Soarele de la miezul nopţii

În penumbra creată de soarele miezului de noapte,

Al meu suflet iubit îşi întinde auriile-i aripi;
Cu o dulce sărutare şi cântece melodioase,
Ea îmi arată lucruri pe care nu le-am mai văzut,

Lucruri care îmi dovedesc că frumuseţea nu poate fi

Găsită doar în a zilei scurtă domnie;
Sub lumina nefirească a soarelui de miez de noapte,
Ale mele vise nu se vor destrăma, ci vor continua

Să se hrănească din acest moment feeric

Şi din colbul de zână a aripilor sale tremurânde;
Îmi va fi astfel mereu împărtăşită
Frumuseţe până acum mie necunoscută.

Şi ştiu, ştiu că inima mea mereu va cânta

În umbra soarelui de la miezul nopţii.