el asigura conditiile necesare de interactiune ~i testare a realitatii. Totu~i, chiar in cazul.omogenitatii sindromologice sau nosografice exista un anumit grad de heterogenitate in functie de cauzele bolii, modul de manifestare a simptomelor, stilul de viata ~i personalitatea pacientului. 4.2.3. Grupul intermediar. Reune~te stiluri de viata, comportamente ~ipersonalitati similare care dezvoltii tulburari psihice difcrite. Dc asemenea grupul poate fi omogen din punctul de vedere al itemilor personali, dar heterogen sub aspect simptomatologic ~i nosografic. 4.2.4. Grupul omogen selectat sau grupul special organizat. Este alcatuit din pacienti care au aceea~i problema majora: alcoolul, insuficienta sexual a, obsesiile sau probleme intime ale vietii lor. Astfel de grupuri prezinta avantajul aprofundariiunor probeleme specifice, constituind toto data cadrul unor cercetiiri ~tiin~ifice. 4.3. Dinamica participarii membrilcr la grupu! terapeutic.

In functie de dinamica participarii membrilor, grupul psihoterapeutic poate fi inchis, deschi!~i lent-deschis. 4.3.1. Grupulinchis, cuprinde pacienti selectionati care incep in acela~i moment psihoterapia ~i 0 continua, impreuna, pana la incheiere. In astfel de situa~ii, de~i yom asista la 0 heterocronie a ameliorarii, grupul este unitar sub aspectul functionarii. Cu alte cuvinte, in timpul procesului terapeutic nu mai este primit nici un nou pacient, de~i pot ramane unele locuri libere prin ie~irea prematura din grup a unor membri. Astfel de grupuri, indicate mai ales in psihoterapia cu pacienti ambulatori, sunt acreditate cu cele mai mari posibilitati pentru efectuarea psihoterapiei intensive. De asemenea, cercetarea in domeniul psihoterapiei de grup ~i al relatiilor interpersonale se bucura in aceasta forma de cea mai inalta validare. 4.3.2. Grupul deschis, are 0 functionare "continua", spre deosebire de grupul inchis care functioneaza pe 0 anumita durata, anterior programata. De asemenea, comparativ cu grupul inchis, care este destinat pacientilor din afara spitalului, grupul deschis este legat de aspectele dinamicii spitalizarii: pe masura ce un pacient parase~te grupul in urma ameliorarii, locul sau este ocupat de un altul, care va fi cat mai repede integrat in 283

grup. Fiind desehis, grupul are 0 dinamidi psihoterapeutica proprie, intruca.t venirea ~i pleearea membrilor intrerupe intr-o anumita masura eontinuitatea procesului terapeutic, slabind totodata atmosfera terapeutica ~i spiritul de grup. In aceste conditii, grupul deschis des:ta~oara 0 psihoterapie mai putin profunda sau 0 psihoterapie de tranzitie intre fOffi1a de grup ~ipsihoterapia individualiL Totodatii, grupul deschis poate servi: - unei psihoterapii preparatorii, in vederea participarii ulterioare a pacientului la ~edintele unui grup inchis; - pacientilor care au urmat 0 psihoterapie de grup intensiva, dar care mai au nevoie de 0 legatura psihoterapeutidi complementara. 4.3.3. Grupullent dcschis (slow-open group) sau grupulinchis-deschis realizeaza a situatie de compromis, in care un nou membru este primit numai in masura crearii unui lac liber. Noul venit. In grupurile deschise ~i knt-deschise, in timpul desta~urarii procesului terapeutic, pe masura eliberarii unui loc, un nou membru este primit in grup. In aceasta situaiie psihoterapeutul face oficiul de gazda, cautand 0 GiH mai rapida familiarizare a noului pacient cu grupuL spre a-i inHitura sentimentul de strain, greu de to!erat atat 1 cat ~ ~l .• pentm gmp. p.ceasta~ mtenrentle .•. ~dcvme . cu susimuta~'b a pSl10terapeutu 1 Ul pentru e., atat mai necesadi eu cat el este eonsiderat responsabi! de prezenia noului venit, care, neglijat, poate determina suspieiuni sau reaetii ostile, fiind in ee1e din urma marginalizat. eu toate acestea, noul membru poate constitui obiectul ostilitatii deschise sau mascate a grupu1ui, independent de modelul personalitatii sale. In aceste situatii, psihoterapeutul trebuie sa observe manevre1e osti1e ~i sa examineze semnificatia lor. Atunci cand ostilitatea 1a adresa nou1ui venit este deschisa, terapeutul trebuie sa-l protejeze ~i sa exploreze cauzele acestei ostilitati. Dimpotriva, dad noul venit este bine primit, terapeutul nu are probleme tehllice, revenindu-i doar sarcina integrarii acestuia in grup. Nu trebuie omis ins a faptul di admiterea ~i integrarea unui nou membru in grup vor fi determinate nu numai de personalitatea ~i starea psihica a acestuia, ci ~i de necesitatile grupului ~i de considerente care privesc pe ceilalti membri din grup. 4.4. Functionarea grupului terapeutic.

Functionarea grupului are in vedere locul, frecventa, durata ~imodnl de des:ta~nrare a ~edintelor de psihoterapie. 4.4.1. Locul ~i ambianta in care se desra~oara psihoterapia in grup. De obicei este yorba de 0 sala mare, moderat luminata, tara acustica accentuata, discret mobilata, eventual tara tablouri care ar putea distrage atentia pacientilor. Ace~tia sunt a~ezati in jurul unei mese sau in cere, pe fotolii. Unii clinicieni recomanda mas a care protejeaza pantomimica pacientilor; altii, dimpotriva, recomanda a~ezarea pacientilor in fotolii, pentru a se constata mi~carile membrelor ~i postura, oferindu-se astfel elemente semnificative de observatie ~i interpretare. Se precizeaza ca distanta dintre fotolii sau seaune sa fie de 0 lungime de brat, aceasta marcand bariera perceptiva de intimitate; in

284

daca procentul absentelor este de peste 15% pentru intregul grup. Astfel. se constata ca. Dimpotriva. absenta nu trebuie minimalizata sau ignorata ~i tocmai de aceea unii psihoterapeuti considera oportun "ea imediat dupa ~edinta sa se trimita 0 scrisoare celui care a absentat pentru a pastra contactul cu el 9i a atrage atentia asupra influentei absentei sale in grupa" (R. In orice situatie se insista asupra mentinerii continuitatii gedintelor ehiar ~i in timpul coneediilor. De asemenea ~i in psihoterapia de grup obi~nuim frecventa reuniunilor poate fi sporita in anumite perioade "de criza" a grupului terapeutic. din cauza sUirii de tensiune din grup sau relatiei sale cu un alt membru al grupului. Pacientii i~i aleg liberi locul. Totodam. In psihoterapia de grup aItemativa grupul se reune~te de doua ori pe saptamana.plus. ca ~ifrecventarea regulata a ~edintelor de catre membrii grupului. 1973. maturitatea sa etc. care este eoeziunea grupulpi. se impune 0 reapreciere de catre terapeut a oportunitatii psihoterapiei pentru pacientul respectiv. 655). 0 dam sub conducerea terapeutului ~i 0 data tara el. la 0 distanta mai mica. p. fapt apreciat ca un criteriu obiectiv al eficacitatii psihoterapiei. realizand 0 schema fixa.4. Din aceste motive. Totodata. mai aproape sau mai departe de terapeut (care face parte din cere).4. In ~edintele urmatoare. Dad ce!ui intarziat sau absent nu i se acorda atentie se poate pierde 0 eventuala informatie 9i se poate dezvo!ta 0 atitudine de indiferenta privind participarea la 9cdinta. 190). J. dadi prezenta la ~edinte este de peste 90% se eonsidera ca grupul are 0 buna coeziune ~i eficacitate. Astfel.. la aceea~i ora ~i in acela~i loc. Ritmicitatea ~edin}elor de psihoterapie In grup. 4. Majoritatea terapeutilor considera ca ritmul optim al ~edintelor este sapUimanal. Atunci cand psihoterapia este orientata psihanalitic frecventa ~edinte1or ere~te la trei sau patru pe saptamana. spre a nu deranja pe ceilalti. cand terapeutul este suplinit de coterapeut.Aine un registru de prezenta ~i se intereseaza de motivele pentru care un membru intarzie sau absenteaza. Prezent3 pacientilor Ia ~edin}ele grupului psihoterapeutic. Walton. 1983. unii pacienti vor fi grijulii asupra mi~carii coatelor. Este posibil ca un membru sa lipseasca datorita unui eveniment important din viata lui. Ioneseu. 4. p. terapeutul trebuie sa analizeze modul de organizare a grupului 9i propria sa eonduita in timpul ~edintelor grupului. 285 ----- . Terapeutul .3. celui care a lipsit i se cere sa explice absenta tara a omite faptul di "investigarea in grup a motivelor absentei unui pacient este contraindicata. dadi absentele unui pacient (motivate de starea sa patologica) sunt de perste 15% din frecventa posibila totala. a carei schimbare exprima transformari dinamice in re1atiile interpersonale. membrii grupului tind a-~i pastra locurile. Terapeutul va urmari punctualitatea cu care incepe 9i se incheie gedinta. Totu~i. cu exceptia situatiilor in care aceasta analiza are importanta pentru intregul grup" (G. fapt ce ofera primele impresii asupra personalitatii lor. Frecventa membrilor gmpului este edificatoare in muIte privinte pentru terapeut intrucat aram cat de important 9i atractiv este grupu1 pentru bolnav. este important ca ~edinta grupului sa se desIa~oare in aeeea~i zi a saptamanii. sunt oferite indicii asupra rolului membrilor grupului in diferite etape ale procesului terapeutic.2.

ameliorarea stiirii afective prin estomparea componentei depresive. psihoterapia de grup extinsa cunoa~te 0 anumita dezinvestire ~i restrangere a apliearii. privarea de somn realizata pe durata amintita este susceptibila sa determine: . se desfii~oara pe 0 durata de 12-48-72 ore pentru 0 ~edinta. favorizand astfel actiunea psihotcrapcutica. unii pacienti ridica probleme importante in timpul des:ta~urarii ~edintei. Se subliniaza cii bogatia fenomenologica a acestor intiHniri. Durata ~edin~elor de psihoterapie in grup este variabila. capacitatea de testare a realitiitii. in care wcientii sunt adu~i la un inalt nivel de interaetiune emotionala. care va fi plasata astfelind'tt sa cuprinda Goua etape ale ritmului somn-veghe. . Psihoterapia de grup pe termen scurt cuprinde un numar anterior precizat de ~edinte.4. denumita ~i "terapie de grup maraton". Astfel. . majoritatea clinicienilor optand pentru 90 minute. Autorii considera di in acest mod se dezvoWi un "proces de interaqiune aecelerata" datorita faptului ca pacientul se afla intr-o "proximitate fOItata". iar cand durata este mai mare de 120 minute tensiunile emotionale sunt prea ridicate spre a putea fi asimilate din punct de vedere cognitiv. altii se tern di i~i vor pierde controlul pana la sfar~itul ~edintei etc. lncluderea eel or doua etape intr-o singura ~edinta ar spori. Aeeste considerente sunt de natura sa expliee faptul ea. Psihoterapia de grup extinsa sau prelungita. comparativ eu deceniul trecut. fiind cuprinsa intre 60 ~i 120 minute. Consideram insa ea. Atunci cand terapia se desfii~oara in spital. cuprins intre minimum doua ~i maximum 50. intrucat ea releva pattern-uri comportamentale semnificative. pe Ifmga "proximitatea interaqionaHi fOItata". dind a fost acreditata cu 0 eficienta care inca nu a fost ilustrata. in cadrul ~edintei maraton.posibilitatea paeientilor de a-~i mentine. impusa pentru 0 perioada indelungata. .realizarca unui anumit grad de relax are ce permite un mod mai autentic de comumeare. numarul ~edintelor va fi determinat de durata intemarii.4. Psihoterapia de grup prelungita prezinta anumite precautii ~i eontraindieatii care au in vedere: .aparitia unor episoade psihotice. Utilitatea aeestei 286 . Se considera ca 0 reducere a duratei sub 60 minute nu permite dezvoltarea interactiunilor emotionale.4. actualmente. Unii clinieieni considera utila integrarea acestei psihoterapii prelungite in cadrul psihoterapiei de grup obi~nuite. mai ales in perioada de eriza sau de "impas terapeutic" al grupului. Durata unei ~edinte trebuie sa fie constant mentinuta ~i respectaUi. "echivaleaza cu unu-doi ani" de experientii psihoterapeutiea obi~nuita.0 riguroasa seleetie care sa determine capacitatea pacientilor de a suporta nivelul interaetiunii emotionale dezvoltat in acest cadru psihoterapeutie. . conform opiniei'Hn6r terapeuti. ~ansele de asimilare ale evenimentelor ~i experientelor traite ~i ar intari schimbari ee rezuWi de aiei.0 fisura in mecanismele de aparare a Eului.

tinta a privirilor grupului. ~i anume acela de: . .rolul directiy consta in asigurarea interactiunii membrilor grupului ~i de aceea se admite ca psihoterapeutul are ~iun rol facilitator. ei 0 situatie determinata de modul in care el conduce grupul.psihoterapii consta in: .facilitarea adaptarii ~i integrarii in sistemul de spitalizare.conducator al grupului. reforrnularea enun\lliilor rnembrilor etc. Statutul ~irolul terapeutului in coordonarea activitalii grupului Psiholog sau medic.roluI stimulator. toto data el trebuie sa descopere posibilele motive ale slabirii 287 . el joaca un rol relativ pas iv. . model moral ~i etalon de identificare al pacientilor. . Referindu-ne la rolul psihoterapeutului. Deseris ca ''Lm om pentru toate anotimpurile". atfit asupra propriei conduite.membru egal al grupului terapeutic. investit deseori cu puteri magice. Persoana psihoterapeutului ~iIn special conduita acestuia.cre~terea motivatiei pacientilor pentru ameliorare. De aceea. . terapeutul trebuie sa functioneze ca un catalizator pentru interactiunea membrilor grupului. De obieei activ ~i stimulator. am incercat 0 sistematizare a atributelor sale dintre care mentionam: .teoriilor asupra tipologiilor ~i structurarii personalitatii.datelor eurente ale psihiatriei cIinicc. psihoterapeutul trebuie sa fie convins de faptul ca desTa~urarea tratamer"tului nu este 0 istorie naturaUi. de~i stimulator. . stimularea participarii membrilor. psihoterapeutul este eel mai important membru al grupului. cat ~i asupra relatiilor ~i reactiilor sale fata de un membru al grupului sau fata de grupul ca intreg.gradul de omogenitate a grupului. terapeutul va fi foarte atent. In virtute a caruia psihoterapeutul trebuie sa puna grupul in mi~care prin propunerea temelor de discutie. eficienta acestei psihoterapii poate fi asigurata prin: . .metodelor psihoterapeutice ~i dinamicilor de grup. Fiind de scurtii duraHi. in psihoterapia orientaHi psihanalitic.reducerea legaturilor de dependenta a pacientului.. Rolul psihoterapeutului in conduce rea activiHitii grupului.1. 5. 5. el ajutand pacientii sa se concentreze asupra relationarii lor. va fi incarcata de ambiguitatea dublului sau rol.cre~terea coeziunii intre membrii grupului. . . avand 0 experienta indelungata in activitatea clinic a. . el trebuie sa fadl permanent dovada bunei sale pregiHiri in privinta: . de ecran neutru asupra cfuuia pacientii I~iproiecteaza ideile ~isentimenteleh.formularea clara a scopului psihoterapiei.

trebuic sa fie naturale.rolul extensiv se exerciti'i mai ales cand activitatea grupului devine redundanta. el trebuie sa manifeste spontaneitate.contactului interpersonal al membrilor. Prin modul de organizare. psihoterapeutului i se recomanda 0 atitudine retinuta care-i permite 0 mai buna observatie ~i cunoa~tere a posibilitatilor de adaptare ~i integrare a membrilor grupului. mai permisiv. pasiv288 . ilustraud activismul ~i angajarea sa. totodata. Astfel. psihoterapeutul exercitandu-~i functia in mijlocul membrilor grupului care i~i indreapta asupra lui atentia. .terapeutul de tip A. pe masura desIa~urarii procesului terapeutic. membrii grupului fiind in imposibilitate de a-~i extinde comunicarea.2. terapeutul devine tot mai mult ceea ce trebuie sa fie: omul demn de incredere. precum ~iin virtutea rolului sau de membru disimulat al grupului. In special la inceputul terapiei. spunand mai ales "crect ca trebuie sa intri intr-un grup"in loc de "cred ca ai nevoie de 0 psihoterapie de grup". Exista unele studii care. .1nd deschiderc 9i respect total pentru comportamentu. lib era a atitudinilor personale. lipsite de emfaza ~i de pedanterie. promovand ideea ca activitatea membrilor grupului constituie sursa primara de schimbare. pastrand 0 nota de re~nere ~i de responsabilitatc.prinintrebari ~i explicatii. terapeutul pune intrebari pertinente ~i se implica pe sine in mod activ. Totodata. ca ~i calitatile de tip directiv sunt mai indicate pentru psihoterapia de grup decat stilul nondirectiv. 5. ca ~i afirmatiile sale. la acest tip. Totodata. el trebuie sa intervina in elaborarea unor interpretari adecvate sau in corectarea lor. practica psihoterapiei de grup este 0 activitate publica. decente. terapeutul va limita incercarile inautentice "de joc" ale unor pacienti.terapeutul de tip B. gesturile. mai interpretativ ~i mai instructiv. In astfel de situatii. in discu!iile cu pacientii terapeutul va trebui sa foloseasca verbul in loc de substantiv. au descris profiluri de personalitate ale terapeutului dintre care mentionam: . Tocmai de aceea. manifest. folosind inventare de interese vocationale. de confiere ~i de intelegere. prezentat ca fiind mai activ ~i mai hotarat in exprimarea . . In plus. Initial investit ~i acreditat de ditre pacienti. comunicarea plina de incredere este asociata cu un inalt grad de ameliorare a pacientilor.rolul interpretativ se traduce prin lncurajarea membrilor grupului de a-~i analiza ~i interpreta reciproc actiunile. terapeutul trebuie sa aiba disponibilitatea de a admite diferentele de opinii dintre el ~i ceilal!i membri ai grupului ~i de a adera la standardele pacientilor. Pe baza acestor profiluri putem considera ca modul de conducere. fermitate ~iun anum it grad de directivitate in exercitarea functiei sale. sa reduca discutiile asupra unor probleme irelevante. Personalitatea terapeutului ~i calitaple care Ii permit indeplinirea rolului de conducator al grupului. descris ca fiind mai pasiv.l spontan ~i firesc.

este posibil ea ~edintele sa devina ineficiente prin eompetitie sau prin diferente tehniee ori teoretiee. Atunci ca. Walton. coterapeutul va folosi intens in eadrul activitatii grupului spiritul sau de observatie. 654). chiar daca sunt de acela~i sex. eventual. cu atat munca sa va fi mai eficientii. iar celalalt sa fie evocator de sentimente ~iperceput ca feminin" (B.3. 1983. se recomanda ca "unul dintre ei sa fie confruntativ-interpretativ ~i perceput ca maseulin. el este in sensul eel mai larg 0 fiinta eapabila atat de ratiune cat ~ide iubire" (Nancy Swift. indiferent de "tipul" sau de categoria in care poate fi incadrat. D. reeomandandu-se astfel ea cei doi terapeuti sa fie expu~i la diferite interpretari eomplementare. p. dar nu contradietorii. interes ~i obieetivitate .nd terapeutii sunt de sexe diferite. 1985. Trebuie precizat totu~i ca. de opinie intre terapeuti ~i pentru a evita 0 astfel de situatie "cei doi terapeuti trebuie sa mentina 0 buna relatie" (N. sub aspect teoretic. J. acesta a omis ~i cauta 0 explorare ulterioara a situatiilor de grup nerezolvate de terapeut.. asumandu-~i prineipala responsabilitate" (H. Toemai de aceea. Sadock. Kallas. Se considera ea pentru a deveni un bun psihoterapeut. rctinand detaliile aparute in situatia terapeutica spre a Ie supune discutiei in analiza ce unneaza fiecarei intalniri de grup.. pentru ca stilullor diferit de conducere sa poata determina reaetii transferentiale. 5. coterapeutul are nevoie de eel putin 6 iuni pentru a se obi~nui eu aspeetele semantiee ale notiunilor ~i eu oportunitatea apliearii cliniee a prineipiilor psihoterapeutiee ~ide inca 6luni pentru a ca~tiga indemanare ~i ineredere in aplicarea acestor principii. dar cu cat un terapeut este mai aproape de ele ~i prezinta mai muIte din aceste atribute. precizand inaintea fiecarei ~edinte care dintre ei Vofl avea eondueerea. in procesul terapeutic trebuie sa fie implicat activ fiecare terapeut. 1984. eei doi "aetionand drept coterapeuti. In ultimii ani se eonsidera ea rolul coterapeutuiui este compiementar ~inicidecum secundar. 553). lnrnod traditional este vazut ea un terapeut adjuvant. interesat in deprinderea alJilit. Intrucat rolullor este eonsiderat ea asemtmator. Farrell. Desigur aeeste standarde sunt greu de atins. ei pot funetiona ea substituti parentali. 289 . inteligenta superioara ~iputere de concentrare intensa. Coterapeutul va trebui sa aiM calitati ascmanatoare Cll ale psihoterapcutului. de psihologie ~i de psihoterapie. El prezinta integritate. Astfel. Astfel. matur ~i stabil. el semnaleaza terapeutului ceca ce. 1416). 80). 1983. in mod ideal.interpretativ. Viitor psihoterapeut. precum ~icuno~tinte serioase de psihiatrie clinica. pe aceea~i pozitie.itilor privind psihoterapia in grup. "astfel incat nieiunul dintre ei sa nu fie intr-o pozitie de autoritate mai mare sau de dominatie" (Ibidem). p. p. Pentru aceasta nu este insa nevoie ca ei sa se mentina. capabil de caldura. p. terapeutul ideal este un ins "remarcabil. Coterapeutul (terapeutul asistent sau consultant). care a invatat sa-~i controleze judecata tara reactii emotionale ~i tara pierderea simpatiei. J.

. 290 . Ia proxima ~edinta. ca ~i manifestarile functionale. ca ~i atitudinea terapeutului. de familiaritate ~i incurajare. ca ~i de anumite sernne clinice (tremor. modificari vasomotorii etc. se incearca inIaturarea inhibitiei pacientilor. pacientii acorda in mod neconditionat terapeutului rolul de lider. descurajand atitudinile de dependenia ale membrilor. Intensitatea. . Pentru a atinge acest deziderat. Tot astfel. Psihoterapeutul ~i coterapeutul vor ocupa locuri care sa Ie permita maximum de vizibilitate 9i audibilitate. solicitlindu-i opiniile. medieamentelor sau alcoolului. nu sunt clare. gesturile emfatice (veritabile exc1amatii nonverbale) evoca un anumit aspect al tulburarii. 6. gesturile exhibitioniste. Desfa~urarea ~edintei de psihoterapie in grup Punctual ill privinta orei de incepere a ~edintei. toti membrii grupului sunt terapeuti. Expectatiile ~iobliga~iile membrilor grupului. retinandu-se privirea. a~teptandu-i indrumarile. dar. In primele ~edinte ale grupului. oferind impresia a doua mesaje concomitente. conferit de pacient. tonalitatea ~i timbrul vocii. De bogatia mesajelor gestuale. ci deseori vor fi incarcate de un continut semantic particular. teatraIe. pentru a indepana anxietatea pacientilor. mimica ~i pantomim~ca. membrii grupului terapeutic trebuie sa respecte un set de reguli (care pot servi drept baza pentru dezvoltarea unor nonne) ~i anume: . stimulandu-le astfel responsabilitatea.5. de conducator al grupului. EI va cunoa~te astfel ca gesturile simbolice nu se refera intotdeauna direct Ia problema in discutie. in mod virtual. adresandu-i intrebarile. Ca ~i in activitatea clinica. favorizandu-Ie astfel desfii~urarea natural a a conduitei. dar mai ales anumite trasaturi ale personalitatii pacientului. ca nu sunt suficient de autoritare.) numai un terapeut cu spirit de observatie ~i finete psihologica va putea beneficia din plin.fiecare membru trebuie sa-~i comunice gandurile ~i expericnte1e in grup cat mai complet ~i sincer. observarea vizuaia va sta Ia baza activiUitii terapeutice.fiecare membru are obligatia de a informa grupul asupra oricarei schimbari importante ce a survenit in viata sa.4. exprima altceva decat continutul comunicarii persoanei respective. prin lutreaga sa atitudine. Ini~ial ei vor fi surprin~i sau deceptionati de faptul ca raspunsurile. psihoterapeutul nu va veni sub influenta oboselii. ceea ce au discutat. ritmul transmiterii mesajelor verbale pot fi semnificativ modificate sub influenta sUirii emotionale. avand in campullor vizual toti membrii grupului. De asemenea.dnd doi membri se intainesc in afara ~edinteIor. Acesta evita insa ralul de autoritate. au obligatia de a comunica grupului. De altfel. in mod treptat ei vor intelege ca prin spiritul de intr-ajutorare. EI va saluta sau va raspunde la salut eu amabilitate ~icurtoazie.

In acest seop membrii grupului sunt ineurajati sa partieipe in mod aetiv. La randul sau. . Prin aeeasta participare paeientul ell un eomportament distorsionat intelege (intr-un mod ee poate atinge profunde trairi emotionale). de ineurajare 9i de eultivare aetiva a interventiei 9i comunicarii. Interventia nu este folosita ca un seop in sine (situatie in eare ea ar eonstitui un mijloc de "aparare" a membrilor grupului). pc cat este posibil. Desigur. Stimularea participarii membrilor la activitatea grupului. uneori prin deeodificare. sa se angajeze in dezbaterea teme10r puse in diseutie.Triada mimica-gest-cuvant poate exprima stfui afective ~imodifican de personalitate a caror semnificatie numai experienta ~i spiritul de observatie 0 pot descifra. exprimandu-~i opinii. preeum 9i aetiunile ~i interaetiunile membrilor grupului sunt studiate de grup prin analiza ~iinterpretare. sa tolereze ~i sa partieipe aetiv la dezbaterea problemelor fiecaruia dintre ei. Grupul devine astfel 0 arena a relietarii nosografiee ~i pentru a realiza aceasta psihoterapeutul trebuie sa stimuleze: . fiind tot mai eon~tienti ca trebuie sa aeeepte. prin indemnarca pacientului sa-~i comunice gandurile in mod firese.feetive. "cu primcle euvinte care ii vin in minte". Comunicarea verbala a membrilor grupului. favorizand astfel dezvoltarea potentialului tcrapeutic al gmpului. ei ea un mod de eomunicare verbala. Experimentind trairi 8. Continutul ideativ al interventii10r din grup. se transforma. Din aeeasta perspectiva. La personalitatile bine structurate cele trei cai finale de transmitere a mesajelor sunt in stransa interdependenta in vederea asigurarii caractcrului adeevat al expresiei. de9i ei nu eontribuie in mod optim la proeescle de grup. a acestei comunieari verbale are 0 importanta esentiala in desfli~urc. pentru a prepara 9i a men tine astfel atmosfera terapeutica. In cazul unei orientari psihanalitiee a grupului (intrucat "psihoterapia de grup poate fi praetieata eu sau rara 291 J . unii sunt mai activi in anumite etape ale evolutiei grupului 9i mai retinuti in alte perioade. Pacientii yor Intelege toto data natura mutual a a sehimbului 9i ajutorul psihologie. Nu trebuie eonsiderat insa ca eei mai retinuti in interventii nu beneficiaza de atmosfera terapeutica a grupului.comunicarea verbaIa libera asupra oriearei probleme personale.rea proeesului terapeutie. Intelegerea. situatia sui-generis ereati'i in grupul terapeutie pune la incereare eehilibrul unitatii de expresie a pacientului. in conversatie libera ~i eurgatoare. Unitatea aeestei triade este in concordanta eu gradul de organizare a psihismului. pacientul invata sa-~i modifice atitudinea.2.relaxarea ccnzurii. irJlibata ~iezitane initial. 6. sub indrumarea terapeutului. Cu toata aparenta banalitate a interventiei. terapeutul va adopta 0 atitudine de stimulare. nu toti membrii grupului partieipa in aeeeu9i masura Ia diseutiile din grup. comparand situatii in cadrul grupului. 6. nesofisticat ~i. in grup nu se diseuta pentru a discuta.1. sensul inadecvat al relationarii 9i atitudinilor sale. Conpnutul comunidirii.

Anthony..•.•• Ii lege a formulata de S.""J..•. . depresia ~i ostilitatea prin intermediul gmpului... Integrarea pacien~ilor 'in grup ~i evolufia grupului terapeutic Aparitia terapiilor colective a generat idei ~iprobleme eu implicatii psihosociologice care ar putea inscrie psihoterapia de grup in aria sociologiei medicale.••..)~ . S.1. .. J. cautarea atitudinii pateme a terapeutului de catre un pacient care nu sa putut bucura de aceasta in copilarie). ..L ~Jo..l.. terapeutul are datoria de a depista ~i a aduce in atentia membrilor aspectele inaparente ale comportamentului din ~edinta..•..+(1·. tensiunea inaWi ~i discutia aprinsa..J.•.•. ca pacientuli~i rezolva distorsiunile cognitive.st. de posibilitatile membrilor (nivel cultural.1""'''' •.. Freud conform careia pacientul propllne sllbiectul ~edintei.... ..1 ¥ ••.• 1.. de exemplu..• '-' J.. Agazarian ~i R. Tema sup usa analizei grupului. cat mai ales de calitatile terapeutului. La rfmdullor. H.••.L v~.cest (ob"er'<''lb. Aceasta sc realizeaza legand comentarii aparent JntampHitoare ~iidentificand 0 idee sau un eveniment despre care terapeutul crede ca a avut loc.u.k.pnt) raAnd r' d'" ~ . '. discutia din grup va fi mai degajata ~i mai cursiva. Pc un plan mai general. ~~.••. Consideram JnSa ca natura ~i continuhll discutiilor din grup nu depind atat de caracterul prograrnatic sau antiprogramatic al ~edintei.•.. prin propunerea unci tcme de ditre terapeut. prin faptul ca in aceasta forma de terapie pe prim plan apar problemele gmpului ca intreg.•. ne determina sa consideram psihoterapia in grup ca 0 ramura a sociologiei medicale. Peters (1981) considera ca in arice S·Prll' ntaomp pv.••..t"'e1 rp..••... nl'ue1 m'l. \ . tpr"DPllt.•. -e. a1 sensului sau latent. p.orientare analitica". m". Pe de alta parte fnsa nu trebuie omis faptu! ca unul din dezideratele psihoterapiei in grup consta in activismul crescut.•.\ .3.. Intr-adevar. to..•.J...'. 11"-'''''' •.l. In grup se dczvolta deci fenomene observabile (de exemplu ostilitatea manifesUi a unui membru indreptata impotriva altuia) .•. ..J. 1"' •. t . 27). .. V~ .i ele nu au avut 0 expresie manifesta..1 terapeuti insa recomanda grupului un subiect argument and ca astfel se evita discutii1e penibile.•.•....•.. cea mai mare parte a tulburanlor fiind legate de relatii1e interindividuale ale bolnavilor. de.•. lipsita de taceri ~i tensiuni..:.••.•.••.•.•.L 11Y1 ••••••.•.l...•.'.•. nosografie etc. ca ~i anxietatea.l " •. nn [pI dOe tern..crrunul"!' nl'c.. 1965.00nd. odata apamte.•.•. rnnlt..i valoarea terapeutica a grupului.l) 51' ""u'll<>tpr.•. Alti . -. 11 \ •.. ci ~i a1continutului sau "incon~tient".ieventual nocive... Din aceasta perspectiva mentionam sorgintea psihosociala a numeroase manifustari psihopatologice. inutile . .•.•.1.. grad de extraversie.....J..'I.•..•.... ••..•.•.....•••.•.:>rpsnpr't"l"rl .. .••.. Y..) ~i de nivelul de integrare al grupului..V J.••. 6.••..•.. Este adevarat ca.•..•.i fmomene presupuse latente (ca.•...•.•.••. 7. Foulkes. "'-.. ..•. afecteaza acelea~i relatii 292 . .•. folose~te grupul ca moda1itate primara de tratament. TI" 1"lrOp". E.. subiectul discutiei este analizat nu numai din punctul de vedere al continum1ui sau manifest.. simptomeie psihice.. in acest mod edificandu-se spiritul de grup .

fiind posibiHi "efectuarea unci munci constructive de grup" (M. ci este 0 expresie a unui complex relational in care sunt implicate mai muIte persoane. acesta este inaIt acreditat sau chiar idealizat. 0 perturbare a relatiilor insului eu ambianta poate constitui primul indiciu al unei boli psihice. grupul se dezvolta ~i evolueaza intr-un mod secvential.ineomai profundaremaniere a propriei sale structuri" (R. Aceasta cu atat mai mult cu cat tulburarea psihica nu este limitata la persoana care se prezintii ca pacient. de formare a unci ierarhii intre pacienti. Izolarea san respingerea unui bolnav de ditre comunitate este deseori propoIiionaHi eu gradul inadaptarii sale.Barandeetal. diutilndu i indrumarea ~i aprobarea. ~i anume: . in timp ce alti clinicieni gasesc numai trei "faze principa1c"..de stabilire a normelor de grup ~i de participare ezitanta a membrilor care depind de terapeut. exprima mai fidel situatia din grupul psihoterapeutic. conform direia "arice psihotcrapie de grup va pomi de la speranta unei actiuni obiective asupra elemcntclor rela1. 7. exista 0 anumita rezerva sau chiar revoltii impotriva terapeutului. Initial. la izolarea lui contribuie ~i faptul di bolnavul insll~i respinge soeietatea.1. par exagerate sau chiar distorsionate. cu atacuri verbale sau fantezii de excludere a acestuia din grup. care cuprinde tot trei etape de dezvoltare.de conflict.devinetotmaiantist. cu un sentiment de afeqiune reciproca ~i intrajutorare.. caruia unii terapeuti ii descrill stadii. De aceea prezentam 0 alta sistematizare. atat relatiile familiale cat 9i ansamblul relatiilor sociale au profunde implicatii in structurarea personalitiitii. Beck (1981) identifica noua faze de dezvoltare in cvolutia unui grup de psihoterapie. 1984. Kanas ~i D.•. Farrel. si . in timp ce alte elemente. Stadii evolutive ale grupului terapeutic. Astfel. P.. 555).~-- fragile ale pacientului ell ambianta sa psihosociala. dar continutul acestora. premisa tratamentului bolii mentale constii in analiza. eu cat se simtemaiinadaptabil.de realizare a coeziunii reale a gmpului. ei trebuie sa fie capabili de a pereepe scopul comun ~i de a-~i exprima telurile individuale. Starlinl increderii ~i al organizarii. dominanta . in general. - . el se simte mai inadaptabil ~i.ionale. . constatam di. ~i anume: eu cat bolnavul se comporta mai inadecvat. etape sau faze. Consideram totu~i eli in aceasta sistematizare nu sunt redate toate elementele specifice fiecarei faze. De aceea. cat 9iin evolutia ei patoplastidi.1. Se dezvolta astfel 0 spiral a vieioasa. . ca cele din faza a doua. investindu-I cu 293 -" . A. . in care membrii grupului sunt angajati intr-o competitie de a fi acceptati ~ipretuiti de terapeut. in opinia noastra. p. fiepentruaob1. 1960. cunoa~terea ~i corectarea acestor relatii. ca ~i motivatia. p. Pe baza acestui fundal relational. Aeeste eonsideratii au stat la baza terapiilor eoleetive 9i au constituit premisa.--- -----------_. fie pentm a modi fica relatiile bolnavului cu altepersoane.alienandu-se treptat. 3) 7.1. Astfel. pacientii proiecteaza asupra Iui propriile lor sperante. Analizand situatia sub unghi opus. in timp ce terapeutul cauta sa stabilfasdi legaturi intre membrii grupului.

Membrii grupului sunt chiar surprin~i cand. ameliorarea.puteri deosebite. a grupului in care se include ~iaceea a Iiderului. intelegere ~i mai dcplina con~tientizare a acestora. Centrul de atentie ~i referinta al pacientilor se sehimba astfel de la terapeut la grup.rnbiguitate. care ~tie. Stadinl castigarii autonomiei membrilor rata . Fara aceasta "incredere fundamentala" pacientul nu se poate bucura niei de reala apartenenta 9inici de validarea consensuala a grupului care este remareabi1de realism~iobiectiva.. indreptaHi initial asupra terapeutului.peutic. De aceea. In loc sa se poarte ca un lider necontestat. atentia membrilor. spre a putea facilita astfe1 dezvoltarea responsabilit24ii ~iautonomiei membrilor. eondu~i fenn ~i traiese un sentiment de dezamagire ~i ehiar dezordine cand constata doar amabilitatea acestuia. mai ales in aceste momente.ltctiva. mernbrii initiali ai grupului nu vor sa mai primeasca pc a1tii sau accepta eu rezerve ~itendinte de marginalizare.1. AstfeI. marcheaza stabilizarea grupului. Membrii grupului 11considera un simbol al autorita!ii ~i puterii 9i var sa-l vada actionand conform aeestor expectatii. Pacientii incep acum sa comunicc in mod mai realist. ii 294 . nu numai sub aspect sociologic. ci 9i in acceptiune psihologidi 9i psihoterapeutica.1dczvoltarii relatiilor interpersonale.3. 7. Ei iau act de existenta psihoiogica a grupului ~i de rolul terapeutie a1acestuia. eel de la care se a~teapHl. chiar dadi membrii siiiindividuali nu prezinm reale posibilimti de testare a realimtii. nu admonesteaza ~i nu sanctioneaza. eventual"magice". Accesulla acest stadiu este conditionat de disponibilitatea increderii in ceilalti. Formulandu-~i problemele ~i conflictele. de fapt. ei neaga deziluzia ciinu au gilsitun lider care sa Ie mentina dependenta. reprezentati de grupul ea intreg. se reorientcaza acum asupra grupului. ei manifesta opozitie sau regret fata de eventualele ie~iridin grup. Este yorba de un nivel manifest 9ide un altullatent a1ac~unii membrilor. ei ajung treptat la 0 conturare. Pe baza acestor observatii putem considera ea in acest stadiu grupul devine intr-adevar grup. care poate. Stadiul interac~iunii ~i al ajutorului reciproc. el supune toate probIemeIe analizei ~i autoritatii grupului. el nu hotara~te. In acest stadiu. dC9i un membru deosebit. In acest stadiu u. dar sunt atenti 9isensibili la atitudinea lill fata de probleme1epe care ei Ieridica.1I1ctiile executive 91e Ego-ului (iT} primul rand acelea de testare a realita~i 9ide adaptare la realitate) SUlit preluate de opinia co. de lider. terapeutul cauta sa adopte ralul de membru al grupului sau de !ider disimulat.2. aeesta Ie relanseaza in grup. adresfu1dintrebari terapeutului. 7. El este cel care cunoa~te.1. In fond ~i aici (~a ~i in dezvoltarea social istorica sau ontogenetic a a insului) drumul spre con~tientizare este legat de verbalizare. unitatea ~i coeziunea grupului ter2. maturizarea ~i resocializarea membrilor. Sentimentul de "incredcre fundamentala " eonstituie de fapt elementul predictiv esential asupra posibilitatilor de ameliorare a oricarui paeient care intra in psihoterapia de grup. acest fapt marcand evolutia acestuia spre faza intermediara. Acum "fi. de asemenea. circumstantiaIa a interventiilor de pana atunci. De aceea ei cer terapeutului sa fie indrumati strict. paeientii se conving de faptul ca terapeutul este intr-adevar un membru a1 grupului. sa-~i exprime In mod reciproc problemele care ii preocupa. . depa~ind maniera formal a. pacientii simtind. verbalizandu-le. care estc marcat de o amunita a.

grupului Sub denumirea de gedintealternate sunt eunoscute reuniunile desf"~te Taraterapeut. 7. In mod obi~nuit.'latiide motive particulare care trebuie intotdeauna investigate. in cadrulgedintelor alternate se verifidi dadl. in ultima perioada a evolutiei lor. dar de eele mai multe ori ie~irea este neanuntata. care va ajunge la concluzii instructive.3.uzatede el. imbogatindu-~i astfel experienta terapeutidi. in eel mai inalt grad. opinia membrilor grupului are profunde semnificatii pentru fiecare dintre ei.. Se considera insa ca ~ieel care a parasit prematur grupul a beneficiat. Astfel de gedinte pot fi planificate inca de la infiintarea grupului. intr -0 anumWi miisura.. de~i dorita. pacientii 9i-au redus dependenta fata de terapeut. sporindu-9i increderea reciproca ~i initiativa. in psihoterapia cu grupuri inchise. Orice ie~ire incidentala din grup trebuie insa analizata de terapeut (allit sub aspectul oportunitatii selectionarii pacientului respectiv..2. poate prilejui 0 295 . Ie~in~aacddentaU'i din grup poate fi determinata de forte interne (insatisfactie. Acum pacientii simt.In acest stadiu. ~edintele alternate sunt foarte indicate in analiza reIatiilor transferentiale.un test al maturizarii ~i un pas spre societate. de terapie. care este accidentala. avansand 0 explicatie sau o scuza plauzibiIa. in care rolul terapeutic al grupului este maxim. Acest fapt este eu atat mai important eu cat deseori se constatii ca un pacient poate fi retffiutin 9edinte1e eu terapeutul9i activin gedinielealternate. dar de cele mai multe ori. Ie~irea terapeutica din grup. incheierea psihoterapiei este sinonima cu atingerea scopurilor aeesteia. pe care 0 consideram terapeuticii. regreta di se apropie incheierea curei (de9i aceasta este antedataHi) 9i vor sa 0 mai prelungeasca (invocaild motive sau resuscitand simptome) sau mai continua sa se intalneasca filra terapeut.Incheierea psihoterapiei in grup. In ultima instanta. Totodata. ~edintele alternate . profesional sau in ansamblul social. cat ~i al atmosferei de grup).care au astfel posibilitatea sa eonstate varia~ile comportamentului lor in functie de prezenta sau absenta terapeutului. dar orga. Uneori pacientuljustifica ie~irea. divergenta de opinii. ~edintele alternate pot oferi terapeutului informatii asupra modului ill care se vor comporta mernbrii grupului 'in cadrul familial. neexplicam. situatie determi. cil. Ea are loc prin plecarea pacientului ameliorat (in cazul grupurilor desehise) sau prin autodizolvarea grupului. Ineheierea psihoterapiei. Se poate constata astfel gradul de maturizare a membrilor 9i capacitatea lor de activitate independenta.). mai ales pentru grupurile inchise. 7. de asemenea. expectatii ~iplanificata. nevoia grupului.Ritmulacestorgedinteeste stabilitde membrii grupului. sunt introduse. nu trebuie confundata eu parasirea grupului. teama) sau externe (tensiune afectiva intensa in grup. pacientii avand astfe! posibilit. Constatam. atitudinea familiei sau a rude 1or etc. determinandu-Ie reorientari afective.:1tea sa-~i verifice sentimentele fata de terapeut ~i sa-9i corcctcze distorsiunilc cognitive fata de el.

care Ie-a ridicat. in fiecare grup se dezvolta 0 ambianta uniea. iar problemele individuale prezentate ~i analizate la nivelul grupului eapatii profunde sernnificatii atat pentru el. AWi dezvolta o veritabila dependenta de grup. Daca nu se realizeaza acest consens. detem1inatii de tipul pacientilor. In astfel de situatii terapeutul va trebui sa distinga daea dorinta membrilor de comuniune marcheaza un bun nivel de socializare sau. Sinteza acestor elemente confera specificitatea grupului care. Acest lueru este esentialintmcat. In mod treptat. constituie 0 sarcina importanta a terapeutului. incluse In struetura sa ideativa care se dovedise autoorientata si . In functie de natura ~i gradul tulburarii sale. In atmosfera toleranta a grupului ~i 296 . existand 0 divergenta a opiniilor. la lnceput. evoca unicitatea insului. 8. fiecare grup l~i dezvolta 0 configuratie proprie ~i un anumit model al relatiilor interpersonale. dH ~ia celorlalti membri ai grupului. In acest cadru. refractara influentelor . lntr-un anumit sens. dimpotrivii.perturbare a terapiei ~i trebuie evitata. 0 atmosfera de grup specifidi. care trebuie sa aiM prudenta necesara de a nu Inlocui conditionarea prin psihoterapie. 11 accepta ~i 11ajuta sa-~i fommleze cu mai multa c1aritate problemele. Intre membrii grupului. multi dintre ei sunt nu numai izolati ~i introvertiti. are surpriza sa constate ca se am. pacientul ia act de anumite idei care (de~i pana atunci erau straine modului sau de gandire) pot fi asimilate. pacientul are anumite limite in capacitatea de comunicare. ca ~i de calitatile ~i experienta terapeutului. Evitarea acestei dependente. exterioare. ascunde anxietatea In fata despaytirii ~i a drumului liber al vietii. Totodata. atmosfera de grup specificil este toto data terapeutica. Pentru unii pacienti parasirea grupului. ca ~i a conditionarii la situatia psihologidi a grupului. pacientul nu vine numai cu propria sa tulburare. ci chiar auti~ti. pana atunci izolat. in functie de anumite caracteristici ale pacientilor. rara indoiaIa ciiaceasta ie~ireesteprematura. In cazul grupurilor inchise incheierea psihoterapiei prin autodizolvarea grupului este deseori tergiversata. pacientul. lntr-un me diu care 11asculta. aduce un sentiment de pierdere. situatii ~itrairi asemanatoare. cu standarde ~i valori proprii. apare necesitatea de comunicare ~i de participare care se mode1eaza cu experienta de gmp. ceea ce nu poate fi considerat un succes terapeutic.parte. ci ~i cu 0 anumita experientii de viata. a cadrului care i-a conferit 0 adaptare mai sanatoasa. Pentru ie~irea terapeutica din grup a unui pacient trebuie sa existe 0 val idare consensual a atat a terapeutului. care au acela~i statut social. cat ~ipentm eei care au avut probleme. Pc de aWl. Bazata pe comuniune afectiva ~i interes reciproc al membrilor. Specificul psihologic a! grupului terapeutic Dupa cum s-a putut constata. de stilul de conducere al grupului ~i de orientarea teoretica a terapeutului. Acceptarea (dar ~i inacceptarea) unei idei sau conduite din gmp mobilizeaza sistemul ideativ rigidizat al pacientului. sub diverse pretexte amanata.

trairile ~i ideile. ci este surprinzator de realista.aparat de grup. a~a cum Ie prezinta pacientul insu~i. Fiira indoiaUi insa ca la obtin.se detaliile individuale. Numai din punct de vedere teoretic aceste procese pot fi delimitate. ca ~icum ar fi reflectata numai de pa11iie sanatoase. ca ~i in relatiile sale interpersonale. eu toate ca in general terapeutul intervine discret ~i rar. apreciind pacientul in ansamblul personalitatii sale. indiferent de ceea ce a afirmat sau de modul in care s-a comporlai. J. actionandu-se de la suprafata in profunzime.pacientul. introvertit sau autist. sistematizate in functie de factorii intelectuali.::arantie a faptului eli el este acceptat. concrete. terapeutul are aici. in psihoterapia de grup. Succesul 297 . unde. diferite. in ceilaJti membri. interferente ~i mutualiHiti" (Ibidem). contribuie ~iinterventia corectiva a terapeutului. La randul sau. dupa cum se poate referi la terapeut sau la oricare membru al grupu:ui. 1409). in plus. intrucat. ci va fi iriteles. Principalele procese psihologice care apar in grupurile psihoterapeutice in dinamica psihologica a grupului terapeutic "s-au delimitat peste 200 procese de grup" (B. Sadock. depresiv sau obsesiv. aprobat ~isustinut. Nurnai in aceasta situatie terapeutica specifica. participarea ~i interventiile din grup sunt extrem de variate. i~i expune punctele vulnerabile ale psihismului sau. intre ele existand. precum ~i situatia acestuia in cadrul grupului.:.erea acestei imagini realiste. f011asuportivaa grupului il ajuta in lupta cu propriile-i temeri ~i in efortul dezalienani ~ireconsolidarii. manifesHirile lor psihice fiind. El se poate comporta astfel. luminoase ale personalitatii acestora. in fapt unic1i. de asemenea. 1985. cat ~i pentru Cll. p. ele sunt corelate. "similaritati. care ii ofera astfel certitudinea di nu va fijudecat ~irepnmat (a~a cum atat de frecvent i s-a intamplat). spre Jeosebire de psihoterapia individuala. predominant orizontaHi. i~i poate exprima in mod autentic starile. pacientul i~i exprima gfmduri pe care Ie credea inaccesibile comunidirii. in practica. constituie pentru pacient 0 . in grup. egali lui. Astfel. fapt ce 11ajuHi sa-~i re-creeze 0 imagine personaHi mai realista. in prim-plan aflandu. de la prezent spre trecut. 0 larga ~i bogata perspectiva pentru 0 minutioasa ~iveridica analiza psihologica. Prin faptul ca membrii grupului provin din medii socio-culturale diferite. ca ~i rolul sau catalizator. Experienta tcrapeutica subliniaza ca aceasta imagine reprimitii de pacient nu este interferata de umbrele morbide ale celorlalti.prezenta sa in grup. terapeutul va avea a viziune holistica. Experienta emotional a la care participa pacientul este susceptibiHi sa-i determine schimbari in raspunsurile emotionale ~i sociale. pacientul vede anumite aspecte ale imaginii sale. atat pentru ca este acceptat ~i incurajat de terapeut. fiind astfel foarte apropiate de ce1e ale vietii obi~nuite. creandu-se 0 situatie favorabila autoanalizei ~i compararii. interdependente. toleranta ~iintelegerea constituie principiul dilauzitor al grupului. in fundal (though as a background). emotionali sau actionali implicati in aparitia lor. 9. se obtine 0 investigatie verticala.

Membrii grupului prezinHi disponibilitatea de a suporta un anumit grad de frustrare 9i de a-9i asuma responsabilitatea (unul pentru fiecare) In vederea atingerii scopului comun. . U nivcrsalizarea consta in recunoa:. ei se aseamana cu un terapeut suportiv. coeziunea. 9. mod de abordare ~i tehnica..terea paeientului ea in grup nu este singurul ell problemc emotionale. transfem1. Constatarea faptului ca fragilizarea sa nu este unica actioneaza'caun-element tranchilizant:. Printre cele mai importante procese psihologice care se dezvolta in gmpurile terapeutice.i9i intare~te identitatea prin separarea proprii1or probleme de ale celorla1ti. pacientilor Ie dispare sentimentul de alienare. prin orientare. Tot astfel.. Universalizarea ca mijloc de dizolvare a solipsismului . 9. Coeziunea este procesul care valorizeaza grupul. risipindu-i anxietatea.. Datorita acestui fapt.ta.. Incercand sa stimuleze :. empatic 9i colectiv. altruism. 298 . realista. prezentand in acela~i timp relatii semnificative cu ceilalti. abreactia. cand fiecare membru a1 sau este acceptant ~i suportiv. presiunea gmpului. ventilatia.Invata uti1a si . re1ativrepede dupa intrarea In grup.itoare In psihoterapia de grup.ise vor manifesta ~i in afara grupului. influentand evolutia starii psihice a pacienti1or.ca9tiga un plus de autostima prin con9tientizarea faptului ca poate fi folositor altuia sau grupului. inocuHindu-i un sentiment de optimism ~i sper:m.2. mentionam: universalizarea. el devine un adevarat co-terapeut pentru aeel copacient. Coeziunea ca proces de valorizare a grupului terapeutic. inte1ectua1izarea ~i testarea realitaW.. dnd ceilalti membri ai grupului incearca a-I determina pe eel in cauza sa se exprime deschis. grupul prin nivelul sau de toleranta (indiferent de varietatea comportamentelor 9i gradullor de devianta) ofera membrilor un sentiment de securitate 9i apartenenta. de ameliorare sau de vindecare. catarsis-ul. Acest proces de suport pi"incare un padent caum sa vina in ajutoruI altuia (specific psihoterapiei In gmp) impune un anumit grad de sacrificare a interese10r personate in favoarea copacientului sau a grupului. identificarea. La randu1 sau.psihoterapiei depinde de modulin care terapeutul. Dar acest sacrificiu al celui care acordft ajutodn cadrul grupului este benefic prin faptu1 ca el: . Un grup este considerat coeziv. un mod de relationare . adapUindu-1e ~i corelandu-le problemelor particulare ale pacientului. Intr-adevar. . pune In actiune aceste procese. Prin mccanismele. conferind membrilor sai sentimentul apartenentei la gmp. procesul de universalizare prezinta 0 importanta eovar:. .1. sratuire:.isa ajute un alt membru a1gmpului in gasirea unor moduri mai adap1ate de a face fa\a 9i de a rezolva conflictele. .i gratificant pentru pacient. ea ~iprin elementele sale (suport..i reasigurare) care vor persista :. ca ~iaW membri prezintii probleme intrucatva similare.

au fost elaborati anumiti parametri care indica gradul de coeziune al unui membru in cadrul grupului: .receptivitatea fata de opiniile celorlalti ~iefortul de a influenta pe ceilalti asupra unor opinii validate in grup. in psihoterapia de grup. dezvolti1 sentimente 299 . pacientii.dorinta de asumare a responsabilitatii pentru functionarea eficienta a grupului. intre pacienti.ata~amentul fata de standardele grupului. Terapeutul poate cunoa~te astfel care membri ai grupului functioneaza la un mvel coeziv ~i chiar gradul de coeziune al fiecarui membru dingrup. respectiv a terapeutului. Stimularea transferului este un fenomen comun in cadrul procesului terapeutic intrudit pacientul. putem considera ca incidenta ameliorarii este in functie de indicele coeziunii ~iintegrarii ~i de aceea terapeutul trebuie sa procedeze astfel incat sacreasca gradul de coeziune a grupului. intrucat anumite aspecte temperamentale sau 0 anumita conduita pot mentine un nivel scazut de integrare. indeob~te. in aceasUi situatie. urmeaza linia modelului. in psihanaliza moderna sMaextins acceptia notiunii de transfer. 9. comportamentelor ~i valorilor modelului. fiind inc1use ~i sentimente ~i atitudini con~tiente pe care pacientulle dezvolta fata de 0 persoana semnificativa pentru el. 9. gasind in grup ambianta de dorita securitate. r in psihanaliza traditionala este considerat ca un ata~ament incon~tient al unor senti mente ~i atitudini ale pacientului fata de anumite persoane (considerate ca semnificative) din copiHiria sa. pacientul incearca sa invete noi moduri de adaptare. sunt antiterapeutice ~ianticoezive. gradul coeziunii unuimembru nu coreleaza pozitiv cu acela al ameliorarii sale. Identificarea ell terapeutul. Identificarea consta in adoptarea prin imitare con~tienta sau incon~tienta a atitudinilor. Tocmai de aceea trebuie sa se manifeste atentie fata de identificarile cu modele negative care. adica intre pacient ~i terapeut sau fata de cineva inalt investit. darin psihoterapia degrup poate exista ~i transfer orizontal. Transferul ca ata~ament ineon~tient fata de 0 persoana semnificativa. abandoneaza scopul principal al terapiei de grup. Totu~i. dar nu impieteaza asupra gradului de ameliorare. in mod obi~nuit.4. cat ~i cu un membru mai pro eminent algrupului.3. . transferul este vertical. prin identiticarea cu terapeutul ~i imitarea caliUitilor acestuia. observand interactiunea dintre membrii grupului. Totu~i. . fiecare pacient are mai muIte modele de identificare ~iincearca sa se identifice atat cu terapeutul. in grup.intrucat coeziunea coreleaza strans cu ameliorarea. I~ntificarea are 0 puternidi influenta asupra dezvoltarii personalitatii pacientului. care. ~ianume acela al functionarii independente. grupul nu trebuie sa devina foarte coeziv intrucat. l:({'nivelul grupului in ansamblu insa. in psihoterapia individuaHi.

. pacientul. exprimarea de ditre un pacient a unor sentimente ~i atitudini fata de un copaGient sau fata de terapeut determina 0 atitudine similara din partea altui pacient.4. Cll un eopacient (considerat 'in psihodrama ca Ego auxiliar). dar poate fi 'intalnit ~itransferul negativ. fata de terapeut.2. sentimentele ~i atitudinile fata de terapeut sunt mai diluate. COIlsta 'in aparitia unor convingeri false ~i a unei atitudini irationale fata de terapcut. El va orienta pacientul 'in cauza sa diferentieze. 9.3. argumentand astfel existenta neYTozei de transfer ~i 'in cadrul psihoterapiei de grup. sau con~tientizand conflicte similare din viata lor. 'ingrup. exteriorizeaza un fapt sau 0 situatie prezenlli sau trecuta. ei fiind aici mai activ. 9. -'in grup. CeiIalti membri ai grupului beneficiaza (~i ei) de situatie identifiefmdu-se eu unul sau altul din eei doi protagoni~ti. transferul colectiv trebuie sesizat de dltre terapeut ~i anulat. este mai rapid dezvoltat ~i mai u~or exprimat decM 'in situatia diadiea. 'inpropriile antecedente. dnd sentimentele ~i atitudinile (pozitive sau negative) se dezvolta nu numai fata de terapeut.4. Cu toate acestea.4.un alt membru al grupului poate semana in mai mare masura (de cat terapeutul) cu o figura semnificativa din trecutul pacientului. in eonsecinta. sa individualizeze membrii grupului ~i sa raspunda fiecaruia ca unui ins concret. atunei cand pacientul. •.1. mai participativ ~i. 'inpsihoterapia de grup aparitia neYTozei de transfer este dificila ~i discutabila 'intrudit: ~spre deosebire de psihoterapia individuaHi. Pozitiv sau negativ. au fost reprimate sau suprimate. respectiv protagonistul. poate personifica terapeutui ca 0 figura parentaia ~i grupul in ansamblu ca pe aikl figura parentalii. 9.4. spre a-i putea dezvolta astfe1 pacientului capacitatea de minimalizare ~i 'inUiturare a acestei distorsiuni particulare. intalnita mai ales in psihoterapia individuala. "Psihoza de transfer". exista situatii 'in care unii pacienti dezvolta sentimente ~i atitudini intense. Ea poate fi insa corectaHi ~irelativ u~or inlaturata prin eonfruntarea atitudinilor pacientului 'in cauza eu opiniile. Transferul multiplu este pe deplin actualizat 'injocul psihodramatic. De cele mai muite ori transferul este pozitiv. de obicei psihotie. trasaturile personalitatii sale 'lor fi mai evidente. Spre deosebire de psihoterapia individuaIa.care. obieet transferential major. aceasta nevroza po ate fi considerata ca expresie a unui ata~ament transferential excesiv fata de terapeut sau fata de copacient. 'intnlcat sunt indreptate ~i spre ceilalti membri ai grupuIui. De asemenea. 9. situatie 'in care acest membru va deveni .4. ee poate fi denumita mai coreet "reactie transferentiala 300 . necorespunzatoare. Transferul multiplu apare cu precadere 'in situatia de grup. mai siabe ca intensitate. ci ~i fata de aiti membri ai grupului ce reprezinta 'inmod simbolic persoane semnificative din treeutul pacientului. ale celorlalti membri ai grupului. 'in grup terapeutul nu-~i poate mentine pozitia de analist aparent indiferent. In fapt. Nevroza de transfer. mai ales 'in prima faza a tratamentului. Astfel. Transfcrul colectiv este un fenomen 'intalnit numai 'in psihoterapia de grup eu bolnavi psihiei ~i consta 'in personificarea patologiea a grupului Intr-o figura transferentiala (mama sau tatii) de ciitre un membru. care. desigur divergente.

V entilafia ~i catarsis-ul sunt fenomene psihice inrudite. 301 • . Pozitiva sau negativa. eu toate acestea. In psihoterapie insa-. irationala fata de acesta. sentimentele ~iconduita. 1410). Veritabil "transfer fixat". un pacient este intotdeauna motivat de intaririle primite din partea terapeutului ~i a membrilor grupului. acest proces psihic nu este intotdeauna negativ.- psihotica".analiza rcactiilor ~i fixatiilor pacientului fata de persoane scmnificative din copiHiria sa. fapt care. De fapt. care apar in cadruI psihoterapiei individuale ~i de grup. . -- 9. constituie un mijloc de testare a realitatii. in timp ce catarsisul are in vedere evocarea unor sentimente ~i afecte care pot fi ata~ate gandurilor ventilate. terapeutul tine seama de anumite elemente predictive. nu mai conteaza con~tientizarea semnificatiei genetice sau dinamice a simptomului" (B. reactia transferentiala psihotica apare prin excelenta in cadrul psihoterapiei individuale. de obicei. pentru pacientul index. dadi transferul este negativ. Astfel. pacientul este transferat la grup. in grup. Dimpotriva. 9. grupul nu permite pacientului sa-~i intretina fanteziile fixate asupra terapeutului. pentru arice pacient schimbarea este concomitenta sau consecutiva intelegerii ~i con~tientizarii "cauzalitatii istorice" a unui anumit simptom. anumite elemente ale acestuia se pot dispersa la ceilalti membri.5. terapeutul i~i orienteaza atentia ~i asupra celorlalti membri ai grupului. Ventilatia consta in exprimarea deschisa a unor ganduri intime.experienta terapeutica (anterioarii) a pacientului. ci poate fi ~ipozitiv.6. Pentru a evita aparitia pihozei de transfer. Aici. De asemenea. Sadock. in legatura cu un anumit fapt din grup majoritatea membrilor au aceea~i atitudine. se considera ca "daca se insufla pacientului 0 motiva~e suficienta pentru modificare comportamentalii.Ventilafia ~i catarsis-ul ca forme de exprimare libera. de unde. la fel de rezistenta la interpretare ~i schimbare ca ~i aceasta. asemenea unei fixatii erotice asupra terapeutului.ill conformitatea ~iar desfiinta individualitatea membrilor). Presiunea grupului. Exista clinicieni care supraestifueaza aceasta influenta modificatoare ce se exercita asupra insului prin presiunea grupului (care ar fOr. 1985. J. pacientul nu-~i mai poate mentine atitudinea negativa. cand constatareaqiile pozitive ale copacientilor fata de terapeut. fapt ce-i asigura acceptarea ~i adoptarea noului model comportamental propus. este 0 stare transferentiala mai putin flexibiHi ~i mai greu analizabila dedit "nevroza de transfer". In functie de acreditarea ~i valorizarea celorlalti membri ai grupului. La randul sau. fiecare pacient din grup este susceptibil s~-~imodifice gandircu. p. claca transferul este pozitiv. pe care 11ofera numai situatia de grup. care la randul ei ar exercita presiunea de a se confonna asupr~ tuturor membrilor. ~i anume: . creand a~a-numita "norma de grup".

Ventilatia ~i catarsis-ul se aflii intr-o anumita corelatie care depinde de orientarea teoreticii.ameliorarea anxietatii ~i a sentimente10r de culpabilitate. Cu toate cii provoaca aceasta tulburare. . consUl in retrairea evenimente10r trecute ~i a emotiilo. Totodata. Din perspectiva psihanalitica este descrisa a~a-numita "abreacpe motorie". Ace~ti factori ~iin special compozitia grupului determinii in mod practic stimularea ventilatiei sau a catarsis-ului. fenomen psihic mai complex ~i mai elaborat.. paraliziile isterice sau anumite tulburari psihosomatice. ca ~i 0 experientii de viatii variata. catarsis-ul va' fi facilitat ~i incurajat. daca intr-un grup cu un slab control al impulsurilor ~i un tonus emotional ridicat catarsis-ul nu va fi stimulat. anumite stiiri emotionale sunt ilustrate clinic prin fenomene fizice particulare cum sunt posturile. . Atitudinea celorlalti fata de raspunsurile ~i atitudinea pacientului ladiverse situatii serve~te acestuia ca sursa de 302 . Daca aceste conditii nu sunt indeplinite ~i mai ales daca abreactia nu este bine plasata in timp. Intrucat pacientul este capabil sa recunoasca relatia dintre atitudinile irationale actuale ~i starile emotionale trecute. Intelectualizarea ca disponibilitate de cunoastere si stapanire a realitatii.stimularea asociatiilor la ceilalti membri ai grupului. prin anumite procedee. riispunziitoare de functionarea psihicii actualii. . asociate lor. Astfel. manifestarile emotionale puternice pot fi incurajate sau in mod activ suprimate.dind grupul este capabil de a oferi pacientului suportul necesar pentru abreactie. Intelectualizarea. fenomen inrudit cu catarsis-ul.numai atunci cand pacientul este bine integrat in grup. Abrcactia ca cxperienta terapeutica a retrairii cvenimentelor si a sentimentclor.~in functie de stilul de conducere. . flexibilitatea liderului~i anumiti parametri ai grupului favorizand 0 atitudine sau alta. 9. abreactia reprezinta 0 experien~ terapeuticii majora. provocarea ei poate determina 0 decompensare psihica. \ Abreactia. intr-un grup obsesiv-compulsiv. pacientul trebuie sa inteleaga cum se reactioneaza "acum ~i aici" ~i sa fie con~tient de tranzactii1e curente pe care Ie realizeaza la nivel interpersonal in cadrul grupului. abreactia presupune un anumit grad de intelegere ~i con~tientizare a tulburarii emotionale. terapeutul trebuie sa incurajezii acest proces in mod oportun. .8.furnizarea membrilor grupului a unor date asupra stiirii pacientului. care consta in trairea unei pulsiuni incon~tiente pentru manifestare fizica. . Astfel. . intrucat exprimarea emotiei unuia stimuleaza con~tientizarea unei stiiri emotionale secundare la alt pacient al grupului prin a~a-numitul fenomen de "contagiune emotionala". 9.7. implica 0 cunoa~tere con~tienHi despre sine ~i despre ceilalti. stilul de conducere ~i compozitia grupului. Cu alte cuvinte. ~i anume: . .Ventilatia este intotdeauna stimulaUi in cadrul psihoterapiei intrudit permite: . Tocmai de aceea. care este mai cenzurat emotional. manierisme1e.

Astfel. intr-o anumita perioada de timp. poate delimita ~idefini realul ~i imaginarul cu privire la fiecare membru al sau.ce crede fiecare despre sine. Interpretarea. aceasta presupune inviitare. Testarea realitatii este definita in mod succint drept capacitatea de evaluare obiectiva a lumii. susceptibile de a masura capacitatea de testare. care. 0 psihoterapie eficienta nu poate fi obtinuta dedit prin integrarea ceIor doi factori: intelectual ~i experiential in procesul corectiv. Cu alte cuvinte.ce este fiecare in realitate. intrudit. grupul poate re-crea 0 situatie familialii ~i poate produce re-trairea tensiunilor ~i conflictelor familiale anterioare. 9. 303 . Aceasta poate fi realizata in mod efectivnumai in conditiile in care pacientul. pentru 0 corecm testare a realitatii. unde realitatea sociala a pacientului poate fi mai bine inteleasa. ingrup. Intr-adevar. traie~te ~i exprima sUiri emotionale particulare. Interactiunile umane potentiale.9. . care nu poate fi asigurata dedU daca Ia intelectualizare se adauga factori experientiali. Intrucat fiecare membru al grupului i~i comunica gfu1durile ~i sentimentele fata de ceilalti (care prin analiza ~i atitudinea lor corecteaza opiniile ~i sentimentele eronate care au fost comunicate). Cu toam complexitatea procesului valiuiirii consensuale din cadrul grupuIui. i~i dezvolm capacitatea de tot mai buna testare a realimtii. prin aceasta instanta de validare. pentru multi pacienti. ca disponibilitate de evaluare obiectiva a lumii. ofera in continuare pacientului cadrul cognitiv prin care se poate intelege mai bine pe sine. pacientul este ajutat sa-~i evalueze propriile-i mecanisme de aparare ~i moduri de a face fata. mamei sau ai fratilorpacientului. Cu toate ca actualmente terapeutii se autodenumesc ~i se impart in cognitivi~ti ~i experientiali~ti. prin atitudinea lor deschisa ~i autentica. . psihoterapia de grup permite observarea comportamentului interpersonal direct In situatia de grup. numai intre doua persoane care interactioneaza trebuie sa se tina seama de: . in cadrul grupului pacientul este ajutatsarealizeze o disjunctieintre reactiileadecvate la stimuliiactuali~ireactiiledeterminate de conflictele trecute. creandu-se premise de perfectionare a relationiirii sale.ce vrea fiecare sa creada ceUllait despre eI. bazat pe a cunoa~tere con~tienta despre sine ~i despre ceilalti. Aceastii situatie este posibila intrucat. Inrelatiile cu ac~a. Spre deosebire de psihoterapia individua111 (bazam in special pe relatiirile pacientului asupraexperientei sale). eel in cauza trebuie sa fie con~tient de sine ~i de ceilalti. sunt extrem de numeroase. care vine de la terapeut sau de la ceilalti membri ai grupului. Testarea realitatii. De fapt conceptul (ca ~i procesul pe care 11 cuprinde) de experien!i'i emotionaH'i corectiva implica 0 combinatie a celor doi factori: intelectual ~iexperiential. a~a cum sunt ~i ei. terapeutul ~i ceilalti membri ai grupului pot corecta eventualele opinii distorsionate ale pacientului index. situatia de grup serve~te ca for de testare a realitatii. ceilalti membri pot functiona ca substituti ai tatalui. Astfel. acesta.invatare. Intelectualizarea per se nu duce in mod necesar la schimbare.

1983. Walton. un anumit statut de responsabilitate. La randul sau. procesul de vindecare fiind aici determinat nu atat de catre psihoterapeut. J. investit initial cu autoritate. . 10. tolereaza ~i incurajeaza. Wexler. nu numai terapeutului ci ~i fiecami membru al grupului. cat mai ales de fortele sanogenice ale gmpului insu~i. care nu au 0 evolutie favorabila in psihoterapia individuaIa.10. prin comuniciirile verbale eare se stabilesc intrc pacienti. Incercand 0 sistematizare a elementelor terapeutice carecontribuie la crearea atmosferei grupului. toleranta ~i securizare pentru fiecare participant. cautand sa acrediteze ideea ca. Ambianta ~i situatia de grup confera.1. In plus. potentialul terapeutic din grup va fi cladit ~i "pe sinceritatea cu care membrii sai i~i releva preocuparile ~i conflictele. In gmp. beneficiaza in mod rapid ~i elocvent de aceasta forma colectiva de tratament. Totodata. ca ~i prin reiatiile interindividuale care apar ~i se dezvoIta in cursul pr~cesului terapeutic. face din grup 0 entitate. sex. Partieiparea la dezbaterea eonduitei ~i trairilor altuia creeaza intre paeienti 0 legatura afectiva care. personal ~i bani" (A. grupul are ca deziderat suportul reciproc ce este realizat prin discutarea in grup a problemelor personale. Enelow ~i M.comuniunea afectiva inmlnita in grup. al grupului in procesul de ameliorare . in grup. adopta 0 atitudine de inte1egatoare neutralitate. 1966. dimpotriva. prin caracteml tulburarii lor. Rolul esential si vindecare. printr-un proces de continua structurare. contribuind astfella realizarea unui climat al grupului" (R. J. cat mai ales prin succesele ei terapeutice. Aceasta contine un real potential terapeutic. pacientul constatand astfel ca nu este singur in nefericirea sa. inca din etapa ci de afinnare. Intradevar. nu sanctioneaza. p.impresia. a fost recunoscut in mod unanim faptul di valoarea psihoterapiei in grup "nu consta numai in aceea ca este economica in termeni de timp. 327). care se transforma apoi in convingere. singura autoritate 0 constituie gmpul. mentionam: . p. va aparea 0 atmosfera de intelegere. au nevoie de viata ~i atmosfera grupului.ca in mod obi~nuit membrii grupului sunt diferiti ca varsU'i. terapeutul. ci ~i in eficienta ei incontestabila intr-o mare varietate de tulburari psihice. eu toate.' Numero~i pacienti. intelege. iar altii. 656). Grupul ca factor terapeutic Apamta ~i dezvoltata din necesitatea practica impusa de numarul tot mai mare al pacientilor (comparativ cu posibilitatile terapeutilor). ca ~i reala posibilitate de a actiona ca un agent terapeutic. ei au in comun tulburarea psihica ~iscopul inlaturarii acesteia. ca ceilalti prezinta disponibilitatea 304 . personalitate ~ientitate nosografica. ci. unde inregistreaza ameliorari semnificative. psihoterapia de grup se mentine in actualitate nu atat prin ratiuni economice. conferind aeestuia 0 valoare terapeutica. Aeeasru investire a gmpului (ea de altfel ~i valoarea sa terapeutidi) se dezvoWi numai in masura in care el nu eondamna. .

coeziunea. cu recomandarea de a-I ordona in functie de importanta ~i utilitate.posibilitatea reevaluarii sau abandonarii distorsiunilor cognitive prin feedback-ul grupului cu valente corective. pe care nu ~i le-a permis in antecedente. 10. . in care interdictia este J:nlocuita cu explicatia.descoperirea unor motive incon~tiente ale conduitei lor. clarificarea.sentimentul ca sunt acceptati de catre altii.posibilitatea de a adopta ~i de a experimenta (Tara teama ca astfel va risca) noi atitudini.feedback-ul pe care il ofera grupul asupra comportarii lor interpersonale. stilul de conducere. Factorii retinuti de d'itre pacientii spitalizati au fast: . ca ~ialte criterii. Farrell. Fara indoiala di ace~ti facton sau cel putin ordonarea lor este in functie de onentarea teoretica a grupului. structura. invatarea.intelegerea ~i toleranta pe care pacientulle constata in grup constituie pentru el un fapt surprinzator. Aceste aspecte. . . . . indiferent de natura. oricntarea ~i insuflarca sperantei. D. .sentimentul ca nu mai sunt izolati. care considera ca cei mai importanti factori (din perspectiva terapeutului) sunt: acceptarea. La incheierea psihoterapiei pacientii au primit 0 lista care cuprindea 12 factori terapeutici. Printre factorii cei mai importanti selectionati de catre pacientii nespitalizati se mentioneaza: . de structura sau de orientarea lor. interactiunea.2. l(aJlJIS. D. catarsis-ul. autodezva. . Bloch et al. compozitia. "care contribuie la imbunatatirea starii de sanatate a unul pacient".sentimentui de optimism insunat de constatarea ameliorani celorla1ti. (1981).o~azia de a cia curs unor sentimente reprimate. (N. 1984. . durata functionarii grupului. Yalom (1975) asupra pacien~ilor din doua grupun de psihoterapie (aflati in cura ambulatorie ~i in cadrul spitalului).~i dorinta de a-I ajuta. de care pana acum a fost frustrat.ameliorarea autostimei prin posibilitatea oferita de a-I ajuta pe a1tii. numero~i 305 . 555) trebuie cunoscuti ~imanuiti de catre terapeut. In afara retinerilor inerente inceputului oricarei psihoterapii de grup. a fast efectuat de I.luirea.sentimentul ca sunt acceptati de catre ceilalti. conduite ~i comportamente.atmosfera securizanta a grupului. In acest scop ei au fast analizati de catre S. cunoscute ~i sub denumirea de "factori curativi" sau "factori terapeutici". de unde a fost exclusa orice punitie sau atitudine impusa. eu toate acesteaexista anumiti facton terapeutici comuni tuturor grupunlor. Pe de aWl pane. studiul factorilor terapeutici. p. . dar. apreciati din perspectiva pacientilor. Factori care Inhiba spiritul de grup diminuand valoarea terapeutidi a grupului. altruismul. intro anumita masura ~i de catre pacient. .

pacientul cel mai retras ~i mai retinut este cel care suprima tacerea. formala. incearca de obicei printr-o tema banala. reactia fata de el va fi in functie de atmosfera psihologica din grup ~i de abilitatea terapeutului in a-I face cunoscut grupului.factori inhibitori pot surveni in cursul desIa.~urarii curei. intalnite mai ales in primele ~edinte. ilustrand astfel participarea sa continua. monopolizeaza discutia). unul din membrii gmp. cauHindu-se curmarea Hicerii. participa la viata grupului. Momentele de tacere. ea ilustrand tensiunea afectiva. un mod implicit ~itotodata important de comunicare.~ ~~u~) ••.l. Unli f2. in aceasta atmosfera starrj ~nitoarc sau chiar anxioasa. Aceasta este insa incarcata de sensuri ~i susccptibila sa aduca informatii utile asupra starii psihice a pacientilor. ca ~i prin "atacurile" verbale. autist san inhibat. fiind instructiv ca aceasta atitudine sa vina mai ales de la ceilalti pacienti decat de la terapeut. daca ins a agresivitatea lor este aparenta.. mai ales in randul membrilor care au deja un grad sporit de suspiciune ~i de sensibilitate..tatcn .Jui.a~"a l\" PVlv 1~ . conduita unui astfel de pacient poate determina un anumit grad de anxietate. t ~"t"ntl'al . Deseori el intervine spontan in momentele de tacere.u J. sa initieze 0 conversatie. in timp ce altii sunt determinati de terapeut.ctori inhibitori sunt ocazionati de pacienti (care ezita sa intervina sau. perturb and atmosfera terapeutidi a grupului. beneficiind mai mult dedt monopoli~tii de psihoterapie. aceste momente sunt greu tolerabile. par la fel de penibile ca acelea ocazionate de situatia in care doua sau mai multe persoane care s-au cunoscut recent nu gasesc 0 tema pe care sa 0 considere oportuna in vederea initierii discutiei. se poate interveni conciliator. prezinta in mod virtual un anumit grad de agresivitate. In general.~l"x. un astfel de pacient exercita un efect inhibitor in primul rand asupra celor introvertiti sau auti~ti. pacient.:. Pacientul care provoaca anxietate. are permanent ceva de comunicat. in caznl grupurilor deschise. care trebuie sa ~tie ca tacerea reprezinW. va fi prezentat de catre psihoterapeut. Daca este yorba de un nou membru. uneori neprovocate. familiarizand in acela~i timp grupul cu conduita lor.... Dacil este yorba de un terapeut-asistent venit in schimb de experienta.ex~lozl'va1-' . Prin interventiile sale numeroase ~i sustinute. de~i nu intervine in mod activ. pentru ca prezenta sa sa nu perturbe dinamica psihologica din grup. hipomaniacal sau isteric. eu 0 mai mare scnsibilitatc. Pe masura maturizarii gmpului.L La· snn UU. Pacientul retras. prin interpretare excesiva sau explicatii excesive. Tocmai de aceea intreruperea tacerii nu va fi mcuta de d'itre terapeut. Uneori. se recomanda ca pacientii potential agresivi sa nu fie primiti in grup.. pacientul "monopolist" este limitat in discutii. Ulll:51 P . P"-'1. Uilli terapeuti considera fnsa ca grupul are nevoie de 306 . Nonl venit (a carui situatie a fost analizata in paragraful privind organizarea grupului terapeutic) poate fi terapeut asistent sau.. indiferent de tema aflata in discutie. Pentru grupurile tinere sau de femei. dimpotriva.. De cele mai multe ori.fJl\. care va cere totodata acceptiunea membrilor pentru ca eI sa poata asista la ~edintele grupului. de obicei ciclotim expansiv. staren mcditativa (consecutiva unei analize sau intcr~retari . ca ~i pentru terapeutulincepator.J •. cu toate ca stimularea interventiilor sale nu este urmata intotdeanna de rezultatele scontate. Pacientul care monopolizeaza discupa. prin conduita sa rigida.

respectiv salonu!. ce au tentatia interpretarii excesive a fenomenelor din grup. Intalnirea zilnicadin salon constituie principala tehnica terapeutica ~i va respecta madul de des:ta~urare al 'i'edintei de psihoterapie in grup. in timp ce psiholagul ~i alti membri ai echipei terapeutice sunt coterapeuti. ci printr-o desfli~urare emotionala. care ajung sa-~i analizeze singuri ceea ce intentioneaza sa spuna. In acest context se lnscrie ~iterapia de mediu. predispunandu-i la a atitudine pasiva.ticului ~i a adaptarii l:. 10. heterogen. in timp ce altii. salonul prime~te noi membri. se constata comportamentul pacientilar 'i'iare loc 0 examinare a problemeIor curente ale salonului.ace~ti pacienti generatori de anxietate pentru a evidentia anxietatea latenta a celorlalti membri ~i a 0 discuta. bazata pe faptele vii ale vietii. se constata in specialla terapeutii tineri. Asemenea unui grup deschis. pacientul W poate insu~i unele cuno~tinte psihiatrice. Interpretarea excesiva. de asemenea. la cei incepatori. Salonul de pacienti ca 0 imitate terapeutidi de grup deschis. dinamica. pe baza faptelor puse in discutia grupului. terapeutul are datoria sa evite prelegerile de popularizare psihiatrica ~i sa reziste tentatiei de a raspunde intrebarilor grupului. reamintind membrilor dezideratul terapiei. pe care insa nu Ie va putea utiliza niciadam. alliderului. a auter. La randul sau. care utilizeaza disponibilitatile de relationare ~i intr-ajutorare ale pacientilor. aceasta implica 0 anumita structurare ~iorganizare. parasesc grupul.3.. In plus. acest procedeu poate inhiba interventiile ulterioare ale pacientilor. Medicul de salon joaca roIul terapeutului. in conditiile psihoterapiei colective el poate fi transformat in comunitate terapeutica. .1 realitate. Este adevarat ca prin aceste explicatii ale terapeutului. ~i anume sprijinul reciproc ~i prin grup. nonparticipativa.. heterogen. ca ~i la cei care adoptii orientarea psihodinamica. Preluarea unor sarcini ale persanalului de catre pacienti (in postura de membri 307 . Un salon de psihiatrie poate fi considerat a camunitate ~i a fast comparat cu 0 mica societatet Oaca in mod traditional salonul este apreciat ca 0 comunitate clinica. ameliorati. care implica ~i elemente anxiogene. ~tiut fiind ca orice abordare psihologica de succes are in vedere a terapie a concretului. ---------------------- . Ace~ti factori inhibitori iatrogeni (~i in primul rand explicatiile. Astfel. ratianalizarile ~i interpretarile excesive) trebuie sa faca lac discutiei problemelor ~i simptomelor membrilar. pacientii nu vor invata sa interpreteze ~i nici nu se vor ameliora prin rationalizari ~i decodificiiri sofisticate ale propriilor interventii. gesturilc sau cuvintele pacientilor devin pentru ei obiectul unar dizertatii savante. Explicatiile excesive din partea terapeutului pot. core1ate cu activitatea de ingrijire a echipei terapeutice. In linii generale. pregatindu-i astfel pentru viata sociala propriu-zisa. sa inhibe ini}iativa ~i participarea membrilor. In mod concret. Membrii grupului incearca sa explice evenimentele din salon sau incidentele survenite de la ultima intalnire 9i pot primi sarcini de asistenta in vederea evitarii reeditariiacestor incidente. Oesigur. capabile de a oferi interactiuni sociale .

. aici. terapeutica ~ididactica. sustin ca. In cadrul ~edintci primare din salon (pe langa metodologia cunoscuta a desfa~urarii ~edintei de psihoterapie). 11. care au facut numeroase concesii metodei spre a 0 putea mentine in actualitate ~i. Se recomanda ca terapeutul sa adopte 0 conduita directiva ~i in acela~i timp democratica. "puri". terapeutul i~'~roduce anumite tehnici particulare. constituie veritabile conditii ale dezvoltiirii capacitatii de relationare ~i ale invatarii sociale.comunkarea deschisa. psihoterapia psihanalitica fiind exclusiv diadica.sincronizarea. de antrenament ~i 0 exersare a abilitatilor profesionale. avand grija sa nu transforme conducerea grupului intr-un control autoritar al salonului.. modulin care a fost implicat ~i alte aspecte asupra faptului sau evenimentului anterior desta~urat.Fara indoiaUi ca aceasta abordare impune cunoa~terea de catre terapeut atat a demersului psihanalitic. cat ~ia dinamicii proceselor de grup. anterioara a grupului.. . examineaza informatiilc . fiecare insistfmd asupra modului 111 care el a ~i a1 raluIui pe care l-ajucat in evenimentul dat. Rezultate ale acestei tentative nu ne sunt cunoscute.confruntarea.aigrupului) determina reducerea dependentei acestora ~i cre~terea stimei de sine. ~edintele zilnice ale grupului pot fi urmate de scurte ~edinte ale personalului care analizeaza evenimentele constatate si la intalnirea . In legaturacu aceasta. care inca de la aparitia sa a fost respinsa dar ~iacceptata. uneori invocat{!. autentic. 308 . psihoterapie psihanalitica de grup. prin care participantii la un evenimcnt petrecut in salon sau in impliedt spital sa 11 analizeze in ~edintii. care de fapt consta in analiza neintarziata (ce nu pemlite amftnarca) a evenirnentului la care au participat unii membri ai gmpului. au incercat 0 extrapolare a tehnicilor psihoterapiei psihanalitice individuale la ceea ce ei au denumit psihoterapie psihanalitica de grup. intrucat. Alti psihanali~ti. ca ~i altele asemanatoarc. de fapt. Consideram ca aceste inHilniri secundareale membrilor echipei terapeutice constituie veritabilc grupuri "1". mai corect spus. din punet de vedere tcoretic ~j metodologic. membfii echipei i~i analizeaza reciproc atitudinea fata de membrii grupului ~i contributia lor 1a imbunatatirea atmosferei terapeutice a gmpului. Consideram di aceste tehnici particulare. Din aceasHi perspectiva. Exista insa ~i0 a treia situatie. elementele care se impun atentiei au in vedere: . moderni. 5US amintiUi.anta. . care are in vedere capacitatca ficcarui membru de a in mod sincer. fiind ~i astazi la fel de controversata. printre care mentionam: . in care se lncearca 0 adaptare a pfincipiilor ~itehnicilor psihanalitice la grupurile terapeutice. psihanali~tii traditionali. obtinute . Aceasta inmlnire a personalului are 0 dubIa import. Psihoterapiain grup din perspectiva psihanalitidi In acest paragrafprezenHim problema psihoterapiei psihanaliticc de grup mai. in practica.relatiile transfercntiale intre membrii grupului. nici nu poate exista.

Cll toate ca pastreaza principiile psihanalizei. solicitand pacientul sa spuna ce evenimente din ziua precedenta sunt asoeiate cu visul. care.se determina asociatii eu un singur element particular din vis. In acceptia lor. In psihoterapia de grup aceste asociatii vin de la pacientulin eauza. ca ~i asupra fiecfu:ui membru al acestuia.se evita orice instructaj initial al pacientilor. ca prin aceasta el sa favorizeze 0 regresiune a grupului. In cadrul gruJ. realizand numai "0 psihoterapie ~ndividuala in sens colectiv". materialul rezultat fiind integrat in trecutul personal al membrilor. Din aceasta perspectiva psihanaliza are in vedere anxietatea legata de autoritate 309 . va fi frustranta. libera. pacientii trebuie sa depa~easca atitudinile oedipiene. impune analiza sursel0~ anxiemtii pacientilor ~i a mecanismelor de aparare a Ego-ului. pacientulinregistreaza 0 stare de ameliorare imrucat. Dupa analiza. eel putin la inceputul curci. InterpreHirile terapeutului se fae pe baza analizei rezistentelor. rara insa. in sensul aparitiei mai multor figuri umane ~i a unci intensificari a activitatii interpersonale.se neglijeaza continutul de ansamolu al visului. Oricum. Asodatia libera din gmp se distinge prin faptul ea gandurile ~isentimentele expuse de un pacient sunt urmate de gandurile ~i sentimentele altuia. fiind intruditva modifieam [ata de psihoterapia individuala in sensul ea: . urmand (sau nu) 0 relatie Iogica. vi suI serve~te pentru comunicarea unui material pe care el nu este capabil siH ventileze. pentru pacienti. Terapeutul trebuie sa gaseasca 0 tema eomuna. cat ~i de la eeilaIti membri ai grupului. Acestor pacienti. asociatia .se determina asociatii eu toate elementele posibile din vis. terapeutul are in vedere evenimentelc dcclan9ute de interrelatiile membrilor ~i Ie interpreteaza pe un plan transferentiai in cadmllui hie et nunc. sa examineze modul in care aceasta se aplid! fiecarui membru ~i sa incurajeze spontaneitatea ~i discutia libera.9ia fiedirui membm din grup asupra terapeutului. . . Analiza viselor decurge dupa anumite procedee tehnice. in acceptie psihanalitica. .tllui. De asemenea. in raport cu ceea ce se petrece "acum ?i aid". dupa includerea unui pacient in psihoterapia de gmp se constata 0 schimbare a continutului viselor. Anxietatea ~i principalele mecanisme de aparare a Ego-ului in psihoterapia psihanalitica de grup. nu utilizeaza tehnicile analitice de interpretare. mai frecvent implicate in aeeste procese. psihoterapeutul trcbuie sa pastreze 0 atitudine rezervata. in ordinea in care au aparut ele in eadrul aetivitatii onirice.erul terapeutului asupra grupului. ca rezultat al interactiunii colective. care se opun unei integrari sociale propriu-zise. Printre tehnicile folosite in aceasia aplieare a psihoterapiei psihanalitice mentionam analiza viselor si .contratransf. Unii psihanali~ti ITIS3. . grupulle permite sa treaea de la Supraeul infantil (rezultat al interiorizarii interdictiilor parental e) la un Supraeu social-adaptat. Maturizarea emotionala ~i dezvoltarea psihica generalii a membrilor grupului.

Denegarea. In cadrul psihoterapiei individuale pacientii sunt incapabili sa stabileasca 0 relatie adeevata ~i utila eu terapeutul datorita tendintei de a proieeta asupra acestuia idei. terapeutul trebuie sa recomande eelui in cauza sa i~i inceapa comentariile cu pronumele personal "eu". unele dintre acestea fiind semnifieative pentru psihoterapia in grup. ttIai mult. obsesivi. In consecinta. totodaUi. P. sentimente ~i atitudini negative. Proiectia consta in atribuirea celorlalti a unor impulsuri pe care pacientulle gase~te inacceptabile pentru el. ceea ce determina produeerea analizei introspective. Mecanismele de aparare "sunt analizate in orice forma de psihoterapieil (E. transferul etc. de~i ei aici au ~ansa invatarii ~i adoptarii unor noi moduri de relationare net superioare eelor din eadrul psihoterapiilor individuale. ei gasesc Intotdeauna la ceilalti defectele pe care ei Ie au. In speeial adoleseentii dezvolta anxietate fata de autoritate ~i de aceea. temandu-se de dezaprobarea terapeutului. Anxietatea fa~a de egali apare mai ales la eei care au fost izolati fata de egalii lor ori au avut relatii negative eu ace~tia. ele 11ajuta pc paeient sa fadi fata stresurilor intcrrne ~i externe. blamand pe ceilalti pentru propria sa inadaptare ~i pentru e~ecurile sale. Sadock. ei se raporteaza mai realist la terapeut decat in cadrul relatiei diadiee. Pacientii se comporta mult mai bine in situatia de grup. denegarea. reprimare:l. Cu toate ca observatiile (ceIor care folosesc acest meeanism de aparare) asupra altora pot fi exaete. constatarea acestor mecanisme in eadrul analizei clinice sau al psihoterapiei individuale ar putea constitui un indieiu in vederea indrumarii pacientului pentru psihoterapia de gmp. Unii pacienti depresivi. care i-ar duce la dezviHuirea ideilor ~i tendintelor ce-i culpabilizeaza. sau cei cu personalitate schizoida reactioneaza negativ atunci cand sunt plasati in situatia de grup. unde ceilalti membri Ii ajuta sa eonstate ca terapeutul este mult mai putin punitiv ~iautoritar decat I-au eonsiderat initial. Mecanismele de aparare a Ego-ului sunt considerate de psihanaliza ca procese mentale folosite de paeient pentru a se putea apara de invazia anxietatii ~i de trairea eon~tienta a aeestcia. p. Anxietatea legata de autoritate este intalnita la pacientii a diror problema psihica majora este axata asupra relatiilor eu autoritatea. pacientul distorsioneaza aspecte ale realitatii lumii exteme.~i anxietatea fata de egali. 1406). Anxietatea acestor paeienti cre~te in prezenta figurii autoritare ~i de aeeea ei inmmpina dificultati in eadrul psihoterapiei individuale. Printre aceste mecanisme se citeaza proiectia. dar consideram ca ele constituie apanajul psihoterapiei psihanalitiee. 1985. Ace~ti pacienti evita sa vorbeasca despre ei ~i refuza introspectia. reprimarea ~i suprimarea sunt mecanismele de aparare eel mai 310 . Psihoterapia de grup sHibqte meeanismul proiectiv Intrucat ceilalti membri confrunta in mod constant paeientul eu propriile sale distorsiuni cognitive. incurajandu-i astfel introspectia. In ceea ee 11prive~te. in grup. suprimarea.

cand este stimulat (dar ~iin mod incon~tient). materialul reprimat poate invada con~tiinta inainte de a fi in mod efectiv asimilat. preconizate de psihoterapiapsihanalitica traditionala. pacientul relevandu-~i cele mai intime trairi) intrucat are convingerea di ~i ceilalti prezinta idei. senti mente ~i sperante similare. rnra mci un fel de autocenzura.daca psihanaliza traditionala cauta cu obstinatie in antecedentele timpurii ale 311 ------~--~-~-~~~~~~====="""""'"'11111 . prezinta unele aspecte noi (in opinia no astra veritabile concesii ±acute bunului simt ~irealismului clinic). Reprirnarea este un mecanism asemanator denegarii ~i se des±a~oara in afara con~tiintei persoanei. anxietatea sau culpabilitatea. Caracteristic tuturor psihoterapiilor de profunzime. Spre deosebire de aceasta psihoterapie psihanalitica de grup. . Uneori.in locul atitudinii de nondirectivitate ~i de "binevoitoare neutralitate". transferul nu poate fi neglijat nici in psihoterapia de grup cu orientare psihanalitica. Acest mecanism de aparare se bucura in grup de cea mai adecvata abordare (aici. dintre care ne 'lorn referi aici numai la trei aspecte: . terapeutul va stimula pacientul spre comunicarea lib era a tot ceca ce se afla in mintea sa. In psihoterapia psihanalitica insa. Transferul (discutat in cadrul proccsc1or psihologice care apar in grupurile terapeutice ~iin relatiile diadice) consta in analiza distorsiunilor atitudinilor pacientului fata de terapeut. tendinta pacientului de eliminare din con~tiinta a ideilor. in vederea stimularii proceselor intrapsihice ~i a interactiunilor pacientului. situatie in care pacientul este cuprins de anxietate. ca ~i a tuturor expenentelor mentale care ar putea constitui 0 amenintare pentru: . pulsiuni ~i afecte. . Denegarea se refera in primul rand la existenta tulburarii sau bolii psihice. psihoterapia in grup cu orientare psihanalitica. amintirilor. Pentru ca aceasta analiza sa fie eficienta.imaginea sa despre sine. axata pe principiile psihanalizei traditionale.imaginea pe care dore~te sa 0 aiba ceilalti despre sine. dar feedback-ul realizat prin ceilalti membri ai grupului constituie pentru pacient un prim reper referitor la existcnta tulburarii sale. Suprimarea consta in inlaturarea con~tienta a informatiei (despre sine) susceptibile de a genera ru~inea. sentimentelor. elemente care in stare de boala sunt susceptibile sa apara sub forma unor simptome sau manifestari psihopatologice.frecvent inifllnite ~ise caracterizeaza prin. unde sunt "refulate" tendinte. In analiza transferului se porne~te de la premisa ca pacientul reactioneaza fa~ de terapeut in aceea~i maniera in care a actionat fata de persoane semnificative din viata lui trecuta. Tocmai de aceea analiza ~iinterpretarea transferului sunt susceptibile sa favorizeze maturizarea emotionala a pacientului. Analiza mecanismelor de aparare ale Eului. psihoterapia de grup cu orientare psihanalitica recomanda 0 intervenpe ~i 0 participare tot rnai activli a terapeutului in grup. din tot ce comunicii pacientul se ia in consideratie numai acea parte a psi1>icului denumitii "incon~tient". ca ~i con~tientizarea (readucerea in con~tiinta ~) tendintelor refulate. constituie ce1e doua sarcini principale ale psihoterapiei de grup cu orientare psihanalitica. pulsiunilor.

pacientului carenta afeetiva ~isituatiile frustrante. de initiere sau de grup propriu-zis terapeutic. care poate cuprinde nevroze. obtinandu-se 0 noua sistematizare 312 .modul de actiune din cadrul grupului. interactionala. . . "incidenta bolilor psihice nu este mai putin marcata dec. heterogene sau intermediare. rezolvarea problemelor intrapsihice ~i interpersonale sau modificarea personalitatii. . tulburari de personalitate. Dc fapt.. .bazele teoretice ale funclionarii grupului: psihanalitica. care poate fi experimental sau didactic. in functie de: ..gradul de omogenitate a grupului (in ceea ce prive~te varsta.dinamica participarii membriIor la activitatea de psihoterapie. cele mai mnIte grupuri psihoterapeutice utilizeaza principii teoretice combinate intr-o abordare ec1ectica. . psihoze. . deschise sau lent-deschise. Dintre acestea citam aici numai observatia conform careia in Tahiti (ca dealtfel ~iin alte culturi) unde libertatea sexuala este prQy~rQii!la (eel putin in conceptia europeana).scopurile specifiee urmiirite de grupurile terapeutice: atenuarea simptomelor.Clasificarea psihoterapiilor in grup Exista numcroase criterii de clasificare a psihoterapiilor in grup. interactiunile pacientilor din grup. apartenenta nosografiea sau modul de manifestare a simptomelor) conform ciiruia grupurile pot fi omogene. comportamentala etc.conceptia privind baza sexuala a simptome1or. a1coolism.H in alte patti ale globului" (E. care aduce in prim-planul preoeupariIor problemele de inadaptare ~i difieultii!ile de integrare ~i de relationare. in functie de care pot fi grupuri suportive. sexul. pe acel "hie et nunc" (the here and now) a1 situatiei terapeutice. elaborata de psihanaliza traditionaIa. . 12. psihoterapia de grup eu orientare psihanalitica pune accent pe treeutul imediat ~i pe prezent.p. ci ~i nota de nestanjenita afirmare a problematicii sexuale. . dupa care se descriu grupuri inchise. este lasata in umbra de catre psihoterapia de orientare psihanaIitica actuaHi.stilul de conducere al grupului. existentiala. retragerea investitiilor in ceea ce prive~te rolul sexualitatii in etiopatogenia tulburarilor psihice este bazata pe numeroase ~i pertinente argumente. Nu numai eonceptia "pansexualista" a fast depa~ita (daca intr-adevar a fast vreodata astfel acreditaHi). care au aparut inainte ~i in afara grupului) etc. Criteriile mai sus mentionate pot fi combinate. Bern~ 1966. obezitate etc. cn abordare "acum ~i aici" (in care accentul se pune pe activitatea in sine a grupului) san "acolo ~i atunci" (dind se subliniaza evenimente ~i activitati trecute. dimpotriva. 83).procesele ~i mecanismele proeminente desfa~urate in grup: proiectia ~i interpretarea sau. revelatoare. analiza tranzactionaIa.nosografia reprezentata in cadrul grupului.. ce ofera terapeutului un camp mai larg de actiune in vederea satisfacerii nevoilor pacienti1or.

psihoterapia psihanalitidi de grup. in cadrul direia interventiile terapeutului constau mai ales in explicatii. .2. are in vedere atitudinea terapeutului sau starea sa de Ego in cadrul grupului ~i distinge: . 13~ Raportul dintre psihoterapia individual~~ipsihoterapia in grup Spre deosebire de psihoterapia in grup. fanteziile. 0 parte a acestuia sau numai un membru al sau. in functie de problemele ivite ~ide gradul de maturizare al grupului.1. Criteriul dinamic sau tehnic. actiunea terapeutica fiind axatiiasupra fenomenelor in care este implicata viata grupului in ansamblul sau. care-~i gase~te expresie in activitatea grupurilor de psihoterapie cu copii. ca 0 entitate care nu consta in suma membrilor sai. cand pacientii pot prezenta probleme similare (dispozitie depresiva sau sentimente de neajutorare) sa se acorde prioritate aspectelor ~iproblemelor care afecteaza grupul ca intreg. rezultatele acestei psihoterapii sunt controversate. conform criteriilor: psihologic sau structural ~idinamic sau tehnic. sunt ~i interventii la nivel individual. aceasta metoda este acreditata cu obtinerea mai rapida a rezultatelor. 12. situatie in care procesul terapeutic este axat pe ceea ce in mod obi~nuit se nume~te "suport".psihoterapia analitidi de grup. . care consta in investigarea legaturilor ~i tranzactiilor ce apar in cursul ~edintelor. in functie de care se descrie: . Criteriul psihologic sau structural. carrd asupra grupului in ansamblu. in care se trateaza grupul insu~i. Ulterior.atitudinea de adult (starea de Ego adult).a psihoterapiilor in grup. unii pacienti ies mai greu din aceastii forma de terapie care Ie confera un sentiment de apartcnenta la grup. Este recomandabil ca mai ales in primele ~edinte ale grupului. confruntari ~i interpretiiri.psihoterapia prin "analiza tranzactionala".atitudinea parentaHi (starea deEgo parental). 313 -----"" . intrucat se pune accent pe studiul global ~i sintetic al grupului. in timp ce altii considera ca ele se bazeaza pe "altceva" decat pe psihanaliza. care (de~i prezinta orientari teoretice ~i moduri de abordare diferite) poseda 0 anumita unitate ~iun anumit grad de omogenitate. 12. tara a omite insa ca psihoterapia in grupare drept ultim seop ameliorareasau vindecarea paeientului individual. aparanle ~irezistentele membrilor (individual i) ai grupului. ProbJemele abordate de catre psihoterapia in grup pot viza grupul in ansamblul sau. in care se studiaza activitatile incon~tiente. atentia poate fi orientatii cand asupra insului ca membru al grupului.atitudinea infantiHi (stare a de Ego infantil). . pe masura ce grupul evolueazaJi apar reactii mai diferentiate ~i individualizate. unii terapeuti descriindu-Ie ca net pozitive. sugestiile ~i sfaturile conferind continut acestei psihoterapii de sustinere. . vizeaza fundamentarea teoretidi a psihoterapiei ~i modul de abordare al terapeutului. Intr-adevar. neglijandu-se orice conceptie globala asupra grupului. care sunt mai stabile ~imai favorabile decat cele obtinute prin alte psihoterapii de grup.

psihoterapiile individuale sunt inscrise pe un amplu evantai. Uneori este eombinata forma individuala eu forma de grup in aceea9i zi. marea lor diversitate (conceptuala 9i operationala) impiedicand extragerea unor caracteristici comune. Hisand initial pacientii sa-9i recreeze imaginativ situatiile. J. De asemenea.aIteori.in care experienta de grup interactioneaza in mod semnificativ cu gedintele individuale 9i in care exista un feedback reciproc ce ajuta la formarea unei experiente terapeutice integrate" (B. 0 paraleHi intre psihoterapia in grup 9i psihoterapiile individuale in ansamblu pare imposibila . In ceea ce prive9te raportul dintre cele doua procedee de psihoterapie (individuaHi 9i in grup) precizam ca. care impun atat psihoterapie individuala cat 9i in grup. periodic. intr-un efort de analiza vertipla (prin psihote~apia individuaUi). in special cu Qrientare psihodinamiea. in cursul desm9urarii terapiei in grup se poate accepta. inc1inatii1e 9i tendinta lor (uneori insuficient con9tientizata) spre 0 psihoterapie individuala. ordonarea lor in timp este controversaHi. . p. Aceasta ilustreaza atat . ci este 0 tehnidi ce combina intr-un plan convergent experienta relationala a grupului cu analiza psihologica in profunzime ~ pacientului. figura estompandu-se. 1420). de Ia spatiul interindividual. aceasta modalItate terapeutica incearca 0 completare reciproca a 314 . Ea poate fi definita ca 0 "modalitate de tratament particularii. Psihoterapia eombinata . 14.. In situatiile. . Consideram insa ca psihoterapia individuaIa trebuie sa fie initiaIa.£'(m§!ituie 0 etap? (9i 0 forma) a resocializarii. Remardim totodaHi eli terapeutii cu orientare psihosociologica au tendinta de a-9i deplasa atentia de la membrul grupului la grup 9i de Ia membrii din grup la relatiile dintre ei. la "spatiul liber" dintre membri. deta9andu-se de fundal figura pacientului in grup. fapt pentru care trateaza insul in grup intr-o maniera singulara. fiind urmnta de psihoterapia in grup. Uuii clinicieni considera insa ca psihoterapia in grup trebuie sa preeeada (ca 0 instanta preparatorie) psihoterapia individuala. pentru a da vigoare unitatii grupului.uneori. De fapt. in vederea selectiei 9i pregatirii pentru grup. Din aceste considerente.0 modalitate terapeutica tot mai freevent reeomandata Psihoterapia combinata nu este 0 noua metoda sau un nou sistem de psihoterapie.. un interviu individual. care ar fi incarcat cu mai multe semnificatii decat fenomenologia intrapsihica. Sadock. considerand ca situatia psihoterapeutica de grup este 0 simpla extindere a situatiei psihoterapeutice individuale. poate exista 0 gedinta individual a sau mai muIte gedinte de initiere (pregatitoare) pentru activitatea din grup. 1985. urmeaza drumul in sens invers.s~r~. cat 9ijocul dialectic dintre parte 9i intreg: . pentru ca apoi sa se treaca la gedinta de grup care opereaza intr-o forma superficiaHi. Alti terapeuti.

Astfel. aici insa caracterul heterogen ~i deschis al grupului se impune cu mai muM necesitate. pacientul poate sa-~i examineze raspunsurile inadecvate ~i sa-~i constate distorsiuni1e comportamentale care pana atunci au fost ignorate. psihoterapia combinata. aduse in grup sunt redimensionate ~idedramatizate prin analiza lor de catre persoane deta~ate. unele probleme particulare. Intrucat terapcutul este de obicei acela~i (atilt in forma individuala cat ~iin varianta grupala). Walton. dimpotriv3. controversatii. Prin actiunc:a ~i presiunea grupului. ei fiind cunoscuti din psihoterapia initiala. p. el poate Intelege ciiaceste distorsiuni provin din sentimente ~i atitudini reprimate care initial erau orientate spre persoane senmificative.n. carora in relatia diadica Ii se dezvaluie originile. Intrucatva. 1983. necesare aprofundarii cUl1oa~feriipacientult. incat este preferabil sa Ie aducem 0 susiinere exterioara (prin psihoterapie in grup.a sa. ea nu noat:: oferi eXiPeIICIlte enlotioJl1aJle corective necesare schimbarii terapeutice. Psihoterapia combinata din perspectiva integrarii ale relatiei . Astfel. 1976. cat ~i momentul introducerii sale in grup. iri"Situatia~iadica este mai ferm asigurata. Altii. diad ice si . considera ca psihoterapia combinata "a devenit din ee In ee mai populara In ultima decadii". p. 1973. Organizarea grupului In psihoterapia combinata nu este diferita de psihoterapia de grup traditionala. 199).1. situatia de gmp cfera pacientului mai multe persoane fata de care poate sa dezvolte rdatii avand a8tfel posibiIitatea de a retrai ~i actiona asupra unor infiuente . Astfel. J. s.i situ2. Astfel. 654). Totodata. de grup. selectia pacientilor pentru grup este superioara. 1877). Pe de aha parte.. atunci cand se trece de la terapia individualii la grup.~cdintele individuale a<lu_cterapeutului date suplimentare (genetice ~i psihodinamice). semnificatiile ~i implicatiile. unii clinicieni considera ca "psihoterapia individuala nu este de obieei posibila concomitent eu psihoterapia de grup" (H . dadi re1atia diadica pennite aprofundarea transferului.. nonimplicate. constituind "principala directie in care se dezvolta psihoterapia" (B. elementelor pozitive hcientii eu Ego fragil. Intrucat ei se identifica reciproc prin identificarea lor comuna eu terapeutul. J.neajunsurilor fiecareia. este. p.. Sadock. terapeutul este acela care alege atiit pacientul. Aiti terapeut. confidentialitatea de care unii pacienti se tem ca in grup nu poate fi pastrata. care in grup sunt marcati de inhibitie ~i anxietate. Din perspectiva gmpului se constata ca in terapia combinata membrii prezinta un grad mai inalt de coeziune. poate inaU 315 . de~i terapeutul indeamna pe fiecare membru al grupului sa fie cat mai deschis ~i autentic in comunicare. Totodata.) dadi vrem ca ei sa nu abandoneze tratamentul" (M. Indiferent de justificarea ~i argumentarea necesitatii ei.i justifica tratamentul combinat prin ca "tensiunile ~i emotiile traite In cursul ~edinte1or individuale pot fi atat de intense pentru unii padenti cu Ego fragil.tii semnificative care au existat in viat. de~i tot mai frecvent reeomandaHi.1i. Souris. 14. sunt ajutati in cadrui ~edintelor individuale sa-~i Infranga dificultatile de comunicare..

psihoterapia de grup interactional-structurata are ca elemente esentiale directivitatea. Interpretare~. plasandu-Ie apoi intr-o perpsectiva proprie. dadi procesele de grup sHibesc mecanismele de aparare ale Ego-ului. securizanta. Aiteort.. analiza in cadru diadic. •.cat si --. spre altCmemol'i-aigQlEului. directiv ~i participativ. Aceasta se explica prin faptul ca. in timp ce gedintele de grup sunt orientate asupra apararilor pacientului. astfel.L_presillnea~gr:upulu}esteapreciata ca mai puternica decat activi!lltea-teI"ap€--utuluClnacest sens este elocventa situatia in care un pacientdistillit~~ti-miasaurezervat in relatia diadica.. SB1bind apararile (care impiedica dezvoltarea transferului) situatia de grup determina comportamente interactionale complexe. ~i terapcutice Se poate considera ca. prietenos ~iimpllcat fu Cadrul grupului.3. susceptibila de a dezvalui motivatii incon~tiente ~i de a spori gradul con~tientizarii pacientului. Pe parcursul terapiei insa.2. trebuie sa cunoasca bine fiecare membru al grupului. dit ~ide la membrii grupului. din antecedentele sale. fapt ce nu poate fi realizat decat in relatia diadica. grupul ofedi ~ilejul exprimarii unor sentimente fata de terapeut pe care pacientul nu era capabil sa Ie exprime in situatia diadica. oferind diferite modele de transfer. intarzieri. stimuland transferul 9i oferind. activismul ~i structurarea. in reducerea ~iinlaturarea rezistenJ~. 14. Astfel. cu status-ul sau emotional. Psihoterapia de grup interacponal-structurata. taceri. devine deschis. replieri etc. toto data.-. sentimentele pacientului pentm terapeut pot ramane incori~lerite~-fiind toto data deplasate spre un membm al grupului. Li accasUl ultima cvcntualitatc tcrapeutul trebuie sa cvalucze 9i daca cstc cazul sa corecteze. activ. gedintele individuale examineaza conflictele psihice subiacente. in timp ce grupul extinde aria transferurilor posibile. poate veni atat de la terapeut. se considera ca relatiile transferentiale din grup numodifidi transferul fundamental din cadrul psihoterapici dcs:ta9urate in mod individual. relatia diadica permite 0 manuire mai stransa a transferului 9i un control mai bun al relatiilor transferentiale. Psihoterapia interactional-structurata recurge la anumite tehnici particulare: a 316 . in psihoterapia combinata relatia transfetentiala este mai complicata. transferul-fiind orientatatat catre terapetit. Caractcrul proceselor psihodinamice in psihoterapia combinata.. 'izolari.transferuI este orientat de la inceput 9i exclusivasupra terapeutului. interpretarile membrilor. a grupului. Bazata pe psihoterapia combinata. Totu9i..) este facilitata in cel mai inaIt grad prin psihoterapia combinaHi. In ansamblu.investite. previne cre9terea anxieti:itii 9i stabilizeaza forta Ego-ului. Reducerea rezistentelor (ilustrate prin absente. in general insa. 14. Este posibil ca aceasta situatie sa fie determinata de nivelul ridicat de anxietate fata de autoritate existent in forma individuala ~i reducereaacestei anxietati prin coeziunea inter-individuala ~i atmosfera terapeutica. se poate preciza ca. In aceasta situatie terapeutul. un cadru pentru interpretarea lui.

tehniea utiHi.. pacientii nevrotiei (~i in primul rand. Cu toate aeestea. de asemenea. cei cu tulburari depresive ~i somatomorfe) pot con~tientiza mai bine impaetul afectiunii lor asupra ee1orla1ti. sau pot fi fixate in mod independent de ~edintaobi~nuita de psihoterapie . Masa rotunda.centrarii pe cate un membru (patient is up). pot fi extrase anumite observatii caraeteristiee. folosindu-se mai ales conditionarea operanta ~i tehnieile de desensibi1izare. Pomind de 1apremisa ea eei eu tulburari de personalitate nu sunt pe deplin con~tienti de rolullor in provocarea conflietelor interpersonale. reunind avantajele relatiei diadice eu cele ale situatiei de grup. in eadrul grupurilor heterogene. psihoterapia eombinata. Tulburarile de personalitate ofera posibi1itati variate psihoterapiei in grup datorita polimorfismului acestei eategorii nosografice.-----i~gistrat. Fara simptome ~i eu 0 redusa anxietate. urma. la aetivitatea grupului. a mesei rotunde (go-round) ~i a ~edintelor suplimentare. de earacterul nonadaptiv ~idistorsionat al comportamentului lor. Prin psihoterapia in grup. Centrarea pe un membru san tehnica membrului focal al grupului are in vedere alegerea de eatre terapeut a unui paeient ~i a unei teme pentru fieeare ~edinta. pot precede. in general.t prin urmarirea unor grupuri omogene. Nevrozele au constituit un domeniu privilegiat al psihoterapiei de grup ~i au ·--. 317 . ei prezinta 0 slaM motivatie pentru schimbare. eonstituind chiar abordarea terapeutica "ideala". de terapeut sau de un alt pacient. rep1iati sau auti~ti. idee sau sentiment) propusa de el. Se considera ca. rezervate pacientilor aflati in criza. ceea ce eontribuie la ere~terea partieiparii membrilot introvertiti. S-a constat:ir~a eise comporta mai bine in gt}lp~llpa ce au realizat o relatie suportiva eu terapeutu1. in ultimii ani au fast comunieate bune rezultate prin apliearea psihoterapiei de grup eomportamentale. noneomplianta lor terapeutica fiind deosebit de putemiea. In aceasta categorie nosografica a fost aplic3taeu predilectie psihoterapia de grup eu orientare psihanalitica. Observatii asupra psihoterapiei in grup in principalele entitati nosografice psihiatrice Consideratii veridice asupra apliearii aeestei forme terapeutice la bolnavi apaqinand diverselor entitati nosografice nu pot fi formulate dedi. consta in a cere fiecarui membru al grupului sa raspunda la 0 anum ita tema (model comportamental. bune rezultate intrucat paeientii nevrotici sunt bine motivati in obtine\ea vindecarii. stimuHirii paeientilor pasivi sau schizoizi. in special terapia "in grupuri heterogene este deosebit de benefiea pentru paeientii eu tulburari de personalitate" (N. din comportamentul pacientilor eu diferite boli psihice. ofera rezultate superioarc fieearei metode aplieate independent. psihoterapia in grup are aici 0 indicatie majora. 15. adaptandu-~i astfel un mod mai adeevat de relationare. Totu~i. ~edintele suplimentare.

go-round) la activitatea grupului. pacientul gasind in grup "modele de rol" eficiente cu care sa se poam ide'htifica. In plus. Unar asHel de pacienti relatii1e din grupul terapeutic Ie ofed substitute pentru dependenta ~i toleranta :. Spre deosebire de eei eu distimie. ei numai Intr-o relatie duala.entru ostilitate. care nu poate fi obtinuta in conditiile de grup. membrii grupului 11ajutii sa se exprime spontan ~i autentic. in afara acestor observatii generale se impun unele precizari referitoare 1atulburarea de personalitate pasiv-agresiva ~i schizoida. precum ~i slaba responsivitate psihofannacologica Ie limiteaza evantaiul mijloacelor de abordare terapeutica. 1984. fatada sub care poate exista ostilitate ~i resentiment. Mai mult. pacientii cu tulburare de personaHtate pasivagresiv:l prezinm 0 nevoie profunda de dependenta. de ex. ostilitate ~i agresivitate. el invata astfel mijloace mai noi ~i mai adaptate pentru a se putea integra mai bine in realitate. pacientul. Tulburiirile afective nu obtin ameliorari semnificative prin psihoterapia in grup. arH constatat ca plasarea 318 . Desigur. incapabil de a se afirma. In modclul comportamental pasiv. in loc sa fie rejectat (a~a cum pacientul s-ar fi a~teptat). hipersensibilitate ~inoncompetitivitate. efectu1 negativ al conduitei sale asupra relatiilor interpersonale. expunandu-~i in grup modelul sau comportamental. cu amt mai mult eu cat evolutia lor cronica. pacientii cu tulburare de personalitate schizoida se caracterizeaza prin timiditate. care nu este gratificata insa de catre cei dinjurullor. pacientii cu depresie majora au nevoie de un grad mai Inalt de sustinere emotionala. Situatia de grup permite acestui pacient sa devina con~tient de ceea ce pana atunci a negat. In t'. ceea ce constituie premisa schimbarii ~ia dezvoltarii unui nou pattern de re1ationare. terapeutul trebuie sa ajute ace~ti pacienti sa-~i cunoasdi propriile lor trairi ~i atitudini. pot beneficia de aceasta pacientii cu distimie. prin utilizarea tehnicilor<i~_antrenament asertiv. el este ajutat spre a-~i realiza un pattern comportamental mai integrat. i~i asuma rolul de "supus cronic". incurajandu-i sa participe (eventual prin tehnici speciale. a reprimat sau a rationalizat. Pomind de la aceste considerente clinice ~ipersonologice. trebuie sa prezinte 0 orientare suportiva. Aceste confruntari repetate 11detennina pe eel in cauza sa-~i examineze conduita ~i sa consta+e modul distorsionat al afectelor ~i cognitii1or sale. sentimentele os tile ale pacientului sunt eludatesau ignorate de grupul angajat sa-l ajute. reflectat. situatie cetindesa reduca inadaptarea comportamentului lor. ceea ce determina dezamagire. 550). La randul lor. ci ~iun teren de testare al modificarilor pvzitive survenite in modul de comportare. p. care. Din punctul de vedere psihodinamic.11burareade personalitate pasiv-agresiva terapia de grup comportamentaHi. caracteristic. intrudit. la randul sau. Prin aceste---t~hPiQijcare intaresc exprimarea comportamentului asertiv eel mai adecvat. ei traiesc sentimente de rejectie ~inu pot dezvolta un ata~ament afectiv putemic ~iautentic. Farrell. grupul devine nu numai un cadru de exprimare. prime~te. a obtinutsliccese semnificative. in varianta agresiva a modelului comportamental.Kanas ~i D. pacientu1. Din perspectiva clinica.

poate fi mai 319 . includerea pacientilor maniacali in grup este contraindicata. relationare ~i socializare. cu senti mente ambivalente ~islaM empatie. De asemenea. manifestarile lor halucinatorii ~i ideatia deliranta fiind inabordabile prin irtterventiile grupului. se poate considera di un pacient depresiv nu poate beneficia de aceasUi abordare terapeutica de cat in conditiile unui suport sustinut al membrilor grupului ~i in primul rand al terapeutului. ca dealtfel pentru majoritatea abordarilor psihoterapeutice. susceptibile de a-i ajuta pe unii. sporindu-Ie initiativa. contraindicate pentrupsihoterapia in grup. raspund la psihoterapia de grup in mod variabil. experienta de grup Ie reduce teama ~i neincrederea. testarea realWitii. exersarea capacitatii de testare a realitatii. indicatii variabile pentru psihoterapia in grup. prezenta lor constituind un permanent factor perturbator. Se constata ca in grup. utilizarea tehnicilor de dezvaluire.acestor pacienti intr-un grup de psihoterapie poate determina agravarea simptomelor ~i cre~terea riscului de suicid. recomandabila pentru un pacient nevrotic. in grupuri heterogene (cu pacienti psihotici ~i nonpsihotici) anumite procedee. este inutila ~i agas311tapentru pacientul nevrotic. In general. angajarea ~i orientarea spre realitate. Pacientii schizofrenici cu 0 fenomenologie clinica redusa ~iputin specifica. in general.ilOJ:discordanti care au depa~it faza manifestarilor acute. Daca participarea depresivilor la grup este controversata. In situatiile in care tulburarea este mai redusa sub aspect clinic. prin utilizarea intensa a proiectiei . fiind in mod individual recomandata. ceea ce implica 0 mai puternica actiune suportiva a acestora. necesarapacientului cu schizofrenie. Ace~ti pacienti prezinta 0 incapacitate de testare eficienta a realitatii. care Ie limiteaza indicatia pentru psihoterapia in grup. Cu un pattern relational stabil ~i slabe disponibilitati de responsivitate ~i relationare. Schizofreniile prezinta. ei dezvolta relativ frecvent a~a-numita "psihoza de transfer". Aceasta nu poate fi recomandata pacientilor cu productivitate psihotidi. pacientul discordant este mai sensibilIa interpretarile terapeutului care tocmai de aceea va pune accent pe capacitatea pacientului de testare a realita~ii decat pe analiza materialului incon~tient ~i pe "reconstructia" personalitatii. ei sunt primiti cu rezerva ~iuneori cu ostilitate in grupul terapeutic. Totu~i. Cu o anumita fragilitate emotional-volitionala. Tulburarile paranoide sunt. de asemenea. tahipsihia ~i logoreea lor nu pot fi control ate ~i nici temperate de grup. Datorita acestui fapt se recomanda ca pacientii cu schizofrenie sa fie inclu~i in grupuri omogene din punct de vedere nosografic. ca ~i riscul de a include terapeutul sau intreg grupul in delirullor sau cel putin de a-~i orienta blamul spre ceilalti. Altfel. poate determina 0 anxietate intolerabila unui pacient discordant. In concluzie. care se afla in stadiul de remisiune sau chiar cu un anumit grad de deteriorare. inclu~i in categoria diagnostica borderline. orientate spre exprimarea controlata a emotiilor. prin capacitatea de validare consensuala a membrilor grupului. pacientii cu psihoza discordanta trebuie inclu~i in grupuri omogene. aceasta abordare terapeutica. Dimpotriva. pacientul discordant este orientat mai ales spre terapeut decat spre ceilaIti membri ai grupului. pot prejudicia pe ceilalti: de exemplu.. pacient.

pentru astfel de pacienti. 17). Riston. pe fondul unei dispozitii de tip depresiv. conflictuale. Alte grupuri sunt foarte strueturate asupra alcoolismului. printre care se inscrie un anumit grad de tolcranta ~i simpatic intrc mcmbri. 551).eficienHi decat psihoterapia individuaHi. conferinte ~i informatii-\lsupra consumului. Crue.~lltie~cu alcoolieisunt foarte diferite. durata ~i natura nonremisiva a sindromtllui dureros nu pot fi explicate pe baza unei vatamari de tesuturi sau a unei fiziopatologii existente" (J. a luarii in sarcina a comportamentului alcoolic. grupurile psihot~mp. 0 amorsare a reconstruetiei nareisice in jurul datelor ~tiintifice asupra alcoolismului spre a intari 0 atitudiue voluntara de sehimbare" (J.1. Investigatiile psihologiee efeetuate asupra pacientilor eu durere croniea. devenite traditionale. 16. in ultimul deceniu au evidentiat 0 surprinzatoare asemanare intre pattemul personalitatii lor ~iacela 320 . 823). Chisck. 0 conditie uman1i"in care intensitatea. tradus printr-un stH de viata maladaptiv. D. 1983. Farrell. Sub aspeetul orientarii teoretiee. "camaraderia celor cu dificuItati similare sporindu-Ie mult autostima" (E. care constituie tratamentul preferential pentru pacienti cu tulburari provocate de utilizarea unei substante cum este a1coolul sau drogul" (N. Psihoterapia in grup a pacien!ilor cu durere cronic a Durerea eronica sau "sindromul dureros benign intratabileronie" (J. 1984. mai ales "in grupuri om ogene. 431). L. . la terapii psihofarmacologice sau psihologice. cu intentia de intarire a sehimbarilor pozitive. TotodaUi. 16. J. Dependenta de alcool ~i droguri poate fi tratata cu mai mult succes prin aceasta abordare. aceasta durere concentreaza asuprasa ansamblul preoeuparilor ~i trairilor persoanei in cauza.. sociale . p. de la eele bazate pe relaxare pana la cele de inspiratie psihanalitica. In general. . a cre~terii initiativelor ~i a responsabilitatii. Prin aceasta se urmare~te "0 revalorizare. ca ~i elaborarea unui pattern comportamental disfunctional. Fiind omogene. fiind valorizatc aspcctc1e psihbmedicale. Definita ca. psihoterapia in grup a a1coolieilor trebuie sa fie axata asupra abstinentei (care constituie seopul tratamentului) ~i desta~urata sub forma unor diseutii desehise. Astfel. astfel de grupuri devin rapid coezive ~i permit 0 mai mare aprofundare a problemelor dependentei.model particular de tulburare psihosomatica. Durerea cronica . 1978) a cunoseut 0 preocupare profesionaHi centrala pentru numero~i clinicieni care ~iau extins abordarile terapeutice· dincolo de cele medicale sau chirurgicale. 1984. p. Se insista asupra autoeunoa~terii ~i anuIarii pasivitatii. p. Ades. prezentandu-se pacientilor filme. Pinsky ~i B. suportive. Psihoterapia in grup a acestor pacienti prezinta ~i alte avantaje. Kanas ~i D. este ineurajata exprimarea libera a eonflicteloqi interpretarea difieuWitilor individuale in functie de fenomenele dinamiee din eadrul grupului. grupul poate constitui un laborator in care feedback-ul de la ceilalti membri ii ajuta sa contribuie la ameliorarea relatiilor si la evitarea situatiilor . J. J. Pinsky. 1984. p. B.

autocunoa~tere ~i de ex1Jrimare adeevata ~i nuantata a starii lor afeetive. Rezervele acestor pacienti pentru psihoterapie se datoresc eonvingerii lor ca durerea are o sorginte somatica. sub presiunea durerii. J. Intr-adevar. ca modalitati terapeutice. Dar ~i independent de acest fapt. Sifenos (1973). De~i conceptualizarea aeestor autori referitoare la caracteristicile alexitimice ramfme mai ales 1a nivelul observatiei clinice. pacientii.iilns!lmaticiprezinta 0 redusa eaIJacitate de autoexaminare. 1978). La [(lndul sau. bolnavii accepta destul de u~or raIuI de pacient in psihoterapie. nu a fost inca diagnosticata. bine pregatit in dorneniul patologiei generale. Totu~i. fizica ~i. ofera structura optima in vederea unor modificari terapeutice pozitive. eu atat mai mult cu cat. specialist instruit in psihoterapie sau psihiatru. De~i ezitanti sau neincrezatori initial. cu 0 echipa terapeutica complexa. in sens generic. p. a diror afectiune severa. Marmor (1976). Pinsky ~i B. ei accepta ~i acest ultirn rnijloc terapeutic. pe 0 anumita perioada de timp. In durerea cronica fiind vorba de 0 abordare psihoterapeutica eclectica. Complianta pacientilor eu durere cronica pentru psihoterapie in grup este relativ se3. L. Organizarea grupului terapeutic al pacientilor ell sindrom algic cronic.2. cat ~i "eficienta speciala a psihoterapici de grup pentru pacicn\ii cu sindrom dureros benign" (Ibidem).zuta ~i numai earacterul multimodal al terapiei ii determina sa se inscrie in grup. 16. Aeestei asemi1ni1ri ii sunt datorate atat siabeic rezultate ale abordarii psihoterapeutice diadice. ea ~i 0 saracie a vietii imaginative. in consecinta. Are Ia baza factorii general-operationali din celelalte abordari psihoterapeutice stabiJiti de J. S-a constatat ca utunci cand terapeutul (sau unul dintre terapeuti) este medic. in cadrul unui program terapeutic a carui durata este de 6-7 saptamani. atat pacientii eu durere eronica benigna. anterior. au 0 mai puternica investitie in actiunea terapeutidi a substantelor farmacologice decat in psihoterapie. C. cm-e sunt trasaturi cliniee earacteristice srarii alexitimice. cat ~i pacientii p". prezenta lor 1acele doua categorii de paeienti a determinat avansarea asertiunii conform careia "sindromul dureros benign Ultratabil cronic este. remediul nu poate fi decat medical sau chirurgical. In sindrornul dureros cronic este descris un tratarnent medical multi modal ce are loc intr-un cadru spitalicesc de grup. durata curei nu va fi indelungata (ca in orientarea psihanalitica a grupului) ~iva cuprinde aproximativ 60 de ore. Se considera astfel ca mediul terapeutic ~i psihoterapia in grup. Nemiah (1973) ~i P. numero~i pacienti cu durere cronica se considera ei in~i~i somatici. terapeutulpoate fi generalist. in general.al pacientilor psihosomatici. 829). Astfel. Lolas. 0 tulburare psihosomatica" (J. odata inseri~i in grup ei urmeaza programul 321 . Crn~ 1984. cu putine ~i slabe core1atii fiziologiee (raportate de F. La cele doua categorii de pacienti (cu durere cronica ~i eu afectiuni psihosomatice neinsotite de durere) atrage atentia mai ales asemanarea dintre anumite caraeteristici cognitive ~i afeetive regasite in cadrul sindromului alcxitimic descris de J. au fost supu~i terapiilor medicale sau chirurgicale.

durerea ~i suferinta a1catuiesc 0 unitate c1inlca inscrisa in sindromul dureros benign cronic. Este posibil ca aceasta abordare ec1ectica sa fie determinata de "conceptia centralistii" ce tinde a sta la baza patogeniei acestor sindroame dureroase cronice. susceptibile de reciproca intarire. De~i diferite. Pregatirea tcrapeutica initiala. semnificatia acesteia pentru ins. pacientii fiind incurajati sa-~iexprime propria concePtie ~i intelegere despre durerea pe care 0 suporta. ele sunt foarte importante pentru aceasta categone de pacienti care. 16. 1984.eventual. erue. Spre deosebire de psihoterapiile duale (diadice). rezultate1e. ceea ce constituie inceputul utilizi'irii progresive a resurselor mintale 322 . ec1ectica. indiferent de gradul ameliorarii.. are loc un schimb spontan de opinii intre doi sau rnai multi algologi (de obicei un neurochirurg sau neurolog ~iun psihiatru). J. Incadrul acestor ~edinte. Desigur. psihoterapia in grup a pacientilor cu durere cronica este. Dintre ace~ti pacienti. ci ~i de ditre multi medici. spectaculare sau constante..ill pl te g II n c n f terapeutic intr-un procent relativ ridicat (de aproximativ 86%) cazurile de renuntare deliberata. de ie~ire non"~rapeutica din grup (drop-out) fiind relativ putine. impreuna eu contributiile interactive ale pacientilor. aspecte core1ate ~i complementare. intretinere ~i chiar dezvoltare. evident somaticieni. Pinsky ~i B. de "nereal") nunumai de catre pacienti. 824). informativ-suportiva. coneeptia centralista este corelata cu 0 accePtiune peiorativii (de "subiectiv". care recurg la metode individuale.s-a dovedit a fi mai utila decat limitarea tratamentului la una sau doua modalitati terapeutice specifice" (J. panaatunci. are loc insii 0 acceptare treptata de catre pacienti a teoriei centraliste. de cele mai muIte ori. ce poate fi abordat psihoterapeutic mai ales din perspectiva suferintei. nu sunt imediate. s-au dovedit in mod univoc rezistenti la terapiile administrate. prezenta pacientilor in grup este determinata nu atat de rezultatele obtinute. variabile de la un pacient la altul. in cadrul grupului. care intrerup programul terapeutic tara recomandare medicaHi. In ansamblu se constata insa o tot mai buna integrare in grup ~i daca in faza initiala participarea era impusa de durere. De asemenea este abordata atitudinea pacientului fata de durerc. care sunt adepti ai teoriei periferaliste a durerii. dar. Se considera ca "aceasta abordare ec1ectica . p. cat mai ales de foqa coeziva a grupului. este facilitata de "convorbiri libere" despre neurofiziologia ~ipsihologia durerii. "psihologic". ca ~i asupra rclatiilor intcrpersonale ale pacientului. interactional-didacticc. implicatiile durerii asupra desta~udirii activitatii profesionale. L. "mental" ~i. Abordarea terapeutidi in grupul de pacienfi eu durere cronidi.3. Din pacate insa. Acceptarea intcrventiilor suportive (iar uneori de confruntare ~i interpretare) la expunerea vulneratilitiitilor individuale are efectul asiguri'irii unui mediu terapeutic ce spore~te toleranta pentru afecte dureroase. Pe masura analizei in grup a durerii. ulterior. Discutiile in grup contribuie la 0 mai clara delimitare a durerii de suferintii. cei mai multi invodi faptul ca nu primesc "medicamente pentru durere".

-intelegerea diferentelor intre modelul medico-chirurgical de investitie nociceptiva (patogenica). autodeprecierea. Componenta cognitivii a psihoterapiei pacientilor cu durere cronica are in vedere: . de. invaiarea cognitiva include teme ca depresia. Evaluarile. Cadrul de grup ofera de asemenea experiente personale reale care ii servesc pacientului ca modele 9i tipuri de interactiune umana.. Evaluarea rezl. 0 sarcina a grupului consta in examinarea relatiei dintre perceperea durerii cronice ~i evenimentele concomitente traite in plan somatic. cu aUit mai muIt cu cat metoda se inscrie intr-o situatie terapeutiea multimodala. de fapt. de cali tate a conditiei clinice. -in cadrul aJ Invoirilor "de proM" de la sfar~itul sapUimanii care permit pacientilor intenictiufle en mediullor de via\a.in vederea realizarii unor schimbari pozitive ~iinfluentful. pacientii sunt ajutati sa inteleaga rolul ~i influenta mecanismelor mentale at at in functionarea psihologica. prezentarea in grup a experientelor de viata ~i examinarea 'ingrup a acestor evernmente de catre oameni a diror caracteristica proeminenta a vietH lor este durerea ~i suferinta au 0 importantamajora in ameliorarea tulburarii. atunci cand sunt efectuate. 'in functie de nl. considerata ca "fenomcn natural" al tuturor relatiilor interpersonale.lmeros. ca 9i de corectitudinea ~icompetenta eu care este aplicata metoda. 323 . Efiden~a psihoterapiei de grup in durerea cronica este variabila. In cadrul programului "multimodal". ~i modelul psihocomportamental din durerea lor cronica.• ullinitatii medicale respective.. Aceasta se realizeazil: . !otodata. toate aspectele vietii pacientului din unitatea medicaUi sunt elaborate in mod explicit pentru a facilita modificarea comportamentaHi. inclusiv aJ reJatiei medic-pacicm. neincrederea etc. subiectiva ~i individualS..lltatelor psihoterapiei in grup este. iar analize1e matematice nu fac decat sa canfere dimensiuni acestorsubiectiveaprecieri elinice.i itemi care de pacient. pierderea.i semnificative a durerii cronice.pcndenta. In orice caz. In vederea acestui scop. pacientii sunt supu~i unor tehnici care au in vedere modificarea uncr 1fomportamente specifice ale sindromului dureros cronic. Astfel. obi~nuit in durerea acuta. :i1 psihoterapiei are in vedere mai ales Componenta comportamentala conditionarea operants. Din aceasta perspectiva. cat ~i in responsivitatea fiziologica. eu persoane semnificative din familie etc. Testarea arc In vedere "verificarca" unor comportamente potential noi de a face fata unor situatii de viata.explorarea factorilor posibili care au dus la persistenta durerii. incercandu-se astfel formareaunor idei noi (sau modificarea ideilor existente) cu privire la semnificatia pcrsonala a durerii ~i suferintei. provin din raportarile subiective ale pacientilor sau din observarea lor directa de catre membrii echipei terapeutice.in cadruJ ~edin\clor de psihotcrapic sm.

~ . psihoterapia in grup "poate oferi un mai mare contact interpersonal ~i suport pentru Ego-u1 slab al pacientilor psihosomatici" (H. H.seII~C!1C.c ~l L /.J. Kaplan. s-au inregistrat "schimari care au persistat timp de ~ase luni dupa incheierea tratamentu1ui . P K'1mb a II.. 61(. 0 anumita deschidere pentm psihoterapia In grup a pacien~ilor psihosomatici este realizaUi de abordarea comportamentala. 324 . Aspecte ale psihoterapiei in grup in uncle boE psihosomatice Psihoterapia in gmp a bolnavilor psihosomatici a avut 0 aplicare limitata. comportamcntal. 1984. au fOS1 aplicate in rnod comp2rati abordari tcrapeutice in gmp cu orientare naj:T:l'Ca. ambula :c.nt:llc carclio'/rlsculare. 1980. In ultimii ani au fast efectuate numeroase studii de psihoterapie individual a ~i In grup ~i au fast elaborate programe de schimbarc a pacientilor ell cardiopatie ischemica sau a persoane1or cu comportamcnt un astfel de gmp. p.~i 0 reducere a colestero1ului seric" (M. efcetlJandu-se "psihoterapii de gmp SCHrtepentru pacientii care au avut infarct miocard.:L constatat comportaIn~. cu persoane care prezentau rise inalt de boala coronariana (in cadrul unui comportament de tip A).. 1979). 238). hI. la au vizat starea actuala (l comportamentului. comparativ cu cei care nu au avut 0 astfel Aplicata in conditii de spita1izare sau in cadrul unitatilor de asistent3.' LV). ••. StLldiilc au di rezultatek cu au cele mai bunc 'ii orientare comportamcntala.a ~i traditionala. ooezitatf:. O.. p. ·a~. PI. Intmcat abordarea fannacologidi individualizata este generaiizata. sub forma grupurilor omogene (In functie de nosografie). istoria bolii de pacient 'Ii cfectele sale asupra hsupra "limiUirilor necesare sexuale) pacientilor extcrna\i".ic: . dar ~iin aceasta privinta observatlile nu au fost IIlca prezentate sub forma unor studii care sa coresvunda cxpectatiilcr actuale de reliabilitate si va1iditate. Davies.17. sotn"1e lor 1 "(C . I. p. Se noteaza de asemenea faptul di dintre persoane1e eu boaHi coronariana ce1e care au avut 0 motivatie mai puternidi pentru tratament au inregistrat "schimbal1 semnificativ mai mari" (Ibidem).

Teoriile 111 aceste domenii ca~tigii. psihoterapia in gmp ell copii ~iadolescenti a aparut in deceniul patm al secolului nostm. De aitfel. este indus in numeroasc subsistemc cc intcractioneaza produciind subseturi de care.ecvente. ci ~iin viata. culturale. intcrventiile ~i activitatea sa des:ta~udindu-se conform principiului activWltii optime pentm proccsul terapcutic. acceptare ~i utilizare. dar mai ales in fi adecvat integrate ~i bine asimilate In adaptate. In mai mare masura dedt arice a1t factor. la varstele tinere. influenteaza revenirea lui la sanatate. 0 scadere a eontrolului.ec. pana acum factorii educationali erau preocupati numai de transmiterea mcs:ijelor deschise ~i elocvente. Kraft. p. ea se desfa~oara "pe baza tcoriilor personaliUitii ~i comportamentului. care incearca integrarea unor facton multipli asupra eopilullli-pacient ~ia tulburarilor sale. ad. In plus. familia 9i mult timp transmiterii de informatii (~tiintifice. nu numai in psihoterapie. mai ales in domeniul functionarii interpersonale. 1976. informatia valida. cu cat in ultimii ani se constata./atc. Acest lueru se impune eu atat mai mult. determinate de dezorgaruzari fami1iale ~imesaje eronate. subliminale. psihocomportamentala a copilului au influentat aparitia ~i au determinat continutul tehnicilor psihoterapiei de grup pentru copii ~i adolescenti. ceea ce are faptul di in domeniul psihotcrapiei eopilului ~i adolescentului "terapia c3ntratijDc client si psihanaliza sunt inlocuite eu metode noi.inaparente. Daca. actualmente trebuie acordata atentie mesajelor s'1!.0 mare popularitate. dupa anu11965 ea inregistreaza mari schimbari ~i reorientari teoretice ~i metodologice. caracteristicile stadiilor de dezvoltare ••• T . pe langa 0 cre~tere a tensiunii. un accent special este pus pc inforrnatie.:. ca urmare a noilor achizitii din domeniul psihologiei genetice ~ial ~tiintelor psihopcdagogice. 2229).18.:. in fundamentarea teoretica a psihoterapiei de grup cu copii ~i adolescenti. Din aceasta perspectiva. Psihoterapia in grup ell copii ~i adolescenti ~tiintific organizata ~i net deosebita de alte activitati in comun ale capiilor. eu tot caracte~l 9tiintific al acestei psihoterapii. La randul con~tient de feedback-ul realizat de conduita sa in grup. . gnrpul terapeutic. adopta: 0 anumita f>xibilitate ~i deschidere. In scopul elaborarii unor decizii orientate spre realitate. destinate nu atat sa informeze cat mai ales sa influenteze. A. in functie de care se recomanda anumite actiuni ale liderului. Intruc[lt viat3 influenteaza pattemul comportamental al uneori contradictorii. dit ~i cea eronata ~ide aceea una din sarcinile de grup eu copii consUi in . intrucat 1nsa comunicarea verbala nu poate fi folosita in sens extensiv inaintea varstei de 12-13 ani. illtr-o situatie cream in mod de1iberat" (I. activitatea 325 . In noua orientare a psihotcrapiei pcntru copii ~i adolcscenti. Aetualmente. ea terapia realiUitii si analiza tranzactionaHi" (Ibidem). un rol important il dctine teoria genera Iiia sistemelor.

experiente traumatice. grupul poate constitui un model al familiei. evenimente zilnice etc. diminubd comportamentele extreme ale baietilor.Iudica ~i practica determina continutul metodelor de psihoterapie in grup la copii. axate asupra jocului ~i importantei lui in dezvoltarea copilului.. situatie care 11 ajuUipe pacientul pre~colar in a-~i exprima sentimentele. copiii pot fi impiir1. eu identifieari de ro! inadecvate. In toate aceste situatii psihoterapia in grup favorizeaza ~i orienteaza organizarea impulsurilor ill modalitati comportamentale dezirabile sub aspect educational ~i acceptabile din punctul de vedere social. Psihoterapia de grup pentru pre~colari este structurata pe activitatea ludica. aecentulln psihoterapia de grup la aceasta varsta se pune pe copilul individual.::siva~ineutraHl. eu un plus de maturizare ~i 0 mai redusa tulburare psihica. capiii se identifica eu coBalti ai grupului.i asuma roluri diferite. numiirul baietilor din grup trebuie sa fie intotdeauna mai mare. in cadml grupului. 0 influenta moderatoare. terapeutull:. De obicei mixte. a inaptitudinilor de relationare ~i a dezvoltariiprocesului de socializare. dar ~i pe disp~nibilitatile de interactiune ale ccpiiloL In manipularea jucariilor ei i~i exteriorizeaza impulsuri agresive ~i retraiesc in grup sHiri ~i situatii particulare cu care au fost confruntati acasa sau Ia ~coala. care prezinta particulariUlti in functie de urmatoarele categorii de varsta: pre~colari ~i ~colari mici (5-8 ani).. perioada de latenta a dezvoltarii psihoneuroendocrine (9-11 ani). neutri. Pcntru eopHi de varsta seolara mica psihoterapia in grup este stmcturata de asemenea pe joe. perioada pubertara (12-14 ani) ~i adolescenta (15-17 ani). Indicatii pentm 0 astfel de terapie prezinta copiii cu imagini de sine distorsionate. ca entitate In it sine. elementul de fundaL Psihoterapia de grup pentru copiii in perioada de este axata pc comunicarea verbala a carei tema estc considerata a fi de importanta paliiculariL AsHel. reverii. ramane in umbra. in grup. in functie de comportamentullor in gmp. datorita incidentei superioare a tulburariior psihice pe care ei Ie prezinta la aceasta varsta. care prezinta un Ego slab sau sunt nevrotici. Dqi unii pedopsihiatri se refera la un Ego al grupului. 326 . cu un Superego putemic. in timp ce grupul. eu slabe disponibilitati sociofile. indiferent de cauza care le-a determinat. constituind contextul. In nevoia de a fi ca ceila1ti de aceea~i varsti'i ~i de a fi acceptati de catre ei. sunt 0 forma indirecta de psihoterapie in grup ~i sunt destinate in special copiilor cu dificultati in comunicare. De fapt. Sub un anumit unghi. In cadrul careia copilulI~i proiecteaza fantasmele. cu tulburari de comportament. fetele exercita. ca ~i cei cu reactii nevrotice. Grupurile de psihoterapie eu puberi sunt organizate monosexual ~isunt orientate in vederea compensarii sentimentelor de inferioritate. ~i izolati. in care terapeutul ~i coterapeutul (eventual de sexe diferite) alcatuiesc substitutul parental. fantasme. In fata acestui evantai comportamental.italtOiri care determina dinamismul grupului. aceste ~edinte. in mod spontan ~i deschis. ce sprijina comportamentul adaptat ~icontracareaza actele impulsive ale celorlalti. constituind un eatalizator al reactiilor paeientilor sai. De fapt. eu 0 comportare p.itiin: im. copiii relateaza vise. terapeutul trebuie sa fie con~tient de individualitatea fiecarui copil. neutralizatori.

ceilalti constituie 0 zona intermediara. La randul sau.in grupul eu copii ~i adolescenti terapeutul poate ~i trebuie sa foloseasca intariri pozitive ~i recompense. situatii care pot beneficia de alte abordari terapeutice. ceea ce implica proiectarea asupra grupului a propriilor sale valori ~i expectatii. pentru care grupul formeaza eadrul de testare. ~pul ofera adolescentului prilejul de a actiona asupra cre~terii autostimei. .interventia generala. dar ~i aspiratia de consolidare a identitatii de sine aflate in criza. aspecte determinate atat de selectie cat ~i de aJtj factori imprevizibili. In psihoterapia de grup cu adolescenti. conturandu-se actualmente urmatoarele opinii conform carora: . . psihoterapia de grup fiind apreciata ca terapia de eleetie pentru el. Ca ~iin grupul precedent. Pomindu-se de la premisa ca adolescentul raspunde la 0 situatie-stimul conform unui model. ele evita earacterul simbolic. simple. terapeutul este activ. binevoitoare ~ipermisiva nu este suficienta.indiferent de tehnica folosita. prudente ~i directe. mlul traditional-pasiv al terapeutului a fost pus in discutie. Realizarea acestor expectatii se impune cu amt mai mult cu cat adolescentul prezinUi un grad semnificativ de fluiditate ~i instabilitate comportamentala. Mai ales cand ace~ti elevi model introdu~i in grup erau cunoscuti sau prieteni.mai ales in maniera neverbala. . homosexualitate manifesHi ~i psihoza. Struetura grupului cuprinde aproximativ zece membri. in general ~ase. rolul ~i calitatile terapeutului sunt esentiale in obtinerea succesului. au ca subiect realitatea ~ise refera cat mai explicit la sentimentele de baza. a fortei Ego-ului. in mai mare masura decat in alte grupuri. 327 . cu prezenta inconstanta ~i slaM adeziune.toxicomanie. terapeutul imprima acesteia propria sa personalitate. s-au constatat sehimbari semnificative in comportamentul membrilor grupului. adolescentul are nevoie de experiente cu altii de aceea~i varsta. Continutul temelor vizeaza aspecte ~colare. legati de evolutia tulburarii. centrul de interes pentru tratament il constituie membrul individual. Tocmai deaceea in grup nu trebuie inscri~i ado!escenti eu sociopatie evidenta. Exercitandu-~i rolul in mod flexibil. Grupurile de psihoterapie eu adoleseenti ofera un cadru de testaresociala a perceptiilor de sine ~i a relatii10r cu altii. aici. a armoniei personale ~i a sentimentului de stapanire a mediului. dovedindu-se mai utila interventia sa specifica. fiind promovam conduita activ-suportiva. terapeutul folose~te tehnicile de grup in functie de modelele comportamentale ale membrilor grupului. In plus. conduite parentale. care serveau drept "!genti de reintarire sociala". . probleme sexuale etc. DatoriHi acestor inconsistente ale structurii personalitatii. dintre care.atitudinea neutrala. formeaza un nucleu de grup cu participare constanta ~i coeziune interpersonal a. eu un Ego suportiv. competitii fratemale. Interpretarile sale sunt relativ rare. capabil de a stapani situatia din grup. indirecta a terapeutului este insuficienta. Tocmai de aceea. in grupul terapeutic au fost introdu~i tineri de aceea~i varsta.

tulburarea de personalitate impulsiva.psihologice se refera la persoane care. 1981. anumite tulburari de personalitate (in special schizoid a ~iparanoida).contraindicatii generai-psihologice. care cuprind episoade afective expansive. T otodatii. in relatit diadica. Psychiatrie". The visible and invisible group. London. si . psihoterapiei in grup Inmare masura asemanatoare cu acelea ale psihoterapiilor individuale.) 9i psihosomatice din randul carom sunt citate astmul. . dezvolta inhibi~ii [ata de terapeut. tulburiirile disociative 9i disfunqiile psihosexuale. in linii generale se poate considera ca in grup copilul poate exprima sentimente ~i idei de 0 complexitate inaccesibila rela~iei duale. Y. nu rot invata din experienta altora. durerea cronica etc.. de asemenea. Indicatiile relative pentru psihoterapia in grup se refera la tulhurarile mintale organice.indicatiile general. contraindicatiile . rezultatele avand un grad redus de validitate. fiind incapabili de comuniune afectivii ~i intrajutorare. Indicatiile psihoterapiei in grup au in vedere doua aspecte. idea~ia deliranta ~i comportamentele suicidare. La nlndul lor: . cardiopatia ischemica.. tulburari somatomorfe. Routledge and Kegan Paul. Med.contraindica~ii particular-nosografice. Bibliografie Ades. J. In: "Encyclop. psihoze in stadiul de remisiune etc.1984.. indica~iile ~i contraindicatiile psihoterapiei in grup vizeaza 0 arie ampUi de tulburari psihice 9i somatice. evaluarea rezultatelor psihoterapiei de grup cu copii ~i adolescenti se face cu dificultate.. Chir. tulburari de personalitate. ulcerul gastroduodenal.. obezitatea. alcoolismul 9i neoplasmul prezintii bune indicatii pentru psihoterapia in grup. sindroamele paranoide. R.Ca ~i in cazul psihoterapiei de grup cu adulti. 7. AID. lndicatiile . Contraindicatiile psihoterapiei in grup sunt relativ restranse 9ipot fi sistematizatein: . p. pacientii din acest ultim grup nu pot asimila in mod constructiv interpretarile celorla1ti. grupul constituie cadrul experimental ideal in care copilul sau tanarul se poate elibera de anxietate ~i culpabilitate. devenind capabil sa stapaneasdi ~i sa domine sentimentele de inferioritate ~i insecuritate. 19. Les conduites alcooliques. 1-20. Agazarian. obtinute de un grup sau de un ins. Peters. Indiferent de rezultatele particulare. ca ~i la cei care (datorita problemelor psihodinamice) prezinta dificulta~i relationale.indicatiile particular-nosografice se rerera la tulburarile psihice (nevroze.. explozivii 9i antisociala (care prezintii un slab control al impulsurilor). 9i anume: generalpsihologicc~i partic-ular-nosograficc. 37398. care au in vedere pulsiunile agresive (fizice sau verbale). . 328 .

G. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry (A. B. III. (S. Common and operational factors in diverse approaches to behavior change. H. lonescu. Medicala. E.H. Predescu.I 74.519-529.. Basic Books. Pinsky. 1. New York. A. 1. Williams \Vilkins. p. 1971. Probleme de metodologie psihoterapeutica. Zealley. Ed. cd.. New York. S. Psihoterapia in gnlp. 1976. 23-78. J. in: Introducere in psihologie medical a. eds. 1. erue. The group treatment of dementia praecox.. Bucure~ti. Kaplan. in: Group Psychotherapy and Group Function (M.). p. 128. 1. Davies.. T. p. New York. London. loneseu. Lange Medical Publications. ed. Eds.. Psilzoterapia fn grup. G. J.. B. Eds... J. Group Psychology and Analysis of the Ego. 434-438.). 1927. Ritson. Psihiat. 15. 1980. A dynamic th<!OIYofp<!rsotlaIity. lonescu. Crouch. 15. lonescu. Pinsky.. 232-239. 823-831. in: "Neurol. infarction.. Edinburgh. G.). Intensive Grollp Psychotherapy. E.4. 1981. p. ~tiin\ifica. V. in: Companion to Psychiatric Studies (R. p.. H. 168. p. et aI. Group Psychotherapy. p. 1970. Freedman. 17-21.). in: "Psychotherapy and Psychosom<:tics". in: Contemporary Psychiatry (S. ed. Dependence on Alcohol and other Drugs. Berne. New York. Freud. Barande. Sadock. Group TIzerapy and the Psychiatric Clinic. 1907. Toronto. p. in: "Journal of Human Stress". Psihoteraplile de grup. Paris. Enelow. 8. H. p. 1. S. Kaplan.. Burrow. in: "Neural. Med. Tonescu. Wexler. 1973. W. 1. Kraft. Churchill Livingstone. Groups for Personal Change: New and not-so-new Fonns. 1984. 177-212.. Bucure~ti. A 10.. Chronic intractable. p. 1970. in: "Neurol. p. p. son malade et la malad!e. in: Psihiatrie (Red. Hogarth Press. D. E. Crown.4.49. 1. Freedman. H. Broce World. c. cognitive processes and alexithymia. ~. 1921. 1966. Burton. G.. Lieberman. Kendell. Harcourt. 1935.. Psychotherapies de groupe. 1989. 1. Psilzoterapia I'll gntp..• y Disease. 644-655. combined Individual and Group Psychotherapy and Psychodrama. London. M. 1963. M. 1970. 1975. p. V. London. London.. 1962. A. H. Ed. C. F. Sadock.. 1984. The Social Basis of Consciousness. 1. New York. ". Kanas. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry (A. New York.+965t~. p. Goldman. Edinourgh. 1973-1980. Nemiah. 549-557.". 1966. C. p. London. p. eds. 1-9. 243-249. Predescu. K. 412-438. in: American Handbook of Psychiatry (5. New York. c. M. 3-12. E. 15.). Lolas. Marsh.Balint. Treatment ofPsycllOsomatic Disorders. p.. Wall.). K. in: Textbook of Pain (P. Developmental characteristics of the system-forming process. M. Stress.). B. 1. Oxford University Press.. Butterwoths. in: "Encyclop. Ed.. Psychiatrie". p..". McGraw-Hill.. J. in: Comprehensive Textbook of Psychiatry.). A. Psychiatry in the Practice of Medicine. G..).7ections on theory and research methodology. Psychological Aspects of Cardiovascular Disease. eds. in: What makes behavior change possible? (A. Los Altos. Bilodeau. benign pain: a syndrome ana its treatment with intensive short-term group psychotherapy. P. 755-759. 1. 1960. in: "Psychotherapy and Psychosomatics". Baltimore. 1981. J. V.. Baltimore. Sadock. 1976. 1. Churchill Livingstone. Group Psychotherapy. Psychiat". Lewin. Melzack. Group Psychotherapy.30. in: American Handbook of Psychiatry. Psihiat. 1973. Marmor. 1983. Pratt.. Arieti. 1. B. P.. S. A... Therapeuticfactors in group psychotherapy. p. Brunner-Mazel. in: Bloch. M. 1. 289-299. (H. Predescu.). 37817. Kaplan. London. N. 49-59. G.Anthony. in: Excerta Medica Amsterdam. 345-366. Beck.. London. 19i5. Group Psychotherapy. Williams Wilkins. P. Hew York. Neurochir. loneseu. R. Arieti..22. T. Kaplan. G. Personality and Coronary Arte . Gen. Basic Books. 1984. Group Therapy with Children. Family psychotherapy-the pattern of group psychotherapy. Lazell... In: Living Groups: Group Psychotherapy and General Systems Theory (J. The class method of treating consun:ptioll ill the homes of the poor..38. Issues raised in a group setting by pacients recovering from myocardian "Amer. Chick. California.3... Neurochir.cu). in: "Arch. 1.. Event-related show brain potentials. Prede. 1976. ed. 1978. p. Psihoterapia in grup. Hackett. p. Le medecin. ed. Kimball.". B. B. J. E. E. E. Williams Wilkins. foulkes.. Chir. The Psychoanalitlc Approach. V. in: Review of General Psychiatry (H. Farrel.. 1850-1876. American Elsevier Publishing. M. Predescu. 1. V.. p. in: "Psychoan:!!itical Rev. eds. Principles of group treatment. Reibstein. p. R. Rosenbaum.). B.. A. M.. in: Compre- 329 . Sadock. Neurochir. Oxford University Press.). Psihiat. H.. Cox--and Wyman. D. 2229-2239. Baltimore.. p. New York. 106-111. 1973. M. Durkin. 608-617. Psychology and psychosomaric iilness: re. V.. Berger.. Freedman. 1966. Psychiatry". Dinamica psihologica in grupul terapeutic. A. 116-129. J. Payot. 1.. Brunner-Mazel. Sadock. in: "Journal of the American Medical Association". 1976.

hensive Textbook of Psychiatry, IV, (H, 1. Kaplan, B. 1. Sadock, eds,), Williams Wilkins, Baltimore, London, 1985, p. 1403-1427. Sifueos, p" T7/e premlence of "A lexithymic" characteristics in psychosomatic patients, in: "Psychotherapy and Psychosomatics", 1973, 22, 2, p. 255-262. Slavson, S. R., Historical and developmental trends in group psychotherapy in: The Third World Congress ofPsychiatry Ill, Montre~!, 1961. Souris, M., Les psychotherapies co/iectives, in: Traite de psychologic medicale (red. P. Sivadon), vol. II Presse Univ. France, Paris, ] 973, p. 197-217. Stein, A., Opening remarks of Panel. The Third \Vorld Congress c;Psychiatry, III, ~·jI()ntreal, 1961. Swift, Nancy, Psychotherapy, in: Handbook of Psychiatry. (G, F. M. Russel, L. Hersov, cds.), Cambridge University Press, Cambridge, London, New York, 1983, p. 75-80. Walton, H. 1., Group Psychotherapy, in: Companion to Psychiatric Studies (R, E. Kendell, A. K. Zealley, cds.), Churchill Livingstone, Edinburgh, London, New York, 1983, p. 652-663. Wender, 1., Group psycllOterapy: a study afits application'-in: "Psychiat. Quart.", 1930, 14, p. 708-713. Wolff, A., Schwartz, M" PSYc!lOanaiysis in Groups, Grone-Stratton, New York, 1962. Wolff, A., Group Psychotflcrapy, in: Comprehensive Textbook-ofP.sychiatry (A. M. Freedman, H. Kaplan, ed5.), New York, 1967. Yalom, 1. D., The Theory and Practice of Group Psychotherapy, Basic Books, New York, 1975.

330

Capitolul XII

PSIHODRAMA

In psihodramii . evenimentele folosite ca mij/oc terapeutic.

vie/ii sunt luate drept model ~i

Eiaborata de J. L. Moreno, psihiatru nascut in Romania (1898), psihodrama poate atat prin forma de prezentare fi consideraUi ca 0 psihiatrie shakespeariana, (psihodramatidi), cat ~iprin scopurile sale, de profunda analiza ~ieunoa~tere psihologica. In fapt, consideram ca psihodrama i~i gase~te sorgintea in personifiearea dramatica antidi, in teoria ~iprincipii Iejoeului ~i, desigur, in psihoterapia de grup. Inseriindu-se in primele date ale culturii ~icivilizatiei ~icunoseuta eu peste 4000 ani Le.n., personificarea dramatica satisface aspiratii universale ~i de aceea "nu este surprinziHor faptul ea teatrul a fost pus, in cele din urma, In slujba psihoterapiei ~i a prelucdirii relatiilor umane sub forma unei mctode denumite psihodrama" (B. J. Sa dock, 1985, p. 1423). Definitii ~i sinonimii. Intrudt istoria psihodramei este expresia operei 1ui J. L. Moreno, eonsideram ea definitiile sale prezinta eel mai inalt grad de validitate. Astfel, din perspectivii etimologica, psihodrama (drama, gr. acliune, ceva care se intfunpHi) este "metoda care, prin aetiune, confera autenticitate sufletului" (J. L. Moreno, 1965, p. 158). Din perspectiva terapeutica, psihodrama consta in "dezvoltarea unui sistem de metode ce permite medicului ;?iego-urilor auxiliare sa patrunda in universul pacientului, in InEercarea de a-I papula c~ imagini interiorizate, care au avantajul de a nu fi total iluzorii ~i de a nu apartine total realiUi~ii" (Ibidem, p. 168). Denumita ~i "teatru terapeutic" sau "sociodrama", eonsideram di psihodrama poate fi definita ca 0 metoda de psihoterapie in grup, care prin joeul psihodrarnatic exploreaza relatii interpersonale, conflicte ~i probleme emotionale, in scop terapeutic.

1. Actualitatea si , validitatea metodei
Initiata la Viena In eel de-aI treilea deceniu al seeolului nostru, psihodrama a luat amploare in Statele Unite, unde, la New Yark, J. L. Moreno a candus primele ~edinte. Tot aici el a fandat "Institutul Psihodramatic" (1934), iar ulterior a aparut "Societatea Americana pentru Psihoterapie de Grup ~i Psihodrama". lnaintea celui de-al doi1ea razboi mondial, psihodrama a fast utilizata in numeroase centre din Statele Unite, pentru ca dupa razboi "sa devina un fenamen raspandit in intreaga lume" (B. J. Sadock, 1985, 331

.•..

p. 1423). eu toate acestea, consideram ca psihodrama este mai mult cunoseuta ~i discutata decat aplicaHi, caracterul sau elaborat, aspectele de scenografie, de rezistenta a pacientilor ~i de regie 1imitandu-i aplicarea. Alteori, disponibilitatile de spatiu ~i de timp at.' terapeuti1or, ca ~i efectele secundare ale neurolepticelor administrate pacienti10r transforma psihodrama dintr-o metoda curenta, eu aplicare imediata, intr-o eventualitatc continuu amanata. DatorWi acestor considerente, ca ~i aparitiei altor metode d,-.: psihoterapie mai simple ~i mai eficiente, dupa 0 perioada de avant din deceniile pse ::i ~apte, psihodrama cunoa~te 0 restrangere a acreditarii ~tiintifice ca ~i a aplicabiliW.\ ~ clinice. Sub aspectul efic~citatii tcrapcuticc ~i al validitatii ~tiintifice, 5t'..1diile sunt putir~i elaborate in forme "anecdotice", fara date comparative obtinute prin loturi apariatc c; pacienti. Principiul psihodramei: viata ca model terapeutic. Principalul obiectiv psihodramei, devenit apoi principiu a1 metodei, consUl. In construirea unci situal terapeutice care sa integreze toatc modalit~Wle de viata. ~i existcnta, incepand cu eel universale (timp, spatiu, rcalitate, cosmos) ~i parra la detaliile vietii personale. Actiunca, mi~carea se instituie in alt prineipiu al psihodramci, care 0 disti"'-ge J celelalte metode de psihoterapie ~i, in primul rand, de psihanaliza, care sunt bazate r· cuvarrt. Astfel, in loc sa vorbeasca despre conflicte, paceintulle extcriorizcaza. prinjocl. dramatic ~i expresivitatea mimico-gcstuala. De fapt, spre deosebire de psihoterapii; .. traditionaie, bazate pe mijioace verbale, psihodrama se institnie in prima metoc" terapeutica ce rccurge la mijloace actionale. Din aceasta perspectiva, fenomenologi. clinica ~i, in primul rand, concrctizar\:a simbolurilor, viselor, delirurilor ~ihalucinatiih:' poate fi analizata in acest "laborator psihodramatic". in felul acesta, procesul simboliz8 i. este 5(:05 din domeniul limbajului ~i interpreta.rii, fiind adus in domeniul mai concret co. actiunii. Asa , , cum subliniaza J. L. Moreno, "abordarea noastra a fast aceea de studiu :,; omului ill actiune, momentul fiind nu 0 parte a istoriei, ci istoria flind 0 parte a momentui.:i ("sub species momenti"), cf. B. J. Sadock, 1985, p. 189. Prin aceasta subliniere, J. L. Moreno aduee in discntie nn aIt principiu a1 psihodramei, pe care-l putem denumi prezcntificare. Astfel, indiferem de momentui ir care s-a petreent situatia in cauza, pacientu1 0 prezinta ~i 0 interpreteaza in prezcnt. Numai acest "hie et nunc" ai situatiilor psihodramatice il mentine pe pacient in rolui de actor, in timp ee re1atarea (la timpul trecut) a evenimentelor intamplate l-ar ipostazia in simplu povestitor. Prezentand datele, faptele ~i situatii1e conform principiului "acum ?i aici", se pastreaza spontaneitatea ~i autentieitatea pacientului, aeesta avand astfc: posibilitatea de a percepe, aqiona ~i simti, cu alte cuvinte de a retrai situatiile sale ci~ viata.

2. Psihodrama - ca replica metodologica fat a de psihanaliza clasica
Prin metodologia ~iprin continutul sau obiectiv, dar ~iin plan declarativ, psihodra''',:1 a fast de la inceput ipostaziata ca antitetica fata de psihanaliza clasicii. Astfel, J. 332

L

;\loreno, rciareaza ca, in timpul activitatii sale la Clinica Psihiatrica a Universitatii din Viena, dupa ce a asistat la 0 conferinta a lui S. Freud, fiind intrebat de catre acesta "cu cc se ocupa" 7, a raspuns: "Eu incep acolo unde Dvs. terminati; Dvs. inHilniti oamenii in cJ.dml artificial al cabinetului, eu ii intiHnesc pe strazi ~i in casele lor, in mediullor ratura1. Dvs. analizati viselor lor, eu in.;erc sa le dau curajul de _ visa din nou" (J. L. Moreno, 1976, p. 1891). Spre deosebire de psihoterapia analitica, al carei "scap ultim" este "analiza totaIa" (spre a-i oferi pacientului mai mult discemamfmt analitic decat a putut sa-~i dezvolte el in mod spontan in timpul vietii), scopul psihodramei este "producerea total a a vietii" (J. Moreno, 1965, p. 179), in intentia de a oferi pacientului "mai muIta. realitate", decat i-a oferit pana atunci viata. In fapt, scopul psihodramei consta in "a_i asigura pacientului o plenitudine a realitatii" (Ibidem). Astfel, nu prin analiza, ci'prin "eveniment trait" ~i cxerci tiu, prin imbogatirea experientei traite, pacientul este ajutat sa-~i Hlrgeasca in mod constant controlul ~ist5.panirea de sine, pe de 0 parte, ~icapacitatea de testare a realitatii, pe de aWl.parte. Un clement important in cadrul psihodramei il constituie capacitatea de reprezentare ~i, in special, forta de reprezentare a situatiilor conflictuale. Spre deosebire de psihanaliza insa, ia care orice reprezentare este privita ca 0 "rezistenta", in psihodrama ea este considerata ca terapeutica, intrudit, fiind actualizata, ea poate fi observata ~iinterpretaUi de catre terapeut, ce are astfel posibilitatea cunoa~terii unor procese incon~tiente. In sfaqit, asociatia libera din psihoterapia analitica este Inlocuita Cll creatia psihodramatica; In cadrul acesteia, terapeutul cere pacientului nu numai sa se exprime liber, ci sa prezinte "in mod total", conflictul silu personal. Din aceasta perspectiva, terapeutuI, dintr-un auditor pasiv, stimuleazu pacientul in manifestarc, avand astfel un rol activ, obtinand toto data din partea sa un transfer pozitiv. In ansamblu, putem considera ca psihodrama recurge la 0 modelare ~i chiar la 0 transfofmare a mijloacelor ~i tehnicilor, ca ~i a conceptclor psihanalitice, adaptandu-Ie aqiunii psihodramatice.

L

3. Psihodrama -lntre psihoterapia individuaUi ~i psihoterapia in grup.
Spre deosebire de celelalte psihoterapii, psihodrama pune in locul comunicarii verbale mijloace actionale, susceptibile de a reda mai autentic experiente interne ~iexterne traite. Astfel, J. L. Moreno considera ca, Tntimpul unei ~edinte de psihoterapie, pacientul poate avea 0 traire amt de intensa, incat cuvantul devine insuficient ca s-o exprime. In plus, pacientul simte nevoia ca situatia pe care vrea s-o exprime sa fie vie ~i de aceea el reconstituie ~i structureaza un episod de viata, intr-o forma mai reala, cu mai mare exactitate decat ii permite comunicarea verbala. Astfel, pacientuI relateaza, dar mai ales se adreseaza, in timp ce aitul i~i exprima 333

~ __ --~~======-=--=-_J

opozitia sau aeordul, realizandu-se astfel transfonnarea naturala ~ispontana a psihoterapiei in psihodrama. Consideram ea psihodrama eonstituie 0 forma a psihoterapiei de grup. Totu~i, "psihodrama poate fi aplieata ea metoda de psihoterapie individuaUi, eu un pacient ~iun terapeut" (J. L. Moreno, 1976, p. 1897). In mod obi~nuit insa, psihodtama se prezinta ca 0 psihoterapie de grup, in cadrul careia, injurul protagonistului, ceilalti pacienti adopta rolul de Ego-uri auxiliare. In consecinta, de~i actiunea este centram asupra unui ins, ea impliea ~i pe ceilalti membri ai grupului, care obtin astfel, prin functia lor auxiliara, un beneficiu terapeutic.

4. Elemente specifice ale terapiei psihodramatice
Spre deosebire de celelalte metode ~i tehnici de psihoterapic, psihodrama aducc In mod explicit in discutie (atat) prin continut (ca.t) ~iprin metodoiogie anumitc dimcnsiuni ~i coordonate universale, pe care Ie acrediteaza ca eIemente specifice ale. actiunii psihodramatice. Astfel, timpul, spatiul ~i reaiitatea sunt principalele element~pe baza carora J. L. Moreno i~i intemeiaza metoda sa terapeutica, al carei coroIar este actiunea psihodramatica. Timpul, implicat eu precadere in psihopatologia tulburarilor afective, este investit de J. L. Moreno in "operatii terapeutiee semnificative". Tocmai de aceeanu este suficient ca cele trei dimensiuni ale timpului sa figureze ea "referinte abstraete" in psihoterapie; dimpotriva, in psihodrama "aspeetele psihologiee ale timpului trebuie sa apara in toto" (J. L. Moreno, 1976, p. 1891). Intr-adevar, din punctul de vedere al semnifieatiei etiologice, psihanaliza investe~te trecutuI; astfel, ell cat un eveniment frustrant sau psihotraumatizant s-a produs mai timpuriu in antecedentele personale ale pacientului, eu aHit are un roI mai importamt in detenninarea bolii. TrecutuI constituie rnsa 0 singura dimensiune a duratei, care, prin supraevaluare, "neglijeaza ~i distorsioneaza influenta total a a timpului asupra psihismului" (Ibidem). Tocmai de aceea autorul psihodramei subliniaza dinamica prezentului, eu toate implicatiile sale imediate personale, soeiale ~i eulturale asupra procesului terapeutic. De asemenea, viitorul a fost neglijat ea dimensiune a timpului terapeutic, de~i oamenii traiesc 0 parte a vietii lor cuochii indreptati spre viitor. Tocmai de aceea, daea in cursul psihoterapiilor, in general, pacientii spun ce s-a intamplat eu ei, in fapt gandurile lor sunt in mod implicit orientate spre viitor. In psihodrama, spre deosebire de orice alta psihoterapie, pacientul reprezinta prin actiune modul in care crede ca vor evolua situatiiIe, schiteaza ~i actualizeaza viitorul. Spatiu1, in general neglijat ea parte a procesului terapeutic, este reactualizat de psihodrama; centrata pe aetiune, aeeasta incearca sa integreze toate dimensiunile vietii. De fapt, psihodrama cauta sa aetuaIizeze ideea unei psihoterapii a spatiului in cadrul direia paeientul aetioneaza intr-un mediu modelat dupa ce1in care el s-a dezvoltat. Realitatea in psihoterapie are in vedere locul in care ea se desfa~oara. Astfel,

realitatea cabinetului traditional de psihoterapie este redusa, rudimentara, a infrarealitate. Tocmai de aceea, ceea ce s-a intamplar sau se intfunpla pacientului flU paate fi prezentat, actualizat, supus confmntarii directe, ci ramane un fapt memorat ce poate fi, ell aproximatie, relatat.ln consecinta, psihoterapia trebuie sa faca pasul spre realitatea vietii Insa~i, a modului in care oamenii l~i triHesc propriile actiu-ni ~i relatii, spre situatia pacientului in cadrul gmpului sau social. Psihodrama realizeaza situatia terapeutica in care realitatea este stimulata, oferind astfel pacientului posibilitatea lnvatarii unor no! "tehnici de viata", modalitati relationalc ~i stiluri de comportare :fara a risca cventuale consecinte severe (care apar in mediul social real). Abandona~i, prin boala, din coordonatele spatio-temporale ~i ale vietH sociale, pacientii pot fi mai eficient ameliorati dadl, Intr-un cadru experimental, Ii se pennite dezvoltarea capacitatii de testare a realit5tii. In cadrul psihodramei, dimensiunile realitatii sunt exprimate, practicate ~ireintegrate prin acest mijloc terapeutic modelat dupa viata.

i

i

5. Roluri in psihodrama
In psihodrama rolui este definit ca "forma actuala ~i tangibila pe care 0 ia Sinele individual" (J. L. Moreno, 1976, p. 1896) sau ca "forma de functionarc pe care ~i-o asuma 0 persoana inrr-un moment specific, cand reactioneaza la 0 situatie specifidi, in care sunt implicate alte persoane ~i oDiccte" (Ibidem). Toti membrii gmpu1ui tcrapcutic, inc1uslv psihotcrapcutul, I~i asuma dife.rite roluri fiind totodata ~i observatori reciproci. Tocmai de aceea fiecare rol constituie 0 fuziune de elemente individuale si colective. 'In forma sa esential~, psihodrama include: protagonistul sau pacientul index, Egoul auxiiiar ~i psihodramaturgul sau terapeutul. Protagonistul este pacientul central. De cele mai multe ori el alege situatia pe care-o considera necesara de a fi pusai!ls~eEa.Iotodata, el ofera regizorului (terapeutului) infernkttItasuprasrtuafliIor,--evenlmentelor, gandurilor ~i sentimentelor, ca ~i asupra simptomelor pe care Ie considera necesare spre a fi supuse spre interpretare; In masura In care cunoa~te membrii grupului, el alege, dintre ace~tia, persoanele ee vor portretiza Ego-uri auxiliare. Orice psihodramatizare poate avea In vedere situatii prezente, treeute sau chiar viitoare. Daca. in situatia aleasa pentm psihodramatizare pacientul a fost singur, 0 poate interpreta singur, dupa cum, daca au fost imp1icate~i alte persoane, aeestea pot fi ilustrate in interpretare prin Ego-uri auxiliare. Spre deosebire de teatml propriu-zis in care actomlui i se cere sacrificarea Eului propriu spre a putea prezenta mai autentie rolul care i s-a dat spre interpretare, in psihodrama pacientului i se cere sa fie el insu~i. Astfel, eu cat pacientul este mai angajat in mlul sau, eu atat se simte mai putin cenzurat, exteriorizand intr-o mai mare masura aspecte ale propriului incon~tient.
335

Protagonistul, ca regizor, implica 0 situatie relativ obi~nuita in psihodrama; este yorba de un protagonist cu mai multa initiativa, dar mai ales antrenat ~i exersat de ciHre terapeut. In aceste situatii, protagonistul (~i nu terapeutul) este acela care alege scena, locul, timpul, ea ~i Ego-urile auxiliare necesare prezentarii actiunii psihodramatice. Mentinandu-se In plan secund, terapeutul face totu~i, cand este cazui, recomandarile necesare pentru 0 cat mai autentica psihodramatizare. In eventualitatea in care, la interventiile sale, protagonistul manifesm rezistenta, terapeutu1 poate cere: - sa i se prezinte scena in oglinda, interpretam de Ego-uri auxiliare; - sa i se prezinte alta scena; - sa tie desemnat alt regizor etc. Identificarca en protagonistul este 0 expectatie necesara, iar cand nu apare in mod spontan trebuie creata printr-o manevra regizorala.'"Astfel, pacientul trebuie sa simta cii ~i alti membri ai grupuiui au probleme asemanatoare ~i acest mod de identificare extinde aria perceptiilor interpersonale, sporind coeziunea grupului. Ego auxiliar. Teatrul psihodramatic nu se poate defa~ura in bune conditiuni dadi personajele cu care protagonistul a fast sall se afla in relatie nu sunt reprez~ntate pe scena ca interlocutori.Definit ca un "membru al grupului care reprezinta ceva sall pc cineva din experienta protagonistului" (B. J. Sadock, 1985, p. 1424), Ego-ul auxiliar poate interpreta 0 persoana din viata pacientului, dupa cum poate portretiza 0 halucinatie, o idee deliranta, un simbol sau 0 atitudine. eu ajutorul Ego-urilor auxiliare protagonistul joac5. planul vietii sale, indiferent cum se alc:ltuic~te acest plan in situatia prezenta. In fapt, accste Ego-uri of era strucrura actiunii psihodramatice ~i in acela~i timp fac lumea protagonistului reala ~i concreUi. Ego-auxiliar confera dramatism situatiilor prezentate sau poate crea noi situatii, semnificative pentru protagonist. Astfel, Ego-auxiliar determina exprimarea sentimentelor necunoscute ~i a gandurilor nerostite pe care doua persoane (legate printr-o situatiede viata) Ie au una fata de cealaWi, completand astfel tabloul despre celalalt, in mintea c ~ . llccarUla. ~ _ In orite situatie ins a, (olosirea Ego-urilor auxiliare-p~;;it~ explicareaunetlargi game de efecte terapeutice disponibile in psihodrama. Se recomanda ca persoana din grup aleasa ca Ego auxiliar sa prezinte probleme asemanatoare sau inrudite eu acelea ale pacientului, pentm ca astfeI sa poata obtine un beneficiu terapeutic. Unii terapeuti extind fnnc~ia Ego-utui auxiliar de Ia aceea de interpret, ce joaca rolul dorit de pacient, la aceea de "asistent terapeut", ce dirijeaza pacientul, ~i de observator al interactiunii psihodramatice. Dnblura este Ego-auxiliar care interpreteaza ce gande~te sau ce simte pacientul. Dublura poate sta in spatele protagonistului sau poate mima comportamentul acestuia. De fapt, dub Iura este utilizata pentru a putea patrunde, cu ajutorul Ego-ului auxiliar, mai profund in problematica psihologica a pacientului. Acest Ego auxiliar confera pacientului un al cloilea Ego, care actioneaza ea ~icum ar fi insa~i acea persoana; acest Ego il dubleaza pe pacient ~i il ajuta sa sesiseze ~i sa cOll~tientizeze propriile-i probleme. 336

Uneori se recurge la dublura multipla, cand fiecare dintre acestea interpreteaza 0 parte a pacientului sau, mai bine spus, un aspect al personalitatii sale. Alteori, fiecare dublura ia 0 anumita ipostaza cronologica a pacientului; cum era elilltr-o anumitasituatie din copilarie, cum este acum, cum va fi peste un numar de ani. Oglinda. Cand pacientul este incapabil sa se reprezinte pe sine, ralul sau este jucat de un Ego auxiliar. Plasat in spatiu1 psihodramatic, acest Ego auxiliar interpreteaza comportamentul pacientului incercand sa exprime sentimentele lui, prezenHindu-i-le ca intr-o oglinda. Atunci dind considera, "oglinda" poate fi exagerata (folosind in acest scop tehnici de distorsiune deliberata) pentru a-I stimula pe pacient ~i a-I determina sa renunte la pasivitatea sa de spectator ~i sa intervina in corectarea reprezenUirii oferite de oglinda pentru a 0 face cat mai fi.dela gandirii ~i simtirii sale. Tocmai de aceea, prin metoda oglinzii, protagonistul, plasat in postura de observator se percepe prin imaginea oferita de Ego auxiliar, descoperindu-~i aspecte care pana atunci i-au fost necunoscute. Televiziunea. Acest nou mijloc regizoral folosit in jocul psihodramatic este de natura sa lase in umbra "tehnica oglinzii". Intr-adevar, a-ti observa propria conduita (la televizor) este 0 experinta diferita de aceea prin care un membru al grupului cauta sa exprime comportarea ta prin tehnica oglinzii. Actiunea interpersonaIa poate fi examinata in detaliu mai ales dnd se folosesc metode de play back pe banda video, situatie in care membrii grupului pot face observatii atente asupra comportamentului celorlalti. Terapeutul. Denumit ~i regizor, monitor sau lider, este un participant la jocul psihodramatic, exercitand toto data 0 functie catalitica a tensiunilor care apar in grup. Dadi nu este greu de invatat psihodrama, parcticarea ei rec1ama abilitati speciale, care impun atat instruirea in psihoterapia individuala ~i de grup, cat ~i 0 experienta psihodramaticii personala .. Tocmai de aceea, dintre to ate metodele de psihoterapie, psihodrama reclama cea mai inalta competenta din partea psihoterapeutului. Astfel, ca un veritabil conduditor de joe, el trebuie sa sesizeze motivele ~i intentiile protagorustului, sa Ie inctrporeze in actiunea psihodramatica, sa identifice jocul cu viata subiectului pc care trebuie sa-l mentina in permanent contact cu publicul.

6. Grupul psihodramatic ~i dinamica de grup
rviembrii actiunii psihodramatice a1catlliesc gmpul, la care se adauga auditoriuL Atilt membrii gmpului (participantii), cat ~i cei ai auditoriului (observatorii) se pot identifica cu personajele ~i eu evenimentele in curs de desfa~urare, beneficiind astfel de experinta psihodramatica. Indiferent de situatia in care se afla, terapeutul permite fiecaruia sa fadi observatii referitoare la desIa.~urarea actiunii, contribuind astfel 10. "testarea realitatii, 0 componenta importantii a oricarei psihoterapii modeme". In vederea alcatuirii grupului terapeutul recurge 10. selectia pacientilor, operatic care respects. principiile psihoterapiei de grup. In general sunt selectionati pacienti ell simptome ego-distonice, care sunt motivati pentru psihoterapie ~i au nevoie de ea pentru 337

a se putea elibera de temeli sau frustratii ~ia-~i mari capacitatea de adaptare ~i de rezolvare a diferitelor situatii. Sunt selectionati de asemenea pacienti capabili de "intuitie psihologica", susceptibili de a interactiona in mod rezonabil cu membrii grupului, de a forma 0 relatie pozitiva cu terapeutul, de a invinge teama prezentarii ideilor, sentimentelor si , intentii10r. , JocuI de rol consta in pre1uarea de c~itrepacient a rolului unei persoane implicate in existenta sa (parinte, medic etc.), pentru "a invata" cum functioneaza ei in aceste roluri. Jocul de rol este toto data considerat ca "0 tehnica de realitate suplimentara" (J. L. Moreno, 1976, p. 1893) intrucat pacientulinvata abordari ale unor situatii ~i roluri de care se terne, pecare apoi Ie va aplica in viata. Inversarea de roI este 0 tehnica psihodramatica frecvent utilizata, in care protagonistuljoaca rolul unei aIte persoane cu care interactioneaza. Astfel, spre d~osebire de situatia reala in care doi soti certfmdu-se raman in rolurile lor (expectatiile, temerile, dezamagirile persistand neschimbate), aici, in inversarea de roluri, fie care protagonist incearca sa adopte modelul comportamcntaI aI celuilalt. In felul acesta distorsiunile perccptuale interpersonalc pot fi aduse la suprafatii, explorate ~i, prin actiune, corectate. Uneori se constata in mod surprinzator cum un protagonist inflexibil poate deveni chiar opusul sau in urma interprctarii rolului persoanei cu care era in conflict. Din perspectiva psihanalitiea, metoda inversarii de roI constituie 0 ineercarc de aI pune pe A in relatie eu incon~tientul Iui B ~i pe aeesta in relatie cu ineon~tientullui A. In continuarc, terapeutul poate determina pe A sa se exteriorizeze liber fata de incon~tientul Iui B ~i invers, astfelincat, fiecare din cei doi protagoni~ti poate patrunde in psihismuI celuilalt. Se consioera astfel ca "experienta interioara simultana a doua roluri opuse are 0 mare valoare terapeutidi" (J. L. Moreno, 1965, p. 187). SoliIocviuI terapeutic. Monolog al protagonistului in situ, solilocviu1 terapeutic este de fapt "0 exprimare in surdina ~i 0 actiune alaturata a unar ganduri ~i sentimente ascunse, paraleI cu ganduri1e ~i actiuniIe manifeste" (B. J. Sadock, 1976, p. 1898). Altfe1 spus, soliloeviuI terapeutic este 0 tehnica specia1a a psihodramei folosita de pacient pentru a duplica sentimentele ~i ideile ascunse pe care le-a avut intr-o anumita situatie, dar nu le-a exprimat. In sfar~it, solilocviul terapeutic are in vedere exprimarea gandurilor ~i sentimentelor autentice Ia umbra dialogurilor ~i scenclor actiunii principale. Scopul solilocviului este catharsis-u1, iar valoarea sa consta in exercitiul adevarului; prin el se exprima niveluri mai profunde ale Iumii interpersonale a pacientului. Interpretarea rolului se refera la dramatizarea spontana a unei situatii din viata trecuta, prezenUi sau viitoare a pacientului. Prin interpretare, date, faflte ~i evenimente din viata pacientului care au fost reprimate sau refulate sunt readuse la lumina con~tientei. Totodata, prin acest mecanism, anxietatea legata de e';enimentele in cauza este diminuata, in orice caz poate fi dominata. Interpretarea poate fi intrucatva diferita, in functie de orientarea psihologidi a terapeutului (freudiana, adleriana,jungiana), dar caracterul diferit al interpretarii nu schimba valoarea produqiei in sine. Tehnica improvizarii spontane este tot 0 interpretare, dar nu a unor situatii ~i 338

Expresivitatea. . constituind elemente inedite pentru 0 eventual a interpretare analitica.. ~iaplicatiile sale. . psihodrama poate fi utilizata ca adjuvant al altor metode de psihoterapie sau ca parte a unui program complex de resocializare. are nevoie de un catalizator pentru a deveni efectiva. in general. respectiv 1a cei din "laboratoarele de sanatate mintaHi". spre deosebire de creativitate. pacientului i se cere ca tara nici un fel de pregatire anterioara sa actioneze ca ~i cum evenimentul pe care-l prezinta s-ar intampla in prezent. pacientului i se cere sa exteriorizeze gandurile ~i sentimentele a~a cum Ie percepe. Totu~i. cu 0 maxima subiectivitate. In psihodrama. Spontaneitatea opereaza in prezent ~i de. ea nu trebuie mascat~ de spontaneitate sa~ de expansivitate. Aplicapile psihodramef au in vedere unele programe de instmire in domeniul 339 •.termina un raspuns adecvat la 0 situatie noua sau un raspuns nou la 0 veche situatie. care au un caracter mai ferm ~i vizeaza domeniul medicinei psihiatrice. care au caracterul de reeomandare ~iau in vedere domenii extramedicale. ca solilocviul. desi la aceasta se ajunge in mod treptat. ci a unor roluri imaginare de care. intentiile ~i sentimentele. Creativitatea. practica psihodramatica ilustreaza ell un protagonist incapabil de spontaneitate in propriile-i roluri poate deveni spontan prin inversarea de roluri. Indica!iile psihodramei se refera atat la pacientii spitalizati. spontaneitatea are in vedere posibilitatea protagonistului (ca ~i a celorlalti membri ai grupului) de a trai ~i exprima gandurile ~i sentimente1e in mod direct. In linii generale. complet ~i autentic. cat ~i lacei Cll spitalizare paqiala. care esfe legata de actulin sine. Psihodrama tinde catre 0 expresivitate cat mai putemica. In acestsens.. Corelata cu autenticitatea. Autenticitatea este strans corelata cu "expresia maximala". la inceputul interpretarii protagonistul este inhibat ~i lipsit de spontaneitate. prin care paeientul este incurajat sa exprime eloevent ~i nedisimulat toate ideile. 7. delirol sau halucinatiile . Acest rol este indeplinit de autenticitate ~i mai ales de spontaneitate. Oficat ar parea de distorsionate. dar el este stimulat ~iantrenat de Ego-urile auxiliare ~icompletat prin tehnici psihodramatice speciale. Intr-adevar. Desigur. se considera eli pacientii care pot fi trat. ca si . intrucat excesul de actiune ~i comunicare poate masca 0 autentid expnmare.evenimente din viata protagonistului. el a fost frustrat. Totodata. care este legata de pregatirea pentm act. . In general. Autenticitatea. Spontaneitatea. in aceasta situatie multe elemente din propria-i existenta se inscriu in rolurile sale fictive.* prin psihoterapie de grup sunt susceptibili de a beneficia ~i de psihodrama. Indicatiile ~i posibilele aplica!ii ale psihodramei In aceasta privinta fucem 0 distinctie intre indicatiile metodei. ilustrata prin sUiri ~i acte eu valoare creativa. oglinda ~i inversarea de roluri.

pp. Psychotherapie de groupe et psychodrame Presse Univ. J. 0 pledoarie pentru creativitate" (J. sperante ~i aspiratii."In psihodrama. se poate considera ca "psihodrama este 0 forma de psihoterapie modelata dupa viatii .. 1. Sadock.. Moreno. Freedman. Sadock. 1976. ajutand pe celin cauza sa. eds. Aceasta nu este 0 pledoarie pentru evadarea din realitate. 1. J.). Williams Wilkins. 1908). ci. L. p. 1.. pomind de la propriile vise. Kaplan. 3. 1976. Ea permite cunoa~terea ~iinvatareaunei game largi de abiliHiti comportanientale necesare integriirii armonioase in variate grupuri sociale. Kaplan.).se integreze adecvat in familie ~i societate. omul i~i poate crea 0 lume noua. Williams Wilkins.ce ofera 0 mare flexibilitate pentru dezvoltarea ~iinvatarea emotionala" . 2. Sadock.. Psychodrama. London. L. L. J. M. 1891-1909. 1965. Moreno. pp.. 1985. B. dimpotrivii.. H. 1. In general. BIBLIOGRAFIE 1. eds. Moreno. Baltimore. Psychodrama in: Comprehensive Textbook et Psychiatry (A.relatiilor interumane. 340 . B.. France. Baltimore. London. in care oamenii trebuie sa "invete moduri eficiente de functionare in situatii de viata reale". in: Comprehensive Textbook et Psychiatry (H. Paris. 1423-1427. B.

Mai simp1u spus.~i sub termenul de patologie psihosomatica. patologia psihosomatica cuprinde pacientii cu boli somatice a caror aparitie a fost determinata sau favorizatii de 0 anumitii raportare psihicii fata de 1ume sau fata de ei in~i~i. 1974. domeniu1 psihosomatic este constituit din "to ate bolile somatice care prezinta componente psiho1ogice" (T. McDougal. 1979. Tocmaide aceea. ea fiind diferit apreciata in functie de continutu1 datelor clinice ~i a1 mecanisme10r patogenetice cu care a fost acreditaUi.poate fi cuprins "ansamblul anomalii1or in functionarea corpului ce rezulta din interactiunea organismu1ui cu mediu1 ~i din suferinte1e. p. con~tienti de faptul ca sunt sub stress" (J. Sub alt unghi. conflicte. dupa cum acelea~i fenomene psihologice (temeri. astmul bron~ic. p. hipertensiunea arteriala. 2473). iar pe de alta parte al subiectivitatii pacientu1ui ~i a1 elementelor psihice implicate.Capitolul XIII PSIHOTERAPIA iN BOLILE PSIHOSOMATICE Psihosomatica l!fipropune sa introduca In medicina omul ca persoanli. de~i nu trebuie omis faptul ca "majoritatea pacientilor cu tulburari somatice nu sunt. 1. Alexander in anii '60 ai secolului nostru: ulcerul duodenal. pentru a considera 0 boala ca psihosomatica trebuie "sa i se gaseasca 0 etiologie psihologicii" SaU "sa se induda printrc cauzele sale un factor psiho1ogic" (D. conflicte1e ~i atitudinile inadapt ate care afecteaza aceste interactiuni" (D. In aceasta incon~tienta denegare consUi dificultatea abordiirii psihosomatice ~idubla ei decodificare: pe de 0 parte sub aspectu1 semiologiei medica1e. B.. colita ulceroasa. WidlOcher. neurodermita ~i tireotoxicoza. 1980. p. Karasu.1. 260). p. a abordarii psihoterapeutice . Astfel. 439). a1elementelor constan~e. In 341 . . 1979. patologia psihosomatica poate cuprinde boli sau conditii clinice care implica diferite componente psihologice. Psihosomatica din perspectiva validarii etiopatogenetice si . in aceasta arie . de obicei. frustraiii) pot ocaziona diferite boli psihosomatice. 2471). WidlOcher. Aria pato1ogiei psihosomatice este rau de1imitata. 1. artrita reumatoida. Patologia psihosomatica . Para indoia1a ca aria pato1ogiei psihosomatice nu se reduce la cele ~apte bo1i denum* ca atare ~i studiate de ~coa1a lui Fr. negand astfelin mod con~tient contributia factorilor psihostresanti inaparitia bolii lor.sfed si continut.

In consecinta. ce1e doua laturi nu pot fi abordate in ansamblu. Exista puncte de vedere. in alta cultura este apreciat ea stare normala. care eonsidera di "soeietatea ca intreg" este in mod fundamental responsabila pentru fenomenele care se reproduc in fiecare fiinta umana. dar. Nici in ~tiinte de granita ca neuropsihologia sau psihofiziologia nu s-a putut realiza un cadru conceptual comun ~i nici notiuni de legatura care sa serveasca drept "intermediari izomorfi" pentru ambele domenii. Influenta grupului asupra validarii starii de sanatate a insului este deosebit de putemica ~imedicina (dar cu precadere psihiatria) transculturala poate prezenta numeroase exemple conform carora. Mai mult chiar cercetatorii sunt strict specializati: sau in domeniul biologic sau in eel psihologic. pc parcursul evolutiei sale. inscriind la un pol pe cele care prezinta clar in etiopatogenie factori psihici. Perspectiva ecologica ~i pe un plan mai general medicina sociaUi considera ca starea de sanatate ~i de baala sunt conditii relative ale unui continuum ce prezinta spre extreme stari pe care insulle traie~te ~i grupulle valideaza ca fiind "de sanatate" sau "de boaUi". este hazardata presupunerea conform careia tlatele referitoare la circumstantcle implicate in precipitarea unci boli sau in influentarea evolutici acesteia ofera concluzii re1evantc pentru intelegerca factorilor cauzali sau predispozanti ai bolii respective. Conving~rea ca psyche ~i soma alcatuiesc 0 reala unitate functionala prezinta 0 valoare axiomatica. Evident. T0tu~i. cat ~i factori psihologici se inscriu in etiologia bolii. in functie de faza istoriei naturale aflate in studiu. Sub acest aspect.treazac-oincidenta evenimentelor care se produe in cele doua domenii in anumite seevente de timp. Contributia factorilor psihosociali la etiologia holilor psihosomatice. Alexander ~i ~coala din Chicago. trebuie stabilita aria bolilor psihosomatice. In aeeasta situatie. ~i este rezonabil a considera Cll to ate bolik trcbuie situate pe un continuum psiho-scmatic. cele doua serii de date se deosebesc in mod semnificativ. Oricum. imegistrfmd datele c1inice. ci in mod separat. medicul va fi receptiv asupra semnificatiei lor psihologice. c1inice sau experimentale. 1. Se argumenteaza astfel ca "formarea caracterului" (prin care autorii 342 . in acest domeniu nu pot fi inscrise numai cele ~apte conditii definite ca "boli psihosomatice clasice". mijloacele de investigatie biologica sunt diferite de cele utilizate in explorarea psihologica. Conform observatiilor aetuale este rezonabil a considera ca atat factori biologici. iar la celalalt pol bolile care par independente de ace~ti factori. ca ~i continutul notiunii de psihosomatica. cercetarea psihosomatica se exprima prin date de cJ-variantace ilu::. conceptele ~i limbajul in ansamblu sunt diferite pentru cele doua domenii de cercetare.anamneza ~i examenul sau. ceea ce intr-o cultura este considerat boala. etiopatologica. desigur extreme.2. Din aceasta perspectiva. studiate de F. sub aspectul investigatiei.

ca ~ihiperimpliearea. cat ~i cu declan~area bolilor psihosomatice.respectivi inteleg formarea personaliUitii. Rolul cvenimentelor . Jaspers (1959). care. mai mult sau mai putin fidel. are loc printr-un proces continuu de structurare. se po ate eonsidera ca plecarea din loeurile in care s-a format (respectiv ruperea de Hradacinile pami'mtuluiH). La randul sau. conflictuale '. in sensul ca stres-urile mai recente exercita 0 influenta perturbatorie mai intensa comparativ cu cele mai indepartate. ignorarea ritmurilor biologice ~i cosmicc. ea reducandu343 . In ansamblu.3. iar procesele socio-culturale. enuntand conditiile aparitiei starilor reactive. cresterea standardizarii 'si limitarea individualizarii. masll~ati'iin decenii. sunt factori eu penctrante etiologice in aparitia bolilor psihosomatice. respectiv asupra duratei evenimentului. in timp ce altele au fost orientate asupra momentului de aparitie . s.~i frustrante in aparitia bolilor psihosomatice. anularea " creativWitii manipulative J' prin standardizarea activitatii productive. personalitatea ~i Sinele formeaza un sistem complex ~i. contribuind la aparitia e~ecului de integrare. considerata doar ca un transmitator. Din aceasta perspectiva. Sub acest unghi. Denumiti in mod generic. a pastulat. influenta societatii este apreciata ca fiind mult mai putemidi decat a familiei. "evenimente de viata" sau "schimbari de viata". se afla in cadrul marelui sistem social. Din aceasUi cauza. pe masura ei. fiind corelati atat cu aparitia starilor depresive ~i nevrotice. invalideaza efortul de adaptare. desfa~urat sub "impactul societiitii ca intreg". 1. ci ~i inseparabile. omul ~imediul sau social sunt nu numai interactive ~iinterinfluentabile. cre~terea ritmului de schimbare in structura sociaHi. element etiologic de prim ordin in aparitia bolilor psihosomatiee. al situatiilor . psihotraumatizante. intr-o interactiune continua. un anumit efort de adaptare.). acesta fiind ~i el supus evolutiei ~i schimbarii. Concretizand elementele acestor doi factori. ~iaeeasta relativ-stabila structurare (de~i aflata sub 0 contiI?:ua influentare prin sistemul Sine-Societatc) suporta greu orice schimbare intrudit aceasta implica. Tocmai de aeeea am eonsiderat ca schimbarea. printre altele ca probabilitatea unei stari reactive este mai mare in zilele imediat urmatoare evenimentului psihotraumatizant. factorii considerati etiologici exercitii 0 influenta diferita in timp intrucat sistemul Societate-Sine. al f0rtelor sociale predominante. Sistemul psihic uman este structurat ins a de-a-Iungul unei anumite perioade de timp. functiile ~i expectatiile de rol. studiile cons aerate accstor factori constata intotdeauna prezenta lor in antecedentele pacientilor.n. dinamic. Unele studii din acest domeniu s-au concentrat asupra dimensiunii temporale. • Se pare ca exista un consens al opiniilor privind caracterul patogen al evenimentului fata de data debutului bolii. In aceasta privinta insa este posibil ca cercetarile consacrate acestor situatii sa fie influentate de autoritatea opiniilor filosofului ~i psihopatologului K. acest e~ec de integrare actioneaza ca 0 sursa permanenti'i de frustrare. intrucatva. astfel de factori au fost minutios investigati in ultimele decenii. dar ponderea etiologica acordata este diferita de la un autor la altu!.

AceasHi perioada "de elaborare" este mai elocventa cand boala psihosomatidi apare dupa 0 situatie catastrofica (inundatii. psihismul insului poate "sa faca faW' evenimentelor intens psihotraumatizante. In ansamblul factorilor declan~anii. este yorba de aproximativ 6-121uni de la data evenimentului pana la declan~area afectiunii. Inalt elaborate. codificata. 1979. cutremure) sau dupa un deces. cand. a C3xor evaluare are in vedere nu numai numaru19i tipul evenimentelor. se~nificatia evenimentului respectiv pentru persoana in cauza. pe masura ce ne IndeparH'im In timp de evenimentul respectiv. De~i nu detinem 0 infonnatie care sa ne pennita constatari valide. incendii. chiar daca intensitatea lor este mai redusa . dupa cum persistenta unei situatii psihotraumatizante este mai naciva decat un traumatism psihic. De asemenea. dupa 0 anumita perioada ("de prelucrare" sau de "elaborare") de la evenimentul psihotraumatizant. a rolului sensibilitatii 9i subiectivitatii insului caracterizeaza cercetarile europene. Pentru cereetarile eonsacrate graviUitii evenimentului au fost elaborate scale de evaluare in care sunt inscrise tipurile de evenimente susceptibile de a se produce in viata unui ins ~i care implica un raspuns adaptativ din partea sa. aceste manifestari apar intatdeauna "la distania". In ultima instanta. p. amploarea lor ~ia impactului pentru ins fiind chiar masurata. ci rasunetullor subiectiv" (D. ci 9i semnifieatia lor pentru eel investigat. au fast elaborate ~i scale mai complexe. uneori ignorandu-se. In general. In privinta rolului patogenic Insa. dar se "deeompenseaza" eu ocazia reiteraiiei acestor evenimente. remardim faptul ca accentul pus pe amploarea sau gravitatea evenimentelor constituie 0 caractersitica a cercetarilor din Statele Unite. Desigur. in general. un scor mare reflecta 0 situatie stresanta intensa ~ireprezinta un risc mai mare pentru 0 tulburare psihica sau psihosomatica. Caracterul aleatoriu al acestor efccte este de la sine inteles daca avem ill vedere semnificatia particulara ~i caracterul individual al raspunsului asupra unuia 9i aceluia9i 344 . in timp ce reliefarea semnificatiei pentru ins a evenimentului. fiecare item fiind cotat cu unitati numerice de criza de viata (Life Crisis Units) cuprinse intre 100 (decesul sotu1ui) ~i 10 (incalcarea minora a legii). In ciuda intensitatii acestuia. au in vedere "clusteruri de cauze ~i combinaiii de efeete". 2478). minimalizandu-se. Scalele sunt a!catuite dintr-un anumit l1umar de itemi (de exemplu 33 sau 43) prezentati in ordinea severitatii lor. WidlOcher. • Cele mai multe studii asupra rolului patogen al evenimentelor ~i situaiiilor psihostresante acorda importanta intensitatii acestora. frustrarea este mai patogena decat pierderea. este yorba de orientarea predominanta a cercetarii: asupra evenimentului sau asupra omului. Mentionam de asemenea faptul ca. Daca aceasta aseytiune se verifica In cazul starilar reactive acute. pentru starile nevrotice ca ~ipentru baliIe psihasamatice ea nu se canfinna.se treptat. dar. nu trebuie omis ca "ceea ce conteaza de fapt nu este caracterul obiectiv al acestor evenimente sau circumstante. Este de la sine inte1es ca diferente de metodologie des part cele doua serii de cercetari. Abordari eu un grad 9i mai mare de complexitate.

dupa un an. afecUind insa~i capacitatea de mentinere a vietii" (F. repro~andu-lise a~a-numita "cauzalitate lineara". Se apreciaza astfel di "doliul ~i privatiunea. dupa 0 perioada de aproximativ 6 luni apar sHiri complexe. 1. i1ustrate prin diminuarea sau abolirea initiativelor. Intr-un astfel de studiu. rata deceselor la acest grup a fost de 7 ori mai mare comparativ cu un lot martor apariat. actualmente. Pe acest fundal. 1850). efectuat asupra unui numar de 900 persoane care au avut un deces in familie..ietateadetennina hlpofunctia acestor mucoase. incat. eu peste 70 de ani in urma. in mod practic. precum ~icontingenta ~i concomitenta acestor factori pc care noi in ~od retrospectiv ii investim ca etiologici. nevrotica. in timp ce depresia ~i an:x. Aceste corelatii. "Stresul biologic fundamental". In afara acestor ~ituatii dran. inalt investite. care pot duce la deces. 1. M. aceea a raspunsului nonnal.4. careia i se opune asmzi "teoria circulara". psihotica ~ipsihosomatica. consecin!a a pierderii afective. In prima situatie. p. semnificative.eveniment de viat~LPredictibilitatea raspunsului ~i mai ales a aparitiei bolii este atat de complex determinata. indica aceea~i predictibilitate pentru boaUi ca ~i rni~carea unui electron. Astfel. aceea a raspunsului psihosomatic. Tot in aceea~i perioada. al reactiilor la stresul psihic. Rekvanta patogenica. detenninand modificari la nivelul tesuturilor" (R. In cea de a patra situatie. Intr-adevar. referindu-se la structura atomului. p. dispozitie depresiva. perturbari fiziologice cu consecinte catabolice (prin analogie cu "activarea catabolica") apreciate ca reactie de lupta sau fuga. Reiser. 488). atat de bogat ~inuantat coreIata. Adiiugam faptul ca decesu1 "reactiv". In aceste situatii. 1975.atice. ~i anume: nonnala. se considera ca starea de alerta este urmata de 0 aetiune de defensa. de stres biologic fundamental. inca din deceniile ~ase ~i ~apte ale secolului nostru s-a demonstrat (~i faptul a fost in mod constant confirmat) ca ostilitatea este corel~ta cu hiphfunctia mucoaselor intestinale. ca ~i 1a vicisitudinile existentei fiintelor umane. 1980. Aceste date sunt ilustrate prin mai multe cerceHiri efectuate in ultimii 15 ani. au fost considerate ca reductioniste. s-a constatat ca. care i~i pastreazi'i actualmente validitatea. consecutiv pierderii sotului. in mod clinic ~i experimental. In acest context. este frecvent intalnit la persoanele varstnice. nu este realizabiHi. respectiv de aparare psihica. redueerea elanului vital. Niels Bohr considera ca principiu1 incertitudinii este tot aHit de aplicabilla mi~carea unui electron. defensa psihidi e~ueaza. se I'are ca exista~!ru ti~urigen~r:Cll~_4ereacti~ lastres. sunt susceptibile sa antreneze reverberatii in sfera fizidi. Kaplan. Numeroase studii au fost consacrate reactiei organismului in urma decesului unei persoane apropiate. ca ~i sUirile afective negative asociate lor. s-a demonstrat di stresul ce are drept psihic detennina 0 hiperfunctie a axei hipotalamo-hipofizo-suprarena1e consecinta aparitia diferitelor tulburari ~i chiar boli psihosomatice. mai multe studii efectuate in ultimul 345 \ ~~-~ I . psiho-somatice. poate apare 0 situatie denumita "intreruperea conservarii" eu consecinte metabolice. "iar stare a de a1erta este transmisa la sistemele somatice.

alexitimia nu a fost clarificata sub aspectul patogeniei. Caracterizata prin incapacitatea de cunoa~tere a dispozitiei. denumita alexitimie (J. mentionam ca P. cand P. In sfar~it. sau este vorba numai de 0 deficienta a relatarii verbale. care submineaza capacitatile de coping (de a face fata) ale organismului printr-un mecanism patogenic inca neelucidat. desigur. Constituind tema celei de a 11-a Conferinte Europene de medicina psihosornatidi. de asemenea. Fauntleroy (1972) sub denumirea de "set atitudina1 negativ".incapacitatea de exprimare adecvata ~inuantata in vederea comunidirii dispozitiei. de asemenea. "constrictia" vietii emotiona1e. A fost incriminata. unele aspecte ale sindromului a1exitimic regasim ~i in sinteza comportamentului pacienti10r psihosomatici descrisa de J. M. C. . utilizarea saraca a limbajului. M'Uzan ~i C. S-a presupus astfel ca ar exista "mai muIte niveluri" de perturb are (afectiv. In linii generale.rigidizarea. 1973 ~i P. iar de ditre a1tii "hiposimboIisrn". Sifneos.inabi1itatea de autoexaminare ~i incapacitatea de autocunoa~tere. ca 0 consecinta a stresului. alexitimia este i1ustrata sub aspect clinic prin: . in cadru1 a~a-numitului "pattern caracterial psihosomatic". David (1963). diferentele conJ\atate intre diferiti clinicieni in descrierea sindrornului aleximitic. Astfe1. fantasmatic sau al relatarii verbale) la care ar putea apare blocajul. ca raspuns la stimularea externa. Cu toate ca problema alexitimiei a fast in mod sustinut reluata ~i raportata (J. Incapacitatea acestor pacienti psihosorrHHici de a aborda problemele "vietii lor interioare" ~i de a Ie exprima in cadrul dialogului ~i al relatiei medic-pacient a fost denumita dc unii cIinicieni "gandire operatorie". Castelnuovo-Tedesco (1962). in virtute a careia. pre cum ~i posibilitatea abordarii ~i influentarii prin actiuni psihoterapeutice a starii alexitimice. Reckless ~i A. se produce numai 0 mobilizare neurofiziologica :tara 0 antrenare psihologica. 0 "deficienta profunda". Alte intrebari au in vedere aspectele farniliale ~i culturale ale pacientului alexitimic. C. Deseori ins a aceasta saracire emotiona1a ~i fantasmatica este mascata de 0 aparenta normal a. . 1973). conferindu-Ie denumirea sub care s-a impus ca 0 noua conditie a patologiei interne. mentionam faptul ca elementele sindromului alexitimic. "deta~ati". ~i "deprimati". De asemenea celelalte elemente ale sindromului alexitimic au fost descrise cu exact un deceniu inainte de catre P.deceniu au descris a~a-numita stare de "neajutorare-disperare" (Helplessness-hopelessness). Marty. Intr-o anumita corelatie cu sindromul de neajutorare-disperare a fost descrisa. incapacitatea de regresie psihica etc. au fost cunoscute ~i descrise inainte de 1973. 0 aWi stare. probabilinnascuta. 346 . Sifneos le-a reunit. gandire operationala. intalnit la unii pacienti psihosomatici. In incheierea acestui paragraf. prezentase pacientii cu colita ulceroasa ca "singuratici". ilustrat prin: reducerea trairilor afective. referitor la "constrictia" vietii emotionale ~i la saracirea vietii imaginative din cadrul sindromului alexitimic. ceea ce explica. se poate considera insa ca ace~ti pacienti prezinta 0 incapacitate de a trai ~i de a exprima ernotii. . Nemiah.saracirea vietii imaginative.

calare. Pinsky ~i B. decat inaintea initierii . A. Datorita aeestui fapt harbatii prezentau. Y. apele ~i loeurile". eu influenta lor asupra sanatatii oamenilor ~i in primul rand asupra dezvoWirii eopiilor. 1. . iar femeile tulburari menstruale ilustrate prin cic1uri seurte eu flux redus. din aeeasta perspeetiva. SUneos. de ansamblu a eonditiilor existentei ~iprin cre~terea ealitatii asistentei medica1e). a devenit un element al observatiei eurente faptul ca diferentele in incidenta unei boli la diferitepopulatii sunt in functie de eonditiile mediului in care aeest~ i~i desta~oara existenta. din perspeetiva aeestei asemanari. explica ~i controla factorii etiopatogeniei ai unei boli este nevoie de investigatia eonditiilor psihologice ~i a sistemelor ecologiee in care traiesc pacientii respectivi. Din aeeasta perspeetiva se intelege eu mai multa claritate ca pentru a cunoa~te. aparenta (prin imbunatatirea. dupa opinia noastra. 1973. Sifneos. de~i admitem ca inalta incidenta a bolilor psihosomatice este. atat paeientii psihosomatiei. neurofiziologice sau psihologice. ei si . intr-o anumita masura. De asemenea. p. Crue. P. In luerarea sa "Aerul. a faetorilor de mediu social " a obiceiurilor si eomportamentelor. Aetualmente. ei. 1975). eoreland incidenta lor cu anumite caracteristici sociodemografice. Nemiah. in urma psihoterapiei sa i~i poata identifiea ~i exprima starile afeetive eu mult mai multa usurinta . edeme ~ivarieozitati ale membrelor inferioare.5.Nemiah. In aeest sens. J. 823). R. cat ~ieei eu tulburari algiee. tara argumentari experimentaIe. Hipocrate asubliniat nu numai importanta mediului fizie asupra organismului. 1984. De asemenea. Boala psihosomatica din perspectiva ecologica ~i psihoterapeutica. Cunoa~terea bolilor psihosomatiee din perspectiva eeologiea este strans eorelata ~i in mare masura determinata de eercetarea epidemiologica. P. unele boli pe care astazi Ie consideram psihosomatiee. pe eare-i inseriem in sfera notiunilor de schimbare ~i de hiperimplicare. Savitz 1977. Aeeasta ere~tere rapida a ineidentei bolilor psihosomatiee apreeiata ea "alarmanta" este core1ata eu anumiti faetori ai societatii eontemporane. Se subliniaza astfel ca Scitii nomazi constituiau un grup populational infertil datorita unor defieiente constitutionale determinate de deprinderea de a-~i petreee eea mai mare parte din timp. conceptualizarile autorilor referitoare la caracteristicile alexitimiee raman. 1974. este posibil ea. aproximativ 45% din pacientii intemati in sectii de boli somatice ~i 65% din paeientii servieiilor ambulatorii prezinta 0 tulburare psihiea semnifieativa care impune un tratament de speeialitate. L. 1973. prin studii "de urmarire" efectuate in ultimele doua deeenii s-a eonstatat cre~terea morbiditatii psihiatrice in unitatile de asistenta destinate bolilor somatice. la nivelul observatiilor c1inice ~i al formuIariIor teoretiee. EI a deseris. 347 . Astfel. eu 0 inalta incidenta. Mentionam totu~i faptul ea cele mai multe earacteristici alexitimice intalnite la paeienti ell tulburari psihosomatice au fost descrise ~i la paeientii cu sindroame algice eroniee ~i tocmai de aeeea ele "pot fi privite ca tulburari psihosomatice in sensul generic al acestui termen" (J. ~ste unanim admisa ideea raspandirii lor endemiee. C.

fenomene urmate de cre:.. intra in 348 . considerate actualmente ca "apanaj al vietii urbane". In afara factorilor endocrini 9i genetici care se inscriu cu 0 pondere variabila in etiologia plurifactoriala a bolii. intrebarea inerenta a clinicienilor a fost aceea referitoare la modul in care dupa agresiunea psihica apare 0 anumita boala somatica 9i nu alta. "frustratia dorintelor de dependenta". Astfe1 de exemple pot fi citate pe toate meridianele 9i 'in toate culturile. Fiind demostrat faptul ca unele boli somatice apar 'in urma unor situatii psihotraumatizante 9i psihostresante. Rata pe sexe a bolilor psihosomatice cunoa9te rnsa fluctuatii 'indiferite populatii. A fost stabilita chiar" 0 reactie lineara" intre incidenta bolilor psihosomatice 9i perioadele cronologice cuprinse intre 30 9i 60 de ani. colita u1ceroasa. Aceasta dorinta de dependenta a pacientului. In acest sens. J. Este vorba de 0 fixatie a pacientului asupra unor situatii de dependenta caracteristice fazelor initiale ale dezvoltarii psihice. Varsta este. conform studiilor lui F.iaglomerare. artrita reumatoida. zona de maxima incidenta fiind "situata 'intre 45 9i 59 de ani" (J. 9i a femeilor pentru boala hipertensiva.6. determina diferentele in distributia pe sexe a bolilor. ulcerului gastro-duodenal 9i a astmului. Intr-adevar. specifica primilor ani ai copilariei. Alexander 9i colaboratorii au intreprins studii clinice 9i psihanalitice asupra celor 9apte boli psihosomatice clasice: ulcerul duodenal. in grade diferite. 587). ingrijit. de la negrii americani care au emigrat spre nordul industrializat 9ihiperurbanizat. hipertensiunea arterial a. p. Supozitia specificWitii conflictului psihic ~i rolul sau in raspunsul psihosomatic. studiile au ilustrat ca la adolescenti 9i varstnici rata bolilor psihosomatice este mai redusa dedit la perioadele de varsta medie. 1975. dorinta de a fi hranit a sugarului se manifesta in viata adulta prin dorinta de a fi iubit. corelata cu rata bolilor psihosomatice. mentionam di implicarea psihosociala. F. pentru u1cerul duodenal trasatura dinamica specifica 0 constituie. Astfel. spijinit. 1. influent and repartitia ei pe sexe. ca 9i vulnerabilitatea diferita. ceea ce subliniaza faptul ca schimbarile sociale 9i infllientele socioculturale nu se exercita in mod uniform 9i simultan asupra ambelor sexe.Cea mai puternica schimbare este determinaU'i de migrare :. Una din primele teorii asupra etiopatogeniei bolilor psihosomatice a fost aceea a edificarii specificitatii confiictelor psihice. de asemenea. astmul bron~ic. problema teoretid de baza in medicina psihosomatica a deceniilor 9ase 9i 9apte era aceea a specificitatii In vederea elucidarii acestei probleme etiopatogenice. Astfel. Alexander. la peruvienii ce emigreaza din satele de munte spre oragele din dmpie sau la nigerienii care emigreaza'in centrele rapid urbanizate. 'in sensul ca perioadele din viata cu cea mai mare implicare psihosociala cunosc cea mai 'inaW'i morbiditate psihosomatica.. Schwab. a barbatilor 'in privinta bolilor coronariene. Repartitia pc sexe a bolilor psihosomatice i1ustreaza 0 prevalenta. neurodermita 9i tireotoxicoza.teri imediate ale ratei bo1ilor psihosomatice.

care in mod latent este dependenta apare in mod manifest ea activa. Evident. nu reprima ci incorporeaza stresul. ego-ul (adult) reprima tendintele orale. in urma reprimarii stresului. In cea de a doua situatie. cu stare de tensiune psihica persistentii.apare privarea extema.. Teoria stresului specific include ~i mecanismul "incorpodirii stresului pe cai specifict". atat pulsiunile oraldependente. implicata. . eei in cauza solicita in mod deschis afectiune ~i sprijin. de fenomene c1iniee din partea organelor interne. care nu pot fi satisfacute in cadrul ambiantei sale psihosociale. In prima situatie.. apare 0 regresie psihologica la forma originara de dependenta (hranirea) asociata cu hipersecretia. In fata aeestei situatii pacientul are doua posibilitati. ulterior. pentru fiecare boaUi psihosomatica s-a postulat ~i 0 "situatie de debut" speeifica. In aceasta situatie. persoanele dependente. respectiv doua modalitati defensive: . In spate1e aeestei fatadeinsa. In consecinta. persoana. ceea ce determina 0 suprastimulare a sistemului simpatic. . prin pierderea persoanei sau situatiei care-i asigura dependenta ~i in subsidiar securitatea. pot prezenta o stimulare exeesiva a sistemului parasimpatic. Astfel.dependen!a latenHi cu corolarul ei supracompensarea ~i . Astfel.conflict cu ego-ul sau adult. cat ~i cele oral-agresive SUiltreprimate: primele prin ru~ine. ilustraHi prin evenimentele de viata preeipitante. a dependen!ei manifestc. secundele prin culpabilitate. in functie de setul genetic. susceptibile sa reactiveze conflictul nuclear. a migrenei sau a hipertensiunii arteriale. cre~te progresiv ~inu mai poate fi stapanita. tendintele de dependenta sunt frustrate nu atat prin reprimare de catre factorii intemi. al dirui rasunte in plan clinic este aparitia astmului sau a eolitei ulceroase. in acceptiunea lui F. cand aceasta nu este realizata.dependenta manifesta. dar receptivitatea orala (respectiv aviditatea de stimuli) fiind frustrata. alerta ~i·tensiunea prelungita determinate de 0 situatie stresanta. aflate in situatii stresante. interesata. Toate aceste variante relationale ale conflictului ~i implicatiile sale au fost denumite de F. debutul aparent al bolii se produce atunci eand: . de a primi de la ei grija ~i afectiune. nesatis:£acuta. pe langa 0 "constelafie dinamica specifica". este returnat:l in agresivitate oraHi. Alte persoane dependente insa. Alexander "constelatii ale conflictului". ambitioasa. dar nu Ie obtin traind astfe1 sentimentul frustratiei. 349 ". care se exprima clinic prin aparitia artritei reumatoide. actiuneaunui stres specific se exprima printr-un raspuns specific la nivelul unui organ predeterminat. Alexander. La baza ambelor situatii sta conflictullegat de frustratia dorintelor de dependenta a persoanei. spore~te dorinta secreta de a depinde de altii.tendinta de dependenta. ale dirui caracteristici sunt independenta ~iautoafinnarea. care insa nu poate fi manifestata ~i de aceea este ~i ea reprimata. cat prin circumstante externe. De fapt. favorizeaza aparitia de manifestari fiziopatologice ~i. doi factori "interni" de achizitie sociala.

Cu toaie ca teoria conflictului specific este bazata pe factori psihologici. Alexander. 1980. fiind apoi incorporate ca elemente valide in sistemul explicativ al medicinei psihosomatice ~ial psihopatologiei clinice. introducand in ecuatie "factorul X".axat pe teoria psihodinamica. nu pot fi tacute predictii nosografice pe baza continutului conflictelor psihice. de conflictul asociat cu alta boaUi. lufmd in considerare numai anumite fenomene intrapsihice ~i evenimente interpersonale. situatia de debut specifica (factorii precipitanti) ~i factorul "X" (constitutional).evenimente precipitante care mobilizeaza conflictul central ~i inlatura defensele impotriva conflictului. supozitia conflictului specific este partiala ~i limitativa. teoria lui F. 1. . Profilul personalWi!ii pacientului din perspectiva procesului psihosomatic psihoterapeutic. dintre care multe au fost confirmate ~i replicate. Sub aspect operational. Fara sa-~i fi pierdut insa din valoare. Astfel. Alexander asupra patogenief bolilor psihosomatice pot fi astfel schematizate: . apare ca hipersimplificatoare. F. in esenta lor psihodinamici. cu alte cuvinte. ~i anume: conflictul specific. Trebuie sa admitem insa ca studiiIe consacrate supozitiei specificitatii conflictului au permis acumularea unei mari cantitati de date.a fost numai partial confirmata ~i validata corelatia dintre conflictele psihologice specifice ~i modificarile fiziologice ~i vegetative specifice.7. prin utilizarea de chestionare. In aparitia unei boE psihosomatice ar fi implicati astfel trei factori. p.zati'iprin prisma cuno~tintelor actuale.0 constelatie dinamica specifica. S-a descris astfel 350 . in ciuda compleHirilor sale ulterioare. corel ate cu aspecte constitutionale vag determinate. . Alexander este apreciata ca "0 forta teoretica majora in domeniul psihosomaticii" (H. 1850). I. de "yulnerabilitate constitu!ionaHi" a unui anumit tesut sau organ. teoria conflictului. De fapt. in acceptiunea lui F. Anali. Alexander a considerat ca fapte certe unele elemente ~i concepte psihanalitice (care s-au dovedit a fi discutabile ~i ipotetice) ipostaziind ca elemente etiologice anumite "constelatii conflictuale" incon~tiente. boala psihosomatica poate apare la 0 persoana care prezinta: . F. eriticile aduse teoriei Iui F. Perioada de avant a medicinii psihosomatice din anii ' 60 ai secolului nostru a coincis cu ample investigatii psihologice aplicate in scopul clarificarilor etiologice. . interviuri structurate ~iteste proiective au fost descrise profiluri de personalitate care se doreau specifice fiedirei boli psihosomatice. Cu toate limitarile sale. Kaplan.0 anumita vulnerabilitate a unui organ sau sistem. .nu a fost elucidata specificitatea conflictului pentru 0 anumita boaUi somatica. Alexander nu ignora e1ementele fizice. respectiv nu se ~tie dadi un conflict acreditat ca specific pentru 0 anumita boala este diferit sau nu.

sub conducerea lui F.. din perspectiva acestei secvente lineare. in care demonstrarea legaturilor dintre tulburarile somatice ~i factorii psihologici constituia un demers necesar in vederea recunoa~terii existentei unei patologii psihosomatice. Widlocher. ~i anume: trasaturile de personalitate. prin acumulare. care. Noile date de neurobiologie ~i psihofiziologie implidi mecanisme neuro-psiho~ndocrine ca functii-cheie care leaga evenimentele din domeniul psihofiziologic cu cele din domeniul psihosocial. cauza-efect. Alexander. Lipsite de specificitate.. au dat na~tere teoriei "lineare" multifactoriale.situatii psihosociale precipitante specifice. comune pacientilor cu aceea~i boaUi psihosomatica. la investigatia extensiva. 2473).configuratii specifice ale conflictelor ~i defenselor psihice.8. asemamlndu-se intre ele pana la identitate. au constituit un factor de vulnerabilitate pentru aceasta sau. aceste profiluri ale structurii psihice ~i-all pierdut utilitatea ~i interesul din perspectiva abordarii terapeutice. In cadrul acestui model etiopatogenetic linear. al carei amplu evantai cuprinde 351 I I I I I I -~-~~-_J . conflictul psihic reprezenta 0 veriga a lantului cauzal.ta trebuia adecvata nu bolii'sornatice. . Orientarea psihosomatica in medicina s-a dezvoltat in mod treptat.. profilurile de personalitate respective erau descrise numai prin studii secvential-retrospective.\0 anumita structura morfofunctionala specifica. 1979. incepfmd cu "studiile de caz". in ultimile decenii cercetarea psihosomatica s-a lansat in studii experimentale de psihofiziologie clinica. Intr-adevar. integrandu-i intr-o teorie ce cuprinde: ".tii psihice a respectivilor bolnavi cu afeqiuni psihosomatice. boala psihosomatidi respectiva. ori. pentru ca actualmente sa asistfun.~-~------ ~ I personalitatea astmaticului. coliticului etc. Necesitatea psihoterapiei bolilor psihosomatice din considerente etiopatogenetice. profilul personalitatii pacientilor Cllboli psihosomatice prezenta interes din punctul de vedere al abordarii psihoterapeutice. Sub acest unghi. metbda de psihoterapie ce urma sa fie aplica. . a sintetizat ~i ace~ti factori. ~coala din Chicago.e incerca explicarea vulnerabilitll. Cercctarile ultcrioare au constatat ins a ca profiluri1e de personalitate nu se bucura de dorita specificatie nosografica. 1. a conturat pacientilor in cauza un anumit profil de personalitate ? La aceasta intrebare nu se putea raspunde decat prin studii longitudinal-prospective. psihoterapia trebuia considerata drept componenta esentiaHi a tratamentului intrucat. prin existenta ~i evolutia ei. ci profilului personalitatii pacientului. fundamentala ~iclinic-aplicativa. pentru ca bolnavii sa poata fi ajutati in consecinta" (D. Aceste studii au ramas inca sub umbra unui mare semn de intrebare. p. aceasta atribuind factorilor psihologici ~i psihosociali un anumit rol in ansamblul fenomenelor etiologice ~i patogenetice. u1cerosului. medicina psihosomatica "a cunoscut 0 era de triumfalism . prin care s. a coronarianului. dimpotriva. Independent de acest raspuns.

pattern-ul transmisiei are. In acest context. neurobioiogia eelulara pana la patologia psihosGmatica transeulturala. el este integrat intr-un complex plurifactorial pe care. probabil.de precipitare (in care pot fi evidentiate modificari psiho-neuro-endocrine nonspecifice) ~i . Se cunoa~te actualmente faptul ca pentru cele mai multe boli somatice ~ipsihice 0 "informatie programata" este transmisa genetic.premorbida (care precede aparitia bolii manifeste fiziopatologic sau clinic). Aceasta program are poate sa implice sistemul nervos cu pattern-un de raspuns ~i circuite efectorii autonome ~i endocrine.ie relativa. spre a fi mai bine inteles. Totu~i. "factorul psihic" nu mai prezinta nici 0 prioritate ~i nici exclusivitate. se considera ca in aceste perioade "cruciale" sistemele neurovegetative sunt deosebit de vulnerabile atat la sensibilizare (fiziologica). Mai mult. iar istoria haturaHi a bolii ca 0 succesiune de faze.. Astfel. sunt implicati factori genetici ~ibiochimici. 0 penetranta incompleta ~i. ca un sistem informational deschis.esociale ~i influente culturale. specifiei ~i nonspecifici. in care. In acest sens a fost invocata 0 "invlitare visceralli". denumim aceste faze ale bolii: . cat ~i la conditionare (psihologica). respectiv o anumita posibilitate de conditionare autonoma ce are lac in aceste perioade critice. ulterior afectata. pe langa factorii psihologici. actualmente in cercetarea psihosomatidi sunt angaj ati atat neurobiologi ~ibiochimi~ti. considerand etiologia ~i patologia ca procese stadia1e. in aceasta situatie. Considerat din perspectiva unei detenninari multifactoriale. cat ~i tesuturile periferice. rara a fi minimalizat ~i cu atat mai putin ignorat. cat ~ipsihia~l ~i psihologi comportamenti~ti. In cadrul dezvoltatii insului (al evolutiei sale "developmentale") sunt invocate anumite perioade "critice". Daca in -. .rrma eu doua sau trei decenii contributiile in domeniul psihosomaticii provencau de la cliniciepii cu orientare psihanalitica. SUilt"deschise" sau sensibi1e la diferite influente.a bolii constituite. de la cele mai profunde procese metabolice intracelulare pana in dlmpul social ce include for1. de 10. sunt implicati in propor1. i III faza premorbida se pune problema "programarii" predispozitiei pentru 0 boala specificii la 0 persoana care va fi. care devin operanti prin activarea in conditii particulare a unor complexe mecanisme psiho-neuro-endocrine. Acestea sunt premisele ~tiintifice care permit trecerea de la teoria lineara psihosomatica la teona circulara somatopsiho-somatica a patologiei bolilor psihosomatice. responsabile de reglarea unor TI. omul permite 0 circulatie neintrerupta de informaiie ~i schimburi energetice.probleme extrem de variate. a1ti faetori din arealul cauzal contribuie in mod fundamentalla ere area predispozitiei "constitutionale" a bolii.lllctii fiziologice. 11prezenti'im in mod schematic ~i toto data secvential. care realizeaza 0 predispozitie pentru pattern-uri patogene de inervare viscerala cu inalta 352 . de obicei. precum ~i la evenimente traite. cu pattern-uri ale functionarii organului sau ale dispunsului tisular. in timpul carora sistemele neurovegetative. constatam ca factorii etiopatogenetici. In mod conventional. somato-psiho-sociale. in functie de stadiul patogenetic ~i de faza procesului patologic.

In acest sens. Astfel' situatiile psihostresante pot antrena reactii neurovegetative ~i endocrine. in faza de precipitare accentul revine asupra~ factorilor nespecifici. Acesta. iar apoi. la randullor. determina ins a ~i 0 reducere a capacitiitii fiziologice de apiirare. eel in cauza fiind supus astfel unor reaetii patologiee nespeeifiee. respectiv aceasHl matrice defensiva. la persoane . nudeul unui"conflicfcentral" in dezvoltarea personalitatii. in care elementul central11 constituia "preprogramarea specifica". unele studii au aratat di o astfel de predispozitie "constitutionaHi" fundamentala. asupra efectelor nespecifice psihoneuroendocrine la stres. vor fi influentate in primul rand procesele afective cel mai putemic implicate ~i mai direct dependente de modificarile biochimice. in viata adulta.specificitate care pot fi activate in conditii adecvate (particulare) din viata de adult. care prin semnificatia lor sunt legate de istoria insului ~i de organizarea personalitatii sale (respectiv legate de natura conflictelor nucleare ramase nerezolvate dar active pot determina 0 perturbare a sistemului defenselor psihice. cat ~i psihologici ("developmentali"). eu reaetivarea aeestor conflicte. in conditii psihostresante. va influenta ~i va modela comportamentul ulterior al sugarului.iIl mod gradat. care va deveni un veritabil feedback al comportamentului mamei. Persoana cu predispozitia developmentalii epigenetica mai sus mentionata. pot influenta diferite functii ~i procese psihice. Spr