UNIVERSITATEA „1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ DIN ALBA IULIA
Secţia Teologie-Pastorală
CATEDRA DE PASTORALĂ MISIONARĂ ŞI PSIHOLOGIE PASTORALĂ

Destinul familiei creştin-ortodoxe în
contextul provocărilor contemporane

Coordonator:

ARHIM. CONF. UNIV. DR.

TEOFIL TIA

Susţinător:
Mihai Gălăţeanu,
anul III

ALBA IULIA
2008
1

este prima societate umană. Aici se învaţă răbdarea şi bucuria muncii. ci unul singur” (Matei 19. Educaţia la rugăciune este una din misiunile importante ale familiei. Ghidul dumneavoastră pas cu pas pentru crearea unei familii fenomenale. În Evanghelie. INTRODUCERE Familia. a tuturor membrilor familiei. În familia astfel constituită se manifestă o nouă unitate în care se împlineşte pe deplin relaţia de comuniune a părinţilor. fiind focare de credinţă vie şi strălucitoare. Biserica de acasă Familia a fost considerată întotdeauna ca expresia primară şi fundamentală a naturii sociale a omului. 2 Ibidem. Ea se naşte în clipa în care se realizează legământul căsătoriei care îi deschide pe soţi spre o împărăţie durabilă de iubire şi de viaţă şi se completează din plin şi într-un mod specific prin venirea pe lume a copiilor: “comuniunea soţilor face să existe comunitatea familială”1.1. ei sunt primii şi principalii lor educatori. Datoria îi obligă pe soţi şi pune în acţiune legământul lor originar. că “va lăsa bărbatul pe tatăl şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup” (Facere 2. părinţii au obligaţia gravă de a-i educa. prin rugăciune şi mulţumire. prin primirea Tainelor. Cartea Facerii ne deschide acestui adevăr când afirmă. părinţii iau parte la pedagogia sa în acelaşi timp paternă şi maternă. 25. 2 . 24). Este o comunitate de persoane pentru care adevăratul mod de a exista şi de a trăi împreună este comuniunea. p. p. Căminul este astfel prima şcoală de viaţă creştină. Domnul Hristos reia aceste cuvinte şi adaugă: “astfel încât nu vor mai fi doi. Familia mai presus de orice. comunitate de persoane. Aici se exercită. În sânul familiei. Copiii cărora le-au dat naştere ar trebui să consolideze acest legământ îmbogăţind şi aprofundând comuniunea conjugală dintre tată şi mamă2. traducere din limba engleză de Olga-Cristina Manolache. prin mărturia unei vieţi sfinte. părinţii sunt pentru copiii lor. Dând viaţă. Familia. în mod privilegiat preoţia baptismală a tatălui familiei. 2007. într-o lume de multe ori străină şi chiar ostilă credinţei. Deoarece au dat viaţă copiilor. referindu-se la constitutirea familiei prin căsătorie. 216. a copiilor. iertarea generoasă şi mai ales cultul divin prin rugăciune şi oferirea vieţii. Bucureşti. părinţii iau parte la lucrarea creatoare a lui Dumnezeu. iubirea frăţească. primii vestitori ai credinţei şi veghează la vocaţia proprie a fiecăruia acordând atenţie specială vocaţiei sacre. Editura Curtea Veche. Părinţilor le revine obligaţia de a crea în sânul 1 Dr. 6). prin cuvânt şi exemplu. a mamei. Prin educaţie. familiile credincioase sunt de primă importanţă. În zilele noastre. Phil McGraw.

Educând în mod creştinesc pe copii. Efeseni 4. Familia este chemată să-şi îndeplinească sarcina sa educativă în Biserică. potrivit cuvintelor sale: “ceea ce faceţi unora dintre aceştia mici. soţii descoperă cu mirare. cât şi a înmuguririi şi a deplinei dezvoltări în el a “omului nou” (cf. providenţa sa. Devenind mamă şi tată. 24). să se înţeleagă bine. renăscut din apă şi Duh şi că le este încredinţat pentru ca ei să vegheze. 77. Biserica doreşte să educe mai ales «prin familie». Editura Sofia. 56). autoritatea sa şi astfel micul botezat. atât asupra creşterii sale fizice şi morale. 3 Pr. Astfel educaţia devine o adevărată slujire a lui Hristos. au şi o competenţă fundamentală în acest domeniu: sunt educatori pentru că sunt părinţi. părinţii îi inserează în Biserică făcând ca ea să se mărească. 3 . iubirea lui Dumnezeu. descoperă iubirea paternă a lui Dumnezeu. acela de a reprezenta în timp ce educă. Mai mult. 4 Ibidem.familiei o atmosferă întărită de iubire şi evlavie faţă de Dumnezeu şi de oameni. Sarcina educaţiei nu este uşoară dar părinţii trebuie să fie siguri de ajutorul divin prin harul sfinţeniei căsătoriei. luând astfel parte la viaţa şi la misiunea eclezială. primii şi principalii educatori ai copiilor lor. Unul din domeniile în care familia este de neînlocuit este cel al educaţiei religioase care-i permite să se dezvolte ca «Biserică familială». atmosferă care favorizeză educaţia completă a copiilor.3 Părinţii. ei au deja un dar minunat de la Dumnezeu. 21. traducere din limba engleză de Doina Rogoti. p. Bucureşti. la izvorul baptismal. Educaţia creştină nu este doar o slujire a lui Hristos. mie îmi faceţi” (cf. că fiul lor. ca un adevărat subiect activ de evanghelizare şi apostolat4. prin iubirea părinţilor. Matei 2. John Mack. dar şi o colaborare la rodnicia Bisericii. 2007. p. Ei trebuie să fie conştienţi că această misiune îi priveşte pe ei înşişi în primul rând. Educaţia religioasă şi cateheza copiilor situează familia în Biserică. Ghid pentru dobândirea armoniei în familiile ortodoxe. care e abilitată pentru aceasta prin sacramentul căsătoriei cu «harul stării» care decurge din acest sacrament şi prin carisma specifică ce îi este proprie oricărei comunităţi familiale. din acel moment este fiu al lui Dumnezeu.

2006. Gheorghe Zapotinschi. Mai ales pentru copiii mici.2. Prin celebrarea Tainelor. generatorii nu doar de viaţă trupească. lăsând urme adânci pe care nu le vor şterge evenimentele vieţii viitoare6. 4 . comunitate care mîntuieşte. devenind în felul acesta. p. acolo Eu sunt în mijlocul lor” (Matei 18. trebuie continuată de părinţi prin conştientizarea fiilor lor cu privire la demnitatea creştină şi prin pregătirea la primirea Sfintelor Taine. CUPRINS 1. Editura Platytera. traducere din limba rusă de dr. 2002. mărturie şi participare la maternitatea Bisericii. Bucureşti. 6 Pr. Întemeiată pe taina căsătoriei. rugăciunea zilnică din familie este prima mărturie a memoriei vii a Bisericii. Rugăciunea face ca Fiul lui Dumnezeu să rămână în mijlocul nostru: “unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu. Familia creştină este primul loc al educaţiei la rugăciune. În felul acesta familia creştină devine simbol. izvorăşte din crucea şi Învierea lui Hristos. Iubirea şi viaţa constituie nucleul misiunii mântuitoare al familiei creştine în Biserică şi pentru Biserică. 2. părinţii devin pe deplin dătătorii de viaţă. părinţii îşi împlinesc rolul preoţesc propriu şi coboară în adâncul inimii copiilor. ea este «Biserica de acasă». teol. Biserica educă şi edifică familia creştină împlinind misiunea de mântuire pe care a primit-o de la Domnul său.20). 161. Soţii şi părinţii creştini nu numai că primesc iubirea lui Hristos dar sunt chemaţi să transmită fraţilor aceeaşi dragoste a lui Hristos. Dr. Familia creştin-ortodoxă edifică Împărăţia lui Hristos în istorie prin realităţile zilnice care privesc şi manifestă condiţia ei de viaţă. părinţii sunt primii vestitori ai Evangheliei faţă de copiii lor. Editura Teofania. Rugându-se împreună cu copiii. Opera de încreştinare începută prin Botez. Sibiu. trezită cu răbdare de Duhul Sfânt. Educarea copiilor în spiritul învăţăturii creştin-ortodoxe 5 Sfântul Ambrozie de la Optina. Taina căsătoriei şi familia creştină. Biserica îmbogăţeşte şi întăreşte familia creştină cu harul lui Hristos în vederea sfinţirii ei pentru slavaTatălui 5. Rugându-se împreună cu fiii lor şi meditând cu ei Cuvântul lui Dumnezeu.58. unde fiii lui Dumnezeu învaţă să se roage şi să stăruie în rugăciune. p. Rolul părinţilor în formarea creştin-ortodoxă a propriilor copii Prin mărturia vieţii lor. trebuie reafirmat faptul că rugăciunea întăreşte soliditatea şi coeziunea spirituală a familiei contribuind la a face familia să participe la puterea lui Dumnezeu. În rugăciune şi prin rugăciune omul îşi descoperă adevărata personalitate. În acest sens. ci şi ai acelei vieţi care prin reînnoirea Duhului Sfânt. Sfaturi pentru familia creştină. Constantin Mihoc.

8 Idem. Editura Sofia. voinţa.politeţea sufletului. asemenea bobului de grâu. imediate şi iubitoare ce trăiesc într-o familie plină de iubire şi credinţă8. conştienţi fiind că opera educaţională este îndelungată şi cere efort susţinut. Forţa primei formări primite în familie. total neajutorată şi să-ţi asumi toată responsabilitatea pentru creşterea lui. părinţii nu pot fi oameni ai trecutului. aceasta fiind expresia cea mai înaltă a iubirii. părintele trebuie să se ocupe de educarea fiecărui copil. angajaţi în realizarea planului lui Dumnezeu în viaţa lor7. o fiinţă mică. sfat. Asemenea grădinarului ce se ocupă de fiecare sămânţă în mod diferit funcţie de factorii necesari încolţirii ei. Cea mai eficientă metodă de educare este aceea de a face noi înşine ceea ce-i învăţăm pe alţii. 2007. bisericii şi societăţii. ci exemplu.Arta dificilă a educării copilului aparţine în primul rând familiei. este susţinută de Dumnezeu prin harul special pe care soţii îl primesc prin sfinţenia căsătoriei. Pentru că educaţia este arta formării omului de mâine. În fiecare an. deşi astăzi se află în mare primejdie. Marele 7 N. Ei au datoria de a le forma copiilor conştiinţa. în mod diferit. căutând în inima lui punctul accesibil binelui pentru că educaţia este o lucrare a credinţei şi a inimii. Prin jertfa lor. părinţii. ancoraţi în formule. caracterul. Pestov. datorată creşterii interioare care valorează mai mult decât frumuseţea exterioară. milioane de bărbaţi şi femei se avântă în slujba de a deveni. să-şi adapteze pasul cu ei pentru a-i lăsa liberi să continue singuri imediat ce sunt în stare de aceasta. pierzându-şi viaţa lor trebuie să o trăiască pe cea a fiiilor lor. depăşeşte de departe pe cea care ar putea-o primi la adolescenţă sau în continuare pentru toată viaţa. astfel încât să devină o persoană stăpână pe sine. Cu toate acestea una din cele mai provocatoare şi grele sarcini în viaţă este să iei un copil. traducere din limba rusă de Lucia Ciornea. 5 . 29. un membru folositor familiei. Bucureşti. Pentru a-şi putea îndeplini misiunea încredinţată lor de Creator. ci trebuie să meargă pe cale împreună cu copiii lor. p. încă din primii ani. să le construiască personalitatea dotată cu sens critic pentru a fi capabili să aleagă liber binele. poruncă. mai există încă părinţi care nu renunţă la misiunea lor. Cum să ne creştem copiii. Calea spre desăvârşita bucurie. Din fericire. Pentru a avea loc această acţiune educativă este necesar un ambient educaţional adaptat în care. creşterii şi dezvoltării viitoarei plante. 21. p. părinţii vor forma oameni de caracter care posedă o comoară inestimabilă . să fie responsabili şi deschişi cu generozitate slujirii celorlalţi. care. precum şi căutarea şi dezvoltarea raporturilor simple. copiii să poată găsi răspunsurile cele mai valide la fiecare problemă. ambient. climat de afecţiune.E. Marele secret constă în faptul că educaţia nu e doar cuvânt.

manifestată prin: raporturi dure între părinţi şi copii. Educaţia nu e programată să se desfăşoare în anumite zile. al docilităţii. iubire. să-i atenţioneze asupra hotărârilor sănătoase. căreia îi sunt specifice timpul încrederii. timpul liber fericit. Pentru a creea climatul unei familii senine. iar raţiunea şi educaţia religioasă reprezintă materialul din care acesta se construieşte. pedepse aplicate la încălcarea legii (regulii). învăţarea catehismului şi a unou principii morale potrivite vârstei. folosind mijloacele cele mai eficiente şi adaptate acestui scop. e nevoie însă de răbdare. Elementele esenţiale ce stau la baza acestei metode educaţionale sunt: • IUBIREA • RAŢIUNEA • EDUCAŢIA RELIGIOASĂ 1. înţelegând că educaţia înseamnă „a nu impune. oroarea faţă de viciu. Mai sunt şi astăzi părinţi care adoptă în educaţia copilului două atitudini greşite: • prima este aceea a „îngăduinţei prea mari" pentru că nu vor să fie autoritari. într-un stil de iubire. timpul în care se imprimă amintiri de neşters. să introducem treptat simţul datoriei. timpul în care se asimilează tradiţiile familiei ce devin viaţă în persoana care se formează. Educaţia o putem face iubind şi iubirea aparţine inimii. • a doua atitudine este cea a „reprimării". să-şi încurajeze copiii cu afecţiune şi atunci când uită de îndatoririle proprii să le amintească cu amabilitate. • În al doilea rând să folosească atenţionări oportune şi binevoitoare.moment al educării este copilăria. care deşi nu se recomandă a fi folosite. blândeţe. bunătate fără margini şi jertfă. • În primul rând e necesar ca părinţii să fie preocupaţi de inocularea în sufletul copilului a iubirii faţă de Dumnezeu prin: practicarea virtuţilor. al sfintei frici faţă de Dumnezeu" pentru ca inima lor să se deschidă cu uşurinţă şi 6 . aplicarea acelui „NU intransigent şi sistematic". e necesară aplicarea unui sistem preventiv ce constă în educarea prin bunătate. Este necesar „să ne facem iubiţi. într-un climat familial prin de încredere. Fără iubire nu vom ajunge la sufletele copiilor care resping duritatea şi severitatea. a nu condiţiona. ci e urmărită continuu în desfăşurarea vieţii zilnice. a nu limita". IUBIREA reprezintă fundamentul educaţiei. Pentru depăşirea acestor atitudini. ore sau locuri. al formării primelor deprinderi. Copilul este ajutat cu blândeţe să observe aceeaşi regulă. din nefericre încă se mai practică.

7 . Toată iubirea pe care părinţii doresc să o primească de la copiii lor. nu vom reuşi niciodată să contrabalansăm lipsa afecţiunii. 33. Oricât de multe lucruri le-am oferi. în mod egoist. Iubirea reciprocă are o influenţă uriaşă în formarea caracterului copiilor. Asemenea lui Iisus Hristos suntem datori să ne facem mici cu cei mici. 2005. RAŢIUNEA În educaţia copiilor. Soţii nu trebuie doar să-şi iubească copiii. aceştia totuşi nu ascultă şi se întreabă de ce? Pentru că. acestea fiind motivele cele mai frecvente ale discuţiilor dintre soţi. Adolescenţa. ci trebuie să fie deschisă spre alţii. ediţia a doua. 8. Viaţa intimă a elevului de liceu în perspectiva educaţiei creştine ortodoxe. • de a le lăsa libertatea de a se manifesta prin râsete. ci noi trebuie să ne comportăm astfel încât să atragem simpatia copiiilor noştri. p. Cel care se ştie iubit. 2. Să nu ne limităm doar la a asigura confortul material. cit. corijare iubitoare. alergări. familia nu trebuie să trăiască în izolare. ei doresc mai mult decât atât. a-i sfătui şi a-i ajuta ori de câte ori e nevoie. Există părinţi ce se plâng că. Editura Reintregirea. Alba Iulia.să primească cu bucurie să fie modelate asemenea lutului ce devine vas ales în mâna olarului. preludiu la poemul iubirii curate. Acest lucru contribuie la o angajare în viaţa Bisericii şi a societăţii. p. Această iubire trebuie îmbogăţită permanent pentru ca familia să devină o „şcoală a iubirii". deşi copiii văd şi ştiu acest lucru. neştiind de cine trebuie să asculte. părinţii trebuie să fie conduşi de raţiune. gălăgie. 9 Preot Prof. mai ales de la copii şi tineri". străduinduse: • să convingă copilul cu bunătate şi răbdare prin: dialog deschis. obţine totul. rupturilor de familie. iubeşte şi cel care este iubit..215. deşi se jertfesc zilnic pentru fericirea copiilor lor. Phil McGraw. ţinând cont de unicitatea fiecărui copil şi de vârsta acestuia10. Respectul şi înţelegerea dintre soţi va ajuta la depăşirea dificultăţilor cauzate de diversitatea de vederi în problema educaţiei copilului. voie bună. 10 Idem. când părinţii au păreri diferite11. op. a iubirii dăruite necondiţionat. Ilie Moldovan. vor să ştie că sunt iubiţi. pentru ca aceştia să se poată bucura din plin de copilărie. Soluţia comună trebuie căutată cu răbdare. altfel copiii vor fi dezorientaţi. mai întâi trebuie să se iubească între ei. ţinând cont şi de dorinţele lor: • de a fi împreună cu ei. punând accentul pe ceea ce este esenţial. a timpului oferit cu generozitate pentru a-i asculta. Iubirea nu poate fi impusă cu forţa9. certurilor neplăcute. De asemenea. jocuri. trebuie s-o dăruiască mai întâi ei. Cum le putem arăta acest lucru? În tot ceea ce facem să nu uităm că nimeni nu e obligat să ne iubească. p. 11 Dr.

dar eu nu remarc acest lucru!" În goana după a „a avea" părinţii dedică tot mai mult timp pentru realizări materiale. copiii simt că sunt neglijaţi şi se întreabă pe bună dreptate: „Cum pot spune părinţii că vor tot ce-i mai bun pentru mine. cerând explicaţii şi sfaturi de la ei 14. p. uitând că „a fi" om şi „a forma" oamenii de mâine e o datorie mai presus de toate 13. „Mi-e ruşine cu tine!".televizorul". Hilary Rich. încredinţându-le frământările lor. 14 Idem. prost. 13 8 . • „să se întreţină familiar cu copiii lor cât mai mult timp posibil". leneş. manifestând în acelaşi timp o mare încredere în el. 1. urât. 2006. „ajutându-l să atingă ţinte din ce în ce mai înalte"12. • acordându-i atenţie. obraznic. 226. când nici măcar nu mă cunosc?".• să ceară cu discreţie copilului doar ceea ce în realitate este capabil să dea. • să se joace cu ei când sunt mici pentru ca aceştia să simtă că sunt iubiţi. însă tratat cu asprime simte că are o valoare mai mică. Părinţii trebuie:  să acorde suficient timp copiilor pentru ca aceştia să-şi exprime liber părerile lor. Câştigându-le încrederea. p. „fac tăcere pentru a nu-l deranja pe cel aflat în extaz în faţa noului altar . • „să răspundă cu răbdare la întrebările lor stându-le la dispoziţie fără a se arăta plictisiţi". • „să nu-i ia în râs pentru primele lor simpatii". Bucureşti. 12 Idem. etc sau a expresiilor: „Nu eşti bun de nimic!". Editura Teora. Căsnicia perfectă.  să-i asculte. copilul simte că este important. să-i ajute să-şi abandoneze inima. • părinţii sunt datori să le respecte intimitatea. • părinţii sunt datori să nu vorbească cu alţii despre defectele lor. Chiar şi atunci când sunt împreună. sau „Spun că mă iubesc. Astfel. Odată câştigată această încredere ea trebuie menţinută prin: • mărirea sentimentului de valoare personală a copilului evitând folosirea cuvintelor: rău. uneori împinşi de dorinţa de a fi mai presus ca ceilalţi. insuccesele de la şcoală.. Helaina Lake Kravitz. Dialogul deschis Familia de azi are tot mai puţin timp de a sta împreună. 231. de a dialoga. p. 182.  să-i lase să vorbească mult. care-l determină pe copil să nutrească sentimentul de ruşine şi nemulţumire de sine.

Sunt trei sentimente ce asigură stabilitate copilului şi formarea unei corecte păreri despre sine:  unicitatea. pentru ca ei să-şi deschidă inima. 2.. 15 Pr. Voi învăţa să iert când mă voi simţi iertat"15. ea într-adevăr.Fără iubire nu există încredere şi fără încredere nu poate fi vorba de educaţie. să-i corijeze cu iubire. cred că nu ar trebui s-o facă. 78.  apartenenţa. O fetiţă de 12 ani scria în jurnalul ei „pot să mă dau peste cap. 9 . aşa cum rezultă din destăinuirile lor.  simţământul că este iubit.." Un tânăr de 17 ani. insistând pe o sinceritate maximă. Fiecare copil trebuie să recunoască faptul că e unic şi poate aduce o contribuţie în familie pe care nimeni altcineva nu o poate aduce. nu obiecte. între patru ochi şi în secret. John Mack. Iubirea necondiţionată dă copilului o mare siguranţă şi-l ajută să devină o persoana serioasă şi matură.. chiar şi atunci când.Corecţia iubitoare Greşelile copiilor nu sunt făcute. iată câteva sfaturi inspirate de cei cu îndelungată experienţă în educaţie: a. acesta îşi dezvolta o sensibilitate pentru dragoste şi simte că aparţine familiei şi creşte încrederea sa în oameni. apreciaţi. dar cu răbdare şi dragoste reuşim să punem ordine în multe. Autoritatea părintească e o realitate şi o responsabilitate ce trebuie exercitată deoarece copiii au nevoie de călăuze care să le vorbescă. Pe măsură ce copilul e înconjurat şi îmbrăţisat cu iubire. tot nu primesc niciodată nici o laudă şi numai reproşuri şi obişnuita frază: „Uită-te un pic la sora ta. Ei doresc să fie înţeleşi. cum s-ar putea crede. Este necesar să le repetăm unele lucruri de mai multe ori. din răutate. ci să mă pună în situaţia de a mă reface şi recupera. ajutaţi şi iubiţi pentru ceea ce sunt. ci să mă ajute să fiu eu însumi judecătorul meu. ajuns să fie judecat pentru faptele sale scria: „Nu trebuia să mă judece. nu trebuie să mă condamne. Să ajutăm copiii să-şi îndrepte greşelile mai mult decât să se dezvinovăţească. s-o facem cu delicateţe. ci mai degrabă pentru că nu sunt asistaţi corect. cit. Referitor la pedepse. ţinând seama de faptul că modelăm persoane. op. să-i sfătuiască. în orgoliul lor. „Nu pedepsiţi niciodată decât după ce aţi epuizat toate celelalte mijloace". p. Dacă este cazul să avertizăm.

.Dacă totuşi e necesar aplicarea unei pedepse.„Este desigur mai uşor să ne enervăm decât să răbdăm. Educaţia religioasă Pentru familia creştină.Pentru copii şi tineri „este pedeapsă doar ceea ce slujeşte ca pedeapsă".. .. dar „mai înainte de toate aşteptaţi să fiţi stăpâni pe voi înşivă".. să ameninţăm un copil decât să-l convingem". pentru a intra în el însuşi". de pildă. b.„Se recomandă ca acolo unde e suficientă atenţionarea să nu fie folosit reproşul. dar nu-l vindecă pe cel vicios". c.„Trebuie evitate durerea şi teama inspirate de corijare şi spus totdeauna un cuvânt de întărire". d. ajută mai mult o recomandare la Dumnezeu. trebuie să-i lăsaţi timp pentru a reflecta..„Nu pedepsiţi copilul chiar în clipa greşelii sale . „o privire deloc iubitoare asupra unora produce un efect mai mare decât l-ar produce o palmă. Dumnezeu ne iartă în taina spovezii şi aruncă păcatele (greşelile) noastre în Marea Uitării şi scrie: „Interzis pescuitul!" .„Este mai comod pentru nerăbdarea şi mândria noastră să-i pedepsim pe cei ce ni se împotrivesc în loc să-i corijăm prin a-i suporta cu tărie şi bunătate". aceasta trebuie să fie de aşa natură încât să-i facă să devină mai buni .Uneori e de a juns să-i facem să creadă că nu ne gândim că au făcut-o cu răutate şi-i putem astfel împiedica să mai cadă din nou în aceeaşi greşeală." . 10 . . iar unde reproşul este suficient. „un act de umilinţă făcut faţă de el decât o furtună de cuvinte". . . .„A uita şi a face să se uite zilele triste ale greşelilor" este marea artă a unui bun educator. educaţia religioasă a copiilor reprezintă o altă problemă foarte importantă. . S-a observat.Să nu acţionaţi din pasiune sau furie. să-şi consume vina devenind conştient de greşeală.Sunt rare cazurile când ajută o pedeapsă neaşteptată dată înainte de a fi căutat mai întâi alte mijloace.„Pentru a corecta să se aştepte momentul potrivit".. obişnuiesc să-şi ierte totul lor înşişi.Să fie lăsată întotdeauna nădejdea iertării . izvorând astfel în inima lui dorinţa de îndreptare.. că un simplu gest ce exprimă nemulţumirea părintelui.În anumite momente foarte grave.Părinţii care nu iartă nimic copiilor. . 3. să nu se meargă mai departe".„Să ne amintim că forţa pedepseşte viciul..

nu impuse". 1. descoperind astfel reflexul iubirii divine căreia iubirea părintească îi este revelaţia. p. Sunt anumite momente: dimineaţa şi seara. copiii nu vor să facă anumite lucruri numai din tradiţie sau pentru că aşa spun ei. De asemeni. Dacă „iubirea devine măsura tuturor lucrurilor". 11 . Părinţii trebuie să ţină cont de faptul că „la o anumită vârstă. înainte şi după masă. De altfel însăşi evanghelia este în realitate „un anunţ de 16 David şi Mary Ford. (. Dumnezeul nostru este cel „al bucuriei. Dumnezeu rămâne în noi.„Dacă cineva nu ştie ce este iubirea. De aceea.. încrederea. 3. delicateţea. 4. acolo este Dumnezeu". ceea ce sunt părinţii şi cum trăiesc ei. Şi în domeniul acesta. Să vedem deci de ce au nevoie copiii noştri în formarea lor religioasă16. în familie se reuşeşte crearea unui climat de armonie fericită ce duce la descoperirea scopului educaţiei care este acela de a forma oameni care cred în iubirea lui Dumnezeu şi au învăţat să iubească. 24. înţelegerea pe care părinţii o au unul faţă de celălalt şi faţă de ei. întreaga fiinţă este chemată la iubire. Editura Sofia. iar dragostea lui în noi este desăvârşită"(1 In 4. Ei au nevoie să simtă: afecţiunea. 6. în amintirea unor evenimente speciale. ceea ce are influenţă asupra lor nu sunt atât lecţiile sau sfaturile. ci vor să le înţeleagă şi să le aleagă personal. Căsătoria. Religia trebuie prezentată copiilor ca o religie a bucuriei şi nu ca pe „o serie întreagă de interdicţii".7).) dacă ne iubim unii pe alţii. nu-l va putea cunoaşte pe Dumnezeu care este Iubire". Bucureşti. al speranţei şi al iubirii şi nu un judecător inflexibil" de care inima copiilor să se desprindă uşor pentru că-i înspăimântă. traducere din limba engleză de Constantin Făgeţan. la bucurie. cale spre sfinţenie. În al doilea rând trebuie să crească iubirea dintre soţi. în care rugăciunea în familie poate găsi în toţi disponibilitate şi să devină ocazie pentru a creşte în iubire. ediţia a doua. admiraţia. pentru că astfel vor reuşi să-şi iubească mai mult copiii. 2. educaţia la o credinţă din convingere cere ca practicile religioase să fie propuse . 5. cât mai ales.. În primul rând când în familie există mărturia vieţii creştine este uşor să-ţi conduci copiii la credinţă. E necesar să se scoată în evidenţă frumuseţea. măreţia şi sfinţenia religiei ce propune mijloace atât de uşoare şi folositoare pentru liniştea inimii şi mântuirea sufletului aşa cum sunt Sfintele Sacramente şi rugăciunea. al libertăţii. „Unde este dragoste şi iubire. În sufletul fiecărui om există un gol de forma lui Dumnezeu şi nu se poate umple decât cu Dumnezeu şi pentru că El este Iubire. 2007. deschizându-le calea prin exemplu.

vor constata că nu vor reuşi să se adapteze pentru că nu au fost lăsaţi să se confrunte cu realitatea care nu rareori este dură. Cum să supravieţuim în propria noastră familie. dimpotrivă să-şi unească eforturile şi 17 Mony Elkaim. 50. 18 Idem. Editura Curtea Veche. creată de Dumnezeu pentru sine şi că acesta nu este proprietatea părinţilor. şi la momentul potrivit. se vor simţi respinşi şi nu vor putea înfrunta situaţia neplăcută. dar aceştia nu le aparţin. p. Deşi au o mare responsabilitate în a-i creşte şi educa. se străduiesc din răsputeri să-i împiedice plecarea fără a se gândi însă la consecinţe. 126. Bucureşti. Ei nu concep (şi în special mama) faptul că el este o persoană independentă. să se simtă acceptaţi pentru ceea ce sunt şi nu pentru reuşitele lor17. atunci când se mută din căminul părintesc19. ceea ce denotă faptul că au un respect de sine scăzut.mari bucurii: „Vă vestesc o mare bucurie". să aibă un echilibru emoţional stabil. p. Păcatele părinţilor şi boliile copiilor. Din această cauză nu pot lua singuri decizii corecte. unii părinţi îi protejează în mod exagerat şi intervin mereu pentru ei. Bucureşti. „Bucuraţi-vă şi veseliţivă". 2007. Cu atât mai mult părinţii sunt datori să accepte libertatea copiiilor lor. vor plânge. 19 K. ei nu devin prin aceasta stăpânii lor şi nu au dreptul să le reproşeze faptul că ar fi nerecunoscători pentru efortul şi truda lor. e necesar ca părinţii să admită faptul că ai lor copii le sunt încredinţaţi spre îngrijire şi educare. Având în vedere faptul că viaţa este darul lui Dumnezeu. traducere din limba franceză de Monica Grădinaru. 2007. 7. din afara mediului în care au crescut. Aceşti copii vor fi fragili şi sensibili ca plantele din seră care nu suportă clima uneori neprielnică. În eforturile lor zilnice ei ar trebui să-şi educe copilul astfel încât el să recunoască faptul că este creat după chipul lui Dumnezeu şi că datoria lui este să întruchipeze cu ajutorul harului divin acea imagine cât poate mai bine. Editura Sofia. aceste persoane nu au maturitatea necesară pentru a întemeia o familie creştină în stare să înfrunte furtunile vieţii18. Este încă încetăţenită la noi mentalitatea că cel mai mic va trebui să aibă grijă de părinţi la bătrâneţe şi aceştia. Când vor trebui să facă faţă dificultăţilor inerente vieţii în afara familiei. precum şi fraţii mai mari. nu vor fi în stare să nutrească sentimente pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi. traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia TănăsescuVlas. Acesta reprezintă un factor fundamental pentru îmbolnăvirea mintală. 96. alcoolism. Zorin. să nu le frângă zborul. iar soţii sunt doar colaboratori la planul său de Creaţie. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege cum va fi viaţa noastră şi ne respectă deciziile. Aceştia vor fi deprimaţi. De asemenea. dependenţă de droguri şi crime. V. p. În preocuparea lor de a-şi vedea copiii fericiţi. sinucidere. Unii părinţi cred că au dreptul de a conduce şi controla viitorul copiilor lor. Astfel ei sunt privaţi de posibilitatea de a-şi asuma responsabilitatea pentru acţiunile şi faptele lor. 12 .

va fi „ziua recoltei" noastre şi nu vom regreta oboseala „semănatului" şi nici faptul că am murit câte puţin pentru ca ei să aibă viaţă. mai bine şi mai mult. Dacă copiii noştri vor învăţa aceasta de la noi. obstacole. dar ei ne vor binecuvânta. 13 . ziua în care îi vom vedea plecând din casa noastră. pentru a putea împlini în viaţa lor voinţa lui Dumnezeu. dificultăţi care să nu poată fi depăşite şi învinse prin iubire.să-i înveţe cum ar putea zbura mai frumos. Prin aplicarea permanentă şi generoasă a cuvintelor lui Iisus: „Iubiţi-vă unii pe alţii. în contextul vieţii de familie acţiunea educativă este asigurată pentru că nu există probleme. fie pentru a forma o nouă familie. fie că sunt chemaţi la viaţă consacrată. Vom rămâne mai singuri. aşa cum eu v-am iubit pe voi".

să se adreseze împreună aceleiaşi persoane. în mediul familial. că Lui îi putem spune ce avem pe suflet: dorinţele inimii noastre. o întâlnire personală dintre Dumnezeu şi om. astfel ca prin rotaţie fiecare să aleagă rugăciunile mai apropiate inimii lui. Ea se integrează în ritmul profund al vieţii: copilul trebuie să se poată ruga atunci când începe şi se sfârşeşte ziua şi ori de câte ori se iveşte ocazia. ne iubeşte. radioul. Copiii nu trebuie forţaţi să se roage. Fiecare familie poate adopta un stil propriu de rugăciune. la amiază – să-şi ofere munca pentru a-i face plăcere lui Iisus. lui Dumnezeu Creatorul. În inima copilului există o chemare care îl atrage spre Iisus. Are nevoie de mamă pentru ca aceasta să-l înveţe să facă semnul Sfintei Cruci. Ei trebuie să înveţe să îşi dispună inima la întâlnirea cu Dumnezeu: dimineaţa. Trebuie să înţelegem că pentru a educa la rugăciune. Şi copiii sunt capabili de Dumnezeu. rugăciuni. Mântuitorului nostru. speranţei şi iubirii. Copilul trebuie făcut să înţeleagă că există o prezenţă a lui Iisus. Nu trebuie uitată rugăciunea de binecuvântare înainte de masă şi de mulţumire după masă. Deci este foarte important ca un copil să înveţe rugăciunea în familie. la acestea putându-se adăuga mereu o invocaţie aleasă de copii. CONCLUZII Educarea copiilor creştin-ortodocşi în şcoala rugăciunii Educarea pentru rugăciune trebuie să se facă în primul rând în atmosfera familiei. pentru a se simţi implicaţi şi a trăi mai intens rugăciunea. o rugăciune a micuţului cu mama lui. Copilul trebuie învăţat să trăiască prezenţa Domnului Hristos în adâncul inimii sale. muzica etc. punctul de plecare este o rugăciune personală. un loc special pregătit unde să existe câteva obiecte. Rugăciunea ştim că este o convorbire cu Dumnezeu.). iar seara o mulţumire pentru toate darurile primite. în fiecare zi alta. are virtuţile teologale ale credinţei. celui de care depindem radical şi care ne-a dăruit totul. Nu trebuie să credem că pentru a se ruga un copil are nevoie de o conştiinţă de adult. Să nu aşteptăm să fie adolescenţi pentru a-i învăţa să se roage: pot fi şi ei lăsaţi să citească psalmi sau fragmente din Evanghelie. să stea împreună în genunchi şi să-l înveţe să-şi împreuneze mâinile în faţa lui Iisus present dar nevăzut. Pot fi introduse şi cântece religioase sau psalmi. ci trebuie acordat un timp 14 . Poate exista o persoană care să se ocupe de organizarea acestui moment. o rugăciune prin care să ofere ziua lui Dumnezeu şi prin care să-i ceară ajutorul. să vadă pe mama şi tata rugându-se alături de el. chiar Biblia. că Iisus ne priveşte. ne aşteaptă.3. o oră sau un timp în care celelalte activităţi se opresc (se închide TV. Este important să ştim în faţa cui ne aflăm atunci când ne rugăm. celui care este nesfârşit de bun. dar de fiecare dată trebuie stabilit de comun acord. cărţi de rugăciune. Când este vorba de o familie creştină rugăciunea nu este ceva artificial. Nu trebuie să uităm că un copil botezat are harul.

mai ales în citirea lecturilor: este mai bine să trăim intens câteva minute. asta nu înseamnă că nu o putem îmbogăţi şi adapta mereu în funcţie de dorinţele şi nevoile familiei. În ceea ce priveşte durata. trebuie adaptată rugăciunea la ceea ce copiii pot primi. iar apoi să acţioneze. Rugăciunea poate fi împărţită în două momente diferite: una cu copiii. să cerem ajutor prin intermediul sfinţilor pentru o intenţie particulară a unui membru al familiei. Să nu ezităm să ne cerem iertare.suficient pentru ca ei devină receptivi la harul lui Dumnezeu. 15 . dar regularitatea este necesară. poate fi invitat un preot sau prieten de familie pentru a reînvia momentele de rugăciune atunci când familia este în criză. este bine să evităm timpii prea lungi. Rugăciunea în familie poate fi sau nu excepţională. descoperind ritmul şi orarul adecvat. să le mulţumim celorlalţi. decât să spunem rugăciuni cu neatenţie. la o oră potrivită lor şi o rugăciune a soţilor. Rugăciunea familială nu este o „afacere privată”.

Hilary Rich. Editura Platytera. Editura Curtea Veche. Dr. Păcatele părinţilor şi boliile copiilor.Pr. Editura Sofia.4. 2006. 9. David şi Mary Ford. Taina căsătoriei şi familia creştină. Phil McGraw. Pestov. Bucureşti. 6. 2007. 2007. Cum să ne creştem copiii. 4. 16 . Editura Sofia. ediţia a doua. Familia mai presus de orice. Alba Iulia. traducere din limba engleză de Constantin Făgeţan. Helaina Lake Kravitz. 10. traducere din limba rusă de Lucia Ciornea. traducere din limba franceză de Monica Grădinaru. 2007. Calea spre desăvârşita bucurie. Ghid pentru dobândirea armoniei în familiile ortodoxe. BIBLIOGRAFIE 1. Sibiu. 3. Cum să supravieţuim în propria noastră familie. 7. Mony Elkaim.E. Editura Teora. Editura Curtea Veche. 2007. 2007. Bucureşti. Gheorghe Zapotinschi. traducere din limba rusă de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas. Preot Prof. 2006. V. Pr. John Mack. ediţia a doua. Editura Sofia. 5. traducere din limba rusă de dr. teol. 8. Editura Sofia. Sfaturi pentru familia creştină. 2002. traducere din limba engleză de Doina Rogoti. Editura Teofania. Căsnicia perfectă. Editura Reîntregirea. Ghidul dumneavoastră pas cu pas pentru crearea unei familii fenomenale. Bucureşti. Bucureşti. cale spre sfinţenie. K. preludiu la poemul iubirii curate. Dr. Adolescenţa. traducere din limba engleză de Olga-Cristina Manolache. Bucureşti. Bucureşti. Sfântul Ambrozie de la Optina. Bucureşti. 2005. Căsătoria. 2007. 2. Viaţa intimă a elevului de liceu în perspectiva educaţiei creştine ortodoxe. N. Zorin. Ilie Moldovan. Constantin Mihoc. Bucureşti.

17 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful