Aristotel, Etica Nicomahică Rezumat Cartea I I Aristotel incepe investigatia sa cu privire la ce este binele printr-o observaţie care ţine

în primul rân e o posibilă irarhie a scopurilor urmărite! "e această cale el a#unge la concluzia că în $iecare omeniu al activităţii umane e%istă un scop ultim în raport cu care, celelalte scopuri pe care orim să le atingem sunt mi#loace! Ast$el, în omeniul me icinei, e$ectuarea unei operaţii, prescrierea unui tratament, sunt toate mi#loace pentru atingerea unui scop ultim care este salvarea vieţii! &a $el stau lucrurile cu strategia militară pe care Aristotel o ă e%emplu! 'copul este acela e a câ(tiga bătălii! )n ve erea în eplinirii acestui scop urmărim ni(te scopuri interme iare, sau relative, cum au mai $ost ele numite! *rmărim ast$el să con$ecţionăm $râie, să învăţăm să călărim, etc! În concluzie, în toate domeniile se poate stabili o ierarhie a scopurilor. II Care ar $i scopul ultim în raport cu care le urmărim noi pe toate celelalte + Acest scop este evi ent binele! E%istă oare o ştiinţă care să se ocupe de descoperirea şi cunoaşterea acestui bine + ,a! Aceasta este politica!- 'copul pe care Aristotel îl impune iniţial acestei iscipline vizează rolul pe care aceasta ar trebui să îl #oace în societate!."olitica este acea (tiinţă căreia celelalte /retorica, reptul0 îi sunt subor onate! &a $el ca (i "laton1, Aristotel consi eră că este cu a evărat important să caute binele la nivelul cetăţii, a ică binele pentru toţi, pentru că acesta va $i (i binele pentru $iecare! III Cercetarea acestui bine nu trebuie e%tinsă ne#usti$icat! 2rebuie urmărit binele (i nu trebuie găsite răspunsuri la toate întrebările posibile! Aristotel este con(tient e marea iversitate în care concepţiile espre bine se prezintă (i este e asemenea con(tient e riscul pe care acestea îl prezintă 3 acela e a consi era /a(a cum consi erau so$i(tii, ar poate (i unii reprezentanţi ai relativismului e azi0 că binele este un rezultat al convenţiei!"e e altă parte $iloso$ul pare să $ie con(tient (i e $aptul că subiectul moralei nu este unul precis precum cel al matematicii (i că între natura subiectului cercetării (i gra ul e precizie al emonstraţiei e%istă o evi entă corelaţie 3 cu cât obiectul e mai precis elimitat /cazul matematicii0 cu atât (i emonstraţia e mai precisă! Cercetarea întreprinsă aici este espre un subiect imprecis elimitat, general (i putem asuma că (i
-

,e notat că la Aristotel avem e-a $ace cu ouă tipuri e înţelepciune3 înţelepciunea practică care se e%ersează în ca rul politicii (i cea speculativă! ,in $ragmentul acesta am putea e uce ca înţelpciunea practică este prioritară în raport cu cea speculativă însă nu este a(a! . Este posibil ca Aristotel să $ie aici in$luenţat e "laton! )n Republica, acesta ore(te să impună i eea că $iloso$ia ar trebui să $acă parte in e ucaţia paznicilor care sunt con ucătorii cetăţii! ,e aceea Aristotel lasă probabil în seama politicii să stabilească acele iscipline (i meto a prin care acestea trebuie stu iate e $iecare clasă a societăţii!
1

2ot în Republica, upă ce investighează $ără succes câteva e$iniţii ale reptăţii, 'ocrate a#unge la concluzia ca trebuie e%aminat binele 4în mare5, 4macroscopic5-a ică binele la nivelul cetăţii- pentru a a#unge mai apoi la binele 4în mic5, a ică la nivelul in ivi ului!

-

calitatea. .timpul. pasiunea! .e notat că Aristotel este întemeietorul primului sistem categorial în $uncţie e care e$inim i$erite obiecte ale cercetării. upă cum e ucem in citatul in . acţiunea. în cazul e $aţă binele! Cele -B categorii sunt3 substanţa. spaţiul.acă politica este (tiinţa care stu iază scopul $inal. e la principii către e%perienţă! Athloteţii erau cei care prezi au întrecerile sportive (i care săteau în acea parte a sta ionului opusă locului un e începeau cursele sportive! @ .emonstraţia va $i în termeni generali! . ar cum aceasta ţine e%clusiv e un conte%t social /> ea pare să aparţină mai mult celor care o o$eră mai mult ecât celor care o primesc ?0 ea nu poate $i consi erată ca $iin binele căutat e $iloso$! 7I )nainte e a trece la e%aminarea propriu-zisă a binelui Aristotel $ace re$erire la alte poziţii e%primate anterior cu privire la acest subiect! Cel mai important reprezentant pentru poziţiile concurente cu privire la natura binelui este "laton! "laton este cel care a intro us octrina i eilor (i Aristotel nu este e acor cu el (i eci e î(i susţină i eile în ciu a relaţiei e prietenie care îl leagă e acesta pentru că a evărul este mai important ecât prietenia! Ast$el. cantitatea.e e%emplu3 4*n barbat /substanţa0 e -. un om e a$aceri consi eră că binele este sporirea pro$itului! =inele este ceea ce le pro uce o plăcere! Aristotel consi eră că este apana#ul mulţimii obtuze să se orienteze e%clusiv pe plăcerile trupe(ti care o con amnă la un mo e viaţă animalic! E%istă însă (i un mo mai elevat e a concepe binele 3 ca pe o onoare. ci în calitatea acestor ani e viaţă! .acă un tânăr a $ost însă raţional (i chibzuit se poate încumeta să citescă cu încre ere mai eparte!6 I7 . în $uncţie e cantitate este 6 )n această privinţă e%istă comentatori care a$irmă că e $apt aceasta este o tra ucere gre(ită (i că întra evăr tinerii nu sunt publicul său ţintă! 9 Ailoso$ul susţine că "laton ar $i pornit invers.e asemenea cercetarea sa nu vizează ca rul teoretic! Aristotel consi eră că obiectul cercetarii sale este unul practic! )n ce prive(te au itoriul i eal pentru tipul e prelegere prezentat e Aristotel putem spune că acesta trebuie să $ie raţional. atunci trebuie să investigăm natura acestui bine! 8eto a pe care trebuie să o a opte este aceea e a porni e la lucruri cunoscute către principii!9 :i aici apar consi eraţii cu privire la acela care va $i capabil să înţeleagă mesa#ul său 3 acesta ar trebui să î(i $ormeze bune eprin eri morale în prealabil precum (i o capacitate proprie e a #u eca.starea. poziţia.esio ! 7 <amenii concep binele în $uncţie e mo ul lor e viaţă! *n atlet consi eră că binele este câ(tigarea cursei. $iloso$ul va $ace o critică a octrinei i eilor sugerân pe e o parte că acestea reprezintă un mo el e%plicativ incomplet pentru că nu putem avea o i ee.CB metri . o $ormă a posteriorităţii (i a anteriorităţii (i nici una pentru numere! )n ce prive(te i eea e bine acesta nu este e susţinut pentru că binele se poate e$ini prin mai multe categorii!@ )n $uncţie e timp este oportunitate.relaţia.binele. să (tie să se controleze! Cu privire la vârsta acestui membrilor au itoriului ne-am putea lăsa păguba(i e la a oua pagină eoarece el a$irmă iniţial că tinerii nu sunt un bun public pentru că le lipse(te e%perienţa vieţii practice! Câteva $raze mai târziu Aristotel pare să revină (i să ne asigure că se re$eră la o tinereţe nu în ani e viaţă.

7III )n această parte Aristotel prezintă iviziunea tripartită a bunurilor3 cele e%terioare /bogăţie. ci toată viaţa! Dacă putem determina ce anume este fericirea prin determinarea activităţii specifice omului şi dacă această activitate specifică este aceea conformă cu virtutea rezultă că omul fericit este acela care acţionează conform virtuţii. e imineata /timpul0. a binelui în sine! "olemica cu octrina i eilor continuă (i Aristotel a uce în iscuţie utilitatea cunoa(terii binelui ca bine. evi ent raţiunea! Activitatea speci$ică omului este activitatea su$letului con$ormă cu raţiunea! Activitatea speci$ic umană este un mo e viaţă constân în activitatea su$letului con$ormă cu raţiunea! 'peci$icul omului esăvâr(it este să $acă toate lucrurile în acor cu virtutea lor proprie! Activitatea în acor cu virtutea este esenţială nu numai la un moment e timp. Aristotel revine la punctul iniţial al iscuţiei! Ast$el. con iţie socială bună0.(i eci este imaterial nu îl cali$ică rept bine suprem pentru că la $el cum albul nu este mai alb pentru că ăinuie in e$init în timp. o observaţie simplă ne a#ută să ve em că avem scopuri interme iare (i scopuri $inale care nu sunt per$ecte /câ(tigarea unei bătălii este un scop ultim ar nu este un scop per$ect0! =inele este un scop per$ect! . aşa cum îi dictează raţiunea.e ce + "entru că acă pentru sculptor $ericirea consta în atingerea scopului eterminat e activitatea lui speci$ică. în $uncţie e calitate este virtute! . tot asa. ceea ce ne interesează este scopul cel mai esăvâr(it intre toate! Cum eterminăm care este cel mai esăvâr(it intre scopuri + Ne gân im care este acel scop care este mereu orit pentru el însu(i si nicio ată pentru altceva! Evi ent. printre care este (i binele.e trăit trăiesc (i plantele. a stat /poziţia0. într-un autobuz /spaţiul0. pentru om $ericirea constă în atingerea scopului eterminat e activitatea lui speci$ică! 'culptor <m activitate speci$ică activitate speci$ică sculptură .intre scopurile per$ecte. sculptura. la $el (i binele nu este mai bun pentru că este atemporal! Aristotel însă este con(tient e $aptul că atemporalitatea nu este singura caracteritică a i eii e bine. $iin u-i $oame /starea0 să rezolve o integramă /acţiunea0. care este un gân itor /calitatea0.măsură.acă binele ar $i $ost ceva unic (i eci acă i eea e bine a la "laton ar $i sutenabilă el ar $i $ost intro us într-o singură categorie! Aaptul că binele este o i ee. a binelui absolut pentru a a#unge la concluzia ca ceea ce îl interesează nu este acest tip e bine ci binele realizabil! 7II . $ericirea este acel scop pe care îl orim pentru el însu(i (i o ată ce a#ungem la el rumul nostru se încheie! Cum putem stabili ce este $ericirea + "ornim e la a etermina care este activitatea specifică omului! . e simţit simt (i animalele însă ceea ce îl in ivi uează pe om este. cu mult interes /pasiunea0! 1 .upă iscutarea poziţiei lui "laton. cele ale su$letului /actele si activităţile sirituale0 (i cele ale corpului! /cantitatea0.

ce îi place cuiva altuia poate să îi isplacă pro$un . poate $i virtuos. e(i ispoziţia. sunt acelea(i pentru toţi! . pentru oamenii virtuo(i lucrurile care le plac. Ailoso$ul insistă $oarte mult asupra i eeii că binele presupune un e$ort continuu (i susţinut o anga#are con(tientă pe irecţia practicării virtuţii! -!)n momentul în care consi erăm că binele este ceva care poate să $ie obţinut într-un anume $el. o obişnuinţă.plăcere =unuri e%terioare $ericire.e asemenea ei nu au nevoie e plăcere ca e un accesoriu. nu am a#uns aproape e i eea lui Aristotel cu privire la bine! <mul virtuos nu este acela care respectă ni(te reguli pentru că a(a s-a obi(nuit.virtute . care oarme. ci aceia care participă! A(a ar nu aceia care au un potenţial e%cepţional sunt oamenii virtuo(i. cum este cazul în concepţia lui "laton în care binele suprem este o i ee pe care putem să o avem.!)n momentul în care binele suprem o dispoziţie habituală tot nu este e a#uns pentru că. pentru alţii este bogăţie. înţelepciune sau prevere e! =unuri ale corpului $ericire. $ericirea este activitatea su$letului con$ormă cu virtutea! Aristotel insistă pe i eea e activitate pentru că ore(te să se istanţeze e acele concepţii care privesc binele ca $iin 3 -!4posedat5 sau ca $iin o . pentru că lucrurile pe care ei le vizează nu sunt plăcute prin natura lor. ci aceia care valori$ică (i actualizează acest potenţial! Ceea ce îi eosebe(te pe ace(ti oameni e ceilalţi este $aptul că ei a#ung la un anumit consens în ceea ce prive(te lucurile care sunt plăcute! )n vreme ce pentru ceilalţi acestea sunt mereu subiect e controversă.)n $uncţie e aceste bunuri ale oamenilor s-au conturat (i i$eritele concepţii cu privire la ce anume este $ericirea! Ast$el pentru unii he oni(ti $ericirea este plărece /bunurile corpului0.! ispoziţie habituală. obi(nuinţa presupune o activitate. eci nu este o anga#are totală pe calea practicării virutiţii! )n momentul în care binele suprem este o chestiune e obi(nuinţă. $iin plăcute prin natura lor. nu este o activitate conştientă.bogăţie =unuri ale su$letului $ericire . un om inactiv. con iţie socială /bunurile e%terioare0 în timp ce pentru alţii este virtute. ei o pose ă în ea însă(i! 6 . sau 1!o activitate.înţelepciune E%punerea lui Aristotel concor ă cu opinia con$orm căreia $ericirea este virtute pentru că. e pil ă. ci este acela care le respectă con(tient e valoarea lor! . e urmare a unor reguli în virtutea inerţiei. în cazul său.preve ere .e asemenea i eea e bine suprem nu vizează acele calităţi potenţiale ale oamenilor care i-ar a#uta să $ie intre cei mai virtuo(i3 nu cei mai puternici (i mai $rumo(i iau laurii întrecerilor sportive. pentru că are o i ee a binelui suprem! .

singura capabilă să garanteze o viată fecicită. chiar (i a omului $ericit upă calea o$erită e el (i ată $iin marea oză e neprevăzut care intervine în viaţa oricui.esigur că el consi eră că a lăsa $ericirea în seama hazar ului ar $i o gravă eroare! Arta politicii este în schimb acea isciplină care îi a#ută pe oameni să atingă $ericirea prin practicarea virtuţii! .concepţie elitistă asupra $ericirii care epin ea e hazard. în interior. $ericirea era primită e la zei prin bunurile e%terioare /bogăţie. ar $i mai pru ent să a(teptăm s$âr(itul vieţii unui om pentru a ne putea pronunţa cu privite la cât e $ericit sau e ne$ericit a $ost el pe parcursul vieţii sale! 9 . poziţie socială0 cu care cei ale(i erau înzestraţi. eci sursa $ericicirii era în exterior! 'o$i(tii (i "laton 4 emocratizează5 accesul oamenilor la $ericire propunân (i căile e a a#unge la ea! )n acest sens.e asemenea. $ie un lucru accesibil tuturor care se putea obţine prin prin stu iu /so$i(ti versus "laton0! Cu alte cuvinte. $iloso$ul insistă in nou asupra efortului continuu e a acţiona con$orm cu virtutea pentru că oar practicarea binelui atrage $ericirea! "entru Aristotel nici animalele şi nici măcar copiii nu sunt fericiţi. e(i Aristotel nu neagă importanţa bunurilor e%terioare. ate $iin sui(urile (i coborâ(urile oricărei e%istenţe. înainte sau upă moarte+ Care este poziţia lui Aristotel+ A(a cum era e a(teptat $iloso$ul consi eră că nu trebuie să a(teptăm ca cineva să î(i găsească ob(tescul s$âr(it pentru a putea consi era că a $ost sau nu $ericit! "unân un accent atât e mare pe activitate era e a(teptat ca $ericirea să nu $ie apana#ul celor e#a trecuţi în ne$iinţă! "roblema pe care Aristotel trebuie însă să o rezolve este legată e $aptul că. pentru unii. tocmai pentru că nu pot participa la o asemenea activitate. este clar că pentru el acestea nu sunt su$iciente pentru a garanta $ericirea3 bunurile e%terioare sunt efemere (i se poate conta pe ele ca sursă permanentă a $ericirii! .e asemenea. sau în e%erior! )n concepţiile răspân ite în acea perioa ă $ericirea era un $ie un dar divin. sursa $ericirii este în interior! Cum se poziţionează Aristotel în raport cu aceste concepţii+ .)n $inalul paragra$ului 7III Aristotel $ace o remarcă interesantă cu privire la $aptul că avem totu(i nevoie e bunuri e%terioare pentru a $i $ericiţi! .e(i practicarea virtuţii ar trebui să $ie su$icientă iată că ea nu poate totu(i să garanteze $ericirea sub un anumit prag e bunăstare materială sau socială! Aceasta este o ezbatere estul e amplă încă in timpul lui Aristotel (i vizează o problemă perenă în cercetările $iloso$ice3 un e este sursa $ericirii. X < altă problemă care reprezenta o preocupare pentru gân itorii vremii (i care a cunoscut o ezvoltare importantă mai ales o ată cu cre(tinismul este legată e momentul în care putem spune că omul este $ericit! )ntrebarea cheie în acest sens este3 cân suntem oare cu a evărat $ericiţi.

chiar acă într-un anumit moment poate $i smuls in starea e $ericire. $ire(te.e ce ar trebui să proce ăm ast$el+ "entru că una intre presupoziţiile noastre cu privire la $ericire este aceea că ea trebuie să aibă un caracter stabil! <r. acă un om a $ost $ericit în timpul vieţii ne putem întreba acă ne$ericirea prietenilor care încă mai trăiesc (i pe care se presupune că îi poate observa îi poate a$ecta starea e $ericire! Răspunsul lui Aristotel este că îi poate a$ecta însă într-o măsură $oarte mică! DII )n acest paragra$ Aristotel insistă asupra statutului $ericirii! E%istă lucruri emne e lau ă. ci în activitatea con$ormă cu virtutea! 4Activităţile su$letului con$orme cu virtutea par să $ie mai stabile (i ecât (tiinţele5! Aristotel este con(tient e in$luenţa pe care i$erirele evenimente $avorabile sau eavorabile o pot avea asupra $ericirii3 cele $avorabile o sporesc. lucruri potenţiale care pot eveni bune sau rele în $uncţie e cum sunt $olosite /bunurile e%terioare0 (i lucruri emne e onoare sau absolute! )n această categorie se găse(te $ericirea. o ată ce au murit. mai participă la ceea ce se petrece în această lume (i acă mai a#unge până la ei ceva in răul sau binele care se pro uce în vieţile oamenilor vii! Ast$el. am $i tentaţi să punem la în oială $ericirea sa! "entru Aristotel însă ar $i 4total lipsit e sens5 să investigăm toate evenimentele vieţii pentru că nu în ele constă $ericirea. a ică recoman ate. însă. acă oamenii. a(a cum este ea e$inită e Aristotel! Aericirea nu este un lucru relativ ci un principiu upă care ne ghi ăm viaţa (i în acest sens ea este esăvâr(ită! DIII @ . DI )n acest paragra$ Aristotel supune atenţiei o problemă la care nu are un răspuns cert! Anume. el cunoa(te calea prin care se poate întoarce în acea stare. o ată ce (i acela care acţionează con$orm cu virtutea are parte e nenorociri. pe cân cele ne$avorabile o pot egra a! 2otu(i practicân virtutea omul poate rămâne $ericit (i senin în $aţa vicisitu inilor soartei pentru că $ericirea $iin poziţionată în interiorul nostru constă în capacitatea e a $ace $aţă acestor pie ici! *n om care su$eră multe nenorociri nu se poate numi $ericit. ar care au oar o valoare relativă.. avân la în emână acest proce eu e a atinge $ericirea prin practicarea virtuţii.

a(a cum am arătat anterior! "artea semi raţională se a$lă între cele ouă părţi importante! Acesteia îi corespun virtuţile etice. obi(nuin u-ne să reacţionăm ne rept evenim ne repţi! 7irtuţile etice ţin e o practicare a lor (i e $ormarea unor eprin eri! II E ."entru a înţelege mai bine ce este fericirea trebuie să ve em ce anume este virtutea! 7irtutea este speci$ică sufletului! mul politic trebuie să îi înveţe pe oameni să practice virtutea! "rin urmare. Aristotel împarte virtuţie în ouă categorii3 • virtuţi ianoetice3 cele ale gân irii. ale caracterului3 cinstea onoarea! "artea raţională este cea mai importantă (i ei îi corecpun virtuţile gân irii!/inteligenţa speculativă0 Cartea a II-a I A(a cum am văzut în $inalul cărţii I. care prin eprin ere pot $i actualizate! )n acest sens e ucaţia este e mare importanţă pentru că obi(nuin u-ne să reacţionăm rept în raport cu alţi oameni evenim repţi. omul politic trebuie să cunoască su$letul! "entru a cunoa(te su$letul trebuie să cunoa(tem care este partea speci$ică lui! Aceasta este partea raţională ! )mpărţirea su$letului "artea iraţională "artea vegetativă "artea raţională "artea ezirantă /semi raţională0 "artea pur raţională "artea vegetativă nu contează pentru că omul a ormit nu poate intra în calcul. care pot $i învăţate (i se situează la nivel teoretic • virtuţi etice3 cele ale caracterului care pot $i (i ele învăţate. omul politic trebuie să cunoacă multe lucruri espre suflet! Cum me icul trebuie să cunoască trupul. ar practic (i au rept rezultat $ormare unor eprin eri bune! 'unt virtuţile inoculate în noi e la natură sau se obân esc prin învăţare! Aristotel este un oponent al concepţiei potrivit căreia virtuţile ar $i inoculate e la natură! Ele sunt prezente în su$letul nostru. tot a(a. ar ca simple potenţe.

putem spune că la $el stau lucrurile (i cu vituţile e genul cumpătării sau a cura#ului! Cel care nu-(i re$uză nici o plăcere evine es$rânat. ura. în genere lucrurile urmate e plăcere sau e urere! "acultăţile sunt acelea care ne o$eră posibilitatea să con(tientizăm toate aceste a$ecte! Dispoziţiile habituale sunt cele care ne a#ută să ne controlăm emoţiile.eci nici a$ectele nici $acultăţile nu sunt virtuţi! 7irtuţile sunt dipoziţiile habituale! 7I 7irtuţile prezintă o caracteristică importantă3 ele îl a#ută să se per$ecţioneze pe cel care le practică reprezentân o activitate esenţială a omului. ar ele nu trebuie să întunece #u ecata (i să imprime sensul acţiunii pentru că omul virtuos nu săvâr(e(te binele e $rică! I7 "entru a $i virtuos nu ai nevoie e un talent special cum este cazul muzicii! "entru a $i virtuos trebuie să practici virtuţile etice3 cumpătarea. $acultăţile (i ispoziţiile habituale! Care intre aceste este virtutea+ !fectele reprezintă capacitatea noastră e a reacţiona a$ectiv3 mânia. ci investighează acţiunile pentru a ne arăta cum să evenim virtuo(i! "rincipiul care ghi ează această întreprin ere este acela că trebuie să urmăm regula reaptă! Aristotel revine la i eea e%primată anterior cu privire la precizia e%punerii (i a emonstraţiilor con(tient $iin că trebuie să se mulţumească cu o e%punere în termeni generali pentru că acţiunile concrete sunt mult in$luenţate (i e conte%t! < regulă generală se poate esprin e în ceea ce prive(te activităţile curente cum sunt e%erciţiile $izice sau hrănirea care atât practicate în e%ces cât (i practicate insu$icient ruinează sănătatea! "rin analogie. proprie numai lui! C . chiar (i pe cele intelectuale. cura#ul.e asemenea. cel care î(i re$uză orice plăcere. cel care nu se teme e nimic evine prea în răzneţ.mânie. pentru că nu investighează natura virtuţii. onestitatea! 'impla icuţie $iloso$ică nu valorează nimic în a$ara acestei practici pentru care suntem cu toţii înzestraţi! 7 )n acest paragra$ Aristotel investighează natura virtuţii! )n su$let î(i au originea a$ectele. cel care se teme e orice evine la(! )n aceste cazuri ambele e%treme istrug virtuţile în timp ce mo eraţia le salvează! )n ceea ce prive(te urerea (i plăcerea Aristotel le recunoa(te importanţa însă le impune limitări! El este împotriva octrinei cinice (i stoice care presupun o eta(are totală e a$ecte care sunt văzute ca o sursă a viciului! A$ectele au un rol important.)n acest paragra$ Aristotel atrage atenţia că e%punerea sa nu este una teoretică. evine insensibil! .să păstrăm măsura! Nu suntem virtuo(i pentru simplul $apt că avem a$ecte! Nu suntem e asemenea virtuo(i pentru simplul $apt că putem con(tientiza a$ectele! . să ne comportăm bine sau rău cu privire la ură.

un punct e echilibru! DI 8o eraţia (i i enti$icarea în orice situaţie a acelui punct e echilibru prin care trebuie să trasăm linia virtuţii sunt lucruri $oarte rare! )n genere. crima.linia e mi#loc între es$râu (i insensibilitate! generozitatea . es$rânarea. linia e mi#loc nu poate $i e$inită matematic ca $iin e%act mi#locul unui interval eterminat e e%tremele caracteristice viciului! *neori es$rânarea /e%cesul0se opune mai mult cumpătarii ecât insensibilitatea! Alteori la(itatea /insu$icienţa0 se opune mai mult -cura#ului! 8o eraţia nu este e%act la mi#loc. alteori este surplusul! Ast$el. ca strategie generală Aristotel ne o$eră s$atul e a evita ceea ce se opune acestei mo eraţii (i. în genere. eterminată e raţiune! 7irtutea este o me ietate! E%istă însă lucruri care sunt rele în sine3 a ulterul.eudemonism Concepţie. G . teorie morală fundată pe principiul că fericirea este binele suprem.linia e mi#loc între risipă (i avariţie! sinceritatea F linia e mi#loc între lău ăro(enie (i isimulare 7III )n ceea ce prive(te raporturile intre mo eraţie (i e%treme trebuie menţionat că uneori ceea ce se opune me ietăţii este insu$icienţa. ea este o #ustă măsură. a evita lucrurile a ucătoare e prea multă plăcere pentru că 4este mai i$icil e luptat împotriva plăcerii ecât împotriva mâniei5! Aiecare intre noi î(i cunoa(te ispoziţiile naturale (i (tie împotriva a ce anume are e luptat pentru a a#unge la mo eraţie! "entru a atinge esavâr(irea căii e mi#loc oscilăm mereu între e%ces (i insu$icienţă! .7irtutea este calea e mi#oc însă nu în raport cu lucrul în sine ci cu acela care practică această virtute ca me ietate! 7irtutea nu se calculează matematic pentru toţi ea reprezentân #usta măsură între e%treme pentru $iecare! 7irtutea este o ispoziţie habituală obân ită în mo voluntar constân în măsura #ustă în raport cu noi. etc! )n acest caz nu se poate aplica regula me ietăţii pentru că ar însemna că ar trebui să avem un e%ces al e%cesului (i o insu$icienţă a e%cesului precum (i un e%ces al insu$icienţei (i o insu$icienţă a insu$icienţei ceea ce e absur ! 7II E%emple3 cura#ul F linia e mi#loc între temeritate (i la(itate cumpătarea.

prin !tica Nico a"ică este un desc"i'ător de dru uri. Nico a"us. (n ciuda faptului că a bele lucrări e&pri ă același punct de vedere. -B . *e pune intrebarea + . având ca subiectvirtutea. Atât !tica Nico a"ică cât și !tica !ude ică încep cu discuția despreeudaimonia #fericire$ și se înc"eie cu discuția despre virtute și ceea ce necesită oa enii pentru a%și trăi viața cel ai bine. Lucrarea este structurată pe 10 cărți. despre care se consideră că ar fi editat cartea. având în vedere că aceasta fusese concepută de Aristotel drept curs pentru discipolii săi. provine de la nu ele fiului lui Aristotel. Aristotel.Hr.are este bineleAristotel nu caută o listă de lucruri care sunt bune pentru că o astfel de lista ar fi ușor de întoc it. )deea principală cu care Aristotel își începe cartea este aceea că e&istă diferențe de opinie despre ceea ce este cel ai bine pentru oa eni și aceste diferențe trebuie re'olvate. cu ar fi sănătatea sau bunăstarea sunt dorite pentru faptul că pro ovea'ă binele și nu pentru ca sunt ele însele binele. nu este de'irabil pentru un alt lucru. A ândouă e&a inea'ă condițiile în care slăvirea sau bla area sunt potrivite și a bele vorbesc despre natura plăcerii și a prieteniei. are trei caracteristici+ este de'irabil în sine. iar de ulte ori este considerat că !tica Nico a"ică este versiunea î bunătățită a !ticii !ude ice. !tica !ude ică. este evident că una dintre ele repre'intă o versiune î bunătațită a celeilalte. până la el nea aifiind o abordare siste atică a eticii într%un tratat. și toate celelalte lucruri sunt de'irabile pentru el. Aristotel caută binele drept binele cel ai înalt și consideră că acesta. Nu ele de !tica Nico a"ică.Etica nicomahică este o scriere ce aparține lui Aristotel și apare ca fiind scrisă în jurul anului 350 î. Ni eni nu trăiește pentru un alt scop decât cel al binelui cel ai înalt pentru că eudai on este cel ai înalt scop și toate scopurile subordonate. oricare ar fi el. !tica Nico a"ica se asea ană în are parte cu o altă scriere.