1

PROGRAMA ANALITICĂ
A DISCIPLINEI MANAGEMENTUL FINANŢĂRII PROIECTELOR
EUROPENE
1. Prezentare generală
1.1 Repere privind evoluţia cadrului instituţional european
1.2 Instituţiile fundamentale ale Uniunii Europene
1.3 Cadrul de reglementări comunitare
1.4 Principiile de bază şi caracteristicile bugetului CE
1.5 Politicile de sprijinire financiară a statelor membre şi a celor
aflate în perioada de preaderare
2. Strategii de dezvoltare naţională şi instrumentele de
finanţare comunitară
2.1 Planul naţional unic de dezvoltare
2.2 Cadrul naţional strategic de referinţă
2.3 Instrumente de finanţare comunitară
2.4 Programele operaţionale destinate României pe perioada
2007 – 2013
2.5 Cadrul instituţional naţional pentru implementarea
programelor cu finanţare comunitară.
3. Elaborarea proiectelor cu finanţare europeană
3.1 Tipuri de proiecte cu finanţare europeană
3.2 Lansarea cererilor de finanţare
3.3 Elaborarea şi depunerea cererilor de finanţare
3.4 Evaluarea şi selecţia cererilor de finanţare
3.5 Contractul de finanţare
4. Managementul implementării proiectelor europene
4.1 Constituirea şi organizarea echipei de proiect
4.2 Achiziţia bunurilor, serviciilor şi lucrărilor prevăzute în proiect
4.3 Obţinerea finanţării
4.4 Publicitatea proiectului
4.5 Monitorizarea internă
4.6 Rambursarea cheltuielilor
4.7 Pista de audit şi arhivarea
5. Monitorizarea şi controlul implementării proiectelor
5.1 Activităţi de monitorizare ale autorităţii de management
şi/sau organismelor intermediare
5.2 Controlul cererilor de prefinanţare şi de rambursare depuse
de beneficiari
5.3 Auditul intern efectuat de organismele de implementare
5.4 Auditul extern efectuat de Autoritatea de Audit Naţională
5.5 Controlul efectuat de instituţiile europene
2
BIBLIOGRAFIE
1. Andresan-Grigoriu B.
Stefan T.
Drept comunitar, Editura C. H. Beck, Bucuresti,
2007.
2. Anghel M. Ion Personalitatea juridica si competentele
Comunitatilor Europene / Uniunii Europene, Editura
Lumina Lex, Bucuresti, 2007
3. Arvatu C.
Ionescu D.
Lucinescu I. C.
Cinca S.
Luca R.
Campean C.
Romania si Uniunea Europeana. Cronologie
istorica, Editura Institutului de Stiinte Politice si
Relatii Internationale, Bucuresti, 2004
4. Avram C.
Radu R.
Gaicu L.
Uniunea Europeana. Trecut si prezent, Editura
Universitaria, Craiova, 2006.
5. Barbulescu I. Ghe. De la Comunitatile Europene la Uniunea
Europeana, Editura Trei, Bucuresti, 2001
6. Birzea C. Politicile si institutiile Uniunii Europene, Editura
Corint, Bucuresti, 2001
7. Calinoiu C.
Duculescu V.
Drept Constitutional European, Editura Lumina
Lex, Bucuresti, 2008
8. Diaconescu M. Economie europeana, Editura Uranus, Bucuresti,
2004
9. Dinu M.
Socol C.
Merinas M.
Mecanisme de convergenta si coeziune, Editura
Economica, Bucuresti, 2005.
3
10. Dinu M.
Socol C.
Niculescu A.
Fundamentarea si coordonarea politicilor
economice in Uniunea Europeana, Editura
Economica, Bucuresti, 2006.
11. Dragos D. C. Uniunea Europeana. Instituii. Mecanisme, Editura
All Beck, Bucuresti, 2005
12. Andresan-Grigoriu B.
Stefan T.
Tratatele Uniunii Europene. Versiune consolidata,
Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007
13. Mihai E. Ajutoare de stat si politici publice europene, Editura
C.H. Beck, Bucuresti, 2008
14. Morariu D. C. Adaptarea legislatiei romanesti la acquis-ul
comunitar. Aspecte speciale privind acquis-ul
relatiilor externe, Editura Universul Juridic,
Bucuresti, 2008
15. Paun N.
Paun A. C.
Comanescu Albu R.
Petrescu R.
Miscoiu S.
Domuta D.
Institutiile Uniunii Europene, Editura Fundatiei
pentru Studii Europene, Cluj, 2004
16. Pelkmans Jacques Integrare Europeana, Metode si Analiza
Economica, IER, Bucuresti
17. Tofan Apostol D. Institutii administrative europene, Editura C.H.
Beck, Bucuresti, 2006
18. Voicu M. Politicile comunitare in Constitutia Uniunii
Europene, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2005
19. *** Tratat privind aderarea Romaniei la Uniunea
Europeana, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2005
20. *** Regulamentul (CE) nr.1080/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie
2006 privind Fondul European de Dezvoltare
Regională şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr.1783/1999
4
21. *** Regulamentul (CE) nr.1081/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie
2006 privind Fondul Social European şi de
abrogare a Regulamentului (CE) nr.1784/1999
·
22. *** Regulamentul (CE) nr.1082/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iulie
2006 privind o Grupare Europeană de Cooperare
Teritorială(GECT)
23. *** Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului
din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor
generale privind Fondul European de Dezvoltare
Regională, Fondul Social European şi Fondul de
Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr.1260/1999
·
24. *** Regulamentul (CE) nr. 846/2009 din 1
septembrie 2009 pentru modificarea
Regulamentului (CE) nr.1828/2006 al Comisiei din
8 decembrie 2006 privind stabilirea regulilor pentru
implementarea Regulamentului Consiliului (CE) Nr
1083/2006 care stipulează prevederile generale
ale Fondul European de Dezvoltare Regională,
Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi
a Regulamentului nr.1080/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului asupra Fondului
European de Dezvoltare.
·
25. *** Regulamentul (CE) nr.1828/2006 al Comisiei din
8 decembrie 2006 privind stabilirea regulilor pentru
implementarea Regulamentului Consiliului (CE) Nr
1083/2006 care stipulează prevederile generale
ale Fondul European de Dezvoltare Regională,
Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi
a Regulamentului nr.1080/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului asupra Fondului
5
European de Dezvoltare
·
26.
27
*** Corrigendum la Regulamentul (CE)
nr.1828/2006 al Comisiei din 8 decembrie 2006
care stabileşte regulile de implementare a
Regulamentului (CE) Consiliului nr.1083/2006 de
stabilire a prevederilor generale privind Fondul
European de Dezvoltare Regională, Fondul Social
European şi Fondul de Coeziune şi a
Regulamentului (CE) nr.1080/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului privind
Fondul European pentru Dezvoltare Regională
Regulamentul (CE) nr.1084/2006 al Consiliului
din 11 iulie 2006 de creare a Fondului de Coeziune
şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1164/94
28 *** Regulamentul Consiliului (CE, Euratom)
nr.1605/2002 din 25 iunie 2002 privind
Regulamentul financiar aplicabil bugetului general
al Comunităţilor Europene
·
29. *** Regulamentul Comisiei (CE, Euratom)
nr.2342/2002 din 23 decembrie 2002 privind
stabilirea regulilor pentru implementarea
Regulamentul Consiliului (EC, Euratom)
nr.1605/2002 privind Regulamentul financiar
aplicabil bugetului general al Comunităţilor
Europene, cu modificările ulterioare
·
30. *** Regulamentul Comisiei (CE, Euratom)
nr.1248/2006 din 7 august 2006 de modificare a
Regulamentului (CE, Euratom) nr.2342/2002
privind stabilirea regulilor pentru implementarea
Regulamentul Consiliului (EC, Euratom)
nr.1605/2002 privind Regulamentul financiar
aplicabil bugetului general al Comunitarilor
Europene
31. *** Regulamentul Comisiei (EC, Euratom)
6
nr.1261/2005 din 20 iulie 2005 de amendare a
Regulamentului Comisiei (CE, Euratom)
nr.2342/2002 privind stabilirea regulilor pentru
implementarea Regulamentul Consiliului (EC,
Euratom) nr.1605/2002 privind Regulamentul
financiar aplicabil bugetului general al
Comunităţilor Europene, cu modificările ulterioare
32. *** Regulamentul Consiliului (EC, Euratom)
nr.1995/2006 din 13 decembrie 2006 de
modificare a Regulamentului (EC, Euratom)
nr.1605/2002 privind Regulamentul financiar
aplicabil bugetului general al Comunităţilor
Europene
33. *** Regulamentul Consiliului (CE) nr.994/98 din 7
mai 1998 privind aplicarea articolelor 92 şi 93 (în
prezent 87 şi 88) ale Tratatului CE anumitor
categorii de ajutoare de stat orizontale
34. *** Regulamentul Comisiei (CE) nr.1998/2006 din
15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87
şi 88 ale Tratatului CE privind ajutorul de minimis
35. *** Regulamentul Comisiei (CE) nr.800/2008
din 6 august 2008 de declarare a anumitor
categorii de ajutoare compatibile cu piața comună
în aplicarea articolelor 87
și 88 din tratat (Regulament general de exceptare
pe categorii de ajutoare)
36. *** Regulamentul Consiliului nr. 2988/95 privind
protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor
Europene (cunoscut şi sub numele de
Regulamentul „PIF”) (JO 1995 L 312)
37. *** Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului
din 21 iunie 2005, privind finanţarea politicii
agricole comune
7
38. *** Cadrul National Strategic de Referinta 2007 – 2013
39. *** Memorandum pentru aprobarea Strategiei
naţionale de comunicare a Instrumentelor
Structurale 2007-2013
40. *** Legea nr. 500/2002 – Legea finanţelor publice,
M.O. nr.597 din 13.08.2002.
41. *** Legea nr. 273/2006 – Legea privind finanţele
publice locale, M.O. nr.618 din 18.07.2006.
42. *** O.U.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a
Instrumentelor Structurale şi utilizarea acestora
pentru Obiectivul Convergenţă, M.O. nr. 413 din
17.06.2009
43. *** O.G. nr. 79 din 28/08/2003 privind controlul şi
recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a
fondurilor de cofinanţare aferente utilizate
necorespunzător, M.O. nr.622 din 30.08.2003
44. *** H.G. 457/2008 privind cadrul instituţional de
coordonare şi gestionare a instrumentelor
structurale, M.O. nr.364 din 13.05.2008.
45. *** H.G. nr. 759 din 11/07/2007 privind regulile de
eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul
operaţiunilor finanţate prin programele
operaţionale, M.O. nr.517 din01.08.2007.
46. *** Site-uri utile:
www.europa.eu, www.fonduri-ue.ro,
www.inforegio.ro www.animmc.ro, www.ancs.ro,
www.mcti.ro, www.minind.ro/oie.html,
www.fseromania.ro, www.posdru.edu.ro,
www.mediu.ro, www.mt.ro, www.mira.gov.ro,
www.minind.ro, www.apdrp.ro,
www.cbcromaniabulgaria.eu,
www.infocooperare.ro, www.blacksea-cbc.net,
www.interreg4c.eu,
8
MANAGEMENTUL FINANŢĂRII PROIECTELOR EUROPENE
Sinteză curs
I Prezentare generală
1.1 Repere privind evoluţia cadrului instituţional european
· Prin semnarea Tratatului de la Paris , în anul 1951 s-a înfiinţat
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului. Acest act a
constituit prima formă de construcţie europeana pe baza voinţei
comune a şase membri fondatori: Belgia, Franţa, Germania, Italia,
Luxemburg şi Olanda.
· In anul 1957, prin Tratatul de la Roma, cele şase ţãri au hotărât
crearea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii
Europene a Energiei Atomice (EURATOM).
· Prima extindere a avut loc în anul 1973 prin lărgirea Comunităţii
Economice Europene cu trei membri: Danemarca, Irlanda si
Regatul Unit. Cu această ocazie s-a extins paleta de preocupări cu
noi politici sociale şi de mediu. În vederea sprijinirii financiare a
statelor membre s-a înfiinţat Fondul European de Dezvoltare
Regională.
· În anul 1979 s-a hotărât ca alegerea parlamentarilor europeni să se
facă prin vot universal şi direct la interval de 5 ani.
· Extindere în spaţiul mediteranean a debutat în anul 1981 prin
aderarea Greciei iar ulterior, in anul 1986 a Spaniei şi Portugaliei.
În această perioadă a apărut necesitatea elaborării unor programe
de ajutor social.
· Un pas important în evoluţia construcţiei instituţionale a Europei l-a
constituit crearea pieţei unice europene acesta fiind consfinţit prin
semnarea în anul 1985 a Cartei albe pentru realizarea pieţei unice
iar în 1987 a Actului Unic European.
· În anul 1993 prin Tratatul de la Maastricht se modifică Tratatul CEE
(acum : Tratatul CE) şi Tratatul EUROATOM prin care se extinde
rolul şi competenţele Uniunii Europene în ceea ce priveşte uniunea
economică şi monetară, politica externă şi de securitate comună ,
justiţie şi afaceri interne, întărirea capacităţii Parlamentului
European.
· O nouă extindere are loc la data de 01.ianuarie 1995 intrarea în UE
a trei state Austria, Finlanda şi Suedia.
· Un moment de referinţă are loc în anul 1999 prin introducerea
monedei unice EURO.
· Urmează două etape succesive de extindere, prima în 2004 prin
aderarea a 6 state Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Estonia,
Letonia Lituania, Slovenia, Cipru şi Malta, iar a doua etapă are loc
9
în 2007 prin aderarea României si Bulgariei, ajungându-se la un
număr de 27 state componente.
În concluzie, Uniunea Europeană reprezintă un parteneriat
economic şi politic unic încheiat între 27 de ţări democratice din
Europa.
Statele membre acceptă să delege o parte din suveranitatea lor unor
instituţii independente ce reprezintă interesele comunitare.
1.2 Instituţiile fundamentale ale Uniunii Europene
Instituţii
l Parlamentul
European
l Consiliul de
Miniştri
l Comisia Europeană
l Curtea Europeană
de Justiţie
l Curtea Europeană
de Auditori
Persoane juridice
(responsabilitate
contractuală)
Organe
l Banca Centrală
Europeană
l Comitetul Economic
şi Social (doar pentru
Euratom/Comunitate
a Europeană)
l Comitetul Regiunilor
l Banca Europeană de
Investiţii (doar pentru
Comunitatea
Europeană)
Fără responsabilitate
contractuală
Organe
suplimentare
l Europol
l Agenţii (ex.
Agenţia
Europeană
pentru Mediu)
l Comitete
l Grupuri de lucru
Fără responsabilitate
contractuală
UE
Instituţiile şi organele Uniunii Europene
· Parlamentul European
Reprezentând 492 de milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene,
Parlamentul European împarte puterea legislativă cu Consiliul UE. Este
singura instituţie aleasă în mod direct de către cetăţenii Uniunii. Sesiunile
plenare ale Parlamentului au loc la Strasbourg în timp ce mini-sesiunile au
loc la Bruxelles.
Membrii Parlamentului sunt grupaţi pe grupuri politice – ei nu sunt
organizaţi pe criterii de naţionalitate, ci pe baza afilierii politice.
Preşedintele, ales dintre membrii Parlamentului pe o duratã de doi ani şi
10
jumătate, se asigură cã întreaga activitatea a Parlamentului se desfãşoarã
în ordine şi asigurã reprezentarea Parlamentului în relaţiile externe.
Competenţele Parlamentului au crescut considerabil de-a lungul anilor. În
multe domenii, procedura de co-decizie înseamnã practic dreptul
Parlamentului de a bloca legislaţia propusã, deşi în domeniile sensibile
acesta poate doar sã ofere o opinie Consiliului. Parlamentul are ultimul
cuvânt în multe domenii ce privesc cheltuielile efectuate din bugetul anual
al Uniunii Europene. .
Comitetele Parlamentului European, care se întrunesc în mod obişnuit la
Bruxelles acoperã domenii specifice şi pregãtesc în detaliu opiniile
Parlamentului European. În principiu toate şedinţele comitetelor şi cele ale
Parlamentului sunt deschise publicului, deşi anumite pãrţi ale şedintelor
comitetelor au loc în spatele uşilor închise.
· Consiliul Uniunii Europene
Consiliul este principalul organism decizional al Uniunii Europene,
împãrţind puterea legislativã cu Parlamentul European. Reprezentând
Statele Membre, miniştrii sau oficialii departamentelor naţionale se
întrunesc pentru a dezbate subiecte specifice. Numele oficial este de
Consiliu al Uniunii Europene, deşi de multe ori se foloseşte expresia
Consiliu de Miniştrii.
Pentru problemele inter-guvernamentale, precum politica externã,
Consiliul acţioneazã pe baza propriei iniţiative – în acest caz rolurile
Comisiei şi Parlamentului sunt limitate. Întrunirile Consiliului au loc în
spatele uşilor închise, însã au existat încercãri în ultimii ani de a le face
mai transparente prin a oferi accesul publicului. Toate deliberãrile
Consiliului în cadrul procedurii de co-decizie sunt deschise publicului.
Consiliul este prezidat pentru o perioadã de şase luni de cãtre fiecare Stat
Membru – preşedinţia care stabileşte agenda Uniunii Europene. Prim-
miniştrii se reunesc de patru ori pe an – asemenea Consiliului European –
şi stabilesc direcţiile generale ale Uniunii Europene.
Preşedinţia: Consiliul este prezidat de cãtre fiecare Stat Membru pentru o
perioadã de şase luni conform cu un calendar de rotaţie stabilit dinainte.
Preşedinţia joacã un rol vital în organizarea activitãţilor Consiliului. Ea
oferã impuls proceselor legislative şi decizionale, cãutând obţinerea de
compromisuri între Statele Membre atunci când este cazul. Preşedinţia
organizeazã şi prezideazã toate şedinţele.
Consiliul European reprezintã reunirea şefilor de state şi de guverne a
Statelor Membre şi a Comisiei Europene. Defineşte obiectivele politice
11
generale ale Uniunii Europene. Reuniunile Consiliului European au loc de
obicei la Bruxelles, în clãdirea Justus Lipsius.
Secretarul-General al Consiliului şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
Politica Externã de Securitate Comunã asistã Consiliul în problemele
legate de politica externã a Uniunii. El contribuie la formularea, pregãtirea
şi implementarea deciziilor politice europene. El reprezintã Consiliul în
cadrul dialogului politic cu partenerii externi.
· Comisia Europeanã
Comisia celor 27 de state membre constã în 26 de comisari plus
preşedintele având responsabilitãţi pe o gamã variatã de portofolii,
acestea variind de la întreprinderi şi industrie, la transport, relaţii
instituţionale şi strategia de comunicare, politica agricolã şi dezvoltarea
ruralã, etc. Fiecare comisar este asistat de cãtre un cabinet (birou privat)
şi de cãtre un departament (sau directorat general) de oficiali, marea
majoritate dintre aceştia fiind stabiliţi în Bruxelles.
Comisarii au un mandat de cinci ani. Preşedintele Comisiei este
nominalizat de cãtre Statele Membre, pe baza consensului, şi apoi este
aprobat de cãtre Parlament. Preşedintele ales şi guvernele Statelor
Membre decid apoi asupra listei de nominalizaţi pentru portofoliile de
comisari europeni. Colegiul comisarilor este aprobat în bloc de cãtre
Parlamentul European în urma audierilor în faţa comisiilor de specialitate.
În prezent existã un comisar pentru fiecare din cele 27 de State Membre,
însã pânã în 2004, statele mari aveau doi comisari.
Comisia Europeanã este singura instituţie europeanã care poate iniţia
proiecte legislative. Totuşi, înainte de a face acest lucru, trebuie sã se
consulte cu grupurile de interes şi cu experţii pentru a se asigura cã
interesele cetãţenilor Uniunii sunt atent promovate. Se organizeazã
întâlniri periodic cu comitetele de experţi din cadrul guvernelor şi agenţiilor
naţionale şi de asemenea cu reprezentanţii europeni a organizaţiilor din
diverse domenii, incluzând aici industria, serviciile publice, uniunile
sindicale, grupurile de consumatori, organizaţiile regionale şi organizaţiile
non-guvernamentale. Multe dintre aceste organizaţii îşi stabilesc o
reprezentanţã la Bruxelles tocmai pentru a influenţa Comisia, cunoscând
faptul cã cel mai bun moment de influenţare al procesului de elaborare a
legislaţiei este înainte ca aceasta sã devinã o propunere legislativã
oficialã.
Odatã ce legislaţia europeanã a fost adoptatã, Comisia este obligatã sã
asigure implementarea adecvatã şi completã – şi în cadrul unei perioade
anume de timp – în toate Statele Membre. Comisia (sau statele membre)
12
pot semnala Curţii de Justiţie neîndeplinirea obligaţiilor legale de cãtre un
Stat Membru.
Directoratele-Generale sunt departamentele Comisiei care se ocupã de
activitatea practicã referitoare la fiecare domeniu. Comisia este asistatã
de cãtre un serviciu civil format din 36 de directorate generale, marea
majoritate a acestora fiind în Bruxelles şi Luxembourg. Cel mai mare
directorat general poate avea 1000 de funcţionari care sã lucreze pentru
un anumit domeniu.
· Alte Instituţii U.E.
ü Curtea de Justiţie
Stabilitã în Luxembourg, Curtea de Justiţie a Comunitãţilor
Europene este formatã dintr-un judecãtor provenind din
fiecare Stat Membru al Uniunii asistaţi de cãtre opt avocaţi
generali. Este complet independentã şi asigurã înţelegerea
şi interpretarea uniformã a legislaţiei europene în fiecare
Stat Membru. În mod particular, curţile de justiţie ale Statelor
Membre sunt obligate sã cearã medierea Curţii de Justiţie în
cazurile în care legislaţia naţionalã şi cea europeanã sunt în
contradicţie. De asemenea Curtea de Justiţie este chematã
sã medieze disputele dintre instituţiile comunitare şi Statele
Membre. Orice cetãţean al Uniunii sau orice organizaţie
poate aduce un caz în faţa Curţii atâta timp cât acesta
priveşte un act juridic care are un efect direct asupra
persoanei sau organizaţiei. Tribunalul de Primã Instanţã a
fost creat în anul 1989.
ü Curtea Europeană de Audit
De asemenea localizatã în Luxembourg, principala sarcinã a
Curţii Europene de Audit este de a se asigura cã Uniunea
Europeanã cheltuieşte banii în cel mai eficient mod posibil.
Curtea examineazã dacã operaţiunile financiare au fost
înregistrate în mod corect, legal şi dacã au fost executate şi
coordonate în aşa fel încât sã asigure economia şi eficienţa
procesului. Reprezintã „conştiinţa financiarã” a Uniunii,
având în vedere cã supravegheazã bugetul Uniunii şi se
asigurã cã a fost alocat în mod eficient de cãtre Comisia
Europeanã. Pe baza rapoartelor Curţii de Audit, Parlamentul
European acordã Comisiei descãrcarea financiarã pentru
execuţia anualã a bugetului.
ü
Ombudsmanul european este numit de cãtre Parlamentul
European pentru a asculta plângerile privind administrarea
defectuoasã executatã de cãtre instituţiile europene. Orice
cetãţean european, companie sau organizaţie cu sediul în
Uniunea Europeanã poate solicita Ombudsmanului
13
investigarea unui caz anume. Ombudsmanul european are
sediul în Strasbourg.
1.3 Cadrul de reglementări comunitare
Izvoarele dreptului în UE
Dreptul internaţional se compune din:
Ø Dreptul primar;
Ø Dreptul secundar;
Ø Dreptul statelor membre.
Dreptul primar cuprinde:
ü Dreptul primar scris cuprinde toate tratatele institutive, toate
tratatele de modificare şi toate tratatele de aderare
ü Dreptul primar nescris conţine: toate principiile generale de
drept ale Comunităţii, dezvoltate de către Curtea Europeană de
Justiţie
Dreptul secundar cuprinde dreptul adoptat de către instituţiile
comunitare în baza dreptului primar, aşadar în special toate
regulamentele, toate directivele, toate deciziile.
Dreptul statelor membre cuprinde Constituţia, legile, ordonanţele şi
celelalte reglementări cu caracter obligatoriu pe tereitoriul statului
respectiv (H.G., Ordine, Norme, etc.) .
Principiu de bază:
Orice stat care aderă la UE, se supune prevederilor "acquis-ului
comunitar"!
În concluzie:
odată cu aderarea la UE, statele membre vor aplica cu prioritate
reglementarile UE.
Ordinea de drept creată odată cu Tratatele CE se caracterizează în
special prin aplicabilitatea directă a actelor juridice emise de CE, prin
preeminenţa dreptului comunitar faţă de prevederile contrare şi prin
existenţa unor proceduri menite să asigure aplicarea unitară a
dreptului comunitar.
Aderarea la Comunităţi include recunoaşterea caracterului obligatoriu
al acestor prevederi
Categorii ale dreptului secundar
Ø Regulamentul
Ø Directiva
Ø Decizia
Ø Recomandarea / Avizul
Regulamentul are aplicabilitate generală, este integral obligatoriu şi
are valabilitate nemijlocită în fiecare stat membru, iar pentru
valabilitatea la nivel naţional nu este necesară transpunerea în dreptul
naţional.
14
Un stat membru nu poate contesta ulterior nici valabilitatea nici
conţinutul unui regulament.
Directiva este obligatorie ca obiectiv pentru fiecare stat membru
(obligativitatea îndeplinirii obiectivului), dar permite statului membru
alegerea formei şi mijloacelor de îndeplinire a obiectivului (spaţiu de
aplicare);
În principal nu are efect nemijlocit în statele membre, ci trebuie
transpusă în dreptul naţional;
.Decizia - este obligatorie doar în cazuri individuale - este instrumentul
executiv
Recomandările şi avizele nu produc efecte juridice nemijlocite
împotriva destinatarilor (acte juridice fără caracter obligatoriu) .
Principalele regulamente privind modul de gestionare a fondurilor
europene şi a programelor finanţate din fonduri structurale şi de
coeziune ale U.E. sunt:
Ø Regulamentul Consiliului (CE, Euratom) nr.1605/2002 din
25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului
general al Comunităţilor Europene
Ø Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr.2342/2002 din
23 decembrie 2002 privind stabilirea regulilor pentru
implementarea Regulamentul Consiliului (EC, Euratom)
nr.1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului
general al Comunităţilor Europene, cu modificările ulterioare
Ø Regulamentul (CE) nr.1080/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul
European de Dezvoltare Regională şi de abrogare a
Regulamentului (CE) nr.1783/1999
Ø Regulamentul (CE) nr.1081/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind Fondul Social
European şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1784/1999
Ø Regulamentul (CE) nr.1082/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 5 iulie 2006 privind o Grupare
Europeană de Cooperare Teritorială(GECT)
Ø Regulamentul (CE) nr.1083/2006 al Consiliului din 11 iulie
2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul
European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi
Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE)
nr.1260/1999
Ø Regulamentul (CE) nr. 846/2009 din 1 septembrie 2009
pentru modificarea Regulamentului (CE) nr.1828/2006 al
Comisiei din 8 decembrie 2006 privind stabilirea regulilor pentru
implementarea Regulamentului Consiliului (CE) Nr 1083/2006
care stipulează prevederile generale ale Fondul European de
15
Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de
Coeziune şi a Regulamentului nr.1080/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului asupra Fondului European de
Dezvoltare.
Ø Regulamentul (CE) nr.1828/2006 al Comisiei din 8
decembrie 2006 privind stabilirea regulilor pentru implementarea
Regulamentului Consiliului (CE) Nr 1083/2006 care
stipulează prevederile generale ale Fondul European de
Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de
Coeziune şi a Regulamentului nr.1080/2006 al Parlamentului
European şi al Consiliului asupra Fondului European de
Dezvoltare
Ø Corrigendum la Regulamentul (CE) nr.1828/2006 al
Comisiei din 8 decembrie 2006 care stabileşte regulile de
implementare a Regulamentului (CE) Consiliului nr.1083/2006 de
stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de
Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de
Coeziune şi a Regulamentului (CE) nr.1080/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul European
pentru Dezvoltare Regională
Ø Regulamentul (CE) nr.1084/2006 al Consiliului din 11 iulie
2006 de creare a Fondului de Coeziune şi de abrogare a
Regulamentului (CE) nr.1164/94
Ø Regulamentul Comisiei (CE, Euratom) nr.1248/2006 din 7
august 2006 de modificare a Regulamentului (CE, Euratom)
nr.2342/2002 privind stabilirea regulilor pentru implementarea
Regulamentul Consiliului (EC, Euratom) nr.1605/2002 privind
Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al
Comunitarilor Europene
Ø Regulamentul Comisiei (EC, Euratom) nr.1261/2005 din
20 iulie 2005 de amendare a Regulamentului Comisiei (CE,
Euratom) nr.2342/2002 privind stabilirea regulilor pentru
implementarea Regulamentul Consiliului (EC, Euratom)
nr.1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului
general al Comunităţilor Europene, cu modificările ulterioare
Ø Regulamentul Consiliului (EC, Euratom) nr.1995/2006 din
13 decembrie 2006 de modificare a Regulamentului (EC,
Euratom) nr.1605/2002 privind Regulamentul financiar aplicabil
bugetului general al Comunităţilor Europene
Ø Regulamentul Consiliului (CE) nr.994/98 din 7 mai 1998
privind aplicarea articolelor 92 şi 93 (în prezent 87 şi 88) ale
Tratatului CE anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale
Ø Regulamentul Comisiei (CE) nr.1998/2006 din 15
decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 ale
Tratatului CE privind ajutorul de minimis
Ø Regulamentul Comisiei (CE) nr.800/2008 din 6 august
16
2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile
cu piața comună în aplicarea articolelor 87
și 88 din tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de
ajutoare)
Ø Regulamentul Consiliului nr. 2988/95 privind protecţia
intereselor financiare ale Comunităţilor Europene (cunoscut şi
sub numele de Regulamentul „PIF”) (JO 1995 L 312)
1.4 Principiile de bază şi caracteristicile bugetului CE
Cadrul juridic - Regulamentul nr. 1605/2002 al Consiliului privind
regulamentul financiar al bugetului general al Comunităţilor Europene
şi
Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei privind aplicarea
Regulamentului nr. 1605/2002
Principiile bugetare
ü Unităţii şi exactităţii bugetare
ü Anualităţii
ü Echilibrului
ü Unităţii de cont
ü Universalităţii
ü Specificităţii
ü Bunei gestiuni financiare
ü Transparenţei
Principiul unităţii şi exactităţii bugetare
Bugetul este un instrument care, pentru fiecare exercițiu financiar,
prevede și autorizează toate veniturile și cheltuielile considerate necesare
pentru Comunitatea Europeană și pentru Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice.
Veniturile și cheltuielile Comunităților cuprind:
(a) veniturile și cheltuielile Comunității Europene, inclusiv cheltuielile
administrative care decurg pentru instituții din dispozițiile din Tratatul
privind Uniunea Europeană referitoare la politica externă și de securitate
comună și la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, cât și
cheltuielile operaționale generate de punerea în aplicare a dispozițiilor
respective, atunci când acestea sunt efectuate de la buget;
(b) cheltuielile și veniturile Comunității Europene a Energiei Atomice.
Bugetul înregistrează garanția operațiunilor de împrumut și de
credit efectuate de Comunități, precum și plățile efectuate Fondului de
garantare pentru acțiunile externe.
17
Nu se colectează venituri și nu se efectuează cheltuieli decât dacă sunt
înregistrate într-o linie din buget.
Nu se poate angaja sau autoriza nici o cheltuială peste creditele
autorizate.
Niciun credit nu poate fi înregistrat în buget dacă nu corespunde
unei cheltuieli considerate necesare.
Principiul anualităţii
Creditele înregistrate în buget se autorizează pentru un exercițiu
financiar care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31
decembrie.
Bugetul conține credite diferențiate, formate din credite de angajament și
credite de plată, și credite nediferențiate.
Creditele de angajament acoperă costurile totale ale angajamentelor
juridice asumate în cursul exercițiului financiar curent.
Creditele de plată acoperă plăți efectuate pentru onorarea angajamentelor
juridice asumate în cursul exercițiului financiar curent și/sau al exercițiilor
financiare anterioare.
Veniturile unui exercițiu financiar se înregistrează în contabilitate
pentru exercițiul financiar pe baza sumelor încasate în cursul exercițiului
financiar. Resursele proprii ale lunii ianuarie a următorului exercițiu
financiar pot fi plătite în avans.
Creditele autorizate pentru un anumit exercițiu financiar pot fi
utilizate numai pentru acoperirea cheltuielilor angajate și plătite în
exercițiul financiar în cauză și pentru acoperirea sumelor datorate pentru
angajamente din exercițiile financiare anterioare.
Creditele care nu au fost utilizate până la sfârșitul exercițiului
financiar pentru care au fost înregistrate se anulează.
În Regulamentul Financiar sunt prevăzute şi excepţiile de la principiul
anualităţii şi condiţiile în care acestea pot fi npuse în aplicare.
Principiul echilibrului
Veniturile și creditele de plată din buget trebuie să se afle în
echilibru.
Soldul fiecărui exercițiu financiar se înscrie în bugetul exercițiului
următor ca venit, în cazul unui excedent, sau ca și credit de plată, în cazul
unui deficit.
Estimările acestor venituri sau credite de plată se înregistrează în buget în
cursul procedurii bugetare și printr-o scrisoare rectificativă.
După prezentarea conturilor pentru fiecare exercițiu financiar,
diferențele față de estimările făcute se înregistrează în bugetul exercițiului
următor cu ajutorul unui buget rectificativ consacrat exclusiv acestor
diferențe. În acest caz, proiectul preliminar al bugetului rectificativ trebuie
18
prezentat de Comisie în termen de 15 zile de la prezentarea conturilor
provizorii.
Principiul unității de cont
Bugetul se întocmește și se execută în euro, iar conturile se prezintă în
euro.
Cu toate acestea, pentru fluxurile de numerar contabilul și, în cazul
conturilor de avans, administratorii conturilor de avans, și, pentru
gestionarea administrativă a serviciului extern al Comisiei, ordonatorul de
credite responsabil sunt autorizați să efectueze operațiuni în monede
naționale în conformitate cu normele de aplicare.
Principiul universalității
Veniturile totale acoperă creditele totale de plată. Toate veniturile și
cheltuielile se înregistrează integral fără a fi regularizate între ele.
Următoarele venituri se utilizează pentru
finanțarea unor cheltuieli specifice:
ü contribuțiile financiare din partea statelor membre la anumite
programe de cercetare în temeiul regulamentului Consiliului de
punere în aplicare a deciziei privind sistemul resurselor proprii ale
Comunităților;
ü contribuțiile financiare din partea statelor membre și a altor
țări donatoare, inclusiv, în ambele cazuri, din partea agențiilor
publice și parapublice ale acestora sau a organizațiilor
internaționale pentru anumite proiecte sau programe de asistență
externă finanțate de Comunitate și gestionate de Comisie în
numele acestora, în temeiul actului de bază corespunzător;
ü dobânzile pentru depozite și amenzile prevăzute în
regulament vizând accelerarea și clarificarea aplicării procedurii
privind deficitul excesiv;
ü veniturile alocate pentru un anumit scop, precum veniturile
din fundații, subvenții, donații și moșteniri, inclusiv veniturile alocate
specifice fiecărei instituții;
ü contribuțiile la activitățile comunitare din partea țărilor terțe
sau a diferitelor organisme;
ü veniturile provenite de la părți terțe pentru livrări de bunuri,
prestări de servicii sau efectuarea de lucrări la cererea lor;
ü veniturile din vânzarea de vehicule, echipamente, instalații,
materiale și aparatură științifică și tehnică, înlocuite sau casate
după amortizarea completă a valorii contabile a acestora;
ü veniturile obținute din rambursarea sumelor plătite în mod
necuvenit;
19
ü încasările din livrări de bunuri, prestări de servicii sau
efectuarea de lucrări pentru alte instituții sau organisme, inclusiv
indemnizațiile de delegare plătite în numele altor instituții sau
organisme și rambursate de acestea;
ü plățile asigurărilor încasate;
ü veniturile din plăți legate de cedarea folosinței unor bunuri
imobiliare;
ü veniturile din vânzarea publicațiilor și filmelor, inclusiv a celor
pe suport electronic.
De asemenea, actul de bază aplicabil poate dispune alocarea
pentru anumite cheltuieli a veniturilor pe care le prevede.
Comisia poate accepta orice donație în favoarea Comunităților,
precum fundații, subvenții, cadouri și moșteniri.
Acceptarea unor donații în valoare de 50 000 euro sau mai
mult, care implică o taxă financiară, inclusiv costuri de monitorizare care
depășesc 10 % din valoarea donației acordate, este supusă spre aprobare
Parlamentului European și Consiliului, care hotărăsc în această privință în
termen de două luni de la primirea cererii din partea Comisiei. Dacă nu s-a
formulat nici o obiecție în acest termen, Comisia ia o decizie definitivă
privind acceptarea.
Normele de aplicare precizează cazurile în care anumite venituri
pot fi deduse din facturi sau cereri de plată, care apoi sunt ordonanțate în
suma netă.
Costul produselor și serviciilor furnizate Comunităților care
includ taxe rambursate de statele membre în temeiul Protocolului
privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene sau de țări terțe în
temeiul altor acorduri relevante se impută bugetului cu suma fără taxe.
Se pot face regularizări cu privire la diferențele de curs de schimb
apărute în execuția bugetară. Rezultatul final, profit sau pierdere, se
înregistrează în soldul exercițiului.
Principiul specificității
Creditele se alocă integral unor destinații specifice pe titluri și capitole;
capitolele sunt subîmpărţite la articole şi rubrici.
Principiul bunei gestiuni financiare
Creditele bugetare se utilizează în conformitate cu principiul
bunei gestiuni financiare, adică în conformitate cu principiile
economiei, eficienţei şi eficacităţii.
Principiul economiei prevede ca resursele utilizate de instituţie
20
pentru desfăşurarea activităţilor sale să fie puse la dispoziţie în timp util, în
cantitatea şi la calitatea adecvate şi la cel mai bun preţ.
Principiul eficienţei vizează cel mai bun raport între resursele utilizate şi
rezultatele obţinute.
Principiul eficacităţii vizează îndeplinirea obiectivelor specifice stabilite şi
obţinerea rezultatelor scontate.
Pentru toate sectoarele de activitate incluse în buget se stabilesc
obiective specifice, măsurabile, realizabile, relevante i datate.
Realizarea acestor obiective se monitorizează prin indicatori de
performanţă pentru fiecare activitate, iar fiecare autoritate însărcinată cu
efectuarea cheltuielilor transmite informaţii autorităţii bugetare în această
privinţă.
Pentru a îmbunătăţi procesul decizional, instituţiile procedează la
evaluări ex ante şi ex post, conform orientărilor furnizate de Comisie.
Aceste evaluări se aplică tuturor programelor şi activităţilor care implică
cheltuieli semnificative, iar rezultatele evaluării sunt comunicate
autorităţilor însărcinate cu efectuarea cheltuielilor, autorităţilor legislative şi
bugetare.
Orice propunere sau iniţiativă înaintată autorităţii bugetare de
către Comisie sau de către un stat membru, în conformitate cu dispoziţiile
relevante ale Tratatului CE sau ale Tratatului privind Uniunea Europeană
(TUE), care poate avea un impact asupra bugetului, inclusiv schimbarea
numărului de posturi, trebuie să fie însoţtă de o declaraţe financiară ş de
evaluare.
Orice modificare adusă unei propuneri sau iniţative înaintate autorităţii
legislative, care poate avea implicaţi considerabile asupra bugetului,
inclusiv schimbarea numărului de posturi, trebuie să fie însoţtă de o
declaraţe financiară întocmită de instituţa care propune modificarea.
În timpul procedurii bugetare, Comisia furnizează informaţile
necesare pentru o comparaţe între evoluţa nevoilor de credite şi estimările
iniţiale făcute în situaţiile financiare. Aceste informaţii includ progresele
înregistrate şi stadiul atins de autoritatea legislativă în eforturile sale de
evaluare a propunerilor prezentate. Nevoile de credite sunt revizuite, dacă
este cazul, în funcţie de evoluţia deliberărilor cu privire la actul de bază.
Pentru a preveni riscurile de fraudă şi neregularităţile, declaraţia
financiară include toate informaţiile cu privire la măsurile existente sau
planificate de prevenire a fraudei şi de protecţie împotriva ei.
Bugetul se execută pe baza unui control intern eficace şi eficient,
corespunzător fiecărui mod de gestionare şi în conformitate cu
reglementările sectoriale relevante.
În scopul execuţiei bugetului, controlul intern este definit drept
un proces aplicabil la toate nivelurile gestiunii şi menit să asigure în mod
rezonabil realizarea următoarelor obiective:
ü eficacitatea, eficienţa şi economia operaţiunilor;
ü fiabilitatea informaţiilor;
ü protecţia activelor şi a informaţiilor;
21
ü prevenirea şi depistarea fraudelor şi a neregularităţilor;
ü gestionarea adecvată a riscurilor legate de legalitatea şi
regularitatea tranzacţiilor secundare, ţinând seama de caracterul
multianual al programelor, precum şi de natura plăţilor respective.
Principiul transparenţei
Bugetul se întocmeşte şi se execută iar conturile se prezintă în
conformitate cu principiul transparenţei.
La ordinul preşedintelui Parlamentului European, bugetul şi
bugetele rectificative se publică, în forma finală în care au fost
adoptate, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Bugetul se publică în termen de trei luni de la data la care bugetul este
declarat adoptat definitiv.
Conturile anuale consolidate şi raportul privind gestiunea bugetară şi
financiară întocmite de fiecare instituie se publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene.
Informaţiile cu privire la operaţiunile de împrumut şi de credit
contractate de Comunităţi în beneficiul unor terţe părţi se includ într-o
anexă la buget.
Informaţiile cu privire la operaţiunile Fondului de garantare
pentru acţiunile externe se includ în situaţiile financiare.
Comisia pune la dispoziţie, într-un mod corespunzător, informaţiile privind
beneficiarii fondurilor provenite de la bugetul pe care îl deţne aceasta,
atunci când bugetul este executat în mod centralizat şi direct de către
departamentele sale, precum şi informaţiile referitoare la beneficiarii
fondurilor furnizate de entităţile cărora le sunt delegate sarcini de execuţie
a bugetului, în cadrul altor moduri de gestionare.
1.5 Politicile de sprijinire financiară a statelor membre şi a celor aflate
în perioada de preaderare
Politicile de sprijinire financiară ale Uniunii Europene sunt direcţionate
în două părţi:
Ø sprijinirea ţărilor din Europa Centrală şi de Est candidate la
aderarea la UE;
Ø eliminarea disparităţilor economice şi sociale între regiuni, în
scopul realizării coeziunii economice şi sociale între statele
membre.
În funcţie de realizarea dezideratelor menţionate, fondurile şi programele
de sprijinire financiară a statelor se împart în fonduri de pre-aderare şi
fonduri destinate statelor membre, prin utilizarea instrumentelor structurale
1.5.1 Fondurile de pre-aderare
22
Sunt un ansamblu de resurse financiare alocate de Uniunea
Europeană pentru sprijinirea ţărilor din Europa Centrală şi de Est
candidate la aderarea la UE în eforturile lor de satisfacere a criteriilor
de la Copenhaga şi Madrid. Începând cu anul 2000, întreaga asistenţă
comunitară nerambursabilă destinată pregătirii aderării acestor state
este concentrată în trei mari fonduri: PHARE, ISPA şi SAPARD
Programul Phare este un instrument de asistenţă financiară
nerambursabilă acordată de Uniunea Europeană, menit să sprijine statele
candidate din Europa Centralǎ şi de Est în eforturile acestora de pregătire
pentru aderare.Phare a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia
şi Ungaria, primele două ţări din regiune care au renunţat la comunism şi
la economia centralizată. Scopul său era de a ajuta aceste două ţări în
procesul de tranziţie de la regimul comunist la cel democratic (de aici şi
numele său: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy
– Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucţia Economiei).Pe măsură ce
alte state din Centrul şi Estul Europei au trecut la un regim democratic,
acestea au fost incluse de asemenea în program. Astfel, în 1996, 13 state
primeau fonduri nerambursabile Phare: 10 state candidate la acea dată
(Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia,
România, Slovacia şi Slovenia) şi 3 state necandidate (Albania, Bosnia-
Herţegovina şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei). Până în anul
2000 ţările din partea vestică a Balcanilor (Albania, Bosnia-Herţegovina şi
fosta Republică Iugoslavă) au beneficiat de asistenţă Phare, însă din anul
2001 acestea au fost incluse în programul CARDS (Asistenţă Comunitară
pentru Reconstrucţia, Dezvoltarea şi Stabilitatea Balcanilor).
Obiectivul general al programului Phare a fost de a ajuta statele
candidate să se pregătească în vederea aderării la Uniunea Europeană,
sprijinul concentrându-se asupra priorităţilor pentru îndeplinirea criteriilor
de aderare de la Copenhaga, şi anume:
- stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia, statul de drept,
respectarea drepturilor omului şi protecţia minorităţilor;
- existenţa unei economii de piaţă funcţionale;
- capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi pieţei din Uniunea
Europeană;
- capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru al Uniunii
Europene.
Obiectivele Phare au vizat:
- întărirea capacităţii administrative şi instituţionale în statele candidate,
pentru ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii Europene
(„Dezvoltare instituţională”);
- sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a
activităţilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE („Investiţii
pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare”);
- promovarea coeziunii economice şi sociale („Investiţii în coeziune
economică şi socială”).
Prin programul Phare, Uniunea Europeană a acordat României, încă din
23
anul 1991, asistenţă pentru dezvoltare instituţională, consolidarea
legislaţiei necesare asigurării compatibilităţii cu acquis-ul comunitar,
investiţii şi asigurarea coeziunii economice şi sociale.În cadrul fiecărui
program anual Phare s-au finanţat proiecte care să asigure pregătirea
României în vederea aderării la Uniunea Europeană, urmărindu-se
domeniile prioritare, aşa cum au fost acestea identificate în Parteneriatul
de aderare, grupate pe criterii politice, economice, de întărire a capacităţii
administrative şi a capacităţii de asumare a obligaţiilor de stat membru
(adoptarea acquis-ului comunitar în diferite domenii).Alinierea la normele
şi standardele Uniunii Europene a presupus investiţii pentru dotarea
instituţiilor cheie, a căror capacitate de a monitoriza sau aplica corpul
legislativ comunitar trebuia întărită.
Acordul cadru între Comisia Europeană şi Guvernul României, ca
beneficiar, s-a semnat la 12 martie 1991, şi stabilea cadrul tehnic, legal şi
administrativ pentru implementarea unor măsuri în domeniul cooperării
tehnice, financiare şi al altor forme de cooperare.Valoarea alocării de
asistenţă financiară nerambursabilă prin Programul Phare în perioada
1990-1997 a fost de 778 milioane euro. La acestea se adaugă şi sumele
alocate pentru programele comunitare, cooperarea transfrontalieră şi alte
programe dedicate unor sectoare aparte (programe orizontale şi programe
multiţară), rezultând un buget total de peste 812 milioane euro. Începând
din anul 1997, programul Phare a acordat sprijin crescut dezvoltării
cadrului legislativ şi structurilor administrative, proiectelor care
promovează democraţia şi dezvoltarea societăţii civile, investiţiilor în
infrastructură, inclusiv cooperării transfrontaliere.
În România, în anul 1999 a fost creat cadrul juridic, precum şi toate
structurile administrative şi bugetare necesare coordonării şi implementării
programelor finanţate de Uniunea Europeană. De asemenea, în anul
următor au fost create structuri mixte de monitorizare a implementării
proiectelor, formate din reprezentanţi ai autorităţilor române şi ai Comisiei
Europene: Comitetul Comun de Monitorizare (Joint Monitoring
Committee), format din coordonatorul national al asistenţei, responsabilul
naţional cu autorizarea finanţării şi reprezentanţi ai Comisiei Europene şi
sub-comitete sectoriale de monitorizare (Sectorial Monitoring Sub-
Committee), stabilite de Comitetul Comun de Monitorizare, formate din
coordonatorul naţional al asistenţei, responsabilul naţional cu autorizarea
finanţării, responsabilul/responsabilii cu autorizarea programului din cadrul
fiecărei agenţii de implementare şi un reprezentant al Comisiei Europene.
Pentru înfiinţarea şi definirea acestor structuri au fost semnate două
memorandum-uri de înţelegere între Comisia Europeană şi Guvernul
României. Fiecare memorandum de finanţare semnat între Comisia
Europeană şi Guvernul României prevedea responsabilităţi clare pentru
fiecare din structurile naţionale stabilite: coordonatorul naţional al
asistenţei, responsabilul naţional cu autorizarea finanţării, responsabilii cu
autorizarea programelor, Fondul Naţional, Oficiul de Plăţi şi Contractare
Phare, agenţiile şi autorităţile de implementare.
24
Programul ISPA- Instrument for Structural Policies for Pre-Accession –
Instrumentul pentru Politici Structurale de Pre-Aderare are următoarele
obiective:
Ø sprijinirea ţărilor beneficiare în vederea alinierii
standardelor lor de mediu la cele ale Uniunii Europene;
Ø extinderea şi conectarea reţelelor de transport ale
statelor beneficiare la cele trans-europene;
Ø familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi
procedurile aplicate Fondurilor Structurale şi de Coeziune
ale Uniunii Europene.
In domeniul protecţiei mediului, ISPA se concentrează pe
“investiţii masive” legate de directivele de mediu, a căror
implementare solicită costuri foarte importante. Ele se referă
la următoarele domenii:
ü tratarea apelor reziduale;
ü administrarea deşeurilor solide şi a celor periculoase;
ü
ü poluarea aerului, apei.
In domeniul transporturilor, ISPA acordă prioritate investiţiilor legate de
integrarea sistemului românesc în sistemul de transporturi al Uniunii
Europene şi în reţele trans-europene. De asemenea se acordă prioritate
îmbunătăţirii legăturilor cu alte state candidate, precum şi eliminării
lacunelor din sistemul naţional de transporturi.
ISPA finanţează dezvoltarea căilor ferate, a şoselelor şi a căilor de
navigaţie.
SAPARD - Special Pre-Accession Programme for Agriculture si Rural
Development. Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi
Dezvoltare Rurală sprijină ţările candidate în abordarea reformei
structurale din sectorul agricol şi din alte domenii legate de dezvoltarea
rurală, precum şi în implementarea acquis-ului comunitar referitor la
Politica Agricolă Comună.
România a identificat patru măsuri prioritare care să fie finanţate în cadrul
acestui program:
Ø îmbunătăţirea activităţilor de prelucrare şi
comercializare a produselor agricole şi piscicole;
Ø dezvoltarea şi îmbunătăţirea infrastructurii rurale;
Ø dezvoltarea economiei rurale;
Ø dezvoltarea resurselor umane.
Principalele domenii de intervenţie sunt:
Ø Pentru PHARE
ü Minorităţi
ü Reforma Administraţiei Publice
ü Justiţie
ü Finanţe Publice
25
ü Agricultură şi Dezvoltare Rurală
ü Mediu
ü Managementul Frontierelor
ü Coeziune Economică şi Socială (CES)
ü Cooperare Transfrontalieră şi Programe de
Vecinătate
Ø Pentru ISPA finanţarea proiectelor mari pentru
infrastructura de transporturi şi mediu
Ø Pentru SAPARD - investiţii în agricultură şi
dezvoltare rurală
Alocare anuală a UE prin cele 3 instrumente începand cu anul 2000 este
echivalentă cu peste 25% din investiţiile totale ale bugetului naţional.
Fondurile de preaderare vor finanţa proiecte până în 2010
Avantajele utilizării fondurilor de pre-aderare
ü Birocraţia necesară managementului Instrumentelor
Structurale a fost dezvoltată;
ü Un număr mare de persoane s-au iniţiat în scrierea şi
implementarea proiectelor;
ü Dobandirea unei capacitati financiare si administrative in
absorbtia fondurilor europene ( financiar – participare la
cofinantare, administrativ- pregatirea de planuri, proiecte, programe
)
ü Experienţa în managementul şi implementarea
Instrumentelor Structurale disponibilă prin proiectele de înfrăţire
instituţională ;
1.5.2 Instrumentele structurale
Reprezintă asistenţa financiară nerambursabilă primită de România, în
calitate de stat membru al Uniunii Europene, prin intermediul Fondului
European de Dezvoltare Regională (FEDR), Fondului Social European
(FSE) şi Fondului de Coeziune (FC).
Diferenţele între regiunile statelor membre UE sunt legate de:
linfrastructură;
lcalitatea mediului înconjurător;
lşomajul şi abilităţile forţei de muncă relevante pentru dezvoltare;
lmărimea şi diversitatea afacerilor;
lnivelurile de inovaţie şi utilizarea tehnologiei în afaceri.
Politica de coeziune a Uniunii Europene este destinată reducerii acestor
inegalităţi şi a dificultăţilor economice pe care le generează în vederea
îmbunătăţirii funcţionării Pieţei Unice Europene.
Probleme regionale de dezvoltare existente la nivelul României
Ø Creşterea disparităţilor de dezvoltare între Regiunea
Bucureşti-Ilfov şi celelalte Regiuni;
26
Ø Dezvoltare neechilibrată între Estul şi Vestul Ţării, respectiv
între Regiunile Nord-Est, Sud –Est, Sud, Sud Vest şi Regiunile
Vest, Nord - Vest, Centru;
Ø Subdezvoltarea cronică este concentrată în Reg Nord –Est ,
la graniţa cu Moldova şi în Reg Sud, de-a lungul Dunării;
Ø Existenţa unor importante disparităţi intraregionale care
reflectă structura mozaicală a dezvoltării economice: în interiorul
Regiunilor coexistă zone subdezvoltate cu zone relativ dezvoltate.
Probleme regionale de dezvoltare
ü Declinul masiv al oraşelor mici şi mijlocii, îndeosebi al
oraşelor mono industriale, generat de restructurarea industrială;
ü Grad scăzut de atractivitate a majorităţii Regiunilor;
ü Declinul socio-economic a numeroase centre urbane mari şi
diminuarea rolului lor în dezvoltarea arealelor adiacente.
Principiile de bază ale reformei prin politica de coeziune 2007 -2013:
ü Concentraţie:
o asistenta financiara in regiunile si domeniile care au mai
mare nevoie de sprijin;
o aproximativ 80% din fonduri către regiunile mai puţin
dezvoltate.
ü Simplificare:
o reducerea numărului de regulamente; mai puţine obiective
o mai puţine fonduri;
o programare; programe cu fond unic;
o management financiar mai flexibil;
o proporţionalitate în ceea ce priveşte controlul, evaluarea şi
monitorizarea;
o eligibilitatea cheltuielilor
ü Descentralizare:
o un rol mai puternic pentru regiuni şi pentru actorii locali
Principii ale politicii de coeziune
lAdiţionalitate: creditele din Fonduri nu se pot substitui cheltuielilor
publice sau altor cheltuieli structurale echivalente ale statului membru
- finanţare UE: fondul de coeziune – max 80% din cost
celelalte fonduri – max 75% din cost
lCoordonare: politicile sectoriale şi regionale trebuie sincronizate cu
celelalte măsuri implementate prin PND nefinanţate prin fonduri
structurale
lParteneriat: contribuţie semnificativă a tuturor organizaţiilor şi instituţiilor
relevante
27
Instrumentele structurale cuprind:
ü Fondul European pentru Dezvoltare Regională ( FEDER )
ü Fondul Social European ( FSE )
ü Fondul de Coeziune ( FC )
Pentru perioada 2007-2013, României îi va fi alocată, prin intermediul
instrumentelor structurale, o sumă de 4 ori mai mare decât prin
instrumentele de pre-aderare: PHARE, ISPA şi SAPARD.
În România investiţiile din instrumentele structurale vor fi completate cu
fondurile Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene (PAC )
Instrumente complementare:
ü Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurală (FAEDR)
ü Fondul European pentru Pescuit (FEP)
Politica de coeziune a UE în perioada 2007–2013
Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER) - sprijină investiţii
productive care conduc la crearea de locuri de muncă
Domenii de aplicare:
ü infrastructură;
ü iniţiative de dezvoltare locală şi activităţi ale IMM - urilor;
ü domenii de dezvoltare: transport, tehnologii de comunicaţie,
energie, mediu, cercetare şi inovaţie, infrastructură socială, training,
reconstrucţie urbană şi conversia ariilor industriale, dezvoltare
rurală, industria pescuitului, turism şi cultură.
Fondul Social European (FSE) - previne şi combate şomajul, susţine
dezvoltarea resurselor umane şi promovează integrarea pe piaţa muncii
Domenii de aplicare:
ü Integrare profesională pe termen lung a şomerilor;
ü Integrare profesională a tinerilor şomeri;
ü Integrare profesională a persoanelor excluse de pe piaţa
muncii;
ü Promovarea oportunităţilor egale privind accesul pe piaţa
muncii;
ü Acţiuni specifice îmbunătăţirii accesului pe piaţa muncii a
femeilor;
ü Îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi instruire;
ü Promovarea forţei de muncă specializate;
ü Creşterea potenţialului uman în domeniul cercetării şi
dezvoltării;
28
Fondul de Coeziune (FC) - fond special înfiinţat pentru a asista Statele
Membre al căror PNB este mai mic decât 90% din media UE;
Domenii de aplicare:
ü Mediu;
ü Infrastructură de transport.
Fonduri complementare
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) - sprijină
dezvoltarea rurală şi creşterea productivităţii în sectorul agricol
Domenii de aplicare:
ü Investiţii în proprietăţile agricole (modernizare, reducerea
costurilor de producţie, calitatea producţiei, mediu , etc. ;)
ü Sprijin pentru instalarea tinerilor în mediul rural şi instruire;
ü Ajutor pentru pensionare timpurie;
ü Compensaţii pentru zonele mai puţin favorizate;
ü Măsuri pentru agricultura care protejează mediul;
ü Procesarea şi marketingul produselor agricole;
ü Dezvoltare şi utilizare optimă a pădurilor;
ü Dezvoltarea spaţiului rural prin promovarea serviciilor, sprijin
acordat economiei locale, încurajarea turismului şi activităţilor
artizanale, etc.
Fondul European pentru Pescuit (FEP) - investeşte în:
ü restructurarea activităţii de pescuit;
ü modernizarea ambarcaţiunilor de pescuit;
ü îmbunătăţirea prelucrării şi comercializării produselor
piscicole;
ü acvacultură
ü dezvoltarea de ferme de pescuit;
ü protecţia zonelor maritime;
ü facilităţi în porturile de pescuit.
II Strategii de dezvoltare naţională şi instrumentele de finanţare
comunitară
2.1 Planul naţional de dezvoltare (PND)
Documentul de planificare strategică şi programare financiară, care are ca
scop să orienteze şi să stimuleze dezvoltarea economică şi socială a ţării
29
pentru atingerea obiectivului Uniunii Europene, respectiv realizarea
coeziunii economice şi sociale.
Proiectarea opţiunilor strategice ale unui stat membru al Uniunii Europene
se bazează pe:
o strategiile naţionale sectoriale de dezvoltare;
o strategia naţională de dezvoltare regională;
o orientările strategice la nivel european;
o cerinţele specifice privind accesarea Fondurilor
Structurale (FS).
Caracterul specific al PND:
§ Instrument specific Politicii de Coeziune a UE;
§ Nu reprezinta o strategie economica nationala
in sens larg;
§ Instrument de prioritizare a investitiilor publice
pentru dezvoltare – maximizarea impactului.
Priorităţile PND pentru perioada 2007 - 2013
Ø Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea
economiei bazate pe cunoaştere;
Ø Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
Ø Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
Ø Dezvoltarea resurselor umane, creşterea gradului de
ocupare şi combaterea excluziunii sociale;
Ø Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în
sectorul agricol;
Ø Sprijinirea participării echilibrate a tuturor regiunilor
României la procesul de dezvoltare socio-economică.
Subpriorităţi de dezvoltare în agricultură:
ü creşterea competitivităţii agriculturii şi silviculturii şi
adaptarea ofertei la cerinţele pieţei;
ü îmbunătăţirea calităţii vieţii in zonele rurale;
ü dezvoltarea durabilă a fermelor şi a exploataţiilor forestiere;
ü promovarea iniţiativelor locale prin încurajarea acţiunilor de
tip “LEADER” ;
ü asigurarea pescuitului durabil şi dezvoltarea acvaculturii.
Cresterea competitivitatii sectorului agricol si forestier:
Potenţialul uman
ü Formare;
ü Instalare;
ü Pensionare anticipată;
ü Utillizarea serviciilor de consultanţă;
30
ü Crearea serviciilor de consultanţă, de gestiune şi de
înlocuire.
Potenţialul fizic
ü Modernizarea exploataţiilor;
ü Imbunătăţirea valorii economice a pădurilor;
ü Sprijin acordat industriilor de procesare şi de comercializare;
ü Cooperare în vederea inovării;
ü Infrastructuri;
ü Catastrofe naturale.
Calitatea productiei si produselor
ü Adaptarea la standardele comunitare;
ü Regimuri de calitate a alimentelor;
ü Promovarea produselor de calitate.
Măsuri de tranzitie
ü Explotaţii aflate în situaţie de semi-subzistenţă;
ü Crearea grupurilor de producători.
Îmbunătăţirea vieţii in zona rurală:
Ø Diversificarea economiei;
ü Diversificarea activităţilor neagricole Beneficiar:
membru al unei gospodării agricole;
ü Ajutoare pentru crearea şi dezvoltarea întreprinderilor
Ţintă: micro-întreprinderi;
ü Promovarea activităţilor turistice Ţinta: infrastructuri
mici, recreative, ezvoltare şi/sau comercializare de servicii
turistice rurale;
Ø Calitatea vieţii în mediul rural
ü Servicii de bază pentru economie şi populaţia rurală
Ţintă: activităţile culturale şi recreative, inclusiv
infrastructurile aferente în sate;
ü Conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului
rural;
- Ţinta « mediu » : elaborarea planurilor Natura 2000 şi a altor
spaţii, sensibilizare, investiţii în vederea întreţinerii şi punerii în
valoare a locurilor;
- Ţinta « cultură » : studii şi investiţii în vederea întreţinerii şi
restaurării patrimoniului cultural;
ü Dobândirea de competenţe, animare şi punere în
practică.
Obiect: studiu privind regiunea respectivă, informare asupra
regiunii şi strategiei locale de dezvoltare, formarea persoanelor
angajate în strategiile locale de dezvoltare, acţiuni de animare,
formare de animatori, parteneriat
Dezvoltarea fermelor si a expoatatiilor forestiere:
31
ü Plata în zona muntoasă vizând compensarea
handicapurilor naturale;
ü Plăţi în zonele cu alt handicap decât muntele;
ü Plăţi Natura 2000 şi Directiva Cadru privind Apa;
ü Plăţi agro-mediu;
ü Plăţi în favoarea bunăstării animalelor;
ü Investiţii neproductive.
Initiativa de tip LEADER
ü Constituirea unei capacităţi locale de parteneriat, de animare
şi de promovare a dobândirii de competenţe pentru mobilizarea
potenţialului local;
ü Încurajarea parteneriatului public-privat: abordări inovatoare
şi apropierea sectorului public şi a celui privat - Grupul de Acţiune
Locală - GAL;
ü Promovarea cooperării şi a inovării - Experimentare;
ü Ameliorarea guvernanţei locale: favorizarea abordărilor
inovatoare care vizează dezvoltarea legăturilor dintre agricultură,
silvicultură şi economia locală pentru diversificarea bazei
economice şi întărirea ţesutului socio-economic al zonelor rurale;
ü Implementarea strategiilor de dezvoltare locala;
ü Implementarea proiectelor de cooperare;
ü Stimularea grupurilor de acţiune locala de a
dobândi cunoştinţe şi de a se implica în acţiunile din teritoriu.
Pescuitul durabil si acvacultura
Măsuri pentru adaptarea flotei comunitare de pescuit
Rolul financiar al PND 2007-2013
ü Instrument de prioritizare eficientă a investiţiilor publice
pentru dezvoltare;
ü Creează condiţiile pentru imbunatatirea managementului
cheltuielilor bugetare pe termen mediu
§ cadru de investiţii stabil, vizibil si predictibil;
ü Fundamentează necesitatile strategice de finanţare a căror
acoperire se va realiza cu sprijinul UE;
ü Instrument util pentru “coordonarea donatorilor” (UE, IFI).
2.2 Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR)
Documentul de referinţă pentru programarea instrumentelor structurale,
asigurând conformitatea intervenţiilor acestor fonduri cu orientările
32
strategice comunitare privind coeziunea şi priorităţile naţionale de
dezvoltare şi identificând legătura dintre priorităţile la nivel comunitar şi
programul naţional de reformă.
CSNR reprezintă strategia globală de utilizare a fondurilor structurale
şi de coeziune, iar diversele Programe Operaţionale (PO) reprezintă
instrumentele de finanţare prin care se realizează prevederile din
CSNR.
Elementele CSNR:
ü Analiza socio-economică;
ü Răspunsul strategic;
ü Programele Operaţionale;
ü Alocarea fondurilor structurale şi de coeziune;
ü Mecanismele de implementare;
ü Parteneriatul.
Priorităţi şi acţiuni
ü Dezvoltarea infrastructurii de bază la standarde europene;
ü Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei
româneşti;
ü Dezvoltarea şi folosirea mai eficientă a capitalului uman;
ü Consolidarea capacităţii administrative;
ü Promovarea dezvoltării teritoriale echilibrate;
Programele Operaţionale
ü POS Creşterea Competitivităţii Economice;
ü POS Transport;
ü POS Mediu;
ü PO Regional
ü POS Dezvoltarea Resurselor Umane;
ü PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative;
ü PO Asistenţă Tehnică;
ü Obiectivul „Cooperare Teritoriala Regionala în cadrul căruia
se regăsesc PO-uri cu ţările riverane, bazinul Mării Negre, spaţiul
Sud-Est European şi PO-uri Cooperare Interregională.
Alocarea fondurilor structurale şi de coeziune
CSNR cuprinde tabelul financiar al alocărilor estimative anuale pe fonduri
şi pe PO
Suma totală a fondurilor structurale şi de coeziune alocată României este
de 19,667 miliarde Euro.
Ponderea alocărilor pe PO
ü POS Transporturi – 23,7%
ü POS Mediu – 23,5%
ü PO Regional – 19,4%
ü POS Dezvoltarea Resurselor Umane – 18,1%
ü POS Creşterea Competitivităţii Economice – 13,3%
33
ü PO Dezvoltarea Capacităţii Administrative – 1,1%
ü PO Asistenţă Tehnică – 0,9%
2.3 Instrumente de finanţare comunitară
Fondurile Structurale, finanţează Programele Operaţionale (PO).
Pentru perioada 2007-2013, România va primi 19,667 miliarde
EUR, din următoarele fonduri:
ü FEDR – Fondul European de Dezvoltare
Regională: investiţii în transport, crearea de
noi locuri de muncă, proiecte de dezvoltare
rurală, antreprenoriat.
ü FSE – Fondul Social European: promovarea
integrării şomerilor şi a grupurilor
dezavantajate pe piaţa muncii, prin finanţarea
unor măsuri de instruire şi a unor sisteme de
recrutare şi asistenţă.
ü FC – Fondul de Coeziune: asistenţă pentru
cele mai noi state membre ale Uniunii
Europene cu un PIB pe cap de locuitor mai
mic de 90% din media comunitară.
Pe lângă acestea, sunt implementate alte două instrumente
complementare:
ü FEADR – Fondul European pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală
ü FEP – Fondul European pentru Pescuit
Principii în alocarea fondurilor structurale:
ü Alocare pe programe multianuale
(7 ani);
ü Management descentralizat
(naţional) al fondurilor;
ü Sumele alocate sunt semnificativ
mai mari (de 3-4 ori anual);
ü Implică o cofinanţare mai mare;
ü Operează pe principiul
rambursării;
34
ü Regula n+3/ n+2 (dezangajarea
automată).
2.4 Programele operaţionale destinate României pe 2007 –
2013
Finanţarea propriu-zisă din fonduri europene nerambursabile se
face prin PO prezentate schematic la subcap. 2.2 CSNR. Fiecare
PO este defalcat pe axe prioritare, iar axele prioritare conţin
domeniile majore de intervenţie pentru care se lansează cererile de
finanţare.
POS Transport
Obiectivul global îl reprezintă promovarea unui sistem de transport
în România, care să faciliteze circulaţia rapidă şi eficientă, în condiţii
de siguranţă şi la standarde europene, a persoanelor şi bunurilor, la
nivel naţional şi internaţional.
Axa prioritara 1: Modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare TEN-
T in scopul dezvoltarii sustenabile a sistemului de transport, integrat
in cadrul retelelor europene de transport
Domenii majore de intervenţie(DMI)
1.1- Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii rutiere
1.2 - Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii feroviare
1.3 - Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii navale
Axa prioritara 2: Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii nationale
de transport in afara Axelor prioritare TEN-T in scopul dezvoltarii
sustenabile a sistemului national de transport
DMI:
2.1 - Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii nationale rutiere
2.2 - Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii nationale feroviare
si a serviciilor oferite pasagerilor
2.3 - Modernizarea si dezvoltarea porturilor maritime si fluviale
2.4 - Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii de transport aerian
Axa prioritara 3: Dezvoltarea durabila a sectorului de Transport, la
un nivel mai inalt de protectie a mediului, a sanatatii oamenilor si a
sigurantei pasagerilor
DMI:
3.1 Promovarea transportului inter-modal
3.2 - Imbunatatirea sigurantei traficului pentru toate modurile de
transport
3.3 - Minimizarea efectelor adverse ale transporturilor asupra
mediului
35
Axa 4: Asistenţă Tehnică
4.1 - Sprijinirea managementului eficient, implementarii,
monitorizarii si controlului POST
4.2 - Sprijinirea activitatilor de informare si publicitate privind POST
Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice
Obiectivul general - Îmbunătăţirea productivităţii companiilor
româneşti şi reducerea decalajului faţă de nivelul mediu al
productivităţii în UE.
AXA PRIORITARĂ 1 – Un sistem inovativ şi eco-eficient de
producţie
DMI:
1.1. Investiţii productive şi pregătirea pentru concurenţa pe piaţă a
întreprinderilor, în special IMM-uri;
1.2. Accesul IMM-urilor la finanţare;
1.3. Dezvoltarea unui antreprenoriat sustenabil.
AXA PRIORITARĂ 2 – Cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare
pentru competitivitate
DMI:
2.1 CD în parteneriat între universităţi/ institute de cercetare-
dezvoltare şi întreprinderi, în vederea obţinerii de rezultate aplicabile
în economie ;
2.2 Investiţii pentru infrastructura de CDI
2.3 Accesul întreprinderilor la activităţi de CDI (în special IMM-urile).
AXA PRIORITARĂ 3 – Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor
pentru sectoarele privat şi public
DMI:
3.1. Susţinerea utilizării tehnologiei informaţiei
3.2. Dezvoltarea şi eficientizarea serviciilor publice electronice
3.3. Dezvoltarea e-economiei
AXA PRIORITARĂ 4 – Creşterea eficienţei energetice şi a
siguranţei în aprovizionare, în contextutil combaterii schimbărilor
climatice
DMI:
4.1. Energie eficienta şi durabila (îmbunătăţirea eficienţei energetice
şi a sustenabilităţii sistemului energetic);
4.2. Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru
36
producerea de energie “verde”;
4.3. Diversificarea reţelelor de interconectare în scopul creşterii
siguranţei în aprovizionarea cu energie.
AXA PRIORITARĂ 5 – Asistenţă Tehnică
DMI:
5.1 Sprijin pentru managementul, implementarea, monitorizarea si
controlul POS CCE;
5.2 Sprijin pentru comunicare, evaluare si dezvoltare TI.
Programul Operaţional de Mediu
Obiectivul global - imbunătăţirea standardelor de viaţă şi a calităţii
mediului, punându-se accent în special pe respectarea acquis-ului
privind mediul
Se urmăreşte reducerea decalajului dintre Uniunea Europeană şi
România, în ceea ce priveşte respectarea standardelor de mediu,
luând în considerare două scopuri pe termen lung:
• Asigurarea accesului general la utilităţile publice de bază;
• Îmbunătăţirea calităţii mediului;
Axa Prioritară 1 „Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi
apă uzată ”
DMI1.1 Extinderea/modernizarea sistemelor de apă/apă uzată
Axa Prioritară 2 “Dezvoltarea sistemelor de management integrat al
deşeurilor şi reabilitarea siturilor istorice contaminate”
DMI:
2.1 Dezvoltarea sistemelor integrate de management al deşeurilor şi
extinderea infrastructurii de management al deşeurilor
2.2 Reabilitarea zonelor poluate istoric
Axa prioritară 3 „Reducerea poluării provenite de la sistemele de
încălzire urbană în localităţile cele mai afectate”
DMI:
3.1 Reabilitarea sistemelor urbane de încălzire în zonele fierbinţi
(hot-spot)
Axa prioritară 4 “Implementarea Sistemelor Adecvate de
37
Management pentru Protecţia Naturii”
DMI:
4.1 Dezvoltarea infrastructurii şi a planurilor de management în
vederea protejării biodiversităţii şi Natura 2000
Axa prioritară 5 “Implementarea infrastructurii adecvate de prevenire
a riscurilor naturale în zonele cele mai expuse la risc”
DMI:
5.1 Protecţia împotriva inundaţiilor
5.2 Reducerea eroziunii costiere
Axa prioritară 6 „Asistenţă Tehnică”
Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane
Obiectivele strategice:
ü participarea sporită pe piaţa muncii a unei forţe de
muncă înalt calificate şi adaptabile;
ü îmbunătăţirea sistemului educaţional şi creşterea
adaptabilităţii acestuia la cererea pieţei muncii;
ü promovarea educaţiei pe tot parcursul vieţii;
ü creşterea adapabilităţii angajaţilor şi a întreprinderilor;
ü asigurarea calificărilor şi cunoştinţelor necesare
integrării şi mobilităţii pe piaţa muncii şi
ü facilitarea dezvoltării economice
PO urmăreşte promovarea şi dezvoltarea tuturor formelor de
economie socială ca şi modalitate de asigurare a incluziunii sociale
a personalelor care aparţin grupurilor vulnerabile, minorităţilor etnice
sau populaţiei Rroma.
Axa Prioritară 1 Educatia si formarea profesională în sprijinul
cresterii economice si dezvoltării societătii bazate pe cunoastere
DMI:
1.1 Acces la educatie si formare profesională initială de calitate
1.2 Calitate în învătământul superior
1.3 Dezvoltarea resurselor umane în educatie si formare
profesională
1.4 Calitate în Formarea Profesională Continuă
1.5 Programe doctorale si post-doctorale în sprijinul Cercetării
Axa Prioritară 2 Corelarea învătării pe tot parcursul vietii cu piata
muncii
38
DMI:
DMI 2.1 Tranzitia de la scoală la viata activa
DMI 2.2 Prevenirea si corectarea părăsirii timpurii a scolii
DMI 2.3 Acces si participare la Formare Profesională Continuă
Axa Prioritară 3 Cresterea adaptabilitătii lucrătorilor si a
întreprinderilor
DMI:
3.1 Promovarea culturii antreprenoriale
3.2 Formare si sprijin pentru întreprinderi si angajati pentru
promovarea adaptabilitătii
3.3 Dezvoltarea parteneriatelor si încurajarea initiativelor
partenerilor sociali si societătii civile
Axa Prioritară 4 Modernizarea serviciului public de ocupare
DMI:
4.1 Întărirea capacitătii Serviciului Public de Ocupare pentru
furnizarea serviciilor de ocupare
4.2 Formarea personalului propriu al Serviciului Public de Ocupare
Axa Prioritară 5 Promovarea măsurilor active de ocupare
DMI:
5.1. Dezvoltarea si implementarea măsurilor active de ocupare
5.2 Promovarea sustenabilitătii pe termen lung a zonelor rurale în
ceea ce priveste dezvoltarea resurselor umane si ocuparea fortei de
muncă.
Axa Prioritară 6 Promovarea incluziunii sociale
DMI:
6.1 Dezvoltarea economiei sociale
6.2 Îmbunătătirea accesului si participării grupurilor vulnerabile pe
piata muncii
6.3 Promovarea egalitătii de sanse pe piata muncii
6.4 Initiative trans-nationale pe piata inclusivă a muncii
Axa Prioritară 7 Asistentă tehnică
7.1. Sprijin pentru implementarea, managementul general si
evaluarea POS DRU
7.2. Sprijin pentru promovare si comunicare POS DRU
39
Programul Operaţional pentru dezvoltarea capacităţii administrative
Obiectivul specific: îmbunătăţirea performanţei administraţiei publice
din anumite sectoare care au un impact direct asupra coeziunii
economice şi sociale din România.
AXA PRIORITARĂ 1: Îmbunătăţiri de structură şi proces ale
managementului ciclului de politici publice
DMI:
1.1 Îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor
1.2 Creşterea responsabilizării administraţiei publice
1.3 Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale
AXA PRIORITARĂ 2: Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării
serviciilor publice, cu accentual pus pe procesul de descentralizare
DMI:
2.1 Sprijin pentru procesul de descentralizare sectorială a serviciilor
2.2 Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor
AXA PRIORITARĂ 3: Asistenţă tehnică
DMI:
3.1 Sprijin pentru implementarea, managementul general, evaluarea
PO DCA şi pentru pregătirea viitorului exerciţiu de programare
3.2 Sprijin pentru comunicarea şi promovarea PO DCA
Programul Operaţional Regional
Scop: accelerarea creşterii economice a Regiunilor rămase în urmă.
Obiectivul poate fi atins doar printr-o coordonare strânsă cu acţiunile
prevăzute pentru celelalte programe operaţionale. POR va acorda
prioritate regiunilor rămase în urmă, folosind resurse regionale şi
locale.
Principalul mijloc de sprijinire a Regiunilor este finanţarea
diferenţiată, asfel încât Regiunile rămase în urmă să primească
proporţional mai multe fonduri decât cele dezvoltate.
40
Axa Prioritara 1: Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor – poli
urbani de crestere
DMI:
1.1 Planuri integrate de dezvoltare urbana;
Axa Prioritara 2: Imbunatatirea infrastructurii regionale si locale de
transport
DMI:
2.1 Reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene, strazi
urbane – inclusiv constructia / reabilitarea soselelor de centura.
Axa Prioritara 3: Imbunatatirea infrastructurii sociale
3.1 Reabilitarea / modernizarea / echiparea infrastructurii serviciilor
de sanatate;
3.2 Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea si echiparea
infrastructurii serviciilor sociale;
3.3 Imbunatatirea dotarii cu echipamente a bazelor operationale de
interventie in situatii de urgenta;
3.4 Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea si echiparea
infrastructurii educationale preuniversitare, universitare si a
infrastructurii pentru formare profesionala continua;
Axa Prioritara 4: Sprijinirea dezvoltarii mediului de afaceri regional si
local
DMI:
4.1 Dezvoltarea durabila a structurilor de sprijinire a afacerilor;
4.2 Reabilitarea centrelor industriale poluante si neutilizate si
pregatirea pentru noi activitati;
4.3 Sprijinirea dezvoltarii microintreprinderilor.
Axa Prioritara 5: Dezvoltarea durabila si promovarea turismului
DMI:
5.1 Restaurarea si valorificarea durabila a patrimoniului cultural;
crearea si modernizarea infrastructurilor conexe;
5.2 Crearea, dezvoltarea si modernizarea infrastructurilor specifice
pentru valorificarea durabila a resurselor naturale cu potential
turistic;
5.3 Valorificarea potentialului turistic si crearea infrastructurii
necesare pentru cresterea atractivitatii regiunilor Romaniei ca
destinatii turistice.
41
Axa Prioritara 6: Asistenta tehnica
Programul Operaţional pentru Asistenţă Tehnică
Obiectivul Programului operaţional pentru asistenţă tehnică la nivel
naţional este de a asigura sprijin pentru coordonarea şi
implementarea instrumentelor structurale în România
AXA PRIORITARA 1: Sprijin în implementarea instrumentelor
structurale si coordonarea programelor
DMI:
1.1 Sprijin în procesul de gestionare si implementare a
instrumentelor structurale
1.2 Evaluare
1.3 Formare orizontala în domeniul gestionarii
programelor/proiectelor
1.4 Functionarea autoritatii de management pentru POAT, a ACIS,
si a Autoritatii de Certificare si Plata si a Autoritatii de Audit.
AXA PRIORITARA 2: Dezvoltari viitoare si sprijin în functionarea
Sistemului Unic Informatic de Management
DMI:
2.1 Dezvoltarea si mentenanta SMIS si a retelei digitale
2.2 Functionarea Unitatii SMIS si coordonarea retelei
2.3 Formarea utilizatorilor, distribuirea ghidurilor pentru utilizatori si
activitati de comunicare cu privire la SMIS
2.4 Furnizarea de echipamente si servicii IT
AXA PRIORITARA 3: Diseminarea informatiei si promovarea
instrumentelor structurale
DMI:
3.1 Diseminarea informatiilor generale si derularea activitatilor de
publicitate cu privire la instrumentele structurale alocate Romaniei
3.2 Functionarea Centrului de Informare privind Instrumentele
Structurale
3.3 Diseminarea informatiilor generale si derularea activitatilor de
publicitate cu privire la instrumentele structurale alocate Romaniei
Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR)
Obiectivul general
Cresterea competitivitatii sectoarelor agro-alimentar si forestier,
42
imbunatatirea mediului si a spatiului rural, imbunatatirea calitatii
vietii in zonele rurale, diversificarea economiei rurale, demararea si
functionarea initiativelor de dezvoltare locala.
Obiective specifice
- Facilitarea transformarii si modernizarii structurii duale a agriculturii
si silviculturii, precum si a industriilor procesatoare aferente, pentru
a le face mai competitive si pentru a contribui la cresterea
economica si convergenta veniturilor din spatiul rural (acolo unde
este posibil), in paralel cu asigurarea conditiilor de trai si protectia
mediului din aceste zone;
- Mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului din zonele rurale ale
Romaniei, prin promovarea unui management durabil atat pe
suprafetele agricole, cat si pe cele forestiere;
- Gestionarea si facilitarea tranzitiei fortei de munca din sectorul
agricol catre alte sectoare care sa le asigure un nivel de trai
corespunzator din punct de vedere social si economic.
AXA 1: Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier
MASURI
1.1. Măsuri menite să îmbunătăţească cunoştinţele şi să
consolideze potenţialul
Uman
1.1.1. Formare profesională (training), informare şi difuzare de
cunoştinţe
1.1.2. Instalarea tinerilor fermieri
1.2. Măsuri menite să restructureze şi să dezvolte capitalul fizic şi
să promoveze
Inovaţia
1.2.1. Modernizarea exploataţiilor agricole
1.2.2. Îmbunătăţirea valorii economice a pădurii
1.2.3. Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere
1.2.5. Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de
dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii
1.3. Măsuri de tranziţie pentru România
1.4.1. Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă
1.4.2. Înfiinţarea grupurilor de producători
1.4.3. Furnizarea de servicii de consiliere şi consultanţă pentru
agricultori
AXA 2: Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural
2.1. Măsuri privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole
2.1.1. Sprijin pentru Zona Montană Defavorizată
2.1.2. Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană
2.1.4. Plăţi de Agro-mediu
43
2.2. Măsuri privind utilizarea durabilă a terenurilor forestiere
2.2.1. Prima împădurire a terenurilor agricole
AXA 3: Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei
rurale
3.1. Măsuri privind diversificarea economiei rurale
3.1.2. Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi
3.1.3. Încurajarea activităţilor turistice
3.2. Măsură privind îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale
3.2.2. Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de
bază pentru
economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii
rurale
AXA 4: Axa LEADER
4.1. Implementarea strategiilor de dezvoltare locala
4.1.1. Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier
4.1.2. Îmbunătăţirea mediului şi spaţiului rural
4.1.3. Calitatea vieţii şi diversificarea economiei rurale
4.2.1. Implementarea proiectelor de cooperare
4.3.1 Funcţionarea Grupurilor de Acţiune Locală, dobândirea de
competenţe şi animarea teritoriului
4.3.1.1 Construcţie parteneriate public-private
4.3.1.2 Funcţionarea Grupului de Acţiune Locală, dobândirea de
competenţe şi animarea teritoriului
POS- Pescuit
- finantat prin FEP (Fondul European pentru Pescuit)
Tipuri de proiecte:
Ø Dezvoltarea resurselor acvatice vii si a prelucrarii si
comercializarii pestelui de apa dulce;
Ø Modernizarea flotei de pescuit;
Ø Initiative strategice locale pentru dezvoltarea durabila
a zonelor de coasta
2.5 Cadrul instituţional naţional pentru implementarea
programelor cu finanţare comunitară.
Este reglementat prin H.G. nr.457/2008, privind cadrul
instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor
structurale (publicata in M.O. nr.364 din 13 mai 2008).
44
Documentul cadru de implementare
Documentul elaborat de autoritatea de management şi aprobat prin
ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului
coordonator al autorităţii de management, prin care sunt stabilite
detalii de implementare a strategiei definite prin programul
operaţional.
Structura Documentelor cadru de implementare:
• Introducere
• Descriere generală PO
• Evaluare ex-ante
• Descrierea Domeniilor prioritare de intervenţie
– Axa Prioritară 1
• Domeniul de intervenţie 1.1.
• Domeniul de intervenţie 1.2.
– Axa Prioritară 2
• Domeniul de intervenţie 2.1.
• Domeniul de intervenţie 1.2.
• ...............................
• Alocare finaciară
• Sistem de implementare
– Management
– Principii de aplicare, selecţie şi evaluare
– Mecanisme de asigurare a cofinanţării
– Indicatori
– Plan de promovare
– Proceduri de intervenţie cu modificări pe
parcurs
• Anexe
Cadrul instituţional naţional pentru implementarea programelor cu
finanţare comunitară.
Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă autoritatea pentru
coordonarea instrumentelor structurale, având responsabilitatea
coordonării pregătirii, dezvoltării, armonizării şi funcţionării cadrului
legislativ, instituţional, procedural şi programatic pentru gestionarea
instrumentelor structurale.
Autoritatea pentru coordonarea instrumentelor structurale, denumită
în continuare ACIS, are următoarele atribuţii principale:
§ iniţiază, elaborează şi modifică legislaţia privind cadrul
45
instituţional şi procedural de coordonare şi implementare a
instrumentelor structurale, urmărind asigurarea eficienţei şi
armonizării procesului de gestionare a acestora, cu
consultarea autorităţilor cu atribuţii în domeniu;
§ formulează puncte de vedere şi propuneri de
modificare cu privire la legislaţia cu impact direct sau
indirect asupra procesului de gestionare a instrumentelor
structurale;
§ asigură dezvoltarea şi funcţionarea mecanismului de
coordonare a gestionării instrumentelor structurale;
§ coordonează, monitorizează şi sprijină, prin
instrumentele pe care le are la dispoziţie, dezvoltarea
capacităţii administrative a tuturor structurilor implicate în
gestionarea instrumentelor structurale, elaborând şi
actualizând în acest sens planuri de acţiune şi raportând
anual CNC progresele înregistrate în implementarea
acestora;
§ elaborează ghiduri şi îndrumare pentru dezvoltarea
procedurilor de gestionare a instrumentelor structurale,
asigurând o abordare unitară a cadrului procedural, şi
analizează şi formulează recomandări pentru
îmbunătăţirea procedurilor de implementare a programelor
operaţionale;
§ analizează, împreună cu Autoritatea de certificare şi
plată şi cu autorităţile de management, necesitatea şi
oportunitatea realocării de fonduri între programele
operaţionale şi formulează propuneri în acest sens către
CNC;
§ avizează, împreună cu Autoritatea de certificare şi
plată, documentele elaborate de autorităţile de
management în vederea fundamentării programării
bugetare a surselor reprezentând fonduri externe
nerambursabile primite din instrumentele structurale,
precum şi a celor alocate de bugetul de stat pentru
prefinanţare, cofinanţare şi finanţare a cheltuielilor
neeligibile;
§ coordonează procesul de negociere cu Comisia
Europeană a CSNR şi a programelor operaţionale;
§ participă la reuniunile anuale cu Comisia Europeană
pentru examinarea progresului implementării programelor
operaţionale şi coordonează acţiunile întreprinse în urma
observaţiilor formulate de Comisia Europeană asupra
rapoartelor anuale de implementare
§ îndeplineşte rolul de punct de contact pentru
instrumentele structurale în România pentru Comisia
46
Europeană şi pentru Comitetul de coordonare a fondurilor
structurale şi de coeziune (COCOF), asigurând
reprezentarea României, elaborarea mandatului pe baza
consultărilor cu autorităţile cu atribuţii în domeniu, precum
şi diseminarea informaţiilor rezultate din reuniunile
acestora;
Coordonează formularea poziţiei României cu privire la propunerile
de politici şi reglementări comunitare în domeniul instrumentelor
structurale şi al politicii de coeziune, în urma consultării autorităţilor
cu atribuţii în domeniu.
Autoritatea de Management
Structura din cadrul unei autorităţi publice centrale, responsabilă
pentru gestionarea unui program operaţional.
Pentru fiecare program operaţional Guvernul desemnează un
minister sau o altă autoritate publică centrală care gestionează toate
activităţile legate de implementarea programului printr-o structură
distinctă denumită Autoritate de Management.
Autoritatea de Management este însărcinată cu gestionarea şi
aplicarea programului operaţional în conformitate cu principiul bunei
gestiuni financiare, în special:
ü să se asigure că operaţiunile sunt selecţionate în
vederea finanţării în formitate cu criterii aplicabile programului
operaţional şi că sunt conforme, pe toată durata execuţiei lor,
cu normele comunitare şi naţionale aplicabile;
ü să verifice furnizarea de produse şi de servicii
confinanţate şi să controleze dacă toate cheltuielile declarate
de beneficiari pentru operaţiuni au fost suportate efectiv şi că
sunt în conformitate cu normele comunitare şi naţionale;
ü să se asigure că sistemul de contabilitate al
beneficiarilor, de arhivare şi păstrare a documentelor, inclusiv
în format electronic este aplicat potrivit normelor comunitare
şi naţionale
ü să întocmească acordurile de delegare către
organismele intermediare a sarcinilor şi responsabilităţilor
care decurg din aplicarea programului, să stabilească şi să
pună în aplicare sisteme de monitorizare şi control cu privire
la modul de implementare a programului
ü să întocmească rapoarte şi informări către comisie
potrivit regulamentelor şi cerinţelor specifice fiecărui program.
Autoritatea de certificare şi plată
Este o structură organizatorică în cadrul Ministerului Economiei si
47
Finanţelor, responsabilă de certificarea sumelor cuprinse în
declaraţiile de cheltuieli transmise la Comisia Europeană şi pentru
primirea fondurilor transferate României din Fondul European de
Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de
Coeziune şi asigurarea transferului acestora către beneficiari,
precum şi a sumelor de prefinanţare şi cofinanţare aferente
acestora din fonduri alocate de la bugetul de stat.
Autoritatea de Certificare şi de plată are, în principal următoarele
atribuţii:
ü stabilirea şi transmiterea către Comisie a declaraţiilor
certificate de cheltuieli şi a cererilor de plată;
ü certificarea faptului că declaraţia cheltuielilor este exactă, iar
cheltuielile declarate sunt conforme cu normele comunitare şi
naţionale aplicabile şi au fost suportate pentru operaţiunile
selecţionate pentru finanţare în conformitate cu criteriile
aplicabile programului şi normelor comunitare şi naţionale
aplicabile;
ü asigurarea evidenţei sumelor de recuperat, recuperarea
acestora şi virarea lor la Comisie.
Autoritatea de audit a unui program operaţional
Organismul naţional desemnat să efectueze auditul public extern al
modului de utilizare a fondurilor comunitare, având ca principale
atribuţii:
ü să se asigure că se efectuează audituri în vederea verificării
funcţionării eficiente a sistemului de gestiune şi a controlului
programului operaţional;
ü să se asigure că se efectuează controale ale operaţiunilor pe
baza unui eşantion adecvat pentru a se verifica cheltuielile
declarate;
ü să prezinte Comisiei, în cele nouă luni care urmează
aprobării programului operaţional, o strategie de audit care
să includă organismele care procedează la auditurile şi
controalele menţionate,metodologia care trebuie utilizată,
metoda de eşantionare pentru controalele operaţiunilor şi
planificarea indicativă a auditurilor şi controalelor pentru
garantarea faptului că principalele organisme sunt controlate
şi că auditurile şi controalele se repartizează în mod regulat
pe parcursul întregii perioade de programare:
ü să prezinte Comisiei un raport anual de control care să
prezinte rezultatele auditurilor şi controalelor realizate pe
parcursul perioadei precedente de doisprezece luni care se
încheie la data de 30 iunie a anului în cauză în conformitate
48
cu strategia de audit şi care să indice eventualele lacune
constatate în sistemele de gestionare şi de control ale
programului.
ü să formuleze un aviz, pe baza controalelor şi a auditurilor
care au fost efectuate sub supravegherea sa, indicând dacă
sistemul de gestionare şi de control funcţionează eficient,
astfel încât să confirme în mod satisfăcător că declaraţiile de
cheltuieli prezentate Comisiei sunt corecte şi, prin urmare, că
tranzacţiile adiacente sunt legale şi reglementare;
ü să prezinte, o declaraţie de încheiere parţială sau finală,
după caz,care să evalueze legalitatea şi regularitatea
respectivelor cheltuieli, valabilitatea cererii de plată a
soldului, precum şi legalitatea şi regularitatea tranzacţiilor
adiacente reglementate de declaraţia finală de cheltuieli,
precum şi un raport de control final.
III. Elaborarea proiectelor cu finanţare europeană
3.1 Tipuri de proiecte cu finanţare europeană
Bazele unui proiect european
§ Proiectul este o proiecţie în viitor;
§ Proiectul este pluridisciplinar;
§ Proiectul este unic;
§ Proiectul cere o organizare temporară specifică;
§ Proiectul este un factor de îmbogăţire;
§ Proiectul răspunde unei nevoi identificate relevante la nivel
european.
Tipologia proiectelor cu finanţare europeană nerambursabilă
poate fi stabilită în funcţie de criteriile multiple pe care le putem
lua în considerare.
Exemplificăm câteva din aceste criterii
ü Felul programului operaţional, axa prioritară, DMI
ü Impactul şi anvergura proiectelor ( strategice, interes
regional, interes local, etc.)
ü Termenul de depunere (depunere la termen, depunere
continuă)
49
Caracteristici generale ale finanţării UE
§ Promovarea obiectivelor transversale ale UE;
§ Anticiparea perenităţii/ durabilităţii;
§ Crearea sau punerea în reţea;
§ Promovarea obiectivelor şi politicilor generale
ale UE.
3.2 Lansarea cererilor de finanţare
Ø AM lansează public începerea sesiunii de depunere a
cererilor de finanţare pt. fiecare DMI;
Ø Ghidul solicitantului precizează elementele necesare
redactării cererii de finanţare.
o Termene de depunere;
o Limite valorice
o Eligibilitate
o Model CF, buget, contract
Autorităţile de implementare sunt obligate să asigure accesul
egal, nediscriminatoriu al potenţialilor beneficiari a informaţiile
necesare accesării fondurilor nerambursabile prin asigurarea
publicităţii deschiderii sesiunilor de depunere a cererilor de
finanţare ( şedinţe publice, publicarea în presă, publicarea pe
site-urile oficiale, etc. şi să asigure asistenţa tehnică necesară).
3.3 Elaborarea şi depunerea cererilor de finanţare
l Etape pregătitoare;
l Elaborarea proiectului;
l Depunerea proiectului.
Etape pregătitoare
o Identificare, analiză, formulare;
o Pregătire, estimare (funcţie de criteriile stabilite;
o Identificarea programului de finanţare (Axă prioritară,
DMI) ;
o Studierea Ghidului solicitantului.
Identificare, analiză, formulare
o Stabilirea obiectivelor generale;
o Analiza situaţiei existente;
o Identificarea necesităţilor;
50
o Analiza necesităţilor;
o Stabilirea priorităţii acestor necesităţi;
o Decizia dacă un proiect este oportun;
o Definirea idei proiectului;
o Consultarea cu potenţialii beneficiari.
Pregătire, estimare
o Specificarea obiectivelor şi rezultatelor;
o Identificarea resurselor necesare pentru proiect;
o Identificarea resurselor disponibile pentru proiect;
o Distribuţia proiectului pe activităţi.
Conţinutul dosarului
o Formularul pentru cererea de finanţare;
o Formularul pentru buget;
o Confirmarea de primire;
o Check-list (Lista de control).
Anexe
o Mai multe copii ale formularului semnat;
o Statute, rapoarte financiare;
o Fişa de indentificare bancară;
o Documente de proprietate/ Convenţia de parteneriat;
o CV şefului de proiect şi CV-urile responsabililor.
Informaţii solicitate
ü Organismul contractant;
ü Reţeaua de parteneri;
ü Activităţile proiectului;
ü Bugetul;
ü Structura organizaţiei (coordonate, statut, numărul de
salariaţi) ;
ü Reprezentantul legal;
ü Managerul de proiect/ Persoana de contact;
ü Modul de finanţare al organizaţiei;
ü Experienţa în domeniul respectiv;
ü Istoria participării organizaţiei în programe europene;
ü Coordonatele partenerilor;
ü Competenţe, experienţă parteneri;
ü Responsabilităţile partenerilor; ;
ü Repartizarea rolurilor partenerilor;
ü Modul de gestionare a activităţilor prevăzute în proiect.
51
Activităţi - rezumat
ü Obiectivul general;
ü Obiectivul specific;
ü Activităţile de realizat, durata;
ü Metodologie de implementare;
ü Principalele rezultate aşteptate;
ü Utilizarea şi difuzarea;
ü Contextul (nevoi, obiective generale) ;
ü Acţiunile (programul de realizare a proiectului) ;
ü Obiectivele specifice;
ü Relevanţa proiectului/ programul/ politica şi obiectivele
transversale.
Acţiuni
Ø Impactul (ţinta, efectul multiplicator) ;
Ø Comunicarea/difuzarea;
Ø Aspectele inovante;
Ø Alte elemente calitative.
Rezumatul bugetului
ü Costul total estimat al proiectului, cu defalcarea pe
cheltuieli eligibile şi cheltuieli neeligibile;
ü Suma solicitată sub forma finanţării comunitare
nerambursabile;
ü Alte surse de finanţare asigurate (co-finanţare) ;
ü Contribuţia proprie (autofinanţarea) ;
ü Contribuţia financiară adusă de către parteneri;
ü Veniturile generate de către proiect.
Elaborarea bugetului – principii
ü Coerenţă bugetară;
ü Echilibru bugetar al proiectului(cheltuieli = intrări) ;
ü Respectarea condiţiilor financiare impuse, proporţiile care
intervin, costurile eligibile... ;
ü Metodele analitice, gestiunea izolată a proiectului
integrată în gestiunea globală a structurii.
Elaborare buget - reguli
52
ü Delimitare cheltuieli - eligibile/neeligibile
ü Cuantificarea cheltuielilor indirecte
ü Alte surse de finanţare (împrumuturi)
ü Asigurarea corelării bugetului cu activităţile proiectului;
ü Defalcarea bugetului pe linii bugetare
Depunerea dosarului
Ø Termene
Ø Modalitate de depunere
Ø Confirmare
Termene de depunere
· Termene limită – data, ora
· Depunere continuă – primul venit, primul servit
Modalităţi de depunere
· Depunere pe suport de hârtie şi electronic
· Depunere on-line
Depunere pe suport de hârtie
Cererea de finanţare (în original şi 3 copii), va fi trimisă într-un
colet sigilat prin poşta recomandată, curier, sau depuse
personal, la sediul AM sau Organismului Intermediar
ANEXE LA GHIDUL SOLICITANTULUI
ü Anexa 1.0. Formularul cererii de finanţare, însoţit de:
ü Anexa 1.1. Calendarul activităţilor
ü Anexa 1.2. Finanţarea proiectului
ü Anexa 1.3. Declaraţia de eligibilitate
ü Anexa 1.4. Declaraţia privind încadrarea în categoria IMM
ü Anexa 1.5. Planul de afaceri
ü Anexa 2. Grila de verificare a cererii de finanţare
ü Anexa 3. Grila de evaluare tehnică şi financiară
ü Anexa 4. Modelul orientativ al contractului de finanţare
ü Anexa 5. Instrucţiuni privind achiziţiile
3.4 Evaluarea şi selecţia cererilor de finanţare
Procesul de evaluare şi selecţie a cererilor de finanţare depuse de
solicitanţi se desfăşoară sub autoritatea şi responsabilitatea
autorităţilor de management, chiar în condiţiile în care anumite
53
atribuţii sunt delegate organismelor intermediare. Acest process
parcurge următoarele etape:
Ø Verificarea administrativă;
Ø Verificarea eligibilităţii solicitantului, proiectului şi a
cheltuielilor;
Ø Evaluarea tehnică şi financiară;
Ø Întocmirea procesului verbal de evaluare selecţie;
Ø Aprobarea proiectelor selectate in vederea întocmirii
contractelor de finanţare.
Criteriile de evaluare şi selecţie sunt precizate în Ghidul
Solicitantului
Verificarea administrativă se efectueză, prin aplicarea procedurii
“patru ochi” de către experţi nominalizaţi din cadrul autorităţilor de
implementare prin completarea unei grile de verificare şi constă în
verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă sub aspectul existenţei la
dosarul cererii de finanţare a tuturor documentelor prevăzute în
Ghid, a semnăturilor, ştampilelor şi a modului de completare şi
depunere a cererii de finanţare.
Decizia de acceptare sau respingere a cererii de finanţare este
adusă la cunoştinţa solicitantului. În cazul respingerii se comunică
motivele respingerii.
Redăm, exemplificativ un model de grilă de verificare.
Grila de verificare preliminară a cererii de finanţare - exemplu
Dosarul CF este depus în 4 exemplare (1
original şi 3 copii) marcate corespunzător
Da/Nu
CF – Secţiunea 4 „Certificarea” respectă
formatul prevăzut, este datată, ştampilată
şi semnată în original de reprezentantul
legal sau de o persoană împuternicită.
*
Toate rubricile din CF sunt completate cu
datele solicitate şi respectă modelul
standard
*
Calendarul activităţilor este ataşat la CF
*
Bugetul şi sursele de finanţare ale
proiectului sunt ataşate la CF (Finanţarea
proiectului)
*
Declaraţia de eligibilitate este ataşată la
CF, semnată în original de către
reprezentantul legal sau de o persoană
împuternicită
*
54
Declaraţia de eligibilitate respectă modelul
din ghid
*
Declaraţia privind încadrarea în categoria
IMM este ataşată la CF, semnată în
original de către reprezentantul legal sau
de o persoană împuternicită
Declaraţia privind încadrarea în categoria
IMM respectă modelul din ghid, este
completă iar calculele sunt corecte
*
Certificatul de înregistrare a solicitantului
este ataşat
Actul constitutiv (consolidat/ împreună cu
toate modificările, dacă este cazul) este
ataşat
*
Situaţiile financiare ale solicitantului
(bilanţul contabil, contul de profit şi
pierdere, notele explicative) vizate de
Administraţia Finanţelor Publice, sunt
ataşate şi acoperă întregul an fiscal
precedent datei de depunere a CF
*
Planul de afaceri este ataşat
*
*
Verificarea eligibilităţii, constă în principal, în verificarea de către
organismele de implementare a îndeplinirii criteriilor de eligibilitate a
solicitantului, a activităţilor propuse pentru finanţare şi a naturii
cheltuielilor prevăzute în bugetul proiectului propus pentru obţinerea
finanţării.Rezultatul verificării eligibilităţii se comunică solicitantului.
Evaluarea tehnică şi financiară se face de către o comisie de
evaluare compusă din experţi evaluatori numiţi de către autorităţile
de management. Procesul de evaluare se face cu respectarea
principiului „patru ochi” adică prin participarea la evaluare a doi
experţi care evaluează în mod independent fiecare criteriu prevăzut
în Ghid acordând punctajele pe criterii şi subcriterii şi stabilesc
punctajul total pentru fiecare cerere de finanţare în parte.
În situaţia în care diferenţa de punctaj între cei doi evaluatori este
semnificativă, aceasta se soluţionează prin medierea preşedintelui
comisiei de evaluare.
Rezultatele evaluării se consemnează în Procesul verbal de
evaluare şi selecţie şi se supun aprobării autorităţii de management.
Rezultatele evaluării se comunică solicitanţilor.
55
3.5 Contractul de finanţare
Contract: => “legea părţilor”
Contractul de finanţare: este documentul cadru în care sunt
cuprinse toate cerinţele (obligaţii, termene, proceduri) impuse de
finanţator precum şi condiţiile de acordare şi menţinere a finanţării.
Conţinutul contractului de finanţare
- părţile contractante;
- obiectul contractului;
- valoare proiect - valoare contract;
- durata;
- prefinanţarea şi rambursarea cheltuielilor;
- obligaţiile părţilor;
- modificarea – denunţarea contractului;
- anexe:
ü Cererea de finanţare;
ü Manualul de identitate vizuală;
ü Instrucţiuni privind achiziţiile publice;
ü Alte anexe.
Cadrul contractual de parteneriat
Ø Sunt partenerii obligatorii?
Ø Este acordul de parteneriat suficient?
Ø Trebuie încheiate contracte de parteneriat?
Modificarea contractului de finanţare
Analiza ipotezelor
Ø Între momentul redactării unei cereri de finanţare şi acela
al semnării contractului, există un interval
Ø În acest interval de timp este foarte posibil ca o parte din
ipotezele avute în vedere la momentul redactării
proiectului să se fi schimbat.
Ø În ceea ce priveşte bugetul proiectului şi activităţile
trebuie avute în vedere eventualele modificări impuse de
autoritatea de implementare.
Ajustările planului de acţiune
Ø Refacerea matricei logice
56
Ø Realocarea unor sume în buget
o Eventuale amendamente
Ø Necesitatea unor ajustări trebuie analizată pe toată durata
proiectului.
Dacă circumstanţele în care este implementat proiectul se schimbă
faţă de momentul semnării contractului.
ü Schimbarea partenerilor,
ü Modificări mari ale activităţilor,
ü Modificări a perioadei de contract,
ü Variaţii de buget mai mari decât limita max. procentuală
admisă
Cerere de amendament
Anexe: plan de acţiune revizuit, buget modificat, descrierea
partenerului
Notificare ó Amendament
– schimbarea adresei,
– a contului,
– modificări minore ale activităţilor,
– modificări de buget care nu presupun variaţii mai mari
decât cele admise
Principiile generale ale amendamentului
ü argumentare
ü neretroactivitatea
ü încadrarea în suma maximă
ü nedepăşirea termenului de plăţi a programului
IV. Managementul implementării proiectelor europene
4.1 Constituirea şi organizarea echipei de proiect
Proiect ó Echipă
ü Cauze:
o amploarea,
o complexitatea
o specificul proiectelor.
o Selecţia unor noi membri:
57
ü o activitate delicată şi importantă
ü reuşita unui proiect depinde de calitatea echipei
Echipă ó Voluntari
ü instruire Þ unitate de viziune şi metodologie
ü motivare
Planul de implementare
Ø Metode folosite pentru planificarea activităţilor.
o planificarea evenimentelor cheie;
o planificarea etapelor succesive;
§ planificarea prin diagrame cu bare (diagrama
GANTT);
o Diagrama Pert cu vectori şi module
Criterii de ierarhizare
· Legături cauză Û efect între activităţi
· prioritate Þ demersurile de continuare a proiectului.
· activităţi complexe - cât mai aproape posibil de data de
început
· mărimea cheltuielilor vs. mărimea tranşelor şi resurse proprii
· atenţie la costurile cu caracter permanent (salarii, chirii,
utilităţi)
· perioade de aprobare cereri, rapoarte.
Elaborarea standardelor interne
· tipul şi formatul rapoartelor interne,
· fişe de post,
· fişele de lucru cu beneficiarii,
· frecvenţa întâlnirilor de echipă,
· registrele de evidenţă a beneficiarilor,
· protocoalele de abordare
· fişele de monitorizare şi evaluare.
4.2 Achiziţia bunurilor şi serviciilor
Achiziţia bunurilor lucrărilor şi serviciilor se face cu respectarea
rglementărilor naţionale şi comunitare.
Principalele etape sunt:
Ø Elaborarea planului anual de achiziţii
Ø Întocmirea dosarului de stabilire a procedurii de achiziţii
58
Ø Elaborarea şi lansarea cererilor de ofertă
Ø Evaluarea ofertelor şi selectarea furnizorilor
Ø Întocmirea contractelor
Cereri de plată
Monitorizare şi evaluare
Monitorizarea = “supravegherea” în permanenţă a proiectului în
scopul determinării în timp util a eventualelor blocaje sau devieri de
la planul iniţial.
Ø Concordanţa între activităţi şi planul iniţial
Ø Volumul şi calitatea muncii efectuate
Ø Cheltuielile făcute în comparaţie cu cele prevăzute.
Ø Gradul de implicare şi cooperare între membrii echipei
Rezultatul monitorizării Þ fişe/rapoarte de monitorizare care ne
dau:
Ø stadiul proiectului la Ti,
Ø justificări pentru modificări,
Ø documentaţia tehnică privind evoluţia proiectului.
Scopul evaluării
· compară coerenţa rezultatelor proiectului cu obiectivele
propuse,
· determină eficienţa, eficacitatea, impactul şi durabilitatea
proiectului.
· Evaluarea trebuie să furnizeze informaţii credibile şi utile,
permiţând incorporarea de
o “ lecţii învăţate”
§ bune-practici în procesul de decizie,
Finalitatea
Evaluarea ar trebui să conducă la decizia de:
– a continua,
– a revizui,
– a opri un proiect/program.
Monitorizarea externă
Acţiunea pe care o întreprinde Autoritatea de
Implementare.
Tehnici:
- vizite: anunţate, neanunţate, la birou, la locul
acţiunii, cu ocazia evenimentelor.
- discuţii telefonice.
Prin monitorizare se urmăreşte:
- stadiul în atingerea obiectivelor;
59
- stadiul derulării activităţilor;
- contactul cu beneficiarii;
- contactul cu echipa de proiect;
- relaţiile cu presa (vizibilitatea şi publicitatea);
- relaţiile cu autorităţile locale;
- relaţiile cu partenerii de proiect;
- eventualele dificultăţi înregistrate;
- respectarea procedurilor;
- verificarea documentelor financiare;
- verificarea achiziţiilor;
- planurile de acţiune viitoare;
- documentele standard interne legate de proiect;
- pregătirea pentru raportarea intermediară.
-
Raportul intermediar
ü Raport narativ tehnic
ü raport financiar
ü anexe
Tipuri de documente solicitate pe linii de buget
Ø Costurile de personal
o liste de plată;
o ordine de plată pentru taxe şi impozite.
Ø Costurile de subzistenţă
- liste cu semnături,
- ordine de deplasare.
Transport
ü bilete de avion,
ü bilete de tren,
ü bilete de autobus,
ü bonuri de benzină şi foile de parcurs.
Echipamente şi bunuri
ü Facturi şi documente de plată (chitanţe sau ordine de plată).
ü Documentele de licitaţie/achiziţie, contractele de furnizare
Alte costuri, servicii
ü facturi şi documentele de plată +documentele de
licitaţie/achiziţie (dacă a fost cazul), contractele de furnizare.
ü Excepţie: costurile bancare - extrase de cont.
60
Plata finală şi aprobarea
ü Aprobarea raportului final Þ suma finală şi plata sau
rambursarea
ü Arhivarea - 3 ani începând cu anul următor încheierii
programului operaţional
Evaluarea finală internă/externă
Termeni de referinţă
Introducere
ü titlu proiectului / programului de evaluat
ü contextul – ţară, sector etc.
ü nivelul – proiect, program, strategie
ü tipul – investiţie, reformă instituţională, servicii
ü momentul evaluării
ü calendarul şi bugetul
ü documentele de referinţă.
ü expertiza evaluatorului.
Metodologie
ü Obiectivele evaluării
ü Cadrul general
ü Aspectele relevante
ü Criterii
ü Tehnici
ü Rezultate
ü Concluzie
Tipuri de evaluare
ü Intermediară
ü Finală
ü Ex-post
ü Formativă - pentru “implementatori”; internă.
ü Sumativă - pentru “acţionarii” externi.
Criteriile de evaluare
Relevanţa legată de design, indică măsura în care obiectivele
formulate se adresează în mod corect problemei sau nevoii
identificate în mod real.
Eficienţa felul în care activităţile transformă resursele în
rezultate.
Eficacitatea cât de mult au fost utilizate rezultatele sau în ce
măsură au generat beneficii.
Impact în ce măsură scopul proiectului a fost atins şi cât de mult
s-a datorat asta proiectului
Viabilitate continuitate
61
a. financiară
b. instituţională
c. transpunere în politici, bune practici, coduri de conduită.
Controlul cheltuielilor şi plăţilor
Pentru diminuarea riscurilor de a se produce erori sau fraude
sunt instituite mai multe forme de control.
Ø Primul nivel de control se exercită de beneficiar.
La solicitarea prefinanţării beneficiarul verifică dacă
cuantumul sumei solicitate este cel indicat în contractul de
finanţare şi dacă conturile menţionate sunt corecte.
La intocmirea cererilor de rambursare intermediare şi finale
beneficiarul întocmeşte rapoarte financiare şi tehnice
detaliate prin care justifică realitatea sumelor solicitate prin
anexarea documentelor justificative care au stat la baza
plăţilor efectuate de beneficiar.
Ø Al doilea nivel de control se exercită de către organismul
intermediar şi constă în verificarea exhaustivă a tuturor
elementelor de cheltuieli, a rapoartelor financiare şi tehnice
întocmite de beneficiari, pe baza unor liste de verificare
prevăzute în procedură.
În urma acestui control beneficiarul certifică realitatea şi
exactitatea sumelor solicitate.
Ø Al treilea nivel de control se exercită la nivelul autorităţii de
management care se asigură că sunt indeplinite toate
condiţiile pentru efectuarea plăţii.
Pe lângă controalele menţionate sunt efectuate verificări, în special
sub forma auditurilor, de către autorităţile naţionale şi comunitare
abilitate.
Autoritatea de audit este singurul organism naţional investit cu
competenţe care exercită auditul extern al programelor cu finanţare
nerambursabilă. Auditarea se face cu respectarea standardelor
internaţionale de audit, a regulamentelor europene şi a normelor
convenite cu Comisia Europeană.
Comisia Europeană prin direcţiile generale efectuează verificări, prin
sondaj, pentru a se asigura că sistemele de management şi control
ale autorităţilor naţionale de implementare funcţioneză corect şi
acţioneză eficient pentru depistarea şi prevenirea producerii unor
erori su nereguli în modul de gestionare a fondurilor europene
nerambursabile.
62
Curtea de Conturi Europeană are competenţe de exercitare a
auditului extern asupra bugetului UE şi efectuează propriile verificări
la toate entităţile implicate în utilizarea fondurilor europene.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful