You are on page 1of 22

BIOMECANICA APARATULUI MASTICATOR (ARTICULAȚIA TEMPOROMANDIBULARĂ

)

Aparatul masticator este format din: -mandibula mobilă - maxilarul superior fix -articulația temporo-mandibulară -mușchii masticatori -dinți -ligamente

cât și din punct de vedere biodinamic. atât sub aspect constituțional.Articulațiile temporo-mandibulare se dezvoltă foarte târziu în viața embrionară. Articulația temporo-mandibulară este singura articulație mobilă a craniului și cea mai evoluată din corpul uman. între săptămâna a șaptea și a douăzecea. structură înalt specializată. stabilind legătura mobilă dintre baza craniului și mandibulă. Are ca element component discul articular. . Perioada critică de apariție a malformațiilor la nivelul articulațiie temporo-mandibulare variază începând cu săptămâna a șaptea și terminând cu cea a unsprezecea. în vederea executării funcțiilor aparatului dentomaxilar.

mult mai mică decât fața articulară a temporalului. convexă în toate sensurile. având rolul de a facilita coborârea mandibulei prin deplasarea capului mandibulei pe aceasta.Articulația temporo-mandibulară este formată din: Fosa mandibulară/cavitatea glenoidă – se prezintă ca o depresiune semielipsoidală. Tuberculul articular/eminența articulară este situată anterior de fosa mandibulară pe scuama osului temporal. Bolta fosei mandibulare este foarte subțire. . fapt ce explică posibilitatea lezării ei în cazul fracturilor sau infecțiilor purulente. Condilul mandibular are o suprafață articulară cu contur elipsoidal. Se află pe fața inferioară a scuamei osului temporal și pe versantul antero-inferior al părții timpanice a osului temporal. Capul mandibulei/condilul mandibular are o formă cilindrică sau elipsoidală. având axul oblic orientat dinainte-înapoi și dinafară-înăuntru.

fiind separată de inserția discului articular . fiind format dintr-un strat subțire și inegal ca grosime de cartilaj hailin modificat. având o bază mare la baza craniului și vârful la nivel condilian. Capsula articulară este un manșon fibros.. conferă acestuia un grad de mobilitate. care corespunde pericondrului.Discul articular este o formațiune fibroasă alcătuită din fibre concentrice. Cartilajul articular acoperă suprafețele articulare ale componentelor osoase. În diferite mișcări ale mandibulei . anterior pe marginea suprafeței articulare a capului mandibular și posterior pe aria triunghiulară a capului mandibulei. Inserția mandibulară este asigurată de polii capului mandibulei. fiind atașată la toată circumferința meniscului. care la adult va avea o structură fibrocartilaginoasă. . Atașamentul lax al discului articular în partea sa posterioară. discul articular însoțește capul mandibulei. dispus relativ lax în jurul capetelor oaselor. acoperit de o membrană fibroasă avasculară.

apoi coboară lărgindu-se și se prinde pe marginea posterioară a ramurii mandibulei. Ligamentul stilo-mandibular se inseră pe procesul stiloid. limitarea mișcărilor mandibulare și armarea capsulei. Ligamentul pterigo-mandibular se întinde de la croșetul aripii interne a pterigoidei la regiunea retromolară mandibulară. Ligamentul medial intern de formă triunghiulară și mult mai subțire decât precedentul. iar în sus pe partea postero-medială a colului mandibular. El constitue principalul mijloc de întărire a capsulei articulare. se inseră în jos lângă spina sfenoidului. Se inseră în sus pe tuberculul de la originea sa. Membrana sinovială este o lamă conjunctivă care căptușește fața profundă a capsulei și este divizată de discul articular în două părți distincte. Ligamentul sfeno-mandibular merge de la spina osului sfenoid la lingula mandibulei. câte unul pentru fiecare etaj articular supra și infradiscal .Ligamentele articulației temporo-mandibulare sunt bandelete fibroase articulare sau extraarticulare cu rol în fixarea articulației. iar în jos pe partea postero-exterioară a colului mandibulei. el se găsește în țesutul celular dintre cei doi mușchi pterigoidieni. Ligamentul lateral extern este un ligament scurt și gros. Ligamentul timpano-mandibular reprezintă partea postero-laterală a aponevrozei interpterigoidiene. Prin fibrele sale anterioare el se opune deplasării înapoi a condilului.

.

componenta lui principală este cea de ridicare a mandibulei. în formă de evantai. . Prin mișcările mandibulei. Mușchiul temporal are două origini: osoasă și fascială. infrahioidieni și platisma. Ea este realizată de fibre musculare fie direct. dintre care una pe mandibulă. temporomandibular. Fiind cel mai puternic mușchi masticator. având două inserții osoase. uni-articular. arcada dentară inferioară este deplasată pe cea superioară. Masticația este realizată de cei trei mușchi masticatori propriu-ziși (temporalul. maseterul și cei pterigoidieni). Contracția în ansamblu a mușchiului duce mandibula în sus și înainte. realizându-se masticația. Mușchiul temporal este cel mai puternic mușchi masticator. fie prin intermediul unor fascicule tendionoase scurte existente mai ales în partea inferioară a aripii mari sfenoidale și creasta temporală. Mușchii cu acțiune secundară sunt: suprahioidieni. convex lateral. Originea osoasă are loc pe planul temporal și este limitată superior de linia temporală inferioară.Musculatura mobilizatoare a mandibulei Mușchii masticatori se aseamănă cu restul mușchilor scheletici. Forța mușchiului crește cu cât arcadele dentare sunt mai apropiate. Sunt mușchi motori.

.

Componența principală este cea de propulsie. patrulater și gros. Mușchiul pterigoidian lateral ocupă un loc aparte în cadrul celor patru mușchi masticatori. fiind ascuns ca și acesta pe ramura mandibulei. dar numai dacă acționează unilateral. O altă componentă duce mandibula medial. posterior rămân separate printr-un spațiu umplut cu țesut conjunctiv. . de formă patrulateră. situat lateral și deasupra precedentului. Forța mușchiului este aproape egală cu cea a pterigoidianului medial. așezat pe ramura mandibulei. Când mușchiul se contractă bilateral rămâne activă numai componenta de propulsie și de coborâre. Când cei doi maseteri se contractă simultan în totalitatea lor.Mușchiul maseter este un mușchi puternic. Are ca acțiune principală propulsia mandibulei ca urmare a orientării sale orizontale și a punctului fix situat anterior. rezultanta duce mandibula în sus și puțin anterior. Este un mușchi gros și scurt. pe fața ei medială. alcătuit din două porțiuni. deosebite prin direcție și așezare. situat pe fața laterală a ramurii mandibulei. Maseterul are o constituție internă complexă fiind un mușchi foarte puternic. mușchiul are și o componentă de propulsie. Cele două porțiuni ale maseterului sunt fuzionate anterior. datorită oblicității în plan sagital. Componenta principală a mușchiului este cea de ridicare dar și de propulsie. Împreună cu maseterul formează o puternică chingă musculară de forma literei „V”. Mușchiul pterigoidian medial este un mușchi gros. Componenta principală este cea de ridicare.

.

acoperind fața antero-laterală a gâtului. dispreț și frică. ridică pielea gâtului și o duce înainte. deci se află în antagonism cu mușchii ridicători. Când punctul fix este în partea inferioară. Când întregul mușchi se contractă.Din punct de vedere funcțional. Mușchiul determină prin contracția sau încrețirea pielii și tracțiunea comisurii labiale în jos și lateral. Când mandibula este fixată în ocluzie. musculatura suprahioidiană contribuie la coborârea și retragerea mandibulei atunci când hioidul este fixat prin acțiunea musculaturii infrahioidiene. în deglutiție. producea încrețirea pielii gâtului pe direcție oblică și scade concavitatea dintre mandibulă și regiunea laterală a gâtului. el coboară buzele exprimând sentimente de tristețe. Mușchiul platisma sau pielosul gâtului este un mușchi cu acțiune secundară. musculatura suprahioidiană intervine în ridicarea osului hioid. se întinde ca o pânză trapezoidală de la baza mandibulei spre umăr și claviculă. prin acțiunea mușchilor ridicători. . Acțiunea mușchiului este diferită după cum își ia punctul fix. Musculatura suprahioidiană realizează coborârea mandibulei și deschiderea gurii. Când punctul fix este pe mandibulă.

.

forța se transmite şi la nivelul suprafețelor ocluzale şi a articulației temporo-mandibulare. Forța necesară acestui proces este generată de muşchii mobilizatori ai mandibulei.Biomecanica aparatului masticator presupune mişcarea segmentelor mobile ale sistemului şi crearea de presiuni la nivelul suportului osos. . mandibula este proiectată asupra maxilarului cu o forță potențială ce variază între 30 şi 40 Kgf la nivelul suprafețelor ocluzale şi a alveolelor dentare maxilare şi mandibulare. În masticație şi deglutiție. dar în direcție opusă. De asemenea. Această forță se transmite la nivelul structurilor osoase de-a lungul unor adevărate linii de forță ce se continuă de la nivelul inserțiilor musculare în interiorul scheletului. muşchii limbii şi cei faciali.

la om. mișcările mandibulei s-au modificat și s-au perfecționat prin adaptări funcționale în felul alimentației și la condițiile mediului extern. În această situație. mișcări de lateralitate sau diducție. ci au o oarecare stare de tonicitate. atât în structura articulației cât și în mecanismul ei funcțional. arcada dentară inferioară se află la o distanță de 2-3 mm de cea superioară. mișcări de proiecție înainte și înapoi. . mușchii masticatori nu sunt complet relaxați. care constă într-o depărtare minimă a arcadelor dentare. Drept rezultate au apărut modificări corespunzătoare. În articulația temporo-mandibulară se pot executa. trei feluri de mișcări: mișcări de coborâre și de ridicare a mandibulei.Mișcările articulației temporo-mandibulare – în cursul evoluției. Starea de repaus trebuie considerată ca o ușoară inocluzie a mandibulei.

. Ele se petrec în jurul unui ax transversal care trece prin cele două ramuri ale mandibulei. În mișcarea de coborâre. Locul de trecere (punctul fix al pârghiei) se află aproape de marginea posterioară ramurii.Mișcările de coborâre și ridicare. părăsește fosa mandibulară și se așează sub tuberculul articular al temporalului. Mișcarea de deplasare înainte a capului mandibulei este limitată prin tensiunea frâului posterior al discului. care este elastic. Astfel are loc o mișcare de translație (alunecare) a capului mandibulei împreună cu discul articular. contribuie împreună cu mușchii la readucerea capului mandibulei și a discului înapoi. În mișcarea de revenire. capul mandibulei. ridicare a acesteia. Aceste mișcări au ca rezultat deschiderea și închiderea gurii. deasupra mijlocului înălțimii sale. în mișcarea inversă. frâul posterior. sau dinainte înapoi în mișcarea de mandiulei se mișcă împreună cu discul. capul mandibulei revine împreună cu discul în poziția lui normală în fosa mandibulară. alunecare ce se face dinapoi înainte pe suprafața articulară temporală (fosa Această mișcare se petrece în articulația mandibulară) în mișcarea de coborâre a discotemporală.

maseter.Contracția mușchilor cefei fixează craniul și astfel tracțiunea suprahioidienilor acționează numai asupra mandibulei și nu asupra întregului craniu. . pterigoidian medial). Forța ridicătorilor se manifestă între cele două arcade dentare ca presiune masticatoare potențială. gura se deschide datorită greutății mandibulei și a relaxării ridicătorilor. Ridicarea mandibulei în timpul masticației e produsă de complexul trimuscular (temporal. stabilită teoretic. care cere mișcări de precizie) este suficientă acțiunea temporalului singur. Pentru ridicarea mandibulei în afara masticației (închiderea gurii în timpul vorbirii. cu mandibula fixată și răsturnarea înapoi a craniului prin contracția mușchilor cefei. După moarte. Deschiderea gurii se poate face și invers.

.

Mișcările de proiecție înainte și proiecție înapoi (propulsia și retopulsia). până ajung în poziția inițială. arcadele dentare inferioare alunecă dinainte înapoi pe arcadele dentare superioare. proiecția înapoi este ajustată de elasticitatea frâului posterior al discului. Capetele mandibulei împreună cu discul articular execută o mișcare de alunecare care. Acestea sunt mișcări sagitale care se petrec în etajul discotemporal al articulației. la proiecția înainte. Proiecția înainte este limitată de întindirea frâului posterior al discului. . La mișcarea de proiecție înapoi capul mandibulei este readus în fosa mandibulară. duce capul mandibulei împreună cu discul sub tuberculul articular. În mișcarea de proiecție înainte. produce coborârea sau ridicarea acesteia. pus în tensiune. Este aceeași mișcare de alunecare care dacă se asociază cu rotația capetelor mandibulei.

când rolul de piesă mobilă. în mișcările de diducție ale mandibulei se deplasează ambele capete ale acesteia. când rolul de pivot . în jos și puțin medial. în timp ce capul opus devine mobil. În concluzie. unul față de altul.Mișcările de lateralitate (diducție) se fac asimetric. rămânând să se rotească pe loc. pe fața inferioară a discului articular respectiv (mișcarea are loc în etajul discomandibular al articulației). Măcinarea alimentelor se petrece pe latura activă. fiecare cap mandibular joacă alternativ. care rezultă din alternarea unor mișcări diferite ale unui cap mandibular față de celălalt: unul din capetele mandibulei (cap de balans) se deplasează împreună cu discul articular înainte. iar latura activă lateral. așezându-se sub tuberculul articular (mișcare se petrece în etajul discotemporal al articulației) în timp ce capul din partea opusă (capul de masticație) se rotește pe loc în jurul unui ax vertical. Ele se succed alternativ la dreapta și la stânga și realizează măcinarea alimentelor. Mișcările de lateralitate sunt mișcări complexe. Apoi primul cap al mandibulei se întoarce. în așa fel că latura de balans a mandibulei se îndreaptă înainte. în jos și medial. Mișcarea are ca rezultat ducerea mandibulei de partea opusă capului ce se deplasează.

springer.pdf http://link.PAPILIAN – Anatomia aparatului locomotor BOBOC Gh.com/article/10. – Aparatul dento-maxilar: formare si dezvoltare http://proteticadentara.ro/wpcontent/uploads/2011/11/160_anatomie-si-fiziologie-ADM.1007%2F s12548-010-0044-6#page-1 .BIBLIOGRAFIE: V.

REALIZATOR: DONICI MIHAELA-MARINELA MASTER I: BIOINGINERIA REABILITĂR .