Coroziunea şi protecţia metalelor şi aliajelor împotriva coroziunii

1. Generalităţi: În epoca contemporană de intensă dezvoltare industrială, când consumul de metale şi utilaje este în continuă creştere apare ca deosebit de importantă, în special pentru cele feroase, preocuparea pentru protejarea acestora împotriva distrugerii prin coroziune. Pierderile de metale şi aliaje produse de coroziune reprezintă aproximativ o treime din producţia mondială. !iar dacă se consideră că o parte din metal se reîntoarce în circuit prin retopire, totuşi aceste pierderi totalizează în cazul fierului cel puţin "#$"%& din metalul obţinut prin topire. Pagubele provocate de coroziune sunt legate nu numai de pierderile de metal, ci şi de faptul că utilajele, construcţiile, piesele etc. distruse de coroziune au un cost mult mai mare decât al materialului din care sunt confecţionate. 'acă la acestea se adaugă şi c!elutielile pentru repararea pagubelor provocate de coroziune, montarea aparaturii de înlocuire, utilizarea materialelor anticorozive scumpe, aplicarea metodelor de protecţie anticorozivă, cât şi faptul că aproape în toate domeniile industriei se pune problema protecţiei anticorozive, ne dăm seama de importanţa economică pe care o prezintă coroziunea. oroziunea metalelor şi aliajelor se defineşte ca fiind procesul de distrugere spontană a acestora, în urma interacţiunilor c!imice, electroc!imice şi bioc!imice cu mediul de existenţă. În practică fenomenele de coroziune sunt de obicei extrem de complexe şi apar sub cele mai diferite forme, motiv pentru care, o clasificare riguroasă a tuturor acestor fenomene nu este posibilă, între diferite clase existând intrepătrunderi. După mecanismul de desfăşurare se pot distinge două tipuri de coroziune : $coroziunea c!imică care se referă la procesele de distrugere a metalelor şi aliajelor care se produc în gaze uscate, precum şi în lic!ide fară conductibilitate electrică şi în majoritatea substanţelor organice ( $coroziunea electroc!imică se referă la procesele de degradare a metalelor şi aliajelor în soluţii de electroliţi, în prezenţa umidităţii, fiind însoţite de trecerea curentului electric prin metal. )tât coroziunea c!imică cât şi cea electroc!imică, fiind procese ce se desfasoară la interfaţa metal$gaz, fac parte din categoria reacţiilor eterogene şi se supun legilor generale ale cineticii acestor reacţii. 'upă aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificată în * coroziune continuă, când întreaga suprafaţă metalică a fost cuprinsă de acţiunea mediului agresiv( şi caroziunea locală când distrugerea se produce numai pe anumite porţiuni ale suprafeţei metalului sau aliajului. 2. Coroziunea chimică : oroziunea c!imică a metalelor sau aliajelor se produce prin reacţii ce se desfasoară la suprafaţa acestora în contact cu gaze uscate sau soluţii de neelectroliţi.

raportul 4 ox 74m ="( >a suprafaţa acestora se formează pelicule care frânează considerabil desfăşurarea în continuare a procesului de oxidare. stratul de oxid este discontinuu şi permeabil./ 0 +ub 1## 1##$%### Peste %### Proprietăţile peliculei 2u protejează din cauza rezistenţei reduse pe care o opune difuziunii agentului corosiv Prezintă proprietăţi de protecţie a suprafeţei metalice Protecţie ineficientă deoarece se fisurează sub acţiunea tensiunilor interne 3 apreciere rapidă a proprietăţilor protectoare a peliculei de oxid rezultate în urma coroziunii este posibilă cunoscând valoarea raportului dintre voluzmul oxidului format şi volumul metalului distrus * 4ox 56ox 78ox ( 4m5)n78m( 4ox 74m56ox 78ox98m 7)n . deoarece în timpul formării peliculelor. adică 4ox 74m :". r. În funţie de durata şi de temperatura de încălzire a metalului. la locul interacţiunii metalului cu mediul coroziv.Produsele care rezultă sub acţiunea acestor medii rămân. În funcţie de proprietăţile lor fizico$c!imice peliculele de corziune exercită o influenţă importantă asupra desfăşurării ulterioare a procesului de coroziune.elul peliculei Pelicule subţiri Pelicule medii Pelicule groase -rosimea peliculei . ca urmare. în general. a cineticii acestuia. peliculele formate au diferite grosimi şi proprietăţi de protecţie prezentate în tabelul următor * . apar tensiuni care vor provoca fisurarea acestor pelicule. . adică posedă proprietăţi protectoare. . )stfel se comportă metalele alcaline şi alcalino$pământoase.n. în care* 6ox$este masa moleculară a oxidului( 8ox$greutatea specifică a oxidului( )$masa atomică a metalului( 8m$greutatea specifică a metalului( n$coeficientul stoec!iometric al metalului( 'acă acest raport este subunitar. Pentru alte metale. metalele se acoperă cu pelicule de oxizi a căror grosime depinde de temperatura şi timpul de încălzire.<. Formarea peliculelor oxidice de coroziune : +ub acţiunea oxigenului din aer sau a altor medii care conţin oxigen. ca* 2i. putându$l frâna într$o măsură mai mare sau mai mică. ondiţia 4ox 74m =" nu asigură întotdeauna o protecţie anticorozivă. nu prezintă proprietăţile protectoare. +n. sub formă de pelicule de grosimi şi compoziţii diferite. u.

A.e?3C@AECA )cest tip de rugină trece rapid. dintre care se cunosc A faze* . după una din reacţiile* . cel inferior. C.În cazul .e ?rugina@ are loc în trepte.eB E"7A3AOB.eE C1 ( . este formată din oxid feros şi feric( fiind denumită şi magnetită din cauza proprietăţilor sale magnetice şi este considerată ca fiind forma cea mai stabilă a oxidului de fier. Dugina neagră. Ga formează pe suprafaţa metalului un strat protector. +tratul de oxizi de laminare este alcătuit.eA3BCA3@ sau . din care cauză.>a J##K stratul de ţunder ?oxid de laminare@ se compune din N#& vustită. apare în urma reacţiei* 1.'e la %J#K începe să apară . magnetită şi !ematită dintre care.e3 ?vustita@ care creşte mult odată cu temperatura de oxidare( . Dugina albă .eB EACAOB.aza A caracterizată prin o cantitate de oxigen.e?3C@AE3AF1.eE 3E CA( . cu structură omogenă şi aderentă. apă. Dugina brună.e$ului. magnetita reprezintă aproximativ L%$M#& din grosimea stratului format.eEACA3F. care este stabil numai în absenţa oxigenului. dioxid de carbon.eB31EACA3 'r.e3.e?3C@A . din mai multe straturi. !idrogen.e$ului oxidarea în atmosferă a acestuia cu formarea oxizilor de . în rugină brună. de aceea se observă foarte rar. prin oxidare. dintre care. descrie astfel ruginirea fierului la temperaturi înalte* .aza " care corespunde unui exces mare de oxigen( . Prezenţa acestuia este cauza slabei aderenţe a oxizilor formaţi succesiv la suprafaţa metalică.eB E CA3O.e393CEACA3 B. deoarece sub influenţa atmosferei. insuficientă. se formează . .e393CE. care se formează după reacţia* . oxidul feros se transformă în !idroxid de fier ?. de la Hnstitutul 6ax PlanI.până la %J#K se formează pe metal fazele de oxidare. este însoţită de reducerea conţinutului de carbon. oxidul feros.eB E 3AOB.eE 3( . duce la !idroxid de fier.e3?3C@. Gngell. deci la rugină.eEA 3. În funcţie de culoare se pot deosebi B feluri de rugină şi anume* ". este format din .e3. . oroziunea oţelurilor la temperaturi înalte sub acţiunea unor gaze oxigen. ca urmare a descompunerii cementitei în straturile metalice din vecinătatea peliculei de oxid. oxidarea evoluează încet. Deacţia decurge astfel* A. În prima treaptă de oxidare a . ând apare oxigenul atmosferic.e?3C@AF. de fapt.

carburarea sau decarburarea oţelurilor. +pre deosebire însă de fierul pur. În ceea ce priveşte coroziunea c!imică a unui aliaj. depinde de afinitatea c!imică a componenţilor săi faţă de oxigen. 'ecarburarea duce la micşorarea rezistenţei mecanice. mărim concentraţia în 3 şi C 1 în gaze ec!ilibrele pot fi deplasate spre stânga. -rosu Peodora N- .'in aceste reacţii rezultă că. În urma coroziunii stratul superficial al aliajului va sărăcii în crom. în oxigen sau aer uscat. 4iteza de coroziune în gaze se micşorează prin crearea unei atmosfere inerte şi mai ales prin alierea oţelului cu diferite elemente se măreşte stabilitatea oţelului la temperaturi ridicate. 'e exemplu în cazul aliajului . dar va fi protejat ulterior de oxidul de corm. metalul ce rămâne în stratul mixt se îmbogăţeşte în cupru şi devin din acest motiv din ce în ce mai rezistent la coroziune. elementul de adiţie este cromul. oxidare se produce în adâncime.ierul oxidându$se preferenţial. . provocând formare unui strat mixt de metal şi oxid. fierul are pentru oxigen o afinitate mult mai mare decât cuprul. atmosferele protectoare sub care se efectuează tratamentele termice fără oxidare.e$ u. În cazul aliajului 2i$ r. nic!elul. continuu şi impermeabil. mult mai oxidabil în raport cu metalul de baza. în principiu. precum şi de comportarea reciprocă a oxizilor susceptibili de a se forma. în practică. Pe acest principiu se aleg. coborârea limitei de oboseală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful