You are on page 1of 3

Nichita Stănescu

Leoaică tânără, iubirea
Geneza Aparţine volumului “O viziune a sentimentelor”, 1964. Tema Erosul. Semnificaţia titlului Metafora-titlu reprezintă o inedită plasticizare a sentimentului erotic. Termenul “leoaică” are mai multe conotaţii feminitate, a!resivitate, pasiune, cruzime, iar epitetul “tânără” su!erează “vârsta de aur a dragostei”. Apoziţia “iubirea” dezam"i!uizează fi!ura poetică #i creează o metaforă in praesentia. $u"irea devine un animal de pradă, crud, a!resiv, pasional, destructiv. %oemul surprinde momentul invaziei sentimentului &ca #i 'n “Cântec” ( E o întâmplare a fiinţei mele). *e construie#te 'n functie de trei etape &trepte ale invaziei erosului 'n sinele poetic). %+$MA T+EA%TA A!resiunea, invazia erosului 'n fiin ţa poetului, 'n eul metafizic &acesta apare ca o"iect al a!resiunii #i se define#te prin pasivitate, a"senţă sentimentul vine din afară, iar eul este prins de sentiment). A ,-.A T+EA%TA *cindarea interioară, divizarea simţurilor. Apare o senzaţie de prizonierat, de 'nc/idere 'n relaţie cu universul. $u"irea duce la o 'nstrăinare a eului de univers. A T+E$A T+EA%TA 'nstrăinarea eului de sine, confuzie, pierdere a identităţii. 1. 0recvenţa ver"elor, care imprimă un aspect dinamic, confi!urează ima!inea a!resiunii sentimentului &metaforizat) asupra eului pasiv. Este semnificativă asocierea pronumelui de persoana $ cu fiecare dintre aceste ver"e la pers. a $$$-a, erosul implic1nd o relaţie str1nsă 'ntre su"iect #i o"iect “mi-a sărit, mă pândise, mi i-a înfipt, m-a muscat” $mpresia de materialitate, de implicare a fiinţei 'n corporalitatea ei se potenţează prin repetiţia cuv1ntului “faţă” &termenul e prezent 'n polisemia sa, cu sens adver"ial sau su"stantival). Alternanţa adver"ială “mai demult!azi2 su!erează distanţa dintre !eneza sentimentului #i manifestarea sa e3terioară. 2. *ituează eul 'n relaţia cu cosmosul. *enzaţia de prizonierat se realizează prin metafora si comparaţia natură-cerc4 st1n!ere de ape. 5osmicizarea, deplasarea dinspre eu spre cosmos a senzaţiilor de ameteală sau de 'ncordare amintesc de corespondenţa romantică dintre micro #i macro-univers. Motivul scindării, al diviziunii lăuntrice, frecvent 'n lirica lui 6ic/ita *tănescu, apare 'n relaţie cu motivul ascensiunii, al z"orului “privirea-n sus ţâ"ni#” ,eterminarea spaţială cu sens superlativ “tocmai lângă ciocârlii” se asociaza metaforei “privireacurcubeu tăiat în două” &su!er1nd perfecţiunea divizată, scindată prin iu"ire). %rin invazia iu"irii se produce iniţial o scindare a fiinţei, urmată de o recompunere pe alte coordonate. 3. .itarea de sine, a"andonarea totală a con#tiinţei 'n sfera sentimentului. Motivul c/ipului &spr1nceană, t1mplă, "ăr"ie) este prezent pentru accentuarea impresiei de

1

prințul. filosoful. %oezia devine o !eneză de mituri ale 'nt1mplărilor revelatoare ale eului desfășurate 'n .irea după unitatea ridicată la treaptă cosmică. 5ain și A"el.-rfeu. piatră. nepipăitul. !eometrul. nemirosul. 5onfuzia propriei identităţi permanentizează starea de 'ndră!ostit. nisip. =olumul din 196>. centaurul. țara locuită de ideile pure și uriașe. $ensul iubirii. Eul trece prin stările materiei tăcere. răz"oinicul. *tarea pură a eului se 'nfățișează mereu su" o formă oarecare eternul adolescent. %oetul 'ncearcă prin <necuvinte2 să-și facă vizi"ile sentimentele.de a e3prima ine3prima"ilul. 196@. suflet. %unctul de plecare al poeziilor este criza de natură e3istențială. t1n. $ov. acvilă. Tema fundamentală a ele!iilor este suferința de diviziune. privire. sentimentul impondera"ilității. Adevărata cunoaștere 'n artă este pentru 6ic/ita *tănescu aceea a unui spațiu interior de natură spirituală. ar"ore. *isif. E3istența este o plutire. %rin creația poetică eul ia 'n stăp1nire universul. stările de spirit. 5reația sa reprezintă o sinteză a lim"a. A .loace de a comunica semenilor viziunea inedită a sentimentelor. 1964. %oetul 'și creează un univers compensator 7iper"oreea.*ufletul intră 'ntr-o stare de criză pentru că el suferă de ceea ce nu poate cuprinde. =olumul conține o adevărată e3periență a neantului. %oezia poate fi considerată o <epica ma!na2 a ver"ului sunt. &&Elegii &1966) a fost socotită cartea cea mai "ună a lui 6ic/ita *tănescu. 'nfățiș1nd episoadele luptelor eroice ale eului 'mpotriva neantului spre a-și do"1ndi dreptul de a fi el 'nsuși. instituie o ordine.'nstrăinare &“mâna nu le mai "tie2. +efacerea unității primordiale nu este posi"ilă p1nă ce poetul nu va ști lim"a s1m"urilor și a ier"ii. 6$57$TA *T86E*5. căci spaima morții corespunde nemi. &1999-19:9) 6ic/ita *tănescu este unul dintre cei mai ori!inali și interesanți poeți ai !enerației sale. “alunecă-n nestire”). construiește un univers diafan 'n care se oficiază misterele adolescenței. vizionarismul lui 6ic/ita *tănescu se intelectualizează și se a"stractizează. Esențiale sunt 'n acest volum su!estia de plutire. dar și o trecere către alt lim"a. %oetul este un vizionar care inventează mi.urul căutării de sine. pentru a comunica tul"urătoarele 'nt1mplări ale ființei. potentată de construcţiile adver"iale “încă-o vreme. "i-ncă-o vreme”. =1rstă edenică.ului poetic inter"elic. ?n volumul %reptul la timp. %ro!ramul următor al poeziei lui 6ic/ita *tănescu se conturează aici voința de a atin!e prin intensitatea !1ndirii poetice neauzul. Erosul este un prile. nevăzul. căci ideea de sine este principalul act e3istențial uman. Oviziune a sentimentelor. cuprinde 'n totalitate versuri de dra!oste. situ1nduse pe sine 'n centrul ei vital. ardere. spațiul nu constituie un o"stacol. lut. 'i atri"uie un sens.. *peranței și "ucuriei vieții i se suprapune sentimentul ruperii eului de sine prin descoperirea realului și a morții. aer. adolescența unifică 'n sine contrariile. . de aceea poetul privește mereu 'n sine 'nsuși.locit celei a revelației lipsei de sine.edal.oar <necuvintele2 pot revela ceea ce 'n a"solut noi suntem. Al doilea volum. . poetul. victima inocentă. timpul nu terorizează. către o altă estetică.

ezordinea. 'aus (tolemaei &196:) afirmă curiozitatea poetului pentru sim"olurile matematice. $deea este accentuată 'n volumul )oduri și semne &19:A). ci culoarea și misterul semnelor. puse 'ntr-o stare muzicală și aceasta e c/iar opera cuvintelor.urul munor noțiuni ca sinele. 5ercul și sfera dau impresia de univers 'nc/is. care redimensionează realitatea și 'i conferă o demnitate deasupra ordinii firești. ?n volumul Operele imperfecte&19B9) sunt vizi"ile sentimentul o"oselii. %oezia nu este dec1t forța care pune 'n stare de creație cuv1ntul ascuns 'n lucruri. =olumul )ecuvintele &1969) e3primă o criză de identitate. 'n!erul. *pectacolul acestei confruntări interioare este privit cu o rece disperare. teroarea de diviziune. . 9 . $ntenția este de a crea o cosmo!onie 'n care centrul universului este %ăm1ntul. %entru ca lucrurile să a. 6ic/ita *tănescu se relevă a fi o conștiință artistică ce re!1ndește 'ntrea!a poeticitate 'n toate articulațiile ei. Alfa"etul este luat literă cu literă și din consultarea lui iese o poezie de nuanță ermetică. %e această realitate psi/ică se ridică tema du"lului care ia forma luptei sinelui cu sine. opun1nd fatalității oar"e a sorții li"era sa /ot'r1re de a determina ordinea lucrurilor. consecință a crizei de cunoaștere. ieșind din cursul firesc al lucrurilor. recea disperare a sf1rșitului. *n dulcele stil clasic &19B>) este un volum dominat de .ului. propun1nd o operă de o mare profunzime și ori!inalitate și un sistem coerent de a 'nțele!e poezia "azat pe un efort creator 'ndelun! și pe o vastă cultură. iar creatorul lui %tolemeu. se instituie un acut sentiment al timpului. +ăreția frigului &19BA) cultivă 'n c/ip pro!ramatic un lirism al rupturilor la nivelul lim"a. cel al 'nfr1n!erii elanului spre a"solut. Autorul introduce masiv dialo!ul și dă confesiunii o structură dilematică.=olumul Oul și sfera &196B) ne introduce 'n zodia cercului. +evolta nu ia forme titanice poate și pentru faptul că poetul modern se revoltă av1nd de la 'nceput conștiința eșecului. creator 'n ultimele volume al unei ordini tra!ice. %oezia ar fi lumina ce 'nalță materia și o readuce la condiția ei inițială. *e meditează 'n . ca și resemnarea. 'n timp ce triun!/iul și pătratul reprezintă forme ale li"ertății de !1ndire. ?n Epica magna &19B:) eul 'și asumă vina tra!ică de a dori să fie el 'nsuși. 'n care moartea 'și pierde tot mai mult caracterul a"stract.un!ă semne poetice tre"uie să fie create. vrea o lim"ă a vederii și caută nu muzicalitatea sunetului. El conferă sens suferinței. dezamă!irea. am"i!uitatea su"iectivității nasc voința de perfecțiune.u"ilație și de afectarea unei mari suferințe erotice. *e repune astfel 'n discuție raportul dintre universul pe care 'l purtăm și universul care ne poartă. Asumarea eroică a tra!icului este un !est prometeic. 6ic/ita e3tinde !ranițele lim"ii poetice. devenind 'nfricoșătoare prezență.