BIBLIOTECA ÇCOLARULUI

LITERA
CHIÇINÄU 1998
Anatol
CODRU
PIA1RA DL CI1IRL
CZU 8¯9.0 ,4¯8-93,
C 60
ISBN 99¯¯-¯4-286-6
1ABLL CRONOLOGIC
J936 1 vai În comuna Molo·ata-Nouã, jude(ul Dubãsari, in ra-
milia lui Ion Condrea ¸i a 1itianei Stãncu(ã, se na¸te cel de-al
treilea copil, cãruia, la botez, preotul ii dã numele Anatolie.
,Numele de ramiie Condrea al strãbunului 1eodor, din ·oia
administra(iei (ariste, surerise o abilã acomodare la ronetica
ruseascã, precursorii semnand, in actele stãrii ci·ile de la 186¯,
Condro·, Condere·. Strãbunul de pe mamã Costache Stãncu(ã,
de origine muntean, participant la rãzboiul ruso-turc din 18¯¯,
se retrage cu trupele ruse¸ti in regiunea Lkaterinosla·,
cãsãtorindu-se mai apoi in 1ransnisrtia.,
J942÷J943 Urmeazã primele douã clase primare in satul de
ba¸tinã, conrorm programei de in·ã(ãmant romane¸ti, prima
in·ã(ãtoare riindu-i Cleopatra Dimo, ·ãdu·a a·ocatului Vasile
Pa·lenco, deportat in anul 193¯.
J9SJ Absol·e¸te ¸apte clase in satul natal, a·and la toate obiectele
men(iunea ¸roarte bine.
J9SJ÷J9S4 Lle· al ¸colii medii din ora¸ul Dubãsari. Pre¸edinte al
cenaclului literar ¸Octombrie. Primele incercãri literare in
ziarul raional ¸Lupta leninistã. Studiazã desenul ¸i arta
sculpturii la Palatul copiilor din localitate.
J9S3 Delegat la Conrerin(a I republicanã a tinerilor scriitori. lace
cuno¸tin(ã cu scriitorii Igor Cre(u, Petru Zadnipru, Vitalie
lilip, Pa·el Darie, Mihail Garaz.
ANA1OL CODRU
"
J9S4 Absol·e¸te ¸coala medie ,10 clase, ¸i se angajeazã ¸er de club
in comuna Cocieri.
J9SS÷J9S8 Ser·iciul militar in ora¸ul Axal(ihe, Georgia.
J9S8÷J963 Student la racultatea de istorie ¸i rilologie a Uni·ersitã(ii
de Stat din Chi¸inãu. Pre¸edinte al cenaclului literar
¸Lucearãrul ,19¯9-1963,. Publicã ·ersuri in ziarele
¸Moldo·a socialistã, ¸1inerimea Moldo·ei, ¸Cultura
Moldo·ei, ¸1anãrul leninist, ¸Scanteia leninistã. Întalnirea
¸i prietenia cu poetul Nicolai Costenco, care ii recomandã
Lditirii Cartea moldo·eneascã prima plachetã de ·ersuri ^o¡ti
atba.tre cu o prera(ã semnatã de Andrei Lupan.
J963 Lste delegat la Conrerin(a tinerilor scriitori din U.R.S.S., la
Mosco·a. Absol·e¸te Uni·ersitatea, dar din lipsã de ·izã de
re¸edin(ã rãmane un an rãrã ser·iciu. Poetul Lmilian Buco·
ii asigurã ·iza de re¸edin(ã in spa(iul locati· rezer·at pentru
cã(eaua Gulea. Se cãsãtore¸te cu tanãra poetã Lcaterina
Barbu, studentã la racultatea de stomatologie.
J964 Redactor literar la sãptãmanalul ¸Cultura Moldo·ei. Publicã
traduceri din poezia lui Andrei Voznesenski, Marina |·etae·a,
Vaja P¸a·ela, I·an Draci. De·ine membru al Uniunii
Scriitorilor din Moldo·a.
J96S Redactor in Lditura Cartea moldo·eneascã. Peste un an e
amenin(at cu eliberarea din runc(ie pentru lipsa de ·igilen(ã
politicã. Ca sã e·ite iminentul ¸e·eniment, colegii de lucru il
recomandã ¸i-i asigurã intrarea in randurile partidului
comunist. Vede lumina tiparului cea de-a doua carte de ·ersuri
ívaaratvicia ¡ietrei ,ilustra(ii de Igor Vieru,, primitã destul de
bine de critica literarã. I se reruzã plecarea in Ll·e(ia.
J968 Manirestandu-¸i protestul pentru reprimarea de cãtre cenzurã
a ·olumului de poeme ßa.vava, semnat de poetul Ion
Vatamanu, pleacã demonstrati· de la editurã. Scrie. De(ine,
PIA1RA DL CI1IRL
#
prin concurs, premiul I pentru traducerea poemului Miravi
de Nicolos Barata¸·ili. Lditeazã poeme traduse din poetul
rus Leonid Martano· ¸i din armeanca Sil·a Kaputikean. Lste
in·itat de cãtre Boris Mo·ilã, redactor-¸er la Studioul
¸Moldo·a-rilm, in calitate de regizor. Realizeazã primul sãu
rilm documentar 1rãvta, care la lesti·alul zonal de la Mensk
se in·rednice¸te de premiul I pentru regie. Se na¸te primul
sãu copil Cãtãlin. La Lditura Cartea moldo·eneascã ·ede lu-
mina tiparului ·olumul Zoacii Mavote ,in ruse¸te,.
J969 Publicã la Lditura Lumina placheta 1er.vri ,in colec(ia ¸Olimp,
sub nr. 1,, cu un cu·ant inainte de Mihail Dolgan. Realizeazã
cel de-al doilea rilm documentar Pe fa¸a,vt tatevtvtvi, care chiar
de la lansarea pe ecran este interzis de autoritã(ile regimului
comunist.
lilmul ßaclv., cea de-a treia reu¸itã a tanãrului cineast, de
asemenea este interzis: prezentat clandestin la lesti·alul de
rilme de la Soci, e nominalizat pentru premiul I, insã la
insisten(a autoritã(ilor cinematograrice din R.S.S.
Moldo·eneascã acest premiu este atribuit altui autor. Se inscrie
la Cursurile superioare de scenaristicã ¸i regie de rilm
documentar din Mosco·a.
J970÷J97J În Lditura Molodaia g·ardia apare in traducerea
No·elei Mat·ee·a cartea |¡reav.tro cavvea, care este bine
comentatã la un seminar de cãtre scriitorii Valentin Katae·,
Andrei Voznesenski, Konstantin Van¸enkin, Kiril Ko·aldji.
Apare in Lditura Cartea moldo·eneascã ·olumul de ·ersuri
íeciori, prezentare graricã de Isai Carmu. Absol·e¸te Cursurile
superioare de scenaristicã ¸i regie de rilm documentar.
Realizeazã rilmul de diplomã Divitrie Cavtevir cu men(iunea
¸excelent.
ANA1OL CODRU
$
Se angajeazã regizor la Studioul ¸Moldo·a-rilm. Panã in anul
2000 a turnat 30 de rilme documentare, 14 dintre ele apreciate
la resti·aluri na(ionale ¸i interna(ionale.
J974 Se na¸te riica sa Ana-Maria.
J976 De(ine Premiul I pentru poezie al prestigioasei re·iste literare
din Mosco·a ¸Drujba narodo·.
J977 Realizeazã primul sãu rilm de ric(iune Care ¡e care, acuzat de
miopie politicã, din care cauzã este plãtit cu numai ¯0° din
onorariul obligatoriu. Apare in Lditura So·ietskii pisatel` din
Mosco·a cartea de ·ersuri ´ãvoria in traducerea No·elei
Mat·ee·a.
J980 La Lditura Literatura artisticã apare ·olumul de poezii Piatra
ae citire ,prezentare graricã Ilie Bogdesco,
J98J Prima cãlãtorie peste hotare, in Iugosla·ia. Pentru un ciclu de
rilme documentare i se decerneazã Premiul tineretului din
Republica Moldo·a. Se sting din ·ia(ã pãrin(ii poetului.
J986 Publicã in Lditura Literatura artisticã ·olumul antologic Mitvt
¡er.ovat, cu o prera(ã de criticul literar Mihail Dolgan,
prezentarea graricã apar(inandu-i lui Isai Carmu.
J987 În Lditura Literatura artisticã ·ede lumina tiparului ·olumul
Citai·íavevi in traducere ruseascã.
J988 Lste distins cu inaltul titlu onoriric de Maestru in artã.
Realizeazã la studioul ¸Moldo·a-rilm lungmetrajul
documentar ´vvt acv¸ati vartorii, scenarist riind Dumitru
Olãrescu. Organizeazã Cursurile de regie de rilm documentar.
J989 Realizeazã lungmetrajul documentar Milai ívive.cv. lormeazã
cenaclul literar ¸i de culturã na(ionalã ¸Mo¸tenirea in or.
Dubãsari, riind ales totodatã Pre¸edinte de onoare al cenaclului.
Conducãtorii direc(i ai cenaclului sunt poetul Ion Bor¸ ¸i
medicul-legist Anatol Be¸liu. Au colaborat intens intelectualii
ora¸ului, printre care so(ii Vladimir ¸i Ll·iga Manea, Mihai
PIA1RA DL CI1IRL
%
Belea·ski, coleg de ¸coalã al poetului, Oleg Studni(ki ¸i Oleg
Kaminski. Sedin(a de constituire a cenaclului a a·ut loc in
mod clandestin la morga din ora¸, celelalte ¸edin(e de lucru s-au
desrã¸urat in ilegalitate in pãdurea de langã satul Roghi.
1urneazã la Studioul ¸Moldo·a-rilm rilmul documentar ív,
^icotai Co.tevco. lilmãrile au loc dupã cercul polar, la Norilisk
¸i Dudinka, locurile in care a rost exilat poetul basarabean.
J990 La lesti·alul interna(ional de rilme documentare din or.
Ostro·e ,Cehia, pentru lungmetrajul documentar ´vvt acv¸ati
vartorii i se decerneazã Marele premiu ,Grand Prix, pentru
regie. Premiera rilmului Milai ívive.cv la Cercul militar din
Bucure¸ti, apoi in or. Constan(a ¸i Ia¸i, riind considerat de
eminescologi cel mai bun dintre cate s-au realizat despre
neintrecutul poet. De·ine Laureat al Premiului de Stat al
Republicii Moldo·a in domeniul cinematograriei.
J992 lilmul Milai ívive.cv este distins cu Premiul I la lesti·alul
de poezie din Sucea·a.
J993 La congresul al VII-lea al Uniunii Cinea¸tilor este ales
Pre¸edinte.
J994 Pentru succese remarcabile in arta scrisului, la propunerea
Uniunii Scriitorilor, este decorat cu medalia ¸Mihai Lminescu.
Lste ales membru de onoare al Academiei interna(ionale de
rilm din ledera(ia Rusã.
J996 Pentru certa contribu(ie la dez·oltarea scrisului ¸i rilmului
na(ional este decorat cu cea mai inaltã distinc(ie de stat
¸Ordinul Republicii. În legãtura cu implinirea a 60 de ani,
Institutul de Istorie ¸i 1eorie Literarã al Academiei de Stiin(e
din Republica Moldo·a, catedra de literatura romanã a
Uni·ersitã(ii de stat, Uniunea Scriitorilor ¸i Uniunea Cinea¸tilor
organizeazã simpozionul ¸Anatol Codru: estetica poeziei
metarorice.
ANA1OL CODRU
&
J997 Compania comercialã pentru edituri Bulat Art Glob ii lanseazã
·olumul de poeme ßotta cvrãvtvtvi.
J998 Lste reales Pre¸edinte al Uniunii Cinea¸tilor din Republica
Moldo·a. În Lditura ARC apare ·olumul de poezii ívtãv¡tarea
virarii cu o prera(ã semnatã de Arcadie Suce·eanu.
J999 I se decerneazã Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldo·a pentru cea mai bunã carte de poeme a anului
ívtãv¡tarea virarii. Academia de Stiin(e din Republica Moldo·a,
pentru merite deosebite in arta scrisului ¸i in cea a ecranului
documentar, ii acordã inaltul titlu onoriric de academician.
Realizeazã lungmentrajul documentar íov Creav¸a. În editura
Cartea Moldo·ei ii apare ·olumul Rv¡erea aiv vefiivta, selec(ie
¸i prera(ã de Ion Ciocanu. Ldi(ia este inzestratã cu o amplã
selec(ie de rererin(e critice.
2000 Academia Interna(ionalã de drept economic ii acordã titlul
de Doctor Honoris Causa. Pentru marea contribu(ie la
propagarea operei eminesciene Gu·ernul Romaniei il
decoreazã cu medalia ¸Mihai Lminescu.
íeto¡i.et
1oate-s un rel de-a zice despre noi: piatra de neam ¸i
lemnul incrustat, graiul acesta mult trudind pe deal cu
plugul in balade aromind, toate au chipul Plaiului-pãrinte:
rirul de aer scump pe amintiri, rloarea de soc cãzutã ca-n
·ecie pe satul de strãbuni de sub pãmant.
1oate-s cuibare srinte, de-n(eles ·eghea ¸i rodul
·eacului de-acasã, stalpii ace¸tia care (in din pãr(i bolta ¸i
rruntea rra(ilor de (arã...
Mielu-i jertrit pornirilor de zori, soarelui ¸i ·antului
din ra(ã, graul din pod se ·arsã prin pere(i ¸i (ine-a pace
lumii ¸i-a rrã(ie.
1oate-s citire sacrã ¸i cazanii: ramul cu prunci,
recioarele Marii ¸i bi·olii inrlãcãra(i cu lapte, ¸i steaua
·lãstãrind deasupra lor. 1oate-s un rel de-a spune despre
noi: rocul pe culmi ¸i canepa nuntind, ·ia de gleznã-
ncolãcitã strans ¸i mierla nebunitã de uimire.
1oate-s pe nou ¸i-s patrie cantand: ro(ile dulci ¸i
drumul pe mãsurã, plopii inal(i, da(i mirilor in chip, ¸i trestia
- mireselor in umblet...
1oate-s pe nou
Si-s patrie cantand,
1oate au chipul Plaiului-pãrinte,
1oate-s citire sacrã ¸i cazanii,
1oate-s un rel de-a zice despre noi!
ANA1OL CODRU

Pa.area rive
Cerul nostru: ce albastru, ce nou!
În cuprinsul lui
lreamãtã soarele
Ca gãlbenu¸ul in ou.
Din nemãrginirea lui
Pasãrea ·ine.
Atatea aripi de jur-imprejur,
Cã pare ·ãzduhul ingro¸at de luminã.
Po(i lua cu ulciorul din cer
Lacrima ciocarliei mult srantã.
În cumpãna numelui meu o sã-auzi
Steaua polarã a IONULUI (ãrii cum cantã!
Cvv ar fi
Lu nãscocesc aceastã stea de departe! -
La incã nu e, insã strãlucirea ei
L un a·ans pentru rãsplãtirea
Voastrã cu ochiul.
Lu o inrã(i¸ez mai intai optimismului,
Care ne bantuie pe riecare!
Si cum omul este pretutindeni,
Steaua e rãptura gandirii acestuia,
Cum ar ri cã este: Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-al
Inrinitului...
PIA1RA DL CI1IRL

Aceastã stea o pute(i ·edea numai cu gura,
O pute(i auzi numai cu lacrima.
Lu de-abia nãscocesc aceastã stea.
De¸i ideea cã este
L maica mãicu(ei mele cã a rost
Încã locul rremãtat in necuprins al numelui meu
Din partea I o n i l o r...
Ce iarba ívatta!
Ce iarbã inaltã! Sã n-o mai tãia(i,
S-o trecem cu luntrea, s-ajungem la Mare,
Ce iarbã inaltã: au rost ingropa(i
Strãbunii no¸tri cu bãrbile-ararã.
Ce iarbã, ce holdã, ce rai necuprins,
Ce rreamãt, ce coase se-aud mai aproape.
Ce rouã rierbinte: strãbunii au plans
La ceasul cand rost-au de ·ii sã se-ngroape.
Pe culmi,
La cetate,
|epoase-n ambi(ia lor, su·erane,
Cresc ierbile, bãrbile daco-romane!...
ANA1OL CODRU

íacriva
1ãmãduire scumpã pe Moldo·a
L-aceastã lacrimã a mea ¸i de la sine.
L-atat de purã, cã se aude roua,
L-atat de sincerã, cã mai sã cred
nu-mi ·ine...

Nu mã pot ignora,
Cãci nu mã pot arunca din mine:
Sunt prezen(a unui rapt real,
Care conrirmã do·ada
Unei pregnante posibilitã(i
Cã ·ã sunt necesar.
În cel mai rãu caz,
Lu sunt dansul meu propriu...
Doar ¡evtrv fa¡tvt...
Doar pentru raptul cã exist acum,
Doar pentru raptul cã mã bucur incã
De rloarea teiului,
Care munce¸te mult
La-ntemeierea soarelui, acasã,
Sau la cu·antul care o-nrioarã
Si-o race pasãre
Si os de amintire, -
PIA1RA DL CI1IRL
!
Lu port aceste cearcãne, prieteni, -
Ca o candoare-a macilor de zori,
Sã pot nimba cu ganduri rruntea ·oastrã
În acest ·eac asprit,
Dat nouã-n seamã, sã nu-l murim,
Sã-i (inem pururi treji
Alcãtuirea dreaptã in balan(ã,
Doar pentru graul cã ni-i de eroi,
Z·antat de gloan(e, mult, pentru oricine,
Ca plumbul greu, in rãnile deschise,
În care po(i planta un trandarir
Întru ·ecia noastrã, sã lumine
Jur-imprejurul Patriei ·eghind -
Lu numele ·i-l scriu pe steag, prieteni,
Pe aripi incã,
Pe rantani,
Pe mun(i,
Pe tot ce-i semn c-am izbandit in timp
Puriricarea-n surlet ¸i idee.
Doar pentru cã ne-nduio¸eazã
În lacrimi ciocarlii,
În palme - pluguri,
(ãrana-n grai
Si pasãrea in umeri -
Lu pot numi aceste patimi |ARA,
GURA DL CAR1L,
Înrlorind cu imne
Piatra cea srantã a-ntemeierii noastre!
Doar pentru raptul cã-nrlore¸te teiul,
Doar pentru raptul cã exist acum.
ANA1OL CODRU
"
^evaiertata e¸itare
.otiei
O, ce lung drum a mai stat intre noi
Cu riul acesta la mijloc chemat.
1u - intr-un ·is al pãrin(ilor mei,
Lu - intr-o lacrimã de-alor tãi, la arat.
Poate-nrloreai intr-o canepã-a noastrã,
1orcandu-mi cãma¸ã de nuntã-n rãscruci,
Cand eu, alungat dintr-un an mai de·reme,
|ineam sã te strig din ·ecie atunci·
Ci riul, asemeni limbii de clopot,
Si timpul, ¸i spa(iu-l sunase pe undã
La mijloc chemandu-ne ¸i parcã mustrandu-ne
Acea ezitare ce-a rost sã-l ascundã.
...Pãrin(ii se daserã-n araceri cu lutul...
Ci noi, sincopa(i intr-o clipã a lor,
Chemãm ca-ntr-o scoicã racerea lumii
Strigand-o mereu din reciori in reciori...
írvv¸oa.a vvvta
Cai aprigi rug pe codri. Pe coame - timp cãlare,
Cand ·inul urcã-n toamnã ca-n jil(ul lui un domn,
Înseninand ·ãzduhul cu rlãcãri de ranrarã
Pe nun(i pãlãlãinde din tatal meu, Ion.
Din maica mea, Lisandra, din rrate-meu, Ilie,
Din ·ãrul meu, Costache, din sora mea, Agata,
PIA1RA DL CI1IRL
#
Strigandu-se din brazde, rurandu-se din ·ie,
Unul pã¸ind in altul, sã nu se mai despartã:
În cuibul lor de lume sã nã·ãleascã tandru
Un riu al lor, Ilie, ¸i el c-un riu, Costache,
Ce are-o riicã, -Agata, ¸i ea - una, Lisandra, -
1o(i alunga(i de-acasã, in nunta lor sã treacã.
Nepo(ii sã dea ghes, cum legea stã sã rie:
Agata ¸i Costache, Lisandra ¸i Ion,
Si ei, la randul lor, pe-un strãnepot, Ilie,
Ce stã sã rugã-acuma, pandind rrumos din somn.
ívv ro.tit ta ra.aritvt .oaretvi
Ca lacrima pãsãrii sante,
Ca pe surletul pruncilor roua,
Cu gura u¸or pe cu·inte:
M o l d o · a! -
Nume duios, incã mult adunat dintr-un capriciu-al
·orbei ¸i-al (ãranei pe rruntea unui bour in brazdã rãsturnat,
ca o grãmadã scumpã de luminã!
Moldo·ã,
gurã de ciobãni(ã, miere de-ndulcit clopotul de piatrã,
steaua-n cimitire, surletul Ionului in ·eacuri rãz·rãtit ¸i
rremãtat pe-un deal de nemurire,
unde ne cre¸te chipul din (ãranã-n sus ¸i plugu-mprospãteazã
neamu-n bãtãturã,
Moldo·ã,
iz·odire dreaptã, rãrã-apus, rloare care arde la strãbuni pe
ANA1OL CODRU
$
gurã, leagãnul prunciei mele-n rãsãrit, mir de-ntemeiere,
cuib de curã(ie, canepa precistã locul aromind, unde piep(ii
maicãi iz·orãsc ·ecie, murmurul de ziuã al lacrimii dintai,
brazdelor ¸i mie rir de semincioarã, glas care-nseninã ou-n
ciocarlii, ceara in albinã, pruncul in recioarã.
Azi, cand ne adastã panã-n sub(iori gandurile bune,
cum e holda ierbii,
azi, cand miezul painii e albit de zor,
azi, cand dezrobitã-i roua din rantani ¸i pe stãri nu-s lacrimi,
ci tãmãduire,
azi, cand codrii urcã drep(i din rãdãcini ¸i aceea¸i, dreaptã,
in stejari ni-i rirea - rluturã-mi pe steaguri rruntea, cã
trãiesc
ziua implinirii, ctitorind din piatrã graiului acesta srant,
romanesc,
clopot de ·ecie,
·ia(ã rãrã moarte!
\i·acea.ta ¸ata·ie·a ¸vrii...
Lxistã-un rel de a trata
Particular la modul sincer:
De ce-i mai mare lacrima,
Decat adancul care-o plange·
De ce cu·intele-s idei
Si (in rãzboaiele in gurã,
Sau rericesc rãrã mãsurã
În lupta noastrã un temei·
Ce-i painea, incã nunta ce-i,
PIA1RA DL CI1IRL
%
Si moartea ce-i, ce e rantana,
Ce-i pasãrea, ce-i stei ¸i tei,
Aripa ce-i ¸i ce e mana·
Ce-i laptele ¸i ace¸ti miei,
Roata aceasta, imprejurul,
Si-aceastã galaxie-a gurii
Pe intrebarea noastrã, ce-i·!
Drob ae tara
Norii-n Ardeal sunt bocet ¸i-ndurare,
Si-s oasele tocate-n surerin(i,
Si-s ocnele ce strigã din pãrin(i,
Care cu lacrimi indulcit-au sarea
Cea care nu se ·inde pe argin(i,
Cea care e mai scumpã decat pare
Cã-ar ri cã este sarea-n altã (arã
Mai ca a noastrã - din ghe(ari rierbin(i,
Care din noi s-au rupt ¸i-au rãcut marea
Cu ·alul ¸i cu-adancul rãz·rãtit.
Ardealul ne e plansul inrinit,
În solni(e sã-l aibã riecare
Roman, care de sare e albit
Sã-¸i poarte-n oase drobul lui de (arã.
ANA1OL CODRU
&
^vvta ív .raeat
O nuntã, alta, cred cã nu se poate,
Nu-i nuntã in Ardeal, dacã-i a doua,
Cum nu-i nici lacrima, ca prima, mai ca roua
Pe iarba necositã niciodatã.
Chiar dacã-o ri-n Ardeal, cã-ntruna plouã,
Chiar dacã toamna e de nuni bogatã,
Nu poate nunta ri din nou jucatã.
Cand se repetã - nu mai este nouã.
Si e pãcat sã rie repetatã,
Sã-¸i racã-Ardealul nunta ane·oie,
Dintr-un capriciu, cã le-ar sta in ·oie
Celor rugi(i din nunta ceealaltã.
Nunta-i Ardealul care nu se mutã
Din nunta lui dintai in altã nuntã.
1orovet
Pe cinste
Si pe onoare
Sunt culorile astea
Ale zicerii noastre cu rlori.
Un necuprins de rreamãt in doi peri
L acest Vorone(
PIA1RA DL CI1IRL
'
Înmuiat in acuarelele cerului
De un neinchipuit albastru al ochilor
Maicii Domnului de peste tot.
Adieri de molebnii,
Liba(ii de agheasmã
L aceastã mereu aducere-aminte,
Aceastã rugãciune inãl(atã
Pe lacrimi...
Dra¸o.te
Pasãre
Care
θi
Are
Cuibul
În
Vãzduh
Si legãnat
De respira(ia
Pruncilor
La
Ora
Laptelui...
ANA1OL CODRU

^vvta
,Concept ¸i metarorã,
O, nun(ile noastre la apele Nistrului,
Încã roarte la apele Nistrului,
Încã pe grindul de piatrã, ca ni¸te pietre de moarã rotind,
La re·ãrsatul clopotelor de pãmant ars
Si incã surlate cu piatrã -
Panã-n lucereri acestea ·uind,
Panã-n ·ecii acestea ·estind
1recerea noastrã, prin nun(i, in nemoarte.
O, armãsari aromind cu iarbã de plaur!
Oho! rierbantand ploi, nebunind ape!
O, rlori intrate sua· in hamuri de aur,
1rãgand carul Soarelui de prunci mai aproape.
O, dealuri pe care se rumenesc ro(ile painii de-o ·arã!
O, pãunii ·inului, sãrind peste casã!
O, cona¸ule mire!
O, coni(ã mireasã!
O, canepa noastrã de neam ¸i recioarã,
Drãgostitã in bulhace de zodii bãl(ate
Pentru rlamura casei, cãrand peste-amurguri
Ora jertririi mereu repetatã,
Cu pas apãsat cãlcand de pe-o nuntã pe alta,
De parcã-ai cãlca pe-o orrandã de struguri.
- La rrumo¸i ani, scumpi pãrin(i-impãra(i.
Semãna(i grau, roata morii sã ·ã numere anii de-a randul·
- Mul(umim dumnea·oastrã, gospodari-musariri cu arcul pe bra(,
Rugãmu-ne, de ·ã prinde(i cu noi in dan(, sã-n·artim cu
piciorul pãmantul.
PIA1RA DL CI1IRL

Apa-n rantani e ca pasãrea rece ¸i mult lãudatã,
Si plugurile toate-s de strea¸ina casei legate, indulcind cãpriorul,
Si duhurile toamnei in legãtori de sulrinã pe deal, cu
·antul grãmadã,
Ci nouã ne-a mai rãmas de pus cerul pe casã ¸i un turn la o horã.
Si cum ·i-s caii de alergare lihni(i,
Lega(i-i de ¸oapta o·ãzului mai cãtre rereastrã,
Iar nouã cu dragã inimã ne grãi(i:
Ce dor ·-au starnit pa¸ii acum cãtre cur(ile noastre·
- Noi, cinstitã ¸i bucuroasã gazdã,
Din porunca ce ne-a dat-o-mpãratu,
Am cotrobãit grãmadã de ¸es ¸i de brazdã
Întru ·anarea
Cãprioarei cea cuconi(ã
Cu iarba la corni¸oare
Proaspãt inrloritã,
Cu lumini(a ochilor,
Ca de boghi(ã,
Dar scãpatu-ne-a din pri·ealã ¸i a zbughit-o
În turãri¸ mandri¸or ¸i peste grau¸or de pãdure,
De i-au rãmas in pereche pe lunã cele, cu (acãneli, copite douã.
Si unde se imboldise sãgeata arcului din repeziturã,
Pãlãlãie¸te ·ãzduhul cu roc ¸i cu rouã
Si ne-aratã cerul semne-ntr-acoace
Cu presupunere cãtre casele in care arde-o rãclie,
Si-i chip chiar acum cu noroc sã ne racem,
Dacã bunã·oin(a dumnea·oastrã n-o sã-ntarzie·
- Noi primim ·orba dumnea·oastrã cu rir ¸i dreasã cu
bune-n(elesuri,
Si zicem cã tocmai in cur(ile noastre a(i prins norocul cu mana.
ANA1OL CODRU

A¸a cã ·ã portim bucuro¸i sã ne trece(i pragul ¸i de multã
rugare sã nu ·ã pese,
Cã noi suntem ca iz·orul ¸i ca rantana.
Si cum ni-i copila ca rloarea cea de rãsãritã
Cãtre soarele cel a doi pãrin(i, incã luminand cu ra(a,
Noi am imbrãcat-o in zilele cele noi ¸i srinte ca diminea(a,
Cu reciorul cel mandru ¸i drag sã se mãrite.
A¸a cã, dacã a zbarnait sãgeata ¸i ·i s-a arãtat norocul cu
steaua in rrunte,
L chip sã legãm cher de in·oialã ¸i sã zidim nunta.
2
Întai e nunta. Boala tuturor,
De care molipsi(i suntem cu to(ii.
Si-i o rãscoalã nunta. Sar nepo(ii,
Z·arlindu-ne din tron, tronand reciori.
Dacã arãm, noi iar intrãm in nun(i.
De coarne dacã (inem, suntem miri.
Si riii no¸tri-s miri. Sã nu te miri
Cã sunt miresele nãscute pentru mun(i.
1o(i au o horã a nun(ii la picior,
Sã-i dãn(uiascã soarta pe orbitã,
Cand riii lor le trec de sub(iori.
Si se hore¸te mult ¸i peste hori,
Peste o nuntã mai neobositã,
Sã nu murim de nesrar¸ite ori.
PIA1RA DL CI1IRL
!
1e,vica re¸le
Cãlduri ·egetale ·ãzduhul descarcã
Pe rloarea copiilor care impung
Cu rruntea tãrana ¸i (ipã, de parcã
De insu¸i adancul pãrin(ilor rug.
Pãrin(ii stau drep(i intre soare ¸i ploi
Cu bra(ul pe ganduri ¸i ochii-n idei.
Pãrin(ii sunt una cu ei, ¸i-amandoi,
Anun(ã a douã negare-ntre ei.
Si totu-i un rai de dureri peste ·remi,
Si totu-i un zbucium de-a ri ¸i-a nu ri
De peste ·ecii, ora lumii dintai,
Pe care-o reruzi, o aprobi ¸i o temi...
Movevt balic
Gonesc din ceruri rocuri, plecandu-mã mereu,
Cu cer ·ãrsat pe barbã ¸i cãni de lut pe gurã,
De umeri, cand mi-atarnã un ·in, ¸i-apasã greu
În osul rrun(ii butii ¸i mi le dã de-a dura.
O, toamnã pusã-n arbori, pe beciuri - de-a cãlare,
Cu strugurii pe garduri, plesnind in pulpa lor
Sangele ·iei, aprig, inript in cingãtoare,
lrumos clãdit in bazã, inalt panã-n reciori -
ANA1OL CODRU
"
Lu ·ãd in ·inuri lucrul cel mai cinstit pe lume,
De gand pahare pline cand se ciocnesc cu rruntea,
Ca douã galaxii, ce-n nesrar¸it ¸i-nrruntã
Stãpanii-ncorona(i cu ·i(ã ¸i cu nume -
Moldo·eni...
íri.or ív toavva
Vin dornic, autonom ¸i rante,
Neimblanzit, dansand pe ruguri,
Cu trupul izgonit din struguri
În retele nemãritate.
Ulicioarele-au ie¸it din min(i,
Oh, porta le-a-ntrecut mãsura,
Cãci sãrutandu-mã pe gurã
M-au rost rurat panã-n pãrin(i,
Unde mai dincolo de stele,
Pãrin(ii tineri la-nceput
θi ung recioarele cu lut
Si-l ard cu-o patimã din ele,
Ca eu sã riu, cel mai intai
Sã beau ¸i sã-mblanzesc pãcatul,
Sã (ipe gandul meu, inaltul,
Panã-n ursita din copii...
PIA1RA DL CI1IRL
#
Pãive
Ne carã painea in spinare
În ·ia(a noastrã rãrã moarte,
Muncita paine de la (arã,
Pusã-n genunchi ¸i roarte-amarã,
Si roarte dulce, neagrã roarte,
Si roarte albã, albã tare -
La, strop de lacrimi ¸i sudoare,
Si tatã ea, care nu iartã,
La, mama noastrã iertãtoare.
2
1ot ce mo¸tenesc pãrin(ii mei ca artã
L marea lor dragoste pentru brazdã ¸i spic,
Înriptã in ei ca o stancã de piatrã,
Care nu se poate urni cu nimic.
Cum torpileazã ei legile aspre-ale pãmantului,
Scriind cu rruntea mereu cã ·or ri
Alãturi de noi, ¸i noi - tot alãturi
De riii no¸tri, alãturi de rii!
Painea lor srantã, pãmantul lor mare
Cu osia-n bra(ele lor arundatã,
Mereu in mi¸care, mereu dupã soare,
Mereu adunatã.
...Cine mu¸cã din paine cu urã -
Painea e neagrã in cerul gurii...
3
...Painea e casa care aleargã mereu dupã noi...
ANA1OL CODRU
$
Maica ae ¡tai
1oate le ¸tie chipul ei cel drag: cum incol(e¸te mielul
dupã stanã, cum trece steaua-n asrin(it pe deal, ¸i catã cearã-i
dete o albinã. Copacii inrloresc de harul ei, ¸i-un plug o
lumineazã in ogradã. Cu luna la rereastrã, dac-o ·ezi, (i-i
parguitã gura cu baladã.
Unii o strigã dinspre rãsãrit, al(ii cu ·orba ·in la miez
de noapte. Jumãtate in pãmant, dacã munce¸ti, n-ai chip sã
le rãspunzi la to(i odatã.
Nu-¸i ¸tie ¸irul anilor in trup: cu grija ·eacului ea zilele-
¸i mãsoarã. Duminica - e poarta ei cu rlori deschisã-n
uni·ers ¸i-n depãrtare.
Cand ii e dor de noi, de cei pleca(i, panã in largul
cerului se duce cu-o rãclie. liii o cred cã-i steaua rãtãcind
¸i-i dau un nume pãmantesc: MARIA.
1otu-i riresc la ea ¸i-i de crezut: ·eciile o ¸tiu ¸i-o (in
aproape, ca o rantanã iz·orand mereu cu lacrimile noastre
sub pleoape...
Maica, ev av fo.t vai tãvar²...
Lumea asta-i de po·e¸ti.
1e cãzne¸ti, le potri·e¸ti...
Maicã,-a¸ ·rea sã-ntinere¸ti.
Mi-a-nsurit un stalp la casã,
Ora-n ornice e roasã...
Maicã, 1u ai rost mireasã·
PIA1RA DL CI1IRL
%
Sub cãma¸a mea betealã
Poartã-un deal, ¸i e de sare...
Maicã, n-ai umblat la ¸coalã·
Ce sunt merii inrlori(i· -
Doi copii sau doi pãrin(i,
Amandoi incãrun(i(i·
Parc-a rost mai joi, mai ·ineri:
¸Vreme trece, ·reme ·ine,
Maicã, eu am rost mai tanãr·
Moae.tie
Mama-¸i acoperã numele cu o manã,
De parcã i-i teamã cã-o cheamã Domnica,
Nume sãpat in adanc, ca rantana
În stratul de piatrã de (arã ·oinicã.
1ulpanu-i negru. De mult ce ne-a¸teaptã,
I-a umbrit ¸i cate·a ·orbe-ale ei,
Ce par ni¸te a¸chii de-arãmi pe cetate,
Din clopote grele, adormite pe ·ãi.
La marginea ei, de ·enim, de se-ntamplã,
A¸trii sangerã ¸i timpii in jur.
Ce-adancuri ·egheazã in noi roarte simplu
Calmul ei de rurtuni ¸i pãduri!
ANA1OL CODRU
&
Numai cã-un lucru i-i teamã sã-l spunã:
Numele ei de domni(ã - Domnica,
Pe care srioasã-ntr-o manã-l adunã
Si-ascultã departe reciori cum il strigã -
MA-MA!..
.va·Maria
În ·ia(a noastrã
Nime n-a arlat
Nume mai drag, rostit ca-n rugãciune,
Nici clopotul mai dulce n-a sunat
La chinurile racerii strãbune.
Nici mieii n-au jucat sub steaua lor
Mai inrlori(i, sãrind peste ospe(e
Întru jertrire dreaptã - tuturor,
La ceasul cast al ierbilor iube(e.
Nici pomii nu s-au copt mai inadins,
Nici pragul n-a dat ramul cel cu miere
Zidirii tale sub un cer incins
De imne ¸i de srantã-ntemeiere.
|ie (i-i pasãre cu·antul meu dintai,
Zbor de pãrin(i ¸i steagul te-nrã¸oarã,
În mirtul lui de purpurã,-n tãrii,
Aripa ta sã rreamãte pe (arã.
PIA1RA DL CI1IRL
'
Ana-Maria, lemni¸or srin(it
De nume drag cu lacrimi la citire,
De clopote cu miere in potire,
De ·ers abia nãscut, abia citit...
Gura pe rrunte (i-a lãsat cu·ant -
O stea care luminã-innemuind...
íeciori
Votez la astã orã mari lini¸ti imprejur, -
L clipa cea mai srantã a luptelor din mine.
Mi-s baricade anii ¸i metereze - raptele,
Purtand pe steag destinul acestei (ãri inalte
Si-al ridului pe rrunte, ¸i-al randului in carte -
L ora-n care-mi na¸te iubita mea reciorii...
...S-aud numai in teatre cum bat, pe bandã, tunuri,
În cinematograre mai sangerã ecrane,
Si-n ziare para¸ute ro¸nesc ¸i lin se cern
Din ceruri marmuri albe pe to(i reciorii lumii,
Opri(i la ·arsta asprã, sridand cu rruntea neguri,
Si-n care timpu-a pus doar clopote de lacrimi.
Scula(i, ·oi, mor(i, ·oi, case arse, pluguri,
Voi, teleroane-a lumii, sãri(i din rurci pe zare,
Pã¸i(i din cãr(i, da(i z·oanã, suna(i mobilizarea,
Voi, scrumui(i ai soartei, rena¸te(i, incã-o datã! -
În numele acestor reciori ai mei, ce-n ziuã
Au sãrutat pãmantul ¸i soarele, c-un (ipãt
Cu drept de luptã dreaptã ¸i supra·ie(uire
ANA1OL CODRU
!
În numele acelor ce n-au rost sã se nascã...
...Li ·in cu datoria, a ·oastrã, cea de ·eacuri,
Sã oblojeascã-n timpuri atatea rãni ¸i lacrimi,
Si atatea (ãrmuri negre - sã incol(eascã muguri,
Si-atatea por(i ¸i praguri sã-mbrã(i¸eze riii,
Si-atatea drumuri, toate! sã reintoarcã-n (arã
Hori rrante-n boi de schije ¸i ¸uierat de gloan(e...
Lu ·ã zidesc tot ·eacuri, incãrun(indu-mi pleata
La sãrbãtoarea ·oastrã, cand mi-am arat pãrin(ii...
...leciori ai mei din leagãn, scula(i! - e roc in lume!
Sãri(i de pe ulcele, ca de pe tronuri sparte,
Din scutece da(i buzna ¸i rulgera(i in lapte
Gingia ·oastrã moale ¸i-ncinsã ca hurmuzul
Sangelui pe steaguri din na¸terile toate.
Voi sprijini(i pe soarta PAMAN1ULUI ¸i-a LUMII,
De poala (ãrii ·oastre ·ã (ine(i sã nu cade(i -
Parjolul sunã arme,
Si moartea ·arsã rumul
Pe cantecul de leagãn...
...Iubita mea, mã iartã, ¸i rruntea dumitale,
La ceasul tãu de lapte, cand mi-am strigat reciorii,
Nimba(i cu mirt de pace, din clipa lor, intaia,
Cu negurile lumii sã lupte ¸i sã cadã
În numele acelor ce-or ri ca sã se nascã.
Li, riii mei! -
Li - destina(i nu mor(ii,
Ci contra mor(ii insã¸i, prin luptã sã trãiascã.
PIA1RA DL CI1IRL
!
´vrori
Cand ·-au alungat pãrin(ii din casã, la miri,
Lu, probabil, eram in drum cãtre ·oi, ca sã umplu
Un gol in destinul ·ostru de rete,
Lgal impãr(indu-·ã numele meu,
Sã-l a·e(i ca pe-o lacrimã, ce-o sã ·ã curme
Durerea ruperii ·oastre de casã.
Din to(i ca(i nãscutu-ne-am, eu unul, bãrbat,
Puteam sã resping hotãrarea pãrin(ilor,
Pe ·eci declarandu-i strãini ¸i-n arara
Oricãrei rudenii, din care ·ã strig
Mereu peste zidul so(ilor ·o¸tri.
Dar nu era chip. Pãrin(ii. Or, datinã!
Încrustatã in stalpii din casã cat lumea,
Si-n lacrima lor ingropatã sub gene -
La ora rixatã sã ·ã alunge
La mirii ·o¸tri, gãti(i sã-¸i zideascã
Poruncile toate pe umerii ·o¸tri...
V-a(i dus cu broboada-nnodatã sub barbã.
Unde ·-a(i dus· - nicicand sã ·ã-ntoarce(i,
Sã ¸tiu cum ·ã cheamã, sã ¸tiu cine sunte(i,
Surori ale mele, ·oi, lacrimi amare
Sub geana pãrin(ilor mei ingropate -
Nime durerea lor sã n-o ¸tie...
Voi nici seama ·-a(i dat cã se poate
Mai altrel de cum se-ntocmise de datinã... -
A(i dat cu sinealã braiele casei
Si-a(i pus langã rlori zugrã·ite ¸i-un nume,
Oricum, sã ·ã parã cã a·e(i ¸i-un rrate
Care ·ã mustrã ¸i care ·egheazã
ANA1OL CODRU
!
Cum duce(i pe umeri poruncile so(ilor...
Pãmantul a rost sã se-ndure de ·oi,
Umplandu-·ã poala cu ·orbe ¸i rete,
Care a¸teaptã la randu-le ora
Cand le ·e(i spune sã plece in lume,
La so(ii lor incrunta(i de poruncã.
Ci eu, ce-am a·ut mai bun ¸i de pre(, -
C-am pus durerile ·oastre-ntr-o nuntã
Si numele ·ostru l-am pus mai aproape
De-acel al miresei, portit din ogradã,
Strigandu-l pe-al meu ca o poruncã,
Pe umãrul ei zidindu-l mereu.
Mai mult cu nimic n-am rost sã ·-ajut,
Decat sã pãstrez peste lacrima ·oastrã
Numele ·ostru, de so(i alungat, -
La marginea ·oastrã rãrã de nume...
´v. ¡e cervri, ierbite...
lulguiri de lasere,
Înrlore¸te mazãrea,
Am ·orbit cu-o pasãre.
Sus pe ceruri, ierbile,
Dãn(uiesc, superbele.
Vorbesc cu pro·erbele.
Multe, simetriile,
Scurtãm ·e¸niciile,
Ve¸nice-s Mariile...
PIA1RA DL CI1IRL
!!
De íovi, ae Marii
Înrlorire de crengi
Si ca roua dintai
Sunt aceste (ãrãnci
De Marii...
Nal(i cat turnul de ani
Si in graiul lor domni
Sunt ace¸ti (ãrani
De Ioni...
Cu ·ecia pe rrun(i,
Cu ·ecia pe ·eci
O nuntire de mun(i, -
De (ãrani,
De (ãrãnci.
.ce.ta·i ovvt vo.trv cet íov
Scump este omul |ãrii semãnand
Inima lui, prinosul lui pe lume -
Pleacã din zori ¸i panã in amurg
Nime nu-l supãrã ¸i nu-l mai ceartã nime.
Brazda-i de piatrã de la inceput
Si ·antul e potri·nic ¸i-i din ra(ã,
Si astru-l arde din tãria lui,
Si-o secetã de chip i se aga(ã.
Ochi strãinat e cerul pe ogor
ANA1OL CODRU
!"
Si-i pri·egheazã cazna-n arãturã,
Vãzduhu-i copt ¸i rluturat pe zãri,
Îi parguie pan` ¸i cu·antu-n gurã,
Si pãsãrile-l trec pe curmezi¸,
Si grindina ii pistruie¸te-aleanul,
Ci el, in gandul lui mai cat un deal,
Se reazemã de toamnã cu tot neamul.
Si in lumina molcomã de nop(i
Panã-n butuc lucearãrul se-nmoaie
Cu lutul rrãmantand in ·eac asprit
Painea de plai cu bubuit de ploaie.
Grijã e tot, ¸i cate-s imprejur
De munca lui se (in ¸i se innoadã:
Spinu-i hrãnit din mana lui cu sa(
Si helgea se inghesuie la nadã.
Si-l race uni·ersul omul lui
Si tot ce-i greu - i-aruncã in spinare -
lrunza ce cade la hotar de ani,
Si-amurgurile cate se rup din stare.
Calcã pe raclã de strãbuni, starnind
La capãtul cellalt rloare ¸i pruncã,
1oate se-ncheagã din ·ecia lui
Si se innemuiesc dupã poruncã.
Si pan` la urmã i se race steag
Cãma¸a lui scor(oasã - pe tot chipul,
Si umerii il dor ¸i se desrac
Pe-alãture, z·acnind, ca douã-aripe...
Acesta-i Omul nostru cel ION
Intrat pan` la isto· in astã ·reme,
Nu-l po(i lega de somn ¸i alinãri,
PIA1RA DL CI1IRL
!#
De-o nepãsare ¸i de alte semne.
Cand moare bucuros pe dealul lui
Pus intr-un co¸ cu bobu-n arãturã,
Vine o stea cu busuioc pe maini
Si ii sãrutã ·ecii de pe gurã.
1oi
Iatã, mãi Gheorghe ¸i mãi Ion,
Cã a(i ie¸it pe deal, sã ara(i timpul.
Sateli(ii ·ã roiesc pe la tample,
Ci ·ouã nici cã ·ã pasã, nici cã ·ã ·ine
Sã ridica(i ochii tãciuno¸i din (ãranã.
Arunca(i din manã orele, zilele toate
Panã la nesrar¸iturile celea uitate,
Si nici teamã nu ·ã e de nimic in lume,
Întoarce(i capul, doar numai cand ·ã strigã pe nume.
Cãci se (ine numele acesta de ·oi, ca un clopot albastru,
Curs panã-n strãbuni, din (ãranele ·oastre.
Nu mai e chip sã ·ã-ntoarne-ndãrãt nici hãul, nici moartea.
Dintr-acolo, unde astãzi ·ã duce(i arand mai departe,
V-a(i aruncat cu¸mele intr-un corn din Constela(ia 1aurului
Si bondi(a doinoasã in alt capãt - pe umãrul Carului.
Si merge(i in ·arrul degetelor cu ciocarliile-n pãr,
Semãnand in stanga ¸i-n dreapta bob de ade·ãr.
Ci mie imi pare cã din opintirile ·oastre spinãrile
Au zugrã·it curcubeie pe grebãnul cerului -
Mereu rãrã capãt, mereu ca o secere,
Gata oricand sã ·ã secere.
ANA1OL CODRU
!$
Dar ·oi nu mai crede(i in zodii, in snoa·e ¸i semne.
Sti(i drumul aratului, culesului ¸i indemnului,
De a ·ã (ine unul de altul ca ni¸te plugari,
Semãnand cu o manã zilele acestea de datine mari.
Cand dã-n copt graul ¸i bobul se z·arle din humã,
Îl urca(i la ureche, ascultand toate ¸tirile lumii,
Dacã nu manã cine·a roc cãtre ·oi, sã ·ã ardã
Anii grãmadã, anii grãmadã, anii grãmadã...
Si ·ã duce(i mai departe, pri·ind peste zãri,
Dacã ·in reciorii din urmã pe pluguri cãlãri,
Cu tot neamul lor de copii, cu ne·estele,
Cãci pãmantul ¸i-aratul ·i-i ·este-po·este,
Vuind cum e sangele-n patima ·oastrã.
Si-n numele ·ostru ce sunã-n albastru...
Rv¸a
Har(agul meu ¸i soarta mea sunt una
Cu por(ile, cu pragul, cu rrontonul,
Si drept zãlog mi-au poruncit strãbunii
Sã port in pielea asta tot IONUL -
Acel col(os ¸i lumii - incruntatul,
Risipitor de inimã albastrã.
,lac dragoste cu-o ·ie. Sunt ¸i-n ceartã
C-un deal rodind contra iubirii noastre.,
Dar parcã mã-ndulcesc din cate am
Si puse-alãturea de ·orba mea de-acasã,
Sunt mai ca mierea, drese cu balzam,
Neretezate incã nici de-o coasã...
PIA1RA DL CI1IRL
!%
Si-i roarte bine dacã e a¸a,
Dacã au oamenii o bucurie mare,
Dacã, la dragostea ce-o au, ar mai a·ea
Asemeni mie cate·a odoare.
Parcã e rãu sã por(i atata spor
De griji ¸i socoteli, dacã te clatini,
Dacã incapi pe gura tuturor,
Cã ai o casã doldora de patimi·...

Plugul e ca Pasãrea,
Arã doar cu aripa.
Cu aripa Plugului
Arã omu-n Via(a lui.
Arã, parcã ar zbura
Dincolo de moartea sa,
Dincolo ¸i peste lire
Unde totu-i rãstignire...
ßvvvt ve.ei
De roame sã nu ¸ti(i. Pe sãturate
Aceastã ·ia(ã sã ·ã miluiascã.
O paine albã sã ·ã chinuiascã,
O paine neagrã sã ·ã poarte-n spate.
ANA1OL CODRU
!&
Un plug sã taie brazda pe din douã:
Cat (ie - tot atata parte lumii.
La masã sã ·ã cheme cu un nume,
Si bunul mesei sã se cheme VOUA.
De ce a, face ev...
De ce a¸ race eu s-a¸ez ca-ntr-o uitare
Aceste ierbi inalte cu iepurii de manã,
Sau rruntea ãstui cal pe deal ca o rantanã,
Din care se adapã din rugã depãrtarea·!
Ce daruri srinte - toate le-a¸ race patrimonii
Acestor mari balade de mame pe sub stele,
Cu aceste piramide de snopi in care ele
Si-au ingropat bãrba(ii, sã doarmã, raraonii.
De ce sã bat arama ·oroa·ei in scãdere
De cat cum au rost scris-o cu rruntea lor strãbunii,
1opind ·ocale-n roc ¸i-n clopote sã sune
Laptele maicãi noastre - temei ¸i in·iere.
De ce sã-mi stampãr gandul ¸i ochii sã ascundã
Aceastã rãrã seamãn columnã de luminã
Si-aceste zile albe, ·enite la rantanã,
Sã-¸i ·e¸niceascã inul catrin(elor de nuntã·
O, de-o s-a¸ez aceastã comoarã-ntr-o uitare,
Sã nu-mi mai scrie mana, sã nu mai pot cantare...
PIA1RA DL CI1IRL
!'

Arde parcã-n lumanãri
Graul amijind pe ·ale
Încã-n tihna dumisale
Ca o aurã pe stãri.
Si cum lanul e adanc
Si deasupra ceru-o arcã,
Am sã-l trec in zori cu barca
Cãtre golrul de parang.
Vai ce lan! Dacã-l cose¸ti,
Prundu-i mi¸unã cu pe¸ti...
|v arvv .e·vtoarva íva¡oi
Sub cerul spãlãcit de ploi,
Psalmodiind prin timp, greoi,
Vegheat de carele cu boi,
Un drum se-ntoarnã inapoi.
Oare sã-l sperie asralt
Si stalpii ã¸tia de bazalt,
Viteza asta, acest salt,
Si-aceastã patimã de-nalt·
ANA1OL CODRU
"
Oare sã-l sperie lumini,
Aceastã boltã de rantani,
Aceste nun(i, ¸i-aceste paini,
Si nou, mai nou, acest destin·
.tb, vvtt atb
O, canepa care a rost sã-mbrace
În marmurã ro¸nindã to(i sãracii
Acestui plai! -
Bãrba(ii lui
Pãreau o (arã de statui.
Si printre ei, cu pas agale,
Cu stat de srinte catedrale,
Ale noastre mame ¸i surori
Nemuritoare-n albul lor.
De ce-a¸ gãsi acum sã tac
Aceastã canepã de ·eac
Pe un strãbun, ca pe-un catarg,
Albind rurtunile in larg·
Pan` la origini ingropat
În toatã canepa din sat,
Lu am tunat ¸i-am blestemat
Un alb mai negru ca un iad.
PIA1RA DL CI1IRL
"
Cã-n traiul nostru cel cãnit
Atatea lacrimi s-au urzit,
Si ca un steag s-a rãz·rãtit
Cãma¸a mea de om trudit!
O, bol(i de panzã, ca un cort -
Pe osul nostru, tort in tort,
Din ·rednicie mandrul port,
Ca pe-un blestem prin ·eac sã-l port...
Mv¸evt ae ta 1rifave,ti
Albastru tragic din icoane -
Mucenicie de Ioane,
Si-aceste clopote,
De-atunci,
Îmi par Ioni ·uind pe cruci
În·arto¸ind in alirii
Genunchii no¸tri, cei dintai -
Pe ruguri: parcã i¸i rãzbun
Genunchii al(i genunchi strãbuni.
Iau roc cãmã¸ile de in
Pe hori jucate-n (intirim
Peste pãrin(i - ca(i s-au zidit!
În horele de sub pãmant,
Si horele
Cetã(i le sant!
ANA1OL CODRU
"
Si dacã-n jocul lor s-au prins,
Cã n-au cãzut,
Cã-au mai in·ins,
Si-au mai cãzut,
Langã pãrin(i,
Dar parcã mai nebirui(i.
De-aceea poate nu murim
Si ard cãmã¸ile de in
Pe noi, horind in (intirim,
Peste strãbuni -
Ca(i s-au zidit!
În horele de sub pãmant,
Cãci horele cetã(i ne sant!
Auzi·
Se crapã ramele: din nimb
Lrup cu rrun(ile noi timpi
De noi Ioni, strãluminand
Ioana plaiului meu srant!...
Cotiva
...llorile dalbe a¸a ca-n tot anul
La por(ile noastre cu cheile-n salbe,
Si pluguri bãl(ate cu ·iscolu-n coarne
Pe brazdele albe, ca rlorile dalbe.
Oh, rorile dalbe, ca promoroaca,
De parcã a nins cu iepuri pe-ararã,
PIA1RA DL CI1IRL
"!
Si noi asmu(ãm dupã ei intr-o doarã
Zicere mandrã cu daruri.
llorile dalbe, c-a¸a ni-i urarea
La riece timp, la riece gazdã.
Ninge din susuri cu pietre de moarã
Sub riece plug, pe riece brazdã,
Ca painea de neam sã rie aleasã,
Duioasã ¸i multã.
llorile dalbe... pe riece casã
Se joacã o nuntã.
Cã-s rlorile dalbe. Si iatã se-aratã
O altã rereastrã de catã·a ·reme,
Si, de mult ce ·-am spus noi colindul acesta,
Ard pe ·ãzduhuri cu·inte de cremene.
O, rlorile dalbe, a¸a ca-n tot anul
La por(ile noastre cu cheile-n salbe
Si bi·olii albi cu ·iscolu-n coarne -
Pe brazdele albe, ca rlorile dalbe.
Ciocãrtii
În lan, cand pasãrea se coace-o ·arã
Si sare din cantare ca din ouã,
Aud bãtand din picurii de rouã,
Cu ciocul, ciocarlii, sã iasã-ararã.
Luminã, soare, ra(a noastrã, darã,
Na¸terea lor cantand este Moldo·a!...
ANA1OL CODRU
""
ív oclii vei - o avivtire...
Duios de-amar se ·ede-n ochiul nostru
O nostalgie ·erde de secarã,
Si-n care lupii-ncãrun(esc la lunã
Cu cainii sub(ioarã, din ·reo stanã,
Cand pan` la brau ciobanii dorm in cu¸me,
lumand prin maneci rlorile de leandru.
Dacã e chip sã mai zãrim ce·a -
L-o casã care doarme in copac
Cu ·ulpile pe-acoperi¸, bor(oase,
Si date jos cu cangea-ntr-un cojoc
Al unui paznic care-¸i pune-n deget
Poreclele, in·e¸nicindu-¸i satul.
Dacã se-ntamplã-n ochi ce·a sã rie -
L o rantanã - amarã ¸i adancã
Din lacrima strãbunului meu 1oader,
Care-a rãcut ¸i-un drum, pe care astãzi,
Urca(i in autobuze, ·in pãrin(ii
Sã cante-n targuri rlori de ·ia(ã lungã,
Sau ca sã-¸i ·adã ginerii prin ¸coale,
Sup(i de multã carte ¸i luminã.
´vb bottirea cervtvi
Ca strugurii sunt pruncii la Goian,
Si leagãnele sunt cat o rantanã,
Si rlamura se leagãnã pe sat,
Si plugurile se scaldã in (ãranã.
PIA1RA DL CI1IRL
"#
Bour arand e dealul dimprejur,
Si rloarea ·iei (ine-a scãldãtoare,
Si pãsãrile-mprã¸tie pe culmi
Lumina parguitã pe ogoare.
Ionii trag cu ro(ile-n grãdini
Apa de leac. Mariile cu toate,
Pe langã munca lor, mai do·edesc
Sã-¸i (inã so(ii tineri pe-nserate.
Si cum le murmurã neprihãnirea-n sani
Si-o patimã le abure¸te gura,
Se clatinã iz·oarele-n rantani
Si cre¸te busuiocu-n arãturã.
Si (ara lor de rai ¸i de pãmant
Nu mai cunoa¸te altã nemurire
Mai lãudatã ¸i mai cu noroc
Decat aceastã srantã-mprospe(ire.
Ci-n zori, cu rloarea drumului in piept,
Se lumineazã-n camp ca intr-o carte,
Purtand sub inimã sãman(a lor de plai,
Care ii (ine demni ¸i in nemoarte.
Iar sub boltirea cerului pe sat,
Cat stelele de mari pe depãrtare,
Pruncii duc dealul (ãrii panã hãt
De runie, pãscandu-l langã soare.
ANA1OL CODRU
"$
Pe arvv trec O¡rea, ´tarrv ,i ´vaav
Ion Vlaicu, bãrbatul inalt cat prãjina,
Si incã ne·asta lui, Anastasia, cu ochi zbengo¸i ¸i la brau¸or
tare nuroasã,
θi scaldã pruncii dolorani pe grindul rantanii,
Apoi ii a¸eazã, ca pe o mandre(e de zestre, in ra(a casei.
Pe drum trec Opera, Sta·ru ¸i Smadu,
Cei trei rantanari, bucuro¸i, cã unul intreabã:
A(i cules, ·asãzicã, lucererii din li·adã
Si din grãdinile cele bãl(ate, cã se rrange din ¸ale taraba·!
- A¸a, maicã, suntem sãrãcu(i la odihnã, -
Am arat ast` noapte tot imprejurul Orionului,
Panã sub zodia Racului ¸i printre comete de-amu, ca printr-o sihlã,
Cu toate cimotiile noastre ¸i cu bãrbatu-meu Ionu.
Si acum mai lucrãm la aceste odrasle
Cu ce·a po·ã(uiri, ca ni¸te plugu¸oare, improspãtandu-le trupul,
De parcã am pune piatrã de drag la ·eciile noastre,
De astãzi pentru mai mut sã ne (ie ·remile scumpe.
Strugurii carlani is gata pe coardã ¸i merele ¸orrane sunt
de-amu coapte,
Si gutuile is cat hulubii cei impãra(i. A·em de toate.
1aurii ne sunt gra¸i, ca lutul, bi·oli(ele - cu lapte,
Si gandurile cele aripate ne stau alãturea cu sãnãtate.
-Mandre(ã de om (i-i ¸i bãrbatul, cã-i de neam bun ¸i s-ar cere
Ce·a mistrecior, pentru cã e¸ti mult mandrã ¸i dumneata.
- Mul(umescu-·ã ·ouã cu bucurie, rantanari, cã a·e(i
glasul de miere,
Si ·orba-ntr-ales, cã ·ã luminã in gurã ca piatra de stea.
PIA1RA DL CI1IRL
"%
Acum ·in sãrbãtorile toamnei, cele mari,
De inceputul lumii cu ·reme de-a noastrã la bine,
De aceea ni-s por(ile de jur-imprejur cu bol(i de stejar,
Cu rlamura (ãrii in ·arr, sã lumine,
A¸a cã, dacã isprã·i(i cu adancul, ·eni(i degrabã-ntr-acoace
Cu plozii ¸i ne·estele ·oastre numaidecat,
Cand ceru-i de rai ¸i steaua se coace.
Si rirele noastre se (in de pãmant.
Cu noroc dar sã ·ã rie ¸i cu multã sãnãtate, gospodari!
Sã auzim de apa cea bunã-n adanc, cum ·i-i lacrima-n
sãman(a de har!
Per¸avevt
Panã taurii ·or pa¸te in steme, dintr-acolo
De unde ·ine iarba, din coarne bubuind,
Vom declara, din arcuri, sãge(i sã cadã jos,
La por(ile cetã(ii cãzute in pãrin(i.
Vom pune ·orbe mari pe ruguri, sã se ·adã
Varrul izbanzii noastre
in clocot de arãmuri
Pe zidurile nop(ii, sau pe armuri de piatrã
A o¸tilor ·uinde, bãtand inalt sub ceruri
Palcuri de steaguri,
- peste seme(e rrun(i de bouri.
Vom innoda la carã imbold de ·ant sãlbatic,
Urnind din turnuri toamna,
Pornind din nun(i reciori,
Încãlecand pe ·inuri ¸i sãgetand ulcioare,
ANA1OL CODRU
"&
Cu chipul treaz, ca ziua, atunci cand se anun(ã
Cã turnurile strigã ¸i-aratã la hotar.
Si se ·or race semne pe rruntie cu mirtul,
Chemat din ram de cedru, parcã rãscolind
În noi pãduri de tainã, bãtute ca argintul
Pe scuturi ¸leruite de-ncãierare dreaptã.
Vom sta barbar de pa¸nici
¸i nemai·rand de tineri,
|inand pe rrun(i cãciula ca un Ceahlãu pe zãri,
Din care ·arsã-aramã pe chipurile noastre
Lumina de lucereri, cum ·ulturul cu-aripa,
Lcoul din oglindã sã-l murmure-n nemoarte,
Peste intreg cuprinsul cu rreamãt de cetã(i,
A¸a, o ·e¸nicie!
íeto¡i.etvt avvveatvi ítorea írevia Dobre...
...ívtocvit ,i ro.tit ívaivtea ,cotaritor aiv cete .ate ,a.e, ae
care ¡orecta bvva .·av ívrreavicit ae ta ae.catecarea tor:
Polrebea, Dorotcoiv·\vvte,ti, 1a.itavca ae ,e.,
.te·avaravca, Co,vita·^ova ,i Motorata ae obãr,ie a
ace.tvia, care vvtt ce av ¡ro.tarit·o cv fa¡ta ,i cv roroara
¸icãvav·i, av¡a cvv vrvea¸a, vv fara oarecare ívare¡tatvri
ce vi·av ív¸aavit a te face, ve.trãvbãva ív vici vv cli¡
tãtcvt ,i i¸roaaete, cvv av fo.t aivtãiv ro.tite.
...Acestea-s o parte numai din ce dãm
Randului scris cu sarg, spre a-l imparte
Cei crezãtori ¸i descu¸ma(i pe cap
La-intrare-n aste cumpene de carte.
PIA1RA DL CI1IRL
"'
Si-i ·in cu·antului miresmele de paini
Si inimii adaosuri de soare,
Cum ·ine laptele mãicu(elor pe steag,
Cand nãzãresc pruncu(ii lor in (arã.
Din casã drept in patrie pã¸e¸ti
Ca din pãrin(i, cand la soroc te-ncearcã
Un plugure, sã ari din alte ·remi
În graiul tãu ca muntele pe lacrimi.
Si anii tãi sunt rãmura(i la chip,
Si satul i¸i mai ·ede de ale sale,
De rloarea graului ce-o stãpane¸te-n deal,
De mila mieilor imporpora(i pe ·ale.
Si toate i¸i rac rand spre a-l ·edea,
În preajmã, timpul cum spre noi adastã,
De parcã mana-i ne-ar atinge acum
lerindu-ne de boalã ¸i nãpastã.
L¸ti un lãstar de-o iarbã imboldit,
Mãsura rrãgezimii intr-un mire,
Din tatã-n riu sã-(i zãloge¸ti prinos,
Pentru pãmantul tãu de amintire:
Cocerii cu iz·oarele-n cãmãri,
Goienii-mboura(i la inrã(i¸are
Si Molo·ata - staul ¸i altar,
Cu steaua strecuratã prin rrontoane.
ANA1OL CODRU
#
Mo¸ii Ioni, Proririi, ¸i mai ca(i! -
De nume to(i, dumnezei(i la ra(ã,
Cu bãrbile ·ãrsate-n jurul meu
Si cu-ndurãri pe gura lor sumea(ã.
Rusandele ¸i Sartele-n cãmã¸i,
Mariile, Ioanele cu rouã
Pe ragurile trupului, prin lunci,
Caste, ·ãdind luminã pe Moldo·a.
Si alte cate s-au mai lãmurit
În ochiul nostru dinspre-atunci incoace...
Moara ce-¸i mancã inima de sec
Cu graiele lihnite-n oboroace.
Si carele zmuncite din obezi
De la rãzboi panã la sa(iul painii,
Cu ·ita insetatã pe cãlduri,
Si bãl(ãtura-n cucura rantanii.
Istoria-(i aratã ani mai mul(i,
Intra(i panã la brau in ·ãlmã¸ie,
Mai dincolo de culmi ¸i de pãrin(i,
De petecul de (arã sub cãlcaie.
Dar iatã se rãcuse parcã zori,
Parcã o poartã se deschise-n ceruri,
Încã-o nã·alã de lumini cernea,
De-ntunecime plaiul sã-l desrere:
PIA1RA DL CI1IRL
#
¸1u, l L O R L A Lremia, de-amu e¸ti
Slobod, ¸i to(i ai tãi la reliu
Au slobodzenie, - am auzit atunci,
Cã-am lãcrimat in clipele acelea.
...Dar iatã bãtuse rocul din cei rãi,
Sã spargã traiul nostru din tihnealã,
Sã ne dea jos de la genunchi, din pas,
Si rirea noastrã sã ne stea la boalã.
Dar n-a dat (ara chip de a lo·i
În inima molda·ului cu rierul,
Cã-a pus ·oinici sã batã din trei pãr(i
Roata lãcustei ce-mpanzise cerul.
Din neamuri multe ¸i-nrrã(ite-a rost
Izbanda sã se racã-n ·remi acele
Ca o luminã aprinsã peste tot
Cu-o stea de crai pe lacrimile mele.
Astea-s doar o parte din ce dãm
Randului scris cu sarg, spre a-l imparte
Cei crezãtori ¸i descu¸ma(i pe cap
La-ntrare-n aste cumpene de carte.
Lu laud anii tineri, dragi ¸coleri,
Si ·ouã ·ã inchin cu sãnãtate
1rai cu zãba·ã ¸i cu spor, sã-a·e(i
Painea rodind in ·remurile toate.
ANA1OL CODRU
#
Lu, llorea Lremia, cu-o sutã ani pe¸in
Si dese ramure de neam, cu hãrnicie
În ·arrurile ·remii repezind
Aceste-ndemnuri pentru o ·ecie.
Dre¡t iviva
Sunt dat cu·antului drept hranã. Clororila
Cu·antului eu sunt, suprastructurã,
Si rorma lui - jur-imprejur - mi-i gura.
Sunt dat cu·antului drept inimã. Sunare
De clopote-i cu·antul - gra·, imensul,
Si ·ia(a mea e rondul lui, e sensul...
Covfe.ivve
Sudoarea rrun(ii mele, grea,
Cu tot ce s-a muncit de-a randul...
Spãla(i-·ã cãma¸a-n ea,
Z·anta(i-o panã da(i de ganduri.
Vã stoarcã pan` la inrinit,
Unde e srant ¸i-i un temei,
Sã ·ã munceascã panã cand
O sã ·ede(i in ea idei.
PIA1RA DL CI1IRL
#!
Mai puri sã ri(i. Panã la har,
Panã de moarte ·ã atinge(i,
Panã la ultimul hotar,
Panã-o sã da(i in ea de sange!...
Ca ,i cvv
Oamenii ar trebui sã ·orbeascã inrlorind,
Ca ierbile cele de leac ¸i de bine,
Ca ¸i cum ar lua cu gura dintr-o rantanã
Adancã limpezime ¸i de gand
A graiului nostru mereu iz·orand,
Iz·orand,
Numaidecat iz·orand!
Ca ¸i cum ar zbura peste o grãdinã de prunci
La sãrbãtorile bucuriilor roarte mari,
Ca ¸i cum la cele mai ane·oioase munci
Ar ingenunchea rrun(ile marilor cãrturari,
Cãrturari,
Numaidecat mari cãrturari!
Ca ¸i cum mun(ii, de prea mult aur,
S-ar plictisi, numai de grau sã le pese,
Ca ¸i cum pe rruntea incununatã de lauri
|i-ai trage gre¸elile cantate de pãsãri.
Ca ¸i cum (i-ai incepe arãtura
De la roadã cãtre inima plugului,
ANA1OL CODRU
#"
Ca ¸i cum (i-ai cantãri in palme po·ara bel¸ugului
Cu lacrima ¸i cãtãtura.
Oamenii ar trebui sã ·orbeascã numaidecat rrumos,
Într-un rel al lor, ca ¸i cum ¸i-ar zice pe nume,
Ca ¸i cum pentru toatã lumea
Au ·enit sã rosteascã toast dupã toast
În graiul cel srant,
În graiul cel srant ¸i ·e¸nic al mumei.
Deci, rerb vai ívtãi
Nu conrunda ierbi cu bãrbi,
Nici lupi cu miei.
Dacã mi¸cã idei,
Substanti·ul e ·erb.
De ce la cantar
Distribui egal
O tonã de ·ar
Si-o rugã de cal·
De¸i ca nuan(ã
Mai greu e pãmantul,
1otu¸i balan(a
O-nclinã cu·antul.
Deci, ·erbu-i un cal,
Si goana lui - gand,
Mereu delirand
Gramatical.
Cu·inte nu scrim,
PIA1RA DL CI1IRL
##
Le indurãm,
Cand le tãcem, -
În ·orbe murim.
Nu ro(ile merg,
Ci drumul pe ro(i.
Mereu spre nepo(i
Pãrin(ii con·erg.
Metarore nu-s,
Ideile sant.
Mai sus de cu·ant
Sim(ire am pus.
Patrie ae ov
Se race multã sare-n uni·ers
Panã rostesc Cu·antul sã mã doarã.
Inima race inconjurul ei,
Si lacrima-i cat pruncul in recioarã.
Lumina ochiului se-ntoarnã indãrãt,
De unde e trimisã pe ·ecie,
Ci eu din maica Lui nu-l pot i·i,
Sã-l trag pe trupul meu ca pe-o rãclie.
Mãcar cat pacea painilor pe rãni,
Cat roua gurii arsã de jertrire,
Cat rrunza in cãdere spre pãmant,
Cat ·ama numelui la propria-i rostire.
ANA1OL CODRU
#$
Grea muncã-i sã zide¸ti pe surlet grai
Si trupul lui sã-(i rie-ncumetarea
Cu·antului, din care te-ai nãscut
Mãsura astei ·ie(i nepieritoare.
Cu·antul e numele ¸i-i P a t r i e d e o m,
Pe care in genunchi noi citi-o-·om.
Cvrãvtvt ara
La bine ¸i la rãu - gura ni-i price:
Gurã de rai, gurã de lup, gurã de ¸arpe,
Gurã de tun ¸i gura lumii, zicem.
Gurã luptand, gurã mu¸cand, gurã tãcand.
Sub cerul gurii noastre a pustiu se-aude:
- Neutronule, Neteiule, Nemunte!...
O deslu¸im, o, bãnuim! - iatã rãsare
Gurã de prunc, gurã de stea, gurã de ciutã
Si lacrimi ne ard pe-abecedare.
O, noi ·orbim, o, noi gandim! Cu·antul arã!
Gura e turnul ·orbei noastre srinte -
Sã nu min(im ·orbind, nãscand cu·inte!
...Gurã de rai, picior de plai,
Si graiul, Lminescule Mihai!...
PIA1RA DL CI1IRL
#%
Metafora
Lu am calculat,
Lu numaidecat am calculat,
Cã dreptul de-a metaroriza
Presupune mai curand ¸ansa de a te omeni
Panã la coarnele plugului,
Sporind astrel painile,
Ca ni¸te planete in balan(a uni·ersului.
Da, da - painile, roarte necesare
Modului nostru de-a ·orbi rotund
Si pe in(elesul tuturor.
L riscant, totu¸i, sã metarorizezi
lãrã sim(ul pipãitului direct
Pe inima copacului ganditor:
Parcã ar trece o coasã
Prin trupul ·inului,
Mãrturisindu-(i astrel
Partea de ·inã pentru
lrumuse(ea lacrimior nerostite.
De aceea zic: rãsar painile de dupã mun(i,
Clopotind roua de prunci ai Patriei.
În jurul painilor rotesc gurile noastre,
Ca ¸i cum ar ·orbi de sa(iul lumii,
Împãr(ind in douã panã ¸i pietrele de moarã
Celor inrometa(i de rrumos...
ANA1OL CODRU
#&
Piatra ae citire
ívi 1. Mo,vea¸a
Dulce coarnã, acrã,
Pieli(ã sub(ie,
Aromite lacrimi,
Strugurii sub ie...
Gura ca hurmuzul,
Si in tremur, inul.
lrunze langã buze,
Laptele, di·inul...
Scãpãrand mãrgele,
Plãi¸or de munte,
Cununii de stele,
Ora(ii de nuntã...
Rãsãrit de soare,
Drãgu(ã mioarã,
Iarba se-nrioarã:
Plug la ·anãtoare...
Crãi¸or de mire,
lire, nemurire,
Si-n nemãrginire
Piatrã de citire...
PIA1RA DL CI1IRL
#'
Ovovato¡ee
Nu mai am pace,
Cu·ant mã-nrioarã.
Cine mã tace,
Cine mã zboarã·
Cine mã munte,
Lacrimã cine-mã,
Cine mã rrunte,
Cine mã inimã·
Cine mã nume
Si mã Ioane,
Cine mã lume
Si mã aleanã·
. . . . . . . . . . . . . . .
...Graiule nepieritor,
Stea care ·orbe¸te rlori!
Crovicarii
Cum (ara noastrã-i mierea ¸i cearã-a·em de-ajuns,
Aprinde-·om la cap o lumanare
Acestor mun(i,
În care dorm cronicarii-mun(i
Cu inima ¸i surletul ararã,
ANA1OL CODRU
$
Cãci ei poporului mai argã(esc ¸i-acum,
La-ncre(itura rrun(ii purtand mai multe patimi,
Încã jertrind luminii cirezi intregi de piei
Cu pana inmuiatã in propriile lacrimi.
Si cum bãtu(i au rost de gand, tara(i prin cãr(i
De bãrbi, cu limba smulsã ¸i despuia(i de dor,
Nu-i chip sã nu se-audã peste grãmezi de timp
În clopotele noastre cum bate limba lor.
Deci, lor li se cu·in rãcliile dintai,
Cu prima inclinare a rrun(ii sã murmure
Ca-n trandariri ·ãzduhul insangerat ¸i srant
La apãsarea noastrã pe clopote cu gura.
Si cand se lasã raza cea de luminã-n grai,
Sã ne munceascã dulce ·oroa·ele iste(e,
Sã netezim prin ·eacuri inal(ii mun(i pe zãri -
Cu degete zdrelite de roi letopise(e.
O, plumb, care-n tiparni(i e¸ti aurul pe de¸ti
La nunta istui grai pe rrun(i cronicãre¸ti,
Pe care, ca un nimb, la depãrtãri de astre,
Rote¸te incontinuu ·ocala gurii noastre!...
PIA1RA DL CI1IRL
$
ívive.cv
Pe un picior de plai
Srantule grai
Pãmant crezãmant
Venind auzind
Unde steaua arde
Aicea departe
Ca sangele (ãrii
Din piatra durerii
Ziditã adanc
Pe sori care ning
Pe cumpãna ririi
De srantã citire
Si-aducere-aminte
Sãrutand cu·inte
Surlete srinte...
Cvv .a ra .¡vv...
Am supt ragurii
Panã ne-au rãmas in maini lumanãri.
Prietene, cetinã,
Ochii tãi sunt intrebãri.
Drumul se z·arle pe cal,
Groapa - pe casã.
Prietene, cetinã,
Din lacrima ta Atlantida apasã.
ANA1OL CODRU
$
De ce me¸tere¸ti
Spãrgãtoare de ciori·
Prietene, cetinã.
Mainie tale sunt rete-surori.
Moara de ·ant e cumpãtul soarelui.
Prietene, cetinã,
Poezia e aburul proaspãt
Al ·arului...
Cv fiece carte...
Langã painea cea dreaptã ¸i lenea noastrã de somn burdu¸itã
Arãtãm nu ¸tiu cum ca intre douã minicoper(i...
O, rra(ilor, cu riece carte de noi necititã,
Noi sãlbãticim cãr(i!
Homer necitit e ca ursul, cu blanã,
Shakespeare e din junglã numaidecat.
O, gurii noastre ii cresc liane
De mai-mu-(ãrit!
Catã inteligen(ã inspirã gurile noastre sua· aurite,
De¸i cu·intele ne sar cariate in pãr(i.
Cu orice carte de noi necititã,
Noi sãlbãticim cãr(i,
Lu repet: noi sãl-bã-ti-cim cãr(i!...
Parcã un plug de lemn in carnea noastrã se rrange,
Cand reruzãm, cand nu citim cãr(i.
PIA1RA DL CI1IRL
$!
Parcã apa abatoarelor muge¸te prin sange,
Dacã ruruzãm, dacã nu citim cãr(i!
O, cãr(ile! Iarba de leac, ne·oia problemelor neachitate.
O, cu mu(ii lumii cum po(i sã te cer(i·!
Cu orice carte de noi necititã,
Noi sãlbãticim cãr(i!
O, cu·inte desenate pe gurã, o, ·orbele noastre rardate!
O, painea mancatã pe gratis, cum sã (i-o ier(i·!
Cu riece carte de noi necititã,
Noi sãlbãticim cãr(i,
Lu repet: noi sãl-bã-ti-cim cãr(i!

Mã uit la mine
Si-mi spun: ¸Ll imi lipse¸te,
Ll, care mai trebuie sã se nascã,
Sã reruze dorin(a mea
De a-l a·ea.
Mã uit la mine
Si imi zic: ¸Auzi, strãinule,
De ce (i-a¸ lipsi,
Dacã nu mã ·oi na¸ate
Si ·a trebui
Sã mor pentru tine·
ANA1OL CODRU
$"
|v ¡rvvc .e·v¡ieaica ae·ari¡a tvi...
ívi í. Do¸a
Sã creascã rloarea-soarelui pe casã,
Si ro(i de dor sã punem la rantanã -
S-o poarte bi·olii prin sat ¸i prin grãdinã
Cu ciutura-nrloritã la amiazã.
În scorburã sã-¸i nascã oaia pruncii,
Cu mirt sã-i ungã Cerul pe la coarne,
Polen de cuci pe blana lor sã cearnã
Si-o iarbã peste moarte sã-i arunce.
Sã-¸i poarte oul pasãrea cu gura,
Zborul rotund pe lacrimi s-o-mpresoare,
Ca glasul mierlei omenind pe (arã,
Ca plugul inrrunzind sub arãturã.
...Un prunc se-mpiedicã de-aripa lui, in iarbã,
Si-o stea ii srinte mana in roua de pe harpã...
O ¡a.are vvve
Stalp de la bol(ile rrun(ilor noastre
Ori steiul de piatrã din lacrimi zburat
Spre (ãrmul dãl(ilor care sunt pãsãri
Zburate direct dintr-o moarte a lor
Mereu repetatã in nemurire.
PIA1RA DL CI1IRL
$#
În timpul ce-a rost cotropit de coco¸i
Din ornice-n care mi¸carea murise,
Na¸terea lui a rost declaratã
Gre¸ealã-a propor(iilor, care-au starnit
Uimirile noastre, puriricandu-ne...
Oh, lemnul jertririi la inrinit,
Sporind cãutãrile noastre mereu...
O clipã doar, una, mai dase-ndãrãt:
Prea mare-indrãznealã ne-a-mpins a-n(elege,
Cã dalta-i sã nascã mereu din argilã
O pasãre Nume din Piatra Brancu¸i.
Ci el - numai surletul dacã era
Atingerea lui cu Neatinsul
Aripelor lui ce a·eau sã-i incurce,
În toatã riin(a, Nemãrginirea...
ßrãvcv,i
Ll ·a exista
Panã ·a intra cu totul in mare,
Panã se ·a race pe¸te,
Panã se ·a race lacrimã
Si muntele de sare,
Rezemat de amintirea mea
Care mã teme...
ANA1OL CODRU
$$
1a.ite Corri¸, va¸vt cvtorii atbe
1
Ll intr-un chip e mucenic culorii
Si sie rob, ¸i pare-un rãz·rãtit,
Sub lespedea de iarbã ¸i pãmant
Picteazã-n alb ¸i cerul ¸i cocorii.
Alb descojit de alb.
Ia numai miezul laptelui din lapte,
Unge cu ziuã petecul de noapte,
Abia de se mai ·ede luna slab.
Pe har(ã pus cu propriul destin
Si tras pe roata albului de galã,
Ll ¸i-a clãdit spitalele pe crini,
Bolna· de-o inãlbire capitalã.
Nu-l mirã murii cãptu¸i(i cu srin(i,
Picteazã ro(i in carje pe altare.
Multicolor, cu-o singurã culoare,
Cum ar picta cu osul din pãrin(i.
...Vasile, rrate, zbor de albatros,
Cu graul (ãrii imbrãcat pe ra(ã,
Sã-mi scrii cu cearã numele pe iarbã,
Cojind de moarte ·arul pe-amintire...
PIA1RA DL CI1IRL
$%
2
Asemeni lui DA VINCI a pictat
Cu mana stangã clopotul pe (arã,
Prietenii ¸i maurii din zodii.
Mi¸carea mainii lui cu panã murã
Lra mai mult icoana unui tei
Sub arcã-mbãlsãtã de nemoarte.
Storcea de lest zãpada pan` la os,
Con·ins cã rrigul iernii e dantura
Zorilor care mãnancã rluturi.
În loc de ochi punea rantani la oameni,
Albe rantani ¸i le-nzestra cu-aripi.
Într-un tablou a desenat samuri
Îndrãgosti(i de-o lebãdã codalbã.
Se iscãlea pe cai ¸i amintiri.
Într-un salcam ·edea pãreri de rãu.
Dorea ·ecii ¸i cugeta mãlini.
A·ea ¸i-o slãbiciune pentru miei,
Si-i dezrobea din lupi, tãmãduindu-i
Cu duhuri de baladã de pe stani.
Picta cu·antul ¸i-l lega de om,
Ca surletul nicicand sã-l pãrãseascã.
Vezi ochii lui· - aduc a zori de zãri.
Si gura - a cules pe-nrourate,
A lapte-prunc din cornul unui plug.
Nu-l po(i prepune c-un stejar sau nuc,
Chiar dacã-n rond e inrudit cu-ace¸tia:
Ochiul ·orbe¸te-n el de o luminã,
De albul ei mut pãtimind in Om.
ANA1OL CODRU
$&
3
...Reprezentant de seamã al mainii stangi,
Vasile, Doamne, tu numaidecat
Por(i cinstea (ãrii ca pe-un steag de plopi,
Din care iz·orãsc hulubi ¸i stele.
...Cum ar picta-nãuntrul unui ou,
Mana-nrloritã ca-ntr-o mãnãstire,
În alb picteazã chipul maicãi lui,
Lurrosinia Vartolomeu Moruzi...
´laíe.¡eare
Shakespeare. Ll insu¸i e un cal
Ce mu¸cã iarba cu copita lui
Panã-n statuia gandului
Din cãr(ile c-un prin( hamal.
Lecturile sunt herghelii,
Si-n locul unde se omoarã
Un prin( cu altul la chindii,
Se ·arsã sange din cotoare.
În dreptul mesei lui de scris
Pierd mitocanii bãtãlia,
Cãci gandul nu le-a rost precis,
Si-au tras in teatre cu hartie.
Acuma el, britanic, bun,
Shakespeare-ul ·astelor castele,
Împinge-n rochia Oreliei
Un geniu pe la pãr(i nebun -
PIA1RA DL CI1IRL
$'
Ll cinstea ei o ia cu rlori,
O suie-n moarte pan` la Artã,
Panã mai dincolo de soarta
Celor mai bra·i ·iolatori,
De¸ertãciunea lor de¸artã
Jucand-o pe-aiurite srori...
Lãsa(i cortina. L departe
Ce ni-i aproape uneori...
|v aaãvc ve reae
Sirul ·orbei, ce nu minte,
Cu mioare, cu miorii,
Cu iz·oade la cu·inte -
G r a u l, g r a i u l ¸i g r i g o r e.
Vi(ã rouratã-n patimi,
Cu pelinul ¸i cu mierea.
Rãstigni(i pe-un stalp de datini -
V i a, · i n e r e a, · i e r u.
Civ¸e¡¡e 1erai ív tar¸vt Marii ^e¸re
Mariei ßie,v
Pian unduit sub astrul rrun(ii tale de ·eghe,
Adancã muzicã, de lacrima Italiei roarte aproape.
Giuzeppe Verdi,
ANA1OL CODRU
%
Cum se roagã degetele tale pe albele clape,
Ca musulmancele pe litoralul Mãrii Negre.
Giuzeppe Verdi,
Cu omopla(ii respir muzica ta, de parcã a¸ trage
Douã nã·oade in spate din necuprinsurile tale roarte arunde.
O, in zori, Giuzeppe Verdi, pianul tãu o sã inunde
Strãzile ora¸ului meu cu delrini ¸i cu alge.
Doar numai spre miezul nop(ii, ca un rerlux gigantic,
La rãsãritul rrun(ii tale peste ·ecie, ca o lunã,
Se ·a retrage dezlãn(uirea pianului tãu, ca-n Oceanul
Atlantic
Lacrima Italiei, rãz·rãtitã-n rurtunã...
íira coarvetor ae tavr
Nu carnea noastrã poate sã dea palme
Neprihãnitei stele de departe,
Ci ·orbele zburate ca o piatrã
Din laconismul nostru de sudalme,
Metodice sudalme, roarte calme.
Ce ni-i obrazul, dacã a·em ¸i cuget,
Dacã sub blana noastrã cea de aur
Împinge lira coarnelor de taur,
Care de·orã, muge ¸i strãpunge·
Ce-i painea, dacã gura o-nrãzboaie,
Dacã mai ·rem sãman(a sã rodeascã,
PIA1RA DL CI1IRL
%
Instinctul roamei sã ne omeneascã
Cu(itele in gre·ã, cã nu taie·
Ce-i lacrima, ce ne inundã chipul
Si zambetul lucrat atata ·reme,
Pe masca noastrã, dacã ·rea sã-nsemne
Cã-n tot ce spunem, lacrima-i nisipul·
Bine ¸i rãu - in timp sã se consume
Din tatã-n riu aceste douã nume·
De ce·
. tacea vv·i oveve,te
Declar cã a tãcea nu-i omene¸te,
Nici a min(i nu este omene¸te.
1ot neamul meu detestã ¸i urã¸te
Aceastã patimã, in noi dacã pande¸te.
Nici a ·orbi prea mult nu-i omene¸te,
Pala·ragiu e acel ce mult ·orbe¸te.
1u il ascul(i ¸i el te nãuce¸te.
Încearcã, dacã po(i, ¸i-l ocole¸te.
Nici sã par·ii nu este omene¸te,
Cel ce par·ine mai ¸i lingu¸e¸te,
lã(ãrnice¸te ¸i se mai tarã¸te,
Parcã e miel, da-i lup ¸i te-ncol(e¸te.
Nici a muri nu este omene¸te,
L o trãdare moartea. La trãie¸te,
ANA1OL CODRU
%
Si ca o umbrã te mai urmãre¸te,
Sã te sugrume, sã te strangã-n cle¸te.
Ci omului se iartã cand gre¸e¸te,
Cãci a gre¸i oricum e omene¸te.
Dar a tãcea nu este omene¸te,
Nici a mu(i nu este omene¸te -
1ot neamul meu detestã ¸i urã¸te
Aceastã patimã, in noi dacã pande¸te...
ív, aac·a, aarvi...
N-a¸ dãrui cu imprumut nimic,
Sã zicem clipa asta trecãtoare.
Dar nici sã i-au din laudele care
Mi le-ar ·orbi un uria¸ pitic.
De ce sã dau cu·intele pe ·ant,
Si rruntea, dacã are-un gand pe-aproape,
Sau lacrima, cand imi mangaie pleoapa -
De ce s-o risipesc, de ce sã mint·
De ce sã-ntind de-odatã douã maini,
Genunchii sã mi-i rrang intr-o pãrere,
Sau sã tri¸ez ¸i astrel sã m-alin
Cã-n halu-acesta mi-am sporit a·erea·
De ce sã-mi dau nesomnul care ii
Neastampãrul ¸i Ziua ce nu-apune,
Dacã e riscul ¸ansa mea dintai,
Sã mã-mpresoare gandurile bune·
PIA1RA DL CI1IRL
%!
De ce sã-ngreabãn lumea cu po·eri,
S-o rac sã meargã stramb ¸i intr-o parte,
De ce s-o iau cu ·orba in rãspãr,
S-o duc de nas, sã mã aleg cu ceartã·
Lu, dacã-a¸ dãrui - din mine o parte:
Sã-¸i aibã lumea partea mea - Nemoartea...
ív totaeavva
Unii i¸i adulmecã gandul pe marginea rarruriei.
Lu totdeauna, nãdu¸ind dupã gand, mã lo·esc de
pãmant.
Unii pandesc langã ·e¸nicie.
Lu numaidecat o sã cad langã ·erbul tv¡tãva.
Lu totdeauna o sã ·ã car lumina soarelui cu ulciorul,
S-o a·e(i in ade·ãr ¸i pe sãturate,
Sã se bucure numaidecat poporul
De ·orba inimoasã-a unui rrate.
Unii i¸i macinã in mãsele nisipul,
Lu - ideile ca pe ni¸te alune.
Pe unii, poate cã-s pãsãri, ii bucurã-aripa,
Lu, de aceea cã-s om, mã arunc in rurtunã.
Sã trãie¸ti ¸i sã nu te zgarii la un genunche,
L ca ¸i cum te-ai acopei numai cu aur,
L ca ¸i cum te-ai hrãni numai cu lauri
Pe istmul ¸i (ãrana de sub unghii.
ANA1OL CODRU
%"
Deci, plug lucrand sã-(i rie cele spuse,
Si un atac de cord sã-l ai, dacã e¸ti omul
Ce-ai imblanzit ¸i riara ¸i atomul,
Si n-ai (inut gre¸elile ascunse.
Cãci ·ia(a omului nu e decat ideea
Cã omul urcã cãtre omul lui,
Si, dacã-n omul lui nici omul nu-i,
Ca-ntr-o pustie omul o sã steie.
Lu totdeauna, nãdu¸ind dupã gand, mã lo·esc de pãmant,
Lu numaidecat o sã cad langã ·erbul tv¡tãva...
|v fet at vev ae vvvte
Sã-mi rie pururi gandul mai sprinten ¸i mai treaz,
Sã mi-l pãzesc de multe ¸i urate
Acele ·orbe care ne par ca un topaz
Z·arlit intre pahare, innebunind cu(ite.
Sã mi-l clãtesc in roua de lacrime rierbin(i
Si-n mirodenii scumpe, ca-ntr-un botez. Sã-l ¸tiu
Asemeni unui astru printre riin(i cumin(i,
Rotind cu-n(elepciune dinspre pãrin(i spre riu.
Sã nu mi-l risipeascã de laude pãreri,
Atribuindu-i chipul de zeu care te-nrruntã,
Care-n repaos (ine sau rrange de pe stãri
Un rel al meu de-a spune, un rel al meu de munte.
PIA1RA DL CI1IRL
%#
Dar e ab.vra...
Le pare unora normal
Sã-nhame ·orbele la targã,
Pe-aceastã targã sã o tragã
Cu douã jumãtã(i de cal.
Dar e absurd, dar e banal
În targã gandul lor sã meargã,
Sã deie-n gropi ¸i sã se spargã
De un de¸tept pro·incial,
De-un mort, care pe loc aleargã,
Care-i schilod ¸i anormal,
Ca o mar(oagã roaibã-¸argã,
Ce ¸tie drumul la spital
Si ·ia(a-n copar¸eu (i-o-ncarcã
Si-o ·arsã hãt colo pe deal...
íito¸eve¸a
Iatã zic: eu strig tãceri.
Lu nu zic, eu tac pãreri,
Lu insist, implor ¸i cer
În tãceri modiricãri.
Iatã zic: pasc mieii lupi,
Lupii pasc la miei in trup, -
ANA1OL CODRU
%$
L pãrerea mea. Repet:
Mieii-s lupi ¸i ii accept.
O ri-a¸a sau o ri ba,
Lu ii zic cu spusa mea,
Care, de¸i in rãspãr
Luatã, e-un ade·ãr
De pãreri contra-cli¸eu,
Sã le spun cum le simt eu -
Cele ce le-am mo¸tenit
Mai pe nou, mai indrãcit,
Mai cu risc ¸i mai cu sor(i,
Mai altrel, cum n-o spun to(i.
Stiu: ·ã e peste puteri
S-accepta(i aste pãreri,
Sã admite(i c-a¸ putea
Sã-mi exprim pãrerea mea
Mai cu totul decat ar
Spune-o omul rãrã har.
Deci, repet: eu strig tãceri,
Lu nu zic, eu tac pãreri,
Lu insist, implor ¸i cer
În tãceri modiricãri.
Re¡tica
Dumneata, Domnule,
Stai stramb in idei
Ca turnul din Pisa.
L ne·oie de indreptat ce·a
PIA1RA DL CI1IRL
%%
În indreptã(irile
Spre care inclini atat de insistent.
L hãu, Domnule,
L unghi de ·edere gre¸it
La baza celor debitate
De Dumneata...
Proba ae av.teritate
O sã ·ã las pe tot cuprinsul cu·inteor
Doar numai statuia mea de ·ãzduh,
Surletul meu imbãlsãmat de-amintiri,
Unduirea mea, cã am rost omul,
Doar numai in spusa ·oastrã
Sã dãinui mai cat umbra luminii,
Mai cat clipa care a rost.
Ros de pãsãri, ·oi ri ¸i de ·anturi,
De pri·irea temutã a stelelor,
Mereu consumat,
De ecoul propriei mele uitãri.
De la na¸terea lumii cu mine
Vãzul meu, in schimb,
Va ri numai piatrã,
Numai umbrã impietritã a pietrei
Si a totnecuprinsului pietrei...
ANA1OL CODRU
%&
´tea citiva, ov vevvriva...
Pune-mi, maicã, busuioc,
Ram pe maini ¸i rai pe ochi,
Si pe gurã, maicã, hãi,
Pune-mi grai ¸i incã grai
Întru ·eci. Iar la reciori -
Pasãre pe gura lor
Pune, maicã: ai sã-auzi
De la rãdãcini in sus,
Cu un plugure-n pãmant,
Stea citind, om nemurind.
Pune, maicã, larg de rrun(i
Pe ce-a·em scump in pãrin(i,
Pe ce-a·em strã(arã-ntai,
Semãnand grau-n copii,
Lacrime, spre a spori
Roua zorilor de zi,
Pune, maicã, printre sori
Ochii mei ca douã rlori -
Vede-m-a¸ cu ei un pom
Rãmuros, rodit ¸i om
Sus pe deal ¸i tot ION!..
.,aaar...
Aceastã clipã a explorãrii mele in cu·ant
Nu e decat riscul de-a in·enta piatra la modul pasãre,
Ca ¸i cum in acest chip a¸ tinde mereu spre simplitate
PIA1RA DL CI1IRL
%'
Si bucurie - prin zbor ¸i luminã.
Cugetatã, piatra este modul concret al materiei prime
În punctul ei maxim de a se umaniza.
Imprimandu-i rizionomia sentimentelor noastre,
Piatra de·ine unghi de ·edere,
Concept
Si atitudine ¸i poate ri cititã cu inima - la
toate
tim-
pu-
ri-
le...
A¸adar, bolo·anul de piatrã la cãpãtaiul strãmo¸ului nostru
Din preistorie nu e decat pergamentul de sintezã
Al unui permanent risc al acestuia de-a proiecta piatra
Cu ra(a spe lumina ochilor no¸tri,
Vorbindu-ne nu despre el,
Ci despre trecerea ·remii...
Deci, eu nicicand nu scriu cu·inte,
Lu gandesc aceste pietre...

Ar cu plugul mainii mele,
Sã-ntemei culesuri grele -
Rostul trudei sã se-mpartã
Din ogorul meu de piatrã -
Aibã-l omul in cãmãri
Jos cu praguri, sus cu scãri,
ANA1OL CODRU
&
Iar din pãr(i cu por(i deschise,
Si pe-alãturea cu ·ise,
Lu, ce din adancuri sui,
O sã pun pe masa Lui
Danie, ce o am scris
Întru timpul lui nein·ins,
Rotind globul cu piciorul,
Sã mã dãruie cu hore,
Sã-mi descarce dansu-n cre¸tet -
Cu mine parcã grãie¸te -
Mana arã, casa ·ine
Din adancuri, ca o paine,
Vine la mul(imea ei
Din alt timp, din alt temei.
Stau ¸i-ascult: pe dinascuns
Casele apasã-n sus.
lã-te, cerule,-ntr-o parte: Vine P i a t r a!

Piatrã cu rruntea mãnoasã,
Albã ca ra(a de masã,
Sub geana, care ne-amurge -
Piatra ca lacrima curge
În trei randuri de pahare,
Picãturã cu-ndurare,
Amarã cum e pelinul,
Dulce cum e sãrut mana -
S-o bea pruncii ¸i nepo(ii,
Mugurind in patru col(uri,
PIA1RA DL CI1IRL
&
Si pãrin(ii cu genunchii,
Înrlorind in patru unghiuri,
Si strãbunii, du¸i pe ganduri,
Pargui(i in patru randuri, -
Mari, (inandu-se de manã -
1o(i de-o piatrã ¸i-o (ãranã:
Lumea sã rãmanã-a noastrã
1ot acasã ¸i sihastrã,
Între lini¸ti ¸i rurtunã, -
Îndulcind cu (ara bunã
Si cu harul ei de-a spune.
...Cine-a zis cã-n noi e scris
Neagrã piatrã de cais
Si cã-i piatra dinadins,
Pusã-n gleznã ¸i brã(arã,
lruntea la adanc sã arã·
Rupe-te, cu·ant urat,
Ca piatra de ra¸init,
Bobul cel amar sã-(i rie
Mãcinat intru pustie.
Lu cu dalta, de cand sant,
Am descãlecat cu·ant,
Ca sã-i rac de jurãmant
Istui grai, care mi-i dat,
Sã nu-l nãrui in pãcat,
Sã-l inal( ¸i sã-l imbun
Cu ce-i mare la om bun,
Despuiat de rãu ¸i ceartã -
Dulcele cu·ant de piatrã,
Ca sã-l randuiesc in cãr(i,
Cum e lespedea-n cetã(i...
ANA1OL CODRU
&

Pe sub rãsãrit de lunã
Piatra riica ¸i-o cununã
C-un recior Ion-a-Pietrei
Din cuprinsurile pietrei,
Langã ctitorii o·ale,
La adancul dumitale...
Si-a pus piatra-n cingãtoare -
Numai piatrã de odoare,
La brã(ari -
Piatrã de rier,
La ureche -
Piatrã ·eche,
Iar la buze -
Piatra rrunzei,
La grumaz -
Piatrã de-olmaz,
Si pe rrunte -
Piatrã scumpã.
Iar in plete -
Piatra pietrei...
Si-au nuntit a¸a o zi
Pan`la piatrã de copii,
Cã le-a rost iubirea-ntai.
Si-au nuntit apoi ¸i-o noapte
Sub stele de piatrã coaptã,
Cã le-a rost iubirea dreaptã,
Si-au cioplit rantanile,
Sã le bei cu mainile,
PIA1RA DL CI1IRL
&!
Si-au sãltat rrontoanele,
Ame(ind ciocanele,
Por(ile ¸i scãrile,
Panã-n ·arrul serilor,
C-a rost mirele recior
Înrlorit cu dãl(i de dor,
Dãl(i ca penele de graur,
Poleite-n ·arr cu aur
Si argint in ciopliturã,
Sãrutand piatra pe gurã,
Rãsucindu-i pe la boi
Adiere de triroi,
Si-n spranceanã -
Mãghiranul,
Si-n pri·ire -
1randarirul,
Iar pe bra(e -
Mintã crea(ã,
La picioare - lãcrimioare,
La cãlcaie - iasomie,
Si in mers - rloare de ¸es,
Si-n pas - rloare de Spas,
Si-apoi piatrã,
Piatrã,
Piatrã...
ANA1OL CODRU
&"
Cv¡riv.vri
Unde-i pietrãria crea(ã,
1rece Voicu ¸i inal(ã
Peste rrunte diminea(ã.
Sterge-(i, Voicule, pe rrunte
Cã te-albe¸te ¸i te-ncruntã
Piatrã scumpã dinãuntru.
Surlã-(i genele de-adanc
Din cuprinsuri care ning
Casa ta pe bra(ul stang.
Sterge-(i de pe geanã piatra,
Care din adancuri arde
lantana pe mana dreaptã,
Langã ciuturã, cand ·arsã
laldul pietrei de mãtasã
Sub gene, la Voiculeasã,
Care in inelul mainii
Poartã piatra sãptãmanii,
1ocmai la norocul ei,
Unde-i piatra de rlãcãi
Urcatã pe cai (intãi.
lrãmantand panã-n pãmant
Piatra cea cu rirul srant,
Langã piatra cu pripoarã,
Unde soarele rãsare,
Cum e piatra cea de moarã,
Panã sub piatra de amiazã
Pentru Piatra Voiculeasã,
Care-n piatrã ¸i-a-nrlorit
Chipul ei neprihãnit...
PIA1RA DL CI1IRL
&#
Pietrarii
Din stranã cerul i¸i rãstoarnã
1alazul orgilor de-argint,
Si luna rupe noaptea-n coarne,
Si noaptea cade la pãmant,
Unde-n adancuri, cu putere,
Pietroase spa(ii detronand,
Pietrarii, dincolo de erã,
Si dincolo de inrinit,
Coboarã-n propria lor soartã,
Unde de ·ii s-au rost zidit
Pietrarii ·ecilor de piatrã,
În piatra pietrei nemurind
Un clopote de piatrã durã
Pe turn de piatrã ridicat,
Si piatra e cu piatra-n gurã
Si piatrã-n piatrã a sãpat
Un mit al ei ¸i tot de piatrã -
În necuprins ¸i pestetot,
Unde mai dincolo de moarte
Din piatra pietrei piatrã scot
Pietrarii: Ce imens adanc, -
Li parcã-n albul pietrei ning...
ANA1OL CODRU
&$
Pietrete ¸rece
Adu-(i aminte odatã ¸i-odatã
De cate·a ·eacuri, de ·e¸nicie.
De Luropa de-un taur ruratã
Si dusã in coarne in Mitologie.
1u poate acuma din moarte pande¸ti,
Cum timpul din marmuri i¸i rurã sãrutul,
1u poate pe spate i(i pipãi trecutul,
Sã-l ¸tii cã-i de glorii, sã ¸tii cine e¸ti·
1u poate e¸ti clipa ¸i e¸ti nemurirea,
Cã abia de mai po(i sã te na¸ti prima datã·
1u poate e¸ti lacrima pietrei, sãpatã,
În trupul durerii din amintire·
Doar timpu-i pe ducã ¸i omul se trece,
Doar mitul rãmane ¸i pietrele grece·...

Lxistã numaidecat o metarizicã a ideii de piatrã,
Si a pietrei indeosebi,
Si a cãderii din ea a locului, cã era, cã s-a putut.
1oate sunt de marginea presupunerii,
Cã existã numaidecat o metarizicã a pietrei,
Cã ideea de sine a acesteia
Se reclãde¸te din chiar riin(a ei, cã este
PIA1RA DL CI1IRL
&%
Ceea ce poate ri presupunerea cã a rost
Mai intai locul cãderii din ea.
Locul
cã-
de
rii
din
ea...

Ceea ce este piatra
L numaidecat,
L cã trebuie sã rie
Piatra raptul cã n-a existat
Ceea ce a rost intotdeauna cã trebuie.
Constatãm in permanen(ã
Starea de absen(ã a pietrei, care existã totu¸i,
Dar care n-a rost niciodatã oricand.
Or, ceea ce este piatra in ade·ãr
L sã consta(i cã nu e¸ti acela ce ai rost tu
Lipsa ei de pestetot, cã erai,
Cã i(i e¸ti...

Orice am spune -
Piatra e continua ei na¸tere de sine,
L ·enirea plecãrii ei de oriincotro
Cãtre ea.
L necesitatea existen(ei ei,
ANA1OL CODRU
&&
Cã s-a putut sã se nascã nicicand.
L ea cu ea, sã racã un singur intreg,
Care nu poate ri,
Dar care ·e¸nic era
Piatra cã sant...
Piatra aiv ¡iatra
Cand ¸i-a isprã·it Ion al lui Ion casa,
A pus ¸i-o piatrã pe masã,
A dat roc uneltelor, sã ardã ca lumanarile,
Sã le racã de ·ãzut, sã nu le ia uitãrile.
A-nript apoi in prag cainii, pisicile, orãtãniile,
Ro(ile, juncanii, toate jigãniile,
Ce·a stele acolo, de pe acoperi¸uri - luna.
Din camp - pãstarnacul, obligeana, mãtrãguna,
Din imprejurimi - ·rãbiile, pãpãdia, ·ãzduhul,
Ducã-se cu noaptea, muma pãdurii, duhul,
Cu noroc ·ouã, sãru` mana, mul(am dumnea·oastrã,
Si alte in(elesuri pentru re(ele noastre,
Cum ar ri cantatul coco¸ilor,
Numaidecat pãrin(ii, reciorii ¸i neapãrat strãmo¸ii.
Apoi ¸i-a strigat peste grad ¸i ·ecinii,
Sã ·inã de la treburi, de prin grãdinã,
Sã se inrã(o¸eze mai aproape, mai la masã,
Unde-i lumineazã Piatra, Plozii ¸i Ne·asta,
Si cum e primit pe la noi, ¸i-a ¸ters gura cu palma,
Sã-i ·inã cu·antul rrumos, sã i-l ia lumea in seamã,
Si a grãit: - lra(i oameni, ¸i ·oi, aceste noroade,
PIA1RA DL CI1IRL
&'
Unii in prag, al(ii pe casã, ceilal(i pe garduri,
Unii cu ·orba zicand, al(ii cu semnul,
Ceilal(i cu mersul,
Ascultare mie, deci sã lua(i aminte, ca sã se ¸tie cele
Cã-s ca tot omul, cu izbanzile ¸i pãcatele mele,
Nãscut dintr-un Ion ¸i o Marie, pe-aici prin mahalã,
Sã ·ã ridic casele ·oastre, sã ·ã duc rala
Panã la marginea lumii ¸i pan` peste moarte
Cu aceste maini ale mele, cu aceastã piatrã
Din datina ei, din maica (ãranã,
Srin(itã cu lacrimi, cu har ¸i luminã, -
În geam, ca sã ardã, ¸i-n larg sã ·ã-mbie
Omul cel drept ¸i de omenie.
Acum eu mã duc. Si-acolo-i departe,
Acolo-n adancuri, acolo la piatrã,
Si tot ce ·ã las, de pre( ¸i mai bun,
L piatra aceasta cu care ·ã-mbun,
Cã-n tine, Ilie, ¸i-n tine, 1ãnase,
Si-n riii tãi, Gheorghe, e piatrã de casã,
Or, lumea se trece, dar piatra rãmane
Cu tot ce-i al lumii - in mine ¸i-n tine.
Deci, lua(i-o pe umeri, urca(i-o pe rrunte,
Omul, mai oameni, e ·i(ã de munte
Ce rulgerã-n stele, ¸i cat e inaltal,
Un munte ca omul nu este ·reun altul,
Sã-nsemne podoabe de-nalte-n(elesuri,
Din care umbletul lumii se (ese.
Din piatrã sunte(i ·oi, piatrã din piatrã,
Cãci ·ia(a cu moartea de piatrã ·ã ceartã.
Atata a·ui sã ·ã spun la plecare,
Cã-n ·oi e o piatrã cu bol(i pan` la soare.
ANA1OL CODRU
'
Vã dau astã rrunte ¸i bra(ele mele.
Ra·ni(i-·ã casa mai sus, langã stele, -
Acesta-i ¸i harul, dacã mai este,
Cãci restul - e umbrã, cum moartea-i po·este...
Dvrvta, tacriva ¡ietrei
1
Pe cer
Pasãre de rier.
Din pãmant -
Cap de mormant,
Si din ape -
Ochi de noapte.
Iar la u¸i -
Numai cãtu¸i.
Si-n grãdinã,
La rantanã,
lerbe sarea
Cu pelinul...
...e rãzboiul,
e strãinul...
2
lrunzuli(ã amarã,
Cu plansul de sare,
Pe drumul de (arã
1rec din neuitare
PIA1RA DL CI1IRL
'
Cele patru carã
Cu pasãre tare,
S-apoi trei mai grele
Cu aripi pe ele,
S-apoi trei bãtute
Cu zboruri mai mute -
Vin de unde oare
Ca ispititoare,
Unde-i nesrar¸irea
Cea de pãtimire,
La rirul de apã,
La codrul in scapãr,
La umbra de munte,
La datini cãrunte,
La maica (ãranã
Cu lacrima-n manã,
Vin rãrã prihanã
Din anu-rãsanu,
Cele patru carã -
La (ara Ioanã,
La piatra ·ãdanã,
Vin ca o-nnoptare,
Cele patru carã,
Si trei incãrcate
Cu aripi srãramate,
S-apoi cele grele
Cu zborul pe ele -
Zborul lui Ion
Îngropat in somn,
Zborul lui Vasile
ANA1OL CODRU
'
Îngropat cu zile,
S-apoi al lui Andrei
Pe negre tran¸ei,
Si cele duioase
Zboruri rãmuroase,
De la toatã casa.
Oh, (i-o ri grea, Ioanã,
Lacrima-n gã·anã,
De ·reme du¸manã,
Venitã aproape
La rirul de apã
La umbra de munte,
La datini cãrunte,
Unde se aude:
Cetate Ioane,
lantana Vasile,
Din anu-rãsanu,
La mia de zile.
1u, stejar Andrei,
Din negre tran¸ei -
Unde cã ·-a(i dus
În lumea de-ascuns,
Cu soarele-apus,
Cu zboruri duioase,
Zboruri rãmuroase
De la toatã casa,
Ca sã le doboare
Peste patru carã,
Peste trei mai grele -
Lacrimile mele,
PIA1RA DL CI1IRL
'!
Zborul cel de piatrã
Si care nu iartã,
Si care nu trece,
Si (ine cat ·ecii,
Hãrtãnind in semne
Noaptea cu blesteme,
Cã trec toatã (ara
Siraguri de carã
Cu pasãre tare,
S-apoi alt ¸irag
Cu aripi de drag,
Unde e neunde
Si auzi cum se-aude:
...De-o ri de-o-ntreba
Scumpa maicã-mea,
Rogu-te sã-i spui,
Cã sunt dus de-acasã,
Cã e timp de coasã,
La cosit de grau
Langã mal de rau,
La stanca de piatrã,
La hotar departe,
Cã se-aude-n spate
Mandra cu legatul,
A¸a ·ia(a-ntreagã
Dragul ¸i cu draga
Graul sã-l culeagã...
ANA1OL CODRU
'"
^icioaata ¸evvvclii...
La un masacru de piatrã nicicand nu se ·a ajunge.
1ot pãmantul e o piatrã surerindã de dor.
Numai coarnele melcului dacã ·or putea-o strãpunge,
Numai lacrima de pe roua unui iz·or.
Numai sãgetarea pãsãrii din nemãrginirea lãuntricã-a
oului,
Numai din(ii de lapte ai pruncului care se zãmisle¸te in
sange,
Dar niciodatã genunchii omului
Nu ·or putea-o in·inge, incã nicicand nu ·or putea-o
in·inge.
De prea multã supãrare a genunchilor ce i-au arãtat,
1o(i me¸terii pietrari au rost pedepsi(i cu o piramidã,
Sã-i stãpaneascã piscul pietrei in starea unghiului, euclidã,
Sub ·e¸nicia cãreia insã¸i asprimea laraonului s-a consternat.
1o(i care s-au ·rut curiozitate la sondarea pietrei pãmantului
Au rost aclama(i cu o rantanã panã la urmã,
Adancul cel mare sã-l poarte pe umeri
Ace¸ti robi ai ideii, ai gandului.
Deci, la un masacru de piatrã nicicand nu se ·a ajunge,
1ot pãmantul e o piatrã surerindã de dor,
Poate numai coarnele melcului dacã ·or putea-o
strãpunge,
Poate numai lacrima de pe roua unui tanãr iz·or,
Poate numai sãgetarea pãsãrii din nemãrginirea lãuntricã-a oului,
Poate din(ii de lapte ai pruncului care se zãmisle¸te in sange,
Dar niciodatã genunchii omului,
Nu ·or putea-o in·inge, incã nicicand nu ·or putea-o
in·inge.
PIA1RA DL CI1IRL
'#
Pvrvri avovive
Aceste pietre-antume ¸i postume,
Aceste, ale noastre ¸i de lume,
Aceste, care-nrruntã, dar ¸i-ndrumã -
Sunt lacrimile (ãrii noastre mume.
Aceste pietre pururi anonime,
Dar proslã·ite pan` ¸i-n (intirime,
Cu nemurirea noastrã sinonime,
Cele mai srinte la blesteme rime,
Acestea - din adanc ¸i din ararã -
Un plug la arã, altul le-nrioarã,
O, pietrele acestea milenare,
Pe care crucea timpului se-ndoaie
Pe semãnat, pe hore, pe triroaie,
Pe mahna maicãi mele, ca o ploaie,
O, pietrele acestea in rãzboaie -
Nicicand pe ele nu se uscã roua,
Cã-s impietrite lacrimi de Moldo·a.
Me,tervt Mavote
Genunchiul pietrei cand m-a luminat
Din umbre lungi, ascunse sub cupole,
Or, nu ¸tiu cum, rrumos m-am ruri¸at
Si am intrat in me¸terul Manole.
ANA1OL CODRU
'$
Z·on era sub ceruri ori sub ram,
Jos detot, ori cã mai sus era·!
Stiu, Manole mi-a rost mare neam,
De-a zidit-o-n zid pe sora mea.
Or, dar sora mea a rost rantana,
Din sãman(ã ce-o aduse ·antul.
Si-a bãut-o me¸terul cu mana,
C-a rãmas in palmã doar pãmantul.
Martori mari la aspre inceputuri,
Cand din piatrã am iscat ideea,
Noi, bãrba(ii, am cãzut in luturi,
Ca din noi sã rreamãte remeia.
Or, ¸i ce rrumos era pe lume, -
Cerul sus, mai sus, peste cupole...
Si-a bãtut doar clopotul pe nume:
Manole,
Manole!
De aor .a·i viti ,i cli¡vt
S-o cerni prin gene piatra,
Cand de-amintiri e scumpã,
Cand piatra-i cearta, arta
Si ora cea de cumpeni.
PIA1RA DL CI1IRL
'%
1u s-o gone¸ti din pe¸teri,
Si s-o despoi de blanã,
Si s-o-nrlore¸ti in me¸teri,
Cum ai jertri o Anã.
De dor sã-i ui(i ¸i chipul
Si-n moarte sã-i dai mana,
1u s-o-zide¸ti cu-aripa
Pe cerul din rantanã.
S-o aperi de podoabe,
De rãstigniri pãgane,
Sã-(i rie pururi roabã,
Si s-o pãze¸ti de tine...

O suprema(ie de crini.
Si de mult alb dulce,
Si de mult rrig cald decapitat pe trunchi
L aceastã piatrã starnitã de genunchi,
Sub care rruntea mea o sã se culce.
Si de mult timp,
Si de mult necuprins ¸i adanc
L aceastã piatrã de pestetot,
Pentru care sunt obligat sã mor ¸i sã pot
Cu ·ia(ã pre ·ia(ã cãlcand, sã in·ing.
ANA1OL CODRU
'&
Rãu mult ri-·a, inimã rea,
1emplu rals, nume plebeu,
Har-canibal, inratuat ¸i greu,
Cand se ·a cãlca
Necru(ãtor ¸i ·oit dureros pe lacrima mea...
Piatra a.ta ae ¡avãvt...
Si-apoi, piatrã, n-am sã mor
Nici de dor ¸i nici de soartã,
Cãci al ·ostru, al tuturor,
Am sã riu cat piatra-n ·atrã.
Si-apoi piatrã cã mai sant,
Si-apoi piatrã, cã trãiesc,
Si-apoi piatrã, cã-o cioplesc
Piatra asta de pãmant.
Piatra rrun(ii mi-i rierbinte,
De piatrã sã nu mã ·indec...
Raiv·v aoi
Urc la cer
Si dau de mun(i.
Sap in lut
Si dau de nun(i.
PIA1RA DL CI1IRL
''
Parcã a¸ cãlca
Pe sor(i,
Pe nemoartea
Celor mor(i.
Cerul gurii
Mi-i incins,
Cat iz·oare,
Dau de plans.
Caut neamul:
lra(i ¸i unchi,
Caut rrun(i,
Dau de genunchi.
Greu e, Doamne,
Raiu-n doi -
Sap in mine,
Dau de noi.
Sã te miri,
Sã nu te miri -
Un popor
De rãstigniri...
.b.vra
Vestea cã am ri iar se amanã.
Nu mai suntem cei care am rost.
Am cer¸it ¸i ni s-a pus in manã
Numele rostit in zi de post.
ANA1OL CODRU

Cum sã rim acei care nu suntem,
Cei de-a pururi dincolo de ieri,
Cei ·eni(i din nu ¸tiu care unde,
Cei arla(i aici din nicãieri·
Doamne, ce absurdã-i astã parte
De pãmant cu omenirea ei
De hatarul altor s-a·em soarta
Celor mai ne·rednici ¸i mi¸ei.
Doamne, arã-ne ¸i pune altã
Mai de-a (ãrii ¸i mai de la noi
Semincioarã, care-n colte saltã
Demnitate, s-o-nmul(im cu doi.
Poate-n acest chip ·om ri ai no¸tri,
Nouã-apar(inandu-ne oricum,
Izgonind din rirea noastrã mon¸tri
Dupã rrontierele de rum,
Dupã rrontierele de rum...
1rafic ae tacrivi ,i rv,ive
Ce aer mult! L peste seamã!
Si-i prea detot ¸i nu e bine...
De ce ni-s zilele senine·
Plãteascã ¸i lumina ·amã!
PIA1RA DL CI1IRL

Or, raptul sincer cã ne doare·...
L cã am plans, de-aceea-i rouã! -
Plãteascã ·ama la hotare
Si ploile care ne plouã.
Si umbra, cã de noi se (ine,
Si amintirile cu toate.
Plãteascã pre(uri ridicate
Si Sinele cã-i de la sine.
Plãteascã tot ce ni se pare
Cã este ¸i cã nu existã
Aceastã micã ¸i mult tristã,
Si roarte optimistã (arã.
...1raric de lacrimi ¸i ru¸ine,
Plãtesc, sã mã dezic de mine...
í ¡rea ae tot...
A¸a ni-i datul sor(ii. Oricum, a¸a ni-i rirea -
Ne-nduio¸eazã jugul, cãtu¸a, lingu¸irea.
1rãim o stare-n sine de umiliri oculte,
În schimbu-a toate bune noi prererãm insulte.
Suntem la dispozi(ia oricãrei ·reri obscene.
Obrazul ne palpitã sã-l scuipe cui nu i-i lene.
Absen(i la ale noastre, suntem ai tuturora.
Moralul ni-i trãdarea de rrate ¸i de sorã,
Si ni-i comod, ni-i bine, ¸i ne e larg in (arã,
ANA1OL CODRU

Cand gropile cu mor(ii sunt aruncate-ararã,
Mai dincolo de ranã, mai dincolo de sange,
Cand ·rem cu de la sine sã nu mai ¸tim a plange,
Si rerici(i pe cruce ne aburcãm ca · i c i i,
Dand lumii a-n(elege cã racem sacriricii.
O, prea-i detot poporul acest la el acasã,
Pãrand de¸tept cã este, numai de el nu-i pasã:
Din ce-i M I Z L R I A lumii el cea mai mare parte
Si-o ia. Mereu se scuzã.
Si moare mai departe!...
O, Doavve, voi, care ace,tia
1rãim senza(ia umilã
A raptului cã nu mai ¸tim
Cine suntem, cine-o sã rim...
Împin¸i de propria gorilã,
Noi pe-un aret urcãm la ·ilã,
Noi ·rem sã ne sãlbãticim.
Pe creier punem un pospai
De cuci, sã cucuim in poartã,
Sã dãm impresia de ¸atrã,
S-a·em iluzia cã-i rai,
Si pe moti· cã ni se iartã
Bel¸ug de aruncãri cu barda
În Dumnezeu, in rra(i, in soartã,
Noi, in srar¸it, cu gesturi mari,
Sã triumrãm, cã e de piatrã
Lpoca noastrã pe-acest PLAI,
PIA1RA DL CI1IRL
!
Pe care il iubim plenar
Si cu-o anapoda candoare, -
Sã ·rem, sã nu ¸tim cã il doare
La amputatele picioare,
Pe hartã-un reumatism barbar -
A douã jumãtã(i de |arã
Z·arlite lumii pe cantar.
O, Doamne, inapoi ne ·rem.
Cu toatã ·oia de la sine,
Sã rie rãu, cã e mai bine,
Cã-i mai u¸or cand indurãm
În beznã stropul de luminã,
Ce ne orbe¸te, cã-i un semn,
Ce ne-amenin(ã, ne pre·ine
Cã ·om ri liberi, puri ¸i demni
De cine suntem, cã in rine...
Starne¸te, Doamne, pãr pe noi,
Sãlbãtice¸te-ne-ncã-o datã,
Dã-ne senza(ia ciumatã,
De pu¸cãrie ¸i de gratii,
Dã-ne-ntunericul de-apoi,
Cã n-a·em (inere de minte,
Cã noi n-am rost nici inainte,
Cã ne-am slu(it la sim(ãminte,
Cã nu ¸tim care ne e rostul,
Cã ne-am dezis de ce-i al nostru,
Cã-l racem pururea pe prostul,
Scandand cu rlori, de la rereastrã,
Cã mama nu e mama noastrã,
Cã e ¸i slut, cã-i de nãprasnã,
ANA1OL CODRU
"
Cu painea graiului pe masã.
Sã ne ¸tim liberi ¸i acasã,
Înstrãinandu-ne-nde noi.
O, du-ne, Doamne, inapoi,
Du-ne-ndãrãt, du-ne cu sila,
Dã-ne condi(ia umilã
De-urangutan sau de gorilã,
De junglã care urlã-n noi,
Cu toatã ·oia de la sine
Sã rie rãu, cã e mai bine,
Cã-i mai u¸or cand indurãm
În beznã stropul de luminã
Ce ne orbe¸te, cã-i un semn,
Cã ·om ri liberi, puri ¸i demni
De cine suntem, cã in rine...
De rãi, de la¸i, de riecine,
Ne scuipã pe¸tera-napoi!...

Lumina cade brusc din cer
Si se a¸terne pe ogoare
Si stele nu-s, ¸i toate pier,
Si (ara scade in hotare.
Si oamenii sunt mai se·eri,
Si strang lumina in ruioare,
O pun in clãi, ¸i-o-nchid pe zãri,
Si rac pu(inã-ntunecare.
PIA1RA DL CI1IRL
#
Apoi dau roc la lumanãri
Si se duc parcã la culcare,
Unde e totul nicãieri,
Unde e totul o-ntamplare.
Mormintele-au sosit in gãri:
Cer ·izele de-nstrãinare...
.ce,ti vi,te oavevi...
Mi-i dor de prieteni, dar iatã nu-i am.
Gandul cã au rost e o absurditate.
Lrau ni¸te oameni, ajusta(i la un ham
De interese ¸i gratuitate.
De bine, de rãu, ei mi-au rost nu ¸tiu cum,
Ace¸ti ni¸te oameni. Ace¸tia, in rine,
Acuma-s in ror: opineazã postum,
Mereu inhãma(i la ideea de sine.
Mult mi-i jale de ei, dar nu-i chip sã-i ajut
Pe-ace¸ti ni¸te oameni, pu¸i pe post de-a ri mari,
Sã-mi delege idei, ¸i sã-mi dea cu-mprumut
Din ce-i numele meu ni¸te pete de har.
Dar acuma ei mor, cã n-au rost, darã sant
Un azil de bãtrani, tra¸i de lacrimi in iad,
Dar acuma ei mint, cã li-i hamul prea stramt,
Cã au pasul incet, ¸i obrazul li-i smead.
ANA1OL CODRU
$
Vai, sãrmanii de ei, cum se duc indãrãt!
Au ¸i cea(ã pe ochi ¸i se ·or cine·a.
Vai, sãrmanii de ei, lua(i cu lumea de piept,
Li mai cred cã mi-au rost mari prieteni cand·a.
Darã eu parcã-i pierd, darã eu parcã-i am,
Mai departe de ei, mai departe de mine,
Pe ace¸ti ni¸te oameni, ro¸i pe soartã de-un ham.
Li, in care mai trag la uitarea se sine.
Ace¸ti ni¸te oameni,
Ace¸tia, in rine...
íatrati ae i.torie
Am sã rac absolut totul,
Sã ·ã con·ing
Cat e de mare surletul Cainelui
Si cat e de lan( umilin(a
La care e supus -
Voi sã ri(i cei lãtra(i
De istorie,
Cei incol(i(i de e·olu(ia
Cãderii incontinuu pe labe.
Si tot ·oi sã ri(i cei impu¸ca(i
De turbare,
Mursecand hoitul timpului de peste gard.
Am sã rac absolut totul,
Sã ·ã con·ing
PIA1RA DL CI1IRL
%
Cã lingu¸irea ce o scheuna(i
L starea de ridelitate
A izbirii cu piciorul in burta Neantului
La care a(i supt ·oi, jupui(ii de ·ii
Ai plãcerii.
Dar mai intai spãla(i-·ã de morminte,
Dar mai intai sãri(i din lacrimi.
Dar mai intai scutura(i spanzurãtorile
De noduri ¸i sudoarea mitologiei inrrac(ionale.
Închide(i por(ile.
Lãtra(i laptele ce a(i supt
La lupoaica inrierii ·oastre pe Capitoliu.
1oate·. ¡v.e ¡e cãvtar...
L tarziu in lume iar,
Ora spanzurã-n perdele,
Mi se-ntunecã in ·ar
Capãtul pri·irii mele.
Parcã nici cã-am rost, cã sant
Lu acel ce-o sã se nascã,
De curand ca ¸i curand,
Vouã sã ·ã aminteascã.
Cã e rrig, cã e demult,
Cã-i de cand nu se mai ¸tie,
Umbra mea cã-ar ri trecut
Dincolo de ·e¸nicie.
ANA1OL CODRU
&
1oate-s una, Doamne Cer,
1oate-s har, de¸i-s o parte -
Sã ne-o dai, ¸i sã ne-o ceri
Via(a pan` la altã moarte.
Ca ¸i cum e ca ¸i cand
N-a rost soarta sã-mi dezlege
Alte rosturi pe pãmant
Decat legea rãrã lege.
Sã o ¸tiu, sã n-o mai ¸tiu
Cã-ar ri rost sã se intample
Prea de·reme, prea tarziu,
Niciodatã ¸i la timpu-i.
Sã mã mistuie-n zadar
Cu nemoartea pe-ndelete
Inrinitul din perete,
Vama cumpenei de ·ar...
...1oate-s puse pe cantar.
Mã suroc, mi-i rrig, mi-i sete...

íratitor vei aiv avrvta ßvcoriva
1. íeritcli, M.ívtic, .. ´vcereavv,
1. 1arãteavv, í. Ze¸rea
Vã rog rrumos sã nu ceda(i.
Scuza(i-mã, e o gre¸ealã:
Ninsoarea asta e o boalã.
Pune(i-i roc, o alunga(i.
PIA1RA DL CI1IRL
'
La ·ine ca o matahalã,
La lasã pete pe Carpa(i.
Goni(i-o. Nu ·ã da(i pãta(i
De pata ei uni·ersalã.
La ·ã dezbinã, ·ã in¸ealã,
La agreseazã intre rra(i,
La ·ã-mpresoarã cu nitra(i,
Albea(a ei e o momealã,
La e paianjenul cu la(,
La contra ·oastrã ·ã rãscoalã.
ívcertitvaive
ívi í.ai Cãrvv
O ri cã e mai mult decat se poate
Aceastã nãlucire de idei.
O ri cã-i rãsucirea unei chei
În Cerul incuiat de peste noapte.
O ri cã s-a rurat de cãtre zei
Din legea noastrã cea mai mare parte,
O ri cã ne pandesc de la o parte,
Sã n-a·em chip sã ne-nrudim cu ei.
Sã stãpanim prin ei o altã soartã,
Sã le dãm ¸ansa unui bun temei
ANA1OL CODRU

De rãstignire pentru to(i ai sãi
Nemuritori cu ·ia(a mai departe
De ·ia(a noastrã care nu ¸tim ce-i,
Care de moartea lor nu are parte...
Cer,etorvt ae ta ¡oarta
Ia uita(i-·ã pe cer:
L tras cerul intr-o parte -
Cine·a il trage-n moarte
Si ne lasã-n nicãieri,
Sã rim pururi rãrã soarte,
Cu pustiul in cãmãri,
lãrã ieri ¸i-alaltãieri,
lãrã tot ce-i mai departe
De ce-au rost, ni¸te pãreri,
Cã ar ri mãcar o parte
Dincolo de legi de¸arte
Necuprinsul cu tãceri.
Ia uita(i-·ã-i de rier
Cer¸etorul de la poartã·...
PIA1RA DL CI1IRL

Mava vea cv fata ¡tãv.a
ívi 1. Cracivv
Din hotare in hotare
Îl simt greu, cum pe spinare,
Muncit, muntele de sare
Curge-ncet ¸i intrã-n mare.
Apa mãrii se ridicã,
Stanca s-a retras in stancã -
L potop ¸i lumea strigã,
Din ce-a rost nu e nimicã,
Doarã eu ¸i necuprinsa,
¸De la Nistru pan` la 1isa,
|ara mea cu mana-ntinsã,
Mama mea cu ra(a plansã...
ívata·arav....
Mo¸tenitor de datorii
,Parcã m-a¸ (ine de-o a·ere, -
Lui Ahile, Doamne, c-un cãlcai,
Si lui Icar cu o cãdere.
O, rauri cate-am risipit
În lume ¸i-n adanc de mare!
Cum a¸ putea sã mã achit,
Sã mi le-ntorc acum in (arã·!
ANA1OL CODRU

Luatã-a·ans o zi de ieri -
Cu ce ·ecie s-o restitui,
Pentru comodele tãceri,
Ce mun(i sã dau de dinamitã·
Ce aur pentru-un gand nescris
Sã rãsplãtesc ¸i, cu dobandã,
Sã-mi merit pururea osanda
Nemor(ii care m-a in·ins·!...

Si totu¸i, Doamne, mai trãim
Si-o sã murim, ¸i-o sã ne doarã,
Cã ne-am urat de drag de (arã,
Sã n-a·em loc la (intirim,
Si arunca(i sã rim ararã
Din (ara care o iubim.
Si, totu¸i, Doamne, ne e soarta
Ra·nitul umilin(ei ham,
În care a intrat un neam,
Sã-¸i tragã gropile pe hartã
Si-n relu-acesta, su·eran,
De neamul lui sã se despartã.
Si, totu¸i, Doamne, le aud,
Cum ·in prin ·remi potopitoare
Strãbune pluguri sã ne are
PIA1RA DL CI1IRL
!
În rana noastrã un tumult
Si iar sã ne-nrieze (ara
În (ara care-a rost demult.
Mi-aplec urechea: din strãrund
Se-aud cum mun(ii ies ararã...

Si, Doamne,-n cerul nostru cat prinos!
De sacru, de sublim ¸i de rrumos,
Cã se aude-n lume-a¸a duios:
Ninge Hristos,
Ninge Hristos...
Si, Doamne, catã pace-acolo sus!
Dar niciodatã-n lume nu s-a spus
Mai simplu, mai prorund, mai rãrã-apus:
Ninge Iisus,
Ninge Iisus...

Nu ¸tiu cum se-ntamplã: unii
Dau in lacrimã cu pumnii.
Uite-a¸a: din supãrare,
Lo·esc unii lumii sarea.
ANA1OL CODRU
"
Nu ¸tiu cum de-i rabdã dansul,
Dumnezeu, lo·it in plansu-i.
Nu ¸tiu cum i¸i mai pãstreazã
Marea lacrimii aghiasma,
Care toatã-mi ·ine greu
Sã ·ã spun cã-am plans-o eu,
Sã ·ã spun cã-am plans-o eu...
Ob.e.ia ca .e vai ¡oate...
,193¯-1949,
Acest nego( pecuniar
Cu plus ¸i minis la-mpãr(ialã,
Demen(a asta capitalã,
Ho(ia asta la cantar
Sunt de epocã galonatã,
De neam de pu¸cãrii, de ho(i,
De ¸treang bãlãbãnind in por(i -
Sã acceptãm, cã se mai poate,
Cu groapa datã la o parte,
Sã pierdem ca¸tigand la sor(i
Aceea¸i soartã repetatã...
Dar deocamdatã spunem rai,
1rãgand mormintele pe roate,
La garã orele sunt gata,
Acarul in·erseazã plai
Pe ¸inele care sunt gratii,
Si-i iarnã, ¸i e luna mai,
PIA1RA DL CI1IRL
#
În dulcea ei ratalitate...
1u, omule, de ce mai stai·
Ia-(i lacrima, cãci gongul bate:
`3¯...
`49...
H a i !!!
Ra¸boivt, .eceta
,1941-1946,
1
Uscate-s ierbile: o scamã,
Cã nu mai ai
Decat un rremãtat de coame
În ·ant, pe cai.
Si ·itele mai se rãstoarnã,
Mai pe rantani,
Z·arlindu-le, mugind, in coarne,
Vãrsand pelin.
Si pan` in ·ulturi e pustiu.
Pasc mieii lupi.
Si mieii mai rlãmanzi se ¸tiu -
Reruzã trup...
2
...1rec norii pe camp.
Zdrelitã e blana
Pe lupi care ling
Amurgul pe ranã.
ANA1OL CODRU
$
Se-aud cum se-nrig
În timpuri sãge(i
Z·arlite spre noi
De huni ¸i de ge(i.
Adanc in pãmant
Carti(a tace.
Ne rluturã-n ·ant
Maneca, sacii.
|in ca pe-un taur
Plugul de coarne:
loamea muge¸te
Sã mã rãstoarne.
O, iat-o ¸i luna,
L ca o coasã.
Drumul in carje
Se-ntoarnã acasã...
3
...Piatrã, maicã de plai,
Ochiul zilei il tulburi.
De sub strea¸ina casei cai
Pasc iarba din cuiburi.
Cornul oii-n ·ãzduh
Lasã gaura arsã,
Si prin gaurã, ur!
luge pasãrea.
PIA1RA DL CI1IRL
%
Cerul cade pe jos
Ori se (ine de pari.
Dupã deal soarele ros
De (istari...
4
...La clopotni(ele dinspre stani
1rag clopote sã moarã de plãmani...
¯
Din ploaie cu rruntea s-apuci,
Cu ochii, cu buzaaa.
Pe nuci - rreamãtã cuci
lolclorului nostru rrunza.
Si-s toate acum la plural:
lantana, pãrin(ii ¸i (ara!
O, painea miroase a deal!
O, sacii miroase a moarã!
Ce nal(i sunt acuma copacii!
O, cerul i¸i rluturã macii!
O, apa e dulce-n rantani!
O, pruncii dorm intr-o pace,
Ca merele-n podul cu ran!
...Si poate doar numai mama,
Si incã alte mame
Lacrimi ascund sub nãrrame...
ANA1OL CODRU
&
Dov jvav, 1·1:...
lrumos ce mai era.
Pãrea un Prin( cãlare
Pe calul lui de rlãcãri
Si cotropit de-o iarbã.
lemeile, or! or!
Sãreau nerãbdãtoare
Si se-necau la el,
Oho! la el in barbã.
Satul urcat pe garduri
Sã-l ·adã dimprejur,
|inea pe lacrimi cerul,
Rugandu-l panã-n datini.
Ci el, ne`ndurãtor,
Gonea pe calu-i murg,
Dorit de alte coapse,
Mu¸cat de alte patimi.
Cand se rãcuse seara,
A-ntrat treptat in cal,
Si calu-a-ntrat in iarbã
Cu ¸aua lui cu tot...
lemeile, or! or!
Pã¸eau incet pe deal
Cu steagurile rustei
Descumpãnite-n ¸old...
PIA1RA DL CI1IRL
'
ßataaa
Rãzboiul se duse-ntr-o (arã murind...
Locul rãmase pustiu, rãrã sor(i,
Si Gheorghe a pornit sã are plangand
Cele o sutã hectare de mor(i.
Plugul taie-n (ãranã amar.
Iar Gheorghe strigã in zãrile-albastre:
-Bãie(i, la o parte, cã-i chip sã ·ã ar,
Si ce-o sã-mi zicã (ãrile ·oastre·
Ci ei nici s-audã: bat ora locului
Cu pasul ciubotei uitate in hlei,
Si Gheorghe, inript intre coarnele plugului,
Arã-n zigzaguri ·ãzduhu-ntre ei.
... Cand lanul se dase arat la o parte,
Mor(ii ·eneau cantand printre rlori,
Iar Gheorghe era intr-o (arã departe
Cu plugul strigand la ·reo patru reciori:
-Bãie(i, la o parte, cã tata ·ã arã,
Hai, trece(i la pluguri, cã-i iar primã·arã...
ANA1OL CODRU

Cov.tavtiv O¡rea
...fecior aiv .atvt vev, care a
¡orvit ¡riv ívro¡a cv Ptv¸v,orvt
ív .eara .vvtvi ^ov, 1·1:.
Capul copilului din lunã al cui ai ·rut sã rie,
Cand a ·enit Mo¸ Crãciun atunci
Printre stelele de tinichea, prin ·ijelie
Sã-(i aducã papuci
De Anul Nou, prin tran¸ee·...
1u purtai pacea printre gloan(e
Ca pe-o Cale Lactee...
De ce ai urat a¸a de rrumos, Constantin,
Cã te-a mu¸cat glon(ul de inimã cu ·enin·
Si ai ridicat de pe zãpadã palcuri de rlori,
A¸ezandu-le pe steagul (ãrii, sã-(i rie drag
Chipul Mariei tale, care i(i cantã de dor,
Cã inrlore¸te ¸i piatra in prag.
Ai mai chiuit de trei ori ca-n trecut:
-La ureche zurgãlãi...
...Si-ai cãzut...
Hãi-i-i...
Capul copilului din lunã al cui ai ·rut sã rie,
Cand rãsturnau toate plugu¸oarele (ãrii
Scrumul ¸i gropile bãtãliei
La marginea Luropei ¸i durerii·...
...Si-au pus to(i rlãcãii, pe rand,
Cate o rloare la inimã, sã ardã,
Sã le-nrloreascã Mariile cantand
Dorul in poartã...
PIA1RA DL CI1IRL

...1rece luna pe curmezi¸ plangand ¸i strãinã.
Si iepurii se uitã piezi¸
Cum i(i inrlore¸te o rloare pe carabinã.
Si o incãlzesc cu nãrile,
De se lumineazã toate zãrile
De roc ¸i pelin.
Mãi Constantin,
Scoalã ¸i pune plugu-n (ãranã,
Sã ·ezi cum rãsare din brazdã lumina,
Cum ·ine Maria ¸i cantã
Îmbrã(i¸area ta cu pãmantul.
...Dar ai scãpat Plugu¸orul tãu roarte adanc,
Cã (i se ·ãd numai ciucurii la pãlãrie,
Ca rlorile, sã le culeagã Maria.
Aho, aho!
La ureche zurgãlãi,
Mai striga(i o datã...
- Hãi-i!...
...De ce ai urat a¸a de rrumos, Constantin,
Cã te-a rurat pãmantul sub turele lui uscate de pelin·...
Cotivavt co¡iitor ív ra¸boi
Leru-i ler,
llorlle dalbe...
Suna(i, zurgãlãi, suna(i.
Suna(i, zurgãlãi, mai sprinten.
Ning cenu¸ile cumplite,
Prin tran¸ei, printre morminte
Vin copiii cu colindul...
ANA1OL CODRU

Leru-i ler,
llorile dalbe...
Scula(i, gospodari, scula(i.
C-am ·enit cu semãnatul,
Dar pãmantul e ca piatra,
Sãman(a-i pietriricatã...
N-ar a·ea razboiul parte...
Leru-i ler,
llorile dalbe...
Scula(i, codrilor, scula(i,
Rau, ¸i munte, ¸i campie. -
Au copiii-o datorie:
De-i rãzboi, de-i ·ijelie,
Li ·ã samanã ·ecia...
Leru-l ler,
llorile dalbe...
Cã rãzboiul rãului
N-are el copiii lui,
Si ne-aruncã plumb ¸i urã,
Si ne stricã arãtura,
Si ne rurã-mbucãtura.
Leru-i ler,
llorile dalbe...
Scula(i, ·oi copii, scula(i
Mor(i ¸i ·ii - pe-ntreg pãmantul.
Ninge negru ¸i rerbinte.
PIA1RA DL CI1IRL
!
Prin tran¸ei, printre morminte,
Prin tran¸ei, printre morminte...
Negru-i leru...
llorile dalbe...
Mitvt ¡er.ovat
Hotãrat lucru: nu mai apare
În cumpãna mea ¸i-a pãrin(ilor mei
liul lor Gheorghe, sau riul lor Steran
Si mie rrate drept - Constantin,
Sau cum i-au rost spus surorile intai...
Croit pe potri·a unei ambi(ii,
Ll nu mai cuteazã sã dea printre noi,
Sã-¸i cearã partea lui de a·ere -
Sã zicem, un cal sau ·reo unealtã,
O turã de ·ie sau locul de casã,
Sau ·reo poreclã ¸i a¸a mai departe,
Dacã ar ri sã-l porneascã-ntr-o nuntã
Pãrin(ii mei pe ·reo coastã de toamnã.
Dar nici un srat acum nu mai prinde.
Plimbandu-se-n el ca-ntr-un paradis,
Nu-l mai rãnesc intrebãrile noastre,
Sau golul ce-l pune-ntre el ¸i pãrin(i,
Ca locul rurat, pe deal, de o cruce,
Pe care o carã-n spinare strãbunii
Departe in satul lor din ·echime.
Ci el - nici habar de toate acestea,
ANA1OL CODRU
"
Si nici ·reo idee mãcar sã-l de¸tepte,
C-ar ri mai cu cale sã-¸i hotãrascã
Na¸terea lui pentru un plug sau ·reo armã,
Sau pentru ·reo paine sau pentru ·reo roame,
Sau pentru ·reun riu care mi¸cã pe-aproape,
Cum poate sã rie, dacã se-ntamplã
Ideea pãrin(ilor sã se-mplineascã.
Nimic nu-l mai poate urni dintr-acolo,
De unde ambi(ia l-a prins cu otgoane
Si-l (ine departe de grijile noastre.
Crezand cã mai poate ce·a sã se racã
În aceastã direc(ie, sã se arate
Din paradisul lui de departe, -
1rimis-au ·orbã prin tribunale,
Si multe dezbateri prin asamblee
Au rost sã se punã-n aceste araceri
De rudele mele roarte sturoase
Si roarte pornite, dacã e cazul...
Dar nu s-a ajuns la ·reo in(elegere.
Si-atuncea satul se-mpinse la por(i.
La portile noastre,
Proptite pe caini,
Urnind cãtre noi atata ocarã
Si-atata blestem, a¸a deodatã,
De parcã roteau cate-un corn pe la rrun(i.
¸Dacã riul ·ostru ·enea
Din na¸terea lui, neapãrat,
În sat mai rãceam o nuntã ca lumea
Si-o casã, in ciuda apelor astea,
Care ne mancã braul la ¸coalã,
Si ·itele-n staul,
PIA1RA DL CI1IRL
#
Cand norii coboarã pe codrii Orheiului...
O, dacã ·enea, putea la o adicã
Sã-i rie de so( Liza·etei lui Sarghe
Pe care l-au rost rurat douã gloan(e
Cu tot cu inimã, dacã ·enea...
O, dacã ·enea, in groapa lui 1oader
Putea sã se ducã ¸i-acela, cantand,
Sã ·inã-ndãrãt la casa lui tanãrã,
Sã-¸i racã neamul lui mai departe
Cu o ratã-a lui Gheorghe, care i¸i (ine
Sanii cu-o manã, rragezi sã-i aibã...
Cine sã-i ierte toate acestea·!... -
A¸a racu la incheiere un tanãr.
Si care-¸i (inea de manã ne·asta
loarte rrumoasã ¸i roarte de treabã
Cu burta-nrloritã u¸or cãtre gurã.
,Sã ri rost, probabil, in luna a opta,
Cand totul se pare cã-i hotãrat.,
Iar noi· Ce puteam sã rãspundem atunci
Cand el, riul lui Gheorghe, sau riul lui Steran,
Si mie rrate drept - Constantin,
Sau cum i-ar ri spus surorile-ntai -
Mãcar nici idee de toate acestea...
Piatra ív ra¸boaie
Piatrã, nu mã sãruta,
Cã (i-i ca piatra gura
Si ca piatra inima.
ANA1OL CODRU
$
Ce-am rãcut de-ai blestemat,
Lacrima cã mi-a secat
Si de om m-am strãinat·
Mi-ai racut cerul de glod
Si drumul ca de prohod,
Ca sã-l trec sã nu mai pot.
Stiu-te-a¸, de nu te-a¸ ¸ti,
Cum ai sta ¸i m-ai pri·i -
Cu blestem tot te-a¸ grãi,
Nici sã po(i a te cãina,
Cum (i-oi blestema gura.
S-o ai ca mãtrãguna!
Sã-(i racã ¸i umbra seacã,
Pe piatrã sã (i-o rãscoacã,
Sã-(i rie pusta dãdacã.
Sã n-ajungi sã mai ajung,
Sã-(i ·ãd rruntea pe genunchi,
De uratã - ca un trunchi.
Cand mi-a rost dragostea-ntai,
Sã mi-o sra¸ii sub cãlcai,
M-ai lo·it cu bãtãlii,
Si-ai ghiontit plumbul sã mu¸te
Din ochiul scalamb de pu¸cã.
Sã-mi deie ·ia(ã de du¸cã.
Si-ai racut sã-mi port pe maini,
Pe ·reme de timp hapsan,
Mormantul printre strãini.
Dar de drag ce l-am a·ut
Plaiul, de rrumos ¸i mult,
Am arlat piatrã de scut!
PIA1RA DL CI1IRL
%
Si l-am a¸ezat departe,
Omu-n·e¸mantat cu ceartã,
A·ea-o-ar sã n-aibã parte
De paine, nici de cu(it,
Nici de stropul rãcorit,
Cu piatra cã m-a-n·rajbit.
Nici de umbra lui mãcar,
Sã-i treacã ·orba-nzadar,
Sã-i racã mersul talhar!
Lua-l-ar negru-n puhoaie,
Cã-a bãgat piatra-n rãzboaie!...
Mitvt ¡robabit
.Si taurul cu tancul prins pe zãri,
Cand impu¸cau rantanile in lunã
Ciuturi de lacrimi
Si amenin(ãri...
Or, Gheorghe a rugit atunci din el,
Într-un ·ecin cu trei reciori in carne,
Ce-a·eau, arand, sã intre in o(el
Si sã-l rãstoarne.
Ci rieru-n branci curgea impins de cã¸ti,
Prin arãturã, grajduri, prin rere¸ti...
Vãzand cã-i slut, scãpare cã nu este,
Gheorghe-ndãrãt, in el, al nimãnui,
ANA1OL CODRU
&
Lo·it din spate pe neprins de ·este
De umbra lui.
Rãmase duhul cur(ii, nein·insul,
Si bourul ce s-a izbit din runii,
Cu ierbile ¸i coasa dupã dansul,
Sã se rãzbune...
Ogorul parcã-n rruntea lui ·uia,
Prins ca o stemã de-un Ceahlãu rãnit,
Cãci bourul ca dintre zãri ·enea
Cumplit.
.Ce-a rost apoi, ce s-a rãcut in lume· -
Bourul mai doarme-n dreptul lunii
Si dintre zãri ucise i¸i rãstoarnã
Cirezi de ierbi, pãscandu-le-ntre coarne.
O .cri.oare care ¡vtea fi .cri.a
Nu certa(i graul la moartea lui de paine,
Voi sãruta(i-i coasa ¸i da(i cu ·in pe-ararã,
La rocuri ridicate, inalte, din (ãranã,
lelia lui de soare pe ganduri mari sã steie.
Vin zilele pe-acasã cu ·e¸tile-n spinare,
Din por(ile inchise gonesc spre ·oi to(i anii,
Ca lupii, (opãind, cand gerul le stã-n coamã
Si datina ii pa¸te cu turme mari de miei.
PIA1RA DL CI1IRL
'
Pune(i ¸i-n cruci sãman(a a unei ·ie(i de treabã,
Sã deie-n muguri bra(ul, la cimitir sã cadã
Rãzboaiele-mpu¸cate c-o lacrimã, din iarbã,
A rratelui meu 1oma, ce ·ine-ntr-o scrisoare.
Mu¸ca(i din rructul tanãr, cand rapta ·ã e dreaptã,
Pune(i inel in mana reciorilor, sã-l poarte
Spre zodii sau spre holde, prin care trec mai tineri
Copiii mei cu pãsãri in cuibul lor - pe umeri.
Da(i ghiont la iezãturã, urni(i din curte cainii,
1opoarele sã-mpingã la por(i, sã tune piatra,
lantana clocotitã urni(i-o-n doi pe-o parte,
Spre lungul ¸ir de ar¸i(i, ce-i chip sã se arate.
Voi, mari, pãrin(ii mei, ¸i eu - din care orã
Alãturi ·ã pun sratul, luand din masa ·oastrã,
Sã ·ã clãdesc din zile, din ani - nu obiceiul,
Ci datoria srantã de a rãmane oameni.
Cate-ncurcate - toate-ale ·oastre ¸i-ale mele,
Si-un ·is, cã ·in acasã, e-al ·ostru totdeauna,
Si totdeauna gandul cã-a·e(i in spate-un nume
Din numele meu care e-al ·ostru pe ·ecie.
.Voi n-a(i certat nici graul, nici moartea lui de paine,
A(i dus la gurã coasa ¸i-a(i dat cu ·in pe-ararã,
Si rocuri mari - sã ardã, cã mai sunte(i pe-aproape
Cu o relie-n manã la capul ·e¸niciei.
ANA1OL CODRU
!
Vin ·e¸tile pe-acasã, ·in amintiri, sau eu,
C-un tren printre morminte, ce urcã greu la deal,
Si crucile-nrloresc din umerii mei doi,
Cernandu-mã cu rloare la temelia ·oastrã...
ío¸oava
Dansul coco¸ilor in seara nup(ialã,
Sãrind peste cu(ite, cum zori pe cimitire,
Cu trambi(a de sange ·ãrsatã pan` la ¸coalã
Din care ruge sora sã rluture de-un mire.
Voi, miri din satul meu, ·oi sprinteni la sandalã,
De soartã, ca de ¸arpe, mu¸ca(i la mana dreaptã,
Cosi(i la capul lumii ¸i-n gropile de smoalã -
Surorile ·-a¸teaptã.
Stau ·ornicei, mo¸negii, pe boi rura(i din pluguri,
Pe bãrbi se ·arsã chiot ¸i cade langã mese,
Berbecii sar pe tobe, ¸i ·inul crapã cruguri
De hore impietrite sub genele miresei.
Voi, miri...
Parcã-a(i chemat din goluri rrumoasele-adormite,
Si-a(i dat in clocot timpul, sã se a¸tepte mult
Logodna sorii mele, de ·oi indrãgostitã,
De unul care pare pã(it ¸i mai adult.
PIA1RA DL CI1IRL
!
De unde (ipã zorii, a¸teaptã iar pãrin(ii,
Colacii la rantanã stau anina(i in cumpeni,
Ci ·oi cinsti(i prea mult din ·inul surerin(ei
Paharul cel de lacrimi, care pe zãri se umple.
Mai chiui(i, mo¸negi, o datã ¸i-ncã-o datã,
Pe bãrbi ·ã curgã chiot ¸i blestemul de nuntã,
Rotind cat e pãmantul acele hori de piatrã,
Si-n care, sub nãrramã, e sora mea cãruntã...
ía vvvta ae avr
Scoalã, mãi tatã, ¸i ·in` din (ãrani,
Cãci mama i¸i race nunta de aur,
1reci mai aproape de-al nun(ii destin
Purtat in cãru(a ·oastrã c-un taur.
Cand morile macinã-acum numai timp
Si brazda aruncã colaci din (ãrane,
1u scuturã-(i haina de schije in camp,
De steaua pãmantului care te (ine.
Nu mai e chip sã se racã ·reo ¸agã.
1otul e gata: ¸i cãni ¸i ·ina(,
Si-i dreptul reciorilor acum sã aleagã
Ce trubi sã ·ã cante ¸i ·oi sã juca(i.
Pe mama pe maini sã o joci chiuind,
Ca lumea sã ·adã de peste trei mãri.
ANA1OL CODRU
!
lã intr-un chip ca sã-i sune-a pãmant
Lacrima toatã culeasã-n brã(ãri.
Cand nunta ·a ri sã se stingã pu(in,
Veni-·om ¸i noi aproape-aproape
Lacrimi rierbin(i
La ·oi sub pleoape...
^etavaavire
ívi 1. Morevío
Ani de razboi, lega(i intr-un suman,
În amintirea noastrã se mai plimbã...
Zãpada sobelor pe umerii sãrmani
Si clan(a u¸ilor, ca un bãnu(, pe limbã.
Parcã se tanguie, acolo sub (ãrani,
Moara de ·ant, cu piatra ei strãbunã,
Si nucii cei plugari de langã stani,
1rãgand pãmantul catre zãri mai bune,
Încã rantanile cu toate lacrimand
În ra(a caselor ·ãdanelor, sub ·ie,
Si cerul despicat in asrin(it
De-o schijã, pan` in neamul din ·ecie,
Încã buneii-nnebunind pe deal
De jalea riilor, nepo(ilor, de urã.
Si Nistrul din tran¸ee scos pe mal
Cu apa lui trãsnitã de cãldurã,
PIA1RA DL CI1IRL
!!
Încã o·ãzul palid in cãru(i,
Si cainii alunga(i din sat ararã,
Si-nstrãina(i de lan(, incã bãtu(i
Si impro¸ca(i cu pietre ¸i ocarã,
Încã ruratã ceara din albini
Cu degete sub(iri, pe nemancate
Si canepele trase din rantani
Pe trupul unor ¸tiri insangerate,
Si loboda din haturi, rir cu rir,
Stalcind cazanele cu iz de buruianã,
Si boii in genunchi la cimitir,
Rugandu-se de groapa lor sãrmanã.
Si incã nun(ile care n-au rost atunci.
Nici na¸tere de surlet, nici de rloare,
Decat doar numai scancete de prunci,
Uita(i in carnea srantã de recioarã.
Si pre¸edintele incãrun(ind in por(i,
Plangand in pumni cu-o rugãminte srantã:
Sã tragem brazda (arinei cu so(
Pentru cei mul(i cu graul pe morminte,
Si incã steagul de pe ¸coalã, sus,
Împrospãtand cu pace pan` departe,
Si eu cu-o a¸chie de stea, de dupã deal
Intampinandu-mi rra(ii din nemoarte...
ANA1OL CODRU
!"
Mavtava
Greu e drumul,
lrig ¸i zloatã,
Ning zãpezile de-un ·eac,
Dar de-odatã
Se aratã
Cu mantaua ruptã-n spate,
Opintind ¸i dand din coate,
Prin nãmete-un pui de rag:
Din rãzboi neamul ·enea,
Si cum ·ãd cã rrig ii este,
lãrã ca sã prind de ·este
Îi orer mantaua mea:
- Ia-o, rrate, arunc-o-n spate,
Panã rrigurile trec,
În rãzboi mantaua tatei
A-ncãlzit un codru-ntreg -
Ll din zbor a prins ghiuleaua.
Si-a rãmas cu ea pe ¸es.
Schija ce-a lo·it mantaua
N-a lo·it in codrul des.
Ia-o, ragule, rartate:
Peste codri norii-s grei, -
Parcã e mantaua tatei
Gãuritã peste ei...
1·:º
PIA1RA DL CI1IRL
!#
´¡aiva ae ¸rãv, 1·1¨
Graul acesta imi pare-un Dumnezeu
Cu barba rãz·rãtitã in tot cuprinsul (ãrii,
Sau poate-n spaima noastrã se z·arcole¸te-un leu
Al roametei, ce (ine-n coamã o a·ere·!
Pari incercat de-o coasã la glezne, sã admiri
Sorocu-ntemeierii painilor cu gura.
Pari liberat la ora culesului din miri,
La nunta lor sã-(i rie mireasa-mbucãturã.
Atat de multã-i teama in noi, cã e mult grau,
Cã-o sã ne mance graul, cã-o sã ne dea la moarã,
Cã n-o sã-arlãm scãpare de grau, ca de un riu
Ce ·ine-n ·ia(a noastrã, z·arlindu-ne ararã.
O, leul,
Dumnezeul,
1u, graul,
Însu¸i eul!...

1
Cosim iarba pe morminte.
Iarba lacrimã cu·inte.
ANA1OL CODRU
!$
Strangem rrunza de pe cruci.
Lacrima n-o mai usuci.
Gropile rãcnesc rantani.
Apa-i lacrimã pe maini.
Ciutura ajunge-o stea.
Ciutura
L lacrima
Plansã ¸i de maicã-mea.
Ne spãlãm ra(a cu rouã,
Roua-i cantec de necaz,
Roua e cu luna-n douã
lulgeratã pe obraz.
1rupul ni-l imbracã rrunza,
Si-l dezbracã toamna iar.
Mi se leagãnã pe buze
Un blestem de rruct amar:
Cucu¸or cu pana surã,
Pune-(i-a¸ pelin pe gurã
Si orbal( pe cãtãturã.
lace-(i-a¸ zborul urat
C-un lan(ug legat de gat,
Cã tare m-ai chinuit.
Din srin(it mi-ai arãtat
Cã ·in riii la arat
De-unde moartea i-a-ngropat.
PIA1RA DL CI1IRL
!%
lace-s-ar rãzboiul scrum
Si tu - pulbere ¸i rum,
Sã n-a¸tept plangand in drum.
2
Semãnatul e tarziu,
Dar ¸i-n Nistru cre¸te grau.
Cã Nistru-i de lacrimã,
Grau-n ·al se clatinã.
Dacã mi-i batranã coasa,
Cre¸te graul ¸i pe casã.
Unde a cãzut un riu,
1otdeauna cre¸te grau.
Chiar ¸i lacrima din ochi
L de grau ¸i e de roc...
í¸oi.v
Cand se-ntamplã sã murim pu(in,
Vin copacii ¸i ne trag de manã,
Vine cateodatã ¸i-o rantanã,
Dacã se intamplã cã nu-i ·in.
Numai cã la ora cand se race
Vreo (ãranã sã ne logodeascã,
Nu ne dau din trupul lor copacii
Capãtul de scandurã drãceascã.
ANA1OL CODRU
!&
Nici rantana nu ne dã din canã
Si nici ·ia, dacã in(elege
Cã se race in sat ·reo ·ãdanã
De singurãtate sã se lege.
Plouã-atunci. Pe ·ale ruge glodul,
Gropile se ca(ãrã pe case,
Si se-ntorc pe-o parte, ¸i se pierde totul
Ce-i gandit de-o cruce ¸i-i ochit de-o coasã.
Uite-a¸a deodatã - sute de zã·oare! -
Pe din toatã partea satului, s-o ¸tie
Cã-i uratã treaba, dacã lasã glia,
Mai ales cei tineri la chipiu cu-o rloare.
... Încã din hãt-·eacul ·ine legea asta,
Sã nu-mpingã ceasul peste noi ·reo ¸tire,
Cã-un recior mai hatru ¸i-a zidit ne·asta
În singurãtate, ca-ntr-o mãnãstire...
´iv¸vra arere
Acum numai ·estea dacã mai ·ine
Neinchipuitã ¸i de¸artã,
Curen(ii urii se-n·artesc pe hartã
Si-n grani(ã se race cã nu-i bine,
Si se aruncã peste mun(i cu piatra,
Si se rãnesc ¸i ape, ¸i coline,
PIA1RA DL CI1IRL
!'
Si oamenii ce-¸i amintesc de partea
De cer, cã le-ar ·eghea printre ruine.
Singura lor a·ere, care-i moartea,
Care pe dealul ei se mai re(ine
Si sapã groapa lumii mai departe
De lumea care moare de la sine.
Seul din soare s-a srar¸it. Nu arde.
Noaptea-n cuprinsul lumilor re·ine...
. ¡rerevi
Nu ·ã juca(i cu baloanele
Cu gaz inert:
Jocul acesta posedã
Seduc(ia mãce¸ului
De pe rruntea Academiilor
Bombate
Cu beton armat.
Juca(i table de cripte
Ale mor(ilor - milioanelor
De solda(i tineri,
Plan¸i de propriul lor glonte.
Nici nu ·ã da(i seama
Cã ace¸ti cai imbrãca(i in mantale,
1rag circul cu butii
Umrlate cu jeg, de tãmaie.
Dupã steaguri slinoase
ANA1OL CODRU
"
Mitralierele corup iarba
Si laptele ne·estelor tinere
Ale milioanelor de solda(i tineri
Mãr¸ãluitori:
Un, doi!
Un, doi!
Armelor
Li-i drag
De noi!...
O, nu ·ã juca(i cu baloanele
Cu gaz inert,
Altrel risca(i
Sã ·a atribiu(i chipului
Masca
Care o sã ·ã stri·eascã
Gingã¸ia pentru glontele risipitor,
Supus bunãtã(ii sale de trandarir,
Care ne rluierã...
ív te .tri¸, ftoare ae var
Cat de paradoxal ne-ar pãrea,
Dar aceste a·ioane B-¯2
|in de ideea de carti(ã a insului uman.
Schioapãtã trandarirul,
Albina rurã din lumanãri.. . .
Cu riece zi,
Cu riece an
PIA1RA DL CI1IRL
"
Lu te strig, rloare de mãr,
lloare-mireasã,
Cu premilitari la nunta maicu(ei lor care intreabã
Mirii-meri, cu picioarele de tuci,
Sãruta(i pe maini,
Îmbrãca(i cu iarbã:
- leciora¸ sub(irel, unde te duci·
Ace¸tia sunt mirii Ioni, Constantini,
Multmirositori, ca un lemn sãrutat de-o garoarã.
Aceasta insã-i rloarea mãrului, Mireasa Maria,
Pentru unul din ei, scuturatã de drag -
În riece zi,
Îa riece an,
În riece ·eac...
- Nu dãm mireasa rãrã arãmi ¸i clopote, -
Zic rra(ii meri ·lãstãri(i in li·adã, -
Mãrul cu rloarea care se scuturã
Lste ·iscolirea nun(ii Ionului-mãr.
Oricum, lumea e obsedatã de aceste a·ioane B-¯2,
Care (in de ideea de carti(ã a bra·ilor solda(i.,
Constantini,
Gioni,
Antuani...
Care-s miri ¸i meri inrlori(i,
Îngropa(i in amintirea mireselor merilor,
Care-s
Marii,
Calipse,
Luize -
1oate ninsori...
ANA1OL CODRU
"
Rv¸avivte
Chipul mamelor
Pe soclul de piatrã
Împrejmuit cu tãcere...
Numaidecat sã introducem lacrima Patriei
În circuitul uni·ersal
Al durerii.
Lacrima -
Cea mai statornicã-n timpuri a·ere...
Pvtev .a ívavtciv .area aiv ocli...
De buna seamã, noi putem indulci sarea din ochi,
Dar ideea de Soare in ra(ã nicicand nu ne poate lipsi.
Senza(ia de amar totdeauna a stat la temelia
L·enimentelor, care imping omenirea inainte,
Dar nu in mãsura rãzboiului!
O, nu! Niciodatã in mãsura rãzboiului!
Ne putem lesne debarasa de cu·inte,
Însã nici o putere nu ne poate lipsi
De ideea cã suntem.
Uni·ersul e un punct,
1oate celelalte, de jur-imprejur,
Sunt marea intrebare:
Vom supra·ie(ui drama luminii, care ne lumineazã din ra(ã· -
Altrel cum ne-am putea juca
Propria noastrã comedie umanã·
PIA1RA DL CI1IRL
"!
Soarele din ra(ã,
Ideea ca suntem,
Si senza(ia de amar
1otdeauna au stat la temelia
L·enimentelor, care imping omenirea inainte,
Dar nu in mãsura rãzboiului,
O, nu! Niciodatã in mãsura rãzboiului!
´a·ti ivbe,ti Patria, e ¡vtiv .a vori...
Cu stereotip
Nici rlorile mãcar nu pot ri hrãnite,
Cum nici umbrelele nu pot race dragoste cu rluturii.
Se-ntre(in pomii nu cu aer,
Ci cu srantul duh al poe(ilor
Cãzu(i in rãzboaie
Pentru cantecul pri·ighetorilor Patriei lor.
Munca e haina omului imbrãcatã pe surletul acestuia.
Omul, la randu-i, e Dumnezeul lui Sine,
Care-¸i tãmãduie¸te rãnile inimii
Cu spiritul trandaririlor impurpura(i
De propria lor mireasmã.
liece lucru, riece riin(ã
Mai intai inrlore¸te ¸i, pe mãsurã ce-¸i coace rructul,
Se subscrie ideii omului care le dominã.
De aceea sã substituim termenul ideii de ·ia(ã
Celui de bra(e care gandesc
Si au anotimpul ¸i ·remea coacerii lor.
1otdeauna pe steag se parguiesc holdele Patriei,
ANA1OL CODRU
""
1otdeauna cu·antul e patria ciocarliilor, care i(i cantã in gurã.
1otdeauna painea e cosmosul
Cu drumul intoarcerii acasã.
A te hrãni numai cu rorma painii
L ca ¸i cum (i-ai tãia trandaririi gurii cu propriii tãi din(i.
Sã-(i iube¸ti Patria,
L pu(in sã mori.
Sã-(i iube¸ti Patria,
L ne·oie numaidecat de nemoartea ta!
Ptv¸vt ara, .a ra.ara...
- Plugul arã,
Sã rãsarã
Grau, Marie...
- Cã-i sãman(ã
Cu priin(ã,
Mãi Ioane...
- De-ar ri timpul
Cum e campul,
Bun, Marie...
- Dar e timpul
Cum e ghimpul,
Rãu, Ioane...
- Bate ·antul
Ca din rlintã,
Greu, Marie...
- Si-i pãmantul
Ca mormantul,
Or, Ioane!...
PIA1RA DL CI1IRL
"#
- Plugul taie
Si se-ndoaie,
la Marie...
- Cã sunt oase
De-ale noastre,
Mãi Ioane...
- Îmi iau calul
Si trec malul,
la Marie...
- Zi-i mai iute:
Vine slutul,
Mãi Ioane...
Mov.trvt
Pe roatã graul lumii de pe stãri
L-ai rupt ¸i sa(iul ni l-ai pus in chinge,
1rãgand in (eapã rra(ii mei de sange,
Si-n burta maicãi ai rãcut tãieri.
Si-n lacrime ai hãcuit atunci,
Si-ai milogit in ·ãmi aurirere,
Si-ai tras cu ranga in rica(ii mãrii,
Si-ai rãstignit pe ixuri ¸i rãscruci
Lul (ãranii, Sinele de plai
Si-a toate graiul laptele acesta,
Si-a toate raiul ierbile celeste
Din iadul abatoarelor de cai.
ANA1OL CODRU
"$
1u pentru toate-ai sã rãspunzi acum,
Pentru topoare ¸i pentru cu(ite,
Pentru decapitarea unei pite
Si pentru-asasinarea unui drum.
1u pentru toate ai sã ne·oie¸ti
Rãbdarea noastrã, buna-cu·iin(ã,
Si bunã seama raptei cu cãin(ã,
Cã datu-(i-am sã rii, cã NU-1L-LS1I,
1u - numele nenumelui-a-nime
Din clanul ghilotinei anonime...
1acere rerticata
,Monument,
Lu, dacã nu pot ninge ca teii sau ca merii,
Lu, dacã nu am rreamãt ca plopul bunãoarã,
L o gre¸ealã poate: cã-s tot o-ngandurare,
Cã in durerea lumii eu sunt doar o a·ere
De lacrimi care-ntruna imi ard in cãtãturã,
De rouã care-ntruna e un pretext cã plangem.
L un mãcel de rlori tãcerea de pe gurã
Si-i piatra rãrã moarte de care ·ã atinge(i...
PIA1RA DL CI1IRL
"%
Carte ¡o,tata...
...e·¡eaiata aiv 1ietvavvt ae ´va
ív ora,vt !a.liv¸tov ae .otaatvt
avericav 1ovv ´tovtt
1
Acoperi¸urile torc pisici sub lunã,
Si-i mare ·uiet pe la stãri de noapte.
Antenele se scutur grele, coapte,
De panglici negre, care scuipã ricu¸i.
Hamalii-n port descarcã lãzi de lacrimi,
Pun liliecii timbre moi in pia(ã.
La abator curg ¸ir de reclama(ii
A mii de coarne, care (ipã tunuri.
La catedralã umbrele beau whisky,
Cupola-i gri cãlugãre¸te tunsã,
De runii de paiangen se-ndeamnã troleibuze,
Cum de liane, negri, urangutanii.
Dorm in orchestre cimitire auto,
În tuburi curge poliedric jazul,
Un alb intunecos rrãmantã ceasul
Pe rruntea bursei, unde nasc mini¸trii.
Stilourile-mpu¸cã-n buzunare,
Otrã·uri joacã-n cranii polismenii,
Chicago-nnoadã oase la ·ecernii,
Si crucile rac coadã la morminte...
ANA1OL CODRU
"&
...Mai ;o. -cartea ¡o,tata e .tra¡vv.a ae o .cli;a. Pe
rer.o: ,.,te¡tati·va ae Cracivv. Co,civ¸vt ra fi ae ¸ivc.
1ovv ´tovtt. 1ietvavvt ae ´va, 1·óº.
2
íavevtatie ta civitirvt .rviv¸tov
...O, 1OMM S1OULL,
Scrisorile tale - un tom
De albi pescãru¸i in golr -
Golgota de (ipete. Gong
De lacrimi - acasã. Or !
În pomul de ANUL NOU
Bocesc lumanãri. Ca·ou.
1u in co¸ciug ,ca-n ou,
Good bye, 1OMM S1OULL.
La ·amã, in port, bagaj,
Voal, drapel, bandaj,
Val ro¸u pe (ãrm, ·oiaj.
1OMM S1OULL, acasã, mar¸!
L¸ti mort, 1OMM S1OULL,
S-a zis -
Gripã: Da. Da. Precis.
Admitem cã moartea e ·is,
Portim reciorul, MIS.
Altrel nu-i chip, 1OMM S1OULL,
PIA1RA DL CI1IRL
"'
În State e ANUL NOU,
1u - cel mai bun cadou,
Hallo!
La \ashington PILONI
De cruci. La Armington
1
Morminte zgarie-nori.
Odihnã rrumoasã, S1OULL.
3
La 1IMLS-SQARL
2
e scris:
¸1OMM S1OULL e mort. A-n·ins.
America. Bra·o, MIS.
1rãiascã sloboda. Bis!
írve.t íeviv¸rai -
aiv vevar¸ivirea tacrivii
De la un timp
1ot mai mult simt
Cã au slãbit ro(lle mi¸cãrii mele de om al Pãmantului.
2
Panoul de inrorma(ii din New \ork, pe care se inregistra nu-
mãrul celor cãzu(i in Vietnam.
1
Cimitir din \ashington, unde sunt inmormanta(i solda(ii
americani cãzu(i jertrã razboiului purtat de Statele Unite ale Americii
in Vietnam.
ANA1OL CODRU
#
Arcul bra(ului meu
Nu mai are demnitatea lui Odiseu.
Ochii ¸i-au pierdut sentimentul de mare,
De azur
Sl de ·ant alergat in deri·ã.
Pasãrea auzului ¸i-a pãrasit cuiburile.
Metronomul picioarelor nu mai poate scurta
Pasul curiozitã(ii mele cu portocali la Malaca.
launa ¸i rlora au pierdut orice interes
Pentru ·orbele mele pu(ine ¸i roase.
Soarele nu mai e soare pe cer,
Ci discul de cearã,
Din care mierea lacrimii se aratã pu(inã.
Carcasa de zgarie-nori
A ¸irei spinarii mele
Nu mai rezistã la nici un seism
Încruntat al pãmantului.
Mãrile sunt sparte
De pe¸ti ¸i amribii.
Stelele putrezesc in sarea arundului Caraibelor:
Începe judecata cea mare, Lrnest,
Judecata omului care am rost
Martorul ocular al nedreptã(ilor uni·ersale.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Crede(i cã glon(ul are oprire in trup·
Crede(i cã moartea e rinalul meu pe ·ecie·
Pentru unii ·oi supra·ie(ui in piele de lup,
Pentru al(ii -·oi arde ca o rãclie.
PIA1RA DL CI1IRL
#
Orice drum are intoarcere acasã.
Nimeni nu intarzie din nicãieri niciodatã.
Demult cerul acesta cu stele-i o plasã
În lacrima mea aruncatã.
Actualmente aurul spelb nu e podoaba
Urechilor celor surzi ¸i pigmei.
Os curat in dolari se intreabã,
Os pur sange, Hemingwai.
Cunosc eu toate aceste araceri.
Ochiul nostru produce inrla(ii,
Si gura - inrla(ii, dacã nu tace,
Inrla(ii - ¸i bra(ul ¸omer. Varia(ii.
Pentru cã eu cer doar o boaghe de sare
Din insã¸i sudoarea mea adunatã,
Lu, omul cu oasele trase pe roata
Oceanului, pentru cã-s bun de rãbdare.
Noi adicã nu producem mierea din stup -
Lacrima srantã a albinei e mierea stacojie.
Crede(i cã glon(ul are oprire in trup·
Crede(i cã moartea e rinalul meu pe ·ecie·
Pentru unii ·oi supra·ie(ui in piele de lup,
Pentru al(ii -·oi arde ca o rãclie
Lu, Lrnest Hemingwai,
Hrana rechinilor din lacrima Uni·ersului.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ANA1OL CODRU
#
1rosnesc oasele. Rechinii rup din trupul lui rierbinte,
de·orandu-i surletul imbrãcat pe trup ca o ambi(ie. Nu-l
dor ner·ii, nu-l doare lacrima - pe¸tii il rurã ¸i-l rup. O
singurã intrebare insã il roade in sinea lui, ·orbind cu manie:
Voi crede(i cã glon(ul are oprire in trup·
Voi crede(i cã moartea e rinalul meu pe ·ecie·
.Chile rãsare in (ãrmul de ziuã. Bate ·al ro¸u dinspre
Nicaragua. Sarea in ocean e rãrami(atã ca intr-o piuã, ¸i
numai de jur-imprejurul nemãrginirii lacrimii e O c h i u l
proretului.
1rebvi·ar cvrãvt vvtt vai vare ta cli¡...
Patima lui au rost ro(ile, inca ro(ile,
Iarba insã i-a incolãcit glezna piciorului, ca o armurã.
În goana timpului,
Cat l-au ·egheat neamurile din strãbuni,
I se intorlocau ro(ile patimii cu soarele la cotiturã.
Maicã-sa l-a semãnat printre oameni ca pe un grau,
L-a imbrãcat mai intai intr-un rreamãt de zori,
Apoi in toatã jalea bãtãliei.
Alexandru, taicã-sãu, cu arma pe trup,
Odihne¸te incã din `44 in plai strãin, pe ·ecie,
Încat rãtul sãu, Petru Ungureanu,
Despre care scriu eu aici,
PIA1RA DL CI1IRL
#!
A·ea sã primeascã, mai tarziu, drept mo¸tenire,
lreamãtul nucilor, luna pe sat, cucii in ·ie
Si norii cu lacrimi pe cimitire.
A pãscut berbecu(ii pe ¸es, a certat lupii in ·ad,
A purtat ·aca de runie pe brazdã,
Stropind plugul cu trudnicul lapte,
A crãpat lemnul pentru sicriele roamei ¸i simboluri,
Pe deal,
Mãritand sãlciile satului cu (ipãtul buhnei de noapte.
Bucãlat, ochii negri, drept la os ¸i la inimã,
Sãruta iz·oarele, por(ile ¸i albina in li·adã,
Pornea moara in lan, (inand ·antul de coarne,
Grãbind timpu-n ·ecini, oprind rrunza sã cadã.
Însã tot ce-l scumpea la inimã, ca un soare de plai,
A rost roata, surletul ei, alergand prin (ãrane
În jurul Rãdenilor Vechi, adulmecand
Urma satului drag cãtre soarta lui scumpã de maine.
În tot Uni·ersul, cum singurea cu rra(ii ¸i maicã-sa,
S-a desprins ca un steu din cumpãna Carului Mare,
Prin ponoare-alergand, prin hartoape ¸i plaur,
Lãsand o brã(arã de dor sã-nrloreascã pe (arã.
Din munca cea dreaptã a trãit ¸i a in·ins,
Mult inchinandu-se ¸tiin(ei de carte, ca la o rantanã,
Sub steagul cãmã¸ii lui imporporatã pe cer,
Ciopor de reciori de ·ãdãni au tot mers spre luminã.
ANA1OL CODRU
#"
Si incã multe cu·ine-se aici s-amintesc
Despre raptele lui cele mult omenoase,
Parc-a¸ pune prin ani in trunchinã de cãr(i
liri¸or de pelin pe-amintiri sã-nrloreascã.
1rebui-ar cu·ant mult mai mare la chip,
Jugul cel cu-ade·ãr sã-l munceascã la tropi.
. Pe acei mici de ·irtu(i,
În cei ani hãrtãni(i,
I-a pe(it pentru ·eci scandurica de plop.
Ll· - cu satul a mers de la zori panã hãt,
Si din cate-i s-au dat, primi drumul cel lung,
Rostul omului drept, cantul (arinei dragi,
Cel pe ierbi rourat, cel plecat peste plug.
Multe sunt de-arãtat in al maicãi grai srant:
Hora noastrã pe carje, rrunza ·iei - pe rãni,
Mieii stor¸i din mioare peste gurã de prunci,
Cu gand bun de-a grãbi neam de miri in Rãdeni.
1oate-s rapte de ·eac spre a le ¸ti,
Cum le-au rost pãtimit cele ·remi ca de plumb.
Bunii no¸trii pãrin(i, genera(ia mea,
Aste ·remi ¸i le-a tras ca pe-o hainã pe trup.
Lu de-aceea aici scriu cu buchie grea,
Ca-ntr-o piatrã-a¸ezand nume scump, nume drag,
Cum a¸ pune-ntr-un chip anii mei randui(i
Astor zile pe nou, ca un rreamãt pe steag.
PIA1RA DL CI1IRL
##
Amintirea-i s-o port din pãrin(i spre nepo(i,
De-un rolos s-o a·em, ca pe-un rodnic pãmant,
Semn cã-i pururi cu noi pe un drum de izbanzi
Petru nostru de plai, chipul lui luminand...
Ov .evavãva
ívratatorvtvi .t. ßv.vioc
Cartea-mi este rloarea ce o sã-(i lege rod
La ceasul srant, cand intri-n arãturã
Dinspre parin(ii care-(i strãmo¸esc
Graiul acesta inrourat pe gurã.
Ceru-i de plai - de-asupra ¸i-n pãmant,
Cum ¸i pelinu-i neamul dinspre (ara -
|ie pe ·eci, de leac ¸i de-ndulcit
Cate-s dureri ¸i-s cumpene sub soare.
Pe chipul tãu e timp de-arat acum,
A·anturi mari dau ·antul la o parte,
Si-ncepe intemeiere ¸i rrãmant
Pe rrun(ile plecate peste carte.
Citire multã. Se ¸colesc in ·remi
Randuri de plopi ¸i rand de hori la muncã.
Parte de cer e scrisã cu-ndurãri,
Parte de rii e scrisã cu poruncã.
ANA1OL CODRU
#$
1u, Alexandru Busuioc, pe sat
|ii cate-o paine alãturi de-o rãclie,
Mantia-(i curge ca un steag pe zãri,
Pe arãturi, pe nun(i ¸i pe ·ecie.
Osanda dulce-a buchiilor mari
Drept o a¸ezi in riecare poartã,
Si rugã e-n cu·ant: sã buchisim
Iz·oarele sub lespedea de piatrã.
Cate-s de ·eac ¸i-s datorii, le ¸tii
Lumii a da cu-o lacrimã pe ra(ã,
Om semãnand, cu graiul dinspre noi,
Si dinspre ra(a graului, la coasã.
ícar cv o ari¡a...
Mevoriei ¡oetvtvi í.1vclitatv
lrate mai tanãr, dragã Leonard -
Nume de iarba, - cand se aude-o coasã -
Unde te-ai dus, cum de-ai rugit de-acasã·
Sub dealul cãrei ·ãmi, ce mo¸teniri te ard·
Dacã-ai strigat adanc pe unde steaua arã,
Dacã-ai rãcut cu·ant cu ingerii aproape,
De ce-ai legat la poartã o rima sã ne doarã,
De ce-ai urnit cascade de lacrimi sub pleoape·
Din scandurã (i-i zborul, dar parcã-n noi adastã
Icar cu o aripã - sã n-o trãdeze-a doua.
PIA1RA DL CI1IRL
#%
1u al cerului n-ai rost, cãci te-a ra·nit Moldo·a,
În piatra ei, cãderea sã-(i rie mai a noastrã.
Alaiul tãu de nuntã mereu tot mai departe
θi rreamãtã cãma¸a de in, ca o pãstaie,
În ·ãlul de mireasã, ca gura cea de aer -
Atat de srantã (ie, cand (i s-a-nchis o poartã·
1u ai crestat ·ãzduhul in zodii cu poemul,
1u, pasãre stri·itã, dar nicicand in·insã,
Cã-aripile-(i mai zboarã, de trupul tãu desprinse,
Scriind in necuprinsuri, ca un simbol, edenul.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
...Prea de·reme e cositã iarba noastrã cea dintai,
Si-i ca zmeura pe coase surletul de ciocarlii...
íata cv ¸rãv ti·ai fo.t·o .evavat...
Unii se mirã cum de pot i·i
lloarea de-alean cu-amar in amintire,
Chipul ¸i ora-n care mã-ngrijesc
De-o lacrimã sub iarbã-n cimitire.
Cantu-i al lumii, dacã ni l-a dat
Mãicu(a rrunzã a zicerii din gurã,
Si eu il sun, ca sã-l a·e(i acum
1emei de pre(uire cu mãsurã...
ANA1OL CODRU
#&
1u, liodor Ponomari de la Goieni, -
Si umbra ta-i un rel de-a zice | a r ã,
Un rel de a sim(i ¸i a ·edea
Gum steaua ta in cartea mea pogoarã,
Cã-acelea¸i ·remi de roc ¸i de pãmant
|in rierul imbrãcat pe o gheorghinã,
Pe rreamãtul sticle(ilor din grai,
Pe colburile-ncinse din rantanã,
Ca sã nu mori de roarte multe ori,
Lumina ta oricand sã ne cu·ante,
În randul anonimilor arand
Cu rlacãra intemeierii srinte.
la(a cu grau (i-ai rost-o semãnat,
Holda uimirii noastre sã te-a(ie
De grija lumii aproape, ca la pranz,
Sporindu-ne la mese cu ·ecie...
Nu-s de uitare plumbii rotunji(i
În trupul cu·antului ce-ai rost odinioarã,
1u, liodor Ponomari, cat mai trãie¸ti,
Si moartea ta-i un rel de-a zice | a r ã.
Pãmantu-i oto·a cu tine la adanc
,Acela¸i greu de dor ·a cumpãne¸te, -
Simbolic roc ¸i-o ardere de ·iu,
De-un Prometeu acum ne aminte¸te.
PIA1RA DL CI1IRL
#'
ía ba,tiva tvi Petrv Zaavi¡rv
Întai, Surlete, ca i-ai dat
Painea cea bunã la inimã,
De-a hrãnit tinerii poe(i
Pãnã la nunta lor,
Pãtimindu-i abecedarului de omenie -
Supra·ie(uie¸te-l
Si (ine-l pururi aproape de noi!
Dã-i, Surlete, mieii
Pe mormantul lui,
Sã-i improspãteze iarba
Cu roua ciocarliilor pe ingandurare ¸i tihnã.
Nu-l cru(a de pãmant, de adanc,
De inaltul plopilor in asemãnare,
|ine-l in legea cea dreaptã
A pãrin(ilor sãi brãzduitori Maria ¸i Iona¸
Cu plugul ¸i coasa,
Îmbolnã·indu-l de cantec mereu,
Cu hora legatã de glezna piciorului
Pe dealul cel mare-al Moldo·ei.
Nu-l tãmãdui de rana inimii pentru popor,
Pentru dobitoace,
Pãsãri ¸i buburuze,
Nu-l slãbi de dragoste
Pentru om ¸i copaci -
Îndurã-te, Surlete, de noi
Si tine-l mereu treaz
Grijilor noastre,
Cu rani(a ¸i arma in spinare
La hotarul acesta, ce se cheamã
Pãmantul de ·eci.
ANA1OL CODRU
$
íiriv Deteavv
Graul cel copt ¸i cel de srinte paini
Pe chip sã-i curgã ¸i pe-ngandurare.
Pri·ighetorile cu inimile lor
Sã-i pri·egheze n u m e l e sub soare.
Piatra deschisã intru ·ecii lui
Sã-i murmure cu steaua langã cre¸tet.
Cã e de clopot locul lui cub cer,
Si iarba de pe ochi i se cite¸te.
Purtat la doina maicã-mi din plai,
θi arse buzele cu miere-n diminea(ã,
Si dintre lacrimã ¸i ce e leac la om,
Ll rloarea graiului o sãrutã pe ra(ã.
Surlet de pasãre e steagul lui acum.
Numai cu·intele ¸i rrunza au sã-l doarã.
Spre rãsãrit e capu-n uni·ers,
Si-un tei din slã·i cu toamnã-l impresoarã.
.vovivii
Ca(i dintre roarte mode¸tii
N-au in¸rãcat calul de coamã,
Ci de iluzia ierbii lui,
Îngãduitori ¸i creduli, ca ni¸te statui,
Purtandu-¸i drept lauri uitarea pe cre¸tet·!
PIA1RA DL CI1IRL
$
Ca(i, din a¸a-zi¸ii ale¸i de destin,
Au sangerat cu ·erbul in gurã,
Scra¸nindu-¸i cu smal(ul rãbdãrii mãsura
Modestiei lor de mari anonimi·!
Ca(i, respin¸i dintre iambi ¸i horei,
Ca dintre doi stalpi de triumr - in ararã,
Strãluminat-au painea asta amarã
A gloriei noastre prin jertrã cu ei·!
În numele lor, cã au rost, cã mai sant,
Le ardã rãclie acest legãmant!
1acerite voa.tre
Nu se mai ceartã nimeni acum...
Copacii au dat indãrat ¸i s-au dus
În crucile mor(llor dintr-un apus,
Sã-i scoatã ararã, sã-i punã pe-un drum.
Nu-i nici o grabã acum sã se racã
Vreo mustrare, cã astrel se-ntamplã,
Cã mor(ii e chip sã se-ntoarne pe campuri,
Lãsand sã le scape ura din teacã,
Si, grei de (ãranã, sa-i supere tare
Lacrima noastrã, ce lancea le-o-ndoaie -
De parcã le-am pune mereu in spinare
Rãzboaie, rãzboaie, rãzboaie, rãzboaie. -
O ·inã a noastrã, cã ·e¸nic se uitã
ANA1OL CODRU
$
Cu(itul de paine intr-o altã idee,
A lui, cea de sange, de om, sau de ciutã,
Din care moartea cu pumnul sã-l beie.
...1ãcerile noastrã plãtesc roarte scump -
O ¸tie (ãrana, o ¸tiu ¸i copacii.
Deci, rie-·ã lacrima-n gene de lance,
Mor(ilor, pacea ·ã rie de plumb.
|ttivvt vovoto¸ at tvi Martiv ívtler Kiv¸
Cum sã-(i modirici lacrima la culoare·
lorma perrec(iunii lacrimii cum sã o schimbi·
Cum s-o ser·e¸ti pe ta·ã celor multsentimentali·
Cum s-o dai la probe de autenticitate
La ora 9, la ora 10, la ora 13 ¸i jumãtate·
Cum sã-(i plangi lacrima in oglindã,
Mãsurandu-i cota ¸i ni·elul durerii programate
Pentru ziua de joi, pentru ziua de ·ineri·
Cum sã-(i plangi lacrima numai cu un ochi,
Cu o jumãtate de ochi,
Cu un srert cum sã o plangi·
A strãpunge lacrima omului
Cu plumbul rierbinte,
Lãsandu-i o gaurã in mijloc,
Pe care nu-i chip s-o ascunzi cu gura,
Cum·...
PIA1RA DL CI1IRL
$!
1ov re¸i.ta .av vv²
Nu se mai scurge soare pe rrun(i ¸i pe-ntrebare.
Ca lemnul e ·ãzduhul ¸i-aruncã din stransori
lantanile intoarse cu rundul in sus pe zare
Cu-o secetã cãlare pe cumpenele lor.
Brazda cãzutã-n labe respirã ca o spumã.
Patratizat, ca-n piatrã, e ochiul in albu¸.
Si putrezesc balauri, ·ãrsand pe soarta lumii
Cuptoare de jãratec. Cãu¸ dupã cãu¸.
Un iad de ame(ealã e-n lucruri ¸i in toate,
Pe dupã spate ·ia(a se ruri¸eazã. Dor
Cuprinsurile lumii sub bol(i cãzute-n coate
Pe surlete sterile ¸i calcinate-n zbor.
Stã lumea-ntr-un genunche ¸i-s cuiburi sub genunche,
Si-n cuiburi ouã negre, ¸i-n ouã - clon( de corb,
Si-n clon( sunt mii de gheare, ¸i-n gheare - mii de unghii,
Si-n unghii mi¸cã noaptea, ¸i-n noapte mi¸cã-un orb.
Nu se mai prinde ·ia(a pe petecul de zare,
Mocnesc lumini-bickrorduri, care murind se duc
Spre dinamita lumii cu limba scoasã-ararã
Pe intrebarea noastrã: ·om rezista sau nu·...
ANA1OL CODRU
$"
Movoto¸vt cti¡ei
O, dupã umbra stelelor sã nu te dai.
Sã ai o lege-a ta - sã nu te dai.
Nãscut la zodii mari,
1u gropilor sã nu te dai!
L semnul cã-ai in·ins intai,
Murind genunchi,
Sã nu te smulgi din temelii,
Sã nu te rrangi din trunchi.
Sã nu cobori din steag, sã mori,
Sã cazi in glii.
Reruzã-alai, reruzã rlori,
Dar mai rãmai,
O, mai rãmai!
L ora care mu¸cã lut:
1rãie¸te plai!
L¸ti la zidirea de-nceput.
O, mai rãmai.
O, mai in·ingi,
Din temelii sã nu te rrangi.
De moartea asta
Ca un rai
Sã nu te-atingi!
PIA1RA DL CI1IRL
$#
ía cea.vt ae re¸le at cataretvtvi
... Se culcã iarba, se culcã,
Calul se a¸terne la pãmant ¸i bea apã din ulucã.
Si ·ine la stãpanul calului ceasul de ·eghe ¸i-l intreabã din gurã:
Unde-i, zice, stãpane, coama calului, murã·
Copitele unde s-au dus,
Cã bea rruntea calului apã de-apus
Si se aude numai nechezatul acolo, in campie,
Parcã se scuturã de pustie·
N-ai (inut cetatea bine in rraie, stãpane,
Si a curs in pãmant,
Cã zboarã prin coama cetã(ii uliul de ·ant
Si race a rãu ¸i a izbandã pierdutã,
Sub gaura tunului, care rumeazã sub cucutã.
De ce nu te-ai (inut acolo sus, pe ¸a, mãcar cu o manã·
Se putea sã te mai lup(i o sãptãmanã
Cu toate impãrã(iile,
Care (i-au tulburat plugurile ¸i graiele.
Nici copiii nu (i-ai cru(at.
Cand a rost lupta mai mare,
I-ai pus pe cantat.
Si s-a tãrãgãnat rãzbelul pe-o orã,
Atunci s-a ·ãrsat pe zare ulciorul, cu zori ro¸ii,
Cã era taman pe la cantatul coco¸ilor.
Si (i-a lunecat sabia din manã,
Cã tu ·ãzut-ai o dragã de (ãranã
Si-ai strigat cu dreapta
Pe brau:
- Iatã aici inrig eu plugul, sã nãboiascã rrumuse(e
De grau! -
ANA1OL CODRU
$$
Si sã-(i arunci de pe cal armele toate,
Si sã-l pui la postatã sã are.
Dar te-a lo·it ·rãjma¸ul cu sabia lui de pe cãlare...
Scoalã, Ioane,
Cã s-au dus douã escadroane,
Sã-(i mãnance satul,
Sã-(i strice aratul,
Si o sã deie roc la rantanã,
Cu un bra( de sulrinã.
Si-o sã-(i joace pe piatra pãrin(ilor la cimitir.
Si ·ia (i-o rurã neapãrat ¸i te pune la bir,
A¸a cum te ·ãd eu cu sabia rrantã,
Mu¸cand pãmantul,
A¸a cum i(i cre¸te in ureche rloarea de iarbã,
Cã ·rãjma¸ul nu te intreabã.
Hai, grãmãde¸te-(i calul de prin ¸irul de gropi,
Culege-i oasele de prin plopi.
Copitele, care au strop¸it rurtuna,
Sã le strigi din lunã.
lruntea· O ri ea unde·a,
Dacã nu s-o ri dus cu ·reo stea.
lraiele nu le cãuta, cã-s la tine in manã.
Aruncã-le peste coama calului ¸i (ine-te bine.
Nu-i chip sã mori nici de-a cata oarã.
Ridicã-te ¸i aga(ã-te de soare,
Sã-(i ·ãd sabia cum peste ·rajma¸ arde,
Cã noi, Ioane, n-o sã murim niciodatã!...
... Ci eu mai beau douã lacrimi din ochii calului
Si mã duc la mai marele spitalului,
Sã-i spun cã te-ai dus
Sã tragi cu sabia in apus...
PIA1RA DL CI1IRL
$%
1ive Cleor¸le aiv ra¸boi
Mi¸cã ramul, bate ·antul,
Cine trece ¸uierandu
Prin poiana cu triroi·
-Vine Gheorghe din rãzboi.
De la margini de pãmant,
Vine Gheorghe ¸uierand,
Cã e pace pe pãmant.
Pe cer luna, ca nebuna,
Sunã ·alea ¸i rãsunã:
Peste deal, peste zã·oi,
Vine Gheorghe din rãzboi.
Vine Gheorghe, dui, dui, dui,
Cã-l a¸teaptã maica lui.
Cã trec anii, nãzdrã·anii,
Si cu anii - bãietanii,
Dar prin zloatã, dar prin ploi
Vine Gheorghe din rãzboi...
De treizeci de ani, mereu,
Vine Gheorghe, drumu-i greu
Prin pustie, prin tran¸eu.
Dar prin zloatã, dar prin ploi
Vine Gheorghe din razboi,
De la margini de pãmant
Vine Gheorghe ¸uierand,
Cã e pace pe pãmant...
ANA1OL CODRU
$&
1eribita re.te
Vestea ·enea peste cat, ca pojarul,
Panã la strea¸ina lumii, sau poate
Pan` la ·reo noapte,
sau pan` la ·reo moarte,
La care ·ia(a se duse cu carul.
Ne·estele toate dãduse-ndãrãt,
Direct in copile ,de nun(i mai aproape,,
Cu pruncii la san, cu plansu-n pleoape,
Iar cainii trecurã in lan(uri incet,
Copacul in rructe,
¸i rructu-n sãman(ã,
Manjii in iepe, ¸i iepele-n iarbã,
Iar iarba-n (ãranã, c-apoi Neriin(a
Sã stea intre noi cu pumnul sub barbã.
Oh, ·estea ·enea, ·enea ca rurtuna,
Cum ·ine potopul,
cum ·ine ·reo apã,
Gum ·ine pe casa omului-o groapã
Si omul se (ine de gatul genunii.
...Satul pe ra(ã cu zeama de ·i¸inã...
Doamne, ce ·este-a mai dat peste el.
Uite-i, bãrba(ii cãlãri peste deal.
PIA1RA DL CI1IRL
$'
Vin pe la case din mor(ile lor,
Cu rra(ii alãturi, cu tot cu reciori,
Vin din al doilea razboi mondial...
...Numai cã tare drumul e lung,
O ·ia(ã tot ·in ¸i nu mai ajung...
ív varvvri
Vai, cum intrã omu-n marmuri
1ot cu plai ¸i tot cu nume.
Vai, cum strigã grau-n marmuri
Chinuit de roamea lumii.
Vai, cum suie steagu-n marmuri,
Cu izbandã ¸i durere.
Vai, cum strigã maica-n marmuri
Si e trupul ei durere.
Pasarea-i mai sus ca cerul.
Vai, cum cade zboru-n marmuri.
1or area co¡iii iara...
|ipã ·ãile ¸i strigã,
|ipã noaptea ¸i nimicul, -
Vine rrigul,
ANA1OL CODRU
%
Vine rrigul,
Albã-i mama, alb tãticul,
Albã-i mama, alb tãticul...
Si-a inghe(at pe ·ãi zã·oiul,
Umblã ·antul, ca strigoiul, -
L rãzboiul,
L rãzboiul,
Zgrun(uroiul cu (ãpoiul...
L rãzboiul, e rãzboiul...
Si ne sperie la u¸ã
Bate lan(ul ¸i cãtu¸a,
De cenu¸ã,
De cenu¸ã,
Mi-s bocancii ¸i pãpu¸a...
De cenu¸ã, de cenusã...
De cenu¸ã e troianul,
Si po·estea nãzdrã·anã.
Nici dulcea(ã,
Nici bomboane
N-a·em ¸i-a trecut ¸i anul...
Nici dulcea(ã, nici bomboane.
Dar ·eni-·a primã·arã,
Vor a·ea copiii iarã
Camp cu rloare,
Cer cu soare,
Nuci ¸i (inte-n buzunare.
Camp cu rloare,
Cer cu soare.
PIA1RA DL CI1IRL
%
Maree ív ¸otf
Închide(i geamul, cã-n lume iar e rrig.
Curen(ii manã ·antul dinspre soare,
În termometre urcã desperare,
Din partea lacrimilor ochii no¸tri ning.
Surla(i in lãmpi, cã iar e a genune, -
Acord rinal al muzicii de Bach.
Încep cu negrele partidele de ¸ah -
O Arricã se-ntunecã intruna...
´vita·¸rote.c ív¡otrira arvei cv vevtrovi
a. ... í·¡to¸ii ae cora a cãte civci tove ae trotit ¡vr·.ãv¸e.
b. ... O, ¡raf ritavivi¸at ae cvrivte,
Cv care ve tv.trviv avrvt ív ¸vra...
.avitev: vetafora ¡e·atocvri ve fvra,
Reatitatea ív.a vicicãva vv ve vivte.
1
Maicã-naturã!
Dragostea ta cea dintai, cea de lapte
A umanului drãgostit de numele tãu mult sunãtor,
Neprihãnit, incã rremãtat in trup ¸i pe gurã,
Ca un Lucearãr in noapte...
Mã auzi, maicã·
Cutia creierului pruncului tãu
L mai micã decat creierul lui ganditor!
Cum de se poate·!
ANA1OL CODRU
%
Încotro, ·eacule-taicã·!
Omenirea mai e-n calcarul coajei de ou,
Cã abia de se de¸teaptã din celula primordialã strãbunul.
Oho! Ani una mie nouã sute optzeci ·aloreazã cat nouã
luni de sarcinã
A lacrimii noastre in spasmele racerii,
Sã ne dãruiascã namila Secolului douãzeci ¸i unu!
Cum o ri el,
Scos din cristelni(a ci·iliza(iei nucleare·
Silueta bipedã a saltului declan¸at de gorilã,
Sub carapacea de plumb, cu soarele cat o lumanare,
Si durerea dilatatã, cat gura monstrului, in pupile·!
... Pãsãrile s-au zburãtãit cu toatele
În cerul lor pe ·ecie,
Iarba e scoasã la licita(ie contra·aloare.
Încã din pruncie i se intreabã retia
Lacrimii din ochiul recioarei.
O·alul re(ei noastre e ajustat liniei
1impului, care-¸i race cale intoarsã
Cãtre senza(ia de-o clipã a ne·ertebratelor,
Arlate la stadiul lor de semiumbrã ¸i cearcãn.
Sira spinãrii ne saltã pe rulmen(i biochimici,
Si un (ipãt monosilabic
Celula materiei noastre de sim( o desparte.
Rãmane in spa(iu o singurã ieroglirã: om-amintire,
Carcasa ei carbonizatã, dominand imperii de spaimã,
Surletul incã e ·anat cu arcanul, mare cat un ZLRO.
Legiunile de neutroni ·or despuia-o de simbolul pãsãrii, mamã,
Solicitand drept mi¸care cãderea!
PIA1RA DL CI1IRL
%!
Nu-l na¸te, maicã! (ine-l in rurci ca-n cetate,
Reruzã-l surplusului de blanã sterilã,
Ochiului bulbucat, imperecheat cu gura la spate,
Întru metamorroza lui de gorilã
Span-
Zu-
Ratã de propriile zile.
2
Cum, maicã, am acceptat Ionul drept numele meu propriu,
Srin(indu-l ca pe un rruct cu gura,
Încã proclamand PAINLA nume comun al existen(ei
noastre intru bine,
Si acum sã dau indãrãt, ca ¸i cum mi-a¸ trage pe ochi cãtãtura,
Ca ¸i cum m-ar ustura ochii de prea multã luminã·!
Ce-am racut· Ce-am izbandit·
Cat piramida raraonului ne e lacrima pe ra(ã.
Pe strãnepo(i urcã sangele nostru sterp, ca ni¸te liane.
Apãrã ci·iliza(ia maimu(ei, maicã, ·ine sloiul de ghea(ã
Al creierului nostru descul(at, al antiumanilor!...
3
În numele ierbii, care ne-a dãruit
Simbolul coamelor de cai mereu galopand,
Mi se depun mun(ii de sare in lacrimi...
Cine suntem·
- A·e(i un ¡avãvt . Pãstra(i-l!
ANA1OL CODRU
%"
4
Neutroni specimeni din neam avt i ovf t oarevi ,c are,
Care ·ie(uiesc in canalele de scurgeri ale creierului nostru.
Starea antisanitarã a lenii de-a accepta mireasma painii la
lumina pruncului nou-nãscutului,
1imp neutru, deplasat, dubios ¸i oniric al intunericului de
laborator,
Rerlex necondi(ionat, ca o patã de motorinã pe Ochiul lui
Venus.
Spãrturã in insu¸i hãul ti¡atvtvioveve.cvtvi¸ãvaire
În ca·itatea unui ZLRO, ca un ¸treang, pe surletul aurului
Inrlamat de leucemie...
¯
Cu·inte mu¸cate cu din(ii,
Lacrimã - cotropitoare de ochi,
Copii care-¸i mãnancã pãrin(ii,
Ori omenirea care-¸i dã roc·...
... Neutronii nu produc nici o paralizie obiectelor neinsurle(ite,
Sã zicem, exponatelor de la Munthausen, Hiroshima,
Hatan,
Lidice, Pirciupis sau Songmi...
... Au-u-u!
lrun(ile noastre-s amante
Ale sangelui nostru cu gheb,
Atomi ·agabonzi. Declan¸ate
Virtu(i de creier imberb...
... Neutronii sunt rezultatul unei roarte indelungate
PIA1RA DL CI1IRL
%#
Medita(ii ale geniului uman... ei nu produc zgomot, nu
pro·oacã seisme, nu de·aloreazã clopotele tuturor
inmormantãrilor posibile...
... Au-u-u!
Painea e scrumul din gurã,
Vãzul e incolorul...
Idee-sinetorturã,
Stiin(ã-sineomorul...
... Alo! alo! Apãsa(i pe butonul cla·iculei cu oxigen!
alo-o-o-o-o-o-o!
Cu oxigen...
Cu oxi...
Gen...
Ln...
N...
Au-u-u-u!
1acciv
.caaeviciavvtvi 1. .ve.tiaae
A·em la paine. N-a·em pace,
Si-o nepãsare ne consumã...
Vãzduhul e bolna· de cancer,
Au cancer to(i chirurgii lumii.
Ni-i surletul in compresoare
Carbonizat ¸i dus pe targã,
Auzi, sã rugi de la iz·oare,
Auzi, sã nu te ¸tergi pe lacrimi!
ANA1OL CODRU
%$
Pe cer cu pãcurã sã-mpresuri,
Pe-aripi, pe ·ant ¸i pe luminã.
Auzi, sã nu te-atingi de pãsãri,
Auzi, sã te rere¸ti de mine!...
Ceoto¸i, atevt...
Descantã-l ca un mag la minerale,
Pãmantul, cand la osie rãcne¸te,
Nu-l hurduca, sã nu-l urne¸ti, rire¸te,
În gheizerele lacrimilor tale.
Apasã-n joc cazmaua ta buiacã,
De luturi steaua, sã ne (inã-n cumpeni.
În piramida lui de tainã scumpã,
De lãcomie chipul (i-l dezleagã.
lii donatorul Lui ¸i rã sã-nrloare
Plãmani de specii, ce-a·eau douã inimi.
Sub certurile lumii anonime,
1u nu-l prãda ¸i nu-l izbi prea tare.
Bogat de gropi, pãmantul nu-i o groapã.
Ll, dacã mi¸cã, (ie-(i (ine parte.
Nu-i arunca (ãrana prea departe,
N-o race din pleoape sã ne scape,
Aceastã lacrimã, strãluminand ca steaua -
Cine in ea izbe¸te cu cazmaua·
PIA1RA DL CI1IRL
%%
^iv¸e...
Zãpãzile torc albul rodirilor in camp.
Un roc le manã-n semin(ia noastrã
Bel¸ugul orelor ¸i-al grijilor la timp.
Parcã e ¸oapta noastrã cea dintai,
În zorii primi, cand nemurim cu plugul
Printre balade ¸i printre ·ecii,
Printre statuile de albul nostru mult,
De multã omenie ¸i putere -
1ot albul lumii sã-l purtãm pe scut.
. Pe necuprinsul albului de tei,
Peste plugarii albi ca ni¸te zei
Ninge adanc din cel mai alb temei.
.cvareta ív atb
Ca un cortegiu nup(ial
Ninge pe stãri ¸i sentimente,
Ninge de-un ·eac, arhetipal,
Ninge prorund, ninge total,
Ninge din rai cu-adolescente:
Matriarhatul capital
1roneazã iar pe continente!.
ANA1OL CODRU
%&
Ro,v fa¡t ae ¸iva
Nu putreze¸te roua nicãieri,
Putere mare-i aburul pe munte.
1rec cerbii din stejari, la ceasul lor
În nunta cea de sange sã se mute...
Jumate e pãmantul srartecat
De coame ¸i copitele de piatrã.
Încremene¸te ·ulturul pe cer,
Cand se aprind racliile de moarte.
Steagul de luptã tremurã-n genunchi,
Ci steaua rrun(ii lor e demnitate.
lecioara stirpei in lacrimi luminand,
|ine-a simbol ¸i a putere-n toate.
Si cate-s tunete ¸i rulgere-mprejur,
N-o sperie decat o rrunzã poate,
Cãzutã la picioare, ca un semn
Cã cerbul rãt e cerbul mire-tatã.
Ochi rremãtat e astrul in tãrii:
Perpetuarea cruntã-a ririi il dominã.
Raurile ro¸ii pe pãmant
Poartã stejarii rup(i din rãdãcinã...
PIA1RA DL CI1IRL
%'
Pe ¸vra ta, care e rava...
De ce ne-am indoi adicã,
De ce-am tri¸a, de ce ne mirã,
Cã-n rloare mirosul conspirã
Cu cearã, cand pe maini ne picã,
Dacã-i desrrau in toatã rloarea,
Dacã pro·oacã ¸i incitã
În sim(uri ·reri nesãbuite
Si-mi toarnã-n trup nerui¸inare·
Si-apoi de ce, nai·, a¸ crede
Cã rozul nu-i amantul rlorii,
Cã albul rlorii e-al ninsorii
Ce cade mo·, sã rie ·erde
Otra·a rlorii diaranã,
S-o bei, s-o ¸tii cã-i de culoare
Durerea scrisã cu oroare
Pe gura ta, care e rana
Ce recundeazã, su·eranã,
Plãcerea, indurandu-¸i starea·...
ív¡ii
Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre(.
Lupii mai rar ne ·iziteazã rirea.
ANA1OL CODRU
&
Lupii cu aur se plãtesc, cu ·ie(i,
Dacã te urlã-un lup - e o rericire.
Sã nu ai lupi, sã te mãnance oi, -
Cum ·ine aceasta· Ce e cu pãdurea·
Ce bra( a rost sã-¸i rluture securea,
Sã lase numai blana lor pe noi·
Sã n-aibã omul lup. L un blestem!
Sã n-a·em lupi ¸i sã-i ·anãm pe hãr(i·
...Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre(,
Un maxim pre(: sã nu ¸tim sã ·anãm -
Lupii cu aur se plãtesc, cu ·ie(i,
Deci, e ne·oie-un lup mãcar sã-a·em.
Am tras in lupi ¸i-agonisirãm ·ant,
Parcã-am uitat de lupi, dar ni-i ¸i dor,
Si-i cãutam urland in umra lor,
Prin (ea·a pu¸tii, parcã-n noi ochind.
Mi-i roarte greu sã ¸tiu ca n-a·em lupi,
C-am sãrãcit de lupi aceastã ·ia(ã,
Cã m-am spãlat cu plansul lor pe ra(ã,
Cã lacrima mi-i ciucure de plumb.
Cvcvt
Îmbãtranit intre douã silabe-ale lui,
θi pune ·iitorul in cuiburi strãine -
Un sens al cui·a, al lui nimãnui,
Al pãsãrii care nicicand nu mai ·ine.
PIA1RA DL CI1IRL
&
Sãrac, doar cu numele propriu in spate,
Din ceasuri de lemn i¸i strigã reciorii,
Ci ei, ratãci(i dintr-o orã, il ceartã,
În sangele-i sterp, ciugulindu-i riorii.
Atata a rost din el sã se-aleagã...
Cti¡a reciei
Odatã ¸i odatã ·a ri sã dãm seama.
Nimic pe lume n-o sã ne scape -
Rãpunem timpul, ca pe-un mamut.
Lo·indu-l barbar in moalele capului.
Pri·i(i cum ne tragem lenos ¸i in·olt
Umbrele noastre la marginea gropii,
De parcã ·enim cu ·anatul: la ¸old
Ne sangerã orele ca ni¸te dropii.
1impul ·a ri sã rãzbune odatã
Ora patru sau cinci cãtre searã,
Ora ¸ase sau opt ¸i jumate,
Violent atacate de o nepãsare.
Pe lungi cimitire de ore ucise
În hãul orbitelor noastre cu sila,
CLIPA VLCILI ·a sta nein·insã,
Pendulandu-ne chipul ca pe-o gorilã -
Pe rrun(i ori cadrane, ce-aratã-n neunde
Ora zero ¸i trei srerturi de zero secunde.
ANA1OL CODRU
&
Cletarii ae ´alara
O, stelele rantanilor rurate
Sunt cuiele bãtute in ·ecie
Si cat pamant e-n lume - e pustia,
Dar mult mai mult e apa niciodatã
În ochii mei care-au secat-o-ntruna
Si poartã ·idul cumpenelor grele...
lantanile gra·ide cu genune
Pri·esc din cer cu lacrimile mele,
Care-nde ele nu ·or sã se-ncapã
Si de la margini se retrag spre centru,
Si-apoi dispar la mine sub pleoape,
Sã nu le umple oamenii cu pietre,
Sã le ia mana, roua sau mãsura
Îngenuncherii lumii la iz·oare.
Plang ·ertical: parcã-a¸ umplea ulcioare
Mereu intoarse spre pãmant cu gura.
... Pe ra(ã-mi trec ghe(arii de Sahara,
Carbonizandu-mi plansu-n cãtãturã...
í .traviv, vv ,tiv cvv...
În lacu-acesta apa e de sare -
Îl tulburã pelinul ¸i de¸eul.
PIA1RA DL CI1IRL
&!
Lipse¸te sinele din el, lipse¸te Lul,
Si lacul alte ape nu le are.
O mazgã-apasã rirea cu tot greul,
Si dacã apasã, e riresc cã doare
Pe necuprinsuri pata de unsoare,
Pe care-o dã cu ·ar helicopterul.
Si-i straniu, nu ¸tiu cum, pe la iz·oare:
La urdini¸ s-a innãdit misterul.
Mã ia cu rrig, mi se ridicã pãrul,
Cand mã surprind cã sunt o nepãsare,
Care-¸i dã-n cap cu pumnii ¸i cu rierul,
Care-¸i rumeazã ultima (igarã...
ívtreaba iarba...
Întreabã iarba: al cui e¸ti,
De (ii ·eciile in de¸ti· -
Sã ne prezici,
Sã ne cose¸ti,
Sã te cãie¸ti·!
Întreabã iarba: de ce taci·
De ce cu pustã ne imbraci, -
Ce-o sã mangai,
Ce o sã calci,
Ce crezi cã raci·!
ANA1OL CODRU
&"
Întreabã iarba: un` te duci.
Prin care iarbã o sã-apuci,
În nicãieri
Dacã ajungi,
Ce-o ri atunci·!
Ce-o ri cu roua cea dintai,
Ce-o sã a¸ezi la cãpãtai,
Ce o sã la¸i pentru copii, -
În nicãieri, cand nu ·om ri.
În nicãieri, cand n-o sã rii·!
Div cvv¡ava .ortii
.caaeviciavvtvi ítie |vtita
1e duci la om ¸i-l intrebi:
- Cum i(i merg, cetã(ene, trebile·
- De, a¸a: cand pe nou, cand pe ·echi,
Alta e, nu prea merg ierbile.
|arana-i de zdrean(ã ¸i rãrã ·reun rost,
O drãmuie seceta ca pe-o sa·anã.
Din cumpãna sor(ii mã uit cu ocheana
În sange, sã arlu pe neamul ce-am rost.
Un rel de-amãrealã lo·e¸te-n copii,
Si omu-i prãdat panã-n crucile sale.
De-acolo din deal, de langã ·ecii,
lug cimitirele noastre la ·ale.
PIA1RA DL CI1IRL
&#
Nici cucii nu dau primã·ara cu-alean,
Vestind cã-am ·eni din rãscruci la luminã.
Se leapãdã cerul de omul sãrman,
Cãci umbra de el abia se mai (ine.
Sunt toate-o cãin(ã de rra(i ¸i de paini,
Murim rãrã teamã cã o sã ne doarã
|ara, cã e rãrã noi, datã-ararã
Din (arina ei, s-o cer¸im prin strãini.
Auzi· Iarã tunã colo, la origini:
L semn cã-o sã plouã,
L semn cã-o sã plangem·...
ía vvvta ae taiva
Coboarã strãbunul meu, baciul Manole,
Dinspre mun(i, peste mun(i, printre lunci cu triroi
Cu oaia cornutã ca o mãnãstire,
Zidindu-¸i bãci(a in stana de oi.
Din rãscruce de ·eac, cu berbeci inrlori(i,
Ll turma ¸i-o-nal(ã cu turla spre soare,
Spre ultima jertrã a Mioarei recioarã.
La nunta de tainã, surpand-o-n pãrin(i.
Cruntã e datina, bace Manole,
Acestor pãscande, mi(oase cupole,
De-o tainã ·egheate, in trecere linã
Spre mantuire din stranele stanii.
ANA1OL CODRU
&$
O, ctitorie, o, turmã, o, mit! -
Clopotni(a stanii purtatã la gat!...
1rage, Manole, tãlãngile toate:
La nunta Mioarei dã z·on de nemoarte,
Starne¸te ¸i-un ·ant, ¸i-un spulber, sã scapere
Cu lupi... de prigoanã ce rup ¸i rãstoarnã.
O, mieilor tineri grãbe¸te-le coarne,
În burta mãicu(ei lor sã se apere!
Vin ierbile mari: au coasa pe umeri.
Icoana jertririi Mioarei e-aproape.
O, lacrima oii ne-apasã pleoapa,
O, rruntea codalbã ne muge a turmã.
...Sãrutã capul baladei pe trunchi,
1u, roame a lumii, tu, gurã-n genunchi!...
|vvt ív avrerea cetvitatt
Ce gandea atuncea omul, cand
A rupt rructul ¸i l-a pus sã joace,
Doar in rruct a mai gemut durand.
Clipa despar(irii cu copacii·
Ce-au sim(it atunci, cand au purces,
Bra(ele prin pomi in cãutare·
lructele din pom n-au in(eles
Cã-au pormit din trupul meu sã doarã.
PIA1RA DL CI1IRL
&%
Ce rãcuse omul, ce-au racut copacii,
Cand a rost sã rie hotãratul salt, -
Prin durere lin sã se-ntorloace
Unul in durerea celuilalt·
De ce²
De ce e-atata rouã pe pãmant,
De ce-s atatea lacrimi conspirate,
De ce-i atata rrig ¸i-atata ·ant,
Si-atata-ndreptã(itã strambãtate·
Dacã au painile ideile de grau
Si-a le rosti nu am de ce mã teme,
De ce in ·ia(ã mi-i a¸a tarziu,
De ce in moarte mi-i a¸a de·reme·
De ce ni-i drumul pururi in rãspãr
Luat in piept ¸i pãrãsit de soartã,
Prea scurt ¸i prea lungit in nicãieri,
Si prea de cand mi s-a rãcut o piatrã
Aceastã amintire despre noi,
Cu-aceastã mult promisã in·iere,
Panã la marele ¸i ·e¸nicul apoi,
Panã la ultima ¸i ·e¸nica tãcere·
De ce-s atatea toate pestetot,
Si-a toate cate sunt sã nu mai pot·...
ANA1OL CODRU
&&
Div cervri, totv,i, .·a fvrat...
Din ceruri, totu¸i, s-a rurat
Un clopote, de pe o turlã.
Si cerul s-a cutremurat
Pe rruntea noastrã care urlã.
Si-acum e cerul crenelat
De dangãte, care atarnã
De limbi tãiate. S-a rurat
Din ceruri Biblia ¸i Smirna.
Si cerul sus s-a ridicat,
În pestetot pãstrandu-¸i rostul.
Si e pustiu, ¸i e pãcat...
Din ceruri, totu¸i, s-a rurat
O lacrimã din 1atãl nostru!...
..ocieri ri¸vat·cov¡aratire
În zori
Atata transpira(ie pe trandariri,
Pe crini ¸i gheorghine,
Parcã ar munci la amintiri,
Parcã ar pãtimi pentru mine!
Si incã
Atatea cute - pe cer ¸i pe mãri,
Pe copaci ¸i nisipul pustiului, -
PIA1RA DL CI1IRL
&'
Parcã ar imbãtrani de starea
Cea scumpã, de maine, a riului
Meu!
Gandim plansul,
Ca ¸i cum am ·edea in interiorul lacrimii
Sira spinãrii ei!...
Ovvt ae ri.·a·ri.
Numai douã oglinzi
Se pot in-de-ele pri·i,
1rei - nicicand, niciodatã,
Altrel m-a¸ nega,
M-a¸ min(i,
Dacã eu nu-a¸ ri eu
Acela care sunt - omul de ·is-a-·is.
Cand ¸i cu Unde se pot intalni.
Sine cu Sine nicicand, niciodatã.
Lu insumi cu mine m-a¸ contopi,
Dacã oglinzile toate-ar ri sparte
Si eu n-a¸ mai ri, n-a¸ mai ri
Acel care sunt - omul de ·is-a-·is.
Perechile lumii pot ri sincopate,
Dublurile lumii s-ar nimici.
Dacã incã-o datã, o singurã datã
Lu n-a¸ ri eu
Acel ce cu degetul mereu mã aratã:
Omul de ·is-a-·is.
ANA1OL CODRU
'
1otvt ae¡ivae...
Sã tai pãdurile nu-i chip,
Nu-i chip sã desrrunze¸ti topoare,
Lo·e¸ti copacul - sar aripi,
Lo·e¸ti topoare - sare cariul.
De drag ne zboarã ghinda jos -
Pentru mistre(i, care o rup.
Cu mu¸cãtura pan` la os
Ne bantuie un dor de lupi.
Balan(ele nu se succed:
Ca(i arbori sunt - ata(ia cerbi.
Dispare-o coasã - e prãpãd,
Îndatã se rãscoalã ierbi.
L totul calculat precis.
Depinde steaua de-un paing,
Paingul de-un ·oloc intins
În apa golrului Bering.
1oate depind,
1otul depinde,
Destinul de un rir de pãr,
Cum de o lacrimã depinde
Ni·elul apelor in mãri.
1otul depinde...
Lua(i aminte:
PIA1RA DL CI1IRL
'
În marea noastra a·enturã
Într-un peisaj de rals desen
Men(inem surletul pãdurii
Cu doze mari de oxigen...
íarba ae viei
În primã·arã noi jertrim cu miei,
Iarba pe ¸es nicicand sã se usuce,
Sã nu coboare coasa de pe cruce,
Pe-aceastã rrãgezime de idei,
Pe tot ce e sunare de mult ·erde,
Si de mult proaspãt imbãlsãmat pe ·ale,
Sã (inã luna-n chipul dumisale
Capul de miel, dar cã-i tãiat nu crede.
Vin ierbile ca-ntr-un sobor inalt,
Sã-¸i tragã clopotele-n dangãte de lapte,
Boltind ·ãzduhul cu miresme coapte,
Ca o pedeapsã rremãtand pe-asralt -
Sã nu se (inã rocul de cenu¸ã,
Sã-¸i in·erzeascã inima de-a dreptul,
Sã bubuie, sã-¸i rãscoleascã pieptul,
Întinerind ¸i dãramand cãtu¸e.
O, roc primordial, cand totul na¸te,
Cand totul cheamã iarba la luminã,
Cand mieii bat de-a dreptul din (ãranã,
În rruntea noastrã tanãrã-a o pa¸te,
Aud din adancimi cum prin asralt strãbate
Iarba de miei cositã de pe roate...
ANA1OL CODRU
'
ívai.¡ev.abit
Pe cer lo·esc aripi enorme,
Si-n locul unde-a prins riorul,
Descãtu¸andu-se de rorme,
θi lasã pasãrea doar zborul:
Menirea ei - ¸i-anume - gandul,
Sub rruntea cerului, incins,
Peste genune, peste-abis,
Nimicul materializandu-l,
Dar rãrã aripi - ceru-i goluri
De cuiburi goale, in care-ntoarse
Clocesc, selenic, nebuloase
Pãtrate ouã cu trei poluri...
ív va aectar...
O, rier zim(at
Care de·orã
În cuibul humusului
Ora
Acestor ierbi
Si-acestor ape
De-o lãcomie retezate, -
Lu mã declar un zid de piatrã,
Sã nu se treacã mai departe:
Sub steaua (ãrii sã rãmanã
1ot ce ne-au mo¸tenit pãrin(ii,
Sã (inem aerul cu din(ii,
PIA1RA DL CI1IRL
'!
Sã (inem soarele cu mana,
Si mai adanc, unde sunt lacrimi
Si srant iz·oarele murmurã,
Sã prindem pasãrea cu gura,
Pe sub pãmant dacã-o sã treacã!..
íerbare vv cv iarba
Durerea mea sunt caii. Nici o goanã
De ·remi sã nu mi-i uite, nicicand sã mi-i srar¸eascã,
În riece ogradã statuia lor sã pascã
Si-o claie de memorii sã le stea pururi hranã.
Li, nãclãi(i cu arme ¸i cu rãni(i pe coame,
1rag timpul cu otgoane de moarte mai departe,
O stea ii cheamã-ntruna, ¸i-un plug le (ine parte
Pe steaguri nearate, in drumul lor spre ·amã.
L-atat de mare crugul ·itezei, cã-i prã·ale
De cãtre om cu harul mãicu(a lor cu-o rloare,
Si parguit e orzul pe goana lor cãlare,
Si ei - lãtra(i de pe¸teri ¸i rulgera(i de-o ·ale.
Ierbare nu cu ierbi ne rac duio¸i la spe(ã
Si la rãspunderi cheamã, sã-a·em o coasã treazã.
Iarba cositã-i ochiul galopului. Necheazã
În mana noastrã rraul scãpat de-o rrumuse(e.
... Cand peste plai cenu¸a motoarelor ·a cerne,
S-o a¸eza(i in urne ¸i-n dealul cu lucernã...
ANA1OL CODRU
'"
Roibii
Mama, petrecandu-mã la garã,
A·ea ochii tri¸ti, cu lacrimi plini:
- Cum te-nduri, Ioane, sa lã¸i caii
Si sã pleci in targuri prin strãini·
Anii lor cu anii tãi de-o seamã
Ne-au rost sporul casei ¸i-ajutor,
Si-apoi, dragul mamei, ·ine toamna
Si am ·rea ¸i noi sã te insori.
Nu-i lãsa, nu-i pãrãsi, Ioane,
Mai ingãduie, nu ri risipitor,
Cãci acolo, unde e departe,
Nu-i la horã, nici la sãrbãtori,
Rostul tãu sunt caii,
brazda,
piatra
Si-acest rai al luncilor cu rlori.
Vezi, Ioane, poate race-o datã
Sã te mai gande¸ti, sã mai mãsori·.
- Roibii mei, ce mã pri·i(i din poartã
1ri¸ti ca doi lucereri la apus de zori·
Dacã ·oi a(i ¸ti ce-i dor de carte,
Dacã-a(i ¸ti ¸i ·oi de acest dor,
Nu m-a(i ri pri·it cu-atata jale,
Cu durere ¸i cu-atata jind,
Ci mi-a(i ri dorit rrumoasã cale,
Cum ¸i eu ·ã spun, deci, ¸Pe curand
Si cã o sã mai ·in la primã·arã, -
La uluc ·-oi duce de urechi,
PIA1RA DL CI1IRL
'#
V-oi hrãni cu ran din buzunare,
Dar acuma trebuie sã plec.
Dar acuma, roibilor, in garã
1renul mã a¸teaptã chiuind...
...Dincolo de lanul de secarã,
Sus, icoana mamei lacrimand...
a. 1·:·
Cai ¡riv ¡toaie
lug prin ploaie.
Coama lor,
Ca arcu¸uri pe ·iori.
Dans innebunit de crupe
Struna ploii cã o rupe.
Alb sacaz, ori e otra·ã
Peste coama lor, pe iarbã·
Lacrima pe rirul strunei -
Rãcnitã sonata lunii.
1u, Beetho·en, o auzi · -
Nun(i prãdate, mirii surzi.
O ri luna ca o coasã...
Mire - cal, iarba - mireasã,
ANA1OL CODRU
'$
Logodi(i intru adanc,
Pe care lucereri plang.
... N-aud tropot, cã se-aude...
Încotro, de cand, de unde·...
^vvitorvt covvv
Un om pe-un cal 1,2 este intemeietorul
Marii jumãtã(i din toatã rrumuse(ea lumii, pe care mereu
O aduni.
Omul e vvvaratorvt.
Calul e vvvitorvt covvv.
Atata doar cã o nuan(ã rormalã
A ¸irei spinãrii calului ii mai desparte,
Dar, in rond, calul
L temeiul omului rarã de moarte.
Deci, sã aduni ¸i sã impar(i egal
lrazã cu rrazã, panã surletul o sã (i-l descoperi.
Un Don Quijote impãr(it la un cal
L radical la puterea Cer·antes ¸i egaleazã cu Operã.
1e ispite¸te mereu termenul de cal-putere,
Cu rrumuse(ea lui maximã sã te-ncaieri,
Încearcã ¸i reduce calul panã la limita marelui Zero -
Numaidecat omul o sã atarne in aer.
PIA1RA DL CI1IRL
'%
De aceea un om pe un cal 1,2 este intemeietorul
Marii jumãtã(i din rrumuse(ea lumii, pe care mereu o aduni.
Omul e vvvaratorvt,
Calul e vvvitorvt covvv.
Atata doar cã o nuan(ã rormalã
A ¸irei spinãrii calului ii mai desparte,
Dar, in rond, calul
Lste e¸arodul ¸i rugul omului rãrã de moarte!
í·ava reviva...
Vine-o rantanã, cum ai spune: lra(ilor!
Ce srantã-i munca noastrã in cu·inte!
Întru ·ecia codrilor, Carpa(ilor,
Noi in genunchi ne dez·ã(ãm a minte.
Veacuri de marmuri, scrise doar cu rruntea,
Le smulgem indãrãt, sã n-a·em moarte.
Din neguri galopand, (inta(i cu ceartã,
1o(i caii lumii ·in sã ne inrrunte.
Stepe de roc pãlãlãiesc postume
Glorii, cedate pe un tui de coame,
Cabra(i pe timp, to(i caii pasc in roame,
Decapita(i, insã cerand un nume.
Jude(ul lor l-au rost bãtut copite
Pe chipul lunii, mult, ca o pecete.
Goanã de rrun(i, care-au iscat comete,
Au ¸ansa grea de-un gol sã ne achite.
ANA1OL CODRU
'&
Din moartea lor ei incã ·or in·inge,
Dand sens inalt stejarilor, Carpa(ilor!
Vine-o rantanã, parcã-a¸ spune: lra(ilor!
Noi am uitat, noi nu mai ¸tim a plange·!
De vvae .e avae ca·v vvvta cto¡otire...
O clipã nu-ntarzie sã-mi creascã iarba raiul
Si-n dragoste sa-mi tune indrãgosti(ii, caii,
Pe rloarea lor, cand duhuri necheazã-a pã¸une,
Îndragosti(ii, caii, picta(i cu rugãciune.
lulgerã-n ceruri coame, ¸i-mi galopeazã-n datini
Salbãticie srantã de rorme ¸i de patimi,
La masul cel de noapte cu luna langã piedici
Cu iarba-mbãlsãmatã induio¸ind cu predici,
De unde se aude ca-n nuntã clopotire
Cu-nduio¸iri de nurãr - in calul rãt ¸i mire,
Cu lacrime din lacrimi, ca roua, mai aprinse,
Pe coasa ierbii lumii, ca sã-mi aline plansu-mi...
Ca¡itot ív i.torie
Lu pledez pentru ¸aua calului la muzeu,
Încã pentru ¸aua calului pe ¸ira spinãrii muzeului -
Pe drum de zloatã, sub cer de cri(ã, pe timp greu,
Cãci ¸aua calului apar(ine istoriei ¸i trecutului eului.
PIA1RA DL CI1IRL
''
Pergament tescuit in tom e riece ¸a a calului, -
În goana Omului, cãlãrind arme pe cal,
Încã inãl(area Lui pe coama calului-piedestalului,
Înript in istorie ca un pumnal.
Cal pag, cal mag, ¸a roaibã, cal rob,
Ca o minã de mangal exploatatã diagonal,
În care rãzboaiele-mi ingrop, in care gre¸elile-mi dezgrop
În ra(a genera(iilor ·iitoare, ca-n ra(a unui tribunal.
Noi pa¸tem ¸ei, ¸ei cãlãresc arme, caii sunt timp.
Si ochii no¸tri roureazã ierbi, amintind cai.
O, goana ¸eilor rarã cai, o, ¸ei cãlãrind ierbi, amintind camp,
O, generali lãcrimand, o, ploi rulgerand in muzeu, ca-ntr-un
rai!
Numaidecat la muzeu - raurile ¸i, cu rlamurã, - mun(ii,
Încã toate podurile ¸i locomoti·ele Re·olu(iei,
Si, neapãrat, ¸aua calului pe ¸ira spinãrii muzeului,
Cãci ¸aua calului apar(ine istoriei ¸i ·iitorului eului!...
O, vãv¸vt, o, fatvt...
Vine manzul la maicã-sa
Si se plange de stele,
De ierbile rele in lapte,
La maicã-sa.
Dar rruntea parcã-i ruge-ntr-un nour.
ANA1OL CODRU

Copitele cautã (a(ele pietrei.
Coama dã ghimpi, ¸i-i chip cã-o sã-l certe,
Cand rruntea-i amurge parcã-ntr-un nour.
O, manzul incã ar ·rea sã se joace,
Sã-¸i tremure-n goanã rormele tinere.
Nãscutu-s-a joi. Oho! Iatã-i ·ineri.
L sambãtã-acum, ¸i ar ·rea sã se joace.
Ci maicã-sa-l zburdã iar cãtre stele,
Unde-o pã¸une de drag te omoarã.
O, lutul il leagã cu dor de picioare,
Cand maicã-sa-l zburdã iar cãtre stele.
O, manzul, o, rãtul, cã nu mai putea
Sã-¸i lege de (arcuri rruntea ¸i pasul...
Si manzul se dase-ntr-o nuntã cu-o pasãre.
O, manzul, o, rãtul, cã nu mai putea...
Acum ·orniceii (in iarba de manã,
Se roagã de coasã ¸i stelei se-nchinã...
Mãv¸vt
1
Manzul...
Care a rost o datã...
Sãrutand cu botul stepa -
Manzu-i lacrima ¸i spada
Laptelui din (a(a iepei.
Încã ·ant, si incã luturi,
Galopãri ascunse-ntr-insul,
PIA1RA DL CI1IRL

Nechezat de la-nceputuri,
Pe cand nu era nici manzul,
Încã goana ¸i ·iteza,
Repezitã din copitã,
Zmunciturã din o·ãzul -
1aina lui neogoitã.
Or, ¸i cand gemu (ãrana,
Peste ierbi se-ntinse mana
Din nimic sa mi-l adune,
Din durere ¸i din spaima
Na¸terii ce i-a rost datã...
Prea era rrumos al naibei,
Cãci l-a zãmislit pãcatul.
Si l-am pus atunci sã joace
locuri mari mocnite-n stepe,
Sangerau intr-insul macii,
Lãcrãma(i in ochii iepei.
Si ·uia ·arteju-n coamã,
Iar in mu¸chi gemea pãmantul,
Si din ruga ceea, Doamne,
Se scorni pe lume ·antul.
2
Ochiul manzului pustiul
Îl suia de sub copite.
Si urca in cer sicriul
Lumii cele du¸mãnite,
Si roiau a groazã, Doamne,
1impii, cerul sã-l inchidã:
Printre legi ¸i printre oameni
ANA1OL CODRU

Cai ¸i timpi sã se ucidã.
Omul sta intr-o sãptãmanã
Cu nimicu-n cingãtoare,
Vrand rrumos, mai cãtre maine,
Om cu om sã se doboare.
Ce-a rost manzul, ce-a rost timpul,
Mult prapãd sã se intample·
...Lra semn de groazã, Doamne,
Între timpi, ¸i cai, ¸i oameni...
3
Vant rãpus. Si manzu-n spume,
Nã·ãlise-n coamã cerul,
Si mi-l arãtase lumii,
Copiat dintr-o durere.
Iar pe el porneau sã cearnã
Goluri mari din golul stepei,
Si-l durea matern in carne
Saua lui din pielea iepei...
4
Or, da manzul era cal
Smuls din propria riin(ã.
Laptele din buze-o·al
I-a racut de piatrã din(ii.
Si s-a rãsucit la om,
Alinand in el necazul,
Însã omul era domn
Si i-a srartecat grumazul.
Or, ¸i cum am plans atunci,
PIA1RA DL CI1IRL
!
Cand am rost, cand nu eram,
Blestemand ¸i chin, ¸i munci,
Si cel om, ca mi-a rost neam.
I-am dat apã la uluc -
Lra lumea in amiazã -
Si i-am pus din urmã plug,
Ca sã-i indulcesc necazul.
Or, da el mergea tãcut
Mai spre azi sã se gãseascã
Si potcoa·a l-a durut,
Cã-a pornit in sus sã-i creascã.
Si s-au ra¸chirat in os
lieru-a·an ¸i rocul mare
Si mi l-au pornit rrumos
În direc(iei ·uitoare.
...Manz din manz atunci se-n·inse,
Cãci mu¸cand in din(i zãbala
Manzul a¸eza intr-insul
În(elesuri de metale...
¯
Caldaram cu iarba-n patru -
O pasc boturi de rezinã.
Iarba-n din(ii lor se ceartã,
La o masã, cu benzina.
Depãrtãrile rac treceri
Unde·a cãtre uitare,
Si-ntr-acolo mi-l petrece
1impul mult ¸i timpul mare.
ANA1OL CODRU
"
Numai dorul stã sã-i cante
Mari in·ingeri ce-o sã-i ·ie,
Cand ·a pune-n el pãmantul
Rãzbunãri de-o ·e¸nicie.
6
Oh, pe zãri cãtre uitare
1impii merg pe manz cãlare,
Si ascund in timp neutru
Sensurile-i dinãuntru.
Depãrtarea joacã grea
În ochi mari ¸i sub copitã.
Idolii de rier in ¸a
I-au inript in coapse pinteni.
lruntea doarme-n nãscociri,
Si-ntr-o linie aparte,
Ca pe-un turn de amintiri
Ora intr-un ceas de piatrã.
¯
Manzul s-a trezit uitat,
Cãci a rost din el mutat
Cãtre gra·, cãtre mistere
Cu-n(eles de cai-putere...
PIA1RA DL CI1IRL
#
8
Ce-a rost manzul la-nceput,
Dacã-n el e timp trecut,
lulgerat in proiector
Cu-n(eles de ·iitor·
A¸ ·rea ora sã-mi rãspundã
Cu secunda ei rotundã,
Cum se nãscocise manjii
Cu ideea despre dan¸ii.
Cã spre alte a¸ezãri
Vor ri douã ·arci pe cer,
Peste bara naltã-a lunii
Gand ¸i manz sã se rãzbune...
9
Lra marele-nceput,
Cand se az·arli din lut
Manzul, ospãtand jãratic,
Sprijinindu-se-n copite
Cãtre patru inrinituri
Cu scheletul matematic.
Cãci la bazã-a·ea pãmantul,
Îndarjit sã calculeze
Cate cirre-ncape ·antul,
Cand se toarnã in ·itezã.
ANA1OL CODRU
$
A·ea unghiu-n simetrie
Si tãiat pe ·erticalã
Cu-o necunoscutã ·ie
Cu nuan(e de metale.
10
Caii dorm in (intirim,
loc albastru suie-n coamã.
Sunã clopot de aramã -
Galopãri pe caldaram.
Au imbãtranit ¸i dorm
Cu potcoa·ele-n ararã.
lierul stramb prin ·anturi arã
Ca prin ierbile ce dor.
Iarba cantã datã-n spic,
Vadu·itã de sãrutul
Cailor ce-ngra¸ã lutul,
Legand anii la oblanc.
Iatã-i dorm. Si sunã-a piatrã
Nechezatul lor departe...
11
Cai de piatrã, dacã-au rost, -
Caii to(i au rost ca roibii...
I-au zburat prin ·anturi corbii...
PIA1RA DL CI1IRL
%
Poate cã-a urcat in stele
1rupul lor pe inserate,
Unde·a sã se in¸ele,
Cã-au murit, cã-au rost odatã.
Luna, pusã in potcoa·ã,
A rãmas pe cer sã sune,
Herghelia de prin sla·ã
S-o alunge, s-o adune.
Coama-dungã-n asrin(ituri
Au pornit s-o pascã ·anturi.
Si se urcã clituri-clituri
1ropãitul din pamanturi.
...Simt prin aer un rramant
Si mã uit cu-nrrigurare
Cum ies negri din pãmant
Cãtre noapte armãsarii.
12
lrunzuleanã, iarbã grasã,
Mi-a rugit manzul de-acasã
Si-a plecat cãtre departe,
Cãtre (ara lui de piatrã.
Prinde-l-ar un bãietan
Cu nas carn ¸i pãr bãlan,
Decat mine mai a·an.
Ducã-se sã mi-l adune
ANA1OL CODRU
&
Unde·a dintr-o pã¸une
Cu iarbã datã cu lunã.
Sã-i dea apã de iz·or,
Cursã prin piatrã de dor
În uluc de meri¸or.
Sã bea manzul, dac-o ·rea,
Cantul meu ¸i lacrima
Din copilãria mea.
Si-apoi sã mã ducã iar
În cel codru de stejar
Cu ota·ã de cle¸tar,
Sã mã uit in ochii lui
Mari ca apa cerului,
Grei ca piatra dorului.
Si sã-i ·ãd la el in scarã
Anii mei cum se coboarã
Cãtre lumea de motoarã.
Sã-i arunc rraiele-n coamã
Cu-nceputuri de alamã,
Cand s-o depãrta in toamnã,
Si sã-l ·ãd cum pleacã lin
Unde·a printre ma¸ini
Cãtre ziua cea de maini...
Iatã manzul, iatã - nu-i.
Or, ochii lui, or, coama lui!
PIA1RA DL CI1IRL
'
Ptacerea ae·a vivti cv ftori...
Ne·oia de a soma color,
De a rupe tropul in mãsele,
De a sãtura rima cu stele,
De a trage rraza pe picior
Urnind in patul tuturor
Plãcerile purcese grele
Din guri scãlambe ¸i tembele
Puind din neputin(a lor
Dorin(a
De a min(i cu rlori...
ícvatii ¡arabotice
Nu ¸tiu care-i vvv, Doamnã, dintre noi.
lã din mine, Doamnã, exemplarul doi,
Indigoul aibã-l tirajat. Atat,
Sã rãman acela¸i - vvv inrinit.
Nu rura intregul semnului impar -
Împãr(it la vvv, rãman vvv dar,
Sunt al tãu, cu care te-ai rost derinit.
|vv ¸i cu vvv dau ce·a ¸i-atat.
|ine-l ¸i men(ine-l la ce-i soarta lui,
|vvt, c-ar ri altul, n-a rost ¸i nici nu-i,
Chiar de-ar ri acela¸i, tot mai altul ii,
Lxemplarul ultim, dar acel dintai.
ANA1OL CODRU

Scade, dar adunã, totu-i in zadar:
|vv·i pan` la moarte cel mai unitar,
Care e ce pare cã ar ri pãrand
|vv rãrã vvv pan` la inrinit...

.Po(i arunca in mine cu rlori,
Po(i arunca in mine cu pietre -
1e iubesc. N-o sã mor:
Mã iube¸ti, Petre.
Lacrima timpul arã-mi-o,
Gura n-o sã te certe.
-1e iubesc, Mario.
-L¸ti Ve¸nic, Petre.
´cri.oare
ívi Cl.1oaa
1u, lemn intru-ales ¸i adanc la sunare,
Si so(ia Dumitale ca o ploaie rierbinte,
A(i putea ctitori Minunea cea Mare -
Copilul-·ioarã cu strunele srinte.
Un cer ar ri-atuncea intre ·oi sã se-adune,
De parcã ·-ar curge graul pe ra(ã.
PIA1RA DL CI1IRL

Grija cea mare iscatã pe-o ·ia(ã
Sã ·ã munceascã in cumpãna lumii.
Si cum jocul cu ·ia(a se joacã in doi
Si-o altã a·ere de ·oi nu se leagã,
Juca(i-l, cum parcã-a(i cãlca pe triroi
Cu aburul gurii nascandu-·ã Dragul...
íacriva, avvivica
Stiu cã nu mai este-a¸a,
Nici altrel ¸i nici cum poate
li iubirea mea a ta
1otdeauna niciodatã.
Am tãcut ¸i tu ai zis:
Las-o, piatrã, cã e bine -
So( eu - (ie, tu rantanã,
Mie soa(ã intr-adins.
Me¸tere, o, dumneata,
Din adancuri mai adancã,
Srantã, care-o sã te-n·ingã -
Lacrima-i, duminica -
Bea-o, ca intr-o sãrbatoare,
De durere, cand (i-i bine.
Gura-mi s-a racut pãganã,
lruntea mea-i cotropitoare.
Dor ¸i urã la un loc,
Nu e chip sã te mai aperi,
Aste lacrimi nu-s de ape,
ANA1OL CODRU

Cand iubesc, le ¸tiu de roc.
Ia-le-n palmã, ardã-(i mana:
Cum iube¸te rantana
Nu iube¸te nimenea.
Lacrima, duminica...
Ma¸ica
Cand a rost,
Cã nu eram,
Am ·enit,
Cã (i-am rost neam.
1u, de¸i nu mai
Lrai,
Nu-i exclus
Cã te grãbeai
În intampinarea
Mea.
Lu -
Mereu pe-alãturea.
Ve¸nic,
Cat mi-a rost de mers,
Sã te caut,
Sã mã pierzi...
PIA1RA DL CI1IRL
!
ívtre riata ta ,i·a vea
Mai cu rest, mai rãrã rest,
Cu-acest text rãrã subtext,
Doamnã, ·in sã te contest,
Sã n-admit ce (i-ai admis
Cu permis rãrã permis,
În cuprinsul necuprins
Chipul tãu in Paradis.
Cu ce drept, cu rãrã drept,
Ai rãcut ca sã accept
Dreptul tãu, cã n-a¸ ri drept,
Cã ar ri, cã nu mi-ai ri
lloarea scrierii dintai,
Cartea mea de cãpãtai,
Sã nu ¸tiu c-ai ri cã e¸ti,
Vestea bunã altor ·e¸ti
Cu de dor sã mã tope¸ti.
Parcã nu (i-ai mai arla
Inima, cã-ar ri a mea,
Bãtand chiar in stanga ta.
Parcã n-ai mai ¸ti cã po(i
Printre-ndrãgosti(ii to(i
Soarta sã mi-o joci la sor(i.
Parcã da, ¸i parcã nu,
Parcã e¸ti, ¸i nu e¸ti tu,
Pleacã, darã nu te du.
Parcã nu, ¸i parcã da,
Între ·ia(a mea ¸i-a ta,
Du-te, darã nu pleca.
ANA1OL CODRU
"
1oate-mi sunt ca un blestem.
Peste ·remi din alte ·remi,
1e alung ¸i mi te chem,
1e alung ¸i mi te chem...
..ovavta
Cine ne-ascunde unul de altul·
Parcã
Între mine ¸i tine-i neantul.
Iartã-mã!
Iubirea mea ·e¸nicã, ixul,
Vis poliedru,
Hãul ¸i piscul,
Crede-mã.
Numai steaua, de-ar ri sã ne (ie
O razã pe rrunte , -
O clipã, o orã, o ·e¸nicie,
Dar unde-i·
1ot necuprinsul ne strigã-n surdinã.
1u· - Lipsã.
Un soare pe altul de-ar ri sã-l lumine
Lclipsã-i.
Crugul se-ncheie mereu in tãcere
Adancã ¸i mutã.
Radical la puterea lui zero,
Necunoscuto.
PIA1RA DL CI1IRL
#
Clioc
Semn al blestemului - gura.
Ochiul - cum intr-o oglindã te-ai ineca -
Atata iubire ¸i urã
L-n dumneata.
lãrã pereche
L aceastã tãcere in dumneata,
Cum te-ar rãcni ¸i trãda
Cei mu(i cu urechea.
În dumneata
L o dulce minciunã
Înrloritã de unii,
De cine·a.
O, in dumneata.
O, numai nu inima...
\i atvvica
1ãriile in ochii tãi se zbat
Ame(itoare,-apoi adorm ¸i plang,
Si buzele paharului te rrang
Cu-o nesupusã ·rere de bãrbat.
Pier zambetele tale ¸i n-au rost
Nici lacrima, nici pãrul de olmaz,
Si alunica pusã pe obraz
L-un punct la rrumuse(ea care-a rost.
ANA1OL CODRU
$
Ora vvv, ae ¡avãvt
Hai sã racem rocu-n orã,
Draga mea. Ce-naltã-i clipa,
Care-(i ·ãlurã piciorul,
Care-mi bantuie aripa.
1impul e ca melcul, doarme
Într-un cat de ora-n dungã
Si ca melcul scoate coarne
Boiere¸ti, sã ne impungã.
Dacã urci pe timp cãlare,
O sã-ajungi in ora ¸apte,
Unde scapãrã hotarul
Dintre albã zi ¸i noapte,
Dacã (ii timpul de manã,
1otdeauna ·ii acasã,
Si pe cer e lunã plinã
Într-un srert din ora ¸ase -
Cea mai dragã orã mie.
Cã-i incinsã, cum e rierul.
A trecut o ·e¸nicie...
Uite, dragã-i ora zero,
Si coboarã-n inrinit
Ora unu, de pãmant.
PIA1RA DL CI1IRL
%
ßoccacio, ¨1
1
Parcã ¸i azi o ·ãd cum ·ine toatã,
Si-i joacã-n coapse luna-n jumãtate,
Sã-(i ardã mana, sã te deie gata.
Cand i¸i saltã piciorul printre rlori,
Parcã te joacã dracii ¸i te prind riori,
Cã de plãcere mai cã-ai ·rea sã mori.
Dar a rãcut pe-alãturi ¸i s-a dus
Cu unul Gheorghe, nalt panã-n cartuz,
Cu cizma crea(ã ¸i c-un dinte pus.
Ll o ducea pe bra(e la ai lui -
S-o ·adã tot norodul: alta nu-i
Mai de rrumoasã ¸i mai de stãpanã
Pe sanii ei ¸i pe ghiocul manii
În care-i cre¸te sã nu-i rure nime.
Lu am rãmas cu limba-n gurã, cuc,
Dar nu m-am dus la cra¸mã sã usuc,
M-am aruncat pe pluguri de cu zori
Si am arat jur-imprejurul lor
Grãmadã de pãmant, sa creascã dor.
Da-n prima·arã-a rost, cã am ·ãzut:
Venea rrumoasa c-un ulcior de lut
Pe toartã cu ghergher ¸i-argint bãtut.
Si cand sã-l ·ãd aproape cum era
Ulciorul cela care ma durea -
A rost reciorul ei. Lra riresc
Sã ·inã el, cand dan¸ii se iubesc...
Si am plecat in targ peste un ceas,
ANA1OL CODRU
&
Si m-am tocmit sã cant din contrabas
La un tarar. De scarbã ¸i necaz.
Cu timpul mi-am rãcut ¸i-o meserie,
Sã-mi curgã banul drept, nu-n ¸mecherie,
Cã a·eam de gand sã imi aduc Marie
La casa mea, din centru, cã mi-au dat-o
Oamenii ,cu altã ·orbã, statul,,
Cã am lucrat pe cinste toatã data.
...Cand mã gandesc cã tare-a rost rrumoasã,
Cu luna rrantã-n douã, pusã-n coapsã,
Inima nici astãzi ca mã lasã.
Dragostea, mãi tatã, e ce·a,
Care n-o prinzi cu ochii - ¸i-i a ta.
Dragostea nu-i jocul pe de-ascuns.
S-au potri·it, s-au in(eles - s-a dus! -
N-ajutã nici o jalbã-acolo sus...
Stiu, s-or gãsi de-acei ce scriu prin cãr(i,
Cã umbl-¸i eu cu ·orba-n douã pãr(i
Sã-mi scot parleala ¸i pe al(i sã-n·a(.
Lu, la un ·in rrumos care se bea,
V-am a¸ternut ce ¸tiu din ·ia(a mea,
Cã ce am eu cu soarta ãluia,
Care nici el nu e stãpan pe ea·..
...lrumoasã ratã! Uite-aici mã doare,
Dar are so( ¸i-aceasta-i intrebarea...
2
Cu miez de nucã o-mbuibase mã-sa,
Si straie i-a racut - numai mãtãsuri
PIA1RA DL CI1IRL
'
De-acele chineze¸ti ¸i de Bender,
Cu-argint pe (esãturã ¸i cu rier,
Cã imbrãcatã-n rochii, cand era,
Strãlumina ca rocul ¸i rrigea.
Cand i¸i punea in pãrul ei o rloare -
1e culegea, de inimã, sal·area
Si te ducea sã ui(i ¸i drumu-acasã,
A¸a era ho(oaica de rrumoasã.
La n-a muncit in camp, nici in grãdinã,
S-a rotunjit la umbrã pe-o perinã
Cu rir lucrat ¸i broderie rinã.
Ci rra(ii ei, prin targuri ¸i departe,
S-au dat la treabã bunã ¸i la carte:
Vin cu ne·estele, ¸i acelea in·a(ate,
Cã (i-i mai mare dragul sa le ·ezi pe toate,
Cum potri·esc ¸i umblã prin ogradã,
Sã inrloreascã lucrul ¸i sa ardã.
Lisandra· Cum a rost ¸i mai inainte -
Parcã o ·arsã so(ul din oglindã,
Sã o a¸eze sus pe la icoane,
Legatã pe din pãr(i cu celoranã.
Nici s-o atingi cu ·orba, cã o scuturi
De pudrã, de ·opseli ¸i cele multe
Arãmuri, tinichele, petre scumpe.
,La tãietura rochiei poartã-un cap de ·ulpe...,
Si-n degete inele, ca sultanul,
Parcã-a ·ãrsat pe maini aliotmanul.
Amar ce mai iubea ho(oaica banul, -
Cã numãra ¸i zim(ii la copeicã,
De inghe(au buzunarele la neica.
ANA1OL CODRU

Cãci el e prost, de¸i are ma¸inã.
În locul lui - a¸ apãsa pe rranã:
S-o mai opreascã din luat cu mana.
...O (ine, cã-i bãlae, cu de-a gata,
Si-o teme roc, ¸i mai sã dea-n pãcate,
Lisandra, cand se uitã intr-o parte...
De-ar ri a mea... Lasã pe mine - a¸ race
Sã-i sarã mortul ¸i s-o ·ãd cã tace.
I-a¸ spune, cum ¸tiu eu: ¸Ascultã, doamnã,
Ia-(i rustele, parrumul, geamantanul
Si da-i nainte, cã trezesc ·ecinii,
Sã-mi punã de bãut, cã rac un bine,
De ¸coalã sã le rie la oricine...
Dar nu-i ne·asta mea ¸i-aceasta-i rãu,
Cã ¸tiu ce-a¸ race ¸i ce-a¸ drege eu.
Cum ·ine asta: de hãleala dã-i,
Pune-i mãrgele scumpe ¸i cercei,
Si ea sã mi te (inã sub cãlcãi·
3
Busuioc crescut in poartã,
Unde s-a nãscut ¸i tata
Si-a iubit ¸i el o ratã,
S-o poarte la mana dreaptã,
Cu inel de rãmã¸ag,
Sã-i punã jurãri pe prag,
Cand i-a rost ceasul mai drag.
Lumea n-a crezut ¸i-a zis:
Mandru e, dar nu-i precis,
PIA1RA DL CI1IRL

C-ar s-o racã intr-adins.
Mama, cã era o rloare,
Cand o pui la cheutoare,
S-a gandit cã tocmai are
Prilejul la mãritare
Si-a sãrit pe bra(ul lui,
Bra( ·artos, pe-al tatãlui,
Cãci ca tata altul nu-i
De rrumos ca mama lui.
Însã-a rost, cã s-a-ntamplat
Mai altul de cum a dat
Gandul ei la mãritat,
C-a zis tata: 1itianã,
1e-am iubit, ratã bãlanã,
Cand dã-n rloare maghiranul.
A rost dragoste de-o noapte,
Cand ghice¸ti merele coapte
Si le ruri mai mult cu ¸oapte,
Sãltatã de sub(iori,
De ce-ai spus cã mã insor,
Lumii toatã, de cu zori·
Si acum i(i ·rei in casã
lloarea ta de chiparoasã,
Care cand a rost culeasã
Sambãtã dupã ameazã.
Lu a¸ ·rea sã riu rlãcãu,
S-apoi arlã cã mai ·reu
Sã riu mandru, ¸i tot eu
Bun de drãgostit mereu,
1ot de rlori, ca tine, cum
ANA1OL CODRU

Sã le ·ãd rlorite-n drum
Cu trei rire de parrum.
Maica mea, cicã, a ortat
Si-a nãscut recior in sat,
Care-a scris cu matostat:
Busuioc, ¸i incã-o datã,
Am iubit, dar nu ca tata,
Dragostind pe apucate, -
Am cules pan` am ales
lloarea cea de in(eles,
Cand dau toamnele-n cules
Si rãsar de dupã rlori
llori rotate de reciori
Cu casa in sub(iori...
4
Rostul tãu de ratã mare
Stã ascuns intr-o brã(are,
Sus, la coardã-n casa mare,
Unde strigã-n grindã locul
Si se coace busuiocul
Cu sãman(ã de deochiu.
Am ·ãzut cã era grau,
Pus in coapsa ta ¸i-n brau,
Spic mã¸cat, ca ·al de rau.
Si-am ·ãzut, cã trecea unul
Sub(irel, a¸a ca struna,
Si-a·ea secerã pe umãr.
Am trecut ¸i eu pe-aproape,
|ineam ·orba sub pleoape,
PIA1RA DL CI1IRL
!
Dar s-o zic n-am ·rut socoate.
Lra tot acel recior,
Cu rruntea de alior
Si minciuna de trei ori.
1u-ai sãltat ¸i ai rãcut
Douã ·orbe de-mprumut,
C-a rost greu sã spui ce-ai ·rut
Si-ai zis, Gheorghe, uite, eu,
S-apoi tu, cã e¸ti rlãcãu, -
Dacã-o raci, (i-i dreptul tãu.
Lu a¸tept, de, cum mã ¸tii,
Cãci de tine dragã-mi-i,
Cum mi-a rost ¸i mai dintai...
Ll cu-o rloare-n pãlãrie,
S-a gandit ¸i-a zis: Marie,
Auzi iarba din cimpie,
1inerea ¸i se mlãdie·
Lu mã duc s-o rac mãrunchi,
Sã-i pun mana pe la junghi,
Cand s-o rrange in genunchi.
Si apoi mã intorc pe zori,
Cum (i-am spus de-atatea ori,
Dacã nu de ·reo trei ori.
1u atunci ai scos ararã
Busuioc ce da in rloare,
Sã se scuture-n cãrare,
Si ai zis: mãi Gheorghe, ¸tiu,
Cã-o sã ·ii ¸i mai tãrziu.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Gheorghe-n iarbã pan` la brau.
ANA1OL CODRU
"
¯
lloare din tulpina lui,
Cucului, a Gheorghelui,
Care a dat sã-¸i race pui
Într-un cuib al nimãnui.
I-a spus lumea: nu se poate
Sã te dai, a¸a, de-o datã,
Cand o manã-o ·rea, ¸i-o catã
Altã manã mai pe alta.
lloare dintr-o mãrãcine,
Care inrlore¸te bine
Numai cand o (ine-n manã,
La nici a-n(eles cã-i slutã
1reabã, dacã o sãrutã
Gheorghe ca pe-o alãutã.
Ll, recior de om nãuc,
Parcã-¸i puse boii-n jug,
De-a arat panã la rund
Dorul retei ãl zãlud...
...Lu acuma, ce sã rac· -
Blestem cucul in copac,
Cosand lacrime pe-un ac,
Sã-i in¸ir mãrgele - lui,
Dragului, al Gheorghelui,
Care nu-i ¸i-al ori¸icui
În cuibul, al nimãnui.
PIA1RA DL CI1IRL
#
6
Grãiesc rlorile pe-ararã,
Ca scãpa¸i din sub(ioarã
De trei zile cate-o rloare,
Cand ai scris cu ele-n gand
1rei ulcioare de pãmant,
Care s-am implut plangand.
Cãci in lutul lor rãcea
Sã se nãrue o stea,
Care-n umãr mã durea.
Lu am mers pe jos, mãi, mãi.
Douã dealuri ¸i trei ·ãi
Panã la genunchii ei
Si i-am spus cã-ntr-un ulcior,
Cel dintaiul, e cu dor
Limpede ca un iz·or,
Si-n al doilea, ca se are
Pusã-alãturi cu o rloare,
Inima care mã doare.
Cel de-al treilea plin e ochi
De rãcut ¸i de deochi
Cu blestemul la un loc.
Însã ea bine-a ·azut,
C-a rost cantul meu durut,
Ars in ·asul cel de lut.
Si-a turnat in trei pãhare
Douã lacrime ¸i-o rloare,
Cand o plange omul mare.
Si mi-a zis sã beau de primul,
Si beau primul ca strãinul,
ANA1OL CODRU
$
Ca sã nu mã ·adã nime.
Si-am baut otra·a toatã,
C-a rãmas ¸i jumãtate,
Sã o beu ¸i altã datã,
Cum ¸i tu puteai s-o bei...
Pe trei dealuri ¸i trei ·ãi
Mã dureau genunchii tãi...
¯
lir de carte, iartã-mã,
De mã prinde-o patimã,
Drãgostesc cu lacrimã.
Mai intai de la mãrgele,
S-apoi mai in jos de ele
Pun trei sãrutãri a mele.
Slujltor de gurã dulce,
Soptesc gurii sã se culce,
Nu cum·a sã se usuce.
S-apoi unde mã pedeapsã
Mana ei care mã lasã,
Unde-i (ipã pui de coapsã -
Dacã-l iau in palmã doare,
lir de rloare cu dogoare,
Unde-i sã-nrloreascã o rloare.
Soaptele ni se strãmutã,
Cãci rac lacrima s-auda
Genele cum se sãrutã,
Si spun tare, sã se ¸tie:
1anãrã de iacomie,
Î(i port rloarea-n pãlarie cu mandrie.
PIA1RA DL CI1IRL
%
8
Am sã-(i cant de-ntaiul pãrul,
lruntea, dacã-n pãr mi-o nãrui
Si-(i mai cant ¸i rruntea ta
Cu un neg de acadea.
Si-(i mai cant geana sub(ire,
Ca buchia de amintire,
Ochii neapãrat (i-i cant,
Cã au negru de pãmant.
Buzele, ca douã rrunze,
|in sãrutul meu pe buze.
Si un degete la manã
Cu inel de anasanã.
Sãrut piep(ii, cã palpitã
Varrul piep(ilor ispitã.
Si-apoi iscalesc hartie
Cã-(i ·oi sãruta calcaiul.
Si cã mult ce te iubesc,
Iatã jos mã iscãlesc:
Om de codru ¸i de DOR,
Care nu-i recior din rlori,
Cand era la cantãtori.
Codru-i tanãr de trei ori...
9
...lloare ¸i din calendare,
Dragã-mi-i ¸i roarte tare
La rand scris o cititoare,
Cand cite¸te-n gura mare
ANA1OL CODRU
&
Buchia cu-o sãrutare.
A citit ¸i-a scris mai jos:
¸L sãrut cu dus ¸i-ntors,
C-a scris cu peni(i de os
Si cerneli de abanos
Scriitor ¸i om dracos...
1ocmai e a¸a cum spui,
L sãrut ca-al nimãnui,
Scris cu buzele (ugui,
Unde e rrumos sã-l pui...
Cititoare ce nu iartã,
Sãruta-(i-a¸ dintr-o parte
Degetul, ce arde-n carte
Buchia incondeiatã,
Ca rata nesãrutatã.
Pune-(i-a¸ sãrutul tare
De trei ori pe riecare
Degete cu o-ntrebare
Ce-o gande¸te omul mare -
Cum de ai rãcut intai,
Sã-mi pui aripi la cãlcai,
Luna cand pe-ararã ii,
Cum e rrunza de gutai,
Sã-mi las cartea-ntre coper(i
Cu trei sãrutãri la pãr(i,
Ca pe jalbã trei pece(i,
Si sã rug unde cite¸ti
1oate semnele pe de¸ti,
Cand te raci cã drãgoste¸ti
Scriitorul care-a scris
Cu pana de ametist
PIA1RA DL CI1IRL
'
Doua sarutãri c-un ·is.
liecare sãrutare
Scrisã e cu buche mare,
Maica ta cine te are!..
Pei.a; variv
Ochii - i-a prãdat lumina.
Aeru-i buc¸it in saci.
Valul l-a-nghi(it rechinul,
Marea ratã-n scoicã draci.
Depãrtarea nu se ·ede:
|ãrmul e mancat de bãrbi.
letele se coc pe pietre,
Babele-n nisipuri rierb:
Le mijesc sub bol(i cãlcaiul,
Ca un ochi de bour, greu,
Ca sã li-l sãrute-ntaiul
Dintre nouri Dumnezeu.
S-au ¸ters gene ¸i pleoape,
lirea a rãmas c-un ochi.
Iadul mi¸cã pe aproape
Lungi castroane cu uncrop.
Vara doarme sus in plop.
Mi¸cã din nisipul apei
Un cãlcai ca un ciclop...
ANA1OL CODRU
!
Peterivi
Din trunchiuri de cire¸i au rost goni(i ararã
|iganii, unde-n lume li-i traiul roarte stramb,
De¸i nici o zãba·ã: cu timpul sub(ioarã
Si ·isul in turetce inript panã-n carambi,
Se duc in patru ·anturi, cu drumul prins de zgarda
Dulãilor ce latrã, mai mult din obicei
La turta lunii care, pe cerul cu smaralde,
Pare un ca¸ de aur pe-pentru puradei,
Care tanjesc a boalã de mult tabac in pipe,
Mai potri·ind pe rocuri pupat, de pus la cai
Argint ¸i aur, care, riind topit in pripã,
O ri sã le grabeascã ajungerea in rai,
Unde ·or merge-o ·ia(ã pan` se ·or ¸terge-n noapte,
Panã ·or trece in trunchiuri de cire¸i,
Statornicind un drum mereu purtat in spate,
Mereu intr-o sperantã cã ei sunt cei lãie¸i,
Stãpani a toatã lumea, de¸i in surlet parcã -
Atin¸i de-o bãnuialã, cã le e roarte stramt,
θi ard pe ei catranul, depus de mii de ·eacuri,
Murind incet, cã-s mandri de relul lor cã sant...
´oroca·aeat
L cher mare la boieri,
Rada c-un co(car petrece...
lã, te strigã luna-n mãr,
Du-te, rã, cã ·eacul trece.
PIA1RA DL CI1IRL
!
Las-o, mã, cã e de zer,
Si-i ca soarele de rece.
1ot a¸a a rost ¸i ieri
Ora nouã dupã zece.
Ba o ri cã e hanger
Bulicher pe buza tecii,
Neam de plea¸cã de muier
Care nu mai ·rea sã plece.
Auzi, rã, mã umrlã-n nãri
Zburda cãrnii din turetce.
í cli¡...
lug stanile scãpate-n trap,
Ci eu pri·esc ciobanii, cum
θi ·arsã turmele in cap
Si pleacã in (ara lor de rum.
L chip cã nu se mai intorc,
Cã-n zare, cand dispar, deschid
Înalte co¸uri, care torc
Din ·ia(a lor de antracit.
Acum sumanele cãlari
Înrã(i¸eazã glugi de ani
Si lasã goluri de ciobani,
1ãlãzuind pe depãrtãri...
ANA1OL CODRU
!
Crovica .a¡tavãvii
Pe curmezi¸ul depãrtãrilor,
Jigãrit ¸i slab,
De-i po(i numãra coastele, -
Un ·ant,
O creaturã bicisnicã,
Un telegar pe-achipuitelea
Din rupturile Asiei,
Si (ãrani lemno¸i,
1ra¸i la rindea,
Cu bostãnãriile in plase uria¸e,
1rãgandu-le-n genunchi,
Prin bãlãrii ¸i injurãturi,
Prin gãri ¸i ocoluri de control -
La ora¸,
Si liceenele nubile,
Doldora de panzeturi belisime,
Dand ba(a in matematici
Si in·ã(ãturile umanistice,
Cu pulpa picioarelor implinitã in pãcat
Si sanii imbarliga(i de june(ã,
Pichetand in ra(a Bãncii Na(ionale,
Si in spatele Parlamentului -
Bãligar tragic,
Indezirabil ¸i scabros,
Ajutoare ¸i aghiotan(i,
Mu¸i(ã ¸i atingere cu pedeapsa,
Prore(ie ¸i incredere oarbã,
Si doamna numãrului impar
PIA1RA DL CI1IRL
!!
Al pre¸edin(iei de ocazie,
Cum se obi¸nuie¸te de la o ·reme,
Si eu carele, contra nelegiuirilor
Si nedreptã(ilor de SAP1AMANA trecutã,
Umblu cu SAMBA1A impu¸catã-n spinare...
´ireaca vairitate...
Domnule deputat,
Mult Stimate domnule ales,
Dumnea·oastrã mi-a(i spus odinioarã
O jumatate de kg de ·orbe,
Dar a(i luat pentru ele din haznaua statului
Cat pentru nouã ¸i un srert.
Ho(ie, donmule deputat,
Jãcmãnealã in amiaza mare,
Gogo¸i ¸i la anu-a¸teaptã, deamu,
Ca nu ·ã mai cred.
Doar alta ne-a rost in·oiala:
Lu ·otez partea,
Iar mãtãlu(ã imi speli obrazul, -
Pentrã cã am cutezat, nu·
Pentru cã am iscãlit,
Pentru cã mi-a(i rãgãduit -
Dupã ·olumul muncii, bine-n(eles,
Dupã randament, bine-n(eles,
Dupã pricepere, bine-n(eles,
A¸a, patru ani
A¸a, panã mã ia dracul,
ANA1OL CODRU
!"
Cã tot n-o scoate(i cu bine,
Cã de unde· -
Dacã nu-i de diminea(ã,
Nu-i ¸i pace·!
Vorbe in dodii, domnule to·arã¸,
Sticle(i ¸i bali·erne,
Ali·ãnci ¸i caine impu¸cat.
A¸a, ca sã ·ã arla(i in treabã,
A¸a, ca sã mai trage(i de timp,
A¸a, ca sã mai prinde(i la osanzã,
Pe cand noi, i¸tlal(i,
Sã ne scãrpinãm in cap,
Sa batem din buzã,
Sã belim ¸i mai departe
Si mai de-a ·olna
¸Pãpu¸oiul chestiunii,
Sireaca nai·itate.
Halal de a¸a...
ía ace.t .fãr,it ae viteviv
,manirest,
Stimat auditoriu,
Important acum
L sã oprim Planeta,
Mãcar pentru o clipã,
Mãcar pentru un srert:
Sã tragem ¸i noi de echilibrul Uni·ersal,
De cutia lui de ·iteze,
PIA1RA DL CI1IRL
!#
De cutremure,
Si de alte hãr(uieli naturale,
Sociale,
Bilaterale,
Catastrorale ¸i de castã.
Sã-i punem talaghirul,
S-o priponim -
Mai in dreptul Capricornului,
Mai la stanga de Gaura Neagrã,
Sã ·edem ¸i noi, barem, zdruncinul
Si goana pe loc a in·echirii noastre
de peste tot
Sã o strunim,
Sã-i luãm pulsul
Si proba de sange,
S-o rãzãluim
De inchizi(ie,
Opozi(ie
Si tranzi(ie.
S-o mai cercetãm la rasoane,
La Coasta de lilde¸,
La ·arrul cu Dor,
Sã mai reducem pe cap de locuitor
ghilotina,
nicotina
¸i insulina,
Cã de ce adicã am lãsa-o de capul ei
Sã huzureascã
Sã ame(eascã,
Sã deie prilej
ANA1OL CODRU
!$
De opinii in contradictoriu
Cu oportunitatea
Acomodãrii noastre la democra(ie,
re·olu(ie
¸i in·olu(ie·
1rebuie pusã la punct.
A·em toate argumentele
S-o prigonim de pe orbitã,
S-o deconectãm de la sursele
Atrac(iunii Uni·ersale,
De la progresele altor posibile Ci·iliza(ii.
S-o a·em, panã la urmã, una ¸i bunã.
Citez:
¸Pentru toate genera(iile ·iitorului
Nostru luminos ,am incheiat citatul,.
1rebuie, zic, un ·accin,
1rebuie sanc(ionatã,
1rebuie intoarsã pe dos.
L un moti· serios de incãierare
Starea ei de inridelitate,
De rlirt
Si cochetare
Cu modernismele ¸i postmodernismele
Planta(iilor de mãrar con·en(ional,
De ceapã mecanicã,
De pãrere burantã
Si abracadabra.
1rebuie, in srar¸it, trezitã
La con¸tiin(a de neam mucalit.
Dar panã acolo mai e,
PIA1RA DL CI1IRL
!%
Dar panã acolo mai e de spetit
La prã¸itul
Si belitul porumbului pe arie,
L mai de nãscut cei un milion
De cer¸etori milionari,
L de inmul(it cu zece procentul dobanzii
La banca ideilor cu nerãspundere nelimitatã,
L mai de achitat impozitul pe ·aloare redusã
La roman(ele cu cirru ¸i buci de Smarande.
Mai trebuie, panã la Apocalipsã,
pu(inã ra(iune,
Pu(inã zbatere de gand,
Pu(inã bantuire de sine,
Pu(inã rãdãcinã ¸i durere.
Sã mai pãstrãm ce·a,
Cã tot o in·iere din mor(i are omul,
1ot un spor de ·isare,
1ot o rãtãcire ¸i o intoarcere la ale sale.
Astea sunt indemnurile
Pe care ·i le adresez,
Domnilor stima(i optzeci¸ti
Si nouãzeci¸ti,
Lu, care ·ã salut cu bucurie
Si speran(a
Cã o ·om mai discuta,
Cã o ·om mai rosti
Componen(a ¸i importan(a lacrimii
La acest srar¸it de mileniu.
ANA1OL CODRU
!&
^erro¸a
Spaima e ce·a de-a nu-¸tiu-cui,
De-a nu-¸tiu-care. Cum te-ar ·izita
De pe din dos, sã ¸tii, cã e¸ti lo·it,
Sã te con·ingi cã-ai rost un oarecare.
Spaima e ce·a, cã o sã pa(i,
C-o sã te raci de tine ·ino·at:
Parcã-ai a·ea ce·a de achitat,
Parcã, nascandu-te indatã o sã mori...
Pre¸icerite rete...
Prezicerile rele stau pe-aproape,
Prin cãlimãri, prin geam, prin tabachere,
Pe-un zambet, tocmai! Sau pe o muiere
Rotundã, unghiularã ¸i de-o ¸chioapã.
Prezicerile rele, dacã ·re(i,
L jil(ul, rujul, ·eregheta,
Grimasa mo·, sutenul, sau po¸eta,
Sau por(elanurile puse in pere(i.
Prezicerile rele se dau jos
Din cucutã, din poze ¸i din teci,
Din ·orbã riartã ¸i din ·orbe reci,
Din ¸oareci, din pisicã, din pãros.
Prezicerile rele, dacã sunt -
Pentru strigoi, nesomn, pentru ·reun mort,
PIA1RA DL CI1IRL
!'
Pentru lãcã(i, oglinzi, pentru ·reun cort,
Pentr-o mu(enie, sau pentru necu·ant.
Prezicerile rele se distrug
C-un rir de mac, cu-o roatã, cu un cal,
Cu-o gaurã, cu o bomboanã - luminal,
Sau cu ·reo cioarã-ncãrun(itã-n nuc.
Prezicerile rele, dacã ·re(i...

Strãzile ·omitã be(i·ani ¸i rom.
MACLLARI LA BURSA au tãiat curentul.
S-a rãcit in steaguri. POLI|IS1II dorm.
Din haznaua (ãrii s-a rurat procentul.
1orc pe acoperi¸uri miorlãind pisici.
1rag la col(, de manã, rurele cople¸ii.
Cei mari mai conteazã pe-acei pro¸ti ¸i mici,
Poate ·or alege la ales ale¸ii.
Pa¸i se-aud in moarte. S-a rãcut de mor(i,
S-a rãcut de groapã, lan(uri ¸i cãtu¸e.
Cartorori mizeazã pe-un calic la sor(i
Cu trotil de rasã, pus sub clampa u¸ii.
Nu ·ezi decat pata banului pe ochi,
S-a noptat lumina. Umbra e coruptã.
Venele i¸i taie un ganga·-proroc.
Soarta lumil umblã cu cãma¸a ruptã...
ANA1OL CODRU
"
Care .vvtev...
Miroase-a hamul mor(ii ¸i-a damr
de comunalã,
Si-a spintecat de pia(ã, ¸i-a beci
cabrand bodegi
În corturile care cu poli(i¸ti pe poale
Se talhãresc gu·erne ¸i se de¸alã legi.
Un ruptu-gurã-a presei dã rals pe douã
pagini,
Se-ncurajeazã-n tainã luãri peste picior.
Codul runciar pe cizme poartã colhoz
,de paji¸ti,,
La Bancã se rãstoarnã ·enit pe scobitori.
L prea sucitã lumea, ce mai la deal, la ·ale,
L mult prea intr-o parte ¸i pusã pe jupit.
Plangem pe rupte, cum cã a¸a e mai cu cale
S-a·em moti· sã radem de noi la inrinit.
De-a bu¸ile dãm roatã acestui ·eac
de-o sutã.
Halal de demnitatea acestor bra·i-molai
Care suntem ¸i care, intra(i panã-n cãpute
În bãligarul sacru, rugãmu-te sã ·ii,
Srar¸tã zi a noastrã, care te-n·ar(i
pe-o groapã,
Care ne e¸ti sal·are ¸i ultimul pitac.
...Miroase a rurtunã intr-un pahar cu apã,
Miroase-a pute cinstea acestui ultim ·eac...
PIA1RA DL CI1IRL
"
´ito¸i.v ato¸ic
Hai sã ne amintim
De cate·a lucruri
Care n-au existat niciodatã,
Dar care sunt atat de necesare
Modului nostru de a ne race o pãrere
Absolutã despre ele.
Parcã tu nu e¸ti mort totdeauna trãind
Panã a te na¸te·
Parcã pãrin(ii tãi, panã a muri,
Nu te-au a·ut niciodatã cã ai mai rost·
Parcã soarele, aerul ¸i amintirea
Despre tine, pentru tine nu s-au consumat panã
Ai rost conceput
Ca unul neriind, cã erai·
1oate, domnule, sunt rel de reluri
De triste bucurii ale singurãtã(ii colecti·e
Si una singurã a toate launloc!
L¸ti, dar parcã mai trebuia sã rii
Neriindul
Ade·ãrat.
ívtãv¡tarea virarii
Pe mine, domnule, nu mã po(i scoate
Cu una, cu douã din Durere.
Uite cã am intrat panã la sor(i,
Uite, cu tot trupul,
ANA1OL CODRU
"
Uite, cu tot surletul,
Sã-(i demonstrez minunea maximã
A indurãrii de 1ine.
1u ce crezi, domnule, cã e o glumã
Moartea continuã a in·ierii noastre pe tot cuprinsul,
Pe toatã singura datã a timpului,
Sã ne aducem aminte cã suntem
Lega(i unul de altul prin plãcerea
Deosebirii ce existã intre noi·
A·antajul meu, domnule, e doar cã bãnuiesc
Posibilitatea cã ai putea sã rii con·ins
Cã datu-m-am (ie, sã trãiesc plenar
Con¸tiin(a de sine a rãnii care e¸ti,
Sã mã doarã mereu
Întamplarea mirãrii.
A¸adar, e cu totul alta aceastã deosebire, domnule...
^ecv¡riv.vt ív vecv¡riv.
O, tu n-ai ·ãzut,
O, tu nici cã puteai sã ·ezi
Cum Surletul i¸i tara de pãr trupul
La marginea 1impului.
1u erai numai Amintire,
1u erai numai Adiere,
Îndurand alte Dimensiuni
Ale inchipuirii,
Cã ai mai ri existat odatã Nicicand.
PIA1RA DL CI1IRL
"!
1u nici nu puteai sã auzi,
1u nici mãcar nu puteai sã bãnuie¸ti
Pestetotlocul Numelui 1ãu
Cã ar ri cã este
Necuprinsul inãuntrul Necuprinsului
Nicãieri cã era.
Cutremurã-te...
Cv fiece cti¡a
Am starea insului care supra·ie(uie¸te in ·eac
launa ¸i rlora cu un ·e¸nic amanat rinal,
Ca ¸i cum m-ar gandi mereu un copac,
Ca ¸i cum m-ar alerga incontinuu un cal.
1rãiesc miriade de ani inainte,
De la inceput, cu riece clipã,
Chinuit de sentimentul aducerii aminte
Al clepsidrei cãreia mereu i se rurã nisipul.
Puternicã, zic, este moartea na¸terii gandului,
Alternand prin ror(a ideii contrariilor,
Ca ¸i cum te-ai rãci de la centrul soarelui
Cãtre centrul de roc al pãmantului.
O, goanã a omului de timp nicicand amanatã -
De la un punct spre acela¸i punct -
in douã sensuri odatã...
ANA1OL CODRU
""
.¡artivev tiv¡vtvi, tocvtvi...
Cum apar(ine mirele rrumoasei nun(ii lui,
Cum mireasa apar(ine mirelui, so(ului, dragului,
A¸a ¸i pasãrea e mireasa mirelui, domnului gutui,
Cum ¸i casa e mireasa rãbdãtorului, pragului.
1oate intr-un rel sunt ale altcui·a,
1oate ale altui apar(in oricui,
Cum ¸i dumneata imi apar(ii mie prin cine·a,
Cum ¸i eu ·ã apar(in ·ouã prin dumnealui.
Clepsidra e timpul spa(iului nisipului,
Cum ¸i spa(iul e clepsidra nisipului timpului.
Divcoto ae oriívcotro
Dacã n-a¸ a·ea in dreapta mea prietenii,
Dacã n-a¸ a·ea in stanga mea prietenii,
N-ar mai ri, Doamne, nici aceastã bucurie in jur,
Zidul acesta de certitudine ¸i presupunere
Cã mã am ocrotit de du¸mani!
Alerg de unul singur in jurul 1rupului meu,
Alerg de to(i absen(ii lumii in jurul Sinelui meu,
Respingand atac dupã atac do·ada raptului
Cã a¸ ri, cã am rost, cã nu eram
Decat teama cã s-ar putea sa rie
Cã n-am rost prietenul ¸i du¸manul
Nimãnui.
Dacã n-ar ri atata luminã in jurul 1rupului meu,
Dacã n-ar ri atata luminã la rãspantia Sinelui meu,
PIA1RA DL CI1IRL
"#
N-ar ri, Doamne, nici Neantul acesta,
Neundele acesta
De jur-imprejur, care nu-i,
Sã ne parã cã e¸ti!

N-o lua(i in nume de rãu, domnule chirurg.
Nu ·ã supãra(i, ·ã rog,
Cu(itul Dumnea·oastrã nu taie.
Ar ri prea detot
Sã ob(ine(i arta separãrii
Cu o asemenea jimblãturã.
Si-apoi un cancer cat de cat
Se ob(ine nu chiar a¸a de u¸or -
1rebuie muncã,
Scoalã,
Demersuri in instan(e,
Luate credite
Si cate ¸i mai cate.
Mai pe scurt,
Dai totul pentru a-l mo¸teni
În rormã ¸i pe meritate,
Ca panã la urmã sã nu se gãseascã
O a¸chie de stea,
Sã dezlega(i acest mister
Atat de constant
Si atat de mandru
De sacriricarea mea
Pentru el·...
ANA1OL CODRU
"$
.tãta aoar...
Mun(ilor sã le raci scãri,
Si mãrilor sã le raci scãri.
În piscuri dacã-i ade·ãr,
Si in adancuri e-ade·ãr.
Atata doar cã marea n-are
Ca mun(ii umbrã ¸i-ntristare,
Atata doar cã pe¸tii plang
Si lacrima n-o ·ãd nicicand,
Atata doar cã milenarii
Si tineri mun(ii sunt cãrun(i,
Atata doar cã scade marea
Si suie lacrima in mun(i.
... Cu ro(ile sã nu treci marea,
Cu luntrile sã nu treci mun(i...
Rv¸acivve ¡evtrv bv¸etvt favitiei
.caaeviciavvtvi Petrv ´ottav
La sine-nhãmat, sã ne care pe noi,
Pe-acei care-s unu de-o mie de ori,
Si-s de-o mie de ori cu mai multe orori -
L Calul, Doamne,
L Marele Doi.
Un Doi rãrã minus ¸i roarte cu plus,
Un Doi umilit, decat noi mai presus,
PIA1RA DL CI1IRL
"%
Un Doi ce se-mparte cu lumea egal,
Un Doi impãrat, care-i rob ¸i e Cal.
Ll - cel mai cu so(, Calul nostru suprem,
Marcat de inrla(ii, cabrat pe sistem,
1ot el con·ertibil ¸i neapãrat
De bãncile lumii, de-acei din Senat,
De-acei care-l rurã, il injurã ¸i-l bat...
O, Doamne, tu care e¸ti mandru de noi,
De-acei care numãrã roarte greoi,
De-acei care (ara ¸i-o trag inapoi,
O joacã la birt ¸i o-mping in noroi,
O, Cerule mare, ca-n ·remea de-apoi,
Mai dã-ne-un potop, mai dã-ne ne·oi,
Mai scade ce·a, darã lasã-l pe Doi,
Pe-acel de po·arã ¸i care e Cal,
Si care-i bugetul meu minimal,
Si care, in rond, mi-i ca¸tigul legal,
Sã-l am in mãsura modestului har
Mai mic decat pare, cã-ar ri necesar
Pentru cei lacomi ¸i la¸i uneori,
Si care sunt unu de-o mie de ori,
Si-s de-o mie de ori cu mai multe orori...
O, Doamne al nostru, ce ¸tii a-ndura
Urcarea in scãri ¸i cãderea din ¸a,
Dã-ne po·ara noastrã cea grea,
Cea mai grea -
Calul, pe care il ¸tim numãra
Panã la doi, cãci mai mult nu e chip,
Nu e chip sã min(im, cã-l ·rem altul la chip,
Decat Doi, cã-ar ri trei, rãrã unu ¸i-atat!
ANA1OL CODRU
"&
Douã ierbi, douã maini, sã-l cuprindã de gat
Si sã-i punã-ndoit ¸i sã-i deie cu so(
Douã ·ie(i cã-ar a·ea, darã una cu ro(i,
Si sã-l ducã-ncotro i-ar ri ochii cã ·ãd
Numãratul incet, de la doi indãrãt,
Sã nu rie mai mult, cã ne-ar pãre pu(in
Calul nostru suprem,
Doiul nostru.
Amin.

Ve¸nicia incepu a se mic¸ora treptat
Chiar in stanga mea:
llutura pe azur ca o panzã
De corabie in golr, dispãrand,
Ca apoi sã se mãreascã, sã nu mai incapã
În chiar necuprinsul ei
Care se rãcu atat de mic,
Încat sã se ·adã pestetot.
Ce poate ri atunci in dreapta mea,
Dacã Nicicand
Lste partea de Necuprins
A Uitãrii de sine·

Stiu doar atat:
Nu ·oi putea race nicicand
PIA1RA DL CI1IRL
"'
Înconjurul Necuprinsului,
Nu-l ·oi putea nicicand
Mistui deriniti·.
Sã riu eu, Doamne, acela
Care nu sunt
Pretutindeni
Sã riu nicãieri,
Cã a¸ ri
Do·ada acestei
Nemãrginite sinceritã(i·

De auzit se aude,
Dar lipse¸te cu desã·ar¸ire
Ceea ce trebuia sã se racã auzit.
De crezut se mai poate crede,
De¸i ne lipsesc cu desã·ar¸ire
Do·ezile cã sunt pricini
Pentru asemenea conciliere cu lumea.
Ne na¸tem numaidecat,
Dar ne lipse¸te cu desã·ar¸ire
Do·ada cã am putea mãcar
Sã ne imaginãm a¸a ce·a.
Steaua o ·ezi,
Dar ea incã nici nu ·a ri.
De aceea ¸i auzim,
De aceea ¸i credem,
De aceea...
ANA1OL CODRU
#
Cvtrevvrvt ca.ei
Dacã inclina(i pu(in urbea
Cãtre mun(ii Vrancei,
O sã obser·a(i numaidecat
Încolãcit in mãtasea putredã a lumii
Cutremurul casei
Clocind dezastrul
Si piaza-rea a surpãrii in neant.
Nu-l supãra(i.
Dar, ·ã rog rrumos,
Nu-l cãlca(i pe bãtãturã,
Surla(i ca pe un leac ·indecãtor
Pe incordarea lui sisiricã
Damrul odorant al coapselor L·ei,
Rãsturna(i peste panda lui bezmeticã
Corele cu laptele cãldu( din sanul Arroditei
Si intocmi(i pe tarate ¸i in genunchi
Schela de cearã a ultimului Pompei.
Nu-l supãra(i, ·ã rog,
Nu-l ciupi(i cu (epoaiele,
Cu bastoanele.
U¸or, u¸or
A¸eza(i urbea la loc
Lipind-o strans ca o pararã
Pe relierurile a¸teptãrii
Noastre triumrãtoare...
PIA1RA DL CI1IRL
#

Dacã ·a dispãrea Vãzduhul,
Cum ·om zbura noi,
Cei din preistoria pe¸telui
Si a lacrimii, care a rost Marea,
Cã eram·
Cine ne ·a achizi(iona aripile,
În care Muzeu ·om atarna Zborul
Ca mi¸care ¸i inãl(are la ceruri,
Cã s-a putut·
Copii,
Spãla(i-·ã din(ii cu pu(inã istorie
Si ruga la culcare. A¸adar, ultima po·este:
Cicã a rost odatã ca niciodatã Vãzduhul,
Si a rost Aripa,
Si mai era Zborul,
Dar nu mai sunt, cã ar ri rost
Ne·oia doborarii noastre deriniti·e.
Noapte bunã...
Zaaarvica ¡ieraere ae trv¡
Pe din mijloc riind pretutindeni
În inten(ia de-a mã descoperi,
Lu nu mã ·oi putea atinge
Cu mana de Necuprins.
Zadarnicã pierdere de trup
Sunt ¸i ·remurile astea din partea
ANA1OL CODRU
#
Noastrã, a nimãnui.
Ca¸tig nelimitat de risipã
Al chiar primei articulãri
A ceea ce este, cã-i Unu deriniti·
Panã se in·erseazã numãrãtoarea
De la nimic la nimic, agonisind...

Î(i jur cã mã ·oi na¸te numaidecat,
Cã imi ·oi lua cu mine drept a·ans
Si o parte din moarte,
Cã am ¸i oriciat deja o in·iere pe mãsurã,
Cã am mai rost panã a-(i ·orbi despre toate acestea.
Î(i jur cã ·oi intampina na¸terea ta numaidecat,
Cã te-am ¸i petrecut deja in dealul cu plopi,
Sã po(i bãnui, rarã sã ¸tii mãcar cauza
Acestei ragãduieli cã erai
Panã a nu ri...

lãrã indoialã cã riecare din noi
Meritã o moarte cat de cat ·e¸nicã
Pentru inceput, binein(eles.
lãrã indoialã cã riecare din noi
Meritã cate·a na¸teri
Pentru inceput, binein(eles.
1e na¸ti ¸i te umpli de amintiri.
PIA1RA DL CI1IRL
#!
1e mori ¸i te incarci de uitare.
Dus ¸i intors pe mijloc
Si de jur-imprejur.
Parcã ai ·eni numai plecand
Din nicãieri in nicicum
De pestetot.
Pa.are ca¸ãva ¡e ¸ãvavri
Dovvvtvi íov ßor,erici
O ri cã se poate,
O ri cã s-ar putea
Sã planeze totdeauna
O rãstignire deasupra
Zborului nostru -
Singura inchipuire cu ade·ãrat,
Cã e posibilã in·ierea din mor(i
Prin cruciricare.
Larg desrãcute,
Îmi sangereazã aripile
Jinduind palmele lui Icar
Rãstignit pe indrãzneala cugetului.
Numaidecat e posibilã
Puriricarea panã la
Înãl(area noastrã deriniti·ã...
ANA1OL CODRU
#"
.tclivi.tvt
Ll arirmã cã Vidul
L Ce·a care nici n-a rost.
Ll rein·enteazã re·ersul pãrerilor de rãu
Si extrage din Singurãtate rãdãcina triste(ii ¸i
Perioada ne¸ansei la determinarea
Absolutului.
Ll e·olueazã, in schimb, pãrerea unei bãnuieli,
Cã existã metamorroza descre¸terii Neantului
De la zero spre zero.
Ll nu recunoa¸te ca atare originea, cauza, baza
Si necesitatea Ideii,
Ci numai Umbra acesteia, ca ce·a neriind
Pentru Ceea ce poate ri, cã trebuie,
Dar nu se ·a intampla nicicand.
Ll neagã categoric ¸i documentat
Propria lui riin(ã ca materie ¸i spirit
În ra·oarea Stãrii de absurd,
Cã s-a putut ceea ce nu poate exista niciodatã
Aducerea aminte...

Ca sã ·ezi, domnule,
Si Cerul acesta dã rrunzã,
Cã nu mai ¸tii cum ¸i unde sã-l scuturi
De cat e de pestetot.
De jur-imprejur numai Hãt ¸i iar Hãt,
PIA1RA DL CI1IRL
##
Numai Cand ¸i iar Cand,
Cã n-ai decat sã te ui(i pe tine panã la tine,
Sã nu te mai ¸tii.
Nicãieri peste nicãieri, domnule,
Absent peste absent,
Gaurã peste gaurã,
Cã n-ai de ce lega nici mãcar ideea
Cã ai putea sã te na¸ti...
De vvve aac
Vorbe¸te-mi peste trup ¸i ·eac,
Peste adaosul ·eciei.
1u dã-mi din marea sãrãcie
Comoara marelui sãrac,
Cel care-n multa-i custodie
De cãrturar ¸i lumii drag
A rost prãdat de cer ¸i glie,
Bogat sã rie doar c-un steag,
Cu-o panzã-n ·ant, pe un catarg
În larg de mun(i - o pãpãdie,
Dar liber ¸i intruna sie
Stãpan ¸i rob de nume dac.
Din amintiri imi ies in prag
Cu paine ¸i cu sare: mie.
ANA1OL CODRU
#$
íaeea ae retatir
Vin sã ·ã explic:
Numai timpul rode¸te.
Vremile se mai stricã cate pu(in,
Se mai uzeazã,
Se mai rãresc pe la coate.
Numai orele sunt impecabile,
Si clipele ·e¸nice panã la moarte.
Putem atinge cu mana
Doar ideea ¸i presupunerea,
Cã izbutim acest lucru
Cu dorin(a de a ne maniresta
Inten(ia cã suntem.
Dar Necuprins nu existã,
Cum nu existã nici miezul Cuprinsului
În Necuprins,
Cum nu existã nici relati·ul, care e
Numai o parte din cu·antul care-l anun(ã.

Ca sã ·ezi
În interiorul ei
1eama cã ai putea sã exi¸ti,
1rebuie sã ai lacrima roarte sincerã,
O lacrimã atat de plansã
Încat sã n-ai de pus pe cruce
Decat trupul Cu·antului.
PIA1RA DL CI1IRL
#%
ícovt
Ne repetãm, suntem banali,
Ro¸i de-ndoieli ¸i de in·idii.
Lcoul a purces din Indii,
Din (ãrile cu papagali.
Ll are bronhii de corali,
Ll poartã un miros de stridii,
Ll, de culoarea conopidei,
A rost pictat de Marc Shagall,
Ca mai apoi sã rie dus
De surdo-mu(i... pentru pãstrare
La un muzeu cu scoici de mare,
Cu ·antul dintr-un (ãrm opus,
Din care ·ine intrebarea,
La care nu-i nici un rãspuns...
Rv¡erea aiv vefiivta
Silã mi-i de Ve¸nicie, care-i dincolo de ·ia(ã,
Care-i dincolo de toate ¸i-i atat cat (ine iasca.
Silã mi-i cã-n lumea ·oastrã, unde-i soare,
Dar ¸i cea(ã,
Nu ·rea Cerul, nu ·rea Marea,
Nu ·or nimeni sã mã nascã.
ANA1OL CODRU
#&
A¸teptarea imi e ¸ansa poate ultima, cã nu e
Amintirea sã reruze, cã-am mai rost ¸i-n alte dã(i -
Parte n-o sã am de moarte,
Nici de cruce, nici de cuie,
Despre mine nici o ·este n-o sã am, n-o sã a·e(i.
1otu-apare ¸i dispare de la sine rãrã sine,
1otul pleacã, parcã ·ine de la nimeni inapoi
Vestea, cã-o sã ri(i mai singuri, mie, singur, rarã mine
O sã-mi rie dor de mine, ·ouã ·-a ri dor de ·oi.
Dar de ce se intarzie ¸i se (ine sub zã·oare
Lacrima ·irginã-a Pietrei grea cu mine sub pãmant,
Dar de ce se a·orteazã ¸i se-aruncã in uitare
Ruperea din Neriin(ã a durerii care sant,
Dar de ce e-atata ranã, dar de ce a¸a ·ã doare
Starea mea de inrinit·...

Încerc sã mã imbun,
Dar unghiile imi cresc, imi cresc mereu.
Încerc sã lichidez orice discordie
Dintre rra(i ¸i prieteni,
Dar unghiile imi cresc, imi cresc mereu.
Încerc sã a¸ez pacea intre semin(ii,
Popoare ¸i continente,
Dar unghiile imi cresc, imi cresc mereu.
PIA1RA DL CI1IRL
#'
Încerc sã mor, ¸i incã sã mor,
Dar unghiile imi cresc, imi cresc mereu
Cu o rurioasã portã de-a zgaria
Si a sangera Dumnezeul din mine.

O dogoare imi sra¸ie gura mea me¸terã -
Mi-e roame, mi-e sete, dar apa e lincie.
Da(i-mi sã-nrulec pulpanã de pe¸terã,
1urna(i-mi in canã pu(inã pro·incie.
Un dor imi pro·oacã in carne cãrbunii -
Sã ard panã-n pietrele din temelie.
Da(i-mi sã beau nemurire cu pumnii,
Rupe(i din nimb, ·reau sã manc ·e¸nicie...
Cv raivt vvvai aiv fvrat
O ri sã mai indur un ·eac,
Sã-mi calc pe inimã, sã tac,
Si-n umilire iar sã-mi rrang
Genunchii pe un gand nãtang.
Sã dau ¸i sã nu iau nimic,
Sã ·ã iubesc, sã ·ã displac,
Si rarã trup, pe cataralc,
Sã strig cã ·ia(a e un tic
ANA1OL CODRU
$
Cu care-am rost ¸i eu nimbat
Pe restul ·e¸niciei mele,
Cu raiul numai din rurat,
Cu obiceiul dat in rele,
Con·ins cã bol(ile sunt grele
Doar de iertare ¸i pãcat...
Ora cea vare
Suntem in Uni·ers ca-ntr-o clepsidrã:
Curgem, rrate!
Boiul sub(ire dacã ne mai race ra(ã.
Panã la glezne - se cheamã diminea(ã,
Panã la brau - se cheamã jumãtate.
Panã la cre¸tet - e mai mult ca ·ia(a.
Alternati· o permanentã ·ecie ne-amurge,
liin(a noastrã nicicand sã disparã.
Noi, Omule, curgem
În
Ora
Cea
Mare!...
PIA1RA DL CI1IRL
$
1otev
S-au trecut atatea ·remi,
De¸i incã e de·reme...
Ghea(a mi¸unã de ·iermi,
locul putreze¸te-n lemne.
S-au trecut atatea lumi,
Ca sã nu se mai intoarcã...
Mun(ii-s dincolo de culmi,
Marea-i dincolo de lacrimi.
S-a dus ultimul cu·ant,
S-au dus ultimele soarte.
Si-a rãmas, c-ar ri riind
Via(a dincolo de moarte...
\i vrvete vrvei...
Vrem imposibilul. Urmãrim ni¸te scopuri,
Dar ordinea lumii cu totul e alta,
Dar cerul rãstoarnã stransurã de baltã,
Dar trag Arara(ii de alte potopuri.
Dar ·ia(a totuna mai are o haltã,
Mai are o ·amã, mai sunt ni¸te hopuri,
Dar rirea-n rãscruci e marcatã de stopuri,
Dar umbra pe labe din pe¸teri ne latrã.
ANA1OL CODRU
$
Dar toate sunt rumbele junglei mumei,
Cada·rul ideii, in rinal, sã rãzbune
Urletul gloriei noastre comune
Pe groapa de ·ar a istoriei lumii,
Cand ¸terse sunt toate la ceasul din urmã
Cu urmele noastre ¸i urmele urmei...

Mi-i bantuit de aripi chipul,
De harul lor. Sã cad nu-i chip:
Sunt o aripã din aripa
Cuprinsului cu multe-aripi.
De n-ar ri gandul sã incline
Balan(a zborului spre soare,
M-a¸ crede ochiul de luminã
Prin care Uni·ersul zboarã...
Metafi¸ica
Peste rruntea mea nomadã,
Doamne, porunce¸ti zãpadã,
Peste pãrul meu barbar -
1oate gropile de ·ar,
Peste ochi ¸i peste gurã -
PIA1RA DL CI1IRL
$!
Metarizicã ¸i zgurã,
Si de-a lungul, ¸i de-a latul
Încã-o datã niciodatã
Ve¸nicia ¸i Neantul...
´a vv fie ca fiiva...
La un srert de stat de om,
Mai aproape de departe
Ca un dat, ca un sindrom
Lste-un absolut in toate -
Gandul cã ai ri trãit
Si ideea cã se poate
Sã decizi cã-ai rost ,de cand·,
Încã-o datã niciodatã.
1oate sunt, cã se prea poate
Sã nu rie ca riind...

Din timpuri postume,
Din roarte pustiu
De·remele-n lume
Venise tarziu.
Veni sã ne-mbie
Si sã ne-mpresoare
Mai mult ca ·ecia
ANA1OL CODRU
$"
Uitarea cea mare -
S-o ¸tim cã-i de piatrã
Si mult inainte
De peste moarte
Aducerea-aminte...
Parca...
Parcã-am coborat din cer,
Parcã a¸ pã¸i pe ape.
1rup curat. Îmi arde-n pãr
Stea cu presim(iri, aproape.
Mãcie¸ pe rrunte, lin,
Pune-o aurã, ¸i incã
Cresc cu·intele din paini, -
Lumea rupe ¸i mãnancã.
Si-ar ri drumul cã-i de rlori,
Si-ar ri noapte cã se duce.
Mã dor umerii, mã dor
Palmele:
...Se-aratã o cruce...
1oata tvvea·i fara tvve...
Ce mult regret cã nu sunt tanãr,
Cã rocul imi e scrum ¸i rum,
PIA1RA DL CI1IRL
$#
Si-apoi azi e-atat de ·ineri,
Si-apoi azi e-atat de nimeni,
Si-am sã pãtimesc. Oricum
Zilele imi sunt postume,
lãrã nord ¸i rãrã sud.
1oatã lumea-i rarã lume,
Numele e rarã nume -
Îl e·oc, dar nu-l aud.
Si-i tarziu, e rrig, e-ararã,
1rec singurãtã(i pe deal,
Rup(i sunt mun(ii in hotare,
Piatra in cetã(i e-amarã,
Iarba n-are nici un cal.
Parcã-au dat cu ·ar pe aer,
Parcã ninge din pãreri.
Parcã dincolo de ploaie
Se-nnoreazã iar a ploaie,
Sã nu plouã nicãieri...
... Lacrima pe cer e ·aier,
Miezul lacrimii - de rier...
ía tvviva covetei íatte,
Oriincotro,
Oriunde·a
ANA1OL CODRU
$$
Se-ntemeiazã steaua mea.
De pretutindeni,
De oricand
1ot mai aproape de Pãmant.
Cã-i ·e¸nicã,
Încã ·a ri
Ce-a rost, sã-n·ã( a nu muri.
De-atunci,
De-aici,
Panã acum -
Lcou, pe care il ·ãzum...

Vouã o sã ·ã-asemene
Lacrimile gemene,
Care, lãcrimatele,
Îndurat-au toatele
Ale ·oastre soartele.
Si ·eni-·or ·remile
Sã-mi a¸eze semnele
În cuprinsul lumilor
1oatã piatra numelui,
La adancul sinelui,
Amintirea nimelui...
PIA1RA DL CI1IRL
$%
ív¡o.ibit ae aftat
Na¸terea mea pentru ·oi
A rost o noutate,
Una singurã luata de la inceput,
A¸a cum, bine-n(eles, s-a putut cã trebuie
Sã rie de un real rolos
Lxege(ilor - pe tot cuprinsul
Arlãrii lor de amãnunte ¸i date
loarte necesare relului meu
Imposibil de realizat.
Minerale tari ¸i hipnotice,
Uitarea de sine,
Intrarea in rol,
Conrruntãrile optice
Si negarea continuã
A no(iunii de sine -
1oate ·ã pot pro·oca
Dorin(a de a arla
O asemãnare cu mine, -
Voi sã ri(i primii exploratori
Ai insului care respinge
Ideea ajustãrii lui la obi¸nuit
Si potri·ire in toate
Cu eul de ·is-a-·is...
De.tiv
Asemeni lui Caligula, dezlãn(uit pe cal,
Intrat-am in palate dezlãn(uind rurtunã, -
ANA1OL CODRU
$&
Direct peste jobene, peste roman(e-un Deal,
Din care-mping ararã cu umerii strãbunii,
Sunt relul lor de-a ri, ¸i-accept acest Destin,
Ca lacrima curat pe tot cuprinsul ·ie(ii,
Înalt mai ca un steag, purtandu-l sus pe maini,
Ca pe-un recior sã-l duc, sã-l
pun in zid cetã(ii.
L marele meu drept ¸i-mpãrta¸it de lume,
Si-n ãst palat de buchii, pe care incã-i rouã,
Sunt cel ce-nscãuneazã in ra(a ·oastrã-un Nume
De ·oi tãcut mereu, dar necesar tot ·ouã...
Mariri covfv¸e
Primi(i-mã: eu sunt cel de demult,
Care transcrie timpul mai incoace,
Care pe sine-ntruna se rerace,
Care conrruntã, dar ¸i-ndurã mult,
Si are-o angajare la soroace,
Si poartã in riin(ã un tumult,
Lu parcã din uitare m-a¸ intoarce.
Lu parcã din durere m-am rost smult
În orele care-au lo·it cu pace
Venirea mea in (ãrmuri cu iluzii,
PIA1RA DL CI1IRL
$'
Sã-mi las ancora ¸i sã-mi strig gerunzii,
În golrurile lacrimii sãrace,
În care ·ã zidi(i mãriri conruze,
De care ·ã e teamã, dar ·ã place...
Ctoria ae ¡a¡aaie
Desuie(i in toate cele
Si banali ¸i pu¸i pe har(ã,
Noi murim dupã zãbrele
Si cu mor(i ne dãm pe ra(ã.
Glosãm soarta cu piciorul
Si ·otãm cu rruntea lutul.
În trecut ni-i ·iitorul,
La srar¸it ni-i inceputul.
Vrem, nu ·rem, dar se mai poate
A ri rãu ce este bine.
Încurcate ne sunt toate
Descurcate de la sine.
Ne-nãl(ãm ca pe gunoaie
Gloria de pãpãdie.
Doamne, rã-ntr-un chip ¸i taie
Mana mea, sã nu mai scrie.
ANA1OL CODRU
%
Gura rã-mi-o oseminte,
Ochilor le pune trepte.
Lumea ¸i-a ie¸it din minte,
Omul nu mai ¸tie ¸epte.
Proranate-s cele srinte,
Mutilate-s cele drepte...

Pe chipul meu
Nu-s lacrimi:
Din ochii mei
Co
boa
rã-o
Mioarã
Cu 1
R
L
I
CIO
BA
NLI...

Mi s-a dus din ·ia(ã-o parte
Unde·a in nicãieri.
Ganduri ·-am lãsat in piatrã
Si idei lucrate-n rier.
PIA1RA DL CI1IRL
%
V-am lãsat ¸i-aceastã poartã
Si pe ea - un giu·aier
De cu·inte rãrã moarte
Ca rãcliile din cer -
Vouã-n ·remi sã ·ã rãmanã
Harul pietrei. Sã a·e(i
Decat mine altã ·inã,
Decat mine alte dãl(i,
Care ·or sculpta-n luminã
Duhul srant al astei ·ie(i...

Sã nu ai moarte dacã-ai zidit cu·ant
De stele-aproape ¸i de rirul ierbii,
Moarte sã n-ai dacã-ale tale ·erbe
În lupta lor nu te-au trãdat nicicand...
\i ra fi atãt ae .iv¡tv
Bate rrig de la origini,
Cerul scapãrã polei,
Si-o sã-ncep ¸i eu a ninge
Peste to(i strãbunii mei.
Din milenii in milenii
Auzi-·ei, ·ei ·edea
ANA1OL CODRU
%
Cum ·or trece sãnii, sãnii
Peste cãrunte(ea mea.
Si ·a ri intruna timpul,
Si de pretutindeni - eu,
Si ·a ri atat de simplu,
Si ·a ri atat de simplu,
Parcã-a nins cu Dumnezeu!...
RLlLRIN|L CRI1ICL
...Anatol Codru crede cu toatã riin(a in puterea miraculoasã a
metarorei ¸i i¸i inal(ã poemele pe soliditatea ¸i energiile ei sacre.
Drumul ales de minunatul nostru poet e cu atat mai sigur, cu cat
ne gandim la raptul cã intreaga poezie popularã s-a nutrit din se·ele
¸i adancurile inepuizabile ale metarorei. Prin poemele Pietrarii, 1ot
¡avãvtvt e o ¡iatra .vferivaa ae aor, ßataaa, Div cervri, totv,i, .·a fvrat...,
ßate fri¸ ae ta ori¸ivi, Ce iarba! ¸.a. autorul atinge cele mai inalte zone
ale poeziei, situandu-se astrel printre cei mai inzestra(i poe(i ai
scrisului romanesc.
Grigore VILRU
...Dacã lira lui Anrione-grecul a rãcut ca pietrele singure sã se
mi¸te, pentru a rorma zidurile de apãrare ale ora¸ului 1eba, talentul
de poet ¸i distins cinematograrist al lui Anatol Codru a rãcut ca ¸i
pietrele sã ·orbeascã despre Moldo·a noastrã iubitã.
Acad. Nicolae CORLATLANU
În general ·orbind, ar exista douã reluri de poe(i in Basarabia.
Poe(i in care ·ibreazã intens surletul colecti· al na(iei lor, cu rãdãcini
adanci in rirea tradi(ionalã a neamului romanesc atat de chinuit de
·ia(ã ¸i de istorie, ¸i poe(i care, intre acel surlet na(ional ¸i propria
lor emo(ie, creeazã o expresie poetica noua ¸i individuala, unii
chiar de racturã postmodernistã.
Poezia lui A. Codru prezintã un amestec rericit al celor douã
reluri de a trãi destinul neamului ¸i lumea. 1radi(ional ca rormã,
ANA1OL CODRU
%"
dar absolut modern ca inspira(ie, Anatol Codru scrie o poezie de o
limpezime ¸i puritate cu ade·ãrat clasicã.
Lste o plãcere sã pãtrunzi in Codrul atat de sturos ¸i plin de
·rajã al poeziei sale. O poezie plinã de ·is muzical, de incanta(ii
·erbale ¸i rermecãtoare culori ¸i parrumuri emo(ionale din care n-ai
mai ie¸i, n-ai mai ie¸i...
Ion MILO5, Suedia
Ca manuitor de condei Anatol Codru este cu totul ie¸it din
comun. Anatol Codru e un sui generis, care in scrisul nostru nu ¸i-a
a·ut un model precedent ¸i, probabil, nu-¸i ·a a·ea nici imitatori
direc(i. Pana lui ascu(itã ¸i indãrãtnicitã nu ·rea sã respecte nici un
rel de canoane ¸i postulate ale scrisului ¸i tocmai de aceea genereazã
un rel de modus scribendi inimitabil ¸i irepetabil in tradi(ia literelor
romane¸ti.
Dotat cu o rarã capacitate a gandirii, cu o deosebitã ror(ã de
eloc·en(ã, cu o rinã inteligen(ã ¸i cu un extraordinar sim( al limbii
materne, poetul rãstoarnã cu iscusin(ã tiparele obi¸nuite ¸i ramiliare
cititorilor, metarorizeazã panã la grotesc realitatea denotati·ã,
in·erseazã culorile eterne ale spectrului imaginati·, creand aspecte
absolut impre·izibile ¸i recurgand la un ·eritabil salt moral in relul
de a concepe realitatea, de a sezisa ¸i de a o rerlecta in toatã
complexitatea ei.
1oate acestea rac din Anatol Codru un ino·ator indrãzne( al
stilului imaginati· ¸i al unei opere ce ·a rezista timpului.
Anatol I. CIOBANU
...Versurile poetului Anatol Codru, dinamice, agitate, ¸i mereu
tensionate, au introdus, categoric, o nouã ·oce in literatura noastrã.
Piatra, simbolul central in crea(ia poetului, este expresia timpului
insu¸i, al stratiricãrilor adanci temporale. Anatol Codru a renun(at
PIA1RA DL CI1IRL
%#
deriniti· la metaroricul electrocutant, pe care-l culti·a la inceputuri
in ra·oarea baladescului, rostirii sacre ,Div cervri, totv,i, .·a fvrat o
tacriva aiv tatat vo.trv...,, de ritual cu in·ocarea cumin(eniei ,Div.¡re
¡arivtii care·,i .travo,e.c ¸raivt ace.ta ívrovrat ¡e ¸vra,. O undã de
calmitate epicã ·ine sã se suprapunã peste un lirism plin de duritã(i
unghiulare, rizice ¸i geometrice.
O altã constantã a poeziei lui e con¸tiin(a continuitã(ii de neam,
tema rundamentalã pentru un roman transnistrean cu rãdãcinile
arundate in straturile originare: din piatrã apare subtextual iarba ce
zbucne¸te din strãrunduri rierbin(i, riind chiar bãrbile strãmo¸ilor
daco-romani ,...Pe cvtvi,, ía cetate,, )e¡oa.e·v avbitia tor,, ´vrerave,,
Cre.c ierbite,, ßarbiite aaco·rovave...,.
Mihai CIMPOI
Anatol Codru ¸a ·enit acasã, pe partea dreaptã a Prutului,
mult mai tarziu decat al(i conrra(i din domeniul literaturii ¸i al
cinematigrariei in care deja excela. A ·enit, s-a rupt din Neriin(ã ca
un ·ant de primã·arã, aspru, de care po(i sã ¸i te mai temi. I-a
rãmas peste (arã, mereu auzit, doar Numele: nu i s-a retipãrit, din
cele aproape douã duzini publicate, nici o carte acolo, unde trebuia
sã aparã in ultima ·reme, adicã in Romania. Sã rie o teamã a unora·
Doar nu teama, nu posibilul ae ce² il poate lãsa la marginea neaten(iei
¸i ignoran(ei noastre. Nãscut la margine de romanitate, dincolo de
apele Nistrului, in 1ransnistria ,nici mãcar in spa(iul ·isat de
Lminescu ¸De la Nistru, pan` la 1isa, ci dincolo,... Anatol era deja
obi¸nuit cu a¸a ce·a... Cine a gandit insã destinul surletesc al
transnistrenilor in istorie il readuce imediat pe poetul nostru in
punctul de obar¸ie care nu este altul decat Spa(iul Mioritic: ¸Din
amintiri imi ies in prag, Cu painea ¸i cu sarea: mie. Numai cã
ace¸tia intotdeauna aceia¸i, ·ezi bine, ¸i-au pãstrat genele dacice,
mai a·izi riind de trecutul lor milenar, ¸i mai aproape de idealul
tuturor romanilor de mai incoace.
ANA1OL CODRU
%$
liind din genera(ia lui Nichita Stãnescu, ¸i Anatol Codru race
sã danseze cu·intele intr-o horã de aceea¸i sorginte: ¸Din timpuri
postume,, din roarte pustiu., De·remele-n lume ·enise tarziu,,
Veni sã ne-mbie ¸i sã ne-mpresoare, mai mult ca ·ecia, uitarea
cea mare:, s-o ¸tim, cã-i de piatrã ¸i mult inainte, de peste moarte,
aducerea-aminte...
Dar oricat am continua cu exemplele, apropierea de marele
Nichita nu race altce·a decat sã sedimenteze speciricul aparte al lui
Anatol Codru in literaturã, speciricul unui poet original, meditati·,
de o nemaipomenitã iscodire rilozoricã, pusã cu greutate in
metarorele esen(iale ale gandirii: ¸Lu nicicand nu scriu cu·inte, eu
gandesc aceste pietre, ori: ¸Gandim plansul, ca ¸i cum am ·edea
in interiorul lacrimii ¸ira spinãrii ei.
Lxistã mul(i poe(i ade·ãra(i in Basarabia. Între ace¸tia Anatol
Codru ¸i-a cãpãtat un binemeritat loc de rrunte. Or, a¸a cum se
inrã(i¸eazã in ultimele sale cãr(i, poetul se inscrie astãzi printre cei
dintai lirici de limbã romaneascã in intregul nostru spa(iu spiritual,
conrirmand demonstra(ia cã existã o singurã culturã, care trebuie
apreciatã ·aloric unitar.
Judecatã in acest context, 1ransnistria, la incheierea acestui
·eac, in persoana lui Anatol Codru a dat literaturii romane pe unul
dintre cei mai mari poe(i contemporani.
Victor CRACIUN
... Lxplorand spa(iul liric autohton, Anatol Codru a reu¸it sã
rie in acela¸i timp un poet modern, un spirit ino·ator, deschis cãtre
cu totul alte structuri ¸i orizonturi decat cele cunoscute ¸i explorate
in mod tradi(ional. Cand imnic ¸i baladesc, cand polemic ¸i ironic,
el a rãcut de·astãri in suprastructurile calcinate ale tradi(ionalismului
·etust, radicalizand ¸i democratizand in mod e·ident ¸i hotãrat
limbajul poetic al scrisului romanesc. Întreaga sa poezie poartã sigiliul
PIA1RA DL CI1IRL
%%
stelar al metarorei riligrane transriguratoare. Realul, concretul, raptele
cotidiene nu apar in rorma lor materialã brutã, ci sunt urcate in
srera esteticului, in zonele metarizicii, spre a ri incãrcate cu mister
transcendental. De aceea, poate, poemele sale nu se lasã clasiricate
in categoria celora cu ¸erect imediat, care ii a¸eazã peste noapte
pe unii poe(i direct in ¸aua ¸·alului, in jil(ul laudei publice.
Retras in ¸cariera de piatrã a mitului sãu personal, iscusitul
Me¸ter sapã adanc, inainteazã mereu, mai mult se aude decat se
·ede. Versurile din ultimii ani, de aceea¸i reconrortantã ·igoare ¸i
prospe(ime, do·edesc cã poetul zãbo·e¸te cu trudã ¸i migalã in
galeriile aurirere in care se arlã respira(ia marii poezii.
Arcadie SUCLVLANU
Cunoscut prin zgarcenia cu care-¸i dã la luminã rierberea
·ulcanicã a gandurilor ¸i sentimentelor ce ii alimentezã ·erticalitatea
demnã de in·idiat, Anatol Codru ·ine astãzi la masa de argint a
spiritualitã(ii neamului cu un excep(ional potir in care a adunat
roua neinceputã a rlorilor de crin, luciul orbitor al rulgerului, tihna
luncilor cu ierbi pline de ·ise ¸i istorie: ¸Primi(i-mã: eu sunt cel de
demult,, Care transcrie timpul mai incoace,, Care pe sine-ntruna
se rerace,, care conrruntã, dar ¸i-ndurã mult, ¸i are-o angajare la
soroace,, ¸i poartã in riin(ã un tumult,, Lu parcã din uitare m-a¸
intoarce,, Lu parcã din durere m-am rost rupt.
Sincronizat cu marea ¸i autentica poezie de la Cluj, Ia¸i,
Bucure¸ti sau Bra¸o· ,¸i nu de azi, de ieri!,, Anatol Codru este
cand un liric de o rine(e induio¸ãtoare, cand un cioplitor tenace in
piatra ¸pietrelor de citire, dar intotdeauna plin de prezentul ce-i
alimenteazã riorul poetic, rãcandu-l sã se claseze in capul listei la
capitolul adevaratei poezii.
Ilie Tudor Zegrea
ANA1OL CODRU
%&
¸...Si ·a ri intruna timpul,
Si de pretutindeni - eu,
Si ·a ri atat de simplu,
Si ·a ri atat de simplu,
Parcã-a nins cu Dumnezeu...
Aceastã metarorã - ¸parcã-a nins cu Dumnezeu - il a¸eazã
pe Anatol Codru in randul celor mai reprezentati·i poe(i romani
din aceastã jumãtate de secol. Anatol Codru ¸i-a pus in ra(ã o sarcinã
pro·ocatoare: sã reabiliteze poezia din Basarabia. O asemenea operã
la noi nu mai race nimeni, in ararã, poate, de Grigore Vieru, numai
cã Vieru lucreazã altrel. Ll alege cu·intele simple, le curã(ã de ruginã
¸i le a¸eazã in strore, precum a a¸ezat Dumnezeu rloricelele intr-un
col( de rai. Anatol Codru nu umblã ca mielul prin rloricele, el dã cu
tarnãcopul, sapã ca un apucat, panã dã de cu·intele care n-au mai
stat niciodatã alãturi. Astrel, cu·intele intr-o strorã ca cea de mai
jos pot reabilita ¸i inãl(a orice limbã peste care planeazã pericolul
ru¸inii:
¸Bate ·ant de la origini,
Cerul scapãrã polei,
Si-o sã-ncep ¸i eu a ninge
Peste to(i strãbunii mei...
Constantin TANASL
Anatol Codru este poetul autentic a cãrui poezie se preteazã
unei permanente recitiri, pentru cã de riecare datã, la recitire,
gãse¸ti alte nouta¡i, care nu sunt simple strãrulgerãri de amnar ale
unor oarecare pietre lo·ite la intamplare, ci re·elarea unui zãcãmant
¸leruit a cãrui ·aloare este sezisatã ¸i intrupatã in cu·antul-lamurã
doar de numai cei chema(i... Recitirea (i-o impune intotdeauna
Poetul: e·olu(ia mãrturisirii poetului e o permanentã recitire.
Lminescu, Arghezi, Barbu, Blaga sunt exemple celebre de Recitire.
PIA1RA DL CI1IRL
%'
Opera lui Anatol Codru de·ine, a¸adar, ispita, îndemn ¸i
marturisire:
¸Lu sunt prezen(a unui rapt real, care conrirmã ade·ãrul, cã
·ã sunt necesar. În cel mai rãu caz, eu sunt dansul meu propriu...
Cã Anatol Codru a de·enit academician este argumentul
suprem, cã marea Lacrimã a poeziei sale nu surpã, ci zide¸te intru
rostirea romaneascã de cea mai aleasã calitate. Or, acest lucru se
datoreazã numai celor ale¸i dintre ale¸i.
Gheorghe CALOTA, Brãila
L cunoscut cã orice nuan(ã cromaticã reprezintã un cuplaj
din ro¸u, galben ¸i albastru, in dependen(ã de intensitatea acestor
trei culori. La lectura scrierilor de Anatol Codru ,·ezi ßotta
Cvrãvtvtvi, ívtãv¡tarea Mirarii ¸i Rv¡erea ,luga - v.v., aiv ^efiivta
orice poezie te absoarbe intr-un spa(iu anume c-o enigmaticã
culoare-n plus ce nu rezultã din cele trei, sezisat riind... doar printr-
o paralelã: Albert Linstein, in plimbarea sa pe scoar(a gãoacei noastre
tridimensionale, urcand coline ¸i coborand ·ãi, ¸i-a dat deodatã
seama cã pe aceastã enigmaticã culoare o rac culorile uni·ersalei
gra·itã(i. A¸adar, spa(iul men(ionat, prin culoarea suplimentarã,
prezice in poezie dimensionalul inrinit al autorului.
¸Dar de ce se intarzie ¸i se (ine sub zã·oare
Lacrima ·irginã-a Pietrei grea cu mine sub pãmant,
Dar de ce se a·orteazã ¸i se-aruncã in uitare
Ruperea din Neriin(ã a durerii care sant,
Dar de ce e-atata ranã, dar de ce a¸a ·ã doare
Starea mea de inrinit·..
... Lu impart creatorii de ·alori in douã categorii: cea de jos,
inrerioarã, constituitã din cei ce utilizeazã numai principii ,culori,
cunoscute anterior, chiar dacã acestea rac construc(ii oricat de rine,
ANA1OL CODRU
&
¸i cea de sus, superioarã, asamblatã din cei ce aplicã, pe langã ·echile
principii ,culori,, altele noi, proprii, ¸i care nu decurg din cele
cunoscute. Cu certitudine, poetul Anatol Codru (ine de categoria
superioarã. Rostul ·ie(ii Domniei sale e cromatica primordialã a
durerii neamului, ¸i rostirea acestei dureri e la inãl(imea de dangãte-
culoare a celor mai moderne clopote ca rãsunet romanesc...
Petru SOLTAN
... 1rãind mai mult intr-o lume a metarorei ¸i a mitului, Anatol
Codru propune cititorului o poezie ino·atoare, prorund sugesti·ã
¸i bogatã in implica(ii rilozorice latente, modernã in sensul larg al
cu·antului atat prin sensibilitatea ¸i ·iziunea artisticã asupra realitã(ii,
cat ¸i prin ideile ¸i modalitã(ile de expresie ·ehiculate. L o poezie -
rod al unei rantezii asociati·e innãscute ¸i al unui temperament
artistic de o molipsitoare energie ·italã.
Sub pana lui A. Codru cu·intele capãtã o logodire metaroricã
nemaiintalnitã la al(i poe(i, rãcand ca ·ersul lui sã colcãie de
sugesti·itate, re·ela(ie, concrete(e plasticã, ¸i sã intuiascã de multe
ori ceea ce la prima ·edere nu se poate concepe ¸i exprima prin
mijloace directe ale limbajului ra(ional. Ca in exemplele ce urmeazã:
¸Po(i lua cu ulciorul din cer, lacrima ciocarliei mult srantã, ¸În
cumpãna numelui meu ai sã auzi, Steaua polarã a ionului (ãrii cum
cantã, ¸Atunci mi-i gura clopotului de miere, Cu graiuri mãrgãrinte
¸i mãiestre., Zboarã-o grãdinã pe deasupra (ãrii., Zboarã o nuntã
pe deasupra noastrã!...
Mihail DOLGAN
Anatol Codru este in cu·ant ca nimeni altul dintre scriitorii
no¸tri de azi, ¸i o spunem rãrã cea mai micã inten(ie de a minimaliza
strãduin(ele ¸i chiar realizãrile ·reunui conrrate de breaslã.
PIA1RA DL CI1IRL
&
Atata cinste sã-i arate, atata sclipire sã-i desrerece, atata enigmã
sã-i pãstreze - cu·antului - cand il pune sã exprime atata sens!
Uneori a·em impresia cã autorul Pietrei ae citire i¸i race o plãcere
cu totul aparte din rrãmantarea nea¸teptat de curioasã a cu·intelor,
din plãsmuirea prorund personalã a rrazei, altrel zis a ·ersului, din
chiar in·entarea cu·intelor ¸i expresiilor ¸ca la dansul acasã ori -
mai ¸tii· - ¸ca la mine, ca la nime.
De aceea lectura poeziei lui Anatol Codru nu este un act simplu
care se impline¸te la prima dorin(ã ¸i aduce plãcerea imediatã.
De aici nu rezultã cã Anatol Codru ar ri ¸aradist sau, in orice
caz, un jongler al cu·intelor. Credem cã la mijloc este relul sãu unic
de a ri, de a exista in literaturã. Intuim cã pentru el metarora nu
prezintã o po·arã, in intimitatea laboratorului sãu metarora nu este
decat un instrument de lucru, ca oricare altul in literaturã. Astrel
zis, po·ara cãutãrii, plãsmuirii metarorei se transrormã, tot atunci,
in bucuria gãsirii, sa·urãrii imaginii dense sub aspectul comunicãrii
¸i agreabile sub aspectul exprimãrii.
Vorbirea e una cu gandirea, de aici urmeazã ce·a absolut
esen(ial pentru scriitor: ¸O, noi ·orbim, o, noi gandim! Cu·antul
ara!, Gura e turnul ·orbei noastre srinte., Sã nu min(im ·orbind,
nãscand cu·inte! ,sublinierea ne apar(ine - í. C.,.
Altce·a e cã, riind mereu cu un pas inaintea noastrã, a cititorilor
¸de rand, dar ¸i a celor care se considerã a·iza(i, el ne-a adus
intotdeauna ade·ãrul din inima ¸i din mintea sa la inima ¸i la mintea
riecãruia dintre noi. S-a strãduit el, scriindu-¸i operele, dar n-a gãsit
in noi pe posesorii siguri ai acelui ade·ãr. Altrel cum se explicã
raptul cã nici criticii cei mai ramiliariza(i cu poezia n-au realizat
panã in prezent ·reun studiu cu ade·ãrat serios despre poetica pe
cat de interesantã, pe atat de diricilã ,pentru cititor, a crea(iei
scriitorului·
Ion CIOCANU
ANA1OL CODRU
&
Metrora liberalismului liric codrian modernizeazã nu numai
plasticitatea artisticã a zicerii poetice, dar totodatã incetã(ene¸te un
mod propriu ¸i deliberat de a ri intru metarorã ¸i prin metarorã
,¸Dacã au painile ideile de grau, ¸i-a le rosti nu am de ce mã
teme,, De ce in ·ia(ã mi-i a¸a tarziu,, de ce in moarte mi-i a¸a
de·reme·, chiar cu riscul de-a metaroriza metarora, metarorizarea
sub(iazã mãtasea ideii, rulguindu-se in stropi transparen(i de luminã
prin straturile imaginii ¸i onduland rãrã ro¸net, u¸or, aerian, diaran,
codrian in ritmurile cromatice ale eului sãu...
Poetul este ¸prezen(a unui rapt real, ¸el este dansul sãu
propriu, al Metarorei, al rãrãdemor(ii Metarorei sale ¸de
jur-imprejur, ¸de parcã ar ·eni numai plecand, Din nicãeri in
nicicum, De pestetot.
...Poezia codrianã are un a·antaj al ei sui-generis care o pune
mai presus de una de cãlãuzã ¸i de roabã a cu·antului, ea iz·orand
propriu-zis zeie¸te dintr-un surlet creator prorund ¸i sensibil la
·ibra(iile ¸i la muta(iile cosmice ale ideii, ale lirismului, riind in
consonan(ã intimã cu zbuciumul adanc al locului ¸i al spa(iului
carpato-danubian-pontic ¸i apolinic. De aceea ·ersurile sale sunt
a¸chii din cariatidele unor temple mãre(e ale ·iitorului ·erbului
romanesc din segmentul molda· ¸i nu numai. Cel mai mare poet
roman transnistrean al secolului al XX-lea, Anatol Codru, prin
uni·ersul celor trei cãr(i antologice ßotta cvrãvtvtvi, ívtãv¡tarea virarii
¸i Rv¡erea aiv vefiivta, i¸i reinnoie¸te ¸i i¸i consolideazã siguramente
cãutãrile de sine dinspre metarora sinteticã ,sintetizatoare,
uniricatoare ¸i coordonatoare,.
Tudor PALLADI
Poeziile reprezentati·e ale scriitorului Anatol Codru editate
zeci de ani in urmã te surprind prin spontaneitatea expresiei plastice
semniricati·e conriguratã prin imagistica prorund personalã ce
PIA1RA DL CI1IRL
&!
de·ine treptat pilonul simbolic al liricii sale. Intuind situa(iile,
caracterele, atmosrera, coliziile preponderent rurale, abia
perceptibilul stil rigurati· rele·ã un procedeu aparent simplu,
neostentati·, clasic in esen(a lui, nuan(at de accente mitice, balade¸ti,
de coloritul ¸i duritatea riorului rolcloric.
Ultimele culgeri de ·ersuri - ßotta cvrãvtvtvi ¸i ívtãv¡tarea
virarii apãrute dupã o imensã ¸tãcere editorialã - marcheazã
¸a·entura unei rãz·rãtiri poetice bazate pe obsedanta metarorizare
ce sondeazã ineditul prin transrigurarea inten(ionat soristicatã a
subiectelor eterne pentru a le comunica o impre·izibilã ino·a(ie
artisticã. Probleme, dileme, cugetãri, discret interiorizate, erup(ii
¸teribiliste izbucnite din srera tensionatã a subcon¸tientului, stresat
de labirintul existen(ei contemporane, dicteazã aspectul modern al
manierei stilistice adoptate de autor.
Raisa SUVLICA
O e·olu(ie spectaculoasã a scrisului lui Anatol Codru nu poate
sã nu impresioneze pe cititorul nostru specializat pe recitiri, mai
ales acum cand cãr(ile de poezie apar cu regularitate.
Cand este inspirat, poetul ar a·ea dreptul sã ne spunã: m-a
gãsit o idee.
Mai ales azi, cand lucrurile ¸i intamplãrile comploteazã impotri·a
oamenilor ¸i ele i¸i aleg regi ¸i slugi, a·oca(i ¸i paznici, poe(i ¸i preo(i.
Suntem cãuta(i de poemele Domniei sale. Ne bucurã cã le
meritãm.
Nicolae DABIJA
A¸ezatã la rãscruce de milenii, Piatra ae citire a lui Anatol Codru
i¸i are sorgintea in codul de legi al lui Hammurabi, precum ¸i in
coloana de sare ce s-a inãl(at in urma lui Lot dupã prãbu¸irea
ANA1OL CODRU
&"
Sodomei ¸i Gomorei, drept semn cã o operã de artã, care are
menirea sã dãinuie peste ·eacuri, ascunde inlãuntrul ei o adiere
omeneascã, o dorin(ã, o neimplinire, o rrangere de destin, un imens
sacririciu. Legile lui Moise au rost sãpate de rulgerul coborat din
cer pe lespede de granit, pentru a cãlãuzi un popor intreg. Poeziile
lui Anatol Codru ascund in adancimea lor cristaluri inghe(ate ale
unor prorunde sentimente omene¸ti. Umil, poetul ingenuncheazã
dinaintea pietrei de hotar ¸i a eternitã(ii, pentru a sim(i mãre(ia
clipei care trece ¸i pentru a in(elege eternitatea intregii crea(iuni.
¸Vorbe¸te-mi peste trup ¸i ·eac - spune poetul -, peste adaosul
·eciei,, 1u dã-mi din marea sãrãcie, comoara marelui sãrac, ceea
ce in cu·inte simple ar insemna intreaga bogã(ie a sim(irii omene¸ti.
Nichita DANILOV
Meritul important al poeziei lui Anatol Codru este acela cã
tinde - prin cu·ant - la simplitatea pe care o cunosc numai
spiritele alese. Lste o simplitate care nu inseamnã sãrãcie, ci ¸leruire,
esen(ializare. În acest mod ·ersurile poetului basarabean ca¸tigã in
·aloare dez·ãluindu-¸i ra(a lor perenã: ¸Aceastã clipã a explorãrii
mele in cu·ant, Nu e decat riscul de-a in·enta piatra la modul
pasãre,, Ca ¸i cum in acest chip a¸ tinde mereu spre simplitate, ¸i
bucurie - prin zbor ¸i luminã ,.,aaar...,.
Macroconcepte absorb lumi minuscule, dar torturante. Nunta,
moartea, bocetul, ·ecia sunt teme care aglutineazã emo(ii, re·olte,
atitudini lirice, intr-un erort de redimensionare a lucrurilor. Acesta
ar ri scopul dizol·ãrii energiei in cu·ant. De¸i totul se desrã¸oarã in
regim de urgen(ã, tocmai precipitarea gesturilor amanã cristalizarea
intregului. Gandul impo·ãreazã srar¸itul cu mereu noi orizonturi
de a¸teptare. Puterea scriitorului de a dez·ãlui lumii cine este ea se
arlã in insã¸i esen(a lumii. De aici, simbolul pietrei, ca propensiune
spre stabilitate, nemi¸care, echilibru. Mitologiile ·orbesc despre o
PIA1RA DL CI1IRL
&#
stransã legãturã intre surlet ¸i piatrã: ralsa iner(ie, simulacrul lipsei
de ·ia(ã, semnul prezen(ei di·ine in piatrã sunt dez·ãluite de insã¸i
ambi·alen(a ei, armã ritualã ¸i concretizare a perrec(iunii.
Carmelia LLONTL
...În metarorã poe(ii romani din Basarabia au un lider sãlbatic
in talentul lui de a nu ri comun cu nimeni, dar absolut cu nimeni:
.vatot Coarv.
L un rerlex autohton in cu·intele dansului, o ·rajã care te
pãtrunde ¸i te ridicã la cer. L o nesrar¸itã litanie de pietre scumpe.
A¸adar, poezia romanã din Basarabia poate intra cu capul sus
in orice altar al Uni·ersului, prezentandu-se cu indreptã(itã
demnitate: Lu, poetul Dumnea·oastrã Anatol Codru, - care ·a
declara cã ¸·a ri intruna timpul ¸i de pretutindeni - Lu. Si ·a ri
atat de simplu, parcã-a nins cu Dumnezeu.
Gheorghe VODA
...Dupã ·olumele de poezie ívaaratvicia ¡ietrei, íeciori, Piatra ae
citire, ívtãv¡tarea virarii, ßotta cvrãvtvtvi iatã-l pe Anatol Codru
publicand cartea sa de galã, Rv¡erea aiv vefiivta, in care se regãse¸te
contrapunctic aproape intreaga sa crea(ie ca esen(ã, ca sintezã, ca
act de nobilã prezen(ã in cadrul liricii romane contemporane.
Rãmanand ridel unei teme asumate con¸tient ¸i cu har innãscut,
Anatol Codru posedã o uluitoare capacitate de a ne surprinde prin
in·enti·itate artisticã ¸i mereu o ingenioasã schimbare a unghiului
de cercetare asupra subiectelor abordate acum ¸i demult, in june(ile
sale poetice. Substan(a ¸i intona(ia liricã sunt cele ale unui discurs
baladesc modern, de o inimitabilã sa·oare metaroricã.
Leo BUTNARU
ANA1OL CODRU
&$
În poemele lui Anatol Codru se dez·ãluie, uneori explozi·,
alteori in ¸oaptã, trei straturi: de gandire, sim(ire ¸i ,re,concepere a
llumii. În inima acestui nucleu care tinde spre desã·ar¸ire ¸i care
rãscumpãrã celulele ·oit imperrecte pentru in·ierea intregului ¸i
pentru spulberarea oricãrei e·entuale monotonii, stã Metarora.
Metarora-sambure, esen(ã, este in·elitã de o ade·ãratã
atmosrerã de cu·inte poetice, sintagme ¸leruite panã la aroristic,
inrãdãcinate in rolclor. Metarora ¸i atmosrera sunt ocrotite, altrel
spus: conectate la realitatea imediatã a marii poezii, datoritã unui
alt strat de cu·inte, mai apropiate cotidianului, dar nu atat de
apropiate incat sã piardã dimensiunea metarizicã,
¸Cresc cu·intele din paini, -
Lumea rupe ¸i mãnancã...
sau
¸...L¸ti incercat de-o coasã la glezne, sã admiri
Sorocu-ntemeierii painilor cu gura.
Pari liberat la ora culesului din miri,
La nunta lor sã-(i rie mireasa-mbucãturã...
Astrel poezia lui Codru este triplu ocrotitã ¸i deschisã ochiului
nostru lãuntric din trei unghiuri direrite, incercand poate o proiectare
triunghiularã in sacru:
¸Albastru tragic din icoane -
Mucenicie de Ioane,
Si-aceste clopote, de-atunci,
Îmi par Ioni ·uind pe cruci,
În·arto¸ind in alirii
Genunchii no¸tri cei dintai -
Pe ruguri: parcã i¸i rãzbun
Genunchii al(i, genunchi strãbuni...
De aici ¸i jocul gra·, subtil, erer·escent al poeziei lui A. Codru,
simplitatea dezarmantã, rlexibilitatea, calmul olimpian ¸i tremurul
PIA1RA DL CI1IRL
&%
care parcã ni se transmite, gra(ie existen(ei poetului, din ·remuri
imemoriale, poate din ·remurile in care incã nu se in·entase proza.
Acad. KOPI KYCYKU, Albania
Anatol Codru se remarcã prin insisten(a ¸i consec·en(a cu
care opteazã in ra·oarea unui mit propriu. Îl preocupã mecanismul
cunoa¸terii poetice ¸i in aceasta rezidã caracterul ino·ator al ·ersului
sãu. De men(ionat cã poetul nu este adeptul simplitã(ii. ¸Piatra, la
care re·ine rrec·ent, este simplã, dar numai in aparen(ã. În cadrul
unei intalniri cu cititorii, ce a a·ut loc intr-o searã de decembrie
1998 la Casa Limbii Romane, autorul preciza cã la inceput piatra
se identirica, pentru el, cu ora¸ul, prin contrast cu satul, cu pãmantul
¸i cu ·egeta(ia abundentã sau cu ¸holda ierbii. Moti·ul pietrei este
rascinant prin puterea de a sugera protestul. Piatra este o rormã
agresi·ã, a¸a precum erau ¸i timpurile, potri·nice poeziei.
Împotri·irea pietrei necesitã o ac(iune de rãspuns mobilizator pentru
a in·inge o ror(ã rigidã. Anatol Codru gãse¸te sursa de alimentare
pentru ·ersurile sale in dorin(a de a opune agresi·itã(ii pietrei un
protest mai mare - cel al puterii de penetra(ie a cu·antului.
A·and in adancurile sale o moti·a(ie din care se hrãne¸te, o
sursã care se impotri·e¸te deconspirãrii, a¸a cum existã lucruri
implicite ce nu se preteazã uzurii publicitare, ·ersul lui Anatol Codru
este tensionat de un rel de gelozie a deconspirãrii. Încãrcãtura
obsesionalã ce dã ·ia(ã poeziei sale este condi(ionatã de o anume
stare determinatã de ·oin(a de rele·are interioarã ¸i de nedorin(a
de banalizare a acesteia prin cu·antul capabil sã o di·ulge. De
men(ionat, in aceste imprejurãri, spiritul polemic al personajului
liric: ¸Mã uit la mine, ¸i imi zic: ¸Auzi, strãinule,, De ce (i-a¸ lipsi,
Dacã nu m-am nãscut, ¸i ·a trebui, Sã mor pentru tine·
Ana BANTO5
ANA1OL CODRU
&&
A spune numele poetului este de multe ori un rel de a aduna
intr-o singurã rormulã poezia lui. Anatol Codru, in acest sens, se
a¸terne pe spa(iul metaroric a¸a cum Blaga ne ungea rirea noastrã
cea zãpãcitã de re·olu(iile industriale ¸i politice cu untul spa(iului
mioritic. Ll nu e numai o piatrã de citire, adicã un algoritm de
transrormare a haosului in structuri de prunc care ¸se-mpiedica
de-aripa lui. A. Codru e ¸cal, ce mu¸cã iarba cu copita lui, panã-n
statuia gandului. A. Codru este tãinuita mea dragoste pentru sinele
meu tanãr ¸i inrometat de poezie rãrã ideologie ,a¸a cum eram
inrometat in anii de dupã rãzboi de gustul minunat ¸i mitic al painii,.
Anatol Codru .·a ívtãv¡tat in structura de grai ¸i de plai a
romanilor pe care mãcinarea de piatrã durã a istoriei i-a prins in
transhumanta lor cosmogonicã departe de ¸maica de plai. Dar s-a
intamplat atat de spectaculos, atat de nou in ¸galaxia gurii incat el,
Anatol Codru, ¸parcã ·ine de la nimeni inapoi, de la acel nimeni
amãrat in care am rost trimi¸i rãrã ·oia noastrã ,chiar rãrã ·oia
poetului Anatol Codru de a ¸nãscoci stele pentru o riin(are
omeneascã mai omenitã,, el ·ine sã ne samene cu speran(a de
maine a intregului neam ·orbitor de limbã romanã.
Andrei VARTIC
¸...Un om pe un cal este intemeietorul
Marii jumãtã(i 1,2 din toatã rrumuse(ea lumii, pe care o aduni.
Omul e vvvaratorvt,
Calul e vvvitorvt covvv.
Atata doar cã o nuan(ã rormalã
A ¸irei spinãrii calului il mai desparte,
Dar, in rond, calul
Lste e¸arodul ¸i rugul omului rãrã de moarte.
PIA1RA DL CI1IRL
&'
Potri·ire de jumãtã(i cum numai dragostea poate ri ,·ezi
¸Diotima lui Platon,, poezia are a·antajul de a uni pe ·ecie -
·orba ·ine - lucruri, riin(e adeseori inconciliabile. Deloc
intamplãtor raptul cã Apollo, ·iitorul zeu al muzicii, al poeziei ¸i al
artelor rrumoase, l-a a·ut drept dascãl pe centaurul Chiron. În
cazul lui Anatol Codru, poetul este sie-¸i centaur, altrel spus, artistul
modern, deschis cu to(i porii spre experiment, dar ¸i spre alte limbaje,
cum ar ri cel cinematograric, de ex., (ine in rrau calul tradi(iei, cand
plimbandu-l pe cerc, cand dandu-i pinteni, panã cand calul ¸i cãlãre(ul
ajung la un numitor comun, zis Operã. Din ,ne·, rericire, ¸potri·irea
de jumãtã(i e pe ·ia(ã: din Centaur nu se mai poate cobori.
Lmilian GALAICU-PAUN
Remarcãm in poezia lui Anatol Codru suprema(ia unui Lu
liric dotat cu spirit analitic, Lu, care, chiar ¸i atunci cand e cople¸it
de cantãri imnice, nu inceteazã sã obser·e, sã sintetizeze...
Pornind de la simbolurile plugului ¸i aratului, poetul creeazã
rrumoase mituri cu prorunde sensuri rilozorice. În imagina(ia eroului
liric din poezia .r fi ¡tv¸vt vãivii vete... actul de crea(ie se identiricã
cu aratul in ¸ogorul ¸de piatrã, cu generoasa dãruire in numele
unor ¸culesuri grele ,...,. Creatorul se transrormã intr-un mag, ce
¸din adancuri suie, ¸rotind globul cu piciorul, ca pentru aceasta
sã rie dãruit, in schimb, ¸cu hore. Aratul e nu numai cã umple
¸cãmãrile surletului omului ¸intru timpul lui ne-n·ins. Lle
inseamnã germinare grandioasã. ,..., Aratul are ¸i un inalt sens moral
puriricator. În credin(a poetului e o datorie ¸Sã ari cu plugul prin
copiii tãi,, Dacã o teamã-i scade la pãrere,, Dacã o tãcere le
spore¸te-a·erea., Rãcne¸te plugu-n ei panã-n temei.
Llena (AU
ANA1OL CODRU
'
Poezia. Unde e inceputul ¸i unde e srar¸itul· Sau poate cã nu
e chiar a¸a. Unde e neinceputul ¸i unde e nesrar¸itul ei, ca sã po(i ri
sigur cã tu e¸ti tu, cã po(i sã te cuno¸ti pe tine, tu insu(i riind.
Anatol Codru ·ine dintr-o mitologie pe care ¸i-o race mai intai
el singur, ca apoi s-o compare, s-o in(eleagã, sã rie sigur cã se
potri·e¸te cu ·reuna din mitologiile clasice.
Anatol Codru totdeauna este acolo unde nu este, riind in acela¸i
timp ¸i acolo ¸i dincolo, intr-o dublã existen(ã de crea(ie - poezie
¸i cinematograrie, ·rand sã-i dea celei de-a doua surlul primei ¸i
incercarea durerii de a le interpãtrunde reciproc, trãind intr-o
atmosrerã a interdependen(ei dintre amandouã.
Anatol Codru chiar de la inceput s-a impus prin abunden(a,
dar ¸i prin cultura imaginii. Lle erau atat de multe, incat poetul
stãtea nedumerit in anturajul lor, ne¸tiind cãrora sã le dea prioritate.
Cine·a dintre colegii sãi rãcuse chiar un banc pe aceastã chestie:
cand Anatol Codru scrie o poezie, ii mai rãman imagini pentru incã
douã sau trei poezii. Desigur cã in aceastã glumã gãsim ¸i o micã
dozã de mali(iozitate, dar nãscutã dintr-o altã dozã de in·idie
scriitoriceascã. A¸a a rost de cand lumea. Anatol Codru e poetul
care meritã toatã aten(ia, dar aceastã aten(ie nu i s-a acordat per-
manent. Deseori s-a trecut ·oit pe langã el ¸i lucrul acesta l-a amãrat,
desigur, dar l-a rãcut sã se adanceascã ¸i mai mult in ¸carierele
sale in cãutarea expresiei de piatrã rarã: ¸În lan, cum pasãrea se
coace-o ·arã, ¸i sare din cantare ca din ouã,, Aud bãtand in picurii
de rouã,, Cu ciocul, ciocarlii, sã iasã-ararã.
Victor TLLLUCA
Spunea cine·a cã orice scriitor clasic a rost modern la timpul
sãu, iar modernul de astãzi are ¸ansa de a nimeri printre ·ocile clasice.
Anatol Codru a rost intotdeauna neobi¸nuit, metaroric, iar ·iziunea
sa poeticã este, de rapt, actul cel mai simplu ce demonstreazã lumii cã
PIA1RA DL CI1IRL
'
poezia se na¸te asemeni rrunzei - din durere ¸i rrãmanturi: ¸Moldo·ã,
iz·odire dreaptã, rãrã-apus, rloare care arde la strãbuni pe gurã...
Împãrtã¸im cele arirmate de Arcadie Suce·eanu, conrorm
cãruia, poetul Anatol Codru prererã sã rãmanã el insu¸i, mereu ¸sãpand
in piatra cu·antului. Cu ade·ãrat, scriind mai multe capitole la al sãu
mit alb ¸i energic al pietrei, Anatol Codru ·ine spre noi cu o expresie
purã ¸cã se aude roua, cã se aude in rantani, riindcã poetul nu ¸i-a
trãdat niciodatã rocul expresiei, care, panã la aceastã ¸intamplare a
mirãrii a a·ut alte denumiri, alte cutermure bãrbãte¸ti, alte capitole:
¸Îndãrãtnicia pietrei, ¸Piatra omului, ¸Durutã, lacrima pietrei... Si
riindcã balada pietrei la Anatol Codru se intalne¸te la riece pas de clipã
cu strãrundurile rolclorului mare, sã-i ascultãm ·ersul: ¸Crãi¸or de
mire,, lire, nemurire, ¸i-n nemãrginire, Piatra de citire.
Anatol Codru este un mit, un simbol, este un dig rierbinte al
tãriei strãmo¸e¸ti.
Gheorghe CIOCOI
Da, mi-am amintit: ne-a rost Pre¸edintele cenaclului literar
¸Mihai Lminescu de la Uni·ersitate. Patru ani! N-o sã mã laud,
dar ce oameni rrec·entau acest cenaclu: Ion Ciocanu, Anatol
Ciocanu, Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Lliza Botezatu, Iuliu
Carchelan, Gheorghe Ciocoi, Victor Cirimpei, Victor Dumbrã·eanu,
Iulian Nicu(ã, Anatol Ga·rilo·, Gh. Madan, 1imotei Melnic, Al.
Negri¸, Gh. Spãtaru, Ion Vieru, subsemnatul ¸i mul(i al(ii, la una
din zilele Poeziei poetul a citit un poem roarte bun - cu un om cu
zãpadã in plete ¸i pe zãpada ceea nepo(ii acestuia se dãdeau de-a
¸uiul. Mi s-a intipãrit in minte:
¸...Din milenii in milenii
Auzi-·ei, ·ei ·edea
Cum ·or trece sãnii-sãnii
Peste cãrunte(ea mea...
ANA1OL CODRU
'
Cand a coborat de pe scenã, i-am spus: ¸ai citit o poezie ge-
nialã. Lra mai sã se supere, zicandu-mi sã nu-l iau peste picior,
¸tiind prea bine cã nu inten(ionasem o asemenea treabã. Genialã
zicand, am a·ut in ·edere zãmislirea ¸i rostirea poeziei in spa(iul
nostru mioritic, unde s-au mai scris a¸a cum a dat Domnul, ¸i cum
a ¸scris... in program partidul, cã trebuie sã se scrie. liind la el
acasã poet de prima mãrime, o spun cu toatã certitudinea, Anatol
Codru ·a rãmane acela¸i ¸i dupã ce se ·or domoli toate rocurile de
artiricii ale celebrãrilor...
...Marele neajuns al poetului Anatol Codru e cã a ¸rugit,
impreunã cu poezia, in cinematograrie. Acest pas al Dumnealui m-a
intristat roarte mult: lirica romaneascã a pierdut cate·a cãr(i bune,
in schimbul celor ·olume de pseudopoezie ale unor nechema(i care
au poluat spa(iul cu multã dozã de mediocritate, de antimodernism
¸modern ¸i postmodern.
Aurel CIOCANU
Poetul este un excelent ziditor de metarorã. Reciti(i-i poemele
¸i repara(i gre¸eala de a-l ri inghesuit pe la perireria listei
supraincãrcatã cu ¸nume de rererin(ã ale liricii noastre. laptul cã
nu a aderat mãcar cu titlu de simpatizant la persistentele bisericu(e
literare nu-l poate deposeda ¸i de mandatul de inzestrat artist al
cu·antului. Nu ·ã supãra(i, domnilor.
Înrruntand bãrbãte¸te indãrãtnicia pietrei, poetul a dat la i·ealã
o piatrã de citire superbã, pe-alocuri de-a dreptul psalmicã, pe care
intreg spa(iul scrisului romanesc incepe intr-o lacrimã de dimensiuni
nenaturale.
¸Gandim plansul,
Ca ¸i cum am ·edea in interiorul
Lacrimii ¸ira spinãrii ei,
sau:
PIA1RA DL CI1IRL
'!
¸Aceastã lacrimã a mea ¸i
De la sine e atat de purã,
Cã se aude rouã, e atat de
Sincerã, cã mai sã cred nu-mi ·ine...
Spectacolul i¸i reia tot mai rãburnitor scenele dramatice, iar
panã la deznodãmant mai e mult incã. Panoramicul spectacolului,
a¸adar, e-n continuã mi¸care, eroii rãmanand aceia¸i, doar cã-¸i
schimbã locul ac(iunii in runc(ie de rigidele legi ale timpului. Si atat
cat se deruleazã aceastã dramã, la ce bun, ingãdui(i-mi sã-i intreb
pe opozan(ii lui Anatol Codru, cu interminabilele strop¸eli ·is-a-·is
de mioriticul din noi·..
Deci poetul este un ales de metarorã. ¸Omul, la randu-i, e
Dumnezeul lui Sine,, Care-¸i tãmãduie¸te rãnile inimii, Cu spiritul
trandaririlor impurpura(i, De propria lor mireasmã... Sau: ¸...Stii,
de cand ni-i dat sã (inem rala neamului ¸i-a (ãrii, Pan` la umeri in
(ãranã, dar pãmant· - Mãcar o palmã n-am a·ut, s-o pun pe
ranã... Pune-(i rruntea ¸i ascultã,, În pãmant cum incol(e¸te graul,
orzul ¸i secara: parcã dorm copiii no¸tri...
Serafim BLLICOV
...Lu ¸i poetul Anatol Codru: paralele con·ergente.
Lu, nãscut pe malul drept al Nistrului, Ll - pe malul stang.
Ne uneam abia la Liman. În Limanul Limbii Romane.
L-am cunoscut mai indeaproape, doar cand trudeam la
inchegarea antologiei, ¸Constela(ia Lirei, ce a·ea sã adune pe
continentul literar romanesc 6¯ de poe(i din Basarabia ¸i Buco·ina.
Pe acel continent de sensuri, Anatol Codru ·enea cu Piatra ae citire.
L-am sprijinit, ¸i mi-au rãmas in surlet urme de pietri¸ aurirer, cã se
aude: ¸Crãi¸or de mire,, lire, nemurire,, ¸i-n nemãrginire, Piatra
de citire...
ANA1OL CODRU
'"
Dar cum sã nu-mi rrangã surletul citind aceste ·ersuri de·enite
sintagme ¸Pe culmi, la cetate,, (epoase-n ambi(ia lor, su·erane,,
Cresc ierbile, bãrbile daco-romane... sau: ¸Mã dor umerii, mã dor
palmele: se-aratã o cruce...
Catã rine(e ¸i catã precizie metaroricã: ¸Ardealul ne e plansul
inrinit in solni(e sã-l aibã riecare roman, care de sare e albit,, Sã-¸i
poarte-n oase drobul lui de (arã. Citim mai departe: ¸De ce
e-atata rouã pe pãmant,, De ce-s atatea lacrimi conspirate·,...
Ori: ¸Greu e, Doamne, raiu-n doi, Sap in mine, dau de noi:,
Sã te miri,, Sã nu te miri,, Un popor de rãstigniri...
Sau: ¸Mormintele-au sosit in gãri:, Cer ·izele de-nstrãinare...
...1raric de lacrimi ¸i ru¸ine,, Plãtesc, sã mã dezic de mine...
...Ninge prorund, ninge total., Ninge din rai cu-adolescente,,
Matriarhatul capital, 1roneazã iar pe continente...
Poetul Anatol Codru, cu toate con·ergen(ele, scrie o poezie
pe care, citind-o, mi se strecoarã in surlet o stranie pãrere de rãu:
nu am scris-o eu.
Arcadie DONOS, Bucure¸ti
Pentru artistul Anatol Codru, in poemele ca ¸i de altrel in
panzele cinematograrice pe care le-a realizat, metarora nu este o
simplã rigurã de stil, ci un ce·a ie¸it din comun care consolideazã
spa(iile esteticului ¸i se ·rea esen(a ·iziunii sale artistice. Metarorele
¸i simbolurile poeziei sale, turnate in limbaj cinematograric, ·in sã
elucideze poetic adancurile renomenelor, sau sã lumineze integral
labirinturile lumii interioare a eroului. Obsedat mereu de rascina(ia
acelui tertium guid, Anatol Codru este ¸na¸ul iscusit a numeroase
¸cãsãtorii spontane ¸i inedite de cu·inte sau de imagini, cristalizate
in poeme cinematograrice sau literare de cea mai superioarã probã
artisticã. În ele se lasã sezisate interreren(a lirismului cu tensiunea
PIA1RA DL CI1IRL
'#
dramaticã, a realitã(ii cu subtile construc(ii rigurati·e, chemandu-ne
treptat spre noi sau in illo tempore, spre sãla¸ul di·in al Artei intru
mantuire prin rrumos...
Dumitru OLARLSCU
Saltul grandios de la ·olumul de debut ^o¡ti atba.tre s-a rãcut
sim(it in cãr(ile ce au urmat ívaaratvicia ¡ietrei, íeciori ¸i mai ales in
Piatra ae citire, ívtãv¡tarea virarii ¸i Rv¡erea aiv vefiivta inrã(i¸andu-l
pe Anatol Codru drept unul dintre primii poe(i moderni de la noi.
Dacã la George Baco·ia ¸plansul materiei se incheagã prin
galeriile sumbre ale cimitirelor, la Anatol Codru materia, bolo·ãnoasã,
are menirea sã se nascã puternicã din lucrurile din preajma unor
peisaje de surlet ¸i sim(ire - categorii ce apar(in imensitã(ii, celei
care posedã strã·echea ¸i nealterata amintire a pietrei primordiale,
ob(inutã prin subtila rilierã a Metarorei. În aceastã pri·in(ã A. Codru
n-are egal.
Ion PROCA
Arirm cu emo(ionatã ¸i sincerã bucurie, cã mi-a rost roarte
greu sã rac selec(ia ·ersurilor - cele mai bune care sunt toate -
din ·olumul ¸Întamplarea mirãrii in ·ederea lecturãrii lor la
reuniunea de surlet care a a·ut loc la Brãila.
Lxplica(ia este roarte simplã: substan(a ideaticã a poeziei lui
Anatol Codru, de ele·atã ¸i aleasã (inutã esteticã, se imbinã atat de
armonios cu mijloacele moderne de expresie, ·ãdind intregii cãr(i
o perrectã ¸i sensibilã stãpanire a limbii literare, incat impactul asupra
cititorului este deplin, beneric ¸i de duratã.
Lauren¡iu NICOLAU
CUPRINS
1abet crovoto¸ic............................................................................................3
Letopise( ................................................................................................. 9
Pasãrea ·ine......................................................................................... 10
Cum ar ri ............................................................................................. 10
Ce iarbã inaltã! .................................................................................... 11
Lacrima ................................................................................................ 12
¸Nu mã pot ignora... ........................................................................ 12
Doar pentru raptul... .......................................................................... 12
Nemaiertatã ezitare ............................................................................ 14
lrunzoasã nuntã ................................................................................. 14
Imn rostit la rãsãritul soarelui .......................................................... 1¯
Si-aceastã galaxie-a gurii... ................................................................. 16
Drob de (arã........................................................................................ 1¯
Nunta in Ardeal .................................................................................. 18
Vorone( ................................................................................................. 18
Dragoste ............................................................................................... 19
Nunta .................................................................................................... 20
Ve¸nica ·eghe ...................................................................................... 23
Moment bahic ..................................................................................... 23
Hriso· in toamnã ............................................................................... 24
Paine ..................................................................................................... 2¯
Maicã de plai ....................................................................................... 26
Maicã, eu am rost mai tanãr·... ........................................................ 26
Modestie ............................................................................................... 2¯
Ana-Maria ............................................................................................ 28
leciori ................................................................................................... 29
Surori .................................................................................................... 31
PIA1RA DL CI1IRL
'%
Sus pe ceruri, ierbile... ........................................................................ 32
De Ioni, de Marii ................................................................................ 33
Acesta-i omul nostru cel Ion ............................................................ 33
Voi ......................................................................................................... 3¯
Rugã ...................................................................................................... 36
¸Plugul e ca Pasãrea......................................................................... 3¯
Bunul mesei ......................................................................................... 3¯
De ce a¸ race eu... .............................................................................. 38
¸Arde parcã-n lumanãri... ................................................................ 39
Un drum se-ntoarnã inapoi .............................................................. 39
Alb, mult alb ........................................................................................ 40
Muzeul de la 1rirãne¸ti .................................................................... 41
Colind ................................................................................................... 42
Ciocarlii ................................................................................................ 43
În ochii mei - o amintire... ............................................................. 44
Sub boltirea cerului ............................................................................ 44
Pe drum trec Oprea, Sta·ru ¸i Smadu ........................................... 46
Pergament ............................................................................................ 4¯
Letopise(ul dumnealui llorea Lremia Dobre... ............................. 48
Drept inimã ......................................................................................... ¯2
Conresiune ........................................................................................... ¯2
Ca ¸i cum ............................................................................................. ¯3
Deci, ·erb mai intai ............................................................................ ¯4
Patrie de om........................................................................................ ¯¯
Cu·antul arã ........................................................................................ ¯6
Metarora .............................................................................................. ¯¯
Piatra de citire ..................................................................................... ¯8
Onomatopee........................................................................................ ¯9
Cronicarii ............................................................................................. ¯9
Lminescu ............................................................................................. 61
Cum sã ·ã spun... ............................................................................... 61
Cu riece carte... ................................................................................... 62
¸Mã uit la mine... .............................................................................. 63
ANA1OL CODRU
'&
Un prunc se-mpiedicã de-aripa lui... ............................................... 64
O pasãre nume ................................................................................... 64
Brancu¸i ............................................................................................... 6¯
Vasile Co·rig, magul culorii albe ...................................................... 66
Shakespeare ......................................................................................... 68
Un adanc ne ·ede .............................................................................. 69
Giuzeppe Verdi in largul Mãrii Negre ............................................ 69
Lira coarnelor de taur ........................................................................ ¯0
A tãcea nu-i omene¸te ....................................................................... ¯1
Lu, dac-a¸ dãrui... ............................................................................... ¯2
Lu totdeauna ....................................................................................... ¯3
Un rel al meu de munte .................................................................... ¯4
Dar e absurd... .................................................................................... ¯¯
lilogenezã ............................................................................................ ¯¯
Replicã .................................................................................................. ¯6
Proba de austeritate ........................................................................... ¯¯
Stea citind, om nemurind... ............................................................... ¯8
A¸adar... ................................................................................................ ¯8
¸Ar cu plugul mainii mele... ............................................................ ¯9
¸Piatrã cu rruntea mãnoasã... ......................................................... 80
¸Pe sub rãsãrit de lunã... ................................................................. 82
Cuprinsuri ............................................................................................ 84
Pietrarii ................................................................................................. 8¯
Pietrele grece ....................................................................................... 86
¸Lxistã numaidecat o metarizicã a ideii de piatrã... .................... 86
¸Ceea ce este piatra.......................................................................... 8¯
¸Orice am spune............................................................................... 8¯
Piatrã din piatrã .................................................................................. 88
Durutã, lacrima pietrei ...................................................................... 90
Niciodatã genunchii... ......................................................................... 94
Pururi anonime ................................................................................... 9¯
Me¸terul Manole ................................................................................. 9¯
De dor sã-i ui(i ¸i chipul .................................................................... 96
PIA1RA DL CI1IRL
''
¸O suprema(ie de crini... ................................................................. 9¯
Piatra asta de pãmant... ..................................................................... 98
Raiu-n doi ............................................................................................ 98
Absurd .................................................................................................. 99
1raric de lacrimi ¸i ru¸ine .............................................................. 100
L prea de tot... ................................................................................. 101
O, Doamne, noi, care ace¸tia ........................................................ 102
¸Lumina cade brusc din cer......................................................... 104
Ace¸ti ni¸te oameni... ....................................................................... 10¯
Lãtra(i de istorie ............................................................................... 106
1oate-s puse pe cantar... ................................................................. 10¯
¸Vã rog rrumos sã nu ceda(i... .................................................... 108
Incertitudine ..................................................................................... 109
Cer¸etorul de la poartã ................................................................... 110
Mama mea cu ra(a plansã .............................................................. 111
Luatã-a·ans... .................................................................................... 111
¸Si totu¸i, Doamne, mai trãim... ................................................. 112
¸Si, Doamne,-n cerul nostru cat prinos... .................................. 113
¸Nu ¸tiu cum se-ntamplã: unii... ................................................. 113
Obsesia cã se mai poate... .............................................................. 114
Rãzboiul, seceta ............................................................................... 11¯
Don Juan, 194¯... ............................................................................ 118
Baladã ................................................................................................ 119
Constantin Oprea ............................................................................ 120
Colindul copiilor in rãzboi ............................................................. 121
Mitul personal .................................................................................. 123
Piatrã in rãzboaie ............................................................................. 12¯
Mitul probabil ................................................................................... 12¯
O scrisoare care putea ri scrisã ..................................................... 128
Logodnã ............................................................................................ 130
La nunta de aur ............................................................................... 131
Netãmãduire..................................................................................... 132
Mantaua ............................................................................................ 134
ANA1OL CODRU
!
Spaimã de grau, 194¯ ..................................................................... 13¯
¸Cosim iarba pe morminte... ....................................................... 13¯
Lgoism............................................................................................... 13¯
Singura a·ere.................................................................................... 138
A pre·eni .......................................................................................... 139
Lu te strig, rloare de mãr ............................................................... 140
Rugãminte ......................................................................................... 142
Putem sã indulcim sarea din ochi... .............................................. 142
Sã-(i iube¸ti Patria, e pu(in sã mori... ........................................... 143
Plugul arã, sã rãsarã... ..................................................................... 144
Monstrul ............................................................................................ 14¯
1ãcere ·erticalã ............................................................................... 146
Carte po¸talã..................................................................................... 14¯
Lrnest Hemingwai - din nemãrginirea lacrimii ........................149
1rebui-ar cu·ant mult mai mare la chip ..................................... 1¯2
Om semãnand.................................................................................. 1¯¯
Icar cu o aripã... ............................................................................... 1¯6
la(a cu grau (i-ai rost-o semãnat... ............................................... 1¯¯
La ba¸tina lui Petru Zadnipru ....................................................... 1¯9
Li·iu Deleanu................................................................................... 160
Anonimii ............................................................................................ 160
Ultimul monolog al lui Martin Luther King ............................... 162
Vom rezista sau nu· ........................................................................ 163
Monologul clipei .............................................................................. 164
La ceasul de ·eghe al cãlãre(ului .................................................. 16¯
Vine Gheorghe din rãzboi ............................................................. 16¯
1eribila ·este .................................................................................... 168
În marmuri ....................................................................................... 169
Vor a·ea copiii iarã... ....................................................................... 169
Maree in golr .................................................................................... 1¯1
Suitã-grotesc impotri·a armei cu neutroni ................................. 1¯1
Vaccin ................................................................................................ 1¯¯
Geologi, atent... ................................................................................ 1¯6
PIA1RA DL CI1IRL
!
Ninge... .............................................................................................. 1¯¯
Acuarelã in alb ................................................................................. 1¯¯
Ro¸u rapt de ziuã ............................................................................ 1¯8
Pe gura ta, care e rana... ................................................................. 1¯9
Lupii ................................................................................................... 1¯9
Cucul .................................................................................................. 180
Clipa ·eciei ........................................................................................ 181
Ghe(arii de Sahara .......................................................................... 182
L straniu, nu ¸tiu cum... ................................................................. 182
Întreabã iarba... ................................................................................ 183
Din cumpãna sor(ii ......................................................................... 184
La nunta de tainã ............................................................................. 18¯
Unul in durerea celuilalt ................................................................. 186
De ce· ................................................................................................ 18¯
Din ceruri, totu¸i, s-a rurat... ......................................................... 188
Asocieri ·izual-comparati·e .......................................................... 188
Omul de ·is-a-·is ............................................................................ 189
1otul depinde... ................................................................................ 190
Iarbã de miei .................................................................................... 191
Indispensabil ..................................................................................... 192
Lu mã declar... ................................................................................. 192
Ierbare nu cu iarbã ......................................................................... 193
Roibii .................................................................................................. 194
Cai prin ploaie .................................................................................. 19¯
Numitorul comun ........................................................................... 196
I-aud ·enind... .................................................................................. 19¯
De unde se aude cã-n nuntã clopotire... ...................................... 198
Capitol in istorie ............................................................................... 198
O, manzul, o, rãtul... ........................................................................ 199
Manzul ............................................................................................... 200
Plãcerea de-a min(i cu rlori... ......................................................... 209
Lcua(ii parabolice ............................................................................ 209
Scrisoare ............................................................................................ 210
ANA1OL CODRU
!
¸Po(i arunca in mine cu rlori..........................................................210
Lacrima, duminica ........................................................................... 211
Magicã ............................................................................................... 212
Între ·ia(a ta ¸i-a mea ..................................................................... 213
Asonan(ã ........................................................................................... 214
Ghioc ................................................................................................. 21¯
Si alunica ........................................................................................... 21¯
Ora unu, de pãmant ........................................................................ 216
Boccacio, ¯1 ..................................................................................... 21¯
Peisaj marin ...................................................................................... 229
Pelerini ............................................................................................... 230
Soroca-deal ....................................................................................... 230
L chip... .............................................................................................. 231
Cronica sãptãmanii .......................................................................... 232
Sireaca nai·itate... ............................................................................ 233
La acest srar¸it de mileniu ............................................................. 234
Ne·rozã ............................................................................................ 238
Prezicerile rele... ............................................................................... 238
¸Strãzile ·omitã be(i·ani ¸i rom... .............................................. 239
Care suntem... .................................................................................. 240
Silogism alogic .................................................................................. 241
Întamplarea mirãrii ......................................................................... 241
Necuprinsul in necuprins ............................................................... 242
Cu riece clipã.................................................................................... 243
Apar(inem timpului, locului... ........................................................ 244
Dincolo de oriincotro ..................................................................... 244
¸N-o lua(i in nume de rãu, domnule chirurg... ......................... 24¯
Atata doar... ....................................................................................... 246
Rugãciune pentru bugetul ramiliei ................................................ 246
¸Ve¸nicia incepu a se mic¸ora treptat... ..................................... 248
¸Stiu doar atat... ............................................................................. 248
¸De auzit se aude... ....................................................................... 249
Cutremurul casei ............................................................................. 2¯0
¸Dacã ·a dispãrea Vãzduhul... .................................................... 2¯1
PIA1RA DL CI1IRL
!!
Zadarnicã pierdere de trup ............................................................ 2¯1
Î(i jur cã mã ·oi na¸te numaidecat, .............................................. 2¯2
¸lãrã indoialã cã riecare din noi... .............................................. 2¯2
Pasãre cãzand pe ganduri .............................................................. 2¯3
Alchimistul ........................................................................................ 2¯4
¸Ca sã ·ezi, domnule... ................................................................. 2¯4
De nume dac.................................................................................... 2¯¯
Ideea de relati· ................................................................................ 2¯6
¸Ca sã ·ezi... ................................................................................... 2¯6
Lcoul .................................................................................................. 2¯¯
Ruperea din neriin(ã........................................................................ 2¯¯
¸Încerc sã mã imbun... ................................................................. 2¯8
¸O dogoare imi sra¸ie gura mea me¸terã... ............................... 2¯9
Cu raiul numai din rurat ................................................................ 2¯9
Ora cea mare ................................................................................... 260
1otem ................................................................................................ 261
Si urmele urmei... ............................................................................ 261
¸Mi-i bantuit de aripi chipul......................................................... 262
Metarizicã ......................................................................................... 262
Sã nu rie ca riind... .......................................................................... 263
¸Din timpuri postume... ............................................................... 263
Parcã... ............................................................................................... 264
1oatã lumea-i rãrã lume... .............................................................. 264
La lumina cometei Halley .............................................................. 26¯
¸Vouã o sã ·ã-asemene... ............................................................. 266
Imposibil de arlat ............................................................................. 26¯
Destin ................................................................................................ 26¯
Mãriri conruze ................................................................................. 268
Gloria de pãpãdie ............................................................................ 269
¸Pe chipul meu... ........................................................................... 2¯0
¸Mi s-a dus din ·ia(ã-o parte... .................................................... 2¯0
¸Sã nu ai moarte dacã-ai zidit cu·ant... ..................................... 2¯1
Si ·a ri atat de simplu ..................................................................... 2¯1
Referivte critice.........................................................................................2¯3
.vatot Coarv
PIA1RA DL CI1IRL
Poezii
Lditor: .vatot 1iara,cv
Redactor: íov Ciocavv
Corector: Rai.a Co,coaav
Operator: íriva Ptatov
Procesare computerizatã: Ote.ea Pa,a
GRUPUL LDI1ORIAL LI1LRA
str. B. P. Hasdeu, nr. 2,
Chi¸inãu, MD 200¯, Republica Moldo·a
1iparul executat sub comanda nr. 2002
lirma editorial-poligraricã
¸1ipograria Centralã
MD-2004, Chi¸inãu, str. llorilor, 1
Departamentul Acti·itã(ii Lditoriale,
Poligrarie ¸i Apro·izionare cu Cãr(i

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful