P. 1
Radio Activ It a Tea

Radio Activ It a Tea

|Views: 0|Likes:
Published by Andrada Tudor

More info:

Published by: Andrada Tudor on Jan 15, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/15/2014

pdf

text

original

RADIOACTIVITATEA

Scurt istoric Descoperirea radioactivitatii Becquerel, in timpul cercetarilor sale gaseste niste probe de mineral fluorescent (pehblenda) asezat pe placi fotografice, dar care nu fusesera expuse inca la soare. Din curiozitate , el cere ca acestea sa fie developate si descopera ca mineralul innegrise si de data aceasta placa fotografica. Deci , pehblenda emitea radiatii fara ca ea sa fie expusa la lumina soarelui. Becquerel descoperise radioactivitatea. Aceasta descoperire, datorita unei intamplari s-a dovedit mai tarziu a avea o importanta covarsitoare, constituind punctul de plecare pentru o serie de cercetari teoretice si realizari practice care au dus la rezolvarea importantei probleme a eliberarii energiei enorme continute in nucleele atomilor.

Henri Antoine Becqurel, savant fizician francez, s-a nascut in anul 1852, intr-o familie de fizicieni cunoscuti. Importanta acestei descoperiri este relevata de cuvintele marelui savant Albert Einstein “Fenomenul radioactivitatii este forta cea mai revolutionara a progresului tehnic, de la descoperirea focului de catre omul preistoric si pana astazi”.

Radioactivitate artificiala Radioactivitatea naturala Radioactivitatea naturala a Daca un nucleu este fost definitiv stabilita la toate bombardat cu o particula elementele care au Z>83. neutra sau cu una Acestea apartin unei serii de încarcata electric cu elemente radioactive care energie destul de mare formeaza o familie pentru a patrunde în radioactiva. Una dintre câmpul central al aceste serii este aceea a nucleului, se produce uraniului in care capul seriei transformarea nucleului este 238U dat într-unul nou, cu Procesul de dezintegrare eliberarea unei alte radioactiva a fost pus in particule. evidenta mai intai la Dezintegrarea nucleelor elementele naturale Dupa ce Becquerel face observatia ca radioactive. sarurile de uraniu emit o radiatie invizibila Izotopii radioactivi artificiali care trece prin hartie, lemn, sticla etc., iar • sunt mult mai numerosi mai apoi innegreste hartia fotografica, urmeaza descoperirea radioactivitatii, decât cei sotii Curie observand o comportare naturali, se obtin în similara la saruri ale toriului. Ei separa reactoarele radiul din U3O8. Proprietatile radiatiilor nucleare si în acceleratorii de emise sunt studiate de Rutheford, Curie, Bragg, iar mai tarziu, prin separari particule. chimice, se stabileste si comportarea • Au multe aplicatii practice, izotopilor rezultati. Astfel s-a ajuns la inclusiv ca trasori în chimie definitivarea unei teorii privind radioactivitatea unor izotopi ai uraniului si si biologie. ai descendentilor acestora, care • În proba ale carei proprietati toriului, de asemenea sunt produse radioactive, se urmaresc, se adica emit si ele radiatii, fie ele de natura încorporeaza o cantitate mica corpusculara(alfa, beta), fie de natura electromagnetica(gama). Totodata Soddy dintr-un radioizotop al unuia emite legea de deplasare prin care se din elementele constituente prevede descendentul rezultat in urma ale probei, urmarind traseul emisiei unei radiatii nucleare.

REACȚII NUCLEARE
SCURT ISTORIC Rezultatele bombardării uraniului cu neutroni s-au dovedit a fi interesante şi enigmatice. Studiate prima dată de Enrico Fermi în 1934, nu au fost interpretate corect decât după mulţi ani.Pe 16 ianuarie 1939, danezul Niesl Bohr ajungea în Statele Unite pentru a locui câteva luni în Princeton, New Jersey, şi hotărât să discute, în mod particular, unele probleme abstracte cu Albert Einstein Chiar înainte ca Bohr să părăsească Danemarca (la bordul unei vapor), doi dintre colegii săi, Otto Robert Frisch şi Lise Meitner (amândoi refugiaţi din Germania) i-au comunicat bănuiala că absorbţia neutronului de nucleul de uraniu conduce uneori la spargerea nucleului în părţi aproximativ egale şi eliberarea unei enorme cantităţi de energie, proces pe care ei l-au botezat „fisiune nucleară” (asemănător fisiunii/divizării celulelor vii din

Clasificarea reacțiilor nucleare
a) Reacţii endoenergetice: dacă avem energia de reacţie Q  0; acestea se petrec cu absorbţia unei părţi din energia cinetică a particulelor incidente. b) Reacţii exoenergetice: dacă avem energia de reacţie Q  0, în acest caz se eliberează energie nucleară sub formă de energie cinetică; se mai numesc şi reacţii exoterme, deoarece se eliberează şi energie termică

Reacţii nucleare – sunt transformările suferite de nucleele atomilor bombardaţi cu particule ,  şi neutroni. Particulele sau nucleele din starea finală se numesc produşi de reacţie.

Energia nucleară este produsă în urma reacțiilor nucleare.

A Z

X  a Y  b  W
A Z

Legi de conservare in reacții nucleare Legea conservării energiei totale relativiste: Wa+Wx=Wy+Wb Legea conservării sarcinii electrice = ZY + Zb Legea conservării numărului de nucleoni aA =YA + bA Exemple de reacții nucleare

ZX +Za
XA +

 bombardarea nucleului de azot cu o particulă : (reacţia numită transmutaţie nucleară) 14 N + 4   17 O + 1 H  7 2 8 1 deci rezultă un izotop oxigen şi un proton, iar:  73Li + 11p  2 42 + Q unde Q  836.109J; 1 n este un neutron  94Be + 42  126C + 10n, 0 care se transmută.

Ce este fuziunea ?
• Când nuclee de atomi uşori vin în contact, la temperaturi foarte ridicate, ei fuzionează şi are loc o degajare enormă de energie. În centrul Soarelui sau stelelor, presiunea gravitaţională imensă, permite ca acest fenomen să aibe loc la temperaturi de aproximativ zece milioane de grade Celsius. • La presiunile mult mai mici ce pot fi produse pe Pămant, temperatura necesară producerii fuziunii este 100-150 milioane de grade Celsius. Pentru a se atinge această temperatură este necesară o încălzire puternică şi o reducere la maximum a pierderilor de căldură prin menţinerea particulelor combustibile supraîncălzite la distanţă de pereţii containerului. Aceasta se obţine prin crearea unei "cuşti" magnetice realizată de câmpuri magnetice puternice ce împiedică pierderea de particule.

Reacția de fuziune

În procesul de fuziune doi atomi uşori fuzionează (“se unesc”) pentru a crea unul mai greu. În timpul acestui proces, o cantitate imensă de energie este eliberată, rezultată de pe urma forţelor puternice ce acţionează în nucleu. În imaginea de mai jos, deuteriul (un izotop al hidrogenului) fuzionează cu tritiul (alt izotop al hidrogenului), rezultând heliu şi un neutron.

2 1

H  H  He  n  Q
3 1 4 2 1 0

Pentru ca nucleele să se apropie suficient de mult unul de celalalt şi să învingă forţele electrice de respingere, ei trebuie să se ciocnească la viteze foarte mari. Asta înseamnă că particulele trebuie să aibă temperaturi foarte ridicate: întrun reactor de fuziune temperatura este de 150 milioane grade. La această viteză nucleele de hidrogen se mişcă cu 1000 km/s.

Fuziunea .Reacţii nucleare î Condiții de realizare a reacției de fuziune
•Problema de bază în atingerea fuziunii nucleare este căldura gazului și existența unei cantități suficiente de nuclee pentru un timp îndelungat pentru a permite eliberarea unei energii suficiente pentru a încalzi gazul. •O altă problema este captarea energiei și convertirea în energie electrică. La o temperatura de 100.000 ° C toti atomii de hidrogen sunt ionizați, gazul fiind compus din nuclee încarcate pozitiv și electroni liberi încărcați negativ, stare numită plasma. • Plasma caldă pentru fuziune nu se poate obține din materiale obișnuite. Plasma s-ar raci foarte repede, și pereții vasului ar fi distruși de căldură. Dar plasma poate fi controlataă cu ajotorul magnețiilor urmand liniile de camp magnetic stand departe de pereți. •In 1980 a fost realizat un astfel de dispozitiv, în timpul fuziunii temperatura fiind de 3 ori mai mare ca a soarelui. •O altă cale posibilă de urmat este de a produce fiziune din deuteriu si tritiu pus intr-o sferă mică de sticlă care să fie bombardată din mai multe locuri cu un laser pulsând sau cu raze ionice grele. Acest procedeu produce o implozie a sferei de sticlă, producându-se o reacție termonucleară care aprinde carburantul.

 Reacţiile de fuziune constituie sursa energetică a stelelor de tipul Soarelui. Cel mai abundent element chimic în stele este hidrogenul (70%); următorul este heliul (25-30%); alte elemente în jur de 1%. După teoriile actuale, stelele se formează prin contracţia gravitaţională a norilor de materie interstelară. În urma contracţiei, energia gravitaţională eliberată se transformă în energie de agitaţie termică a particulelor. Astfel, temperatura creşte până la zeci şi sute de milioane de grade, când încep reacţiile de fuziune termonucleară care crează forţe de presiune ce se opun forţelor de contracţie gravitaţională, ceea ce măreşte timpul de viaţă al stelelor.  Având în vedere proporţia mare de hidrogen din stele, reacţiile mai probabile sunt acelea în care fuzionează nucleele acestui element.  Fuziunea nucleară, poate oferi în viitor modalitatea de producere în condiții de siguranță a energiei.

Energia nucleară
Termenul de energie nucleară este folosit în doua contexte: - la nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forțelor de coeziune a nucleonilor dată de interacțiunea tare a protonilor și neutronilor din nucleele atomice. - la nivel macroscopic prin energie nucleară se înțelege energia eliberată prin reacțiile de fuziune nucleară din stele si din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin fisiune nucleară în bombele atomice și în aplicațiile civile (centrale nucleare). De-a lungul erei nucleare, energia nucleară a fost folosită în diverse scopuri, mai mult sau mai puțin constructive, iar unele dintre acestea au dat naștere la anumite incidente.

Industria energetică nucleară s-a dezvoltat ca o sursă potențială de energie, mai ieftină decât cea bazată pe combustibili fosili (carbune, gaze naturale, etc.). Unul dintre factorii cei mai importanți care au influențat ân mod favorabil dezvoltarea energeticii nucleare a fost cel economic, cheltuielile cu combustibil nuclear fiind mult mai mici (aproximativ 10%) față de cheltuielile echivalente cu combustibili fosili.

Obținerea energiei nucleare
În prezent, numai fisiunea nucleară este utilizată pentru producerea energiei nucleare O centrală nucleară este o instalatie complexa de producere a energiei electrice din energie termică, obținută prin intreținerea unei reacții nucleare de fisiune controlată, proces realizat de reactorul nuclear. Într-un reactor nuclear se obţine căldura prin dezintegrarea atomilor radioactivi de U-235. Aceasta este folosită pentru a produce abur care pune în mişcare rotorul turbinelor, generând electricitate.U-235 este un izotop relativ rar al uraniului, reprezentând doar 7% din cantitatea totală de uraniu disponibil.

Părţile constructive ale bară pentru unui reactor: oprire de
Combustibilul nuclear – substanţa bare de fisionabilă formată din bare de control uraniu îmbogăţit U-235 sau izotopi artificiali ca Pu-239, Moderatorul – este substanţa în care neutronii 10n sunt încetiniţi, prin ciocnirile succesive dintre ei şi combus nucleele moderatorului; neutronii tibil încetiniţi, produc mai uşor fisiunea nucleelor. Au rol de control al reacţiei de fisiune. Cei mai folosiţi moderatori sunt: apa, apa grea, grafitul, beriliu (apa grea este cel mai bun moderator, ea absoarbe foarte puţin neutronii, dar produce o încetinire mare a acestora Agentul / fluidul de răcire – care circulă prin reactor şi transportă în exterior energia termică degajată în urma reacţiei de fisiune. Ca fluid de răcire se folosesc: apa, apa grea, metalele lichide, CO2, etc. combus Barele de control şi barele de tibil securitate – sunt substanţe care absorb neutronii şi sunt sub formă bare de de bare de bor sau cadmiu. control Cuva reactorului – confecţionată din oţel sau fontă pentru a absorbi radiaţiile emise, iar partea exterioară a reactorului este un zid gros de beton, asigurându-se o bună protecţie contra radiaţiilor apărute.
urgenţă

Protecţi e biologic ă

ieşirea vaporil or

Intrarea apei

Protec ţie termic ă

bară pentru oprire de urgenţă

Reactoare nucleare
 În centrale nuclearo-electrice: producţie de căldură pentru generare de electricitate; producţie de căldură pentru încălzire domestică şi industrială; producţie de hidrogen; la desalinare. În propulsia nucleară: pentru propulsie nucleară marină; există propuneri pentru rachete termonucleare; există propuneri pentru rachete propulsate prin puls nuclear. În transmutaţie de elemente: la producţia de plutoniu, adesea pentru utilizarea în arme nucleare; la obţinerea diverşilor izotopi radioactivi, cum ar fi americiu pentru detectorii de fum, respectiv cobalt-60, molibden-99 şi alţii, folosiţi în medicină. În cercetare: pentru asigurarea unei surse de radiaţie cu neutroni şi pozitroni (cum ar fi pentru Analiza cu activare neutronică şi Datarea cu potasiuargon); pentru dezvoltarea de tehnologii neclare.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->