TATAL CERESC - DUMNEZEIRE IZVORÂTOARE (CA IZVOR AL DUMNEZEIRII SI IUBIRII) Acest Nume Dumnezeiesc apare în teologia Sfântului Dionosie Areopagitul

(sec. V) fie în formularea: “Iar singurul izvor al Dumnezeirii celei mai presus e fire este !atal" (II# $) fie într%o alta: “!atal este Dumnezeire izvorâtoare" (II# &). Avem în fata o fericita sinteza patristica în care Dumnezeu este slavit ca !ata si în acelasi timp ca Izvor al Dumnezeirii' prin urmare# este marit împreuna cu (iul si cu Du)ul Sfânt ca !reime e o fiinta si ne espartita# ca mister si ultima finalitate a fiintei. *n acest u) se e+prima si Sfântul Vasile cel ,are# numin u%- pe !atal “ra acina si izvor al (iului si al Sfantului Du)" (.milia /0# 0). 1e easupra# si toti Sfintii 1arinti# înca in secolul al IV%lea# cel supranumit: “tria ologic" si “ e aur"# su2liniaza aceeasi cre inta fun amentala în formularea: “,onar)ia !atalui". 1rin urmare# !atal este conceput (vazut) ca izvor personal al Dumnezeirii si al iu2irii# e vreme ce este e neconceput unitatea fara iu2ire. Aceasta este în mo precis marturia fun amentala a Sfintei .rto o+ii. Aceasta ne învata# în constiinta noastra crestina si umana în general# cum ca Dumnezeu se escopera în misterul Sau profun ca !ata# ca principiu personal# ca !reime# ca unitate si comuniune a 1ersoanelor. S%a vor2it espre legatura spirituala a lui Dionisie cu tra itia lui 1lotin. *nsa# conceptia operei lui Dionisie % 3orpul areopagitic % este e inspiratie 2i2lica. Dionisie nu%- consi era pe Dumnezeu ca “impersonal"# cum *l concepe 1lotin# ci ca pe !atal % Izvor al tuturor# pe !atal ca principiu personal. *n gân irea lui Dionisie si a 1arintilor rasariteni# Dumnezeu este 4nul personal. Iar Dionisie a5unge la aceasta marturie pornin e la principiul e inspiratie 2i2lica: “unitate % eose2ire". 3onsi erân : “......................" si spri5inin u%se pe acest principiu al unitatii si eose2irii marturisit e Sfânta Scriptura# el însusi enumeste mai întâi# urmân Sfânta !ra itie# “numele ne eose2ite" care se refera la întreaga Dumnezeire# la unitatea umnezeiasca# la ceea ce este comun: “..........................." *n acelasi moment însa a auga si espre “cele eose2ite ...........". 3eea ce tre2uie sa su2liniem în mo special# în aceasta viziune areopagitica# este faptul ca Dionisie# e+primân aceasta eose2ire în Dumnezeire prin numele ivine: !atal# (iul si Du)ul Sfânt# e+prima în acelasi timp si unitatea upa fiinta# întelegân u%- pe Dumnezeu ca: “supra2un# supra umnezeu# supracuvânt# suprafiinta...". *n acelasi timp# consi era firea “în persoana" si nu easupra persoanei: “caci acesteia (persoanei) este a fi si nu ea a lui a fi# caci în aceasta este a fi si nu aceasta în a fi". Invocân prin acestea escoperirea fun amentala a Vec)iului !estament: “6u sunt 3el ce sunt" (Iesire 7# 80)# Dionisie întelege aici ca întreaga Dumnezeire este în persoana (3)ipul) Aceluia 3are vor2este profetului. 9evelatoare în acest sens este e+plicatia Sfântului :rigorie 1alama: “Dumnezeu vor2in u%i lui ,oise nu a spus 6u sunt firea# ci 6u sunt 3el ce sunt". 1rin urmare# a fi nu provine in fire# ci firea provine in Acela 3are este' Acela# 3el ce este# cuprin e în Sine toata fiinta". Astfel se escopera viziunea orto o+a a Dumnezeului 3elui viu# upa care unitatea umnezeiasca nu se coreleaza numai cu firea# cu su2stanta# ci e asemenea si cu persoana. Nu unitate a firii în uniformitate statica# ci unitate inamica a persoanei. A persoanei# care contine firea si fara a se re uce la aceasta# etinân li2ertatea e a epasi firea în ceea ce se refera la Dumnezeu# prin afirmare# co2orân la noi.

6ste cunoscut ca aceasta viziune personalista a Sfintei !ra itii .rto o+e este e importanta capitala avân consecinte asupra constiintei si la nivel uman. 6ste e a5uns# în acest sens sa invocam staruinta teologiei apusene într%un primat al firii# fata e cel al persoanei. Alaturi e ;arl 9a)nes sau e An r< ,aranac)e# ogmatistul ,. Sc)maus o2serva: “conceptia treimica % cea romano%catolica# ce îsi are originea la Augustin si =oetius % ri ica pro2leme teologice". Deoarece prin acest mo e gân ire unitatea firii ocupa primul loc# în timp ce persoanele ramân în planul al oilea# atunci se naste între2area: cui se a reseaza actul religios> -a aceasta conceptie espre Sfânta !reime s%ar fi potrivit urmatorul raspuns: însasi firii. Si a auga: “conceptia greaca 2ineînteles nu ri ica aceste pro2leme religioase". 1e e alta parte însa# Sc)maus consi era ca pozitia greaca tre2uie sa se lupte cu pro2lematica teologica în ceea ce priveste 4nicitatea lui Dumnezeu. 3u toate acestea# concluzioneaza: “liturg)ia romano%catolica corespun e mo ului e gân ire grecesc." Se întelege ca pro2lema pe care o pune Sc)maus este: cui se a reseaza crestinul în rugaciune# ca si în cugetarea teologica % firii sau su2stantei> 3um sa comunici cu su2stanta cân aceasta este easupra e+istentei si cum sa ti%o înc)ipui atunci cân este mai presus e orice categorie a gân irii noastre> !eologia con uce la incertitu ine si la ignoranta e+istentiala. De aceea .rto o+ia a înteles ca su2stanta nu poate fi gân ita (conceputa) ecât ipostatic. Sfântul Vasile cel ,are semnala: “Su2stanta (fiinta) nu poate fi efinita ecât prin nume." “(iinta neipostaziata cu o ipostaza nu se gaseste nicaieri" # o2serva teologi orto ocsi. -iturg)ia romano%catolica a reusit sa iasa in aceasta incertitu ine# upa cum recunoaste Sc)maus# numai urmân tra itia rasariteana. Sc)maus# însa# pune în ve ere .rto o+iei o anumita ificultate teologica# aceea a unicitatii lui Dumnezeu# a unicitatii care# consi erata ca principiu impersonal# con uce la filio?ue# la purce erea Sfântului Du) in !atal si in (iul ca principiu unic. 4nicitatea umnezeiasca personala a evenit o2iectul unei profun e ela2orari in partea 1arintilor rasariteni# care au si înteles%o orto o+. (un amentati# fara retinere# pe escoperirea umnezeiasca# si Dionisie si ceilalti 1arinti# începân cu Sfântul Atanasie cel ,are si cu 3apa ocienii# au localizat unicitatea Dumnezeirii în !atal 3eresc. *nsusi sim2olul e la Niceea# care marturisea cre inta =isericii# proclama: “3re într%4nul Dumnezeu# !atal Atot%tiitorul". Dionisie# marturisin ca !atal este izvorul Dumnezeirii# numeste pe (iul si pe Du)ul Sfânt % ca sa spunem asa % “vlastari umnezeiesti# flori si lumini suprafiintiale". Si fun amenteaza pe Sfânta Scriptura înca mai mult marturia ca întreaga Dumnezeire se gaseste în !atal % izvor' si 2unatatea si e+istenta si viata si lumina si lucrarea si cauza# toate câte apartin întregii Dumnezeiri. Si între2ân aca unii sustin ca nu este întreaga Dumnezeirea % viata# cum este posi2il sa fie a evarat acest Sfânt 3uvânt: “3aci upa cum !atal ri ica pe cei morti si a viata# asa si (iul celor ce vrea le a viata" (Ioan $:/8) si “Du)ul este atator e viata" (Ioan @:@7)' sau “6u si !atal una suntem" si “!oate câte are !atal ale ,ele sunt" (In. 8@:8$) si “toate ale ,ele sunt ale !ale# si ale !ale sunt ale ,ele" (In. 8&:8A). Afara e BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB (Despre Numele Divine# II# 8). 9evelatoare este si invocarea unica cu care ,ântuitorul se a reseaza !atalui 3eresc# aceea e “Avva" (!ata) (,c. 80:7@). 3ercetarile lui C. Ceremias arata în legatura cu aceasta invocare: Ipsissima vo+ Cesu . Numai Iisus se putea a resa !atalui 3eresc cu invocatia “Avva" % invocatie numai a pruncilor ce se gasesc în sta iul încercarilor % numai 6l în constiinta -ui

paternala si filiala. Numai 6l are o a2solut unica e+perienta a lui Dumnezeu si e aceea numai 6l a putut revela: “BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB" (,t. 88:&). Iar revelatia se face în Sfântul Du) în 3are strigam Avva# a ica !ata (9om. D:8$)# astfel încât tot eauna cân rostim cuvântul !ata# invocam si marturisim !reimea. Aceasta reciprocitate a cunoasterii epline între !atal# (iul si Du)ul Sfânt escopera în acelasi timp unitatea nespusa# ar si faptul ca cele trei însusiri caracteristice % paternitatea# filiatia si sfintenia# upa cum e+plica Sfântul Vasile cel ,are % e+ista in a âncul veacurilor. Din vecie !atal este !ata# (iul este (iu# iar Du)ul Sfânt este Du) Sfânt. Vesnice sunt paternitatea# nasterea si purce erea. “(iul ,eu esti !u# 6u astazi !e%am nascut". Astazi este numele eternitatii. !impul este ceva interme iar care se esfasoara e la crearea lumii# o2serva Sf. Vasile cel ,are !impul# ca si spatiul# sunt con itii ale creatiei# în timp ce omul ca fiinta spirituala le poate epasi. Atunci întelegem ca în Dumnezeu# a ica în starea spirituala a2soluta# nu se interfereaza timpul sau spatiul. *n acest sens# Sf. Vasile cel ,are raspun e între2arilor lui 6unoniu# care nu reusise sa armonizeze nenasterea !atalui cu nasterea vesnica a (iului: “BBBBBBBBBBBBBBBBBB" . Neputinta lui 6unoniu e a întelege legatura intre oua stari vesnice# nenasterea !atalui si nasterea (iului# se atora epen entei lui e conceptia filosofica a su2stantei (fiintei# ousiei). Nasterea (iului si purce erea Sf. Du) reveleaza în principal ragostea !atalui 3eresc. *mpreuna cu marturia Sf. 6v. Ioan ca “Dumnezeu este iu2ire" (0:D)# Sf. Apostol 1avel escopera misterul iu2irii e+act în aceasta legatura între !atal si (iul# aratân ca în întrupare !atal ceresc “ne%a mutat în *mparatia (iului iu2irii Sale" (3ol. 8:87). Iu2irea e legata e e+istenta lui Dumnezeu si escopera în acelasi timp mai mult pe Dumnezeu ca 1ersoana# eoarece iu2irea este toto ata e+istenta si relatie# este ialog. Iu2in îl afirm E evi entiez pe celalat si toto ata afirm unitatea si relatia. *n iu2ire persoanle nu se confun a' se isting si se unesc prin “ ar si a augire" . Iu2irea nu poate fi gân ita ecât ca ar si a augire# eplina si vesnica. 6a e+clu e orice su2or onare# instaurân egalitatea a2soluta. Si# mai mult# ea e+clu e un spatiu temporal între nasterea (iului si purce erea Sfântului Du)# pentru ca Dumnezeu !atal este iu2ire in vesnicie si *si manifesta iu2irea e atunci e+act prin acte care sunt si ramân minunate (supranaturale). !otusi# constiinta umana se întrea2a: cum s%a manifestat iu2irea vesnica a !atalui catre (iul în rastignire> S%a spus ca# pe 3ruce# Iisus Fristos Se a reseaza !atalui cu cuvintele: “Dumnezeul ,eu# Dumnezeul ,eu# e ce ,%ai parasit>" 6l# 3are întot eauna *l numea: !ata. De fapt# în aceasta invocatie# în strigatul Sau e pe 3ruce# ,ântuitorul Se confun a cu 1salmistul si# prin acesta# cu toata umanitatea. Invocatia provine in 1salmul /8 si este vor2a espre strigatul lumii cazute. 1salmul este profetic. 3uvintele care urmeaza sunt un 1rolog al 3rucii (1s. /8:@# D# /A). 1e 3ruce# care este e+presia ragostei supreme# Iisus preia suprema suferinta a lumii: parasirea# “ evenin pentru noi 2lestem" (:al. 7:87). 1reluân “pentru noi pacatul" (8 3or. $:/8)# a ica preluân % upa cum învata Sf. ,a+im ,arturisitorul % urmarea pacatului# 1atimile Sale. 3rucea si moartea constituie e+presia suprema a iu2irii. 1rin urmare# iu2irea este e+taz (>>>>>>>)# iu2irea ivina înseamna e+taz ivin pentru noi în Genoza -ui ((ilip. /:&). 3rucea si moartea sunt marturia suprema a iu2irii lui Dumnezeu pentru om. “3aci într%atât a iu2it Dumnezeu lumea# încât pe (iul Sau 3el 4nul%nascut -%a at# ca tot cel ce cre e în 6l sa nu piara# ci sa ai2a viata vesnica" (In. 7:8@). (iul !atalui iu2irii a fost aruit omului in iu2ire ivina# iar (iul împlineste

aceasta c)emare. Si# cum o2serva Sf. Atanasie# “BBBBBBBBB" îm2ratisân lumea si i entificân u%ne cu suferinta -ui: “De voi co2orâ în ia # !u esti acolo" (1s. 87D). (iul Dumnezeului 3elui viu# fiin 6l *nsusi Dumnezeu# co2oara in iu2ire în cele mai e 5os ale ia ului# plinin voia !atalui. Atunci# în aceasta parasire# este la fel e vesnic si unit a2solut cu !atal# ar si a2solut unit cu omul. Deoarece “mai mare iu2ire ca aceasta nimeni nu are# ca sa%si ea sufletul sau pentru semenii lui" (In. 8$:87). Si înca ceva: Domnul *si 5ertfeste sufletul Sau ca sa fie si în moarte împreuna cu noi# ca sa nu fim nicio ata singuri# fara 6l# lipsiti e prezenta -ui. 3um ar fi posi2il sa ne mântuim aca am fi parasiti în moarte> Noi !e slavim# Doamne# pentru ca !e%ai facut 2lestem# ca sa fii împreuna cu noi. Nu este a evarat cuvântul lui 1ascal: “mor singur". !u# Viata# esti împreuna cu mine în acel moment e limita. Dar nu cumva nu esti !u# Doamne# atunci cu !atal si !atal cu !ine# cân !u e+act în acea parasire împlinesti voia -ui> 1rin urmare# în acea parasire % ca voie a !atalui# spre rusinarea iavolului# se escopera iu2irea vesanica a !atalui. Antinomia# puterea umnezeiasca s cugetarii .rto o+iei# eose2este si accentueaza ca !u esti “în mormânt cu trupul# în ia cu sufletul ca Dumnezeu# în 9ai cu tâl)arul# pe tron cu !atal si cu Du)ul Sfânt". *n acelasi timp# si mai a ânc# Sf. Ioan :ura e Aur mentioneaza ca 3el fara e pacat gusta moartea# 3el fara început primeste (accepta) miasma (micro2ul) mortii. 3u Iisus Fristos# (iul Dumnezeului 3elui viu# moartea e gân ita (apare) ca minune# ca semn umnezeiesc. Fristos moare in iu2ire# care este opusul mortii. Iu2irea patrun e în moarte si împreuna cu ea si viata. Hi numai “cel ce nu iu2este ramâne în moarte" (In. 7:80). De asemenea# upa cum o2serva Sf. Atanasie cel ,are# ,ântuitorul “BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB" !atal -%a trimis sa istruga# sa esfiinteze raul# pacatul# stricaciunea si moartea. Sa esfiinteze raul prin e+istenta Sa umnezeiasca concreta# prin iu2ire si 5ertfa. Aici se escopera raspunsul capital la între2area staruitoare# la pro2lema umana# aceea a mortii pe care a învins%o Fristos. Deoarece Scriptura spune ca Dumnezeu nu a creat moartea. *n Dumnezeu nu e+ista o separatie. 6l îl avertizase pe A am ca numai “în ziua în care vei mânca in pomul cunostintei 2inelui si raului vei muri" ((ac. /:8&). *n întelepciunea lui Solomon citim ca Dumnezeu nu a creat moartea si nu se 2ucura e pier erea celor vii (v. 8# 87)# iar Sf. Ap. 1avel s%a facut partas tuturor celor in neamul omenesc# asa încât sa z ro2easca prin moartea -ui pe acela care avea stapânirea mortii# a ica pe iavol. Sa anuleze actul espartirii si al parasirii# (prin) care (se) si efineste moartea. Sa o istruga reInnoin actul umnezeiesc unificator# reînnoin actul autentic e unitate cu Dumnezeu si cu lumea# 5ertfa iu2irii pe care s%a întemeiat lumea. Dumnezeiescul Apostol si 6vang)elist Ioan prin viziunea “mielului 5ertfit e la întemeierea lumii" (Apoc. 87:D) ne escopera întemeierea lumii pe 5ertfa si ca starea e 5ertfa# e oferire# este starea comuniunii umnezeiesti# este starea comuniunii 3reatorului cu creatia si a celor create între ele. Descopera în 5ertfa misterul creatiei# al înnoirii creatiei# al mântuirii ei upa ca ere. Descopera ca pacatul# espartirea# pro us aceasta sc)im2are tragica: a 5ertfei în moarte. Astfel Fristos# Domnul ( )# pus capat espartirii# transformân moartea în 5ertfa# care con uce catre *nviere si a restaurat astfel ritmul umnezeiesc al e+istentei care este 5ertfa a ica înviere. “3u moartea pe moarte calcân "# Fristos a re esc)is prin 5ertfa Sa calea vietii. A împlinit prin ea voia !atalui# voia

!atalui iu2irii. A !atalui caruia ........(Despre Numele ivine 0:8A). Astfel prin Fristos a unit vesnic cele ceresti cu cele pamântesti# a unit % ca sa spunem astfel % teologia cu iconomia si ne%a învatat sa ne rugam sa vina *mparatia !atalui si sa faca voia -ui “precum în cer asa si pe pamânt". 1rin Iisus Fristos# (iul lui Dumnezeu# îngenunc)em împreuna cu Apostolul în fata !atalui “ e un e toate neamurile în cer si pe pamânt îsi au numele" (6fes. 7:80). 1rin 6l *l numim vesnic !ata# asa cum s%a esoperit intru început umanitatii# upa cum marturisesc astazi istoricii religiilor# si anume ca cea mai vec)e si mai raspân ita rugaciune se a resa !atalui ceresc# 3reatorului universului . 1rin 6l am re o2ân it )arul înfierii. 1rin 1ersoana -ui suntem si noi inclusi în aceasta umnezeiasca c)emare ca persoane# eoarece 6l ca 1ersoana# co2orân u%se si ramânân “3el 3e era# a evenit (S%a facut) 3el (ceea) ce nu era"# luân firea noastra si inlauntrul ei ne%a aruit e+istenta# viata# întelepciune. Hi astfel noi ne epasim firea# înaltân u%ne. 1rin 6l si prin 5ertfa -ui# prin Sfintele Sale !aine# prin =otez# ,irungere# 6u)aristie# viata noastra însasi se înra acineaza (sa este) în Certfa si *nviere. Sfârsitul nostru însusi# trait împreuna cu 6l# evine 5ertfa# o trecere spre “preaplinul" vietii (Ioan 8A:8A). 3u Fristos moartea noastra se transforma mistic în 5ertfa. Astfel# 5ertfa nu se i entifica cu moartea# upa cum se cre e în general# ci evine calea spre viata. Certfa este mister si opera a lui Dumnezeu' moartea este opera iavolului. Certfa este miscare autentica# creatoare# este “ a" (spus) lui Dumnezeu' moartea este “nu"# refuz emonic. Certfa este constienta' moartea este ca ere în inconstienta. Certfa este li2era' moartea este o2ligatorie# suspen are a li2ertatii. Certfa este profetica si vizionara' moartea este întuneric. *n 5ertfa cu Fristos în Du)ul Sfânt consta puterea vietii vesnice. *n înc)eiere vom invoca si aceasta imagine a iu2irii unificatoare pe care o foloseste Dionisie si apoi si alti Sfinti 1arinti: !atal este centrul unic al tuturor' fiecare e+istenta se gaseste pe o raza proprie e lumina si iu2ire. Hi “BBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBBB" . Noi sa ne simtim una cu !atal iu2irii# prin Iisus Fristos în Du)ul Sfânt. Amin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful