Lucrarea a fost elaborat˘ a dup˘ a cum urmeaz˘ a

:
Capitolul 1: Marius Vl˘ adoiu, Universitatea din Bucure¸sti
Capiotlul 2: Daniela Ro¸su, Universitatea Tehnic˘a ”Gheorghe Asachi” din Ia¸si
Capitolul 3: Gabriel Bercu, Unversitatea ”Dun˘ area de Jos” din Galat ¸i
Capitolul 4: Ariadna Lucia Pletea, Universitatea Tehnic˘ a ”Gheorghe Asachi” din Ia¸si
Capitolul 5: Cristian Voica, Universitatea din Bucure¸sti
Capitolul 6: Leonard D˘ au¸s, Universitatea Tehnic˘ a de Construct ¸ii din Bucure¸sti
v
Cuprins
v
Prefat ¸˘ a ix
Introducere xi
Capitolul 1. Preliminarii 1
1.1. Structuri algebrice 1
1.2. Grupul (S
n
, ◦) 12
1.3. Inelul de polinoame K[X] 17
1.4. Aritmetica lui K[X] 20
1.5. Probleme propuse 24
Capitolul 2. Calcul matriceal 27
2.1. Matrice 27
2.2. Determinant ¸i 32
2.3. Rangul unei matrice. Tipuri speciale de matrice 40
2.4. Sisteme de ecuat ¸ii algebrice liniare 50
2.5. Probleme propuse 57
Capitolul 3. Spat ¸ii vectoriale. Spat ¸ii euclidiene 63
3.1. Definit ¸ie ¸si exemple 63
3.2. Subspat ¸ii vectoriale 64
3.3. Baz˘ a ¸si dimensiune 70
3.4. Spat ¸ii euclidiene reale. Produs scalar 73
3.5. Probleme propuse 78
Capitolul 4. Transform˘ ari liniare 81
4.1. Definit ¸ia transform˘arii liniare 81
4.2. Operat ¸ii cu transform˘ ari liniare 83
4.3. Propriet˘ at ¸i ale transform˘ arilor liniare 84
4.4. Rangul ¸si defectul unei transform˘ari liniare 86
4.5. Spat ¸ii vectoriale izomorfe 88
4.6. Matricea unei transform˘ ari liniare 89
4.7. Endomorfisme speciale pe spat ¸ii euclidiene 96
4.8. Probleme propuse 101
vii
0. CUPRINS
Capitolul 5. Vectori ¸si valori proprii 105
5.1. Endomorfisme ¸si subspat ¸ii invariante 105
5.2. Subspat ¸ii invariante de dimensiune 1 108
5.3. Subspat ¸ii invariante de dimensiuni arbitrare 120
5.4. Forma canonic˘ a Jordan 125
5.5. Algoritmi pentru determinarea formei canonice Jordan 132
5.6. Aplicat ¸ii: calcule cu matrice 136
5.7. Matrice diagonalizabile 139
5.8. Probleme propuse 140
Capitolul 6. Algebr˘a multiliniar˘ a ¸si produs tensorial. Aplicat ¸ii biliniare, forme p˘ atratice 145
6.1. Forme biliniare 145
6.2. Forme p˘ atratice. Reducerea la forma canonic˘ a 148
6.3. Signatura unei forme p˘ atratice. Teorema inert ¸iei 158
6.4. Aplicat ¸ii multiliniare. Forme multiliniare 161
6.5. Produs tensorial 169
6.6. Probleme propuse 173
Solut ¸ii 177
Bibliografie 215
Index 217
viii
Prefat ¸˘a
Cartea de fat ¸˘a a fost elaborat˘a în cadrul proiectului POSDRU/56/1.2/S/32768, ”Formarea
cadrelor didactice universitare ¸si a student ¸ilor în domeniul utiliz˘ arii unor instrumente moderne
de predare-înv˘ at ¸are-evaluare pentru disciplinele matematice, în vederea cre˘ arii de competent ¸e
performante ¸si practice pentru piat ¸a muncii”. Finant ¸at din Fondul Social European ¸si implemen-
tat de c˘ atre Ministerul Educat ¸iei, Cercet˘arii, Tineretului ¸si Sportului, în colaborare cu The Red
Point, Oameni ¸si Companii, Universitatea din Bucure¸sti, Universitatea Tehnic˘ a de Construct ¸ii
din Bucure¸sti, Universitatea ”Politehnica” din Bucure¸sti, Universitatea din Pite¸sti, Universi-
tatea Tehnic˘ a ”Gheorghe Asachi” din Ia¸si, Universitatea de Vest din Timi¸soara, Universitatea
”Dun˘ area de Jos” din Galat ¸i, Universitatea Tehnic˘a din Cluj-Napoca, Universitatea ”1 Decem-
brie 1918” din Alba-Iulia, proiectul contribuie în mod direct la realizarea obiectivului general al
Programului Operat ¸ional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane - POSDRU ¸si se înscrie în
domeniul major de intervent ¸ie 1.2 Calitate în înv˘at ¸˘amântul superior. Proiectul are ca obiectiv
adaptarea programelor de studii ale disciplinelor matematice la cerint ¸ele piet ¸ei muncii ¸si crearea
de mecanisme ¸si instrumente de extindere a oportunit˘ at ¸ilor de învãt ¸are. Evaluarea nevoilor
educat ¸ionale obiective ale cadrelor didactice ¸si student ¸ilor legate de utilizarea matematicii în
înv˘ at ¸˘ amântul superior, masterate ¸si doctorate precum ¸si analizarea eficacit˘ at ¸ii ¸si relevant ¸ei
curriculelor actuale la nivel de performant ¸˘ a ¸si eficient ¸˘ a, în vederea dezvolt˘ arii de cuno¸stint ¸e
¸si competent ¸e pentru student ¸ii care învat ¸˘ a discipline matematice în universit˘a¸si, reprezint˘a
obiective specifice de interes în cadrul proiectului. Dezvoltarea ¸si armonizarea curriculelor uni-
versitare ale disciplinelor matematice, conform exigent ¸elor de pe piat ¸a muncii, elaborarea ¸si
implementarea unui program de formare a cadrelor didactice ¸si a student ¸ilor interesat ¸i din
universit˘ at ¸ile partenere, bazat pe dezvoltarea ¸si armonizarea de curriculum, crearea unei baze
de resurse inovative, moderne ¸si funct ¸ionale pentru predarea-înv˘ at ¸area-evaluarea în disciplinele
matematice pentru înv˘at ¸˘amântul universitar sunt obiectivele specifice care au ca r˘aspuns mate-
rialul de fat ¸˘ a. Formarea de competent ¸e cheie de matematic˘ a ¸si informatic˘a presupune crearea
de abilit˘ at ¸i de care fiecare individ are nevoie pentru dezvoltarea personal˘ a, incluziune social˘ a
¸si insert ¸ie pe piat ¸a muncii. Se poate constata îns˘a c˘ a programele disciplinelor de matematic˘a
nu au întotdeauna în vedere identificarea ¸si sprijinirea elevilor ¸si student ¸ilor potent ¸ial talentat ¸i
la matematic˘ a. Totu¸si, studiul matematicii a evoluat în exigent ¸e pân˘ a a ajunge s˘a accepte
provocarea de a folosi noile tehnologii în procesul de predare-înv˘ at ¸are-evaluare pentru a face
matematica mai atractiv˘ a. În acest context, analiza flexibilit˘at ¸ii curriculei, însot ¸it˘a de anali-
za metodelor ¸si instrumentelor folosite pentru identificarea ¸si motivarea student ¸ilor talentat ¸i
ix
0. PREFAT¸
˘
A
la matematic˘a ar putea r˘ aspunde deopotriv˘ a cerint ¸elor de mas˘a, cât ¸si celor de elit˘ a. Viziu-
nea pe termen lung a acestui proiect preconizeaz˘a determinarea unor schimb˘ ari în abordarea
fenomenului matematic pe mai multe planuri: informarea unui num˘ar cât mai mare de membri
ai societ˘at ¸ii în leg˘ atur˘ a cu rolul ¸si locul matematicii în educat ¸ia de baz˘ a în instruct ¸ie ¸si în des-
coperirile ¸stiint ¸ifice menite s˘ a îmbun˘ at˘at ¸easc˘a calitatea viet ¸ii, inclusiv popularizarea unor mari
descoperiri tehnice, ¸si nu numai, în care matematica cea mai avansat˘ a a jucat un rol hot˘arâtor.
De asemenea, se urm˘are¸ste evident ¸ierea unor noi motivat ¸ii solide pentru înv˘at ¸area ¸si studiul
matematicii la nivelele de baz˘ a ¸si la nivel de performant ¸˘ a; stimularea creativit˘ at ¸ii ¸si formarea la
viitorii cercet˘ atori matematicieni a unei atitudini deschise fat ¸˘a de însu¸sirea aspectelor specifice
din alte ¸stiint ¸e, în scopul particip˘arii cu succes în echipe mixte de cercetare sau a abord˘ arii
unei cercet˘ ari inter ¸si multi disciplinare; identificarea unor forme de preg˘atire adecvat˘ a pen-
tru viitorii student ¸i ai disciplinelor matematice, în scopul utiliz˘ arii la nivel de performant ¸˘ a a
aparatului matematic în construirea unei cariere profesionale.
x
Introducere
Algebra liniar˘a constituie de mult˘a vreme unul din instrumentele fundamentale pentru dis-
ciplinele matematice cu aplicabilitate ˆın inginerie. Aceasta furnizeaz˘ a metode de lucru pentru
geometrie, analiz˘a matematic˘ a, ecuat ¸ii diferent ¸iale, teoria sistemelor etc.
Cursul de algebr˘ a liniar˘a pe care ˆıl prezent˘am a fost elaborat pe baza lect ¸iilor de algebr˘a
liniar˘ a t ¸inute de autori, la universit˘ at ¸ile la care predau, pentru student ¸ii anilor I. Credem c˘a
el va fi util atˆ at student ¸ilor de la facult˘ at ¸ile tehnice, cˆ at ¸si student ¸ilor de la facult˘at ¸ile de
matematic˘ a ¸si informatic˘a. Cursul a fost elaborat ˆın conformitate cu programa revizuit˘a a
disciplinei de algebr˘a liniar˘ a. Are ca scop s˘ a asigure ˆınv˘ at ¸area not ¸iunilor de baz˘ a ale algebrei
liniare pe parcursul unui semestru de studiu.
Cartea se constituie ca un material unitar ¸si cuprinz˘ator, prezentat ˆıntr-o ordine fireasc˘ a,
cont ¸inˆ and partea teoretic˘a a problematicii. Majoritatea enunt ¸urilor matematice sunt ˆınsot ¸ite
de demonstrat ¸ii complete ¸si de exemple sugestive care asigur˘ a asimilarea corect˘a a not ¸iunilor
matematice. Sunt tratate urm˘ atoarele capitole: calcul matriceal, spat ¸ii vectoriale ¸si euclidiene,
transform˘ ari liniare, vectori ¸si valori proprii, algebr˘a multiliniar˘ a ¸si produs tensorial.
La sfˆar¸situl fiec˘ arui capitol sunt introduse probleme propuse prin care studentul este invitat
s˘ a verifice temeinicia ˆınsu¸sirii not ¸iunilor prezentate. Au fost incluse un num˘ar de aproximativ
160 de probleme, de diferite grade de dificultate. Unele probleme sunt calculatorii, altele de
rutin˘ a ¸si urm˘ aresc fixarea unor not ¸iuni ¸si tehnici de lucru, iar altele sunt de natur˘a teoretic˘ a
¸si au scopul de a ˆımbun˘ at˘at ¸i rat ¸ionamentul matematic. Aceast˘ a activitate este u¸surat˘ a de
prezentarea la majoritatea problemelor a unor indicat ¸ii ¸si rezolv˘ ari.
Autorii
xi
CAPITOLUL 1
Preliminarii
ˆ
In acest capitol vom prezenta not ¸iunile algebrice de baz˘ a necesare pentru a putea parcurge
capitolele urm˘ atoare.
ˆ
In prima sect ¸iune reamintim definit ¸iile structurilor fundamentale din
algebr˘ a (mult ¸imi, funct ¸ii, relat ¸ii de echivalent ¸˘ a, grupuri, inele ¸si corpuri), precum ¸si propriet˘ at ¸i
importante ale acestora. A doua sect ¸iune este dedicat˘ a studiului grupului de permut˘ ari (S
n
, ◦).
Sect ¸iunile 3 ¸si 4 trateaz˘ a inelul K[X], al polinoamelor ˆıntr-o nedeterminat˘ a cu coeficient ¸i ˆıntr-
un corp comutativ K. Sunt studiate principalele propriet˘at ¸i ale inelului K[X] ¸si se arat˘a c˘a
aritmetica lui K[X] este similar˘ a celei a lui Z.
1.1. Structuri algebrice
1.1.1. Mult ¸imi. O colect ¸ie de obiecte se nume¸ste mult ¸ime. Un membru al acestei colect ¸ii
se mai nume¸ste ¸si element al mult ¸imii. Dac˘ a x este un element al mult ¸imii A, atunci spunem c˘ a
x apart ¸ine lui A ¸si scriem x ∈ A; ˆın caz contrar, spunem c˘a x nu apart ¸ine lui A ¸si scriem x A.
De exemplu, 1 ∈ ¦1, 2, 3¦ ¸si 4 ¦1, 2, 3¦, unde ¦1, 2, 3¦ reprezint˘ a mult ¸imea avˆ and elementele
1, 2 ¸si 3.
Spunem c˘a dou˘ a mult ¸imi A, B sunt egale, ¸si scriem A = B, dac˘ a au acelea¸si elemente.
Spunem c˘ a A este o submult ¸ime a lui B dac˘ a orice element care apart ¸ine lui A apart ¸ine ¸si lui B.
Not˘ am aceasta prin A ⊆ B sau B ⊇ A. Dac˘ a, ˆın plus, A B, spunem c˘ a A este o submult ¸ime
proprie a lui B sau c˘a A este strict inclus˘a ˆın B ¸si not˘ am A ⊂ B sau B ⊃ A. Prin urmare,
obt ¸inem c˘ a A = B ⇔A ⊆ B ¸si B ⊆ A.
Avem urm˘atoarele exemple importante de mult ¸imi:
(1) mult ¸imea numerelor naturale Þ = ¦0, 1, 2, . . .¦,
(2) mult ¸imea numerelor ˆıntregi Z = ¦. . . , −2, −1, 0, 1, 2, . . .¦,
(3) mult ¸imea numerelor rat ¸ionale Q = ¦a/b[ a, b ∈ Z, b 0¦,
(4) mult ¸imea numerelor reale R = ¦ toate scrierile zecimale ±d
1
d
2
. . . d
n
, a
1
a
2
a
3
. . .¦,
(5) mult ¸imea numerelor complexe C = ¦a +bi[ a, b ∈ R, i
2
= −1¦.
ˆ
Intre aceste mult ¸imi au loc urm˘ atoarele incluziuni Þ ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R ⊂ C. Vom nota cu Q
+
, R
+
mult ¸imea numerelor rat ¸ionale pozitive, respectiv a numerelor reale pozitive. De asemenea, vom
nota cu Z

= Z ¸ ¦0¦ ¸si analog definim mult ¸imile Q

, R

, C

. Mult ¸imea vid˘a, notat˘a cu ∅, este
mult ¸imea care nu are nici un element. O mult ¸ime diferit˘ a de mult ¸imea vid˘ a se nume¸ste mult ¸ime
nevid˘a.
Fie A, B dou˘ a mult ¸imi. Intersect ¸ia mult ¸imilor A ¸si B, notat˘ a cu A∩B, reprezint˘ a mult ¸imea
elementelor care apart ¸in ¸si lui A ¸si lui B. Dou˘ a mult ¸imi a c˘aror intersect ¸ie este mult ¸imea vid˘a
1
1. PRELIMINARII
se numesc disjuncte. Reuniunea mult ¸imilor A ¸si B, notat˘ a cu A ∪ B, reprezint˘ a mult ¸imea
elementelor care apart ¸in lui A sau lui B. Diferent ¸a dintre mult ¸imile A ¸si B se noteaz˘ a cu
A ¸ B ¸si reprezint˘a mult ¸imea tuturor elementelor care apart ¸in lui A ¸si nu apart ¸in lui B.
Produsul cartezian al mult ¸imilor A ¸si B se noteaz˘ a cu A B ¸si reprezint˘ a mult ¸imea tu-
turor perechilor ordonate (x, y) cu x ∈ A ¸si y ∈ B. De exemplu, dac˘a A = ¦1, 2¦ ¸si
B = ¦1, 3, 4¦ atunci A ∩ B = ¦1¦, A ∪ B = ¦1, 2, 3, 4¦, A ¸ B = ¦2¦, B ¸ A = ¦3, 4¦ ¸si
A B = ¦(1, 1), (1, 3), (1, 4), (2, 1), (2, 3), (2, 4)¦.
Fie A o mult ¸ime nevid˘a. O relat ¸ie binar˘a pe mult ¸imea A este o submult ¸ime R a produsului
cartezian A A ¸si scriem a ∼ b dac˘ a (a, b) ∈ R.
Relat ¸ia binar˘ a ∼ pe mult ¸imea A se nume¸ste:
(a) reflexiv˘a dac˘ a a ∼ a, pentru orice a ∈ A;
(b) simetric˘a dac˘ a a ∼ b implic˘ a b ∼ a pentru orice a, b ∈ A;
(c) tranzitiv˘a dac˘ a a ∼ b ¸si b ∼ c implic˘ a a ∼ c pentru orice a, b, c ∈ A.
O relat ¸ie binar˘a ∼ pe A se nume¸ste relat ¸ie de echivalent ¸˘a dac˘ a ∼ este reflexiv˘a, simetric˘ a ¸si
tranzitiv˘ a.
Dac˘ a ∼ define¸ste o relat ¸ie de echivalent ¸˘ a pe A, atunci clasa de echivalent ¸˘a a elementului
a ∈ A, pe care o vom nota cu ˆ a, este mult ¸imea ¦x ∈ A[x ∼ a¦. Despre elementele clasei de
echivalent ¸˘ a a lui a se spune c˘a sunt echivalente cu a. Dac˘a C este o clas˘ a de echivalent ¸˘ a, orice
element al lui C se nume¸ste un reprezentant al clasei C. O submult ¸ime S a lui A se nume¸ste
sistem complet de reprezentant ¸i pentru relat ¸ia de echivalent ¸˘ a ∼, dac˘a S cont ¸ine exact cˆ ate
un reprezentant al fiec˘ arei clase de echivalent ¸˘ a. Deci, S este sistem complet de reprezentant ¸i
pentru ∼ dac˘ a ¸si numai dac˘ a S verific˘ a simultan urm˘ atoarele condit ¸ii:
(1) pentru orice a ∈ A exist˘ a s
a
∈ S astfel ˆıncˆ at a ∼ s
a
,
(2) orice dou˘ a elemente distincte ale lui S nu sunt echivalente.
Reamintim c˘a o partit ¸ie a unei mult ¸imi nevide A este o familie de submult ¸imi nevide disjuncte
dou˘ a cˆ ate dou˘a ale lui A a c˘arei reuniune este A. Se poate observa u¸sor c˘a mult ¸imea claselor
de echivalent ¸˘ a ale lui Aˆın raport cu relat ¸ia de echivalent ¸˘ a ∼ este o partit ¸ie a lui A. Mult ¸imea
claselor de echivalent ¸˘ a se nume¸ste mult ¸imea factor a lui A modulo ∼ ¸si se noteaz˘ a cu A/ ∼.
A¸sadar A/ ∼= ¦ˆ a : a ∈ A¦.
Exemplul 1.1.1. Fie n un num˘ar natural. Definim pe mult ¸imea Z relat ¸ia binar˘ a
a ∼ b dac˘ a ¸si numai dac˘ a n[b −a.
Se observ˘ a imediat c˘a a ∼ a ¸si a ∼ b implic˘ a b ∼ a, ceea ce ˆınseamn˘a c˘ a ∼ este reflexiv˘ a ¸si
simetric˘ a. Dac˘a a ∼ b ¸si b ∼ c atunci obt ¸inem c˘a n[b − a ¸si n[c − b, deci n divide ¸si suma
(b −a) + (c −b) = c −a. Prin urmare obt ¸inem c˘a a ∼ c, adic˘ a ∼ este tranzitiv˘ a. Deci ∼ este
o relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe Z, care se mai nume¸ste ¸si relat ¸ia de congruent ¸˘a modulo n pe Z ¸si se
noteaz˘ a de obicei cu ≡ (mod n). Pentru n = 0 se vede imediat c˘a relat ¸ia de congruent ¸˘a modulo
0 este chiar egalitatea, iar pentru n = 1 orice dou˘a numere sunt congruente modulo 1. Obt ¸inem
ˆın aceste dou˘ a cazuri particulare c˘ a pentru un num˘ ar arbitrar r ∈ Z avem ˆ r = ¦r¦ dac˘ a n = 0,
2
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
respectiv ˆ r = Z dac˘ a n = 1. S˘ a presupunem ˆın continuare c˘ a n ≥ 2. Aplicˆ and teorema
ˆımp˘art ¸irii cu rest ˆın Z obt ¸inem c˘ a a ≡ b(mod n) dac˘ a ¸si numai dac˘a a ¸si b dau acela¸si rest prin
ˆımp˘art ¸irea cu n. Deci ˆ r = ¦r + nk[k ∈ Z¦.
ˆ
In concluzie, Z are exact n clase de echivalent ¸˘ a
distincte, iar un sistem complet de reprezentant ¸i pentru relat ¸ia ≡ (mod n) este orice mult ¸ime
format˘ a cu n numere consecutive, ˆın particular ¦0, 1, . . . , n − 1¦. Mult ¸imea factor a lui Z
modulo ≡ (mod n) se noteaz˘ a cu Z
n
. Deci
Z
n
= ¦
ˆ
0,
ˆ
1, . . . ,

n −1¦.
1.1.2. Funct ¸ii. Fie A ¸si B dou˘ a mult ¸imi. Reamintim c˘a o funct ¸ie (sau aplicat ¸ie) f definit˘ a
pe A cu valori ˆın B, se noteaz˘a f : A →B, ¸si asociaz˘a fiec˘arui element x ∈ A un unic element
din B, pe care ˆıl not˘am f(x). Mult ¸imea A se nume¸ste domeniul de definit ¸ie al lui f, iar B se
nume¸ste codomeniul lui f. Trebuie remarcat c˘ a, dac˘ a funct ¸ia f nu este definit˘a explicit pentru
fiecare element trebuie, ˆın general, verificat c˘ a funct ¸ia f este bine definit˘ a.
Mult ¸imea f(X) = ¦f(a)[a ∈ X¦, unde X ⊂ A este o submult ¸ime a lui B, se nume¸ste
imaginea lui X prin f.
ˆ
In particular f(A) se noteaz˘a cu Im(f) ¸si se nume¸ste imaginea lui f.
Pentru fiecare submult ¸ime C a lui B submult ¸imea lui A dat˘ a prin f
−1
(C) = ¦a ∈ A[f(a) ∈ C¦
se nume¸ste preimaginea sau imaginea invers˘a a lui C prin f. De exemplu, pentru funct ¸ia
f : Þ →Z, dat˘ a prin f(n) = (−1)
n
, avem Im(f) = ¦−1, 1¦, f(¦1, 3¦) = ¦−1¦, f
−1
(¦2, 4¦) = ∅
¸si f
−1
(¦1¦) = 2Þ, adic˘ a mult ¸imea numerelor naturale pare. Observat ¸i c˘ a f
−1
astfel introdus
nu este ˆın general o funct ¸ie.
Fie f : A → B ¸si g : B → C dou˘ a funct ¸ii. Compunerea dintre g ¸si f se noteaz˘ a cu g ◦ f ¸si
este funct ¸ia g ◦ f : A → C definit˘ a prin (g ◦ f)(x) = g(f(x)) pentru orice x ∈ A. De exemplu,
dac˘ a f, g : R →R, f(x) = 1 +x, g(x) = x
3
, atunci (g ◦ f)(x) = (1 +x)
3
iar (f ◦ g)(x) = 1 +x
3
.
Observat ¸i c˘ a, ˆın general f ◦ g g ◦ f (presupunem c˘a f ◦ g ¸si g ◦ f sunt definite).
Fie f : A →B o funct ¸ie. Funct ¸ia f se nume¸ste:
(1) injectiv˘a dac˘ a pentru orice x, y ∈ A cu x y avem f(x) f(y) (sau echivalent dac˘ a
pentru orice x, y ∈ A cu f(x) = f(y) rezult˘a x = y).
(2) surjectiv˘a dac˘ a pentru orice y ∈ B exist˘ a x ∈ A astfel ˆıncˆ at f(x) = y (sau echivalent
Im(f) = B).
(3) bijectiv˘a dac˘ a este simultan injectiv˘ a ¸si surjectiv˘ a.
(4) inversabil˘a dac˘ a exist˘a o funct ¸ie g : B →A astfel ˆıncˆat g ◦ f = 1
A
¸si f ◦ g = 1
B
, unde
1
A
reprezint˘ a funct ¸ia identic˘a a mult ¸imii A, i.e. 1
A
: A →A cu 1
A
(x) = x pentru orice
x ∈ A.
Pentru a exemplifica definit ¸iile de mai sus consider˘am funct ¸iile f, g, h, k : Z →Z date prin:
f(x) = 2x + 1, g(x) = [x/2] (prin [x] not˘ am partea ˆıntreag˘a a num˘ arului real x, adic˘ a cel
mai mare num˘ ar ˆıntreg mai mic sau egal cu x), h(x) = x + 3 ¸si k(x) = x
2
. Atunci f este
injectiv˘ a ¸si nesurjectiv˘a, g este surjectiv˘ a ¸si neinjectiv˘ a, h este bijectiv˘ a, iar k este neinjectiv˘ a
¸si nesurjectiv˘a.
ˆ
In plus, observ˘am c˘ a funct ¸ia h
1
: Z → Z definit˘ a prin h
1
(x) = x − 3 are
proprietatea c˘ a h ◦ h
1
= h
1
◦ h = 1
Z
, ceea ce ˆınseamn˘ a c˘ a h este inversabil˘ a. L˘ as˘am cititorului
ca exercit ¸iu demonstrarea urm˘ atoarelor propriet˘ at ¸i importante ale funct ¸iilor.
3
1. PRELIMINARII
Propozit ¸ia 1.1.2. (1) Fie f : A → B o funct ¸ie. Atunci f este bijectiv˘a dac˘a ¸si numai
dac˘a f este inversabil˘a.
(2) Fie A o mult ¸ime finit˘a ¸si f : A → A o funct ¸ie. Atunci f este injectiv˘a ⇐⇒ f este
surjectiv˘a ⇐⇒ f este bijectiv˘a. (vezi Problema 1.5.1 pentru generalizare)
1.1.3. Grupuri.
Definit ¸ia 1.1.3. Fie A o mult ¸ime nevid˘a.
(1) O operat ¸ie algebric˘a ∗ pe mult ¸imea A este o funct ¸ie ∗ : A A → A. Pentru orice
a, b ∈ A vom scrie a ∗ b ˆın loc ∗(a, b).
(2) O operat ¸ie algebric˘a ∗ pe mult ¸imea A se nume¸ste asociativ˘a dac˘a pentru orice a, b, c ∈ A
avem a ∗ (b ∗ c) = (a ∗ b) ∗ c.
(3) Dac˘a ∗ este o operat ¸ie algebric˘a pe mult ¸imea A spunem c˘a elementele a, b ∈ A comut˘a
dac˘a a ∗ b = b ∗ a. Spunem c˘a ∗ este comutativ˘a pe mult ¸imea A dac˘a a ∗ b = b ∗ a pentru orice
a, b ∈ A.
Exemplele 1.1.4. (1) “+” (adunarea obi¸snuit˘a) este o operat ¸ie algebric˘ a comutativ˘ a ¸si
asociativ˘ a pe Þ, Z, Q, R, respectiv C.
(2) “” (ˆınmult ¸irea obi¸snuit˘ a) este o operat ¸ie algebric˘a comutativ˘a ¸si asociativ˘a pe Þ, Z, Q,
R, respectiv C.
(3) “−” (sc˘aderea obi¸snuit˘ a) este o operat ¸ie algebric˘a necomutativ˘ a ¸si neasociativ˘ a pe Z,
unde −(a, b) = a−b.
ˆ
Intr-adev˘ ar, avem 2−1 = 1 −1 = 1−2 ¸si 1−(1−1) = 1 −1 = (1−1)−1.
(4) “−” (sc˘ aderea obi¸snuit˘a) nu este o operat ¸ie algebric˘ a pe Þ (nici pe Q
+
, R
+
).
ˆ
Intr-
adev˘ ar, pentru a, b ∈ Þ cu a < b obt ¸inem c˘ a a −b Þ, adic˘ a − nu este o aplicat ¸ie de la ÞÞ
cu valori ˆın Þ.
Presupunem c˘a ∗ este o operat ¸ie algebric˘ a pe A ¸si H este o submult ¸ime nevid˘ a a lui A. Dac˘ a
restrict ¸ia lui ∗ la H este o operat ¸ie algebric˘ a pe H, i.e. pentru orice a, b ∈ H avem a ∗ b ∈ H,
atunci H se nume¸ste parte stabil˘a a lui A ˆın raport cu ∗ (vom scrie, pe scurt, cˆand nu e
pericol de confuzie c˘ a H este parte stabil˘ a ˆın raport cu ∗). Observat ¸i c˘ a dac˘a ∗ este operat ¸ie
algebric˘ a asociativ˘a (respectiv comutativ˘a) pe A, iar restrict ¸ia lui ∗ la o submult ¸ime H a lui A
este o operat ¸ie algebric˘ a pe H, atunci ∗ este automat asociativ˘ a (respectiv comutativ˘ a) pe H.
Definit ¸ia 1.1.5. Un grup este o pereche ordonat˘a (G, ∗) unde G este o mult ¸ime ¸si ∗ este
o operat ¸ie algebric˘a pe G care satisface urm˘atoarele axiome:
(G1) a ∗ (b ∗ c) = (a ∗ b) ∗ c, pentru orice a, b, c ∈ G (i.e. ∗ este asociativ˘a),
(G2) exist˘a un element e ∈ G astfel ˆıncˆat a∗e = e∗a = a, pentru orice a ∈ G (e se nume¸ste
element neutru al lui G),
(G3) pentru fiecare a ∈ G exist˘a un element a
t
∈ G astfel ˆıncˆat a ∗ a
t
= a
t
∗ a = e (a se
nume¸ste element inversabil, iar a
t
se nume¸ste inversul lui a)
Grupul (G, ∗) se nume¸ste abelian( sau comutativ) dac˘a ∗ este operat ¸ie algebric˘a comutativ˘a
pe G, i.e. a ∗ b = b ∗ a pentru orice a, b ∈ G. Grupul (G, ∗) se nume¸ste grup finit dac˘a
mult ¸imea G este finit˘a.
4
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
ˆ
Inainte de a considera cˆateva exemple de grupuri vom demonstra cˆateva propriet˘at ¸i de baz˘ a
ale acestora.
Propozit ¸ia 1.1.6. Fie (G, ∗) un grup. Atunci au loc urm˘atoarele:
(1) elementul neutru al lui G, definit ˆın axioma (G2), este unic determinat,
(2) pentru fiecare a ∈ G inversul s˘au a
t
, definit ˆın axioma (G3), este unic determinat.
Demonstrat ¸ie. (1) Dac˘ a e ¸si f sunt elemente neutre ale lui G atunci aplicˆ and axioma
(G2) obt ¸inem f = e ∗ f = e.
(2) S˘a presupunem c˘a b, c sunt ambele inverse ale lui a, iar e este elementul neutru al lui
G. Folosind axiomele grupului obt ¸inem atunci urm˘ atorul ¸sir de egalit˘ at ¸i
c
(G2)
= c ∗ e
(G3)
= c ∗ (a ∗ b)
(G1)
= (c ∗ a) ∗ b
(G3)
= e ∗ b
(G2)
= b.
Prezent˘ am ˆın continuare cˆ ateva exemple clasice de grupuri.
Exemplele 1.1.7. (1) (Z, +), (Q, +), (R, +), (C, +) sunt grupuri abeliene infinite cu ele-
mentul neutru e = 0 ¸si a
t
= −a pentru orice a.
(2) (Q

, ), (R

, ), (C

, ), (Q
+
, ), (R
+
, ) sunt grupuri abeliene infinite cu elementul neutru
e = 1 ¸si a
t
=
1
a
pentru orice a. (Z

, ) nu este grup deoarece singurele elemente inversabile ˆın
Z

sunt 1 ¸si −1.
(3) Dac˘ a (G
1
, ∗) ¸si (G
2
, ◦) sunt dou˘a grupuri, atunci putem forma cu ajutorul lor un nou
grup (G
1
G
2
, ), numit produsul direct al grupurilor (G
1
, ∗) ¸si (G
2
, ◦), ale c˘ arui elemente
sunt perechile produsului cartezian G
1
G
2
iar operat ¸ia algebric˘a este definit˘a astfel:
(a
1
, a
2
) (b
1
, b
2
) = (a
1
∗ b
1
, a
2
◦ b
2
).
L˘ as˘am cititorului verificarea axiomelor (G1) −(G3) pentru a vedea c˘ a (G
1
G
2
, ) este un grup
avˆ and elementul neutru (e
1
, e
2
), unde e
1
, e
2
sunt elementele neutre ale lui G
1
, respectiv G
2
.
Mai mult, inversul elementului (a
1
, a
2
) este (a
t
1
, a
t
2
), unde a
t
1
este inversul lui a
1
ˆın G
1
, iar a
t
2
este inversul lui a
2
ˆın G
2
.
(4) Fie n ≥ 1. Pe mult ¸imea Z
n
= ¦
ˆ
0,
ˆ
1, . . . ,

n −1¦ construit˘ a ˆın Exemplul 1.1.1 definim o
operat ¸ie de adunare ¸si una de ˆınmult ¸ire. Fie ˆ x, ˆ y ∈ Z
n
cu x, y ∈ Z. Definim ˆ x + ˆ y =

x +y
¸si ˆ xˆ y = ´ xy. Ar˘at˘ am mai ˆıntˆ ai c˘ a cele dou˘ a operat ¸ii sunt bine definite, adic˘ a nu depind de
reprezentant ¸ii claselor.
ˆ
Intr-adev˘ ar, fie x
t
, y
t
∈ Z astfel ˆıncˆ at ˆ x =
ˆ
x
t
¸si ˆ y =
ˆ
y
t
. Atunci n divide
x
t
−x ¸si y
t
−y. Deci n divide x
t
+ y
t
−x −y ¸si x
t
y
t
−xy = (x
t
−x)y
t
+ x(y
t
−y). Rezult˘ a c˘a

x +y =

x
t
+y
t
¸si ´ xy =
¯
x
t
y
t
. L˘ as˘ am cititorului s˘a verifice c˘a (Z
n
, +) este un grup abelian finit,
avˆ and elementul neutru
ˆ
0, iar inversul lui ˆ x este
¯
−x. Ce putem spune despre (Z
n
, )? Nu este
grup.
ˆ
Intr-adev˘ ar, se poate verifica u¸sor c˘a (Z
n
, ) satisface (G1), (G2), dar nu satisface (G3)
deoarece
ˆ
0 nu este element inversabil (
ˆ
0ˆ x =
ˆ
0, pentru orice x ∈ Z).
(5) Fie A o mult ¸ime nevid˘ a. Not˘am cu S
A
mult ¸imea tuturor funct ¸iilor definite pe A cu
valori ˆın A care sunt bijective. S˘ a observ˘am c˘a S
A
∅ deoarece 1
A
∈ S
A
. Consider˘am operat ¸ia
de compunere uzual˘ a a funct ¸iilor “◦” ¸si l˘ as˘am cititorului s˘ a verifice c˘ a (S
A
, ◦) este un grup.
5
1. PRELIMINARII
ˆ
In general, acest grup nu este abelian, pentru c˘ a operat ¸ia de compunere a funct ¸iilor nu este
comutativ˘ a. Acest grup se mai nume¸ste ¸si grupul permut˘arilor mult ¸imii A.
Un grup care are un singur element (elementul neutru!) se nume¸ste ¸si grupul trivial. Dac˘ a
G are un num˘ ar finit de elemente, atunci num˘ arul de elemente al grupului se nume¸ste ordinul
grupului. Reamintim, f˘ ar˘a demonstrat ¸ie (ˆıncercat ¸i s˘ a le demonstrat ¸i!) urm˘atoarele reguli de
calcul ˆıntr-un grup (G, ∗):
• Dac˘ a a ∈ G are inversul a
t
∈ G atunci inversul lui a
t
este (a
t
)
t
= a.
• Dac˘ a a, b ∈ G au inversele a
t
, b
t
∈ G, atunci inversul lui a ∗ b este b
t
∗ a
t
.
• Pentru orice a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ G valoarea lui a
1
∗ a
2
∗ ∗ a
n
este independent˘a de
modul ˆın care am putea pune parantezele (aceast˘ a proprietate se nume¸ste legea de
asociativitate generalizat˘a)
De acumˆınainte vom folosi ˆın prezentarea rezultatelor teoretice referitoare la grupuri, pentru
simplificarea scrierii, operat ¸ia algebric˘ a multiplicativ˘ a ˆın loc de operat ¸ia algebric˘ a ∗. Implicit,
vom nota inversul unui element x cu x
−1
ˆın loc de x
t
. Mai mult, vom scrie pe scurt G este grup
ˆın loc de (G, ) este un grup.
Definit ¸ia 1.1.8. Fie G un grup ¸si H o submult ¸ime nevid˘a a lui G. Spunem c˘a H este un
subgrup al lui G, ¸si not˘am H ≤ G, dac˘a pentru orice x, y ∈ H rezult˘a xy ∈ H ¸si x
−1
∈ H.
Observat ¸i c˘a rezult˘a imediat din definit ¸ie c˘ a orice subgrup H al grupului G cont ¸ine elementul
neutru e.
ˆ
In plus, H devine grup ˆın raport cu operat ¸ia indus˘ a. Prin urmare, pentru orice grup
G ¸stimˆın mod automat dou˘a subgrupuri, numite ¸si subgrupuri improprii. Este vorba despre G
¸si ¦e¦, unde e reprezint˘ a elementul neutru al grupului. Celelalte subgrupuri ale lui G diferite
de ¦e¦ ¸si G se numesc subgrupuri proprii. Se poate demonstra u¸sor c˘ a o submult ¸ime nevid˘ a H
a unui grup G este subgrup dac˘ a ¸si numai dac˘ a xy
−1
∈ H pentru orice x, y ∈ H.
Exemplele 1.1.9. (1) Este u¸sor de verificat c˘a avem urm˘atorul ¸sir de subgrupuri: (Z, +) ≤
(Q, +) ≤ (R, +) ≤ (C, +).
(2) Fie n ≥ 1 ¸si submult ¸imea lui C

dat˘ a prin U
n
= ¦z ∈ C[z
n
= 1¦. Atunci U
n
este subgrup
al lui (C

, ).
ˆ
Intr-adev˘ ar dac˘a x, y ∈ U
n
, atunci (xy
−1
)
n
= x
n
(y
n
)
−1
= 1, deci xy
−1
∈ U
n
.
(3) Fie n ∈ Þ ¸si not˘ am cu nZ mult ¸imea multiplilor ˆıntregi ai lui n, adic˘ a nZ = ¦nk[k ∈ Z¦.
nZ este subgrup al grupului (Z, +).
ˆ
Intr-adev˘ ar, fie x, y ∈ nZ. Atunci exist˘ a k, l ∈ Z astfel
ˆıncˆat x = nk ¸si y = nl. Deci x − y = n(k − l) ∈ nZ, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a nZ ≤ (Z, +).
Grupul (Z, +) are proprietatea c˘ a orice subgrup al s˘au este de forma nZ pentru un n ∈ Þ. S˘ a
observ˘ am mai ˆıntˆ ai c˘a subgrupurile improprii ale lui (Z, +) sunt ¦0¦ = 0Z ¸si Z = 1Z. Fie H
un subgrup propriu al lui (Z, +). Deoarece H ¦0¦ obt ¸inem c˘ a exist˘ a 0 m ∈ H ¸si implicit,
din definit ¸ia subgrupului, c˘ a −m ∈ H. Prin urmare, H ∩ Þ

∅. Fie n cel mai mic num˘ ar
natural nenul din H ∩Þ (Atent ¸ie! Existent ¸a lui n nu este evident˘a; ea rezult˘a din faptul c˘ a Þ
este o mult ¸ime bine ordonat˘ a). Ar˘at˘ am c˘a H = nZ. Incluziunea nZ ⊆ H rezult˘ a din faptul ca
n ∈ H ¸si H este grup. Reciproc, fie h ∈ H ¸si h = nq +r, q, r ∈ Z, 0 ≤ r < n ˆımp˘art ¸irea cu rest
6
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
a lui h la n. Deoarece h, nq ∈ H ¸si H este subgrup al lui (Z, +) rezult˘ a c˘a r = h − nq ∈ H.
Deci r = 0, altfel contrazicem alegerea lui n.
ˆ
In concluzie obt ¸inem c˘ a h = nq ∈ nZ.
Definit ¸ia 1.1.10. Fie G ¸si H dou˘a grupuri. O funct ¸ie f : G → H se nume¸ste morfism
de grupuri dac˘a
f(xy) = f(x)f(y) pentru orice x, y ∈ G.
Un morfism de grupuri bijectiv se nume¸ste izomorfism de grupuri. Un automorfism este
un izomorfism de grupuri de la un grup la el ˆınsu¸si.
Fie b = f(e
G
), unde prin e
G
am notat elementul neutru al grupului G. Din e
G
2
= e
G
rezult˘ a
c˘ a b
2
= b = be
H
, unde e
H
reprezint˘ a elementul neutru al lui H.
ˆ
Inmult ¸ind la stˆ anga relat ¸ia
b
2
= be
H
cu b
−1
obt ¸inem c˘ a b = e
H
. Prin urmare, orice morfism de grupuri trimite elementul
neutru ˆın element neutru. O alt˘ a proprietate important˘ a a unui morfism de grupuri este c˘ a
f(x)
−1
= f(x
−1
).
ˆ
Intr-adev˘ ar, avem c˘a
e
H
= f(e
G
) = f(x x
−1
) = f(x)f(x
−1
),
¸si analog e
H
= f(x
−1
)f(x), de unde rezult˘ a folosind (G3) c˘ a f(x)
−1
= f(x
−1
). Un prim
exemplu de morfism de grupuri este morfismul trivial, i.e. aplicat ¸ia j : G → H dat˘ a prin
j(x) = e
H
pentru orice x ∈ G (verificat ¸i c˘a j este morfism!). Se arat˘a imediat ¸si c˘a aplicat ¸ia
identic˘ a 1
G
: G → G este un automorfism al lui G. Ca exemple concrete, f : (Z, +) → (Z, +),
f(n) = 5n este morfism de grupuri, dar nu este izomorfism, iar g : (R, +) →(R

+
, ), g(x) = 5
x
este izomorfism de grupuri.
Propozit ¸ia 1.1.11. Compunerea a dou˘a morfisme de grupuri este un morfism de grupuri.
Inversul unui izomorfism de grupuri este tot un izomorfism.
Demonstrat ¸ie. Ambele afirmat ¸ii rezult˘a imediat din definit ¸ii.
Spunem c˘a grupurile G ¸si H sunt izomorfe ¸si scriem G H, dac˘ a exist˘a un izomorfim de
grupuri f : G →H. Intuitiv, faptul c˘a dou˘ a grupuri sunt izomorfe, ˆınseamn˘ a ca ele au acelea¸si
propriet˘ at ¸i algebrice.
ˆ
In general, nu este u¸sor s˘ a ar˘at˘ am c˘ a dou˘a grupuri sunt sau nu izomorfe.
De exemplu, am ar˘ atat mai sus c˘ a (R, +) (R

+
, ) prin construirea unui astfel de izomorfism.
Pentru a ar˘ ata c˘a dou˘a grupuri nu sunt izomorfe, este util s˘ a c˘ aut˘am o proprietate algebric˘ a pe
care un grup o are iar cel˘ alalt nu. De exemplu, (R, +) (R

, ) deoarece (R

, ) are un element
de ordin 2 (vezi Definit ¸ia 1.1.13), pe −1, iar (R, +) nu are. Formalizˆ and, dac˘a presupunem
prin absurd c˘ a f : (R

, ) →(R, +) este un izomorfism obt ¸inem c˘a
0 = f(1) = f((−1)
2
) = 2f(−1),
deci f(−1) = 0, adic˘ a f(−1) = f(1) o contradict ¸ie cu faptul c˘a f este funct ¸ie bijectiv˘a.
Pentru aplicat ¸ii ulterioare avem nevoie de urm˘atorul rezultat.
Propozit ¸ia 1.1.12. Fie f : G → G
t
un morfism de grupuri, ¸si e
G
, e
G
elementele neutre
ale grupurilor G, respectiv G
t
.
(a) Dac˘a H este un subgrup al lui G, atunci f(H) este un subgrup al lui G
t
.
ˆ
In particular,
avem c˘a Im(f) ≤ G
t
.
7
1. PRELIMINARII
(b) Dac˘a H
t
este un subgrup al lui G
t
, atunci f
−1
(H
t
) este un subgrup al lui G.
ˆ
In partic-
ular, avem c˘a Ker(f) := f
−1
(¦e
G
¦) este un subgrup al lui G, care se nume¸ste nucleul
lui f.
(c) f este injectiv dac˘a ¸si numai dac˘a Ker(f) = ¦e
G
¦.
Demonstrat ¸ie. (a) Fie x, y ∈ H. Atunci folosind faptul c˘ a f este morfism de grupuri ¸si
H este subgrup al lui G obt ¸inem f(x)f(y)
−1
= f(x)f(y
−1
) = f(xy
−1
) ∈ f(H).
(b) Fie x, y ∈ f
−1
(H
t
). Atunci f(x), f(y) ∈ H
t
¸si f(xy
−1
) = f(x)f(y
−1
) = f(x)f(y)
−1
∈ H
t
.
Deci xy
−1
∈ f
−1
(H
t
).
(c) Este clar c˘ a dac˘ a f este injectiv atunci Ker(f) = ¦e
G
¦. Reciproc, presupunem c˘ a
Ker(f) = ¦e
G
¦ ¸si fie x, y ∈ G cu f(x) = f(y). Atunci e
G
= f(x)f(y)
−1
= f(x)f(y
−1
) =
f(xy
−1
), adic˘a xy
−1
∈ Ker(f) = ¦e
G
¦. Prin urmare obt ¸inem c˘ a x = y.
ˆ
In finalul acestei sect ¸iuni reamintim cititorului definit ¸ia ordinului unui element ˆıntr-un grup.
Definit ¸ia 1.1.13. Fie G un grup, e
G
elementul s˘au neutru ¸si x un element al lui G. Or-
dinul lui x se define¸ste prin
ord(x) =
_
∞, dac˘a x
n
e
G
pentru orice n ≥ 1
min¦n ∈ Þ

[x
n
= e
G
¦, dac˘a exist˘a n ≥ 1 cu x
n
= e
G
.
Observ˘ am c˘a elementul neutru e
G
are ordinul 1. De fapt, este singurul element de ordin
1 al grupului G. Dac˘a lu˘ am de exemplu subgrupul multiplicativ (¦±1, ±i¦, ) (verificat ¸i c˘a e
subgrup!) al lui (C

, ) avem ord(i) = 4 deoarece i 1, i
2
= −1, i
3
= −i ¸si i
4
= 1. Analog se
arat˘ a c˘ a ord(−i) = 4 ¸si ord(−1) = 2. Pe de alt˘ a parte, dac˘ a lu˘ am grupul (Z, +) orice element
nenul are ordinul infinit.
1.1.4. Inele.
Definit ¸ia 1.1.14. (1) Se nume¸ste inel o mult ¸ime nevid˘a R ˆınzestrat˘a cu dou˘a operat ¸ii
binare + ¸si (numite adunare ¸si ˆınmult ¸ire) care satisfac urm˘atoarele axiome:
(i) (R, +) este grup abelian,
(ii) este asociativ˘a: (a b) c = a (b c) pentru orice a, b, c ∈ R,
(iii) ˆınmult ¸irea este distributiv˘a fat ¸˘a de adunare: pentru orice a, b, c ∈ R avem
(a +b) c = (a c) + (b c) ¸si a (b +c) = (a b) + (a c).
(2) Inelul R se nume¸ste comutativ dac˘a operat ¸ia de ˆınmult ¸ire este comutativ˘a.
(3) Inelul R se nume¸ste inel unitar dac˘a operat ¸ia de ˆınmult ¸ire are element neutru, adic˘a
exist˘a un element e ∈ R astfel ˆıncˆat
e a = a e = a pentru orice a ∈ R.
Elementul neutru al adun˘arii se noteaz˘ a cu 0 ¸si se nume¸ste elementul nul al inelului, iar
inversul elementului a ˆın raport cu operat ¸ia de adunare se noteaz˘ a cu −a. Cel mai simplu
exemplu de inel este inelul ¦0¦ numit ¸si inelul nul. S˘a observ˘am c˘a ˆıntr-un inel unitar nenul
1 0. Toate inelele studiate de noi vor fi inele unitare nenule.
ˆ
Intr-un inel unitar elementul
8
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
neutru al ˆınmult ¸irii se noteaz˘a cu 1 ¸si se nume¸ste elementul unitate.
ˆ
Intr-un inel unitar R,
un element a ∈ R se nume¸ste inversabil dac˘a este inversabil fat ¸˘ a de ˆınmult ¸ire. Mult ¸imea
elementelor inversabile din inelul unitar R se noteaz˘ a cu U(R). Un inel R se nume¸ste integru
dac˘ a pentru orice elemente a, b ∈ R ¸ ¦0¦ avem ab 0. Un inel integru comutativ se nume¸ste
domeniu de integritate.
Exemplele 1.1.15. (1) Mult ¸imile Z, Q, R, C ˆımpreun˘ a cu operat ¸iile obi¸snuite de adunare
¸si ˆınmult ¸ire sunt inele comutative ¸si unitare.
(2) Mult ¸imea Z
n
ˆımpreun˘a cu operat ¸iile de adunare ¸si ˆınmult ¸ire definite ˆın Exemplul 1.1.7
este un inel comutativ ¸si unitar.
(3) Fie n ≥ 2 un num˘ ar ˆıntreg. Mult ¸imea nZ ˆımpreun˘a cu operat ¸iile obi¸snuite de adunare
¸si ˆınmult ¸ire a numerelor ˆıntregi este un inel comutativ, f˘ ar˘a element unitate.
(4) Fie mult ¸imea (([0, 1], R) = ¦f : [0, 1] →R[ f continu˘a¦. Mult ¸imea (([0, 1], R) ˆımpreun˘a
cu operat ¸iile de adunare ¸si ˆınmult ¸ire a funct ¸iilor definite ˆın mod uzual: (f +g)(x) = f(x)+g(x)
¸si (fg)(x) = f(x)g(x) este un inel comutativ ¸si unitar.
(5) Un exemplu clasic de inel necomutativ este dat de inelul /
n
(R), de matrice p˘ atratice de
ordinul n (n ≥ 2). Pentru definit ¸ia lui /
n
(R) vezi capitolul urm˘ ator, iar pentru demonstrarea
faptului c˘a /
n
(R) este inel unitar necomutativ vezi Teorema 2.1.11 ¸si Observat ¸ia 2.1.12.
(6) Fie R ¸si S dou˘ a inele. Produsul cartezian R S ˆımpreun˘a cu operat ¸iile de adunare ¸si
ˆınmult ¸ire definite pe componente:
(r
1
, s
1
) + (r
2
, s
2
) = (r
1
+r
2
, s
1
+s
2
) ¸si (r
1
, s
1
)(r
2
, s
2
) = (r
1
r
2
, s
1
s
2
),
este un inel numit produsul direct al inelelor R ¸si S.
De acum ˆınainte, pe tot parcursul acestui capitol prin inel vom ˆınt ¸elege inel comutativ ¸si
unitar.
Definit ¸ia 1.1.16. Fie R un inel. O submult ¸ime nevid˘a I ⊂ R se nume¸ste ideal dac˘a (I, +)
este subgrup al grupului aditiv (R, +) ¸si dac˘a pentru orice a ∈ I ¸si x ∈ R rezult˘a c˘a ax ∈ I.
Not˘am faptul c˘a I este un ideal al lui R prin I R.
Exemplele 1.1.17. (1) Idealele lui Z sunt nZ cu n ≥ 0 un num˘ ar ˆıntreg.
ˆ
Intr-adev˘ ar,
¸stim deja din Exemplul 1.1.9 (3) c˘a nZ cu n ≥ 0 sunt toate subgrupurile lui (Z, +), ¸si ˆın mod
evident produsul dintre un element din nZ cu unul din Z este un element din nZ.
(2) Fie R, S dou˘ a inele. Se poate ar˘ ata u¸sor (verificat ¸i), pe baza definit ¸iei, c˘ a idealele
produsului direct de inele RS sunt toate submult ¸imile lui RS de forma I J, unde I R
¸si J S.
Orice inel R are idealele R ¸si ¦0¦. Un ideal nenul I al lui R se nume¸ste propriu dac˘ a I R.
Cu ajutorul idealelor unui inel putem construi noi inele. Construct ¸ia este asem˘an˘ atoare cu cea
dat˘ a pentru Z
n
. Fie R un inel fixat ¸si I un ideal al s˘ au. Definim pe inelul R urm˘ atoarea relat ¸ie
de echivalent ¸˘a, numit˘ a congruent ¸a modulo I:
x ∼ y(mod I) dac˘a x −y ∈ I.
9
1. PRELIMINARII
Pe mult ¸imea factor, notat˘a R/I, definim urm˘ atoarele asocieri:
(ˆ x, ˆ y) → ˆ x + ˆ y :=

x +y ¸si (ˆ x, ˆ y) → ˆ x ˆ y :=
¯
x y,
unde prin ˆ x am prescurtat x(mod I). Se verific˘ a imediat(exercit ¸iu!) faptul c˘ a aceste asocieri
nu depind de reprezentant ¸ii ale¸si pentru clasele de echivalent ¸˘a. Ele determin˘ a dou˘ a operat ¸ii
algebrice, care definesc pe mult ¸imea factor R/I o structur˘ a de inel (comutativ ¸si unitar), ˆın
care elementul nul este
ˆ
0, iar elementul unitate este
ˆ
1. Inelul astfel obt ¸inut este inelul factor
al lui R prin idealul I, se noteaz˘ a cu R/I ¸si este mult ¸imea ¦x(mod I)[ x ∈ R¦.
Definit ¸ia 1.1.18. Fie R ¸si S dou˘a inele.
(1) Un morfism de inele este o aplicat ¸ie ϕ : R →S care satisface urm˘atoarele condit ¸ii:
(i) ϕ(a +b) = ϕ(a) +ϕ(b) pentru orice a, b ∈ R,
(ii) ϕ(ab) = ϕ(a)ϕ(b) pentru orice a, b ∈ R,
(iii) ϕ(1
R
) = 1
S
, unde am notat cu 1
R
, 1
S
elementele unitate ale inelelor R ¸si S.
(2) Un morfism de inele bijectiv se nume¸ste izomorfism de inele.
Ment ¸ion˘ amˆın continuare cˆateva exemple de morfisme de inele. Pentru orice inel R aplicat ¸ia
identic˘ a i : R → R, definit˘ a prin i(x) = x pentru orice x ∈ R, este un izomorfism de inele.
Dac˘ a I R atunci aplicat ¸ia canonic˘ a p : R → R/I, definit˘ a prin p(x) = ˆ x este un morfism de
inele surjectiv. Singurul morfism de inele f : Z →R este cel dat de f(k) = k 1
R
pentru orice
k ∈ Z (rezult˘ a imediat din definit ¸ia morfismului de inele). S˘ a observ˘am c˘ a dac˘a ϕ : R → S
este morfism de inele atunci Ker(ϕ) este un ideal al lui R, iar Im(ϕ) este un subinel al lui S
(adic˘ a inel ˆın raport cu operat ¸iile induse de S).
1.1.5. Corpuri. Reamintim c˘ a ˆın precedenta sect ¸iune am f˘ acut convent ¸ia c˘a toate inelele
considerate ˆın acest capitol vor fi comutative ¸si unitare. Pentru a evident ¸ia important ¸a fun-
damental˘ a a comutativit˘ at ¸ii corpurilor renunt ¸˘ am la aceast˘a convent ¸ie doar pentru definit ¸ia
general˘ a. Un polinom cu coeficient ¸i ˆıntr-un corp necomutativ poate avea mai multe r˘ad˘ acini
decˆ at ˆıi este gradul (vezi Problema 1.5.10) pe cˆ and un polinom cu coeficient ¸i ˆıntr-un corp
comutativ are cel mult atˆ atea r˘ad˘ acini cˆ at ˆıi este gradul (vezi Propozit ¸ia 1.3.5).
Definit ¸ia 1.1.19. Un inel unitar K se nume¸ste corp dac˘a orice element nenul al s˘au
este inversabil. Echivalent un inel unitar K este corp dac˘a ¸si numai dac˘a U(K) = K

, unde
K

= K ¸ ¦0¦. Dac˘a, ˆın plus, ˆınmult ¸irea este comutativ˘a, corpul se nume¸ste comutativ.
Se observ˘a imediat din definit ¸ie c˘a orice corp este un inel integru. Reciproca nu este
adev˘ arat˘a dup˘ a cum se poate vedea din urm˘atorul exemplu: Z este un inel integru, dar
U(Z) = ¦±1¦. Are loc totu¸si o reciproc˘ a part ¸ial˘a: orice inel integru finit este corp (vezi
Problema 1.5.11). Prezent˘ am ˆın continuare cˆateva exemple de corpuri.
Exemplele 1.1.20. (1) Mult ¸imile Q, R, C ˆımpreun˘a cu operat ¸iile obi¸snuite de adunare ¸si
ˆınmult ¸ire a numerelor sunt corpuri comutative.
10
1.1. STRUCTURI ALGEBRICE
(2) Fie p un num˘ar natural prim. Atunci mult ¸imea Z
p
ˆımpreun˘a cu operat ¸iile de adunare
¸si ˆınmult ¸ire definite ˆın Exemplul 1.1.7 este un corp comutativ (vezi Problema 1.5.12).
(3) Consider˘ am mult ¸imea Q(

3) = ¦a + b

3[ a, b ∈ Q¦. Atunci Q(

3) ˆımpreun˘a cu
operat ¸iile obi¸snuite de adunare ¸si ˆınmult ¸ire a numerelor reale este un corp comutativ.
ˆ
Intr-
adev˘ ar, se verific˘ a u¸sor c˘ a (Q(

3), +, ) este un inel comutativ. Ar˘at˘ am doar c˘ a orice element
nenul este inversabil. Fie a +b

3 0, cu a, b ∈ Q. Prin calcul direct se observ˘a c˘a
(a +b

3)
−1
=
1
a +b

3
=
a
a
2
−3b
2

b
a
2
−3b
2

3,
unde a doua egalitate a fost obt ¸inut˘a prin rat ¸ionalizarea fract ¸iei, adic˘a amplificarea cu “conju-
gatul” numitorului.
(4) Fie inelul /
2
(C) al matricelor p˘ atratice de ordin 2 peste corpul C (vezi Definit ¸ia 2.1.1).
Consider˘ am H ⊂ /
2
(C), unde
H =
__
α β

¯
β ¯ α
_
[ α, β ∈ C
_
.
Heste un corp necomutativˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea matricelor, vezi Problema 1.5.10.
Notat ¸ie: De acum ˆınainte prin corp vom ˆınt ¸elege un corp comutativ, iar prin inel un inel
unitar ¸si comutativ.
Lema 1.1.21. Un inel R este corp dac˘a ¸si numai dac˘a ¦0¦ ¸si R sunt singurele ideale ale
lui R.
Demonstrat ¸ie. S˘ a presupunem c˘ a R este un corp ¸si fie I un ideal nenul al lui R. Atunci
exist˘ a x ∈ I astfel ˆıncˆ at x 0. Din definit ¸ia corpului rezult˘ a c˘a exist˘a y ∈ R astfel ˆıncˆ at
xy = 1. Aplicˆ and acum definit ¸ia idealului obt ¸inem c˘ a 1 = xy ∈ I, de unde rezult˘ a imediat c˘ a
I = R.
Reciproc, presupunem c˘a ¦0¦ ¸si R sunt singurele ideale ale lui R. Fie x ∈ R, x 0 un
element arbitrar. Consider˘ am mult ¸imea ¦ax[ a ∈ R¦. Este evident din definit ¸ia idealului c˘ a
aceast˘ a mult ¸ime este un ideal al lui R, care este ˆın plus ¸si nenul (acest ideal se mai nume¸ste ¸si
idealul generat de x). Din ipotez˘ a rezult˘a c˘ a obligatoriu acest ideal este R, adic˘a
¦ax[ a ∈ R¦ = R.
Cum 1 ∈ R, egalitatea de mai sus implic˘ a existent ¸a unui element y ∈ R astfel ˆıncˆat yx = 1.
Obt ¸inem a¸sadar c˘ a x este inversabil. Cum x a fost ales arbitrar nenul, ˆınseamn˘a c˘ a R este
corp.
Definit ¸ia 1.1.22. Fie K un corp. O submult ¸ime nevid˘a F a lui K se nume¸ste subcorp al
lui K dac˘a
(1) ∀ x, y ∈ F rezult˘a x −y ∈ F ¸si (2) ∀ x, y ∈ F, y 0 rezult˘a xy
−1
∈ F.
Rezult˘ a imediat din definit ¸ie c˘ a: orice corp K este subcorp al lui ˆınsu¸si; Q ⊂ R este un
subcorp ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea numerelor; Q(

3) este un subcorp al lui R.
11
1. PRELIMINARII
Definit ¸ia 1.1.23. Fie K ¸si K
t
dou˘a corpuri. Se nume¸ste morfism de corpuri de la K la K
t
o funct ¸ie f : K →K
t
, astfel ˆıncˆat s˘a fie satisf˘acute urm˘atoarele condit ¸ii:
(1) f(x +y) = f(x) +f(y), oricare ar fi x, y ∈ K;
(2) f(xy) = f(x)f(y), oricare ar fi x, y ∈ K;
(3) f(1
K
) = 1
K
.
Se observ˘a c˘ a f : K →K
t
este un morfism de corpuri dac˘ a este un morfism de inele.
Propozit ¸ia 1.1.24. Orice morfism de corpuri este injectiv.
Demonstrat ¸ie. Fie f : K → K
t
un morfism de corpuri. Cum f este ¸si morfism de inele
¸stim c˘ a Ker(f) este un ideal al lui K. Din Lema 1.1.21 rezult˘a c˘a Ker(f) = ¦0¦ sau Ker(f) = K.
Dac˘ a Ker(f) = K atunci f(1
K
) = 0 ¸si cum f(1
K
) = 1
K
(pentru c˘ a f e morfism) am obt ¸ine
atunci c˘a 1
K
= 0, o contradict ¸ie. Deci Ker(f) = ¦0¦, adic˘a f este injectiv.
ˆ
Incheiem aceast˘a sect ¸iune despre corpuri cu definit ¸ia caracteristicii unui corp. Fie K un corp
¸si 1
K
elementul s˘ au neutru. Deoarece (K, +) este grup abelian, atunci elementele 1
K
, 1
K
+ 1
K
,
1
K
+ 1
K
+ 1
K
, . . . se g˘asesc ˆın K ¸si nu sunt neap˘arat distincte. Pentru un num˘ ar natural nenul
n punem
n 1
K
= 1
K
+ + 1
K
.¸¸.
n ori
.
Atunci avem dou˘a posibilit˘at ¸i: ori toate elementele n 1
K
sunt distincte, ori m 1
K
= 0 pentru
un anumit num˘ar natural nenul m.
Definit ¸ia 1.1.25. Caracteristica unui corp K, se noteaz˘a cu char(K), ¸si se define¸ste ca
fiind cel mai mic num˘ar natural nenul p astfel ˆıncˆat p 1
K
= 0 dac˘a un astfel de p exist˘a ¸si 0
ˆın caz contrar.
De exemplu, char(Q) = 0 pe cˆ and char(Z
2
) = 2. Apriori se pare c˘ a un corp K poate avea
caracteristica orice num˘ar natural diferit de 1.
ˆ
In realitate avem:
Propozit ¸ia 1.1.26. Caracteristica unui corp K este ori 0 ori un num˘ar prim p.
Demonstrat ¸ie. S˘ a presupunem c˘a char(K) 0. Rezult˘a din definit ¸ie c˘ a char(K) = m
pentru un anumit num˘ar natural nenul m. Dac˘ a m nu e prim, atunci m = ab cu a, b > 1.
Deoarece m 1
K
= 0 atunci
m 1
K
= ab 1
K
= (a 1
K
)(b 1
K
) = 0.
Dar K este corp, prin urmare domeniu de integritate, ceea ce implic˘a a 1
K
= 0 sau b 1
K
= 0,
o contradict ¸ie cu minimalitatea lui m. Obt ¸inem a¸sadar c˘a char(K) = p cu p num˘ ar prim.
1.2. Grupul (S
n
, ◦)
Fie A o mult ¸ime nevid˘a. Reamintim c˘a ˆın Exemplul 1.1.7 (5), am notat cu S
A
grupul
permut˘ arilor mult ¸imii A. Operat ¸ia algebric˘a ˆın raport cu care S
A
este grup este operat ¸ia de
compunere uzual˘ a a funct ¸iilor. Dac˘a A ¸si B sunt dou˘ a mult ¸imi finite cu acela¸si num˘ ar de
12
1.2. GRUPUL (S
N
, ◦)
elemente atunci grupurile S
A
¸si S
B
sunt izomorfe (vezi Problema 1.5.15). Prin urmare, grupul
permut˘ arilor unei mult ¸imi finite cu n elemente este izomorf cu grupul permut˘arilor mult ¸imii
¦1, 2, . . . , n¦, pe care ˆıl not˘ am cu S
n
¸si ˆıl numim grupul permut˘arilor de grad n.
Grupul S
n
are n! elemente.
ˆ
Intr-adev˘ ar, aplicˆand Propozit ¸ia 1.1.2 b) permut˘ arile mut ¸imii
¦1, 2, . . . , n¦ sunt exact funct ¸iile injective definite de la aceast˘ a mult ¸ime ˆın ea ˆıns˘a¸si. Folosind
acum Problema 1.5.2 obt ¸inem c˘ a S
n
are exact n! elemente. Pentru scrierea elementelor lui S
n
vom folosi urm˘atoarea notat ¸ie: permutarea σ ∈ S
n
se scrie sub forma
σ =
_
1 2 . . . n
σ(1) σ(2) . . . σ(n)
_
.
Important ¸a studierii grupului S
n
este justificat˘ a de urm˘atorul rezultat fundamental din
teoria grupurilor.
Teorema 1.2.1. (Cayley) Orice grup cu n elemente este izomorf cu un subgrup al lui S
n
.
Demonstrat ¸ie. Fie G un grup cu n elemente. Deoarece S
n
este izomorf cu S
G
, este
suficient s˘ a ar˘ at˘am c˘ a G este izomorf cu un subgrup al grupului S
G
. Pentru fiecare g ∈ G,
consider˘ am aplicat ¸ia φ
g
: G → G definit˘ a prin φ
g
(x) = gx pentru orice x ∈ G. Obt ¸inem
astfel c˘ a pentru orice g, h, x ∈ G avem (φ
g
◦ φ
h
)(x) = ghx = φ
gh
(x).
ˆ
In particular avem φ
g
biject ¸ie deoarece φ
g
◦ φ
g
−1 = 1
G
¸si aplicat ¸ia Φ : G → S
G
, Φ(g) = φ
g
este bine definit˘a. Mai
mult, Φ este morfism injectiv de grupuri.
ˆ
Intr-adev˘ ar, Φ(g)Φ(h) = φ
g
φ
h
= φ
gh
= Φ(gh) ¸si
Ker(Φ) = ¦g[φ
g
= 1
G
¦ = ¦e
G
¦. Deci G este izomorf cu subgrupul Φ(G) al lui S
G
.
Vom descrie elementele din S
n
folosindu-ne de o metod˘a, numit˘a descompunerea ˆın cicli
disjunct ¸i, pe care o prezent˘ amˆın continuare. Un ciclu este notat printr-un ¸sir deˆıntregi distinct ¸i
cuprin¸si ˆıntre 1 ¸si n ¸si reprezint˘a elementul lui S
n
care permut˘a ciclic ace¸sti ˆıntregi ¸si fixeaz˘ a
restul ˆıntregilor. Concret, un ciclu se reprezint˘a astfel: fie i
1
, . . . , i
k
numere distincte cuprinse
ˆıntre 1 ¸si n. Ciclul (i
1
i
2
. . . i
k
) este permutarea din S
n
definit˘ a prin i
1
→ i
2
→ → i
k
→ i
1
¸si x → x pentru x i
j
pentru orice j = 1, . . . , k. Num˘ arul k se nume¸ste lungimea ciclului.
Rezult˘ a din definit ¸ia ciclului c˘a permutarea identic˘ a este singurul ciclu de lungime 1 din S
n
.
Ciclii de lungime 2 se numesc transpozit ¸ii. De exemplu, ciclul (2 1 4) ∈ S
7
, de lungime 3,
reprezint˘ a permutarea lui S
7
definit˘ a prin 2 →1, 1 →4, 4 →2 ¸si i →i pentru orice i ¦1, 2, 4¦.
Folosind notat ¸ia introdus˘ a deasupra Teoremei 1.2.1
(2 1 4) =
_
1 2 3 4 5 6 7
4 1 3 2 5 6 7
_
.
Este u¸sor de observat c˘ a pentru n ≥ 3 avem (1 2 3) = (1 2) ◦ (2 3) (2 3) ◦ (1 2) = (1 3 2).
ˆ
In
particular, rezult˘a c˘ a S
n
nu este grup abelian pentru n ≥ 3, ˆın timp ce S
1
¸si S
2
sunt abeliene.
Spunem c˘a doi cicli (i
1
i
2
. . . i
k
) ¸si (j
1
j
2
. . . j
l
) sunt disjunct ¸i dac˘ a ¦i
1
, . . . , i
k
¦∩¦j
1
, . . . , j
l
¦ =
∅. Este u¸sor de verificat (Exercit ¸iu!) c˘ a doi cicli disjunct ¸i comut˘a. Putem demonstra acum
rezultatul central al acestei sect ¸iuni.
Teorema 1.2.2. Orice permutare σ ∈ S
n
se scrie ca produs de cicli disjunct ¸i, scrierea fiind
unic˘a pˆan˘a la ordinea ciclilor.
13
1. PRELIMINARII
Demonstrat ¸ie. Existent ¸a: Fie σ ∈ S
n
. Definim pe mult ¸imea ¦1, . . . , n¦ relat ¸ia binar˘ a
x ∼ y dac˘ a ¸si numai dac˘ a exist˘ a un ˆıntreg k ≥ 1 cu σ
k
(x) = y. Este u¸sor de verificat c˘ a
∼ este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a. Clasele de echivalent ¸˘a ale relat ¸iei ∼ formeaz˘ a o partit ¸ie a
mult ¸imii ¦1, . . . , n¦. S˘a presupunem c˘ a ∼ are exact r clase de echivalent ¸˘a, pe care le not˘ am cu
¦i
11
, . . . , i
1k
1
¦, ¦i
21
, . . . , i
2k
2
¦, . . . , ¦i
r1
, . . . , i
rk
r
¦. T¸ inˆand cont de definit ¸ia relat ¸iei de echivalent ¸˘ a
∼, rezult˘a c˘ a fixˆ and x ∈ ¦1, . . . , n¦ ¸si considerˆand k ≥ 1 cel mai micˆıntreg astfel ˆıncˆat σ
k
(x) = x
obt ¸inem c˘ a, clasa de echivalent ¸˘ a a lui x este ¦x, σ(x), . . . , σ
k−1
(x)¦. Prin urmare, pentru orice
l ∈ ¦1, . . . , r¦ exist˘ a x
l
∈ ¦1, . . . , n¦ astfel ˆıncˆ at avem
¦i
l1
, . . . , i
lk
l
¦ = ¦x
l
, σ(x
l
), . . . , σ
k
l
−1
(x
l
)¦.
Rezult˘ a c˘ a, pˆan˘ a la o renumerotare a elementelor din fiecare clas˘a de echivalent ¸˘a, putem pre-
supune c˘a i
l1
= σ
k
l
(i
l1
) ¸si i
lj
= σ
j−1
(i
l1
) pentru orice l, j cu 1 ≤ l ≤ r ¸si 2 ≤ j ≤ k
l
. Obt ¸inem
c˘ a
σ = (i
11
i
12
. . . i
1k
1
) (i
r1
i
r2
. . . i
rk
r
).
Unicitatea: Fie σ = (j
11
j
12
. . . j
1s
1
) (j
t1
j
t2
. . . j
ts
t
) o alt˘a scriere a lui σ ca produs de cicli
disjunct ¸i. Conform definit ¸iei relat ¸iei de echivalent ¸˘ a ¸si faptului c˘ a ciclii disjunct ¸i comut˘ a rezult˘ a
c˘ a ¦j
11
, . . . , j
1s
1
¦, ¦j
21
, . . . , j
2s
2
¦, . . . , ¦j
t1
, . . . , j
ts
t
¦ sunt clasele de echivalent ¸˘a ale lui σ. Obt ¸inem
c˘ a r = t ¸si pˆ an˘ a la o eventual˘ a renumerotare putem presupune c˘a ¦i
l1
, . . . , i
lk
l
¦ = ¦j
l1
, . . . , j
ls
l
¦
pentru orice l ∈ ¦1, . . . , t¦. De aici obt ¸inem concluzia dorit˘a.
Prezent˘ amˆın continuare un algoritm de descompunere al unei permut˘ ari σ din S
n
ˆın produs
de cicli disjunct ¸i ¸si ˆıl aplic˘am ˆın paralel pe o anumit˘ a permutare. Fie n = 13 ¸si fie σ ∈ S
13
urm˘ atoarea permutare
σ =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
12 13 3 1 11 9 5 10 6 4 7 8 2
_
. (1)
Algoritm 1.2.3. Pasul 1: pentru a ˆıncepe un nou ciclu alegem cel mai mic element al lui
¦1, 2 . . . , n¦ care nu a ap˘ arut deja ˆıntr-un ciclu anterior - ˆıl not˘am cu a (dac˘ a este primul ciclu,
a = 1); ˆıncepem noul ciclu: (a.
ˆ
In exemplul considerat avem (1.
Pasul 2: scriem σ(a) din definit ¸ia permut˘ arii σ - ˆıl notam cu b. Dac˘ a b = a, ˆınchidem ciclul
cu o parantez˘ a rotund˘ a (f˘ ar˘ a a-l scrie pe b); astfel am scris un ciclu - ne ˆıntoarcem la Pasul 1.
Dac˘ a b a, scriem b lˆ ang˘a a ˆın acest ciclu: (a b.
ˆ
In exemplul considerat σ(1) = 12 = b, 12 1
deci scriem: (1 12.
Pasul 3: scriem σ(b) din definit ¸ia lui σ - ˆıl notam cu c. Dac˘ a c = a, ˆınchidem ciclul cu
o parantez˘a rotund˘a ¸si ne ˆıntoarcem la Pasul 1. Dac˘ a c a, scriem c dup˘ a b ˆın acest ciclu:
(a b c. Repet˘ am acest pas folosind num˘arul c ca noua valoare a lui b pˆ an˘a se ˆıncheie ciclul.
ˆ
In
exemplul nostru σ(12) = 8, 8 1 deci continu˘am ciclul astfel: (1 12 8.
Natural, aceast˘ a procedur˘ a se termin˘a cˆ and toate numerele din mult ¸imea ¦1, 2 . . . , n¦ au
ap˘ arut ˆıntr-un ciclu.
ˆ
In exemplul considerat mai sus avem:
σ = (1 12 8 10 4)(2 13)(3)(5 11 7)(6 9).
14
1.2. GRUPUL (S
N
, ◦)
ˆ
In general ˆın scrierea ˆın produs de cicli disjunct ¸i a unei permut˘ ari se omit ciclii de lungime 1,
adic˘ a ˆın exemplul considerat σ = (1 12 8 10 4)(2 13)(5 11 7)(6 9). Pentru a calcula descom-
punerea ˆın cicli disjunct ¸i a lui σ
−1
, ¸si prin urmare pe σ
−1
, scriem numerele din fiecare ciclu din
descompunerea ˆın cicli disjunct ¸i a lui σ ˆın ordine invers˘a.
ˆ
In exemplul considerat avem
σ
−1
= (4 10 8 12 1)(13 2)(7 11 5)(9 6).
Corolarul 1.2.4. (1) Ordinul unei permut˘ari σ ∈ S
n
este cel mai mic multiplu comun
al lungimii ciclilor care apar ˆın descompunerea lui σ ˆın produs de cicli disjunct ¸i.
(2) Orice permutare σ ∈ S
n
se scrie ca produs de transpozit ¸ii.
Demonstrat ¸ie. Fie σ ∈ S
n
. Conform Teoremei 1.2.2, σ se scrie ca produs de r ≥ 1 cicli
disjunct ¸i,
σ = (i
11
i
12
. . . i
1k
1
) (i
r1
i
r2
. . . i
rk
r
).
Deoarece (i
l1
i
l2
. . . i
lk
l
) = (i
l1
i
l2
)(i
l2
i
l3
) (i
lk
l−1
i
lk
l
) pentru orice l = 1, . . . , r rezult˘ a c˘a σ
se scrie ca produs de transpozit ¸ii. Folosind faptul c˘ a orice doi cicli disjunct ¸i comut˘ a obt ¸inem
c˘ a pentru orice t ≥ 1 avem
σ
t
= (i
11
i
12
. . . i
1k
1
)
t
(i
r1
i
r2
. . . i
rk
r
)
t
.
ˆ
In plus, observˆ and c˘ a ordinul unui ciclu este egal cu lungimea lui, obt ¸inem c˘ a ordinul lui σ este
egal cu cel mai mic multiplu comun al numerelor k
1
, . . . , k
r
.
Folosind din nou permutarea σ considerat˘ a ˆın (1) avem mai ˆıntˆai c˘ a
σ = (1 12 8 10 4)(2 13)(5 11 7)(6 9). Scriind fiecare ciclu ca produs de transpozit ¸ii obt ¸inem
σ = (1 12)(12 8)(8 10)(10 4)(2 13)(5 11)(11 7)(6 9).
ˆ
In plus, ordinul lui σ este [5, 2, 3, 2] = 30.
Definit ¸ia 1.2.5. Fie σ ∈ S
n
, unde n ≥ 2. Definim signatura lui σ prin
sgn(σ) =

1≤i<j≤n
σ(j) −σ(i)
j −i
. (2)
O pereche (i, j), 1 ≤ i < j ≤ n cu σ(i) > σ(j) se nume¸ste inversiune a lui σ. Not˘am cu m(σ)
num˘arul inversiunilor lui σ.
Propozit ¸ia 1.2.6. Fie σ ∈ S
n
, unde n ≥ 2. Atunci sgn(σ) = (−1)
m(σ)
Demonstrat ¸ie. Deoarece σ este o biject ¸ie avem

1≤i<j≤n
(σ(j) −σ(i)) = (−1)
m(σ)

1≤i<j≤n
[σ(j) −σ(i)[ = (−1)
m(σ)

1≤i<j≤n
(j −i).
Prin urmare, obt ¸inem c˘ a
sgn(σ) =

1≤i<j≤n
σ(j) −σ(i)
j −i
=

1≤i<j≤n
(σ(j) −σ(i))

1≤i<j≤n
(j −i)
= (−1)
m(σ)
.
O consecint ¸˘ a a acestei propozit ¸ii este c˘a signatura unei permut˘ari poate fi doar ±1. Per-
mut˘ arile cu signatura 1 se numesc permut˘ari pare, iar cele cu signatura −1 se numesc per-
mut˘ari impare. Mult ¸imea permut˘ arilor pare din grupul S
n
se noteaz˘a cu A
n
. Permutarea
15
1. PRELIMINARII
identic˘ a e nu are nici o inversiune, prin urmare m(e) = 0 ¸si conform propozit ¸iei anterioare e este
permutare par˘ a. Transpozit ¸ia (1 2) are exact o inversiune (1, 2), deci este o permutare impar˘ a.
Calculul signaturii cu ajutorul propozit ¸iei anterioare poate fi destul de complicat. Revenind la
permutarea σ din (1) ¸si num˘ arˆ and toate inversiunile obt ¸inem
m(σ) = 11 + 11 + 2 + 0 + 8 + 6 + 2 + 5 + 2 + 1 + 1 + 1 + 0 = 50,
unde termenul al i-lea din sum˘ a reprezint˘ a num˘ arul de inversiuni (i, j) ale lui σ. Putem decide
mai simplu dac˘ a o anumit˘a permutare este par˘ a sau impar˘a? Care este num˘arul permut˘ arilor
pare, respectiv impare?
Teorema 1.2.7. Fie n ≥ 2. Aplicat ¸ia sgn : (S
n
, ◦) →(¦−1, 1¦, ) este un morfism surjectiv
de grupuri, avˆand nucleul Ker(sgn) = A
n
.
ˆ
In particular, A
n
este un subgrup al lui S
n
¸si
[A
n
[ = n!/2.
Demonstrat ¸ie. Aplicat ¸ia sgn este evident o funct ¸ie surjectiv˘ a (vezi exemplele calculate).
Verific˘am c˘ a sgn este morfism de grupuri:
sgn(στ) =

1≤i<j≤n
(στ)(j) −(στ)(i)
j −i
=

1≤i<j≤n
(στ)(j) −(στ)(i)
τ(j) −τ(i)

1≤i<j≤n
τ(j) −τ(i)
j −i
= sgn(σ) sgn(τ),
unde pentru prima egalitate am aplicat definit ¸ia signaturii, iar pentru ultima egalitate definit ¸ia
signaturii ¸si faptul c˘ a τ este o biject ¸ie. Evident Ker(sgn) = A
n
¸si, aplicˆ and Propozit ¸ia 1.1.12(b),
obt ¸inem c˘ a A
n
este un subgrup al lui S
n
. Pentru ultima afirmat ¸ie a teoremei s˘a observ˘ am c˘ a,
deoarece sgn este un morfism de grupuri, aplicat ¸iile
A
n
(1 2)
−→S
n
¸ A
n
¸si S
n
¸ A
n
(1 2)
−→A
n
,
date de ˆınmult ¸irea cu transpozit ¸ia (1 2) sunt bine definite ¸si inverse una celeilalte. Prin urmare,
mult ¸imile finite A
n
¸si S
n
¸ A
n
au acela¸si num˘ar de elemente, adic˘a n!/2.
Ca o prim˘a consecint ¸˘ a a acestei teoreme s˘ a observ˘ am ca orice transpozit ¸ie este permutare
impar˘ a.
ˆ
Intr-adev˘ ar, pentru 1 ≤ i < j ≤ n se poate verifica u¸sor c˘ a
(i j) = (1 i)(2 j)(1 2)(2 j)(1 i),
¸si folosind faptul c˘a sgn este morfism de grupuri obt ¸inem c˘ a
sgn((i j)) = sgn((1 i))
2
sgn((2 j))
2
sgn((1 2)) = −1.
Am v˘ azut ˆın demonstrat ¸ia Corolarului 1.2.4 c˘ a un ciclu de lungime k se scrie ca produs de k−1
transpozit ¸ii, deci ciclii de lungime par˘ a sunt permut˘ ari impare, iar ciclii de lungime impar˘a
sunt permut˘ ari pare. Prin urmare, pe baza acestei teoreme ¸si folosindu-ne de Teorema 1.2.2,
verificarea parit˘ at ¸ii unei permut˘ ari σ ∈ S
n
se poate face mult mai simplu astfel: descompunem
σ ˆın produs de cicli disjunct ¸i folosindu-ne de Algoritmul 1.2.3 ¸si calcul˘am signatura lui σ f˘ acˆand
produsul signaturilor ciclilor component ¸i. Ca exemplu, pentru permutarea σ din (1) avem
sgn(σ) = sgn((1 12 8 10 4)) sgn((2 13)) sgn((5 11 7)) sgn((6 9)) = 1 (−1) 1 (−1) = 1,
16
1.3. INELUL DE POLINOAME K[X]
adic˘ a σ este permutare par˘ a.
1.3. Inelul de polinoame K[X]
Fie K un corp comutativ. Not˘am cu K
(Þ)
mult ¸imea ¸sirurilor (a
n
)
n≥0
cu elemente din K
cu un num˘ ar finit de termeni nenuli. Pe K
(Þ)
definim dou˘ a operat ¸ii algebrice: dac˘a f =
(a
0
, a
1
, . . . , a
n
, . . .) ¸si g = (b
0
, b
1
, . . . , b
n
, . . .), atunci
f +g := (a
0
+b
0
, a
1
+b
1
, . . . , a
n
+b
n
, . . .) ¸si f g := (a
0
b
0
, a
0
b
1
+a
1
b
0
, . . . ,
n

i=0
a
i
b
n−i
, . . .).
L˘ as˘am cititorului s˘a verifice c˘a:
Propozit ¸ia 1.3.1. Mult ¸imea K
(Þ)
ˆımpreun˘a cu operat ¸iile de adunare ¸si ˆınmult ¸ire definite
mai sus este un inel comutativ.
ˆ
In plus avem c˘ a elementul nul al acestui inel este (0, 0, . . . , 0, . . .), iar elementul neutru este
(1, 0, . . . , 0, . . .). Ment ¸ion˘ am c˘ a acela¸si rezultat r˘amˆ ane valabil dac˘a ˆınlocuim pe K cu un inel
comutativ unitar R. S˘ a observ˘ am c˘a aplicat ¸ia s : K → K
(Þ)
dat˘ a prin s(a) = (a, 0, . . . , 0, . . .)
este un morfism injectiv de inele (numit ¸si scufundarea canonic˘a). Prin urmare putem identifica
corpul K cu imaginea sa s(K) prin acest morfism.
ˆ
In inelul descris mai sus, not˘ am convent ¸ional
cu X ¸sirul (0, 1, 0, . . . , 0, . . .) ¸si ˆıl numim nedeterminat˘a. Prin convent ¸ie, definim X
0
= 1 =
(1, 0, . . . , 0, . . .). Se observ˘ a prin calcul c˘ a X
n
= (0, 0, . . . , 0, 1, 0, . . .), unde 1 este precedat de
n zerouri. Cu aceste notat ¸ii, orice element f = (a
n
)
n≥0
∈ K
(Þ)
se poate scrie ca o sum˘ a finit˘ a
f =

n≥0
a
n
X
n
,
deoarece ¸sirul (a
n
)
n≥0
are doar un num˘ ar finit de termeni nenuli. Rezult˘ a c˘a pentru orice
f ∈ K
(Þ)
exist˘ a un num˘ar natural m(f) astfel ˆıncˆat f =

m(f)
i=0
a
i
X
i
. Inelul K
(Þ)
se noteaz˘a cu
K[X] ¸si se nume¸ste inelul de polinoame ˆıntr-o nedeterminat˘a cu coeficient ¸i ˆın K. Prin
urmare, elementele lui K[X] se numesc polinoame. Fie f = a
0
+ a
1
X + + a
m(f)
X
m(f)
un
polinom. Numim gradul lui f, ¸si ˆıl not˘ am cu grad(f), cel mai mare num˘ ar natural k cu
a
k
0. Prin convent ¸ie, definim gradul polinomului nul ca fiind −∞. Dac˘ a f = a
0
+ a
1
X +
+ a
n
X
n
are gradul n, atunci a
0
, . . . , a
n
se numesc coeficient ¸ii polinomului, iar a
n
este
coeficientul dominant al polinomului.
ˆ
In cazul ˆın care coeficientul dominant al polinomului
este 1, polinomul se nume¸ste polinom unitar.
Propozit ¸ia 1.3.2. Fie K un corp ¸si f, g ∈ K[X] ¸ ¦0¦. Atunci:
(a) grad(f +g) ≤ max¦grad(f), grad(g)¦.
(b) grad(fg) = grad(f) + grad(g).
(c) U(K[X]) = U(K) = K

.
Demonstrat ¸ie. Fie f = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
¸si g = b
0
+b
1
X + +b
m
X
m
polinoame
din K[X] de grade n, respectiv m.
(a) F˘ar˘ a a restrˆange generalitatea, putem presupune c˘ a n ≥ m. Atunci f +g = (a
0
+b
0
) +
+ (a
m
+b
m
)X
m
+a
m+1
X
m+1
+ +a
n
X
n
, de unde rezult˘ a imediat concluzia dorit˘a.
17
1. PRELIMINARII
(b) Deoarece grad(f) = n ¸si grad(g) = m rezult˘ a c˘ a a
n
0 ¸si b
m
0. Prin urmare a
n
b
m
0.
Calculˆ and produsul dintre f ¸si g obt ¸inem
fg =
n+m

k=0
(

i+j=k
a
i
b
j
)X
k
,
deci grad(fg) = n +m, conform definit ¸iei.
(c) Avemˆın mod evident incluziunea U(K) ⊂ U(K[X]). Pentru a proba incluziunea contrar˘ a
fie f ∈ U(K[X]). Rezult˘a c˘a exist˘a g ∈ K[X] astfel ˆıncˆ at fg = 1. Aplicˆ and punctul (b) obt ¸inem
c˘ a
0 = grad(1) = grad(fg) = grad(f) + grad(g).
Din aceast˘ a egalitate rezult˘a c˘ a grad(f) = grad(g) = 0. Asta ˆınseamn˘ a c˘ a f, g ∈ K

= U(K),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Teorema 1.3.3. (Teorema ˆımp˘art ¸irii cu rest) Fie K un corp ¸si fie f, g ∈ K[X] astfel
ˆıncˆat g 0. Atunci exist˘a ¸si sunt unice polinoamele q, r ∈ K[X] astfel ˆıncˆat
f = qg +r cu grad(r) < grad(g).
Polinoamele q, r se numesc cˆatul, respectiv restul ˆımp˘art ¸irii lui f la g.
Demonstrat ¸ie. Demonstr˘ am mai ˆıntˆ ai existent ¸a polinoamelor q ¸si r. Dac˘ a f = 0 atunci
putem pune q = 0 ¸si r = 0. Deci, putem presupune c˘a f 0 ¸si demonstr˘am existent ¸a lui q ¸si
r prin induct ¸ie dup˘ a n = grad(f). Cazul n = 0 este evident. Fie m = grad(g). Dac˘ a n < m
atunci lu˘am q = 0 ¸si r = f.
ˆ
In caz contrar avem c˘ a n ≥ m. Presupunem c˘ a f = a
0
+ +a
n
X
n
¸si g = b
0
+ + b
m
X
m
, unde a
n
, b
m
0. Atunci polinomul f
1
= f − a
n
(b
m
)
−1
X
n−m
g are
gradul mai mic strict decˆat n ¸si are coeficient ¸ii ˆın corpul K. Aplic˘am acum ipoteza de induct ¸ie
¸si obt ¸inem existent ¸a polinoamelor q
1
, r
1
∈ K[X] cu proprietatea c˘ a
f
1
= q
1
g +r
1
cu grad(r
1
) < grad(g).
Punˆ and q = q
1
+a
n
(b
m
)
−1
X
n−m
¸si r = r
1
avem
f = qg +r cu grad(r) < grad(g),
ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia pasului de induct ¸ie.
Pentru demonstrarea unicit˘ at ¸ii s˘a presupunem c˘ a ¸si q
1
, r
1
satisfac condit ¸iile teoremei. Atunci
atˆ at f − q
1
g cˆ at ¸si f − qg sunt polinoame de grad mai mic strict decˆ at m = grad(g). Prin
urmare, folosind Propozit ¸ia 1.3.2(a), diferent ¸a celor dou˘a polinoame, i.e. g(q − q
1
) are gradul
mai mic strict decˆ at m. Dac˘a q −q
1
0 aplicˆand Propozit ¸ia 1.3.2(b) obt ¸inem
m > grad(g(q −q
1
)) = grad(g) + grad(q −q
1
) = m+ grad(q −q
1
) ≥ m,
ceea ce reprezint˘a o contradict ¸ie. Deci q = q
1
, ceea ce impic˘ a r = r
1
.
O observat ¸ie important˘ a este c˘ a demonstrarea pasului de induct ¸ie reprezint˘a de fapt algo-
ritmul de ˆımp˘ art ¸ire cu rest a dou˘a polinoame. O alt˘ a consecint ¸˘ a a Teoremei ˆımp˘ art ¸irii cu rest
este c˘ a putem introduce pe K[X] o relat ¸ie de divizibilitate, pe care o not˘am “[”. Mai precis,
pentru f, g ∈ K[X] spunem c˘ a f divide g (sau g este divizibil cu f) ¸si scriem f[g dac˘ a ¸si
18
1.3. INELUL DE POLINOAME K[X]
numai dac˘a exist˘a h ∈ K[X] astfel ˆıncˆ at g = fh. S˘ a observ˘ am c˘a pentru cazul esent ¸ial f 0
f[g dac˘ a ¸si numai dac˘ a restul ˆımp˘ art ¸irii lui g la f este 0.
Fie K un corp, f ∈ K[X] ¸si α ∈ K. Spunem c˘a α este r˘ad˘acin˘a a lui f dac˘ a f(α) = 0.
De exemplu, polinomul (x
2
+ 1)(x − 1) ∈ R[X] are doar r˘ad˘ acina −1, pe cˆand polinomul
(x
2
+ 1)(x −1) ∈ C[X] are r˘ ad˘ acinile −1, ±i. Observ˘ am c˘ a r˘ad˘ acinile unui polinom depind de
corpul ˆın care consider˘ am coeficient ¸ii polinomului. Cum test˘ amˆıns˘ a dac˘ a un anumit num˘ ar este
r˘ ad˘acin˘ a a unui polinom? R˘ aspunsul este dat de urm˘ atorul rezultat, cunoscut ¸si ca Teorema
lui B´ezout.
Corolarul 1.3.4. Fie K un corp, f ∈ K[X] ¸si α ∈ K. Atunci restul ˆımp˘art ¸irii lui f la
X −α este f(α).
ˆ
In particular avem c˘a α este r˘ad˘acin˘a a lui f dac˘a ¸si numai dac˘a X −α[f.
Demonstrat ¸ie. Aplic˘ am Teorema 1.3.3 pentru f = f ¸si g = X −α. Obt ¸inem c˘ a exist˘a ¸si
sunt unice q ∈ K[X] ¸si r ∈ K cu f = q(X −α) +r.
ˆ
In aceast˘ a relat ¸ie facem X = α ¸si obt ¸inem
r = f(α).
Urm˘ atorul rezultat se refer˘ a la num˘arul de r˘ad˘ acini pe care ˆıl poate avea un polinom cu
coeficient ¸i ˆıntr-un corp K. Conform Corolarului 1.3.4, o r˘ ad˘ acin˘a α corespunde unui divizor
X −α al lui f. Dac˘ a f este divizibil prin (X −α)
m
dar nu este divizibil cu (X −α)
m+1
, atunci
α se nume¸ste r˘ad˘ acin˘ a cu ordin de multiplicitate m sau r˘ad˘acin˘a multipl˘a de ordin m.
Propozit ¸ia 1.3.5. Fie K un corp ¸si f ∈ K[X] ¸ ¦0¦ un polinom. Dac˘a f are r˘ad˘acinile
distincte α
1
, . . . , α
k
ˆın K cu ordine de multiplicitate n
1
, . . . , n
k
, atunci f este divizibil prin
polinomul (X−α
1
)
n
1
(X−α
2
)
n
2
(X−α
k
)
n
k
.
ˆ
In particular, dac˘a f are gradul n atunci f are
cel mult n r˘ad˘acini ˆın K.
Demonstrat ¸ie. Afirmat ¸ia este evident˘ a dac˘ a k = 1. Presupunem k ≥ 2 ¸si cum α
1
este r˘ ad˘ acin˘a multipl˘a de ordin n
1
putem scrie f = (X − α
1
)
n
1
g ¸si g(α
1
) 0.
ˆ
Inlocuind X
cu α
2
, obt ¸inem c˘a 0 = f(α
2
) = (α
2
− α
1
)
n
1
g(α
2
) ˆın K, de unde rezult˘a g(α
2
) = 0. Prin
urmare α
2
este r˘ad˘ acina lui g cu ordin de multiplicitate n
2
. Deci (X −α
2
)
n
2
[g ceea ce implic˘ a
(X − α
1
)
n
1
(X − α
2
)
n
2
[f. Repetˆ and acest argument se obt ¸ine c˘ a f este divizibil prin (X −
α
1
)
n
1
(X −α
2
)
n
2
(X −α
k
)
n
k
.
ˆ
Incheiem aceast˘a sect ¸iune precizˆand leg˘ atura dintre coeficient ¸ii unui polinom ¸si r˘ ad˘ acinile
acestuia, rezultat cunoscut ˆın literatur˘a ¸si sub numele de relat ¸iile lui Vi´et`e.
Propozit ¸ia 1.3.6. Fie K un corp ¸si f = a
n
X
n
+ + a
1
X + a
0
∈ K[X] un polinom de
grad n ≥ 1. Presupunem c˘a f are r˘ad˘acinile α
1
, . . . , α
n
∈ K. Atunci
f = a
n
(X −α
1
) (X −α
n
),
¸si ˆın plus au loc relat ¸iile
(3)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
α
1

2
+ +α
n
= −a
n−1
(a
n
)
−1
,
α
1
α
2
+ +α
1
α
n
= a
n−2
(a
n
)
−1
,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
α
1
α
2
α
n
= (−1)
n
a
0
(a
n
)
−1
.
19
1. PRELIMINARII
Demonstrat ¸ie. Aplicˆ and Propozitia 1.3.5 obt ¸inem c˘a f = b(X −α
1
) (X −α
n
), unde
b ∈ K

. Prin identificarea coeficient ¸ilor dominant ¸i obt ¸inem c˘a b = a
n
. Restul relat ¸iilor se obt ¸in
prin identificarea celorlalt ¸i coeficient ¸i.
1.4. Aritmetica lui K[X]
Am v˘ azut ˆın sect ¸iunea anterioar˘ a c˘ a ˆın inelul K[X], la fel ca ˆın Z, funct ¸ioneaz˘a Teorema
ˆımp˘art ¸irii cu rest (vezi Teorema 1.3.3). Acest fapt implic˘a, cu o demonstrat ¸ie similar˘ a cu cea
dat˘ a ˆın Exemplul 1.1.9 (3), c˘ a idealele lui K[X] sunt generate de un singur polinom.
ˆ
Intr-
adev˘ ar, dac˘ a I este un ideal nenul al lui K[X] (idealul nul este generat evident de polinomul
nul) consider˘ am g ∈ I ¸ ¦0¦ un polinom de grad minim. Evident (g) ⊂ I. Fie f ∈ I un
polinom arbitrar. Aplicˆ and Teorema 1.3.3, exist˘ a q, r ∈ K[X] astfel ˆıncˆ at f = qg + r cu
grad(r) < grad(g). Cum r = f −qg ∈ I (definit ¸ia idealului) rezult˘ a din minimalitatea gradului
polinomului g c˘ a r = 0. Obt ¸inem deci f = qg, adic˘a I ⊂ (g).
ˆ
In concluzie, orice ideal al lui
K[X] este generat de un singur polinom. Prin urmare, inelele factor ale lui K[X] sunt de forma
K[X]/(f), unde f ∈ K[X]. Tot cu ajutorul Teoremei 1.3.3 putem descrie mai bine elementele
acestor inele factor.
Lema 1.4.1. Fie K un corp ¸si f ∈ K[X] un polinom de grad n ≥ 1. Atunci elementele
inelului factor K[X]/(f) se reprezint˘a unic sub forma a
0
+a
1
X + +a
n−1
X
n−1
(mod (f)) cu
a
0
, . . . , a
n−1
∈ K.
Demonstrat ¸ie. Conform definit ¸iei inelului factor dat˘a ˆın prima sect ¸iune a acestui capitol,
K[X]/(f) = ¦g(mod (f))[ g ∈ K[X]¦. Fie g ∈ K[X]. Aplic˘am Teorema 1.3.3 ¸si obt ¸inem
existent ¸a polinoamelor q, r ∈ K[X] astfel ˆıncˆ at g = qf + r ¸si grad(r) < grad(f). Rezult˘ a
c˘ a g(mod (f)) = r(mod (f)). Prin urmare, clasa de echivalent ¸˘ a modulo idealul (f) a unui
polinom g ∈ K[X] este egal˘ a cu clasa de echivalent ¸˘ a a unui polinom de grad < n. Pentru
ˆıncheierea demonstrat ¸iei mai avem de ar˘ atat c˘ a dac˘ a r, r
t
sunt dou˘ a polinoame diferite de grad
< n atunci r(mod (f)) r
t
(mod (f)). Dac˘ a prin absurd am avea egalitate atunci, din definit ¸ia
relat ¸iei de echivalent ¸˘ a, am obt ¸ine c˘ a r − r
t
= fh, pentru un h ∈ K[X] ¸ ¦0¦. Aplicˆ and acum
Propozit ¸ia 1.3.2(a) ¸si (b) rezult˘ a
n ≤ grad(f) + grad(h) = grad(fh) = grad(r −r
t
) < max¦grad(r), grad(r
t
)¦ < n,
o contradict ¸ie.
F˘ ar˘a a intra ˆın detalii, preciz˘ am c˘a relat ¸ia de divizibilitate introdus˘ a pe K[X] ˆın sect ¸iunea
anterioar˘ a are propriet˘ at ¸i similare cu relat ¸ia de divizibilitate de pe Z. Mai precis, pentru orice
dou˘ a elemente din K[X] se define¸ste analog ca ˆın Z cel mai mare divizor comun ¸si cel mai
mic multiplu comun. Mai exact, polinomul unitar de grad cel mai mare care divide ¸si pe f
¸si pe g este cel mai mare divizor comun al polinoamelor f ¸si g, pe cˆ and polinomul unitar
de grad minim posibil care este divizibil atˆat cu f cˆ at ¸si cu g este cel mai mic multiplu
comun al polinoamelor f ¸si g. De asemenea, spunem c˘ a dou˘ a polinoame sunt relativ prime
dac˘ a polinomul unitar care reprezint˘ a cel mai mare divizor comun este 1, adic˘a are gradul 0.
20
1.4. ARITMETICA LUI K[X]
Pentru calculul celui mai mare divizor comun, la fel ca ˆın Z, putem folosi varianta polinomial˘ a
a algoritmului lui Euclid, pe care o prezent˘ am pe scurt, demonstrat ¸ia fiind l˘ asat˘a cititorului.
Algoritm 1.4.2. Fie f, g ∈ K[X] cu g 0. Urm˘ atorul algoritm, numit algoritmul lui
Euclid, furnizeaz˘ a cel mai mare divizor comun al polinoamelor f ¸si g. Aplic˘ am succesiv
Teorema ˆımp˘ art ¸irii cu rest:
f = q
1
g +r
1
, g = q
2
r
1
+r
2
, . . . , r
n−2
= q
n
r
n−1
+r
n
, r
n−1
= q
n+1
r
n
,
unde r
n
este ultimul rest nenul. Un astfel de r
n
exist˘ a deoarece grad(g) > grad(r
1
) > grad(r
2
) >
. . . > grad(r
n
) este un ¸sir descresc˘ator de numere naturale care nu poate fi infinit. Polinomul
unitar egal cu r
n
/c, unde c este coeficientul dominant al lui r
n
reprezint˘ a cel mai mare divizor
comun al lui f ¸si g, vezi Problema 1.5.19 pentru un exemplu. S˘a mai observ˘am c˘ a ˆınlocuind pe
r
n−1
din ultima relat ¸ie ˆın penultima relat ¸ie, etc. obt ¸inem la final existent ¸a a dou˘a polinoame
u, v ∈ K[X] astfel ˆıncˆat r
n
= uf + vg.
ˆ
In particular, avem urm˘atoarea echivalent ¸˘ a: exist˘ a
polinoamele u, v ∈ K[X] astfel ˆıncˆ at fu +gv = 1 dac˘ a ¸si numai dac˘a (f, g) = 1.
ˆ
In continuare vrem s˘ a vedem cine este omologul elementului prim din Z, ˆın K[X].
Definit ¸ia 1.4.3. Un polinom neconstant (adic˘a de grad ≥ 1) f ∈ K[X] se nume¸ste polinom
ireductibil dac˘a f nu se poate scrie ca produs de dou˘a polinoame neconstante, altfel spus,
singurii divizori ai lui f sunt a ¸si af cu a ∈ K

. Un polinom neconstant care nu este ireductibil
se nume¸ste polinom reductibil.
Spre exemplu, polinomul X−1 ∈ Q[X] este un polinom ireductibil, (X−1)(X−2) ∈ Q[X]
este reductibil, iar problema (i)reductibilit˘ at ¸ii constantei −7 nu se pune.
ˆ
In Z cunoa¸stem
elementele prime, oare putem scrie ¸si polinoamele ireductibile din K[X]? Dup˘ a cum o s˘a
vedem, ireductibilitatea unui polinom depinde de corpul ˆın care are coeficient ¸ii ¸si prin urmare
este imposibil s˘a scriem polinoamele ireductibile din K[X] f˘ ar˘ a a avea informat ¸ii precise despre
corpul K. Cu toate acestea, indiferent de cine este corpul K avem o mult ¸ime clar˘a de polinoame
ireductibile ¸si un criteriu general pentru a testa dac˘a un anumit polinom este sau nu ireductibil.
Lema 1.4.4. Fie K un corp.
ˆ
In K[X]
(a) polinoamele de gradul 1 sunt ireductibile,
(b) un polinom de grad 2 sau 3 este ireductibil dac˘a ¸si numai dac˘a nu are r˘ad˘acini ˆın K.
Demonstrat ¸ie. (a) este evident˘ a. Pentru (b) s˘ a observ˘am c˘a din definit ¸ie rezult˘a c˘ a un
polinom de grad 2 sau 3 este reductibil dac˘a ¸si numai dac˘ a este divizibil cu un polinom de
gradul 1, adic˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a polinomul are o r˘ ad˘ acin˘a ˆın K. Negˆ and aceast˘ a echivalent ¸˘ a
obt ¸inem concluzia dorit˘a.
De exemplu, X
2
−3 este polinom ireductibil ˆın Q[X] deoarece nu are r˘ ad˘ acini rat ¸ionale, dar
este reductibil ˆın R[X] pentru c˘ a X
2
−3 = (X −

3)(X +

3).
Atent ¸ie! deseori suntem tentat ¸i s˘a folosim (b) sub forma: un polinom din K[X] este
ireductibil dac˘ a ¸si numai dac˘ a nu are r˘ ad˘ acini ˆın K. Gre¸sit, dup˘ a cum arat˘a urm˘ atorul exemplu
21
1. PRELIMINARII
simplu: polinomul (X
2
−2)(X
2
−3) ∈ Q[X] este reductibil ˆın Q[X] dar nu are r˘ ad˘ acini ˆın Q.
Cum mai putem caracteriza polinoamele ireductibile?
Lema 1.4.5. Fie f ∈ K[X] un polinom neconstant. Atunci f este ireductibil dac˘a ¸si numai
dac˘a satisface condit ¸ia:
f[gh cu f, g ∈ K[X] ⇒f[g sau f[h.
Demonstrat ¸ie. S˘ a consider˘ am mai ˆıntˆ ai c˘ a f este ireductibil ¸si f[gh. Presupunem prin
absurd c˘ a f ,[g ¸si f ,[h. Deoarece f este ireductibil (conform definit ¸iei are ca divizori doar
polinoamele unitare 1 ¸si f) din f ,[g ¸si f ,[h rezult˘ a c˘a (f, g) = 1 ¸si (f, h) = 1. Din algoritmul
lui Euclid obt ¸inem atunci c˘a exist˘ a polinoamele u
1
, u
2
, v
1
, v
2
∈ K[X] astfel ˆıncˆat au loc relat ¸iile
fu
1
+gv
1
= 1 ¸si fu
2
+hv
2
= 1.
F˘ acˆand produsul celor dou˘ a egalit˘ at ¸i obt ¸inem c˘a
f(u
1
u
2
f +u
1
hv
2
+u
2
gv
1
) +gh(v
1
v
2
) = 1.
De aici rezult˘ a c˘a (f, gh) = 1, o contradict ¸ie cu faptul c˘ a f[gh.
Reciproc, fie f un polinom neconstant care satisface condit ¸ia din enunt ¸ ¸si s˘a presupunem prin
absurd c˘a f este reductibil. Prin urmare, exist˘a g, h ∈ K[X] polinoame neconstante astfel ˆıncˆ at
f = gh.
ˆ
In particular f[gh. Deoarece g, h sunt polinoame neconstante atunci grad(g), grad(h) <
grad(f) ceea ce implic˘a, via Propozit ¸ia 1.3.2(b), c˘ a f ,[g ¸si f ,[h, o contradict ¸ie. Obt ¸inem deci
c˘ a f este ireductibil.
De ce suntem interesat ¸i de polinoamele ireductibile din K[X]? Pentru c˘a ˆın Z cunoa¸sterea
elementelor prime implic˘ a automat, via faimoasa Teorema a lui Euclid, c˘a orice num˘ ar ˆıntreg
diferit de 0, ±1 se poate scrie ˆın mod unic ca produs de numere prime. Prin urmare, dac˘ a s-ar
p˘ astra analogia cu Z, atunci ¸si ˆın K[X] cunoa¸sterea polinoamelor ireductibile ar fi esent ¸ial˘a
pentru structura elementelor din K[X].
ˆ
Intr-adev˘ ar, urm˘atorul rezultat clarific˘a acest aspect.
Teorema 1.4.6. Fie K un corp.
(a) Orice polinom neconstant f ∈ K[X] se poate scrie ca produs de polinoame ireductibile.
(b) Orice polinom neconstant f ∈ K[X] se poate scrie ˆın mod unic sub forma f = ag
k
1
1
g
k
s
s
,
unde a ∈ K

, iar g
1
, . . . , g
s
sunt polinoame ireductibile unitare distincte cu k
1
, . . . , k
s

1.
(c) Mult ¸imea polinoamelor unitare ireductibile din K[X] este infinit˘a.
Demonstrat ¸ie. (a) S˘a presupunem prin reducere la absurd c˘ a exist˘a polinoame necon-
stante care nu se pot scrie ca produs de polinoame ireductibile. Fie h un astfel de polinom
de grad minim. Cum h nu este ireductibil, putem scrie, conform definit ¸iei, h = fg cu f, g
polinoame neconstante, deci de grade strict mai mici decˆ at gradul lui f. Datorit˘ a minimalit˘at ¸ii
lui h, polinoamele f ¸si g se pot scrie ca produs de polinoame ireductibile. Dar atunci obt ¸inem
¸si c˘ a h = fg este produs de polinoame ireductibile, contradict ¸ie.
(b) Un polinom ireductibil f ∈ K[X] se poate scrie sub forma ag, unde a este coeficientul
dominant al polinomului f, iar g este polinomul unitar ireductibil f/a. Aceast˘a observat ¸ie
22
1.4. ARITMETICA LUI K[X]
ne arat˘ a c˘a existent ¸a descompunerii a fost probat˘ a la punctul (a). Demonstr˘am unicitatea.
S˘ a presupunem c˘a f se poate scrie ˆın afar˘ a de forma din enunt ¸ ¸si f = bh
l
1
1
h
l
r
r
cu b ∈ K

,
h
1
, . . . , h
r
∈ K[X] polinoame unitare ireductibile distincte dou˘ a cˆ ate dou˘ a ¸si l
1
, . . . , l
r
≥ 1. S˘ a
observ˘ am c˘ a din egalitatea coeficient ¸ilor dominant ¸i ˆın cele dou˘ a scrieri obt ¸inem c˘ a a = b, care
este coeficientul dominant al lui f. Facem induct ¸ie dup˘ a m, unde m = k
1
+ + k
s
. Dac˘a
m = 1 atunci afirmat ¸ia este evident˘ a deoarece f este ireductibil. Presupunem acum c˘a afirmat ¸ia
e adev˘ arat˘ a pentru m−1 ¸si o demonstr˘am pentru m > 1. Cum g
s
[f ¸si f = bh
l
1
1
h
l
r
r
rezult˘ a
din Lema 1.4.5 c˘ a g
s
divide unul dintre polinoamele ireductibile h
1
, . . . , h
r
, s˘a zicem h
r
. Acest
fapt implic˘a, deoarece g
s
, h
r
sunt polinoame unitare ireductibile, c˘ a g
s
= h
r
. Din egalitatea
ag
k
1
1
g
k
s
s
= ah
l
1
1
h
l
r
r
obt ¸inem, prin simplificare cu g
s
, c˘ a ag
k
1
1
g
k
s
−1
s
= ah
l
1
1
h
l
r
−1
r
. Din
ipoteza de induct ¸ie rezult˘a c˘a s = r, ¸si dup˘a o eventual˘a renumerotare, g
i
= h
i
¸si k
i
= l
i
pentru
i = 1, . . . , s −1, ¸si k
s
−1 = l
s
−1, adic˘a k
s
= l
s
.
(c)
ˆ
In cazul ˆın care K este corp infinit concluzia este imediat˘a deoarece mult ¸imea poli-
noamelor ireductibile de forma X − a cu a ∈ K este infinit˘a. Fie K un corp finit ¸si s˘ a pre-
supunem prin absurd c˘ a mult ¸imea polinoamelor unitare ireductibile din K[X] este finit˘ a. Not˘am
cu f
1
, . . . , f
r
aceste polinoame unitare ireductibile. Atunci, polinoamele ireductibile din K[X]
sunt de forma af
i
cu a ∈ K

¸si i ∈ ¦1, . . . , r¦. Fie F polinomul neconstant f
1
f
r
+1. Aplicˆand
(a) rezult˘a c˘ a exist˘ a i ∈ ¦1, . . . , r¦ astfel ˆıncˆ at f
i
[F. Prin urmare, restul ˆımp˘art ¸irii cu rest a lui
F la f
i
este 0. Pe de alt˘ a parte, t ¸inˆ and cont c˘a F = f
1
f
r
+ 1 aplicˆ and teorema ˆımp˘ art ¸irii
cu rest obt ¸inem c˘ a F = (f
1
f
i−1
f
i+1
f
r
)f
i
+ 1, deci restul este 1, o contradict ¸ie. A¸sadar,
mult ¸imea polinoamelor unitare ireductibile este infinit˘a.
Acest rezultat aduce mai multe informat ¸ii asupra inelelor factor ale lui K[X] prin ideale
generate de polinoame ireductibile.
Propozit ¸ia 1.4.7. Fie K un corp ¸si f ∈ K[X] un polinom ireductibil. Atunci inelul factor
K[X]/(f) este corp.
Demonstrat ¸ie. Am v˘azut ˆın demonstrat ¸ia Lemei 1.4.1 c˘a un element nenul din inelul
K[X]/(f) se scrie sub forma r(mod (f)) := ˆ r cu r ∈ K[X] cu grad(r) < grad(f). Prin urmare,
r este nedivizibil cu f. Cum f este ireductibil, rezult˘a din Teorema 1.4.6 c˘ a f, r sunt relativ
prime, cu alte cuvinte cel mai mare divizor comun al lui f ¸si r este o constant˘a c ∈ K

. Conform
algoritmului lui Euclid exist˘a polinoamele f
1
, r
1
∈ K[X] astfel ˆıncˆ at c = ff
1
+ rr
1
. Trecˆ and la
clase modulo idealul (f) obt ¸inem ˆ r ˆ r
1
=
ˆ
1, adic˘ a ˆ r este inversabil.
ˆ
In concluzie, K[X]/(f) este
corp.
Obt ¸inem ca un corolar al acestei propozit ¸ii Lema lui Kronecker, un rezultat fundamental
care va fi folosit ˆın capitolele urm˘ atoare.
Corolarul 1.4.8. (Lema lui Kronecker) Fie K un corp ¸si f ∈ K[X] un polinom de grad
≥ 1. Atunci exist˘a un corp L care ˆıl cont ¸ine pe K astfel ˆıncˆat f are o r˘ad˘acin˘a ˆın L.
Demonstrat ¸ie. Din Teorema 1.4.6 rezult˘a c˘ a putem considera un polinom ireductibil
g ∈ K[X] care ˆıl divide pe f. Din demonstrat ¸ia Propozit ¸iei 1.4.7 rezult˘a c˘ a morfismul canonic
de inele φ : K → K[X]/(g), φ(a) = ˆ a, unde ca mai ˆınainte ˆ a = a(mod (g)) este un morfism de
23
1. PRELIMINARII
corpuri ¸si deci injectiv. Putem astfel s˘ a identific˘ am pe K cu un subcorp al lui K[X]/(g) prin
identificarea fiec˘ arui element a ∈ K cu ˆ a. Prin aceast˘ a identificare polinomul g = a
0
+ a
1
X +
+a
n
X
n
∈ K[X] se identific˘a cu ˆ a
0
+ ˆ a
1
X + + ˆ a
n
X
n
¸si atunci
g(
ˆ
X) = a
0
+a
1
ˆ
X + +a
n
ˆ
X
n
= ˆ a
0
+ ˆ a
1
ˆ
X + + ˆ a
n
ˆ
X
n
=
ˆ
f =
ˆ
0.
Deci
ˆ
X este o r˘ ad˘ acin˘a a lui g ˆın corpul K[X]/(g). Deoarece g[f rezult˘ a c˘ a
ˆ
X este ¸si r˘ad˘ acin˘a
a lui f.
ˆ
Incheiem acest prim capitol de not ¸iuni preliminare prin enunt ¸area, f˘ ar˘ a demonstrat ¸ie, a unui
rezultat esent ¸ial al algebrei numit Teorema Fundamental˘ a a Algebrei.
Teorema 1.4.9. (D’Alembert-Gauss) Orice polinom neconstant f ∈ C[X] are cel put ¸in
o r˘ad˘acin˘a ˆın C.
Consecint ¸a imediat˘ a a acestei teoreme este c˘a polinoamele ireductibile din C[X] sunt doar
cele de gradul 1. Totodat˘a, din aceast˘a teorem˘ a putem determina imediat ¸si polinoamele
ireductibile din R[X].
Corolarul 1.4.10. Polinoamele ireductibile din R[X] sunt polinoamele de gradul 1 ¸si cele
de gradul 2 f˘ar˘a r˘ad˘acini reale.
Demonstrat ¸ie. Prin aplicarea Lemei 1.4.4 rezult˘ a imediat c˘a polinoamele din enunt ¸ sunt
ireductibile. Fie acum f ∈ R[X] un polinom de grad ≥ 3. Teorema 1.4.9 asigur˘ a existent ¸a
unei r˘ ad˘acini α ∈ C a lui f. Dac˘ a α ∈ R atunci f este reductibil ˆın R[X]. Dac˘ a nu, deoarece
coeficient ¸ii polinomului sunt reali rezult˘a c˘ a ¸si ¯ α, conjugatul complex al lui α, este r˘ad˘ acin˘ a
a lui f. Aplicˆ and Propozit ¸ia 1.3.5 rezult˘ a c˘a (X − α)(X − ¯ α) divide pe f ˆın C[X]. Dar cum
polinoamele (X−α)(X−¯ α) ¸si f apart ¸in lui R[X] atunci polinomul f/(X−α)(X−¯ α) apart ¸ine
tot lui R[X]. Deci, f este reductibil.
1.5. Probleme propuse
Problema 1.5.1. Fie A o mult ¸ime. Urm˘ atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
(a) A este finit˘a,
(b) orice funct ¸ie injectiv˘ a f : A →A este bijectiv˘a,
(c) orice funct ¸ie surjectiv˘ a f : A →A este bijectiv˘a.
Problema 1.5.2. Fie m, n dou˘ a numere naturale iar A, B dou˘ a mult ¸imi avˆand m, respectiv
n elemente. Demonstrat ¸i c˘ a
(a) Num˘ arul funct ¸iilor de la A la B este n
m
.
(b) Dac˘ a m ≤ n atunci num˘arul funct ¸iilor injective de la A la B este n!/(n −m)!.
(c) Dac˘ a m ≥ n atunci num˘arul funct ¸iilor surjective de la A la B este
n
m
−C
1
n
(n −1)
m
+C
2
n
(n −2)
m
− + (−1)
n−1
C
n−1
n
.
Problema 1.5.3. Care dintre urm˘ atoarele relat ¸ii binare pe R este relat ¸ie de echivalent ¸˘a:
(a) x ∼ y dac˘ a x −y ∈ Z; (b) x ≡ y dac˘ a [x −y[ < 3; (c) x ◦ y dac˘ a x +y ∈ Z?
24
1.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 1.5.4. Pe mult ¸imea numerelor complexe C definim relat ¸ia binar˘a: x ∼ y ⇔
[x[ = [y[. Ar˘ atat ¸i c˘ a ∼ este relat ¸ie de echivalent ¸˘a, determinat ¸i clasele de echivalent ¸˘ a ¸si un
sistem complet de reprezentant ¸i.
Problema 1.5.5. Pe mult ¸imea numerelor complexe C definim relat ¸ia binar˘a: x ∼ y ⇔
x − y ∈ R. Ar˘ atat ¸i c˘ a ∼ este relat ¸ie de echivalent ¸˘ a, determinat ¸i clasele de echivalent ¸˘ a ¸si un
sistem complet de reprezentant ¸i.
Problema 1.5.6. Fie ∼relat ¸ia binar˘ a pe ÞÞdefinit˘ a prin (a, b) ∼ (c, d) dac˘ a a+d = b+c.
Ar˘ atat ¸i c˘a ∼ este o relat ¸ie de echivalent ¸˘ a ¸si c˘a mult ¸imea factor ÞÞ/ ∼ se afl˘a ˆın biject ¸ie cu
mult ¸imea Z.
Problema 1.5.7. Fie a, b, c ∈ Z, b 0. Pe Z definim operat ¸ia x ∗ y = axy + b(x + y) + c.
Ar˘ atat ¸i c˘ a operat ¸ia ∗ este asociativ˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a b = b
2
−ac. Ar˘ atat ¸i c˘a operat ¸ia ∗ are
element neutru dac˘a ¸si numai dac˘a b = b
2
−ac ¸si b[c.
Problema 1.5.8. Ar˘ atat ¸i c˘a singurul morfism de grupuri (Q, +) →(Z, +) este cel nul.
Problema 1.5.9. Ar˘ atat ¸i c˘a grupurile (Z
2012
, +), (Z, +), (Q, +) ¸si (Q

, ) sunt dou˘ a cˆate
dou˘ a neizomorfe.
Problema 1.5.10. Fie H ⊂ /
2
(C), unde
H =
__
α β

¯
β ¯ α
_
[ α, β ∈ C
_
.
S˘ a se arate c˘ a H este un corp necomutativ ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea matricelor.
Ar˘ atat ¸i c˘a polinomul X
2
+ 1 ∈ H[X] are o infinitate de r˘ ad˘ acini ˆın H.
Problema 1.5.11. S˘ a se arate c˘a orice inel integru finit este corp (inelul nu trebuie s˘ a fie
neap˘ arat comutativ).
Problema 1.5.12. Fie n ≥ 2 un num˘ ar natural. S˘a se arate c˘a mult ¸imea elementelor
inversabile ale inelului (Z
n
, +, ) este U(Z
n
) = ¦ˆ x[ 1 ≤ x ≤ n −1, (x, n) = 1¦, unde prin ˆ x am
notat clasa de echivalent ¸˘a x(mod n). Deducet ¸i apoi c˘ a Z
n
este corp dac˘a ¸si numai dac˘ a n e
prim.
Problema 1.5.13. Fie K ⊂ /
2
(Z
7
) mult ¸imea matricelor de forma
K =
__
ˆ a
ˆ
b

ˆ
b ˆ a
_
[ a, b ∈ Z
7
_
.
S˘ a se arate c˘a K este un corp comutativ ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea obi¸snuit˘a a ma-
tricelor. Generalizare!
Indicat ¸ie!
ˆ
Inlocuit ¸i pe 7 cu un num˘ ar prim p astfel ˆıncˆ at p ≡ 3(mod 4).
Problema 1.5.14. S˘ a se arate c˘a nu exist˘ a un izomorfism de corpuri, i.e. morfism de
corpuri bijectiv, ˆıntre corpurile Q(

3) ¸si Q(

5).
25
1. PRELIMINARII
Problema 1.5.15. Ar˘ atat ¸i c˘ a dac˘a A ¸si B sunt dou˘a mult ¸imi finite cu acela¸si num˘ ar de
elemente, atunci grupurile S
A
¸si S
B
sunt izomorfe.
Problema 1.5.16. Fie σ, τ ∈ S
15
urm˘ atoarele permut˘ ari
σ =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
13 2 15 14 10 6 12 3 4 1 7 9 5 11 8
_
,
τ =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
14 9 10 2 12 6 5 11 15 3 8 7 4 1 13
_
.
Calculat ¸i ¸si apoi descompunet ¸i ˆın produs de cicli disjunct ¸i fiecare din urm˘atoarele permut˘ ari:
σ, τ, σ
2
, στ, τσ ¸si σ
2
τ. Pentru fiecare din permut˘ arile anterioare calculat ¸i ordinul ¸si signatura.
Problema 1.5.17. Fie permutarea σ =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
3 4 5 7 9 2 8 6 1 11 10
_
∈ S
11
.
(1) Descompunet ¸i σ ˆın produs de cicli disjunct ¸i.
(2) Descompunet ¸i σ ˆın produs de transpozit ¸ii.
(3) Calculat ¸i sgn(σ) ¸si ord(σ).
(4) Exist˘ a permut˘ari de ordin 35 ˆın S
11
?
(5) Rezolvat ¸i ecuat ¸ia τ
2011
= σ ˆın S
11
.
Problema 1.5.18. Ar˘ atat ¸i c˘ a grupul S
n
este generat de: (a) transpozit ¸iile (1 2), (1 3), . . .,
(1 n); (b) transpozit ¸iile (1 2), (2 3), . . ., (n −1 n); (c) transpozit ¸ia (1 2) ¸si n-ciclul (1 2 . . . n).
Problema 1.5.19. (a) Calculat ¸i toate ordinele posibile ale permut˘ arilor din S
5
¸si dat ¸i cˆate
un exemplu de permutare pentru fiecare ordin posibil.
(b) Dac˘ a τ = (1 2)(3 4)(5 6)(7 8)(9 10) determinat ¸i dac˘a exist˘a un n-ciclu σ (n ≥ 10) cu
τ = σ
k
pentru un anumit ˆıntreg k.
(c) Dac˘a τ = (1 2)(3 4 5) determinat ¸i dac˘a exist˘a un n-ciclu σ (n ≥ 5) cu τ = σ
k
pentru
un anumit ˆıntreg k.
Problema 1.5.20. Calculat ¸i cel mai mare divizor comun al polinoamelor X
4
−2X
3
+ 1 ¸si
X
3
−2X
2
+ 1 ˆın inelul R[X] ¸si scriet ¸i-l apoi ˆın funct ¸ie de cele dou˘ a polinoame.
Problema 1.5.21. Descompunet ¸i polinomul X
n
− 1, 1 ≤ n ≤ 6, ˆın produs de polinoame
ireductibile ˆın R[X], C[X].
Problema 1.5.22.
ˆ
In ce caz este polinomul X
3m
+ X
3n+1
+ X
3p+2
∈ R[X] divizibil cu
X
4
+X
2
+ 1?
Problema 1.5.23. Dac˘ a α, β sunt r˘ ad˘ acinile reale ale polinomului X
2
− 6X + 1 ∈ R[X],
atunci pentru orice num˘ ar natural n, α
n

n
este un num˘ar ˆıntreg, nedivizibil cu 5.
Problema 1.5.24. Fie a, b ∈ Þ ¸si d = (a, b) cel mai mare divizor comun al numerelor a ¸si
b. Ar˘atat ¸i c˘a cel mai mare divizor comun al polinoamelor X
a
− 1 ¸si X
b
− 1 ˆın K[X], unde K
este un corp, este X
d
−1.
26
CAPITOLUL 2
Calcul matriceal
ˆ
In acest capitol prezent˘ am not ¸iunile de matrice ¸si determinant precum ¸si o sintez˘ a a rezul-
tatelor referitoare la acestea.
ˆ
In Sect ¸iunea 2.1 ne ocup˘ am de matrice, operat ¸ii cu matrice.
Sect ¸iunea 2.2 este dedicat˘ a determinant ¸ilor, propriet˘at ¸ilor ¸si metodelor de calcul ale acestora.
ˆ
In Sect ¸iunea 2.3 definim rangul unei matrice ¸si ne ocup˘am de clasa matricelor inversabile. Se
prezint˘ a pe scurt maniera de determinare a inversei unei matrice folosind matricea adjunct˘ a,
metod˘a studiat˘a ˆın ciclul liceal. Un paragraf al acestei sect ¸iuni este dedicat transform˘ arilor
elementare ale liniilor unei matrice. Aceste transform˘ari ˆı¸si evident ¸iaz˘a utilitatea ˆın deter-
minarea rangului unei matrice, a inversei unei matrice nesingulare, dar ¸si ˆın rezolvarea sis-
temelor algebrice liniare. Propunem ¸si o metod˘ a de lucru cu matrice partit ¸ionate ˆın matrice
”mai mici”, numite blocuri.
ˆ
In Sect ¸iunea 2.5 ne ocup˘ am de studiul sistemelor de ecuat ¸ii al-
gebrice de gradul ˆıntˆai cu mai multe necunoscute, omogene ¸si neomogene, numite ¸si sisteme
liniare.
ˆ
Intrebuint ¸area cuvˆantului ”liniar” pentru a ar˘ ata c˘ a o anume expresie este de gradul
ˆıntˆ ai provine din Geometrie Analitic˘a, unde ecuat ¸ia unei linii drepte este de gradul ˆıntˆ ai ˆın ra-
port cu coordonatele x, y. Pentru un sistem de ecuat ¸ii liniare vom pune ˆın evident ¸˘ a condit ¸ii de
compatibilitate ¸si vom prezenta metoda elimin˘ arii Gauss-Jordan de determinare a solut ¸iilor.
ˆ
In
finalul capitolului propunem un set de probleme, aplicat ¸ii la ˆıntregul material teoretic prezentat
anterior.
2.1. Matrice
Definit ¸ia 2.1.1. Fie (K, +, ) corpul comutativ al numerelor reale, R, sau cel al numerelor
complexe, C. Se nume¸ste matrice de tipul (m, n) cu elemente din K o aplicat ¸ie
f : ¦1, 2, . . . , m¦ ¦1, 2, . . . , n¦ →K, f(i, j) = a
ij
,
i ∈ ¦1, 2, . . . , m¦, j ∈ ¦1, 2, . . . , n¦.
Vom nota matricea A sub forma unui tablou ce cont ¸ine valorile funct ¸iei f:
(4) A =
_
¸
¸
¸
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
¸
¸
¸
_
=
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
sau, pe scurt,
(5) A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
= (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
.
27
2. CALCUL MATRICEAL
Datorit˘ a notat ¸iei (4) vom spune c˘ a matricea A are m linii ¸si n coloane. Sistemul ordonat de
elemente a
i1
, a
i2
, . . . , a
in
se nume¸ste linia i, i ∈ ¦1, 2, . . . , m¦, iar sistemul ordonat de elemente
a
1j
, a
2j
, . . . , a
mj
se nume¸ste coloana j, j ∈ ¦1, 2, . . . , n¦, a matricei A.
O matrice de tipul (1, n) se nume¸ste matrice linie ¸si este de forma:
A =
_
a
11
a
12
. . . a
1n
_
.
O matrice de tipul (m, 1) se nume¸ste matrice coloan˘a ¸si este de forma:
A =
_
_
_
_
_
_
a
11
a
21
.
.
.
a
m1
_
_
_
_
_
_
.
ˆ
In cazul n = m se obt ¸ine matricea p˘atratic˘a de ordin n
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
.
ˆ
In aceast˘a situat ¸ie, sistemul ordonat a
11
, a
22
, . . . , a
nn
se nume¸ste diagonala principal˘a, iar
sistemul ordonat de elemente a
1n
, a
2 n−1
, . . . , a
n1
se nume¸ste diagonala secundar˘a a matricei
A.
Vom nota /
m,n
(K) mult ¸imea tuturor matricelor de tipul (m, n) avˆ and elementele ˆın K,
mult ¸imea matricelor p˘ atratice de ordin n se va nota /
n
(K) iar elementele acestor mult ¸imi
le vom nota fie prin A, B, . . ., fie prin A
1
, A
2
, . . .. Evident au loc incluziunile /
m,n
(Z) ⊂
/
m,n
(Q) ⊂ /
m,n
(R) ⊂ /
m,n
(C).
Definit ¸ia 2.1.2. Dou˘a matrice A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
∈ /
m,n
(K), se numesc egale
dac˘a a
ij
= b
ij
, pentru tot ¸i i = 1, m, j = 1, n.
2.1.1. Operat ¸ii cu matrice.
Definit ¸ia 2.1.3. Fie matricele A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
∈ /
m,n
(K) ¸si B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
∈ /
m,n
(K).
Prin suma lor ˆınt ¸elegem matricea A +B ∈ /
m,n
(K), dat˘a prin
(6) A +B = (a
ij
+b
ij
)
i=1,m
j=1,n
.
Teorema 2.1.4. Mult ¸imea /
m,n
(K) ˆınzestrat˘a cu operat ¸ia de adunare are structur˘a de
grup aditiv abelian.
Demonstrat ¸ie.
1) Adunarea este asociativ˘a, adic˘a oricare ar fi matricele A, B, C ∈ /
m,n
(K) avem
(A +B) +C = A + (B +C).
28
2.1. MATRICE
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘a A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
, C = (c
ij
)
i=1,m
j=1,n
, atunci
A +B = (a
ij
+b
ij
)
i=1,m
j=1,n
, (A +B) +C = ((a
ij
+b
ij
) +c
ij
)
i=1,m
j=1,n
¸si, analog g˘ asim A+(B+C) = (a
ij
+ (b
ij
+c
ij
))
i=1,m
j=1,n
. Proprietatea rezult˘ a evident din asocia-
tivitatea operat ¸iei de adunare ˆın corpul K.
2) Adunarea admite element neutru care este matricea ale c˘arei elemente sunt toate egale
cu 0, notat˘a 0
m,n
sau 0
/
m,n
(K)
¸si numit˘a matricea nul˘a. Pentru orice A ∈ /
m,n
(K) are loc
A + 0
/
m,n
(K)
= 0
/
m,n
(K)
+A = A, proprietate a c˘ arei verificare este evident˘a.
3) Pentru orice A ∈ /
m,n
(K) exist˘ a matricea −A ∈ /
m,n
(K), numit˘ a opusa matricei A,
astfel ˆıncˆ at A+(−A) = (−A) +A = 0
/
m,n
(K)
.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘ a A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
atunci matricea
−A = (−a
ij
)
i=1,m
j=1,n
satisface proprietatea enunt ¸at˘ a.
4) Adunarea este comutativ˘a, adic˘ a oricare ar fi matricele A, B ∈ /
m,n
(K) avem A+B =
B +A, afirmat ¸ie ce rezult˘ a evident din comutativitatea adun˘ arii ˆın corpul K.
Observat ¸ia 2.1.5. Dac˘ a A ¸si B ∈ /
m,n
(K) atunci suma A+(−B) se noteaz˘a A−B ¸si se
nume¸ste diferent ¸a matricelor A ¸si B. Operat ¸ia care asociaz˘ a matricelor A ¸si B diferent ¸a lor
se nume¸ste sc˘adere.
Exemplul 2.1.6. Fie matricele
A =
_
−1 2 −3
0 −7 4
_
, B =
_
2 −4 1
−3 0 3
_
.
Atunci
A +B =
_
1 −2 −2
−3 −7 7
_
, −A =
_
1 −2 3
0 7 −4
_
A −B =
_
−3 6 −4
3 −7 1
_
.
Definit ¸ia 2.1.7. Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
o matrice de tipul (m, n) ¸si B = (b
jk
)
j=1,n
k=1,p
o matrice
de tipul (n, p). Numim produsul matricelor A ¸si B, matricea A B de tip (m, p) dat˘a prin
(7) A B =
_
_
n

j=1
a
ij
b
jk
_
_
i=1,m
k=1,p
.
Elementul matricei AB care figureaz˘aˆın linia i ¸si coloana k este egal cu suma termenilor care
se obt ¸in ˆınmult ¸ind elementele liniei i a matricei A cu elementele corespunz˘atoare ale coloanei j
a matricei B (lui a
i1
ˆıi corespunde b
1k
, lui a
i2
ˆıi corespunde b
2k
. . . lui a
in
ˆıi corespunde b
nk
).
Exemplul 2.1.8. Fie
A =
_
1 −2 2
−1 4 3
_
¸si B =
_
_
_
4 −1
0 2
−2 1
_
_
_.
29
2. CALCUL MATRICEAL
Are sens s˘ a efectu˘ am produsul C = AB, care va fi o matrice de tipul (2, 2) ¸si ale c˘ aror elemente
c
ij
, i = 1, 2, j = 1, 2 se obt ¸in astfel
c
11
= 1 4 + (−2) 0 + 2 (−2) = 0, c
12
= 1 (−1) + (−2) 2 + 2 1 = −3,
c
21
= (−1) 4 + 4 0 + 3 (−2) = −10, c
22
= (−1) (−1) + 4 2 + 3 1 = 12.
Deci
A B =
_
0 −3
−10 12
_
.
Teorema 2.1.9. Au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1)
ˆ
Inmult ¸irea matricelor este asociativ˘a, adic˘a oricare ar fi matricele A ∈ /
m,n
(K), B ∈
/
n,p
(K), C ∈ /
p,q
(K) are loc (A B) C = A (B C).
2)
ˆ
Inmult ¸irea matricelor este distributiv˘a la stˆanga fat ¸˘a de adunare, adic˘a oricare ar fi
matricele A ∈ /
m,n
(K), B, C ∈ /
n,p
(K) are loc A (B +C) = A B +A C.
3)
ˆ
Inmult ¸irea matricelor este distributiv˘a la dreapta fat ¸˘a de adunare, adic˘a oricare ar fi
matricele A, B ∈ /
m,n
(K), C ∈ /
n,p
(K) are loc (A +B) C = A C +B C.
Demonstrat ¸ie.
1) Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
jk
)
j=1,n
k=1,p
, C = (c
kl
)
k=1,p
l=1,q
. Avem
(A B) C =
_
_
n

j=1
a
ij
b
jk
_
_
i=1,m
k=1,p
(c
kl
)
k=1,p
l=1,q
=
_
_
p

k=1
_
_
n

j=1
a
ij
b
jk
_
_
c
kl
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
p

k=1
n

j=1
a
ij
b
jk
c
kl
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
n

j=1
p

k=1
a
ij
b
jk
c
kl
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
n

j=1
a
ij
_
p

k=1
b
jk
c
kl
_
_
_
i=1,m
l=1,q
=
_
_
n

j=1
a
ij
_
_
i=1,m
j=1,n

_
p

k=1
b
jk
c
kl
_
j=1,n
l=1,q
= A (B C).
2) Dac˘a A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
jk
)
j=1,n
k=1,p
, C = (c
jk
)
j=1,n
k=1,p
¸si not˘ am
A (B +C) = D, A B = D
t
, A C = D
tt
,
D = (d
ik
)
i=1,m
k=1,p
, D
t
= (d
t
ik
)
i=1,m
k=1,p
, D
tt
= (d
tt
ik
)
i=1,m
k=1,p
atunci
d
ik
=
n

j=1
a
ij
(b
jk
+c
jk
) =
n

j=1
a
ij
b
jk
+
n

j=1
a
ij
c
jk
= d
t
ik
+d
tt
ik
.
3) Justificarea acestei propriet˘at ¸i este asem˘an˘ atoare cu cea de la 2. ¸si o propunem cititorului
ca exercit ¸iu.
ˆ
In cazul matricelor p˘ atratice are loc urm˘atorul rezultat
Teorema 2.1.10. (/
n
(K), ) are structur˘a de monoid.
30
2.1. MATRICE
Demonstrat ¸ie. Avˆand ˆın vedere Proprietatatea 1 din Teorema 2.1.9, este suficient s˘a mai
ar˘ at˘am c˘ a ˆın mult ¸imea /
n
(K) exist˘a un element neutru la ˆınmult ¸ire.
ˆ
Intr-adev˘ ar matricea
(8) I
n
=
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
,
sau I
n
= (δ
ij
)
i=1,n,j=1,n
, unde
δ
ij
=
_
1, dac˘ a i = j
0, dac˘ a i j
sunt simbolurile lui Kronecker, are proprietatea c˘a pentru orice matrice A ∈ /
n
(K) are loc
A I
n
= I
n
A = A.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘a A = (a
ij
)
i,j=1,n
, atunci
A I
n
=
_
n

k=1
a
ik
δ
kj
_
i,j=1,n
= (a
ij
)
i,j=1,n
= A.
ˆ
In mod analog se arat˘ a c˘a I
n
A = A.
I
n
se nume¸ste matricea unitate de ordinul n.
Teorema 2.1.11. Mult ¸imea (/
n
(K), +, ) este inel cu element unitate.
Demonstrat ¸ie. Afirmat ¸ia rezult˘ a evident din Teoremele 2.1.4, 2.1.9 ¸si 2.1.10.
Observat ¸ia 2.1.12. Dac˘ a A ∈ /
n
(K) ¸si B ∈ /
n
(K), de¸si au sens produsele A B ¸si B A,
ˆın general, A B B A, adic˘a ˆınmult ¸irea matricelor nu este comutativ˘a.
Exemplul 2.1.13. Fie
A =
_
1 −1
0 2
_
¸si B =
_
−2 1
−1 3
_
.
Atunci
A B =
_
−1 −2
−2 6
_
¸si B A =
_
−2 4
−1 7
_
.
Observat ¸ia 2.1.14. Pentru o matrice A ∈ /
n
(K) putem defini succesiv matricele A
2
=
A A, A
3
= A
2
A, . . . , A
k
= A
k−1
A.
Exemplul 2.1.15. Fie
A =
_
cos ϕ −sin ϕ
sin ϕ cos ϕ
_
.
S˘ a calcul˘ am matricea A
k
(k ≥ 1). Putem scrie evident
A
2
=
_
cos
2
ϕ −sin
2
ϕ −2 sin ϕcos ϕ
2 sin ϕcos ϕ cos
2
ϕ −sin
2
ϕ
_
=
_
cos 2ϕ −sin 2ϕ
sin 2ϕ cos 2ϕ
_
.
iar prin induct ¸ie matematic˘ a rezult˘a
A
k
=
_
cos kϕ −sin kϕ
sin kϕ cos kϕ
_
.
31
2. CALCUL MATRICEAL
Definit ¸ia 2.1.16. Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
∈ /
m,n
(K) ¸si λ ∈ K. Numim produs al matricei
A cu scalarul λ, matricea λA ∈ /
m,n
(K) definit˘a prin
(9) λA = (λa
ij
)
i=1,m
j=1,n
.
Exemplul 2.1.17. Fie A =
_
1 i
−i −1
_
∈ /
2
(C). Atunci iA =
_
i −1
1 −i
_
.
Teorema 2.1.18.
ˆ
Inmult ¸irea cu scalari are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1) λ(A +B) = λA +λB, ∀λ ∈ K, ∀A, B ∈ /
m,n
(K);
2) (λ +µ)A = λA +µA, ∀λ, µ ∈ K, ∀A ∈ /
m,n
(K);
3) (λµ)A = λ(µA), ∀λ, µ ∈ K, ∀A ∈ /
m,n
(K);
4) 1A = A, ∀A ∈ /
m,n
(K).
Verificarea acestor propriet˘ at ¸i este imediat˘a ¸si o propunem cititorului ca exercit ¸iu.
Definit ¸ia 2.1.19. Fie A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
∈ /
m,n
(K). Transpusa matricei A este matricea
(10) A
T
= (a
ji
)
j=1,n
i=1,m
∈ /
n,m
(K).
Exemplul 2.1.20. Fie
A =
_
1 i 0
−2 0 1
_
∈ /
2,3
(C).
Atunci
A
T
=
_
_
_
1 −2
i 0
0 1
_
_
_ ∈ /
3,2
(C).
Se observ˘ a c˘ a A
T
se obt ¸ine luˆand liniile matricei A (respectiv coloanele lui A) drept coloane
(respectiv linii) ˆın A
T
.
Operat ¸ia de transpunere a unei matrice are urm˘ atoarele propriet˘at ¸i ce se verific˘a far˘ a nicio
dificultate:
1) (A +B)
T
= A
T
+B
T
, ∀A, B ∈ /
m,n
(K);
2) (A B)
T
= B
T
A
T
, ∀A ∈ /
m,n
(K), ∀B ∈ /
n,p
(K);
3) (λA)
T
= λA
T
∀λ ∈ K, ∀A ∈ /
m,n
(K).
2.2. Determinant ¸i
Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(K) o matrice p˘ atratic˘a.
Definit ¸ia 2.2.1. Numim determinant al matricei A ∈ /
n
(K) elementul notat det(A) ∈ K
dat de
(11) det(A) =

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
,
unde S
n
este mult ¸imea permut˘arilor mult ¸imii ¦1, 2, . . . , n¦, iar ε(σ) este signatura permut˘arii
σ.
32
2.2. DETERMINANT¸ I
Determinantul matricei A se noteaz˘a
(12) det(A) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Observat ¸iile 2.2.2. 1) Not ¸iunea de determinant al unei matrice are sens doar pentru
matrice p˘atratice.
2) Matricea este o funct ¸ie cu valori ˆın corpul comutativ K real sau complex, ˆın timp ce
determinantul unei matrice este un element din K, adic˘a un num˘ar real sau complex.
3)
ˆ
In suma din formula (11) sunt n! termeni, num˘ arul produselor de forma a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
ˆınzestrate cu semnul + este egal cu cel al produselor de acee¸si form˘ a ˆınzestrate cu semnul −.
4) Definit ¸ia 2.2.1 se aplic˘ a ¸si matricelor de ordin 1, cˆand A = (a
11
) ¸si det(A) = a
11
.
2.2.1. Propriet˘at ¸ile determinant ¸ilor.
Propozit ¸ia 2.2.3. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul matricei trans-
puse.
(13) det(A) = det(A
T
) ∀A ∈ /
n
(K)
Demonstrat ¸ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(K) o matrice arbitrar˘ a ¸si fie A
T
= (a
ji
)
j,i=1,n

/
n
(K) transpusa ei. Avem
(14) det(A) =

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
,
(15) det(A
T
) =

τ∈S
n
ε(τ)a
τ(1)1
a
τ(2)2
. . . a
τ(n)n
.
S˘ a not˘ am σ(i) = k
i
. Atunci i = σ
−1
(k
i
) ¸si
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
= ε(σ)a
σ
−1
(k
1
)k
1
a
σ
−1
(k
2
)k
2
. . . a
σ
−1
(k
n
)k
n
.
Deoarece ε(σ) = ε(σ
−1
) ¸si numerele k
1
, k
2
, . . . k
n
sunt numerele 1, 2, . . . n, eventual ˆıntr-o alt˘a
ordine, iar ˆınmult ¸irea este comutativ˘ a, rezult˘ a
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
= ε(σ
−1
)a
σ
−1
(1)1
a
σ
−1
(2)2
. . . a
σ
−1
(n)n
.
Prin urmare orice termen al sumei (14) se reg˘ase¸ste ca termen ˆın suma (15) ¸si invers. Deci
det(A) = det(A
T
).
Observat ¸ia 2.2.4. Propozit ¸ia 2.2.3 arat˘a c˘a dac˘ a o proprietate referitoare la liniile unui
determinant este adev˘arat˘ a atunci ea r˘ amˆane adev˘ arat˘a ¸si pentru coloanele determinantului.
Propozit ¸ia 2.2.5. Dac˘a toate elementele unei linii (coloane) ale unei matrice sunt nule,
atunci determinantul matricei este nul.
Demonstrat ¸ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(K) ¸si s˘ a presupunem c˘ a toate elementele de pe
linia i, i ∈ ¦1, 2, . . . n¦, sunt nule. Fiecare termen din suma ce define¸ste valoarea determinan-
tului este un produs ce cont ¸ine un element de pe linia i, deci acest termen este zero.
33
2. CALCUL MATRICEAL
Propozit ¸ia 2.2.6. Dac˘a ˆıntr-o matrice schimb˘am dou˘a linii (coloane) ˆıntre ele atunci de-
terminantul matricei astfel obt ¸inute este egal cu opusul determinantului matricei init ¸iale.
Demonstrat ¸ie. Fie matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
j1
a
j2
. . . a
jn
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Prin schimbarea liniilor i ¸si j ˆıntre ele obt ¸inem matricea
A
t
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
. . . . . . . . . . . .
a
j1
a
j2
. . . a
jn
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
al c˘arei determinant este det(A
t
) =

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
jσ(i)
. . . a
iσ(j)
. . . a
nσ(n)
.
Fie transpozit ¸ia τ = (i, j); τ(i) = j, τ(j) = i, τ(k) = k ∀k i, j.
Pentru c˘ a ε(στ) = ε(σ)ε(τ) = −ε(σ), obt ¸inem succesiv
det(A
t
) =

σ∈S
n
ε(σ)a
1(στ)(1)
a
2(στ)(2)
. . . a
j(στ)(j)
. . . a
i(στ)(i)
. . . a
n(στ)(n)
=

σ∈S
n
ε(στ)a
1(στ)(1)
a
2(στ)(2)
. . . a
i(στ)(i)
. . . a
j(στ)(j)
. . . a
n(στ)(n)
.
Cˆ and σ parcurge toate permut˘ arile grupului S
n
, στ parcurge toate permut˘ arile lui S
n
¸si notˆand
στ = π, rezult˘ a
det(A
t
) =

π∈S
n
ε(π)a
1π(1)
a
2π(2)
. . . a
nπ(n)
,
de unde concluzia.
Propozit ¸ia 2.2.7. Dac˘a o matrice are dou˘a linii (coloane) identice atunci determinantul
matricei este nul.
Demonstrat ¸ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
o matrice p˘ atratic˘ a ˆın care liniile k ¸si l sunt identice,
adic˘ a a
kj
= a
lj
pentru tot ¸i j ∈ ¦1, 2, . . . , n¦. Prin urmare, schimbˆ and liniile k ¸si l ˆıntre ele
obt ¸inem matricea A
t
= A. Pe de alt˘ a parte, conform Propozit ¸iei 2.2.6 avem det(A
t
) = −det(A)
¸si deci det(A) = −det(A). Prin urmare det(A) = 0.
Propozit ¸ia 2.2.8. Dac˘a elementele unei linii (coloane) ale unei matrice se ˆınmult ¸esc cu un
scalar λ, atunci determinantul matricei astfel obt ¸inute este egal cu λ ˆınmult ¸it cu determinantul
matricei init ¸iale.
34
2.2. DETERMINANT¸ I
Demonstrat ¸ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
o matrice p˘ atratic˘a ¸si fie A
t
=
_
a
t
ij
_
i,j=1,n
matricea
care se obt ¸ine din A prin ˆınmult ¸irea liniei k cu scalarul λ. Deci pentru tot ¸i j = 1, n avem
a
t
kj
= λa
kj
¸si a
t
ij
= a
ij
∀i k. Atunci
det(A
t
) =

σ∈S
n
ε(σ)a
t
1σ(1)
a
t
2σ(2)
. . . a
t
kσ(k)
. . . a
t
nσ(n)
=

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . (λa
kσ(k)
) . . . a
nσ(n)
=
λ

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
kσ(k)
. . . a
nσ(n)
= λdet(A).

Propozit ¸ia 2.2.9. Dac˘a dou˘a linii (coloane) ale unei matrice au elementele proport ¸ionale
atunci determinantul matricei este nul.
Demonstrat ¸ie. Afirmat ¸ia rezult˘ a cu u¸surint ¸˘ a prin aplicarea succesiv˘a a Propozit ¸iilor
2.2.8 ¸si 2.2.7.
Propozit ¸ia 2.2.10. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
o matrice p˘atratic˘a. Dac˘a elementele liniei k,
k ∈ ¦1, 2, . . . , n¦, sunt sume de cˆate doi termeni, a
kj
= a
t
kj
+ a
tt
kj
, ∀j = 1, n ¸si A
t
(respectiv
A
tt
) este matricea care se obt ¸ine din Aˆınlocuind elementele liniei k cu a
t
kj
(respectiv a
tt
kj
), atunci
det(A) = det(A
t
) + det(A
tt
).
Demonstrat ¸ie. Au loc:
det(A) =

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
kσ(k)
. . . a
nσ(n)
=

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . (a
t
kσ(k)
+a
tt
kσ(k)
) . . . a
nσ(n)
=

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
t
kσ(k)
. . . a
nσ(n)
+

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
tt
kσ(k)
. . . a
nσ(n)
= det(A
t
) + det(A
tt
).

Definit ¸ia 2.2.11. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
o matrice p˘atratic˘a. Spunem c˘a linia i este combi-
nat ¸ie liniar˘a a celorlalte linii, dac˘a exist˘a scalarii λ
1
, . . . , λ
i−1
, λ
i+1
, . . . , λ
n
astfel ˆıncˆat, pentru
tot ¸i j = 1, n, s˘a avem
a
ij
= λ
1
a
1j

2
a
2j
+. . . λ
i−1
a
i−1,j

i+1
a
i+1,j
+. . . λ
n
a
nj
.
O definit ¸ie analoag˘a are loc ¸si pentru o coloan˘ a, combinat ¸ie liniar˘a a celorlalte coloane.
Propozit ¸ia 2.2.12. Dac˘a o linie (coloan˘a) a unei matrice este combinat ¸ie liniar˘a a celor-
lalte linii (coloane) atunci determinantul matricei este nul.
Demonstrat ¸ie. Aplicˆ and Propozit ¸ia 2.2.10, determinantul matricei date este sum˘ a de
determinant ¸i cu cˆate dou˘ a linii proport ¸ionale. Se aplic˘a apoi Propozit ¸ia 2.2.9.
35
2. CALCUL MATRICEAL
Propozit ¸ia 2.2.13. Dac˘a la o linie (coloan˘a) a unei matrice adun˘am elementele altei linii
(coloane), ˆınmult ¸ite, eventual, cu un acela¸si scalar nenul, atunci matricea obt ¸inut˘a are acela¸si
determinant cu matricea init ¸ial˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
¸si fie A
t
=
_
a
t
ij
_
i,j=1,n
matricea care se obt ¸ine din A
prin adunarea la linia i a liniei k ˆınmult ¸it˘ a cu scalarul λ.
a
t
ij
= a
ij
+λa
kj
, a
t
lj
= a
lj
, l i; j = 1, n.
Din Propozit ¸ia 2.2.10, determinantul matricei A
t
este suma dintre determinantul matricei A
¸si determinantul unei matrice cu dou˘ a linii proport ¸ionale. Acesta din urm˘ a este nul, conform
Propozit ¸iei 2.2.9.
2.2.2. Calculul determinant ¸ilor.
ˆ
In cazul determinant ¸ilor de ordin doi calculul se face
conform relat ¸iei:
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
¸
= a
11
a
22
−a
12
a
21
.
ˆ
In cazul determinant ¸ilor de ordin trei calculul se face conform relat ¸iei:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
a
11
a
22
a
33
+a
12
a
23
a
31
+a
13
a
21
a
32
−a
13
a
22
a
31
−a
12
a
21
a
33
−a
11
a
32
a
23
=
a
11
¸
¸
¸
¸
¸
a
22
a
23
a
32
a
33
¸
¸
¸
¸
¸
−a
12
¸
¸
¸
¸
¸
a
21
a
23
a
31
a
33
¸
¸
¸
¸
¸
+a
13
¸
¸
¸
¸
¸
a
21
a
22
a
31
a
32
¸
¸
¸
¸
¸
.
Pentru calculul determinant ¸ilor de ordin mai mare sau egal cu patru se aplic˘ a regula lui
Laplace pe care o ilustr˘am ˆın continuare.
Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(K) o matrice p˘ atratic˘a ¸si 1 ≤ p ≤ n, un num˘ ar natural.
Definit ¸ia 2.2.14. Numim minor de ordinul p al matricei A determinantul matricei de
ordinul p format cu elementele situate la intersect ¸ia a p linii ¸si p coloane ale matricei A.
Dac˘ a i
1
< i
2
< . . . < i
p
¸si j
1
< j
2
< . . . < j
p
sunt p linii ¸si respectiv p coloane ale matricei
A, atunci minorul corespunz˘ ator este
M =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
i
1
j
1
a
i
1
j
2
. . . a
i
1
j
p
a
i
2
j
1
a
i
2
j
2
. . . a
i
2
j
p
. . . . . . . . . . . .
a
i
p
j
1
a
i
p
j
2
. . . a
i
p
j
p
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Definit ¸ia 2.2.15. Numim minor complementar al minorului M de ordin p al matricei
A determinantul M
c
de ordinul n −p al matricei extrase din A prin suprimarea celor p linii ¸si
p coloane corespunz˘atoare lui M.
Minorii de ordinul 1 ai matricii A sunt elementele sale, a
ij
. Minorii complementari ai
acestora sunt determinant ¸i de ordinul n −1.
36
2.2. DETERMINANT¸ I
Definit ¸ia 2.2.16. Numim complement algebric al minorului M al matricei A elementul
din K definit de C = (−1)
s
M
c
, unde s = (i
1
+i
2
+. . . +i
p
) + ( j
1
+j
2
+. . . +j
p
), adic˘a suma
indicilor liniilor ¸si coloanelor matricei A utilizate ˆın M.
Determinantul matricei p˘atratice de ordinul n−1 care se obt ¸ine din A prin suprimarea liniei
i ¸si coloanei j se nume¸ste minorul complementar al elementului a
ij
¸si se noteaz˘a cu M
ij
.
Num˘ arul C
ij
= (−1)
i+j
M
ij
se nume¸ste complementul algebric al elementului a
ij
.
Teorema 2.2.17. (Teorema lui Laplace) Determinantul matricei A este egal cu suma
produselor minorilor de ordinul p ce se pot construi cu elementele a p linii (coloane) fixate ale
matricei A prin complement ¸ii lor algebrici.
ˆ
In particular, pentru p = 1, rezult˘ a c˘ a oricare ar fi i ∈ ¦1, 2, . . . , n¦ fixat, are loc egalitatea
(16) det(A) = a
i1
C
i1
+a
i2
C
i2
+ +a
in
C
in
,
numit˘ a regula de dezvoltare a determinantului matricei A dup˘a linia i.
Corolarul 2.2.18. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(K). Pentru orice j i are loc egalitatatea
a
i1
C
j1
+a
i2
C
j2
+ +a
in
C
jn
= 0.
Demonstrat ¸ie. Fie
A
t
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
i1
a
i2
. . . a
in
. . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
matricea care se obt ¸ine din A prin ˆınlocuirea liniei j cu linia i. Deoarece A
t
are dou˘a linii egale,
conform Propozit ¸iei 2.2.7, rezult˘ a det(A
t
) = 0. Pe de alt˘ a parte, dezvoltˆ and determinantul
matricei A
t
dup˘ a linia j, obt ¸inem det(A
t
) = a
i1
C
j1
+a
i2
C
j2
+ +a
in
C
jn
.
ˆ
In mod asem˘ an˘ator, pentru orice j ∈ ¦1, 2, . . . , n¦ fixat, are loc egalitatea
(17) det(A) = a
1j
C
1j
+a
2j
C
2j
+ +a
nj
C
nj
,
numit˘ a regula de dezvoltare a determinantului matricei A dup˘a coloana j, precum ¸si
urm˘ atorul rezultat:
Corolarul 2.2.19. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(K). Pentru orice i j are loc egalitatatea
a
1j
C
1i
+a
2j
C
2i
+ +a
nj
C
ni
= 0.
Exemplul 2.2.20. S˘ a se calculeze valoarea determinantului
D =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 2 3
1 1 3 4
2 5 1 −1
−1 −2 2 4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
folosind regula lui Laplace prin dezvoltare dup˘ a primele dou˘ a linii.
37
2. CALCUL MATRICEAL
D =
¸
¸
¸
¸
¸
1 1
1 1
¸
¸
¸
¸
¸
(−1)
1+2+1+2
¸
¸
¸
¸
¸
1 −1
2 4
¸
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
¸
1 2
1 3
¸
¸
¸
¸
¸
(−1)
1+3+1+2
¸
¸
¸
¸
¸
5 −1
−2 4
¸
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
¸
1 3
1 4
¸
¸
¸
¸
¸
(−1)
1+1+2+4
¸
¸
¸
¸
¸
5 1
−2 2
¸
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
¸
1 2
1 3
¸
¸
¸
¸
¸
(−1)
1+2+2+3
¸
¸
¸
¸
¸
2 −1
−1 4
¸
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
¸
1 3
1 4
¸
¸
¸
¸
¸
(−1)
2+1+2+4
¸
¸
¸
¸
¸
2 1
−1 2
¸
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
¸
2 3
3 4
¸
¸
¸
¸
¸
(−1)
1+2+3+4
¸
¸
¸
¸
¸
2 5
−1 −2
¸
¸
¸
¸
¸
= −5.
Exemplul 2.2.21. S˘ a se calculeze valoarea determinantului de mai sus folosind dezvoltarea
dup˘ a prima linie.
D = 1 (−1)
1+1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 3 4
5 1 −1
−2 2 4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ 1 (−1)
1+2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 3 4
2 1 −1
−1 2 4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+
2 (−1)
1+3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 4
2 5 −1
−1 −2 4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
+ 3 (−1)
1+4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 3
2 5 1
−1 −2 2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −5.
Procedura recomandat˘a pentru a calcula ˆın mod expeditiv un determinant:
1. Utilizˆ and Propozit ¸ia 2.2.13, se ˆıncearc˘ a s˘ a se obt ¸in˘ a pe o anumit˘a linie (coloan˘ a) cˆat
mai multe elemente egale cu zero.
2. Se scrie dezvoltarea determinantului dup˘a elementele liniei (coloanei) obt ¸inute dup˘ a
transform˘ arile de la punctul 1.
Exemplific˘ am acest procedeu pentru a calcula determinantul de mai sus, prin dezvoltarea
dup˘ a prima linie, dup˘a ce pe aceasta obt ¸inem cˆat mai multe zerouri.
Coloana 1 o ˆınmult ¸im cu −1 ¸si o adun˘ am la coloana 2, coloana 1 o ˆınmult ¸im cu −2 ¸si o
adun˘ am la coloana 3, coloana 1 o ˆınmult ¸im cu −3 ¸si o adun˘ am la coloana 4. Dezvolt˘ am acum
dup˘ a prima linie ¸si obt ¸inem:
D =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0 0
1 0 1 1
2 3 −1 −7
−1 −1 2 7
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 1 1
3 −3 −7
−1 4 7
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −5.
Exemplul 2.2.22. S˘ a se calculeze determinantul:
D =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b c
ab bc ca
a
b
b
c
c
a
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, a, b, c ∈ R, abc 0.
Avem D = abc
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
b c a
1
b
1
c
1
a
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= abc
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
b c −b a −b
1
b
1
c

1
b
1
a

1
b
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
38
2.2. DETERMINANT¸ I
abc(a−b)(b−c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 0
b −1 1
1
b
1
bc

1
ab
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= abc(a−b)(b−c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−1 1
1
bc

1
ab
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= abc(a−b)(b−c)(
1
ab

1
bc
) =
(a −b)(b −c)(c −a).
Teorema 2.2.23. Determinantul produsului a dou˘a matrice A ¸si B este egal cu produsul
determinant ¸ilor celor dou˘a matrice, adic˘a
(18) det(AB) = det(A) det(B).
Demonstrat ¸ie. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
, B = (b
jk
)
j,k=1,n
∈ /
n
(K) ¸si fie matricea produs
C = AB = (c
ik
)
i,k=1,n
,
(19) c
ik
=
n

j=1
a
ij
b
jk
, i, k = 1, n.
Construim matricea p˘atratic˘ a de ordinul 2n
P =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
0 0 . . . 0
a
21
a
22
. . . a
2n
0 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
0 0 . . . 0
−1 0 . . . 0 b
11
b
12
. . . b
1n
0 −1 . . . 0 b
21
b
22
. . . b
2n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . −1 b
n1
b
n2
. . . b
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Dezvolt˘ am determinantul matricei P, folosind Teorema lui Laplace 2.2.17, dup˘ a primele n linii
¸si obt ¸inem det(P) = det(A) det(B).
Pe de alt˘ a parte, matricea P poate fi transformat˘ a, f˘ar˘ a a modifica valoarea determinantului
ei, folosind propriet˘ at ¸ile determinant ¸ilor, ˆıncˆat la intersect ¸ia ultimelor n linii ¸si n coloane s˘a
obt ¸inem zerouri. Pentru aceasta este suficient ca la elementele coloanei n + k s˘ a adun˘am
elementele corespunz˘atoare ale primelor n coloane ˆınmult ¸ite respectiv cu b
1k
, b
2k
, . . ., b
nk
,
pentru k = 1, n. T¸ inˆ and seama de (19), matricea P devine
Q =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
c
11
c
12
. . . c
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
c
21
c
22
. . . c
2n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
a
n2
. . . a
nn
c
n1
c
n2
. . . c
nn
−1 0 . . . 0 0 0 . . . 0
0 −1 . . . 0 0 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . −1 0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Dezvolt˘ am determinantul matricei Q, folosind Teorema lui Laplace, dup˘a ultimele n linii ¸si
obt ¸inem det(Q) = (−1)
2n(n+1)
det(C) = det(C). Cum det(P) = det(Q), deducem c˘ a det(AB) =
det(A) det(B).
39
2. CALCUL MATRICEAL
2.3. Rangul unei matrice. Tipuri speciale de matrice
Definit ¸ia 2.3.1. Matricea nenul˘a A ∈ /
m,n
(K) are rangul r dac˘a exist˘a ˆın A cel put ¸in
un minor de ordinul r diferit de zero ¸si tot ¸i minorii de ordin mai mare decˆat r, dac˘a exist˘a,
sunt egali cu zero. Not˘am rang(A) = r.
Pentru matricea nul˘ a, convenim ca rang(0
m,n
) = 0.
Teorema 2.3.2. O matrice nenul˘a A ∈ /
m,n
(K) are rangul r dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a
un minor de ordinul r diferit de zero ¸si tot ¸i minorii de ordin r + 1, dac˘a exist˘a, sunt egali cu
zero.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea este consecint ¸˘ a evident˘a a Definit ¸iei 2.3.1. S˘ a admitem acum
c˘ a exist˘a un minor de ordinul r diferit de zero ¸si c˘ a tot ¸i minorii de ordin r +1 sunt nuli. Atunci
tot ¸i minorii de ordin r + 2 sunt nuli.
ˆ
Intr-adev˘ ar dezvoltˆ and un minor de ordin r + 2 dup˘ a
elementele unei linii (coloane) obt ¸inem o sum˘a de produse iar ˆın fiecare produs apare ca factor
un minor de ordin r + 1. Asem˘an˘ ator, rezult˘ a c˘a tot ¸i minorii de r + 3, r + 4, . . . , cˆ at ¸i exist˘ a,
sunt egali cu zero, deci rangul matricei este r.
Lema 2.3.3. Fie matricele A ∈ /
m,n
(K) ¸si B ∈ /
n,p
(K). Orice minor de ordin k, 1 ≤
k ≤ min¦m, p¦ al matricei produs A B se poate scrie ca o combinat ¸ie liniar˘a de minori de
ordin k ai uneia dintre matricele A sau B.
Teorema 2.3.4. Rangul produsului a dou˘a matrice este mai mic sau egal decˆat rangul
fiec˘arei matrice.
Demonstrat ¸ie. Concluzia rezult˘ a cu u¸surint ¸˘ a din Lema 2.3.3 observˆand c˘a, dac˘ a tot ¸i
minorii de un anumit ordin k, ai matricei A sau B sunt nuli, atunci tot ¸i minorii de acela¸si ordin
k ai matricei A B sunt, de asemenea, nuli.
ˆ
In continuare punem ˆın evident ¸˘a cˆ ateva tipuri de matrice importante pentru parcurgerea
materialului teoretic ce va urma.
Definit ¸ia 2.3.5. Orice matrice p˘atratic˘a de tipul
A =
_
_
_
_
_
λ
1
0 . . . 0
0 λ
2
. . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . . λ
n
_
_
_
_
_
,
unde λ
i
∈ K, i = 1, 2, . . . , n, se nume¸ste matrice diagonal˘a.
O matrice p˘ atratic˘a care are toate elementele de sub diagonala principal˘ a egale cu zero, se
nume¸ste matrice superior triunghiular˘a iar dac˘a toate elementele de deasupra diagonalei
principale sunt nule atunci spunem c˘ a matricea este inferior triunghiular˘a. Determinantul
unei matrice triunghiular˘ a este evident egal cu produsul elementelor de pe diagonala principal˘a.
Definit ¸ia 2.3.6. Spunem c˘a matricea p˘atratic˘a A este simetric˘a dac˘a A
T
= A. Spunem
c˘a matricea p˘atratic˘a A este antisimetric˘a dac˘a A
T
= −A.
40
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Observat ¸ia 2.3.7. Dac˘ a A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(K) este antisimetric˘ a, atunci a
ji
= −a
ij
oricare ar fi i, j ∈ ¦1, 2, . . . , n¦. Pentru i = j obt ¸inem a
ii
= −a
ii
¸si deci a
ii
= 0 pentru
tot ¸i i ∈ ¦1, 2, . . . , n¦. Rezult˘ a c˘ a o matrice antisimetric˘ a are toate elementele de pe diagonala
principal˘ a egale cu zero.
Exemplul 2.3.8. Fie A ∈ /
n
(K) o matrice antisimetric˘ a. Dac˘a n este num˘ar impar,
atunci det(A) = 0.
ˆ
Intr-adev˘ ar, avem A
T
= −A. Din Propozit ¸iile 2.2.3 ¸si 2.2.8 rezult˘a det(A) = (−1)
n
det(A).
Dar n este impar ¸si deci det(A) = 0.
Definit ¸ia 2.3.9. Spunem c˘a matricea A ∈ /
n
(K) este ortogonal˘a dac˘a
(20) A A
T
= A
T
A = I
n
.
Not˘ am O(n) mult ¸imea matricelor de ordin n care sunt ortogonale.
Exemplul 2.3.10. Matricea A din Exemplul 2.1.15 este ortogonal˘ a.
ˆ
In Geometria Analitic˘ a
aceast˘ a matrice reprezint˘ a matricea schimb˘arii de coordonate la o rotat ¸ie ˆın plan, de unghi ϕ.
2.3.1. Matrice inversabil˘a.
Definit ¸ia 2.3.11. O matrice p˘atratic˘a A ∈ /
n
(K) al c˘arei determinant este diferit de zero
se nume¸ste nesingular˘a. Dac˘a det(A) = 0 spunem c˘a matricea A este singular˘a.
Definit ¸ia 2.3.12. Spunem c˘a matricea p˘atratic˘a A ∈ /
n
(K) este inversabil˘a dac˘a exist˘a
o matrice notat˘a A
−1
∈ /
n
(K) astfel ˆıncˆat
(21) A A
−1
= A
−1
A = I
n
.
Definit ¸ia 2.3.13. Matricea A
−1
se nume¸ste inversa matricei A.
Teorema 2.3.14. Inversa unei matrice p˘atratice, dac˘a exist˘a, este unic˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie A o matrice p˘ atratic˘ a de ordin n. S˘ a presupunem c˘ a exist˘a dou˘a
matrice de ordin n, B ¸si B
t
astfel ˆıncˆ at
A B = B A = I
n
¸si A B
t
= B
t
A = I
n
.
Folosind asociativitatea ˆınmult ¸irii matricelor obt ¸inem
B
t
= B
t
I
n
= B
t
(A B) = (B
t
A) B = I
n
B = B.

Not˘ am GL
n
(K) mult ¸imea matricelor p˘atratice de ordin n care sunt inversabile. Din Teo-
rema 2.1.10 deducem:
Teorema 2.3.15. Mult ¸imea GL
n
(K) ˆınzestrat˘a cu operat ¸ia de ˆınmult ¸ire a matricelor are
structur˘a de grup necomutativ.
41
2. CALCUL MATRICEAL
Demonstrat ¸ie. S˘ a observ˘ am c˘a produsul dintre dou˘a matrice inversabile este matrice
inversabil˘ a: dac˘a A, B ∈ GL
n
(K) atunci putem scrie (A B) (B
−1
A
−1
) = A (B B
−1
) A
−1
=
A A
−1
= I
n
¸si deci
(A B)
−1
= B
−1
A
−1
.
Evident I
n
∈ GL
n
(K) cu I
−1
n
= I
n
. Dac˘ a A ∈ GL
n
(K) atunci exist˘ a A
−1
¸si A
−1
∈ GL
n
(K) cu
(A
−1
)
−1
= A.
GL
n
(R) se nume¸ste n-grupul liniar general real, iar GL
n
(C) este numit n-grupul liniar
general complex.
GL
1
(C) = C

.
Teorema 2.3.16. Matricea A ∈ /
n
(K) este inversabil˘a dac˘a ¸si numai dac˘a este nesingu-
lar˘a, adic˘a det(A) 0.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a A este inversabil˘a atunci, conform Teoremei 2.2.23 avem det(A)
det(A
−1
) = 1 ¸si deci det(A) 0. Reciproc, dac˘ a A este nesingular˘ a, demonstr˘am c˘ a ea este
inversabil˘ a, construind efectiv inversa ei dup˘ a cum urmeaz˘ a.
Construim mai ˆıntˆai matricea A

numit˘ a adjuncta sau reciproca matricei A, ˆınlocuind
fiecare element al matricei A
T
prin complementul s˘au algebric. Adic˘ a, elementul liniei i ¸si
coloanei j din A

este complementul algebric al elementului a
ji
din matricea A. Mai precis
putem scrie A

=
_
a

ij
_
i,j=1,n
, cu a

ij
= C
ji
. Calcul˘ am produsele A A

¸si A

A. Folosind
formula de dezvoltare a unui determinant dup˘ a o linie (16) ¸si Corolarul 2.2.18 obt ¸inem
A A

= A

A =
_
_
_
_
_
d 0 0 . . . 0
0 d 0 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . d
_
_
_
_
_
,
unde d = det(A).
ˆ
Impart ¸im prin d egalit˘ at ¸ile de mai sus ¸si rezult˘ a
A
_
1
d
A

_
=
_
1
d
A

_
A = I
n
,
fapt ce demonstreaz˘a c˘a A este inversabil˘ a ¸si
(22) A
−1
=
1
det(A)
A

.

Exemplul 2.3.17. S˘ a calcul˘ am inversa matricei
A =
_
_
_
1 2 3
0 1 2
−1 2 1
_
_
_.
Avem det(A) = −4 deci A este inversabil˘ a. Calcul˘am
A
T
=
_
_
_
1 0 −1
2 1 2
3 2 1
_
_
_ ¸si A

=
_
_
_
C
11
C
21
C
31
C
12
C
22
C
32
C
13
C
23
C
33
_
_
_
unde
42
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
C
11
= (−1)
1+1
¸
¸
¸
¸
¸
1 2
2 1
¸
¸
¸
¸
¸
= −3, C
21
= (−1)
2+1
¸
¸
¸
¸
¸
2 2
3 1
¸
¸
¸
¸
¸
= 4,
C
31
= (−1)
3+1
¸
¸
¸
¸
¸
2 1
3 2
¸
¸
¸
¸
¸
= 1, s.a.m.d.
Obt ¸inem
A

=
_
_
_
−3 4 1
−2 4 −2
1 −4 1
_
_
_ ¸si A
−1
=
_
_
_
3/4 −1 −1/4
1/2 −1 1/2
−1/4 1 −1/4
_
_
_.
Propozit ¸ia 2.3.18. Mult ¸imea matricelor ortogonale (O(n), ) este subgrup ˆın mult ¸imea
matricelor inversabile (GL
n
(K), ) .
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a matricea A ∈ O(n) atunci det(A) = ±1.
ˆ
Intr-adev˘ ar, din Teo-
rema 2.2.23 ¸si Propozit ¸ia 2.2.3 deducem (det(A))
2
= 1 de unde afirmat ¸ia. Deci matricea A este
inversabil˘ a ¸si din Definit ¸ia 2.3.9 rezult˘a A
−1
= A
T
.
Fie A, B ∈ O(n). Avem (AB)
T
AB = B
T
A
T
AB = B
T
I
n
B = I
n
¸si deci A, B ∈ O(n). Pentru
A ∈ O(n) avem evident A
T
∈ O(n) ¸si deci A
−1
∈ O(n), fapt ce ˆıncheie demonstrat ¸ia afirmat ¸iei
din enunt ¸.
O(n) se nume¸ste n-grupul ortogonal.
Consider˘ am mult ¸imea
oO(n) = ¦ A ∈ O(n); det(A) = +1¦.
Propozit ¸ia 2.3.19. (oO(n), ) este subgrup ˆın mult ¸imea matricelor ortogonale (O(n), ) .
Demonstrat ¸ie. Un calcul elementar arat˘a c˘ a oO(n) este parte stabil˘ a la ˆınmult ¸irea
matricelor. Fie A ∈ oO(n). Deoarece A
−1
= A
T
rezult˘ a det(A
−1
) = det(A
T
) = det(A) = +1
deci A
−1
∈ oO(n).
oO(n) se nume¸ste n-grupul ortogonal special.
Observat ¸ia 2.3.20. Mult ¸imea
O

(n) = ¦ A ∈ O(n); det(A) = −1¦
nu este parte stabil˘a laˆınmult ¸irea matricelor.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘a A, B ∈ O

(n) atunci det(AB) =
det(A) det(B) = (−1) (−1) = +1.
Exemplul 2.3.21. Au loc O(1) = ¦−1, +1¦, oO(1) = ¦+1¦, O

(1) = ¦−1¦.
2.3.2. Transform˘ari elementare ale liniilor unei matrice. Orice matrice A ∈ /
m,n
(K)
se poate scrie ˆın una din formele:
A =
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
m
_
_
_
_
, cu ajutorul liniilor L
i
=
_
a
i1
. . . a
in
_
, i = 1, m sau
A =
_
C
1
. . . C
n
_
, cu ajutorul coloanelor C
j
=
_
_
_
_
a
1j
.
.
.
a
mj
_
_
_
_
, j = 1, n.
43
2. CALCUL MATRICEAL
Definit ¸ia 2.3.22. Numim transform˘ari elementare asupra liniilor matricei A:
T
1
transformarea prin care se ˆınmult ¸e¸ste o linie cu un scalar nenul;
T
2
transformarea prin care se schimb˘ a dou˘a linii ˆıntre ele;
T
3
transformarea prin care se adun˘a la elementele unei linii elementele corespunz˘ atoare
altei linii ˆınmult ¸ite, eventual, cu un scalar nenul.
Folosind scrierea matricei cu ajutorul liniilor, cele trei transform˘ ari elementare se reprezint˘ a
prin schemele:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
T
1
−→
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
αL
i
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, α 0,
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
.
.
.
L
j
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
T
2
−→
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
j
.
.
.
L
i
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
.
.
.
L
j
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
T
3
−→
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
L
1
.
.
.
L
i
+βL
j
.
.
.
L
j
.
.
.
L
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Definit ¸ia 2.3.23. Dou˘a matrice de acela¸si tip se numesc echivalente pe linii dac˘a una
se obt ¸ine din cealalt˘a printr-un num˘ar finit de transform˘ari elementare ale liniilor.
Definit ¸ia 2.3.24. O matrice A ∈ /
m,n
(K) se nume¸ste matrice e¸salon dac˘a ˆındepline¸ste
urm˘at ¸oarele condit ¸ii:
a) primul element diferit de zero din fiecare linie cu elemente diferite de zero este 1,
b) coloana care cont ¸ine num˘arul 1 al unei linii este situat˘a la dreapta coloanelor care cont ¸in
1 de pe liniile precedente,
c) num˘arul 1 din condit ¸ia a) este singurul element diferit de zero din coloana ˆın care acest
num˘ar se afl˘a,
d) liniile cu elementele diferite de zero sunt ˆınaintea liniilor care au toate elementele egale
cu zero.
Teorema 2.3.25. Orice matrice este echivalent˘a pe linii cu o matrice e¸salon.
44
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a A ∈ /
m,n
(K) ¸si c˘ a prima coloan˘ a a lui A care cont ¸ine
un element diferit de zero este coloana de ordin j. Dac˘ a elementul de pe linia i ¸si coloana j este
diferit de zero, atunci facem transformarea L
i

1
a
ij
L
i
urmat˘ a de L
i
→ L
1
¸si astfel matricea
A se transform˘a ˆın
B =
_
_
_
_
_
0 0 1 b
1,j+1
b
1n
0 0 b
2j
b
2,j+1
b
2n

0 0 b
mj
b
m+1,j
b
mn
_
_
_
_
_
.
ˆ
In continuare se aplic˘ a matricei B transform˘ arile L
i
→L
i
−b
ij
L
1
pentru i ∈ ¦2, 3, . . . , m¦ ¸si se
obt ¸ine matricea
C =
_
_
_
_
_
0 0 1 c
1,j+1
c
1n
0 0 0 c
2,j+1
c
2n

0 0 0 c
m+1,j
c
mn
_
_
_
_
_
.
Dac˘ a dup˘ a aceste transform˘ari se obt ¸in linii formate numai din elemente egale cu zero atunci ele
vor ocupa ultimele locuri ˆın matricea C. Procedeul se repet˘ a acum pentru submatricea format˘a
din liniile 2, 3, ..., m ¸si coloanele j + 1, ..., n.
ˆ
In acest fel dup˘a un num˘ ar finit de asemenea
transform˘ ari elementare se obt ¸ine o matrice e¸salon echivalent˘ a cu matricea init ¸ial˘ a A.
Urm˘ atoarea observat ¸ie este util˘a pentru realizarea unui program pe calculator care s˘ a rea-
lizeze aceste transform˘ari.
Observat ¸ia 2.3.26. Transform˘arile elementare asupra liniilor se realizeaz˘ a folosind operat ¸ia
de ˆınmult ¸ire a matricelor, dup˘a cum urmeaz˘a:
T
1
. Transformarea prin care se ˆınmult ¸e¸ste linia L
i
cu un scalar nenul α, se realizeaz˘a
ˆınmult ¸ind la stˆ anga matricea A cu matricea p˘ atratic˘ a de ordin n, M
i
(α) de mai jos.
i

M
i
(α) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 ... ... 0 .. 0
.. .. ... ... .. .. ..
0 0 ... 1 0 .. 0
0 0 ... ... α .. 0
.. .. ... ... .. .. 0
0 0 ... ... 0 .. 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
←i
, det(M
i
(α)) = α 0;
Aceast˘ a matrice are pe diagonala principal˘ a 1 cu except ¸ia pozit ¸iei (i, i) al c˘arei element este α,
iar elementele nediagonale sunt toate egale cu zero.
T
2
. Transformarea prin care se schimb˘a ˆıntre linia L
i
cu linia L
j
se realizeaz˘a ˆınmult ¸ind
matricea A la stˆanga cu matricea p˘ atratic˘ a de ordin n
45
2. CALCUL MATRICEAL
i

j

M
ij
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 ... 0 ... 0 .. 0
.. ... .. ... .. .. ..
0 ... 0 ... 1 .. 0
.. ... .. ... .. .. ..
0 ... 1 ... 0 .. 0
.. ... .. ... .. .. ..
0 ... 0 ... 0 .. 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
←i
←j
, det(M
ij
) = 1 0,
matrice care are pe diagonala principal˘ a 1 cu except ¸ia pozit ¸iilor (i, i) ¸si (j, j) care sunt egale
cu 0, iar elementele care nu sunt pe diagonala principal˘ a sunt zero cu except ¸ia elementelor de
pe pozit ¸iile (i, j) ¸si (j, i) care sunt egale cu 1.
T
3
. Transformarea T
3
prin care linia j ˆınmult ¸it˘ a cu un scalar β, se adun˘a la linia i se
realizeaz˘ a prin ˆınmult ¸irea la stˆ anga a matricei A cu o matrice p˘ atratic˘a de ordin n de forma:
i

j

M
ij
(β) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 .. 0 .. 0 .. 0
. .. .. .. . .. .
0 .. 1 .. β . 0
. .. .. .. .. .. .
0 .. 0 .. 1 .. 0
. .. .. .. . .. .
0 .. 0 . 0 . 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
←i
←j
, det(M
ij
(β)) = 1 0,
matrice care are pe diagonala principal˘ a 1, iar elementele care nu sunt pe diagonala principal˘ a
sunt zero cu except ¸ia elementului de pe pozit ¸ia (i, j) care este egal cu β.
Matricele introduse mai sus M
i
(α), M
ij
, M
ij
(β) poart˘ a denumirea de matrice elementare.
Teorema 2.3.27. Dac˘a matricea B se obt ¸ine prin aplicarea a k transform˘ari elementare
liniilor lui A, atunci exist˘a k matrici elementare E
1
, E
2
, ..., E
k
astfel ˆıncˆat s˘a avem
(23) B = E
1
E
2
...E
k
A.

Corolarul 2.3.28. Dac˘a matricea B se obt ¸ine din matricea A prin aplicarea de transform˘ari
elementare aupra liniilor acesteia, atunci rang(A) = rang(B).
Exemplul 2.3.29. Folosind transform˘ ari elementare s˘a se determine rangul matricei A
A =
_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
2 4 2 2 0
3 6 3 2 2
5 12 6 4 4
_
_
_
_
_
.
46
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Aplic˘ am transform˘ arile elementare pentru a obt ¸ine zerouri sub diagonala a
11
, a
22
, . . .. Num˘ arul
de elemente nenule de pe aceast˘a diagonal˘ a d˘ a rangul matricei.
_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
2 4 2 2 0
3 6 3 2 2
5 12 6 4 4
_
_
_
_
_
L
2
→(−2)L
1
+L
2
L
3
→(−3)L
1
+L
3
L
4
→(−5)L
1
+L
4
−−−−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
0 0 0 2 −4
0 0 0 −1 −4
0 2 1 4 −6
_
_
_
_
_
L
2
↔L
4
−−−−−→
_
_
_
_
_
1 2 1 0 2
0 2 1 4 −6
0 0 0 −1 −4
0 0 0 2 −4
_
_
_
_
_
Deoarece pe diagonala care pleac˘a din pozit ¸ia a
11
sunt 3 elemente nenule rezult˘ a c˘ a rang(A) =
rang(B) = 3.
Corolarul 2.3.30. Dac˘a matricea A este inversabil˘a atunci
A
−1
= E
1
E
2
...E
k
.
Demonstrat ¸ie. Afirmat ¸ia rezult˘ a dac˘ a ˆın relat ¸ia (23) consider˘am B = I
n
.
Ca o aplicat ¸ie a acestui Corolar prezent˘ am algoritmul Gauss-Jordan de inversare a unei
matrice.
Exemplul 2.3.31. S˘ a se calculeze, folosind transform˘ ari elementare, inversa matricei
A =
_
_
_
2 1 3
−2 3 4
5 1 1
_
_
_.
Deoarece det(A) = −31 0, matricea este inversabil˘a. Form˘ am matricea (A[I). Cu ajutorul
transform˘ arilor elementare efectuate asupra liniilor acestei matricii o vom aduce la forma (I[B).
Vom avea A
−1
= B.
_
_
_
2 1 3
−2 3 4
5 1 1
[
[
[
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
L
1
→(1/2)L
1
−−−−−−−−−→
_
_
_
1 1/2 3/2
−2 3 4
5 1 1
[
[
[
1/2 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
L
2
→2L
1
+L
2
L
3
→−5L
1
+L
3
−−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 1/2 3/2
0 4 7
0 −3/2 −13/2
[
[
[
1/2 0 0
1 1 0
−5/2 0 1
_
_
_
L
2
→(1/4)L
2
−−−−−−−−−→
_
_
_
1 1/2 3/2
0 1 7/4
0 −3/2 −13/2
[
[
[
1/2 0 0
1/4 1/4 0
−5/2 0 1
_
_
_
L
1
→(−1/2)L
2
+L
1
L
3
→(3/2)L
2
+L
3
−−−−−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 0 5/8
0 1 7/4
0 0 −31/8
[
[
[
3/8 −1/8 0
1/4 1/4 0
−17/8 3/8 1
_
_
_
L
3
→(−31/8)L
3
−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 0 5/8
0 1 7/4
0 0 1
[
[
[
3/8 −1/8 0
1/4 1/4 0
17/31 −3/31 −8/31
_
_
_
47
2. CALCUL MATRICEAL
L
1
→(−5/8)L
3
+L
1
L
2
→(−7/4)L
3
+L
2
−−−−−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
[
[
[
1/31 −2/31 5/31
−22/31 13/31 14/31
17/31 −3/31 −8/31
_
_
_.
Rezult˘ a c˘ a
A
−1
=
_
_
_
1/31 −2/31 5/31
−22/31 13/31 14/31
17/31 −3/31 −8/31
_
_
_.
Exemplele 2.3.32. i) Inversa unei matrice diagonale este o matrice de acela¸si tip.
ˆ
Intr-adev˘ ar, ˆımp˘art ¸ind fiecare linie din matricea (A[I
n
) cu elementul a
ii
(dac˘ a a
ii
0), aflat
pe diagonala matricei A obt ¸inem (I
n
[A
−1
), deci A
−1
va avea pe diagonala principal˘ a elementele
1/a
ii
¸si ˆın rest zero.
ii) Inversa unei matrice triunghiulare superior (inferior) avˆ and 1 pe diagonal˘ a este o matrice
de acela¸si tip.
Dac˘ a A este superior triunghiular˘ a cu 1 pe diagonala principal˘ a, vor fi necesare doar acele
transform˘ ari ale matricei (A[I
n
) ce produc zerouri deasupra diagonalei matricei A. Ele p˘astreaz˘ a
zerourile aflate sub diagonal˘ a ¸si nu modific˘a elementele de pe diagonal˘a, atˆ at ˆın matricea A,
cˆ at ¸si ˆın I
n
. Analog ˆın cazul matricelor triunghiulare inferior.
2.3.3. Matrice cu blocuri.
Definit ¸ia 2.3.33. O matrice cu blocuri A este o matrice construit˘a cu ajutorul altor
matrice de ordin mai mic numite blocuri sau submatrice ale lui A.
S˘ a consider˘am matricea A ∈ /
m,n
(K), m ≥ 2, n ≥ 2 pe care o partit ¸ion˘am ˆın p benzi
orizontale (o band˘ a orizontal˘a este format˘ a din linii consecutive ale matricei A) ¸si q benzi
verticale (o band˘a vertical˘ a este format˘ a din coloane consecutive ale matricei A). O matrice care
se afl˘ a la intersect ¸ia unei benzi orizontale cu o band˘ a vertical˘ a se nume¸ste bloc sau submatrice.
Not˘ am blocurile cu A
ij
∈ /
m/p,n/q
(K), i = 1, p, j = 1, q ¸si atunci matricea A se reprezint˘ a sub
forma
A =
_
_
_
_
_
A
11
A
12
. . . A
1q
A
21
A
22
. . . A
2q
. . . . . . . . . . . .
A
p1
A
p2
. . . A
pq
_
_
_
_
_
Not˘ am A = (A
ij
)
i=1,p
j=1,q
.
Observat ¸ia 2.3.34. i)
ˆ
In matricea A blocurile A
i1
, A
i2
, . . . , A
iq
, i ∈ ¦1, 2, . . . , p¦ au acela¸si
num˘ ar de linii, iar blocurile A
1j
, A
2j
, . . . , A
pj
, j ∈ ¦1, 2, . . . , q¦ au acela¸si num˘ar de coloane.
ii) Blocurile de dimensiune (1, n) sunt liniile matricei M, cele de dimensiune (m, 1) sunt
coloanele matricei, iar cele de dimensiune (1, 1) sunt elementele matricei A.
Dou˘ a matrice partit ¸ionate la fel A = (A
ij
)
i=1,p
j=1,q
¸si B = (B
ij
)
i=1,p
j=1,q
se pot aduna evident pe
blocuri dup˘a regula
A +B = (A
ij
+B
ij
)
i=1,p
j=1,q
.
48
2.3. RANGUL UNEI MATRICE. TIPURI SPECIALE DE MATRICE
Fie A = (A
ij
)
i=1,p
j=1,q
¸si B = (B
jk
)
j=1,q
k=1,r
dou˘ a matrice pentru care se poate efectua produsul AB.
Admitem c˘a pentru fiecare i = 1, p, j = 1, q ¸si k = 1, r num˘ arul coloanelor din matricea A
ij
este
egal cu num˘ arul de linii din matricea B
jk
, deci se poate efectua produsul A
ij
B
jk
. Se verific˘ a
prin calcul direct c˘ a produsul AB se obt ¸ine dup˘ a regula cunoscut˘ a a ˆınmult ¸irii matricelor pe
elemente
A B =
_
_
n

j=1
A
ij
B
jk
_
_
i=1,p
k=1,r
.
Exemplul 2.3.35. S˘ a se determine inversa matricei cu blocuri M de forma:
M =
_
A 0
0 B
_
¸stiind c˘ a matricele A ¸si B sunt p˘atratice (pot fi de dimensiuni diferite) inversabile.
Se verific˘ a imediat c˘ a matricea
M
−1
=
_
A
−1
0
0 B
−1
_
verific˘ a relat ¸iile MM
−1
= M
−1
M = I.
Exemplul 2.3.36. Fie M ∈ /
n
(K),
M =
_
A B
C D
_
unde A ∈ /
p
(K), D ∈ /
q
(K), p + q = n. Dac˘ a A ∈ GL
p
(K), urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt
echivalente:
i) M ∈ GL
n
(K);
ii) D −CA
−1
B ∈ GL
q
(K).
Cˆ and M ∈ GL
n
(K) s˘a se arate c˘ a:
M
−1
=
_
A
−1
(I
p
+BSCA
−1
) −A
−1
BS
−SCA
−1
S
_
unde S = (D −CA
−1
B)
−1
.
i)⇒ ii). Fie
M
−1
=
_
E F
G H
_
.
Deoarece MM
−1
= I
n
rezult˘ a:
(24) AE +BG = I
p
, AF +BH = 0
(25) CE +DG = 0, F +DH = I
q
.
Pentru a afla M
−1
trebuie s˘ a determin˘am submatricele E, F, G, H.
ˆ
Inmult ¸im la stˆ anga relat ¸iile
(24) cu A
−1
¸si g˘ asim
(26) E = A
−1
−A
−1
BG, F = −A
−1
BH.
49
2. CALCUL MATRICEAL
ˆ
Inlocuind E, F din (26) ˆın (25) obt ¸inem
(27) CA
−1
+
_
D −CA
−1
B
_
G = 0
(28)
_
D −CA
−1
B
_
H = I
q
.
Din relat ¸ia (28) rezult˘ a c˘a matricea D −CA
−1
B este inversabil˘ a ¸si
(29) H =
_
D −CA
−1
B
_
−1
= S.
Din (27) deducem atunci:
(30) G = −
_
D −CA
−1
B
_
−1
CA
−1
= −SCA
−1
.
ˆ
Inlocuind H, G obt ¸inute ˆın (26) g˘ asim
(31)
E = A
−1
_
I
p
+B(D −CA
−1
B)
−1
CA
−1
_
= A
−1
(I
p
+BSCA
−1
) ,
F = −A
−1
B(D −CA
−1
B)
−1
= −A
−1
BS.
ii)⇒ i). Dac˘ a D − CA
−1
B este inversabil˘ a, se poate construi matricea N =
_
E F
G H
_
.
unde E, F, G, H sunt date de (31), (30) ¸si (29). Se constat˘a prin calcul direct c˘ a MN = I
n
,
deci M ∈ GL
n
(K).
2.4. Sisteme de ecuat ¸ii algebrice liniare
2.4.1. Sisteme de m ecuat ¸ii cu n necunoscute.
Definit ¸ia 2.4.1. Un sistem algebric liniar de m ecuat ¸ii cu n necunoscute este un ansam-
blu de m relat ¸ii de forma
(32)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= b
1
,
a
21
x
1
+a
22
x
2
+. . . +a
2n
x
n
= b
2
,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+ +a
mn
x
n
= b
m
,
sau sub form˘a condensat˘a:
(33)
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, m,
unde a
ij
, b
i
∈ K, i = 1, m, j = 1, n, sunt date, iar x
j
, j = 1, n sunt necunoscutele sistemului.
Matricea A = (a
ij
)
i=1,m,j=1,n
∈ /
m,n
(K) se nume¸ste matricea coeficient ¸ilor sistemului
sau simplu, matricea sistemului, iar
B =
_
_
_
_
_
b
1
b
2
. . .
b
m
_
_
_
_
_
se nume¸ste matricea coloan˘a a termenilor liberi.
50
2.4. SISTEME DE ECUAT¸ II ALGEBRICE LINIARE
Dac˘ a not˘ am prin
X =
_
_
_
_
_
x
1
x
2
. . .
x
n
_
_
_
_
_
matricea coloan˘a a necunoscutelor, sistemul (32) se scrie sub forma matriceal˘a
(34) AX = B.
Matricea (A[B) se nume¸ste matricea extins˘a a sistemului.
Definit ¸ia 2.4.2. Se nume¸ste solut ¸ie a sistemului (32) orice n-upl˘a de elemente ale corpului
K, (α
1
, α
2
, . . . , α
n
) ∈ K
n
care ˆınlocuit˘a ˆın (32) verific˘a toate cele m ecuat ¸ii ale sistemului adic˘a
au loc relat ¸iile
n

j=1
a
ij
α
j
= b
i
, ∀i = 1, m.
Sistemul (32) se nume¸ste compatibil dac˘ a are cel put ¸in o solut ¸ie ¸si incompatibil ˆın caz
contrar. Un sistem compatibil care admite o singur˘ a solut ¸ie se nume¸ste compatibil determi-
nat, iar dac˘ a admite mai multe solut ¸ii atunci spunem c˘a sistemul este compatibil nedeter-
minat.
Dou˘ a sisteme care au acelea¸si solut ¸ii se numesc echivalente.
Teorema 2.4.3. Aplicarea de transform˘ari elementare asupra liniilor matricei extinse a
sistemului (32), conduce la matrice extinse ale unor sisteme echivalente cu (32).
Demonstrat ¸ie. Ar˘ at˘am c˘a dac˘a se aplic˘ a pe rˆand o transformare elementar˘ a T
i
, i = 1, 2, 3,
liniilor matricei extinse (A[B), sistemul ata¸sat matricei transformate este echivalent cu sistemul
(32).
Transformarea T
1
ˆınmult ¸e¸ste o linie a matricei (A[B) cu un scalar nenul α ∈ K ¸si atunci
noul sistem este de forma
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
αa
i1
x
1
+αa
i2
x
2
+. . . +αa
in
x
n
= αb
i
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+. . . +a
mn
x
n
= b
m
care este evident echivalent cu sistemul (32).
Transformarea T
2
schimb˘ a dou˘a ecuat ¸ii ˆıntre ele, deci solut ¸iile sistemului init ¸ial ¸si al celui
transformat coincid.
Sistemul ata¸sat matricei obt ¸inute din (A[B) prin aplicarea unei transform˘ari de tipul T
3
este de forma
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
(a
i1
+βa
j1
)x
1
+ (a
i2
+βa
j2
)x
2
+. . . + (a
in
+βa
jm
)x
n
= b
i
+βb
j
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+. . . +a
mn
x
n
= b
m
.
51
2. CALCUL MATRICEAL
Este u¸sor de v˘ azut c˘ a orice solut ¸ie a acestui sistem este ¸si solut ¸ie a sistemului (32) ¸si
reciproc.
Fie r = rangA. Presupunem c˘ a det (a
ij
)
i,j=1,r
0. Prin transform˘ ari elementare asupra
liniilor, matricea (A[B) poate fi adus˘ a la forma
(35) (P[Q) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 . . . 0 p
1,r+1
. . . p
1,n
[ q
1
0 1 . . . 0 p
2,r+1
. . . p
2,n
[ q
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [ . . .
0 0 . . . 1 p
r,r+1
. . . p
r,n
[ q
r
0 0 . . . 0 0 . . . 0 [ q
r+1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . [ . . .
0 0 . . . 0 0 . . . 0 [ q
m
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Din Teorema 2.4.3 rezult˘ a c˘a sistemul care are drept matrice extins˘ a matricea (P[Q), este
echivalent cu sistemul (32).
Dac˘ a r = m sistemul este compatibil. Pentru r < m din (35) deducem urm˘ atoarea teorem˘ a
de compatibilitate.
Teorema 2.4.4. Sistemul (32) este compatibil dac˘a ¸si numai dac˘a
(36) q
r+1
= q
r+2
= . . . = q
m
= 0.
Dac˘ a sistemul este compatibil ¸si r = n el are o singur˘a solut ¸ie, adic˘a este sistem compatibil
determinat, iar dac˘ a r < n el admite ∞
n−r
solut ¸ii, adic˘ a este compatibil nedeterminat.
Teorema 2.4.5. (Teorema lui Kronecker-Cappelli) Sistemul (32) este compatibil dac˘a
¸si numai dac˘a rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse, adic˘a
rang A = rang (A[B) .
Teorema lui Kronecker-Cappelli ne ofer˘a un mijloc simplu ¸si rapid de a stabili dac˘ a un
sistem algebric liniar este compatibil sau nu, ˆıns˘ a, ˆın caz de compatibilitate, nu ne arat˘a cum
se calculeaz˘ a solut ¸iile sistemului. Un minor nenul de ordinul r al matricei A (r = rang(A)) se
nume¸ste minor principal. Necunoscutele ai c˘aror coeficient ¸i intr˘ a ˆın formarea acestui minor
se numesc necunoscute principale iar ecuat ¸iile din care s-a format acest minor se numesc
ecuat ¸ii principale. Necunoscutele ¸si ecuat ¸iile care nu sunt principale se numesc necunos-
cute, respectiv ecuat ¸ii secundare. Minorii de ordinul r +1 obt ¸inut ¸i prin bordarea minorului
principal cu elementele corespunz˘atoare ale coloanei termenilor liberi, precum ¸si cu cele ale
uneia dintre liniile corespunz˘ atoare unei ecuat ¸ii secundare se numesc minori caracteristici.
Pentru un sistem de m ecuat ¸ii, cu rangul matricei sistemului egal cu r, exist˘ a minori carac-
teristici numai dac˘a m > r, iar num˘ arul lor este m− r. Teorema precedent˘a se reformuleaz˘a
astfel:
Teorema 2.4.6. (Teorema lui Rouch´e-Frobenius) Sistemul (32), cu r < m, este com-
patibil dac˘a ¸si numai dac˘a tot ¸i minorii caracteristici sunt egali cu zero.
52
2.4. SISTEME DE ECUAT¸ II ALGEBRICE LINIARE
In caz de compatibilitate, pentru rezolvarea sistemului se p˘ astreaz˘ a ecuat ¸iile principale ˆın
care necunoscutele secundare se trec ˆın membrul drept. Atribuim acestora din urm˘ a valori
arbitrare din K, apoi rezolv˘ am sistemul anterior ales, obt ¸inˆ and toate solut ¸iile sistemului (32).
Exemplul 2.4.7. S˘ a se rezolve sistemul:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
1
+ 2x
2
−2x
3
= 1
−x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
= 3
4x
1
+x
2
−8x
3
= −
8
5
.
Matricea sistemului ¸si matricea extins˘ a:
A =
_
_
_
1 2 −2
−1 3 2
4 1 −8
_
_
_, (A[B) =
_
_
_
1 2 −2 [
−1 3 2 [
4 1 −8 [
1
3

8
5
_
_
_.
rang(A) = rang (A [ B) = 2 deci sistemul este compatibil
d
pr
=
¸
¸
¸
¸
¸
1 2
−1 3
¸
¸
¸
¸
¸
= 5,
necunoscutele principale sunt x
1
¸si x
2
iar x
3
este necunoscut˘a secundar˘ a. Not˘am x
3
= α.
Sistemul format cu ecuat ¸iile principale este:
(37)
_
x
1
+ 2x
2
= 1 + 2α
−x
1
+ 3x
2
= 3 −2α
¸si are solut ¸ia
x
1
=
10α −3
5
, x
2
=
4
5
.
Aceste valori, ˆımpreun˘ a cu x
3
= α verific˘ a ecuat ¸ia secundar˘ a (a treia) ¸si formeaz˘a, pentru
α ∈ R, mult ¸imea solut ¸iilor sistemului dat.
O alt˘a metod˘ a utilizeaz˘a transform˘ ari elementare asupra matricei extinse pentru a o aduce
la forma (35). Metoda aceasta se nume¸ste metoda elimin˘arii (Gauss-Jordan) ¸si o vom
exemplifica ˆın cele ce urmeaz˘a.
Exemplul 2.4.8. S˘ a se discute ¸si, ˆın caz de compatibilitate, s˘a se rezolve sistemul:
_
¸
_
¸
_
mx
1
+x
2
+x
3
= 1
x
1
+mx
2
+x
3
= m
x
1
+x
2
+mx
3
= m
2
,
unde m ∈ R. Cu ajutorul transform˘ arilor elementare, matricea extins˘ a a sistemului devine
succesiv:
(A[B) =
_
_
_
m 1 1 [
1 m 1 [
1 1 m [
1
m
m
2
_
_
_L
1
↔L
2
−−−−−→
_
_
_
1 m 1 [
m 1 1 [
1 1 m [
m
1
m
2
_
_
_
L
2
→L
2
−mL
1
L
3
→L
3
−L
1
−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 m 1 [
0 1 −m
2
1 −m [
0 1 −m m−1 [
m
1 −m
2
m
2
−m
_
_
_.
Se impun urm˘ atoarele dou˘a cazuri:
53
2. CALCUL MATRICEAL
1. m = 1.
ˆ
In acest caz obt ¸inem:
_
_
_
1 1 1 [
0 0 0 [
0 0 0 [
1
0
0
_
_
_.
Sistemul este compatibil nedeterminat iar solut ¸iile sale sunt:
(38)
_
¸
_
¸
_
x
1
= 1 −α −β
x
2
= α
x
3
= β, α, β ∈ R.
2. m 1.
ˆ
In acest caz matricea se transform˘ a ˆın continuare dup˘ a cum urmeaz˘ a:
L
2

1
1−m
L
2
L
3

1
1−m
L
3
−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 m 1 [
0 1 +m 1 [
0 1 −1 [
m
1 +m
−m
_
_
_
L
2
↔L
3
−−−−−→
_
_
_
1 m 1 [
0 1 −1 [
0 1 +m 1 [
m
−m
1 +m
_
_
_
L
1
→L
1
−mL
2
L
3
→L
3
−(1 +m)L
2
−−−−−−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 0 1 +m [
0 1 −1 [
0 0 2 +m [
m+m
2
−m
(m+ 1)
2
_
_
_
Avem dou˘a posibilit˘at ¸i:
2.1. Dac˘ a m = −2 obt ¸inem
_
_
_
1 0 −1 [
0 1 −1 [
0 0 0 [
2
−2
1
_
_
_
¸si ˆın acest caz sistemul este incompatibil.
2.2. Dac˘ a m −2 aplic˘am ˆın continuare transform˘ arile elementare ¸si obt ¸inem:
_
_
_
1 0 1 +m [
0 1 −1 [
0 0 2 +m [
m+m
2
−m
(m+ 1)
2
_
_
_
L
3

1
2 +m
L
3
−−−−−−−−−−→
_
_
_
1 0 1 +m [
0 1 −1 [
0 0 1 [
m+m
2
−m
(m+1)
2
m+2
_
_
_
L
1
→L
1
−(m+ 1)L
3
L
2
→L
2
+L
3
−−−−−−−−−−−−−−−−−→
_
_
_
_
1 0 0 [
0 1 0 [
0 0 1 [

m+1
m+2
1
m+2
(m+1)
2
m+2
_
_
_
_
.
Rezult˘ a c˘ a sistemul este compatibil determinat iar solut ¸ia este:
54
2.4. SISTEME DE ECUAT¸ II ALGEBRICE LINIARE
(39)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
1
= −
m+ 1
m+ 2
x
2
=
1
m+ 2
x
3
=
(m+ 1)
2
m+ 2
.
ˆ
In concluzie:
a) dac˘a m ∈ R ¸ ¦−2, 1¦ sistemul are solut ¸ie unic˘ a dat˘a de (39),
b) dac˘a m = −2 sistemul este incompatibil,
c) dac˘a m = −1 sistemul este compatibil nedeterminat ¸si solut ¸iile sunt date de (38).
2.4.2. Sisteme Cramer.
Definit ¸ia 2.4.9. Un sistem algebric liniar ˆın care r = m = n se nume¸ste sistem Cramer.
Un astfel de sistem se scrie:
(40)
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, n,
cu ∆ = det(A) 0.
Teorema 2.4.10. Un sistem Cramer este compatibil determinat. Solut ¸ia sa este dat˘a de
formulele lui Cramer:
(41) x
j
=
det(A
j
)
det(A)
, j = 1, n,
unde matricea A
j
se obt ¸ine din matricea A prin ˆınlocuirea coloanei j cu coloana termenilor
liberi.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, deoarece det A 0, matricea A este inversabil˘a. Din (34),
ˆınmult ¸ind la stˆ anga cu A
−1
, g˘asim
X = A
−1
B =
1
det(A)
A

B.
Dac˘ a avem ˆın vedere definit ¸ia matricei A

¸si formula (17) de dezvoltare a determinantului
matricei A
j
dup˘ a coloana j rezult˘ a:
x
j
=
1
det(A)
(b
1
C
1j
+b
2
C
2j
+ +b
n
C
nj
) =
1
det(A)
det(A
j
), j = 1, n.

Exemplul 2.4.11. S˘ a se rezolve sistemul:
_
¸
_
¸
_
2x
1
−x
2
+x
3
= 1
x
1
+ 3x
2
−2x
3
= 9
−3x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
= −10.
Calcul˘ am determinantul sistemului ∆ =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 −1 1
1 3 −2
−3 2 3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 34 0, deci sistemul este com-
patibil, unic determinat. Apoi calcul˘am urm˘ atorii trei determinant ¸i:
55
2. CALCUL MATRICEAL

x
1
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 −1 1
9 3 −2
−10 2 3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 68, ∆
x
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 1 1
1 9 −2
−3 −10 3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 34, ∆
x
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 −1 1
1 3 9
−3 2 −10
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
−68. Solut ¸ia sistemului este x
1
=

x
1

= 2, x
2
=

x
2

= 1, x
3
=

x
3

= −2.
2.4.3. Sisteme omogene. De¸si sistemele omogene de ecuat ¸ii liniare reprezint˘ a un caz
particular al celor de m ecuat ¸ii cu n necunoscute, totu¸si, dat˘a fiind important ¸a lor, consacr˘am
studiului lor un paragraf special.
Definit ¸ia 2.4.12. Un sistem liniar ˆın care tot ¸i termenii liberi sunt nuli, b
i
= 0, ∀i = 1, m,
se nume¸ste sistem omogen.
El este de forma
(42)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+. . . +a
1n
x
n
= 0,
a
21
x
1
+a
22
x
2
+. . . +a
2n
x
n
= 0,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+ +a
mn
x
n
= 0,
sau
n

j=1
a
ij
x
j
= 0, i = 1, m,
sau, matriceal,
(43) AX = 0.
Dup˘ a cum se observ˘ a direct n-upla (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = (0, 0, . . . 0) este solut ¸ie a sistemului numit˘ a
solut ¸ie banal˘a. Deci un sistem omogen este ˆıntotdeauna compatibil.
Utilizˆ and rezultatele din paragrafele precedente putem formula urm˘ atoarea teorem˘a:
Teorema 2.4.13. Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a pentru ca un sistem omogen de ecuat ¸ii
liniare s˘a admit˘a ¸si solut ¸ii nebanale este ca r < n, adic˘a rangul r al matricei sistemului s˘a fie
strict mai mic decˆat num˘arul n al necunoscutelor.
Corolarul 2.4.14. Dac˘a num˘arul necunoscutelor unui sistem liniar omogen este egal cu
cel al ecuat ¸iilor, atunci sistemul admite ¸si solut ¸ii nebanale dac˘a ¸si numai dac˘a det(A) = 0.
Observat ¸ia 2.4.15. Dac˘ a un sistem de ecuat ¸ii liniare omogene are num˘ arul ecuat ¸iilor strict
mai mic decˆ at cel al necunoscutelor sistemul are solut ¸ii nenule.
Exemplul 2.4.16. S˘ a se stabileasc˘ a dac˘a sistemul de ecuat ¸ii de mai jos admite solut ¸ii
nebanale ¸si ˆın caz afirmativ s˘ a se determine aceste solut ¸ii:
_
¸
_
¸
_
mx
1
+x
2
+x
3
= 0
x
1
+mx
2
+x
3
= 0
x
1
+x
2
+mx
3
= 0,
m ∈ R.
Folosind transform˘ ari elementare, ca ¸si ˆın Exemplul 2.4.8 matricea sistemului devine:
56
2.5. PROBLEME PROPUSE
A =
_
_
_
m 1 1
1 m 1
1 1 m
_
_
_ →
_
_
_
1 m 1
0 1 −m
2
1 −m
0 1 −m m−1
_
_
_.
1. Dac˘a m = 1 obt ¸inem
_
_
_
1 1 1
0 0 0
0 0 0
_
_
_,
deci sistemul admite ¸si solut ¸ii nebanale:
_
¸
_
¸
_
x
1
= −α −β
x
2
= α
x
3
= β, α, β ∈ R.
2. Dac˘ a m 1 continu˘ am aplicarea transform˘ arilor elementare ca ˆın Exemplul 2.4.8 ¸si
g˘ asim
_
_
_
1 0 1 +m
0 1 −1
0 0 2 +m
_
_
_,
ceea ce impune discut ¸ia ˆın alte dou˘ a cazuri:
2.1. Dac˘ a m = −2 se obt ¸ine matricea
_
_
_
1 0 −1
0 1 −1
0 0 0
_
_
_
deci sistemul admite ¸si solut ¸ii nebanale: x
1
= x
2
= x
3
= α, α, β ∈ R.
2.2. Dac˘ a m −2 sistemul admite doar solut ¸ia nul˘ a.
ˆ
In concluzie:
a) dac˘a m ∈ R ¸ ¦−2, 1¦ sistemul admite doar solut ¸ia banal˘ a,
b) dac˘a m ∈ ¦−2, 1¦ sistemul admite solut ¸ii nebanale.
2.5. Probleme propuse
Problema 2.5.1. S˘ a se determine matricea X din egalitatea:
−5
_
_
_
1 −2
0 4
15 −1
_
_
_ + 2X =
_
_
_
3 0
1 −2
5 4
_
_
_ −4
_
_
_
0 1
1 0
−2 3
_
_
_.
Problema 2.5.2. S˘ a se calculeze produsele de matrice:
_
1 2 3
1 −1 2
_

_
_
_
1 −1 2 3
1 2 1 4
1 3 −2 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 3
2 5 2
−1 1 −2
−2 2 1
_
_
_
_
_
.
Problema 2.5.3. Fie polinomul P(X) = X
3
−7X
2
+13X−5. S˘ a se calculeze P(A) pentru
A =
_
_
_
5 2 −3
1 3 −1
2 2 −1
_
_
_.
57
2. CALCUL MATRICEAL
Problema 2.5.4. Fie A, B ∈ /
n
(C) astfel ˆıncˆat AB = BA. S˘a se arate c˘ a pentru orice
k ∈ N, k ≥ 1 au loc
a) A
k
−B
k
= (A −B)
_
A
k−1
+A
k−2
B +. . . +AB
k−2
+B
k−1
_
.
b) (A +B)
k
=
k

j=0
C
j
k
A
j
B
k−j
, unde A
0
= I
n
.
Problema 2.5.5. Fie A ∈ /
2
(C) matrice nenul˘a cu det(A) = 0.
a) S˘ a se arate c˘ a exist˘ a un num˘ ar complex r, astfel ˆıncˆ at
A
k
= r
k−1
A pentru orice k = 1, 2, 3 . . . .
b) S˘ a se calculeze (A +I
2
)
k
, k ∈ N.
Problema 2.5.6. O matrice A ∈ /
n
(C) se nume¸ste involutiv˘a dac˘ a A
2
= I
n
. O matrice
B ∈ /
n
(C) se nume¸ste idempotent˘a dac˘ a B
2
= B. S˘ a se arate c˘a:
a) Dac˘ a B este idempotent˘a, atunci 2B −I
n
este involutiv˘ a.
b) Dac˘ a A este involutiv˘ a, atunci
1
2
(A +I
n
) este idempotent˘a.
Problema 2.5.7. Pentru o matrice A = (a
ij
)
i=1,n
j=1,n
∈ /
n
(C) not˘am
Tr(A) =
n

i=1
a
ii
pe care o numim urma matricei A. S˘a se arate c˘ a:
a) Tr(A +B) = Tr(A) + Tr(B), ∀A, B ∈ /
n
(C),
b) Tr(αA) = αTr(A), ∀α ∈ C, ∀A ∈ /
n
(C),
c) Tr(AB) = Tr(BA), ∀A, B ∈ /
n
(C),
d) Tr(UAU
−1
) = Tr(A), ∀A ∈ /
n
(C), ∀U ∈ GL
n
(C).
Problema 2.5.8. S˘ a se arate c˘a nu exist˘ a dou˘ a matrice A, B ∈ /
n
(C) astfel ˆıncˆ at AB −
BA = I
n
.
Problema 2.5.9. Fie A ∈ /
n
(C) astfel ˆıncˆat AB = BA pentru orice B ∈ /
n
(C). S˘a se
arate c˘a A = αI
n
.
Problema 2.5.10. Fie A, B ∈ /
n
(C) astfel ˆıncˆat A+B = AB. Demonstrat ¸i c˘ a AB = BA.
Problema 2.5.11. Fie A, B ∈ /
n
(R) astfel ˆıncˆ at A+B = I
n
¸si A
2
= A
3
. Demonstrat ¸i c˘ a
a) AB = BA,
b) I
n
−AB ¸si I
n
+AB sunt inversabile.
Problema 2.5.12. Fie A ∈ /
n
(C), n ≥ 2 matrice nesingular˘ a. S˘ a se arate c˘a
(A

)

= (det A)
n−2
A.
Care sunt matricele nesingulare pentru care (A

)

= A?
58
2.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 2.5.13. S˘ a se calculeze
_
¸
¸
¸
_
1
2

3
2


3
2
1
2
_
¸
¸
¸
_
2008
.
(Third Internet Mathematics Olympiad for Students, 2008)
Problema 2.5.14. S˘ a se g˘ aseasc˘a valoarea maxim˘ a a elementelor matricei
A =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
6
.
(First Team Internet Mathematics Olympiad for Students, 2010)
Problema 2.5.15. Fie A, B ∈ /
3
(R) ¸si B = (b
ij
)
i,j=1,3
cu b
ij
= 1, ∀ i, j = 1, 2, 3. Se ¸stie
c˘ a detA = 1, det(A +B) = 1. S˘ a se calculeze det(A + 2011B).
(Seventh Internet Mathematics Olympiad for Students, 2011)
Problema 2.5.16. Determinat ¸i rangurile matricelor:
a) A =
_
_
_
1 2 2 4
3 1 6 2
4 5 8 10
_
_
_, b) A =
_
_
_
_
_
1 0 1 0
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
_
_
_
,
c) A =
_
_
_
2 10 −12 1
2 α −2 2
4 −1 2α 5
_
_
_, d) A =
_
_
_
α β 2 1
α 2β −1 3 1
α β β + 3 2β −1
_
_
_, α, β ∈ R.
Problema 2.5.17. Fie A ∈ /
3,2
(R), B ∈ /
2,3
(R) dou˘a matrice al c˘ aror produs este
AB =
_
_
_
8 2 −2
2 5 4
−2 4 5
_
_
_. Demonstrat ¸i c˘ a BA =
_
9 0
0 9
_
.
Problema 2.5.18. S˘ a se demonstreze urm˘atoarele propriet˘ at ¸i:
a) (A
−1
)
−1
= A, b) (A
T
)
−1
= (A
−1
)
T
,
c) (AB)
−1
= B
−1
A
−1
, d) (λA)
−1
=
1
λ
A
−1
, λ 0.
Problema 2.5.19. S˘ a se determine inversele matricelor:
a) A =
_
_
_
1 −1 2
3 2 1
−1 0 1
_
_
_, b) A =
_
_
_
1 −2 1
3 −5 2
−3 −4 5
_
_
_, c) A =
_
_
_
2 2 3
1 −1 0
−1 2 α
_
_
_,
d) A =
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0 −1
0 1 0 . . . 0 −1
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . 1 −1
−1 −1 −1 . . . −1 −1
_
_
_
_
_
_
_
, e) A =
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0 0
α 1 0 . . . 0 0
0 α 1 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . α 1
_
_
_
_
_
_
_
, α ∈ R.
Problema 2.5.20. S˘ a se rezolve ecuat ¸iile matriceale
a) XA = B, A =
_
_
_
1 1 i
i −1 3i
−2 2i −1 −i
_
_
_, B =
_
10 20 30
_
,
59
2. CALCUL MATRICEAL
b) AX = B, A =
_
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_, B =
_
_
_
2 1 1
1 2 0
0 1 1
_
_
_.
Problema 2.5.21. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(C) ¸si fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea ale c˘arei
elemente sunt conjugatele elementelor matricei A. S˘a se demonstreze c˘a
a) det(A) = det(A), b) det(A A) = [det(A)[
2
≥ 0.
Problema 2.5.22. Se consider˘ a matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(C) astfel ˆıncˆat a
ij
=
a
ji
, ∀i, j = 1, n. S˘a se demonstreze c˘a det(A) ∈ R.
Problema 2.5.23. Fie A, B ∈ /
n
(R) astfel ˆıncˆ at AB = BA. Demonstrat ¸i c˘ a
det(A
2
+B
2
) ≥ 0.
Problema 2.5.24. Fie A, B ∈ /
2
(R). Atunci
(44) det(A +B) + det(A −B) = 2 (det(A) + det(B)) .
Reciproc, dac˘a n ≥ 2 ¸si pentru orice A, B ∈ /
n
(R) are loc (44) atunci n = 2.
Problema 2.5.25. S˘ a se calculeze urm˘atorii determinant ¸i:
a)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
a b c
a
2
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, b)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a +b b +c c +a
a
2
+b
2
b
2
+c
2
c
2
+a
2
a
3
+b
3
b
3
+c
3
c
3
+a
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, a, b, c ∈ C,
c)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 −1 4
3 1 4 −5
2 0 1 −1
6 −5 4 −4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, d)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−2 5 0 −1
1 0 3 7
3 −1 0 5
2 6 −4 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Problema 2.5.26. S˘ a se calculeze determinantul:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 2 3 4 5
2 3 4 5 6
3 4 5 6 0
4 5 6 0 0
5 6 0 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
(Internet Mathematics Olympiad Team Contest, 2008)
Problema 2.5.27. S˘ a se arate prin induct ¸ie matematic˘ a urm˘atoarea relat ¸ie:
V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 . . . 1
a
1
a
2
. . . a
n
a
2
1
a
2
2
. . . a
2
n
. . . . . . . . . . . .
a
n−1
1
a
n−1
2
. . . a
n−1
n
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=

1≤j<i≤n
(a
i
−a
j
),
a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ C. (Determinant Vandermonde)
60
2.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 2.5.28. Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ C ¸si matricele:
V =
_
_
_
_
_
_
_
1 1 . . . 1
a
1
a
2
. . . a
n
a
2
1
a
2
2
. . . a
2
n
. . . . . . . . . . . .
a
n−1
1
a
n−1
2
. . . a
n−1
n
_
_
_
_
_
_
_
, A =
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0
−a
n
1 0 . . . 0
0 −a
n
1 . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 −a
n
1
_
_
_
_
_
_
_
.
S˘ a se calculeze det(A), det(AV ) ¸si s˘ a se deduc˘ a formula de recurent ¸˘ a pentru calculul determi-
nantului Vandermonde det(V ).
Problema 2.5.29. Fie a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ C ¸si matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
a
1
a
2
a
3
. . . a
n
a
n
a
1
a
2
. . . a
n−1
a
n−1
a
n
a
1
. . . a
n−2
. . . . . . . . . . . . . . .
a
2
a
3
a
4
. . . a
1
_
_
_
_
_
_
_
.
S˘ a se demonstreze c˘ a det(A) = f (ε
1
) f (ε
2
) . . . f (ε
n
) , unde f(x) = a
1
+a
2
x+a
3
x
2
+... +a
n
x
n−1
iar ε
1
, ε
2
, ..., ε
n
sunt r˘ad˘ acinile de ordin n ale unit˘at ¸ii (solut ¸iile ecuat ¸iei x
n
= 1).
Problema 2.5.30. Fie M ∈ /
n
(K), matrice cu blocuri de forma
M =
_
A B
C D
_
unde A ∈ /
p
(K), D ∈ /
q
(K), p + q = n.
ˆ
In ipoteza D ∈ GL
q
(K), s˘a se demonstreze
echivalent ¸a urm˘atoarelor afirmat ¸ii:
i) M ∈ GL
n
(K);
ii) A −BD
−1
C ∈ GL
q
(K).
Cˆ and M este inversabil˘ a s˘ a se arate c˘ a:
M
−1
=
_
T −TBD
−1
−D
−1
CT D
−1
(I
q
+CTBD
−1
)
_
unde T = (A −BD
−1
C)
−1
.
Problema 2.5.31. Fie A ∈ /
n
(K) nesingular˘ a ¸si B =
_
αA βA
γA δA
_
cu α, β, γ, δ ∈ K. S˘ a
se arate c˘a dac˘ a αδ −βγ 0, atunci B este nesingular˘ a ¸si ˆın acest caz s˘ a se determine B
−1
ˆın
funct ¸ie de A
−1
.
Problema 2.5.32. Folosind partit ¸ionarea ˆın blocuri de tip (2, 2) s˘ a se arate c˘a urm˘atoarea
matrice este inversabil˘ a ¸si s˘ a se determine inversa ei.
M =
_
_
_
_
_
1 2 0 2
1 1 1 1
1 1 2 4
0 1 0 1
_
_
_
_
_
.
61
2. CALCUL MATRICEAL
Problema 2.5.33. S˘ a se calculeze determinant ¸ii urm˘atoarelor matrice cu blocuri:
a) P =
_
A 0
n
0
n
D
_
, b) Q =
_
A B
0
n
D
_
, A, B, D ∈ /
n
(K),
c) R =
_
A B
C D
_
, A, B, C, D ∈ /
n
(K), det(A) 0 sau det(D) 0.
Problema 2.5.34. S˘ a se rezolve urm˘ atoarele sisteme liniare:
a)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
2x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 1
3x
1
−2x
2
−5x
3
+ 4x
4
= −30
x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
−3x
4
= 17
x
1
−x
2
+x
3
−x
4
= 2,
b)
_
¸
_
¸
_
x
1
+x
2
−x
3
+x
4
= 1
2x
1
−x
2
+x
3
+ 3x
4
= 2
8x
1
−x
2
+x
3
+ 11x
4
= 8,
c)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
3x
1
−x
2
+x
3
+ 5x
4
= 2
x
1
−2x
2
−x
3
−3x
4
= 4
−2x
1
+ 5x
2
+x
3
−2x
4
= 8
−x
1
+x
2
+ 2x
3
+ 11x
4
= −20,
d)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
1
−2x
2
+ 2x
3
+ 3x
4
= 5
2x
1
−3x
2
−4x
3
+ 6x
4
= 2
−3x
1
+ 4x
2
+x
3
−6x
4
= 5
x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
−8x
4
= −10.
Problema 2.5.35. Utilizˆ and descompunereaˆın matrice bloc s˘ a se rezolve urm˘ atorul sistem.
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 0 0 0
2 1 5 0 0 0
1 −1 3 0 0 0
−6 5 3 1 1 2
1 −3 2 1 −1 −2
−9 7 1 1 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
x
5
x
6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4
11
5
13
5
10
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Problema 2.5.36. S˘ a se discute dup˘a parametrii reali m, n ∈ R urm˘ atoarele sisteme:
a)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
5x
1
−3x
2
+ 2x
3
+ 4x
4
= 3
4x
1
−2x
2
+ 3x
3
+ 7x
4
= 1
8x
1
−6x
2
−x
3
−5x
4
= 9
7x
1
−3x
2
+ 7x
3
+ 17x
4
= m,
b)
_
¸
_
¸
_
mx
1
+x
2
+x
3
= 4
(m+ 1)x
1
+ (n + 1)x
2
+ 2x
3
= 7
x
1
+ 2nx
2
+x
3
= 4.
Problema 2.5.37. S˘ a se rezolve urm˘atoarele sisteme omogene:
a)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
1
+ 2x
2
+ 4x
3
−3x
4
= 0
3x
1
+ 5x
2
+ 6x
3
−4x
4
= 0
3x
1
+ 8x
2
+ 24x
3
−19x
4
= 0
4x
1
+ 5x
2
−2x
3
+ 3x
4
= 0,
b)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
1
+ 4x
2
+x
3
−2x
4
= 0
2x
1
−5x
2
−4x
3
+ 2x
4
= 0
5x
1
+ 3x
2
−3x
3
+ 4x
4
= 0
2x
1
+mx
2
−2x
3
= 0, m ∈ R.
Problema 2.5.38. S˘ a se determine toate solut ¸iile sistemului
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
5
+x
2
= yx
1
x
1
+x
3
= yx
2
x
2
+x
4
= yx
3
x
3
+x
5
= yx
4
x
4
+x
1
= yx
5
, y ∈ R.
(Fourth Internet Mathematics Olympiad for Students, 2009)
62
CAPITOLUL 3
Spat ¸ii vectoriale. Spat ¸ii euclidiene
3.1. Definit ¸ie ¸si exemple
Not ¸iunea de spat ¸iu vectorial reprezint˘a una dintre cele mai importante structuri algebrice,
cu numeroase aplicat ¸ii ˆın diferite ramuri ale matematicii.
Fie N o mult ¸ime nevid˘a ¸si K un corp comutativ, K = R sau K = C.
Definit ¸ia 3.1.1. O aplicat ¸ie ϕ: NN →N, definit˘a prin (x, y) →ϕ(x, y) ∈ N, se nume¸ste
lege de compozit ¸ie (intern˘a) sau operat ¸ie algebric˘a pe N.
Definit ¸ia 3.1.2. O aplicat ¸ie f : KN →N, definit˘a prin (α, x) →f(α, x) ∈ N, se nume¸ste
lege de compozit ¸ie extern˘a pe N.
Observat ¸ia 3.1.3. De obicei, pentru legile de compozit ¸ie se utilizeaz˘a notat ¸iile ⊕, ⊗, ∗, ◦,
⊥, ·, etc.
Definit ¸ia 3.1.4. O mult ¸ime nevid˘a N, ˆınzestrat˘a cu dou˘a legi de compozit ¸ie, una intern˘a,
+: NN →N ¸si alta extern˘a : KN →N se nume¸ste spat ¸iu vectorial peste K (pe scurt,
K-spat ¸iu vectorial), dac˘a sunt ˆındeplinite axiomele:
I. (N, +) este grup abelian, adic˘a :
a) (x +y) +z = x + (y +z), ∀x, y, z ∈ N;
b) ∃0
N
∈ N astfel ˆıncˆat x + 0
N
= 0
N
+x = x, ∀x ∈ N;
c) ∀x ∈ N, ∃(−x) ∈ N astfel ˆıncˆat x + (−x) = (−x) +x = 0
N
;
d) x +y = y +x, ∀x, y ∈ N;
II.
a) α (x +y) = α x +α y, ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ N;
b) (α +β) x = α x +β x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ N;
c) α (β x) = (αβ) x, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ N;
d) 1 x = x, ∀x ∈ N, 1 fiind elementul unitate din corpul K.
Elementele corpului K se numesc scalari, elementele din N se numesc vectori, iar legea de
compozit ¸ie extern˘ a se nume¸ste ˆınmult ¸irea scalarilor cu vectori.
ˆ
In cazul ˆın care K = R, N se
nume¸ste spat ¸iu vectorial real, iar dac˘ a K = C, atunci N se nume¸ste spat ¸iu vectorial complex.
Observat ¸ia 3.1.5. A nu se face confuzie ˆıntre notat ¸iile

+” ¸si

” de pe N cu notat ¸iile

+”
¸si

” de pe K.
63
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
Propozit ¸ia 3.1.6.
ˆ
Intr-un K-spat ¸iu vectorial au loc propriet˘at ¸ile:
1) (α −β) x = α x −β y, ∀α, β ∈ K, ∀x ∈ N;
2) α (x −y) = α x −α y, ∀α ∈ K, ∀x, y ∈ N;
3) 0 x = 0
N
, ∀x ∈ N;
4) α 0
N
= 0
N
, ∀x ∈ N;
5) (−α) x = α (−x) = −α x, ∀α ∈ K, ∀x ∈ N;
6) dac˘a α x = 0
N
, atunci α = 0 sau x = 0
N
.
unde 0 din proprietatea 3 este elementul neutru din K.
Demonstrat ¸ie.
1) Avem α x = (α−β +β) x = (α−β) x+β x, de unde rezult˘ a α x−β x = (α−β) x.
2) Avem α x = α (x−y +y) = α (x−y) +α y, de unde rezult˘ a α x−α y = α (x−y).
3)
ˆ
In 1), se consider˘ a α = β.
4)
ˆ
In 2), se ia y = x.
5) (−α) x = (0 −α) x = 0 x −α x = 0
N
−α x = −α x.
Exemplele 3.1.7. 1) (K, +, ) este spat ¸iu vectorial peste el ˆınsu¸si cu operat ¸iile corpului K.
2) Mult ¸imea K
n
= K K K = ¦(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) [ x
i
∈ K, i = 1, n¦ , unde K este
un corp comutativ, este un K-spat ¸iu vectorial, numit spat ¸iul aritmetic, ˆın raport cu legile de
compozit ¸ie:
∀α ∈ K, ∀x, y ∈ K
n
, x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
),
+: K
n
K
n
→K
n
, x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
);
: K K
n
→K
n
, α x = (αx
1
, αx
2
, , αx
n
).
3) Mult ¸imea matricelor /
m,n
(K) este un K-spat ¸iu vectorial ˆın raport cu operat ¸iile:
A +B = (a
ij
+b
ij
)
i=1,m
j=1,n
, ∀A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,m
j=1,n
∈ /
m,n
(K)
α A = (αa
ij
)
i=1,m
j=1,n
, ∀A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
∈ /
m,n
(K), ∀α ∈ K.
4) Mult ¸imea R[X]
≤n
= ¦P ∈ R[X] [ grad P ≤ n¦ este un R-spat ¸iu vectorial ˆın raport cu
operat ¸iile de adunare a polinoamelor ¸si ˆınmult ¸ire a polinoamelor cu scalari.
5) Mult ¸imea solut ¸iilor unui sistem liniar ¸si omogen formeaz˘a un spat ¸iu vectorial peste corpul
K al coeficient ¸ilor acestui sistem. Solut ¸iile unui sistem de m ecuat ¸ii ¸si n necunoscute pot fi
privite ca elemente din K
n
¸si se adun˘ a, respectiv se ˆınmult ¸esc cu scalari respectˆand operat ¸iile
definite pe K
n
, iar rezultatele operat ¸iilor sunt tot solut ¸ii ale sistemului.
3.2. Subspat ¸ii vectoriale
Fie N un K-spat ¸iu vectorial ¸si Y⊂ N o submult ¸ime nevid˘a.
Definit ¸ia 3.2.1. Y se nume¸ste subspat ¸iu vectorial al lui N dac˘a operat ¸iile algebrice de
pe N induc pe Y o structur˘a de K-spat ¸iu vectorial.
64
3.2. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
Propozit ¸ia 3.2.2. Dac˘a Y este o submult ¸ime nevid˘a a K-spat ¸iului vectorial N, atunci
urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
1) Y este subspat ¸iul vectorial ˆın N;
2) ∀x, y ∈ Y, ∀α ∈ K rezult˘a x +y ∈ Y ¸si α x ∈ Y;
3) ∀x, y ∈ Y, ∀α, β ∈ K rezult˘a α x +β y ∈ Y.
Demonstrat ¸ie.
1) ⇒2) Evident.
2) ⇒3) Fie x, y ∈ Y¸si α, β ∈ K. Din 2), rezult˘ a α x, β y ∈ Y¸si α x +β y ∈ Y.
3) ⇒1) Se ia α = 1, β = −1 ˆın 3) ¸si se obt ¸ine x −y ∈ Y, deci Y este subgrup ˆın (N, +).
Se ia β = 0 ˆın 3) ¸si se obt ¸ine c˘a pentru ∀α ∈ K, ∀x ∈ Y avem α x ∈ Y. Deci Y este
subspat ¸iu ˆın N.
Exemplele 3.2.3. 1) Mult ¸imea ¦0
N
¦ ⊂ N este un subspat ¸iu ˆın N, numit subspat ¸iul nul
al lui N. De asemenea N este un subspat ¸iu vectorial ˆın N; ¦0
N
¦ ¸si N se numesc subspat ¸ii
improprii. Orice alt subspat ¸iu al lui N se nume¸ste subspat ¸iu propriu.
2) Mult ¸imea R[X]
≤n
= ¦P ∈ R[X] [ grad P ≤ n¦ este un subspat ¸iu vectorial al spat ¸iului
vectorial al polinoamelor cu coeficient ¸i reali.
3) Submult ¸imea Y = ¦(x
1
, x
2
) [ 3x
1
− 5x
2
= 0¦ este un subspat ¸iu vectorial al spat ¸iului
aritmetic R
2
.
4) Submult ¸imea Y=
_
¸
_
¸
_
_
_
_
0 x
0 0
x +y z
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x, y, z ∈ R
_
¸
_
¸
_
este un subspat ¸iu vectorial ˆın R-spat ¸iul
vectorial /
3,2
(R).
5)
ˆ
In spat ¸iul aritmetic R
3
, dreptele ¸si planele care cont ¸in originea sunt subspat ¸ii vectoriale.
6) Fie N un spat ¸iu vectorial. Dac˘ a Y este o submult ¸ime a lui N care nu cont ¸ine vectorul
nul 0
N
, atunci Y nu poate fi subspat ¸iu vectorial.
Definit ¸ia 3.2.4. Fie K-spat ¸iu vectorial N ¸si N
1
, N
2
dou˘a subspat ¸ii vectoriale ale lui N.
Mult ¸imea N
1
+ N
2
= ¦x ∈ N[x = x
1
+ x
2
, x
1
∈ N
1
, x
2
∈ N
2
¦ se nume¸ste suma subspat ¸iilor
N
1
¸si N
2
.
Propozit ¸ia 3.2.5. Fie K-spat ¸iul vectorial N ¸si N
1
, N
2
dou˘a subspat ¸ii vectoriale ale lui N.
Atunci:
a) N
1
∩ N
2
este subspat ¸iu ˆın N; b) N
1
+N
2
este subspat ¸iu ˆın N.
Demonstrat ¸ie.
a) Fie α, β ∈ K ¸si x, y ∈ N
1
∩ N
2
. Atunci x, y ∈ N
1
¸si x, y ∈ N
2
.
Cum N
1
¸si N
2
sunt subspat ¸ii, rezult˘ a c˘ a α x + β y ∈ V
1
¸si α x + β y ∈ N
2
, deci
α x +β y ∈ N
1
∩ N
2
.
65
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
b) Fie α, β ∈ K ¸si x, y ∈ N
1
+ N
2
. Atunci exist˘a x
1
, y
1
∈ N
1
, x
2
, y
2
∈ N
2
astfel ˆıncˆ at
x = x
1
+x
2
¸si y = y
1
+y
2
.
Astfel α x+β y = α (x
1
+x
2
) +β (y
1
+y
2
) = (α x
1
+β y
1
) +(α x
2
+β y
2
).
ˆ
Intrucˆ at N
1
¸si N
2
sunt subspat ¸ii, α x
1
+β y
1
∈ N
1
¸si α x
2
+β y
2
∈ N
2
. A¸sadar, α x +β y ∈ N
1
+N
2
,
de unde rezult˘ a c˘a N
1
+N
2
este un subspat ¸iu vectorial ˆın N.
Observat ¸ia 3.2.6. Submult ¸imea N
1
∪ N
2
⊂ N nu este, ˆın general, un subspat ¸iu vectorial.
Propozit ¸ia 3.2.7. Fie N
1
¸si N
2
dou˘a subspat ¸ii vectoriale ale K-spat ¸iului vectorial N ¸si
N = N
1
+N
2
. Orice vector din N se scrie ˆın mod unic ca suma dintre un vector din N
1
¸si un
vector din N
2
dac˘a ¸si numai dac˘a N
1
∩ N
2
= ¦0
N
¦.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘ a N
1
∩ N
2
¦0
N
¦, deci exist˘ a y ∈ N
1
∩ N
2
, y 0
N
. Fie
x = x
1
+x
2
, x
1
∈ N
1
, x
2
∈ N
2
. Putem scrie ¸si x = (x
1
+y) +(x
2
−y), x
1
+y ∈ N
1
, x
2
−y ∈ N
2
,
ceea ce contrazice unicitatea scrierii lui x, contradict ¸ie care provine din faptul c˘a am presupus
c˘ a N
1
∩ N
2
¦0
N
¦.
Reciproc, presupunem c˘ a exist˘ a un vector x ∈ N care admite dou˘ a scrieri x = x
1
+ x
2
¸si
x = x
3
+x
4
, x
1
, x
3
∈ N
1
, x
2
, x
4
∈ N
2
. Rezult˘ a c˘a x
1
−x
3
= x
4
−x
2
∈ N
1
∩N
2
= ¦0
N
¦, de unde
rezult˘ a contradict ¸ia.
Pe baza acestei propozit ¸ii se introduce urm˘ atoarea:
Definit ¸ia 3.2.8. Fie N
1
¸si N
2
dou˘a subspat ¸ii vectoriale ale lui N, N
1
∩ N
2
= ¦0
N
¦. Suma
N
1
+N
2
se nume¸ste sum˘a direct˘a ¸si se noteaz˘a N
1
⊕N
2
.
ˆ
In plus, dac˘a N
1
⊕N
2
= N, atunci N
1
¸si N
2
se numesc subspat ¸ii suplementare .
Exemplul 3.2.9. Orice funct ¸ie f : (−a, a) → R este suma dintre o funct ¸ie par˘ a ¸si una
impar˘ a:
f(x) =
1
2
[f(x) +f(−x)] +
1
2
[f(x) −f(−x)], ∀x ∈ (−a, a).
ˆ
In plus, singura funct ¸ie par˘ a ¸si impar˘a este funct ¸ia zero. A¸sadar, subspat ¸iul funct ¸iilor pare
¸si subspat ¸iul funct ¸iilor impare sunt suplementare.
Definit ¸ia 3.2.10. Fie N un K-spat ¸iu vectorial ¸si S = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦ ⊂ N o submult ¸i-
me nevid˘a a lui N. Un vector de forma α
1
x
1
+ α
2
x
2
+ + α
n
x
n
, α
i
∈ K, x
i
∈ S,
i = 1, n se nume¸ste combinat ¸ie liniar˘a finit˘a de elemente din S. Se noteaz˘a cu Span(S) =
_
n

i=1
α
i
x
i
¸
¸
¸
¸
α
i
∈ K, x
i
∈ S, i = 1, n
_
mult ¸imea tuturor combinat ¸iilor liniare de vectori din S, cu
coeficient ¸i din K.
Propozit ¸ia 3.2.11. Span(S) este subspat ¸iu vectorial ˆın N.
Demonstrat ¸ie. Fie λ, µ ∈ K ¸si x, y ∈ Span(S). Exist˘ a α
i
, β
i
∈ K, i = 1, n astfel ˆıncˆat
x =
n

i=1
α
i
x
i
¸si y =
n

i=1
β
i
x
i
. Atunci λx + µy =
n

i=1
(λα
i
+ µβ
i
)x
i
¸si cum λα
i
+ µβ
i
∈ K,
i = 1, n, rezult˘a c˘ a Span(S) este subspat ¸iu ˆın N.
66
3.2. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
Definit ¸ia 3.2.12. Span(S) se nume¸ste subspat ¸iul generat de S sau acoperirea liniar˘a a
lui S.
Observat ¸iile 3.2.13. 1) Dac˘a S este mult ¸imea vid˘a, atunci Span(S) = ¦0
N
¦.
2) N
1
+N
2
= Span(N
1
∪ N
2
).
3) Span(S) coincide cu intersect ¸ia tuturor subspat ¸iilor lui N ce cont ¸in pe S.
4) Diferite submult ¸imi de vectori din N pot genera acela¸si subspat ¸iu vectorial. De exemplu,
mult ¸imile
¦1, X, X
2
, . . . , X
n
¦,
_
1,
X
1!
,
X
2
2!
, . . . ,
X
n
n!
_
, ¦1, 1 −X, (1 −X)
2
, . . . , (1 −X)
n
¦
genereaz˘ a spat ¸iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n.
Exemplul 3.2.14. Se consider˘ a subspat ¸iile vectoriale N
1
¸si N
2
generate de vectorii w
1
=
(1; 5), w
2
= (−1; −10), w
3
= (3; 15), respectiv u
1
= (−1; −4), u
2
= (−1; 2), u
3
= (2; 0). S˘a se
determine subspat ¸iile N
1
+N
2
¸si N
1
∩ N
2
.
ˆ
Intr-adev˘ ar, deoarece N
1
+N
2
= Span(N
1
∪ N
2
), rezult˘ a c˘a orice v ∈ N
1
+N
2
se scrie sub
forma v = k
1
w
1
+k
2
w
2
+k
3
w
3
+k
4
u
1
+k
5
u
2
+k
6
u
3
. Subspat ¸iul N
1
∩ N
2
este format
din vectorii pentru care α
1
w
1

2
w
2

3
w
3
= β
1
u
1

2
u
2

3
u
3
, relat ¸ie echivalent˘ a
cu sistemul
_
α
1
−2α
2
+ 3α
3
= −β
1
−β
2
+ 2β
3

1
−10α
2
+ 15α
3
= −4β
1
+ 2β
2
.
Rangul matricei sistemului este 1, deci compatibilitatea este asigurat˘a de anularea minorului
caracteristic β
1
+ 7β
2
−10β
3
= 0.
Se g˘ ase¸ste β
1
= −7λ+10µ, β
2
= λ, β
3
= µ, λ, µ ∈ R. A¸sadar, vectorii din N
1
∩N
2
sunt de
forma (−7λ + 10µ)u
1
+λu
2
+µu
3
= (6λ −8µ, 30λ −40µ).
Fie N un K-spat ¸iu vectorial ¸si S = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦ ⊂ N.
Definit ¸ia 3.2.15. 1) Sistemul de vectori S se nume¸ste liniar independent sau liber
dac˘a egalitatea α
1
x
1
+ α
2
x
2
+ + α
n
x
n
= 0
N
, α
i
∈ K, i = 1, n are loc numai dac˘a
α
1
= α
2
= = α
n
= 0.
2) Sistemul de vectori S se nume¸ste liniar dependent sau legat dac˘a exist˘a α
i
∈ K,
i = 1, n, nu tot ¸i nuli, astfel ˆıncˆat α
1
x
1

2
x
2
+ +α
n
x
n
= 0
N
.
Exemplele 3.2.16. 1) S = ¦0
N
¦ este liniar dependent, deoarece exist˘ a egalitatea 10
N
= 0
N
¸si 1 0.
2) S = ¦x¦, x ∈ N, x 0
N
este liniar independent deoarece din α x = 0
N
, x 0
N
rezult˘ a
α = 0.
3)
ˆ
In spat ¸iul vectorial real aritmetic R
n
, mult ¸imea de vectori S = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦, unde
e
1
= (1; 0; 0; . . . ; 0), e
2
= (0; 1; 0; . . . ; 0), . . . , e
n
= (0; 0; . . . 0; 1) este liniar independent˘a.
ˆ
Intr-adev˘ ar, din egalitatea
α
1
e
1

2
e
2
+ +α
n
e
n
= 0
R
n,
67
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
rezult˘ a (α
1
, α
2
, . . . , α
n
) = (0; 0; . . . ; 0), deci α
1
= α
2
= = α
n
= 0.
4. Fie f
1
(t) = e
t
, f
2
(t) = e
−t
¸si f
3
(t) = sh t.
ˆ
Intrucˆ at ˆın spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor
reale are loc egalitatea f
1
(t) − f
2
(t) − 2f
3
(t) = 0, rezult˘ a c˘ a mult ¸imea ¦f
1
, f
2
, f
3
¦ este liniar
independent˘ a.
Propozit ¸ia 3.2.17. Fie K-spat ¸iul vectorial N ¸si submult ¸imea S = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦ ⊂ N.
1) Dac˘a 0
N
∈ S, atunci S este liniar dependent.
2) Dac˘a S este liniar independent, atunci x
i
0
N
, i = 1, n.
3) Dac˘a S este liniar dependent, atunci oricare ar fi S
t
⊂ N, S ⊂ S
t
, rezult˘a c˘a S
t
este
liniar dependent.
4) Dac˘a S este liniar independent, atunci oricare ar fi S
tt
⊂ S, S
tt
este liniar independent.
Demonstrat ¸ie.
1) Fie x
n
= 0
N
∈ S. Are loc egalitatea 0 x
1
+ 0 x
2
+ + 1 0
N
= 0
N
, care nu are tot ¸i
coeficient ¸ii nuli, deci S este liniar dependent.
2) Dac˘a x
i
= 0
N
∈ S, atunci S e liniar dependent, contradict ¸ie.
3) S fiind liniar dependent, rezult˘ a c˘ a exist˘a α
i
∈ K, i = 1, n, nu tot ¸i nuli astfel ˆıncˆ at
(45) α
1
x
1
+ +α
n
x
n
= 0
N
.
Presupunem c˘ a S
t
= ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
, x
n+1
, . . . , x
m
¦, m ≥ n. Relat ¸ia (45) poate fi scris˘a sub
forma α
1
x
1
+ + α
n
x
n
+ 0 x
n+1
+ + 0 x
m
= 0
N
, care este o combinat ¸ie liniar˘ a nul˘ a,
ce nu are tot ¸i coeficient ¸ii nuli. Deci S
t
este liniar dependent.
4) Presupunem prin reducere la absurd c˘ a S
tt
este liniar dependent. Din 3), rezult˘a c˘a S
este liniar dependent, contradict ¸ie. Prin urmare, S
tt
este liniar independent.
Observat ¸ia 3.2.18. Dac˘ a anularea unei combinat ¸ii liniare finite, format˘a cu vectorii
x
1
, x
2
, . . . , x
n
∈ N permite exprimarea unui vector ˆın funct ¸ie de ceilalt ¸i, atunci vectorii
x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt liniar dependent ¸i.
ˆ
In caz contrar, vectorii sunt liniar independent ¸i.
Definit ¸ia 3.2.19. Num˘arul maxim de vectori liniar independent ¸i din S, S ⊂ N, se nume¸ste
dimensiunea sau rangul lui S.
Fie N un K-spat ¸iu vectorial ¸si S = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦ ⊂ N.
Definit ¸ia 3.2.20. S se nume¸ste sistem de generatori pentru N dac˘a orice vector x ∈ N
se exprim˘a ca o combinat ¸ie liniar˘a de vectori din S, adic˘a exist˘a α
i
∈ K, i = 1, n astfel ˆıncˆat
x = α
1
x
1

2
x
2
+ +α
n
x
n
.
ˆ
In acest caz, spat ¸iul vectorial N se nume¸ste finit generat .
Observat ¸ia 3.2.21. Dac˘ a N este generat de S, atunci N = Span(S).
Exemplele 3.2.22. 1)
ˆ
In R-spat ¸iul aritmetic R
2
, mult ¸imea S = ¦(1; 1), (0; 1)¦ este un
sistem de generatori, deoarece orice x = (x
1
, x
2
) ∈ R
2
se scrie sub forma x = α (1; 1)+β (0; 1).
ˆ
Intr-adev˘ ar, ultima egalitate este echivalent˘a cu
_
x
1
= α
x
2
= α +β,
unde
_
α = x
1
β = x
2
−x
1
.
68
3.2. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
2)
ˆ
In spat ¸iul vectorial real /
2
(R), mult ¸imea
S =
__
a b
0 0

¸
¸
¸
¸
a, b ∈ R
_

__
0 0
c d

¸
¸
¸
¸
c, d ∈ R
_
este un sistem de generatori, deoarece orice matrice A =
_
a b
c d
_
∈ /
2
(R) se scrie sub forma
A = 1
_
a b
0 0
_
+ 1
_
0 0
c d
_
.
Propozit ¸ia 3.2.23. Fie K-spat ¸iul vectorial N ¸si S = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦ ⊂ N un sistem de
generatori. Urm˘atoarele operat ¸ii transform˘a sistemul S ˆıntr-un nou sistem S
t
, care r˘amˆane
sistem de generatori pentru N:
1) schimbarea ordinii vectorilor din S;
2) ˆınmult ¸irea unui vector din S cu un scalar nenul;
3) ad˘augarea la un vector din S a unui alt vector din S ˆınmult ¸it cu un scalar nenul.
Teorema 3.2.24. (a schimbului) Fie N un K-spat ¸iu vectorial, S = ¦u
1
, . . . , u
s
¦ un sistem
liniar independent din N ¸si S
t
= ¦v
1
, . . . , v
m
¦ un sistem de generatori pentru N. Atunci:
1) s ≤ m;
2) dup˘a o eventual˘a reindexare a vectorilor din S
t
, sistemul
S
tt
= ¦u
1
, . . . , u
s
, v
s+1
, . . . , v
m
¦
este tot un sistem de generatori pentru N.
Demonstrat ¸ie. Induct ¸ie matematic˘ a dup˘ a s.
Dac˘ a s = 1, atunci evident 1 ≤ m. Deoarece N = Span(S
t
) rezult˘a c˘a ∃ a
1
, ..., a
m
∈ K
astfel ˆıncˆ at u
1
= a
1
v
1
+ ... + a
m
v
m
. Cum u
1
0
N
, se poate alege a
1
0 ¸si atunci
v
1
= a
−1
1
u
1
−a
−1
1
a
2
u
2
−... −a
−1
1
a
m
u
m
, deci N = Span(u
1
, v
2
, ..., v
m
).
Presupunˆınd afirmat ¸ia adevarat˘ a pentru s−1 ¸si t ¸inˆ and cont c˘a S este sistem liniar independent,
rezult˘ a c˘ a s − 1 ≤ m ¸si c˘ a exist˘ a o renumerotare a vectorilor v
1
, ..., v
m
astfel ˆıncˆ at N =
Span(u
1
, ..., u
s−1
, v
s
, v
s+1
, ..., v
m
) , deci exist˘ a b
1
, ..., b
m
∈ K astfel ˆıncˆ at
u
s
= b
1
u
1
+... +b
s−1
u
s−1
+b
s
v
s
+... +b
m
v
m
(∗)
Dac˘ a s − 1 = m, atunci u
s
= b
1
u
1
+ ... + b
s−1
u
s−1
, contradict ¸ie cu faptul c˘ a S este liniar
independent. Deci s − 1 ≤ m− 1, de unde s ≤ m. Din (∗) rezult˘ a c˘ a se poate alege b
s
0 ¸si
atunci avem
v
s
= b
−1
s
u
s
−b
−1
s
b
1
u
1
−... −b
−1
s
b
s−1
u
s−1
−b
−1
s
b
s+1
v
s+1
−... −b
−1
s
b
m
v
m
de unde rezult˘ a c˘a N = Span(u
1
, . . . , u
s
, v
s+1
, . . . , v
m
).
Observat ¸ia 3.2.25. Conform afirmat ¸iei 1), ˆıntr-un spat ¸iu vectorial finit generat, orice
sistem de vectori liniar independent are mai put ¸ine elemente decˆ at orice sistem de generatori.
Conform afirmat ¸iei 2), se pot ˆınlocui ˆın orice sistem de generatori unul sau mai mult ¸i vectori
cu alt ¸ii, liniar independent ¸i, f˘ ar˘a ca proprietatea de a fi sistem de generatori a sistemului s˘ a fie
afectat˘ a.
69
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
3.3. Baz˘a ¸si dimensiune
Fie N un K-spat ¸iu vectorial.
Definit ¸ia 3.3.1. Un sistem de vectori B ⊂ N se nume¸ste baz˘a ˆın N dac˘a:
1) B este liniar independent; 2) B este sistem de generatori pentru N.
Exemplele 3.3.2. 1)
ˆ
In spat ¸iul aritmetic K
n
, mult ¸imea B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦, unde
e
1
=(1; 0; . . . ; 0), e
2
= (0; 1; 0; . . . ; 0), . . . , e
n
= (0; 0; . . . ; 0; 1) este o baz˘ a, numit˘a baza canonic˘a.
2)
ˆ
In spat ¸iul real al polinoamelor de grad cel mult n, R[X]
≤n
, mult ¸imea
B = ¦1, X, X
2
, . . . , X
n
¦
este baz˘a.
3)
ˆ
In spat ¸iul vectorial al matricelor de tip (m, n), /
m,n
(K), mult ¸imea
B = ¦E
11
, E
12
, . . . , E
mn
¦
este o baz˘ a, unde E
ij
= (a
kl
)
k=1,m
l=1,n
are elementele a
kl
=
_
1, (k, l) = (i, j)
0, ˆın rest.
Definit ¸ia 3.3.3. Un spat ¸iu vectorial N se nume¸ste finit dimensional dac˘a admite o baz˘a
finit˘a, ˆın caz contrar se nume¸ste infinit dimensional.
Propozit ¸ia 3.3.4. Oricare dou˘a baze dintr-un K-spat ¸iu vectorial finit generat au acela¸si
num˘ar de elemente.
Demonstrat ¸ie. Fie B
1
= ¦u
1
, . . . , u
n
¦ ¸si B
2
= ¦v
1
, . . . , v
m
¦ dou˘ a baze ˆın N. Se aplic˘ a de
dou˘ a ori teorema schimbului. B
1
fiind liniar independent ¸si B
2
fiind sistem de generatori pentru
N, rezult˘ a c˘a n ≤ m. Pe de alt˘a parte, B
1
este ¸si sistem de generatori pentru N, iar B
2
este ¸si
sistem liniar independent, deci n ≥ m.
ˆ
In final, n = m.
Definit ¸ia 3.3.5. Num˘arul de vectori dintr-o baz˘a se nume¸ste dimensiune a spat ¸iului vec-
torial ¸si se noteaz˘a cu dim
K
N.
Exemplele 3.3.6. 1) dim
R
R[X]
≤n
= n + 1.
2) dim
R
/
m,n
(K) = m n.
Propozit ¸ia 3.3.7. Fie N un K-spat ¸iu vectorial finit dimensional ¸si B =¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦ o
submult ¸ime a sa. Atunci B este o baz˘a ˆın N dac˘a ¸si numai dac˘a orice vector din N are o
exprimare unic˘a ca o combinat ¸ie liniar˘a de vectori din B.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a B este o baz˘ a, atunci B este sistem de generatori pentru N. Rezult˘ a
c˘ a orice vector x ∈ N se scrie ca o combinat ¸ie liniar˘ a a vectorilor din B. Unicitatea reprezent˘arii
lui x se arat˘a astfel: dac˘ a x =
n

i=1
α
i
x
i
¸si x =
n

i=1
β
i
x
i
, α
i
, β
i
∈ K, i = 1, n, atunci
n

i=1

i
−β
i
) x
i
= 0 ¸si cum B este sistem liniar independent, se obt ¸ine α
i
= β
i
, i = 1, n.
70
3.3. BAZ
˘
A S¸ I DIMENSIUNE
Reciproc, din ipotez˘a, se deduce c˘a B este sistem de generatori pentru N. Pentru a ar˘ ata
c˘ a B este liniar independent, se consider˘a combinat ¸ia liniar˘ a
α
1
x
1

2
x
2
+ +α
n
x
n
= 0
N
.
Dar 0
N
= 0 x
1
+ 0 x
2
+ + 0 x
n
. Din unicitatea reprezent˘ arii vectorului 0
N
, rezult˘a c˘ a
α
1
= α
2
= = α
n
= 0. A¸sadar, B este baz˘a.
Definit ¸ia 3.3.8. Fie N un K-spat ¸iu vectorial, B = ¦x
1
, . . . , x
n
¦ o baz˘a ˆın N ¸si x ∈ N,
x = α
1
x
1
+ +α
n
x
n
, α
i
∈ K, i = 1, n. Scalarii unici α
1
, . . . , α
n
se numesc coordonatele
vectorului x ˆın baza B, iar funct ¸ia bijectiv˘a f : N → K
n
, f(x)=(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) se nume¸ste
sistem de coordonate pe N.
Propozit ¸ia 3.3.9. Fie N un K-spat ¸iu vectorial de dimensiune n. Atunci:
1) orice sistem liniar independent are cel mult n vectori;
2) orice sistem liniar independent care are n vectori este baz˘a ˆın N;
3) orice sistem de generatori ai lui N are cel put ¸in n vectori;
4) orice sistem de generatori ai lui N care are n vectori este baz˘a.
Teorema 3.3.10. (de existent ¸˘a a bazei unui spat ¸iu) Fie N un K-spat ¸iu vectorial de
dimensiune n ¸si S = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
k
¦, k ≤ n o submult ¸ime a sa, liniar independent˘a. Atunci
exist˘a vectorii ¦x
k+1
, . . . , x
k+p
¦ astfel ˆıncˆat mult ¸imea ¦x
1
, . . . , x
k+p
¦ s˘a formeze o baz˘a, k +p =
n.
Altfel reformulat: O mult ¸ime de vectori liniar independent ¸i ai unui spat ¸iu vectorial poate fi
completat˘a pˆan˘a la o baz˘a a spat ¸iului.
Demonstrat ¸ie. Exist˘ a dou˘ a cazuri referitoare la sistemul de vectori liniar independent ¸i
S = ¦x
1
, . . . , x
k
¦.
cazul 1. S este un sistem de generatori ai spat ¸iului. Atunci Span(S) = N ¸si rezult˘ a c˘a S
formeaz˘ a o baz˘ a.
cazul 2. S nu este un sistem de generatori. Atunci exist˘ a x
k+1
∈ N¸S astfel ˆıncˆ at x
k+1
nu
poate fi scris ca o combinat ¸ie liniar˘ a a vectorilor din S. Rezult˘ a c˘ a B = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
k
, x
k+1
¦
este liniar independent˘a.
B se poate afla ˆın unul dintre cazurile precedente; continuˆand procedeul, dup˘ a un num˘ar
finit de pa¸si, se ajunge la baza ¦x
1
, x
2
, . . . , x
k
, x
k+1
, . . . , x
k+p
¦, k +p = n.
Teorema 3.3.11. (dimensiunii a lui Grassmann) Dac˘a N
1
¸si N
2
sunt dou˘a subspat ¸ii
vectoriale ale K-spat ¸iului vectorial finit dimensional N, atunci
dim
K
N
1
+ dim
K
N
2
= dim
K
(N
1
+N
2
) + dim
K
(N
1
∩ N
2
).
Demonstrat ¸ie. Not˘ am dim(N
1
) = r
1
¸si dim(N
2
) = r
2
.
Se consider˘ a baz˘ a B = ¦e
1
, . . . , e
m
¦ ⊂ N
1
∩ N
2
a subspat ¸iului N
1
∩ N
2
. Ace¸sti vectori
sunt liniar independent ¸i ¸si, ˆın plus, B ⊂ N
1
. Folosind teorema de existent ¸˘a a bazei, ei pot
fi completat ¸i pˆan˘ a la o baz˘ a a subspat ¸iului N
1
, deci exist˘ a ¦y
1
, . . . , y
k
¦ ⊂ N
1
astfel ˆıncˆ at
¦y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
¦ s˘ a fie o baz˘a ˆın N
1
.
71
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
Dar B ⊂ N
2
, deci exist˘a ¦z
1
, . . . , z
p
¦ ⊂ N
2
astfel ˆıncˆat ¦z
1
, . . . , z
p
, e
1
, . . . , e
m
¦ s˘ a fie o baz˘ a
ˆın N
2
. Cu notat ¸iile precedente, avem r
1
= k +m ¸si r
2
= p +m.
Mai r˘amˆ ane de ar˘ atat c˘ a ¦y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
, z
1
, . . . , z
p
¦ este o baz˘ a a subspat ¸iului
N
1
+N
2
.
Fie combinat ¸ia α
1
y
1
+ + α
k
y
k
+ γ
1
e
1
+ + γ
m
e
m
+ β
1
z
1
+ + β
p
z
p
= 0. Avem
z = β
1
z
1
+ + β
p
z
p
∈ N
2
, t = α
1
y
1
+ + α
k
y
k
+ γ
1
e
1
+ + γ
m
e
m
∈ N
1
, deci
z ∈ N
1
, z ∈ N
1
∩ N
2
¸si t + z ∈ N
1
+ N
2
. Atunci z = δ
1
e
1
+ + δ
m
e
m
, δ
i
∈ K. Dar
z = β
1
z
1
+ + β
p
z
p
¸si se obt ¸ine δ
1
e
1
+ + δ
m
e
m
+ (−β
1
) z
1
+ + (−β
p
) z
p
=
0, de unde δ
1
= = δ
m
= β
1
= = β
p
= 0, deoarece vectorii ¦e
1
, . . . , e
m
, z
1
, . . . , z
p
¦
formeaz˘ a o baz˘ a ˆın N
2
.
ˆ
In plus, ¦y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
¦ sunt vectori liniar independent ¸i, deci
rezult˘ a c˘a α
1
= = α
k
= γ
1
= = γ
m
= 0. Orice vector din subspat ¸iile N
1
¸si N
2
se
exprim˘ a liniar ˆın raport cu vectorii bazei corespunz˘ atoare ¸si, mai mult, ˆın raport cu vectorii
¦y
1
, . . . , y
k
, e
1
, . . . , e
m
, z
1
, . . . , z
p
¦.
ˆ
In continuare se va lua ˆın discut ¸ie modificarea coordonatelor unui vector la o schimbare
de baze. Pentru aceasta, se consider˘ a N un K-spat ¸iu vectorial de dimensiune n ¸si B
1
=
¦u
1
, u
2
, . . . , u
n
¦, B
2
= ¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ baze ˆın N. Orice vector din B
2
se exprim˘a ˆın mod
unic ˆın funct ¸ie de vectorii bazei B
1
, conform relat ¸iilor v
i
=
n

j=1
c
ji
u
j
, ∀i = 1, n. Acest sistem
define¸ste o matrice p˘ atratic˘ a de ordin n, M = (c
ij
) ∈ /
n
(K), ce reprezint˘a transpusa matricei
coeficient ¸ilor.
Notˆ and
¯
B
1
=
_
_
_
_
_
_
u
1
u
2
.
.
.
u
n
_
_
_
_
_
_
,
¯
B
2
=
_
_
_
_
_
_
v
1
v
2
.
.
.
v
n
_
_
_
_
_
_
, relat ¸ia de leg˘ atur˘ a dintre vectorii celor dou˘a baze se
reprezint˘ a matriceal sub forma
¯
B
2
= M
T

¯
B
1
.
Definit ¸ia 3.3.12. Matricea M, astfel determinat˘a, se nume¸ste matricea de trecere de
la baza B
1
la baza B
2
.
Teorema 3.3.13. (de schimbare a bazei) Dac˘a M este matricea de trecere de la baza
B
1
la baza B
2
, iar X
B
1
, X
B
2
sunt vectorii coloan˘a ai coordonatelor unui vector x ∈ N ˆın bazele
B
1
, respectiv B
2
, atunci X
B
2
= M
−1
X
B
1
.
Demonstrat ¸ie. Fie B
1
= ¦u
1
, u
2
, . . . , u
n
¦, B
2
= ¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ cele dou˘ a baze. Vectorul
x ∈ N admite urm˘ atoarele reprezent˘ari ˆın cele dou˘ a baze: x =
n

j=1
α
j
u
j
, respectiv x =
n

i=1
β
i
v
i
.
Atunci x =
n

i=1
β
i
v
i
=
n

i=1
β
i

_
_
n

j=1
c
ji
u
j
_
_
=
n

j=1
_
n

i=1
β
i
c
ji
_
∩u
j
. T¸ inˆand cont c˘a
reprezentarea lui x ˆın baza B
1
este unic˘a, se poate scrie α
j
=
n

i=1
β
i
c
ji
, i = 1, n, sau sub form˘a
matriceal˘ a X
B
1
= MX
B
2
, de unde X
B
2
= M
−1
X
B
1
.
72
3.4. SPAT¸ II EUCLIDIENE REALE. PRODUS SCALAR
Observat ¸ia 3.3.14. Matricea de trecere M este inversabil˘ a.
ˆ
Intr-adev˘ ar, B
2
este sistem liniar independent, deci, din combinat ¸ia liniar˘ a α
1
v
1
+ +α
n
v
n
=
0
N
, rezult˘a α
i
= 0, ∀i = 1, n.
Aceast˘ a implicat ¸ie se poate reformula
n

i=1
α
i

_
_
n

j=1
c
ji
u
j
_
_
= 0
N
, care este echivalent˘a cu
n

j=1
_
n

i=1
α
i
c
ji
_
u
j
= 0
N
¸si cum B
1
este liniar independent, rezult˘a sistemul
n

i=1
α
i
c
ji
= 0,
∀i = 1, n. Acest sistem omogen admite numai solut ¸ia banal˘a, deci trebuie ca determinantul
sistemului s˘a fie nenul. A¸sadar, matricea M este inversabil˘ a.
3.4. Spat ¸ii euclidiene reale. Produs scalar
ˆ
In acest paragraf, spat ¸iul vectorial 1 va fi considerat peste corpul numerelor reale, K = R,
a¸sadar definit ¸iile ¸si propozit ¸iile din paragraful precedent r˘amˆ an valabile.
Definit ¸ia 3.4.1. O aplicat ¸ie g : 1 1 →R, g(x, y) = ¸x, y) cu propriet˘at ¸ile:
I. ¸x, y) = ¸y, x), ∀x, y ∈ 1;
II. ¸x +x
t
, y) = ¸x, y) +¸x
t
, y), ∀x, x
t
∈ 1;
III. ¸αx, y) = α¸x, y), ∀x, y ∈ 1, ∀α ∈ R;
IV. ¸x, x) ≥ 0, ∀x ∈ 1
se nume¸ste produs scalar pe spat ¸iul vectorial 1.
Definit ¸ia 3.4.2. Spat ¸iul vectorial real 1 pe care s-a definit un produs scalar se nume¸ste
spat ¸iu vectorial euclidian .
Propozit ¸ia 3.4.3. (Inegalitatea lui Cauchy-Schwarz-Buniakowski) Dac˘a 1 este un
spat ¸iu vectorial euclidian, atunci are loc inegalitatea
[¸x, y)[ ≤
_
¸x, x)¸y, y), ∀x, y ∈ 1
Demonstrat ¸ie. Fie x, y ∈ 1 ¸si λ ∈ R.
Din propriet˘at ¸ile produsului scalar rezult˘ a c˘ a ¸λx +y, λx +y) ≥ 0, ∀λ ∈ R sau, echivalent,
(46) λ
2
¸x, x) + 2λ¸x, y) +¸y, y) ≥ 0, ∀λ ∈ R.
Se deosebesc dou˘ a cazuri:
Cazul 1. ¸x, x) = 0.
Relat ¸ia (46) este echivalent˘a cu 2λ¸x, y) +¸y, y) ≥ 0, ∀λ ∈ R, de unde rezult˘ a ¸x, y) = 0 ¸si
atunci [¸x, y)[ = 0 ≤
_
¸x, x)¸y, y), ∀x, y ∈ 1.
Cazul 2. ¸x, x) 0.
Relat ¸ia (46) afirm˘ a c˘ a polinomul de gradul doi ˆın λ din membrul stˆang are semnul lui
¸x, x) pentru orice λ ∈ R, deci discriminantul ∆ ≤ 0, inegalitate echivalent˘ a cu [¸x, y)[ ≤
_
¸x, x)¸y, y), ∀x, y ∈ 1.
Observat ¸ia 3.4.4. Fie 1 un spat ¸iu vectorial euclidian. Pentru orice pereche ordonat˘ a de
vectori (x, y) ∈ 1¸ ¦0
1
¦ inegalitatea Cauchy - Schwarz - Buniakowski poate fi scris˘ a de forma:
73
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
[¸x, y)[
|x| |y|
≤ 1 ⇔−1 ≤
¸x, y)
|x| |y|
≤ 1.
Definit ¸ia 3.4.5. Fie 1 un spat ¸iu liniar euclidian. Solut ¸ia unic˘a ˆın intervalul [0, π], notat˘a

(x, y), a ecuat ¸iei
cos

(x, y) =
¸x, y)
|x| |y|
se nume¸ste unghiul neorientat al perechii ordonate (x, y) ∈ 1 ¸ ¦0
1
¦.
Definit ¸ia 3.4.6. Se nume¸ste norm˘a a unui vector x din spat ¸iul euclidian 1, num˘arul real
pozitiv |x| =
_
¸x, x).
Din modul de definire a produsului scalar, rezult˘a c˘ a norma unui vector are urm˘ atoarele
propriet˘ at ¸i:
a) |αx| = [α[ |x|, ∀x ∈ 1, ∀α ∈ R;
b) |x| = 0 ⇔ x = 0
1
;
c) [¸x, y)[ ≤ |x| |y|, ∀x, y ∈ 1 (inegalitatea lui Schwartz);
d) |x +y| ≤ |x| +|y|, ∀x, y ∈ 1 (inegalitatea lui Minkowski);
e) [|x| −|y|[ ≤ |x −y|, ∀x, y ∈ 1;
f) |x| ≤ |x −y| +|y|, ∀x, y ∈ 1.
Definit ¸ia 3.4.7. Se nume¸ste distant ¸˘a pe spat ¸iul vectorial real 1, orice aplicat ¸ie
d: 1 1 →R
+
, care are propriet˘at ¸ile:
a) d(x, y) = 0 ⇔ x = y;
b) d(x, y) = d(y, x), ∀x, y ∈ 1;
c) d(x, y) ≤ d(x, z) +d(z, y), ∀x, y, z ∈ 1.
Observat ¸ia 3.4.8. Dac˘ a 1 este un spat ¸iu euclidian, atunci aplicat ¸ia d: 1 1 → R
+
definit˘ a prin d(x, y) = |x − y| este o distant ¸˘ a, numit˘ a distant ¸˘a asociat˘a normei lui 1 sau
distant ¸a euclidian˘ a.
Definit ¸ia 3.4.9. Doi vectori x, y din spat ¸iul euclidian 1 se numesc ortogonali dac˘a
¸x, y) = 0.
Observat ¸ia 3.4.10.
ˆ
In plan sau ˆın spat ¸iu not ¸iunea de vectori ortogonali coincide cu cea
de vectori perpendiculari.
Din egalitatea |x +y|
2
= ¸x +y, x +y) = |x|
2
+|y|
2
+ 2¸x, y), rezult˘ a: condit ¸ia necesar˘ a
¸si suficient˘a ca doi vectori x, y ∈ 1 s˘ a fie ortogonali este
|x +y|
2
= |x|
2
+|y|
2
.
Definit ¸ia 3.4.11. Fie 1 un spat ¸iu euclidian de dimensiune finit˘a n ≥ 2. O baz˘a B a lui
1, ai c˘arei vectori sunt ortogonali doi cˆate doi se nume¸ste baz˘a ortogonal˘a a lui 1.
A¸sadar, baza B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ a lui 1 este ortogonal˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a ¸e
i
, e
j
) = 0,
∀1 ≤ i < j ≤ n.
74
3.4. SPAT¸ II EUCLIDIENE REALE. PRODUS SCALAR
Definit ¸ia 3.4.12. Fie 1 un spat ¸iu euclidian de dimensiune finit˘a n ≥ 2. O baz˘a ortogonal˘a
B a lui 1, ai c˘arei vectori au tot ¸i norma egal˘a cu 1, se nume¸ste baz˘a ortonormat˘a a lui 1.
A¸sadar, baza B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ a lui 1 este ortonormat˘ a dac˘a ¸si numai dac˘ a ¸e
i
, e
j
) = 0,
∀1 ≤ i < j ≤ n ¸si ¸e
i
, e
i
) = 1, ∀1 ≤ i ≤ n.
Se noteaz˘a ¸e
i
, e
j
) = δ
ij
=
_
1, i = j
0, i j.
Observat ¸ia 3.4.13. Dac˘ a B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a ortogonal˘ a a lui 1, atunci
B
t
=
_
e
1
|e
1
|
,
e
2
|e
2
|
, . . . ,
e
n
|e
n
|
_
este o baz˘ a ortonormat˘a a lui 1.
Propozit ¸ia 3.4.14.
ˆ
In spat ¸iul euclidian 1, de dimensiune finit˘a n, orice sistem de vectori
nenuli, ortogonali doi cˆate doi, este liniar independent.
Demonstrat ¸ie. Fie S = ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦ ⊂ 1 un sistem de vectori nenuli, ortogonali, adic˘a
¸x
i
, x
j
) = 0, ∀i j. Considerˆand combinat ¸ia liniar˘ a nul˘ a a vectorilor din S: α
1
x
1

2
x
2
+ +
α
n
x
n
= 0
1
¸si ˆınmult ¸ind-o scalar, succesiv, cu x
1
, x
2
, . . . , x
n
se obt ¸ine ¸α
1
x
1
+ +α
n
x
n
, x
i
) = 0,
∀i = 1, n, adic˘ a α
i
¸x
i
, x
i
) = 0, ∀i = 1, n, deci α
i
= 0, ∀i = 1, n, ceea ce demonstreaz˘a c˘ a S
este sistem de vectori liniar independent.
Definit ¸ia 3.4.15. Fie 1 un spat ¸iu vectorial ¸si L
1
, L
2
dou˘a submult ¸imi ale lui 1. L
1
, L
2
se
numesc ortogonale dac˘a orice vector din L
1
este ortogonal pe orice vector din L
2
. Se noteaz˘a
L
1
⊥ L
2
.
ˆ
In particular, dac˘a L
1
= ¦x¦, x 0
1
, atunci x ⊥ L
2
dac˘a x este ortogonal pe orice vector
din L
2
.
Propozit ¸ia 3.4.16. Fie 1 un spat ¸iu vectorial real. Fie 1 un subspat ¸iu vectorial ˆın 1 ¸si
B ⊂ 1 o baz˘a a subspat ¸iului. Atunci x ⊥ 1 ⇔ x ⊥ B.
Demonstrat ¸ie. Fie B = ¦y
1
, . . . , y
k
¦ baz˘ a ˆın 1. Dac˘ a x ⊥ 1, atunci ¸x, y
i
) = 0, ∀1 ≤ i ≤
k. Pentru un vector oarecare z ∈ 1, z =
k

i=1
α
i
y
i
¸si ¸x, z) = ¸x,
k

i=1
α
i
y
i
) =
k

i=1
α
i
¸x, y
i
) = 0, deci
x ⊥ 1.
Corolarul 3.4.17. Fie 1 un spat ¸iu vectorial ¸si L
1
, L
2
dou˘a subspat ¸ii ortogonale. Orice
vector al unei baze din subspat ¸iul L
1
este ortogonal pe orice baz˘a a subspat ¸iului L
2
.
Definit ¸ia 3.4.18. Fie 1 un spat ¸iu euclidian ¸si 1
1
, 1
2
, . . . , 1
m
⊂ 1 subspat ¸ii vectoriale. Fie
1 = 1
1
+1
2
+ +1
m
. 1 se nume¸ste sum˘a ortogonal˘a de subspat ¸ii dac˘a 1
i
⊥ 1
j
, ∀i j,
i, j = 1, m.
Teorema 3.4.19. O sum˘a ortogonal˘a de subspat ¸ii nenule este ˆıntotdeauna sum˘a direct˘a ¸si
se noteaz˘a 1 = 1
1
⊕1
2
⊕ ⊕1
m
.
Demonstrat ¸ie. Alegemˆın fiecare subspat ¸iu 1
i
o baz˘a ortonormat˘ a ¸si consider˘am sistemul
de vectori format ¸i din reuniunea bazelor subspat ¸iilor 1
i
, i = 1, m.
75
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
Orice x ∈ 1 se exprim˘ a ca o combinat ¸ie liniar˘a a acestor vectori. Ei sunt liniar independent ¸i,
fiind vectori nenuli ortogonali (Propozit ¸ia 3.4.14).
ˆ
In continuare, teorema rezult˘ a pe baza faptului c˘ a reuniunea bazelor subspat ¸iilor 1
i
este o
baz˘ a a spat ¸iului 1.
Observat ¸ia 3.4.20. Dac˘ a 1 = 1
1
⊕ 1
2
⊕ ⊕ 1
m
, atunci pentru x, y ∈ 1, rezult˘a
x = x
1
+ x
2
+ + x
m
, x
i
∈ 1
i
¸si y = y
1
+ y
2
+ + y
m
, y
i
∈ 1
i
. Atunci produsul scalar ia
forma ¸x, y) = ¸x
1
, y
1
) +¸x
2
, y
2
) + +¸x
m
, y
m
).
Definit ¸ia 3.4.21. Fie L o submult ¸ime nevid˘a a unui spat ¸iu euclidian 1. Mult ¸imea
¦x ∈ 1[ x ⊥ L¦ se nume¸ste complementul ortogonal al lui L ¸si se noteaz˘a cu L

.
Definit ¸ia 3.4.22. Fie 1 ⊂ 1, B = ¦e
1
, . . . , e
s
¦ ⊂ 1 o baz˘a a subspat ¸iului 1 ¸si x ∈ 1.
Vectorul y =
s

i=1
¸x, e
i
)e
i
se nume¸ste proiect ¸ia lui x pe subspat ¸iul 1 ¸si se noteaz˘a pr
1
x.
Teorema 3.4.23. Un spat ¸iu euclidian 1 este o sum˘a direct˘a dintre un subspat ¸iu vectorial
al s˘au 1 ¸si complementul ortogonal al acestuia 1

, adic˘a 1 = 1 ⊕1

.
Demonstrat ¸ie. Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
s
¦ ⊂ 1 o baz˘ a ortonormat˘a a subspat ¸iului 1, x ∈ 1
¸si y =
s

i=1
¸x, e
i
)e
i
proiect ¸ia lui x pe 1. Fie z = x −y. Deoarece
¸z, y) =¸x, y) −¸y, y) = ¸x,
s

i=1
¸x, e
i
)e
i
)
−¸
s

i=1
¸x, e
i
)e
i
,
s

j=1
¸x
j
, e
j
)e
j
)
=
s

i=1
¸x, e
i
)
2

s

i=1
s

j=1
¸x, e
i
)¸x, e
j

ij
=
s

i=1
¸x, e
i
)
2

s

i=1
¸x, e
i
)
2
= 0,
rezult˘ a c˘ a z ∈ 1

.
Exprimarea unic˘a x = y +z arat˘ a c˘ a 1 = 1 ⊕1

.
Teorema 3.4.24. (de ortonormalizare a lui Gram-Schmidt) Fie o baz˘a ¦x
1
, x
2
, . . . , x
n
¦
ˆın spat ¸iul euclidian 1, de dimensiune n. Exist˘a o baz˘a ortonormat˘a ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ a lui 1 astfel
ˆıncˆat sistemele de vectori ¦x
1
, x
2
, . . . , x
p
¦ ¸si ¦e
1
, e
2
, . . . , e
p
¦ genereaz˘a acela¸si subspat ¸iu 1 ⊂ 1,
∀p = 1, n.
Demonstrat ¸ie. Mai ˆıntˆ ai se construie¸ste o mult ¸ime ortogonal˘a ¦y
1
, y
2
, . . . , y
n
¦ ¸si apoi
norm˘ am fiecare element. Se definesc vectorii
y
1
= x
1
;
y
j
= x
j

j−1

i=1
¸x
j
, y
i
)
¸y
i
, y
i
)
y
i
, ∀j = 2, n.
Vectorii y
1
, y
2
, . . . , y
n
astfel definit ¸i, sunt ortogonali doi cˆ ate doi, deci, conform propozit ¸iei
anterioare, sunt liniar independent ¸i.
76
3.4. SPAT¸ II EUCLIDIENE REALE. PRODUS SCALAR
Definim vectorii e
i
=
y
i
|y
i
|
, ∀i = 1, n ¸si rezult˘a c˘a mult ¸imea ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ reprezint˘ a o
baz˘ a ortonormat˘ a ˆın 1.
ˆ
Intrucˆ at vectorii e
1
, e
2
, . . . , e
p
se exprim˘ a ˆın funct ¸ie de x
1
, x
2
, . . . , x
p
, iar aceste subsisteme
sunt liniar independente, rezult˘ a Span(e
1
, e
2
, . . . , e
p
) = Span(x
1
, x
2
, . . . , x
p
).
Corolarul 3.4.25. Orice spat ¸iu vectorial euclidian admite o baz˘a ortonormat˘a.
Observat ¸iile 3.4.26. 1) Fie ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a ortonormat˘ a ˆın 1 ¸si x, y ∈ 1.
Atunci x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

j=1
y
j
e
j
, de unde rezult˘a expresia produsului scalar ˆıntr-o baz˘ a
ortonormat˘ a
¸x, y) =
n

i=1
n

j=1
x
j
y
j
¸e
i
, e
j
) =
n

i=1
x
i
y
i
= x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
.
2) Fie B
1
= ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ ¸si B
2
= ¦f
1
, f
2
, . . . , f
n
¦ dou˘ a baze ortonormate ˆın spat ¸iul euclid-
ian 1. Relat ¸iile ˆıntre elementele celor dou˘ a baze sunt date de f
j
=
n

k=1
a
kj
e
k
, ∀j = 1, n. Dar B
2
este ortonormat˘a, deci
δ
ij
= ¸f
i
, f
j
) =
n

k=1
n

h=1
a
ki
a
hj
¸e
k
, e
h
) =
n

k=1
a
ki
a
kj
,
relat ¸ie echivalent˘ a cu scrierea matriceal˘a A
T
A = I
n
.
Prin urmare, dac˘ a A = (a
ij
)
1≤i,j≤n
este matricea de trecere de la baza ortonormat˘a B
1
la
baza ortonormat˘a B
2
, atunci A
T
A = I
n
, adic˘a A este o matrice ortogonal˘ a.
Exemplul 3.4.27. Se consider˘a 1 = R
3
spat ¸iul euclidian canonic ¸si baza
B = ¦x
1
= (1; 1; −1), x
2
= (3; −1; −1), x
3
= (0; −1; 1)¦.
S˘ a se determine baza ortonormat˘a asociat˘a.
Utilizˆ and procedeul Gram-Schmidt, se construie¸ste mai ˆıntˆai o mult ¸ime ortogonal˘ a ¦y
1
, y
2
, y
3
¦
format˘ a din vectorii nenuli
y
1
=x
1
= (1; 1; −1);
y
2
=x
2

¸x
2
, y
1
)
¸y
1
, y
1
)
y
1
= (3; −1; −1) −
3
3
(1; 1; −1) = (2; −2; 0);
y
3
=x
3

¸x
3
, y
1
)
¸y
1
, y
1
)
y
1

¸x
3
, y
2
)
¸y
3
, y
2
)
y
2
=(0; 1; −1) −
−2
3
(1; 1; −1) −
2
8
(2; −2; 0) =
_
1
6
;
1
6
;
1
3
_
.
Vectorii
e
1
=
y
1
|y
1
|
=
_
1

3
;
1

3
; −
1

3
_
, e
2
=
y
2
|y
2
|
=
_
1

2
; −
1

2
; 0
_
,
e
3
=
y
3
|y
3
|
=
_ √
6
6
;

6
6
;

6
3
_
,
formeaz˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a.
77
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
3.5. Probleme propuse
Problema 3.5.1. Fie a ∈ R fixat. S˘ a se stabileasc˘a dac˘ a legile de compozit ¸ie
⊕: RR →R, x ⊕y = x +y −a;
¸: RR →R, α ¸x = αx + (1 −α)a,
determin˘ a o structur˘ a de spat ¸iu vectorial real pe mult ¸imea R.
Problema 3.5.2. S˘ a se arate c˘ a mult ¸imea (0, ∞) este un spat ¸iu vectorial real ˆın raport cu
legile de compozit ¸ie
⊕: (0, ∞) (0, ∞) →(0, ∞), x ⊕y = xy;
¸: R(0, ∞) →(0, ∞), α ¸x = x
α
.
Problema 3.5.3. S˘ a se arate c˘a mult ¸imea S = ¦(α − 2β; α + 3β; β) [ α, β ∈ R¦ este un
subspat ¸iu vectorial al spat ¸iului vectorial real R
3
. Determinat ¸i o baz˘ a ˆın S, precum ¸si dim
R
S.
Problema 3.5.4. Se consider˘a mult ¸imea
L =
_
A ∈ M
2,3
(R)
¸
¸
¸
¸
A =
_
x 0 y
0 u z
_
, x, y, u, z ∈ R, x = y +z
_
a) S˘a se arate c˘ a L este un subspat ¸iu vectorial al lui /
2,3
(R).
b) Determinat ¸i o baz˘ a ˆın L, precum ¸si dim
R
L.
Problema 3.5.5. Se consider˘a sistemul omogen
_
x
1
−2x
2
+ 3x
3
+x
4
= 0
2x
1
−x
2
+x
3
−x
4
= 0.
S˘ a se rezolve sistemul. S˘a se arate c˘ a mult ¸imea solut ¸iilor sistemului este un subspat ¸iu vectorial
ˆın R
4
. Determinat ¸i o baz˘ a ˆın subspat ¸iul solut ¸iilor sistemului.
Problema 3.5.6.
ˆ
In spat ¸iul vectorial real ,(R) = ¦f [ f : R → R¦ se consider˘a mult ¸imea
S = ¦f
1
, f
2
, . . . , f
n
¦, unde f
i
(x) = e
a
i
x
, i = 1, n, a
i
∈ R, distincte. S˘ a se arate c˘a S este liniar
independent˘ a.
Problema 3.5.7. Fie f ∈ R[X]
≤n
un polinom de grad n. S˘a se arate c˘ a mult ¸imea
S = ¦f, f
t
, . . . , f
(n)
¦,
unde f
(k)
este derivata de ordinul k a polinomului f, este liniar independent˘ aˆın spat ¸iul vectorial
R[X]
≤n
= ¦h ∈ R[X] [ grad h ≤ n¦.
Problema 3.5.8. S˘ a se arate c˘ a sistemul de vectori ¦v
1
, v
2
, v
3
, v
4
¦ din spat ¸iul vectorial real
R
3
, unde v
1
= (1; 1; 0), v
2
= (1; 0; 1), v
3
= (0; 1; 1) ¸si v
4
= (1; 1; 1) este liniar dependent.
Problema 3.5.9.
ˆ
In spat ¸iul vectorial real R
3
se consider˘a vectorii v
1
= (1; 2; 3),
v
2
= (2; 3; 1), v
3
= (α + 3; α + 1; α + 2), α ∈ R. S¸tiind c˘ a vectorii v
1
, v
2
¸si v
3
sunt liniar
dependent ¸i, s˘a se determine α.
78
3.5. PROBLEME PROPUSE
Problema 3.5.10. S˘ a se stabileasc˘a dac˘ a vectorul v = (4; −2; 0; 3) din spat ¸iul vectorial
real R
4
este o combinat ¸ie liniar˘ a a vectorilor v
1
= (3; 9; −4; −2), v
2
= (2; 3; 0; −1) ¸si v
3
=
(2; −1; 2; 1).
Problema 3.5.11. S˘ a se determine baza din spat ¸iul vectorial R
3
ˆın raport cu care vectorii
u
1
= (1; 0; 0), u
2
= (1; 1; 0), u
3
= (1; 1; 1) au respectiv componentele u
3
, u
2
, u
1
.
Problema 3.5.12.
ˆ
In R[X]
≤2
, spat ¸iul vectorial al polinoamelor reale de grad cel mult 2, s˘ a
se g˘ aseasc˘ a coordonatele polinomului p(x) = 3x
2
−x+4ˆın raport cu baza B = ¦p
1
(x), p
2
(x), p
3
(x)¦,
unde p
1
(x) = x
2
−1, p
2
(x) = 2x + 1, p
3
(x) = x
2
+ 3.
Problema 3.5.13.
ˆ
In spat ¸iul vectorial real R
3
se consider˘a baza canonic˘a
B = ¦e
1
= (1; 0; 0), e
2
= (0; 1; 0), e
3
= (0; 0; 1)¦
¸si o alt˘ a baz˘ a B
t
= ¦u
1
= (1; 2; 1), u
2
= (1; −1; 0), u
3
= (3; 1; −2)¦. S˘a se determine matricea
de trecere de la baza B la baza B
t
, precum ¸si coordonatele vectorului v = (2; 3; −5) ˆın baza B
t
.
Problema 3.5.14.
ˆ
In R[X]
≤n
, spat ¸iul vectorial al polinoamelor reale de grad cel mult n, se
consider˘ a ¸, ): R[X]
≤n
R[X]
≤n
→R, dat˘a prin ¸p, q) =
n

k=0
(k!)
2
a
k
b
k
, pentru orice polinoame
p(x) =
n

i=0
a
i
x
i
, q(x) =
n

j=0
b
j
x
j
, a
i
, b
j
∈ R, ∀i, j = 0, n.
S˘ a se verifice c˘ a ¸, ) este un produs scalar ¸si s˘a se calculeze |h|, unde h(x) = 1 + 5x −
4x
2
+ 6x
3
.
Problema 3.5.15. Fie spat ¸iul vectorial C
0
([1; e]) = ¦f : [1, e] → R[ f continu˘a pe [1; e]¦.
Se define¸ste aplicat ¸ia ¸, ): C
0
([1; e]) C
0
([1, e]) →R, dat˘a prin
¸f, g) =
_
e
1
f(x)g(x) ln x d x.
a) S˘a se arate c˘ a ¸, ) este un produs scalar.
b) S˘a se calculeze |h|, dac˘a h(x) =

x.
c) S˘a se determine funct ¸ia g ∈ C
0
([1, e]), g(x) = ax + b, ortogonal˘a funct ¸iei f(x) = 5,
∀x ∈ [1, e].
Problema 3.5.16.
ˆ
In spat ¸iul R[X]
≤2
se consider˘a vectorii:
p
1
(x) = 3x
2
+ 2x + 1; p
2
(x) = −x
2
+ 2x + 1;
p
3
(x) = 3x
2
+ 2x + 5; p
4
(x) = 3x
2
+ 5x + 2.
S˘ a se determine un polinom p(x) echidistant vectorilor p
1
, p
2
, p
3
¸si p
4
ˆın raport cu distant ¸a
euclidian˘ a.
Problema 3.5.17.
ˆ
In R
4
se consider˘ a vectorii ortogonali x = (1; 0; 1; 3) ¸si y = (−1; 1; 1; 0).
S˘ a se completeze ace¸sti vectori pˆan˘ a la o baz˘a ortogonal˘ a.
Problema 3.5.18.
ˆ
In spat ¸iul euclidian R
3
se consider˘a
S = ¦x ∈ R
3
[ x = (x
1
, x
2
, x
3
), x
1
+x
2
= 0¦.
79
3. SPAT¸ II VECTORIALE. SPAT¸ II EUCLIDIENE
a) S˘a se determine complementul s˘ au ortogonal S

.
b) S˘a se descompun˘a vectorul v = (1, 4, 5) dup˘a cele dou˘a subspat ¸ii.
Problema 3.5.19.
ˆ
In spat ¸iul euclidian R
4
se consider˘ a vectorii x
1
= (1; 3; 0; 2), x
2
=
(3; 7; −1; 2) ¸si x
3
= (2; 4; −1; 0). S˘a se afle complementul ortogonal al subspat ¸iului generat de
ace¸sti vectori.
Problema 3.5.20. Se consider˘a vectorul v = (1; 0; 1; 1) ∈ R
4
¸si S = Span(¦x
1
, x
2
, x
3
¦),
unde x
1
= (1; 1; 2; 1), x
2
= (−1; 0; 2; 3) ¸si x
3
= (1; 2; −1; −3). S˘ a se determine proiect ¸ia
ortogonal˘ a a lui v pe S, precum ¸si complementul ortogonal al lui v relativ la S.
80
CAPITOLUL 4
Transform˘ari liniare
Algebra liniar˘ a constituie cadrul matematic abstract pentru rezolvarea problemelor liniare
din diverse ramuri. Not ¸iunile de baz˘a sunt: spat ¸iul vectorial ¸si transformarea (operatorul,
aplicat ¸ia) liniar˘ a. Transform˘ arile liniare definite ˆın acest capitol sunt funct ¸ii care au domeniul
de definit ¸ie ¸si codomeniul spat ¸ii vectoriale, deci sunt ”purt˘ atoare” de informat ¸ie de la un spat ¸iu
vectorial la altul.
ˆ
In sect ¸iunea 4.1 definim conceptul de transformare liniar˘ a pe spat ¸ii vectoriale finit dimen-
sionale, apoi introducem not ¸iunile de monomorfism, epimorfism, izomorfism ¸si endomorfism.
Sect ¸iunea 4.2 este dedicat˘ a operat ¸iilor cu transform˘ ari liniare, ˆın sect ¸iunea 4.3 ne ocup˘ am
de propriet˘at ¸ile acestora, iar ˆın sect ¸iunea 4.4 introducem not ¸iunile de nucleu ¸si imagine pen-
tru transform˘ ari liniare. Aceste not ¸iuni ne permit caracterizarea injectivit˘ at ¸ii ¸si surjectivit˘ at ¸ii
unei transform˘ ari liniare. Izomorfismele de spat ¸ii vectoriale sunt studiate ˆın sect ¸iunea 4.5.
ˆ
In
sect ¸iunea 4.6 ata¸s˘ am unei transform˘ ari liniare o matrice ˆın raport cu perechea de baze din
cele dou˘ a spat ¸ii vectoriale pe care este definit˘ a ¸si respectiv ˆın care ia valori. Tipuri speciale
de transform˘ari liniare, tipuri de endomorfisme pe spat ¸ii euclidiene, sunt studiate ˆın sect ¸iunea
4.7.
ˆ
In finalul capitolului propunem un set de probleme, aplicat ¸ii la ˆıntregul material teoretic
prezentat anterior.
4.1. Definit ¸ia transform˘arii liniare
ˆ
In acest capitol vom introduce funct ¸ii ale c˘ aror variabile sunt elemente ale unui spat ¸iu
vectorial de dimensiune finit˘ a, iar valorile lor sunt elemente ale unui alt spat ¸iu vectorial finit
dimensional.
Fie N ¸si Y dou˘ a liniare spat ¸ii vectoriale finit dimensionale, definite peste acela¸si corp
comutativ N.
Definit ¸ia 4.1.1. O aplicat ¸ie T : N → Y se nume¸ste transformare liniar˘a (operator
liniar, aplicat ¸ie liniar˘a sau morfism de spat ¸ii liniare) dac˘a satisface:
a) proprietatea de aditivitate
(47) ∀u, v ∈ N : T(u +v) = T(u) +T(v);
b) proprietatea de omogeneitate
(48) ∀α ∈ N, ∀u ∈ N : T(αu) = αT(u).
Definit ¸ia 4.1.2. O transformare liniar˘a T se nume¸ste monomorfism, epimorfism sau
izomorfism dac˘a T este respectiv injectiv˘a, surjectiv˘a sau bijectiv˘a.
81
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Dac˘a Y= N atunci transformarea liniar˘a T se nume¸ste endomorfism. Un endomorfism
bijectiv se nume¸ste automorfism.
Observat ¸ia 4.1.3. Dac˘ a ˆın Definit ¸ia 4.1.1, a), ˆınlocuim u = 0
N
¸si v = 0
Y
rezult˘ a c˘ a
(49) T(0
N
) = 0
Y
,
unde 0
N
¸si respectiv 0
Y
sunt vectorii nuli din N-spat ¸iile vectoriale N ¸si respectiv Y. Condit ¸ia
(49) este doar o condit ¸ie necesar˘a ca o transformare s˘ a fie liniar˘a. De aici rezult˘ a c˘a dac˘ a
T(0
N
) 0
Y
atunci T nu este liniar˘a.
Prezent˘ am teorema de caracterizare a transform˘arilor liniare.
Teorema 4.1.4. Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca o transformare s˘a fie liniar˘a este:
(50) ∀α ∈ N, ∀u, v ∈ N : T(αu +v) = αT(u) +T(v).
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Presupunem c˘a T este o transformare liniar˘a. Conform
Definit ¸iei 4.1.1
∀α ∈ N, ∀u, vN : T(αu +v) = T(αu) +T(v) = αT(u) +T(v).
Suficient ¸a. Consider˘ amˆın (50) α = 1 ¸si rezult˘ a (47). Consider˘amˆın (50) v = 0
N
¸si folosind
Observat ¸ia 4.1.3 rezult˘ a (48).
Cu ajutorul induct ¸iei matematice demonstr˘ am c˘ a dac˘ a T este transformare liniar˘ a atunci
oricare ar fi u
i
∈ N ¸si oricare ar fi α
i
∈ N, i = 1, n, are loc relat ¸ia
T
_
n

i=1
α
i
u
i
_
=
n

i=1
α
i
T(u
i
).
Exemplele 4.1.5. 1. Fie R[x]
≤2
spat ¸iul vectorial al polinoamelor cu coeficient ¸i reali, de
grad cel mult doi. Demonstr˘am c˘a aplicat ¸ia T : R[x]
≤2
→ R[x]
≤2
, definit˘ a prin [Tp] (x) =
xp
t
(x) pentru orice p ∈ R[x]
≤2
este o transformare liniar˘ a. Verific˘ am condit ¸ia (50).
ˆ
Intr-adev˘ ar,
pentru ∀α ∈ R, ∀p, q ∈ R[x]
≤2
, ∀x ∈ R : [T(αp +q)] (x) = x(αp + q)
t
(x) = x(αp
t
+ q
t
)(x) =
αxp
t
(x) +xq
t
(x) = α[Tp] (x) + [Tq] (x).
2. Aplicat ¸ia T : R
2
→R
3
, definit˘ a prin T(X) = (x
1
+1, x
2
, x
1
+x
2
), ∀X = (x
1
, x
2
) ∈ R
2
nu
este o transformare liniar˘ a deoarece T(0
R
2) 0
R
3, 0
R
2 = (0; 0), conform Observat ¸iei 4.1.3.
3. Fie A ∈ /
mn
(R) o matrice fixat˘ a. Dac˘a X ∈ R
n
, X = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) definim
T : R
n
→R
m
, T (X) =
_
n

i=1
a
1i
x
i
,
n

i=1
a
2i
x
i
, ... ,
n

i=1
a
mi
x
i
_
.
T este o transformare liniar˘ a asociat˘ a matricei A.
De exemplu, T : R
2
→R
3
, definit˘ a prin T(X) = (x
1
+x
2
, x
1
+3x
2
, x
2
), ∀X = (x
1
, x
2
) ∈ R
2
este transformarea liniar˘a asociat˘a matricei
A =
_
_
_
1 1
1 3
0 1
_
_
_.
4. Fie N un N-spat ¸iu vectorial ¸si λ ∈ N, λ fixat. Definim funct ¸ia
T : N →N, ∀u ∈ N : T(u) = λu.
Atunci ∀α ∈ N, ∀u, v ∈ N : T(αu +v) = λ(αu +v) = α(λu) +λv = αT(u) +T(v).
82
4.2. OPERAT¸ II CU TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Pentru λ = 0 obt ¸inem T = 0
/(N)
numit˘ a transformarea nul˘a a lui N.
Pentru λ = 1 obt ¸inem T = id
/(N)
numit˘ a transformarea identitate a lui N.
Pentru λ ∈ K endomorfismele T definite mai sus se numesc omotetii de raport λ ale lui
N .
5. Fie N un N-spat ¸iu vectorial ¸si N
1
, N
2
dou˘ a subspat ¸ii vectoriale ale lui N astfel ˆıncˆat
N = N
1
⊕ N
2
. Atunci orice vector u ∈ N se descompune ˆın mod unic sub forma u = u
1
+ u
2
,
u
1
∈ N
1
, u
2
∈ N
2
, conform Propozit ¸iei 3.2.7. Definim funct ¸iile
Π
1
: N →N
1
, ∀u ∈ N : Π
1
(u) = u
1
¸si
Π
2
: N →N
2
, ∀u ∈ N : Π
2
(u) = u
2
.
Demonstr˘ am c˘a Π
1
∈ L(N, N
1
), Π
2
∈ L(N, N
2
) . Fie u, v ∈ N, u, v admit descompunerea
unic˘ a u = u
1
+ u
2
, v = v
1
+ v
2
, u
1
, v
1
∈ N
1
, u
2
, v
2
∈ N
2
. Atunci pentru ∀α ∈ N, Π
i
(αu + v) =
αu
i
+v
i
= αΠ
i
(u) + Π
i
(v), i = 1, 2.
Transform˘arile liniare Π
1
¸si Π
2
definite mai sus, se numesc: Π
1
proiect ¸ia spat ¸iului N pe
N
1
paralel˘a cu N
2
¸si respectiv Π
2
proiect ¸ia spat ¸iului N pe N
2
paralel˘a cu N
1
.
Vom nota L(N, Y) = ¦T [ T : N →Y, T transformare liniar˘a¦ .
ˆ
In cazul particular al en-
domorfismelor (Y= N), vom nota L(N, N) = L(N).
Definit ¸ia 4.1.6. Spat ¸iul liniar L(N, N) = N

se nume¸ste dualul algebric al spat ¸iului
liniar N peste corpul comutativ N. Dac˘a L ∈ N

atunci L este numit˘a form˘a liniar˘a.
4.2. Operat ¸ii cu transform˘ari liniare
Teorema 4.2.1. L(N, Y) este un spat ¸iu vectorial peste corpul comutativ N.
Demonstrat ¸ie. Introducem legea intern˘a din L(N, Y). Definim suma a dou˘a trans-
form˘ ari liniare astfel : ∀T, S ∈ L(N, Y) : (T +S)(u) = T(u) +S(u), ∀u ∈ N.
Folosind definit ¸ia sumei a dou˘ a funct ¸ii, liniaritatea ¸si Teorema 4.1.4 obt ¸inem:
∀T, S ∈ L(N, Y) : (T +S)(αu+v) = T(αu+v) +S(αu+v) = αT(u) +T(v) +αS(u) +S(v)
= α(T(u) + S(u)) + (T(v) + S(v)) = α(T + S)(u) + (T + S)(u), ∀α ∈ N, ∀u ∈ N, adic˘ a
T +S ∈ L(N, Y).
Introducem legea extern˘a din L(N, Y). Definim produsul dintre un scalar ¸si o transformare
liniar˘ a astfel: ∀T ∈ L(N, Y), ∀λ ∈ N : (λT)(u) = λT(u), ∀u ∈ N.
Folosind definit ¸ia produsului dintre un scalar ¸si o aplicat ¸ie, liniaritatea ei ¸si Teorema 4.1.4
obt ¸inem:
∀λ ∈ N, T ∈ L(N, Y):(λT)(αu+v) = λT(αu+v) = λ(αT(u)+T(v)) = α(λT(u))+λT(v) =
α(λT)(u) + (λT)(u), ∀α ∈ N, u, v ∈ N, adic˘a λT ∈ L(N, Y).
Avˆand definite aceste operat ¸ii se verific˘a u¸sor c˘ a (L(N, Y), +) este grup comutativ ¸si sunt
satisf˘ acute axiomele spat ¸iului vectorial.
Teorema 4.2.2. Fie N, Y ¸si 1 trei spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp comutativ N ¸si
T ∈ L(N, Y), S ∈ L(Y, 1). Atunci S ◦ T ∈ L(N, 1) (compunerea a dou˘a transform˘ari liniare
83
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
este o transformare liniar˘a), unde (S ◦ T)(u) = S(T(u)), ∀u ∈ N. Mai mult, dac˘a T ¸si S sunt
izomorfisme, atunci S ◦ T este izomorfism.
Pentru orice izomorfism T ∈ L(N, Y), funct ¸ia invers˘a este o transformare liniar˘a, adic˘a
T
−1
∈ L(Y, N) (inversul unui izomorfism liniar este un izomorfism liniar).
Demonstrat ¸ie. Din liniaritatea lui T ¸si S rezult˘ a din
∀α ∈ N, u, v ∈ N : (S ◦ T)(αu + v) = S(T(αu + v)) = S(αT(u) + T(v)) = αS(T(u)) +
S(T(v)) = α(S ◦ T)(u) + (S ◦ T)(v) ⇒S ◦ T ∈ L(N, 1).
Deoarece compunerea a dou˘ a funct ¸ii bijective este o funct ¸ie bijectiv˘ a rezult˘a c˘ a S ◦ T este
bijectiv˘ a, deci este izomorfism.
Deoarece inversa unei funct ¸ii bijective este o funct ¸ie bijectiv˘a este suficient s˘ a demonstr˘am
c˘ a T
−1
este o transformare liniar˘ a.
Fie α ∈ N, w
1
, w
2
∈ Y ⇒ ∃v
1
, v
2
∈ N : T(v
1
) = w
1
, T(v
2
) = w
2
: T
−1
(αw
1
+ w
2
) =
T
−1
(αT(v
1
)+ T(v
2
)) = T
−1
(T(αv
1
+ v
2
)) = (T
−1
◦ T)(αv
1
+ v
2
) = αv
1
+ v
2
= αT
−1
(w
1
) +
T
−1
(w
2
), deci T
−1
(αw
1
+w
2
) = αT
−1
(w
1
) +T
−1
(w
2
).
Observat ¸ia 4.2.3. Pentru orice T ∈ L(N, Y) are loc relat ¸ia T(−v) = −T(v), ∀v ∈ N.
Afirmat ¸ia rezult˘ a din condit ¸ia (48) ˆın care α = −1.
4.3. Propriet˘at ¸i ale transform˘arilor liniare
Teorema 4.3.1. Fie T ∈ L(N, Y).
a) Dac˘a N
1
este un subspat ¸iu vectorial al lui N, atunci T(N
1
) este un subspat ¸iu vectorial al
lui Y.
b) Dac˘a Y
1
este un subspat ¸iu vectorial al lui Y, atunci T
−1
(Y
1
) = ¦v ∈ N : T(v) ∈ Y
1
¦
este un subspat ¸iu vectorial al lui N.
Demonstrat ¸ie. a) Fie α ∈ N, w
1
, w
2
∈ T(N
1
) ⇒ ∃v
1
, v
2
∈ N
1
: T(v
1
) = w
1
, T(v
2
) =
w
2
⇒ αw
1
+ w
2
= αT(v
1
) + T(v
2
) = T(αv
1
+ v
2
) ⇒ αw
1
+ w
2
∈ T(N
1
) ⇒ T(N
1
) subspat ¸iu
liniar.
b) Observ˘am c˘a T
−1
(Y
1
) ∅ deoarece T
−1
(0
N
) = 0
Y
∈ Y
1
. Fie α ∈ N, v
1
, v
2

T
−1
(Y
1
) ⇒ T(v
1
) ∈ Y
1
, T(v
2
) ∈ Y
1
, Y
1
subspat ¸iu vectorial al lui Y ⇒ αT(v
1
) + T(v
2
) =
T(αv
1
+v
2
) ∈ Y
1
⇒αv
1
+v
2
∈ T
−1
(Y
1
), deci T
−1
(Y
1
) subspat ¸iu liniar.
Teorema 4.3.2. Fie T ∈ L(N, Y).
a) Dac˘a mult ¸imea ordonat˘a de vectori ¦v
i
¦
i=1,n
este liniar dependent˘a ˆın N, atunci ¸si
mult ¸imea ordonat˘a de vectori ¦T(v
i

i=1,n
este liniar dependent˘a ˆın Y.
b) Dac˘a T este injectiv˘a ¸si mult ¸imea ordonat˘a de vectori ¦v
i
¦
i=1,n
este liniar independent˘a
ˆın N, atunci ¸si mult ¸imea ordonat˘a de vectori ¦T(v
i

i=1,n
este liniar independent˘a ˆın Y.
c) Dac˘a T este surjectiv˘a ¸si mult ¸imea de vectori ¦v
i
¦
i=1,n
este sistem de generatori pentru
N, atunci ¸si mult ¸imea de vectori ¦T(v
i

i=1,n
este sistem de generatori pentru Y.
d) Dac˘a T este bijectiv˘a atunci dim
N
N = dim
N
Y.
Demonstrat ¸ie. a) Fie mult ¸imea ordonat˘ a de vectori ¦v
i
¦
i=1,n
liniar dependent˘ a ˆın N.
Rezult˘ a c˘a ∃(α
1
, . . . , α
n
) ∈ N
n
¸ ¦0
N
n¦, astfel ˆıncˆ at α
1
v
1

2
v
2
+. . . +α
n
v
n
= 0
N
. Dar T(α
1
v
1
+
84
4.3. PROPRIET
˘
AT¸ I ALE TRANSFORM
˘
ARILOR LINIARE
α
2
v
2
+. . . +α
n
v
n
) = T(0
N
) ⇒ α
1
T(v
1
) +α
2
T(v
2
) +. . . +α
n
T(v
n
) = 0
Y
cu (α
1
, . . . , α
n
) 0
N
n,
deci mult ¸imea ordonat˘a de vectori ¦T(v
i

i=1,n
este liniar dependent˘a ˆın Y.
b) Fie mult ¸imea ordonat˘ a de vectori ¦v
i
¦
i=1,n
liniar independent˘ a ˆın N¸si (α
1
, . . . , α
n
) ∈ N
n
,
astfel ˆıncˆ at α
1
T(v
1
) + α
2
T(v
2
) + . . . + α
n
T(v
n
) = 0
Y
⇒ T(α
1
v
1
+ α
2
v
2
+ . . . + α
n
v
n
) = 0
Y
.
Deoarece T este transformare liniar˘a injectiv˘ a are loc egalitatea α
1
v
1

2
v
2
+. . . +α
n
v
n
= 0
N
.
Dar ¦v
i
¦
i=1,n
este liniar independent˘ a ˆın N, rezult˘a c˘ a α
1
= . . . = α
n
= 0, deci mult ¸imea
ordonat˘ a de vectori ¦T(v
i

i=1,n
este liniar independent˘a ˆın Y.
c) Fie ¦v
i
¦
i=1,n
un sistem de generatori pentru N ¸si T transformare liniar˘a surjectiv˘a. Fie
w ∈ Y arbitrar. Deoarece T este transformare liniar˘a surjectiv˘ a exist˘a v ∈ N astfel ˆıncˆ at
T(v) = w. Dar ¦v
i
¦
i=1,n
este un sistem de generatori pentru N rezult˘ a c˘ a ∃ (α
1
, . . . , α
n
) ∈ N
n
astfel ˆıncˆ at v = α
1
v
1

2
v
2
+. . . +α
n
v
n
. Rezult˘ a c˘ a w = T(v) = T(α
1
v
1

2
v
2
+. . . +α
n
v
n
) =
α
1
T(v
1
) +α
2
T(v
2
) +. . . +α
n
T(v
n
), deci ¦T(v
i

i=1,n
este sistem de generatori pentru Y.
d) Fie ¦v
i
¦
i=1,n
o baz˘a ˆın N. Deoarece T este bijectiv˘a, folosind rezultatele de la punctele b)
¸si c), rezult˘ a c˘a ¦T(v
i

i=1,n
este o mult ¸ime ordonat˘ a de vectori liniar independent ¸i ¸si sistem de
generatori, deci o baz˘ a ˆın Y. Rezult˘ a c˘ a dimensiunile celor dou˘a spat ¸ii vectoriale coincid.
Teorema 4.3.3. Dac˘a B = ¦v
i
¦
i=1,n
este o baz˘a ˆın N ¸si B
t
= ¦w
i
¦
i=1,n
sunt n vectori
oarecare ˆın Y atunci exist˘a ¸si este unic˘a o transformare liniar˘a T ∈ L(N, Y) astfel ˆıncˆat
T(v
i
) = w
i
, i = 1, n.
Demonstrat ¸ie. Dac˘ a v ∈ N ¸si B = ¦v
i
¦
i=1,n
este o baz˘ a ˆın N atunci exist˘a ¸si sunt unici

1
, α
2
, ..., α
n
) ∈ N
n
astfel ˆıncˆ at v =
n

i=1
α
i
v
i
. Definim T(v) =
n

i=1
α
i
w
i
.
Unicitatea lui T rezult˘ a din faptul c˘a B este baz˘a.
Demonstr˘ am c˘ a T este o transformare liniar˘ a. Fie u
1
, u
2
∈ N, exist˘a ¸si sunt unici

1
, α
2
, ..., α
n
) ∈ N
n
, (β
1
, β
2
, ..., β
n
) ∈ N
n
, astfel ˆıncˆ at u
1
=
n

i=1
α
i
v
i
, u
2
=
n

i=1
β
i
v
i
. Conform
Definit ¸iei, T(u
1
) =
n

i=1
α
i
w
i
, T(u
2
) =
n

i=1
β
i
w
i
. Pentru orice λ ∈ N, λu
1
+ u
2
=
n

i=1
(λα
i
+ β
i
)v
i
.
Dar T(λu
1
+u
2
) =
n

i=1
(λα
i

i
)w
i
= λ
n

i=1
α
i
w
i
+
n

i=1
β
i
w
i
= λT(u
1
) +T(u
2
).
Teorema 4.3.4. Spat ¸iul dual N

al unui spat ¸iu vectorial finit dimensional are aceea¸si di-
mensiune cu N.
Demonstrat ¸ie. Fie dim
N
N = n ¸si B = ¦v
i
¦
i=1,n
o baz˘ a ˆın N. Pornind de la aceast˘ a baz˘a
a spat ¸iului vectorial N, vom construi o baz˘ a ˆın spat ¸iul dual, care se va numi duala bazei B.
Pentru v ∈ N avem v =
n

i=1
α
i
v
i
. Introducem n forme liniare (vezi Definit ¸ia 4.1.6) care iau ˆın v
valori egale cu coordonatele vectorului ˆın baza B,
L
1
(v) = α
1
, L
2
(v) = α
2
, ..., L
n
(v) = α
n
.
Formele liniare astfel definite sunt unice, conform Teoremei 4.3.3. Observ˘ am c˘ a
L
j
(v
i
) = δ
ji
=
_
1, j = i
0, j i
.
Demonstr˘ am c˘ a ¦L
1
, L
2
, ..., L
n
¦ formeaz˘ a o baz˘ a ˆın N

.
Justific˘ am c˘ a vectorii ¦L
1
, L
2
, ..., L
n
¦ sunt liniar independent ¸i. Fie λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
∈ N astfel
ˆıncˆat λ
1
L
1

2
L
2
+... +λ
n
L
n
= 0
N
. Rezult˘ a c˘ a ∀v ∈ N avem (λ
1
L
1

2
L
2
+... +λ
n
L
n
) (v) =
85
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
0
N
.
ˆ
In particular dac˘a v = v
i
, i = 1, n (λ
1
L
1

2
L
2
+... +λ
n
L
n
) (v
i
) = λ
i
= 0
N
. Deci
¦L
1
, L
2
, ..., L
n
¦ sunt liniar independent ¸i.
Demonstr˘ am c˘ a ¦L
1
, L
2
, ..., L
n
¦ este sistem de generatori pentru N

. Fie L ∈ N

¸si v =
n

i=1
α
i
v
i
. Atunci
L(v) = L(
n

i=1
α
i
v
i
) =
n

i=1
α
i
L(v
i
) =
n

i=1
L
i
(v)L(v
i
).
Rezult˘ a c˘ a B

= ¦L
1
, L
2
, ..., L
n
¦ este o baz˘ a ˆın N

, duala bazei B.
Observat ¸ia 4.3.5. Din Teorema 4.3.4 rezult˘ a c˘a dim
N
N = dim
N
N

=n, deci N · N

adic˘ a spat ¸iile sunt izomorfe.
4.4. Rangul ¸si defectul unei transform˘ari liniare
Definit ¸ia 4.4.1. Mult ¸imea Ker(T) = ¦v [ v ∈ N : T(v) = 0
Y
¦ se nume¸ste nucleul trans-
form˘arii liniare T.
Mult ¸imea Im(T) = ¦w [ w ∈ Y: ∃v ∈ N, T(v) = w¦ se nume¸ste imaginea transform˘arii
liniare T.
Teorema 4.4.2. Fie T ∈ L(N, Y). Nucleul lui T este un subspat ¸iu vectorial al lui N;
imaginea lui T este un subspat ¸iu vectorial al lui Y.
Demonstrat ¸ie. Observ˘ am c˘ a Ker(T) ∅ deoarece 0
N
∈ Ker(T), conform relat ¸iei (49).
Fie α ∈ N, u, v ∈ Ker(T) ⇒ T(u) = 0
Y
, T(v) = 0
Y
; T(αu + v) = αT(u) + T(v) =
α0
Y
+ 0
Y
= 0
Y
⇒αu +v ∈ Ker(T).
Observ˘ am c˘ a Im(T) ∅ deoarece 0
Y
∈ Im(T), conform relat ¸iei (49).
Fie α ∈ K, u, v ∈ Im(T) ⇒ ∃w
1
, w
2
∈ Y : T(u) = w
1
, T(v) = w
2
; αw
1
+ w
2
= αT(u) +
T(v) = T(αu +v) ⇒αw
1
+w
2
∈ Im(T).
D˘ am o caracterizare a injectivit˘at ¸ii unei transform˘ari liniare cu ajutorul nucleului ei.
Teorema 4.4.3. O transformare liniar˘a T ∈ L(N, Y) este injectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
Ker(T) = ¦0
N
¦.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Presupunem c˘ a T este injectiv˘ a ¸si fie v ∈ Ker(T) ⇒T(v) =
0
Y
. Dar T(0
N
) = 0
Y
⇒v = 0
N
, adic˘a Ker(T) = ¦0
N
¦.
Suficient ¸a. Presupunem c˘ a Ker(T) = ¦0
N
¦ ¸si fie T(u) = T(v). Rezult˘a T(u − v) = 0
Y
⇒u −v ∈ Ker(T) ⇒u = v, adic˘ a T injectiv˘ a.
D˘ am o caracterizare a surjectivit˘at ¸ii unei transform˘ari liniare cu ajutorul imaginii ei.
Teorema 4.4.4. O transformare liniar˘a T ∈ L(N, Y) este surjectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a
Im(T) = Y.
Demonstrat ¸ie. Rezult˘ a din definit ¸ia surjectivit˘ at ¸ii.
Observat ¸ia 4.4.5. Dac˘ a N ¸si Y spat ¸ii vectoriale finit dimensionale peste acela¸si corp
comutativ N, rezult˘a c˘ a nucleul ¸si imaginea unei transform˘ari liniare, care sunt subspat ¸ii liniare
(Teorema 4.2.2), sunt finit dimensionale ¸si dim
N
(Ker(T)) ≤ dim
N
N, dim
N
(Im(T)) ≤ dim
N
Y.
86
4.4. RANGUL S¸ I DEFECTUL UNEI TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Definit ¸ia 4.4.6. Fie T ∈ L(N, Y). Se nume¸ste rangul lui T ¸si se noteaz˘a rang(T),
dimensiunea subspat ¸iului Im(T), rang(T) = dim
N
(Im(T)). Se nume¸ste defectul lui T ¸si se
noteaz˘a def(T), dimensiunea subspat ¸iului Ker(T), def(T) = dim
N
(Ker(T)).
Teorema 4.4.7. (Teorema rang-defect) Fie N ¸si Y spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp
comutativ N, dim
N
N = n ¸si T ∈ L(N, Y). Atunci
rang(T) + def(T) = n.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘ a n ≥ 1, cazul n = 0 fiind banal. Fie def(T) = r ≤ n ¸si
fie B
t
= ¦v
1
, . . . , v
r
¦ o baz˘ a ˆın Ker(T), dac˘ a Ker(T) ¦0
N
¦. Complet˘am mult ¸imea de vectori
liniar independent˘ a B
t
pˆ an˘a la o baz˘a B = ¦v
1
, . . . , v
r
, v
r+1
, . . . , v
n
¦ ˆın N. Demonstr˘ am c˘ a
B
tt
= ¦T(v
r+1
), . . . , T(v
n
)¦ este o baz˘ a ˆın Im(T). Pentru aceasta ar˘ at˘am c˘a vectorii mult ¸imii
B
tt
sunt liniar independent ¸i ¸si formeaz˘ a un sistem de generatori pentru Im(T).
Fie w ∈ Im(T) ⇒ ∃v ∈ N : T(v) = w. Dar v =
n

i=1
α
i
v
i
⇒ w = T(v) = T(
n

i=1
α
i
v
i
) ⇒
w =
n

i=r+1
α
i
T(v
i
), deoarece v
i
∈ Ker(T), i = 1, r. Rezult˘ a c˘ a w ∈ Span (B
tt
), adic˘ a orice vector
din Im(T) se poate scrie ca o combinat ¸ie liniar˘ a de vectori din B
tt
.
Fie
n

i=r+1
α
i
T(v
i
) = 0
Y
⇒ T(
n

i=r+1
α
i
v
i
) = 0
Y

n

i=r+1
α
i
v
i
∈ Ker(T) ⇒
n

i=r+1
α
i
v
i
=
r

i=1
β
i
v
i

n

i=r+1
α
i
v
i

r

i=1
β
i
v
i
= 0
N
.
Deoarece B este o mult ¸ime de vectori liniar independent˘ a, rezult˘ a α
r+1
= . . . = α
n
= β
1
=
. . . = β
r
= 0, deci mult ¸imea de vectori B
tt
este liniar independent˘ a.
Rezult˘ a c˘ a B
tt
este o baz˘ a ˆın Im(T), deci rang(T) = n −r ⇒rang(T) + def(T) = n.
Exemplul 4.4.8. Consider˘ am transformarea liniar˘ a din Exemplul 4.1.5,
T : R[x]
≤2
→R[x]
≤2
, definit˘ a prin [Tp] (x) = xp
t
(x), ∀p ∈ R[x]
≤2
. Determin˘ am nucleul ¸si
imaginea lui T ¸si verific˘am teorema rangului. Conform definit ¸iei,
Ker(T) =
_
p ∈ R[x]
≤2
: xp
t
(x) = 0, ∀x ∈ R
_
=
=
_
p ∈ R[x]
≤2
: p
t
(x) = 0, ∀x ∈ R
_
= ¦c : c ∈ R¦, deci def(T) = 1.
Im(T) =
_
q ∈ R[x]
≤2
: ∃p ∈ R[x]
≤2
, Tp = q
_
. Fie p ∈ R[x]
≤2
, p(x) = a+bx+cx
2
, xp
t
(x) =
bx+2cx
2
, deci Im(T) =
_
q ∈ R[x]
≤2
, q(x) = dx +fx
2
_
. Evident rang(T) = 2, o baz˘a ˆın Im(T)
este, de exemplu, ¦x, x
2
¦. De aici rezult˘ a c˘a rang(T) + def(T) = 2 + 1 = 3.
Teorema 4.4.9. Fie N¸si Ydou˘a spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp comutativ N, dim
N
N =
n, dim
N
Y= m ¸si T ∈ L(N, Y). Atunci au loc afirmat ¸iile:
a) T este transformare liniar˘a injectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a rang(T) = n, n ≤ m.
b) T este transformare liniar˘a surjectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a rang(T) = m, m ≤ n.
c) T este transformare liniar˘a bijectiv˘a dac˘a ¸si numai dac˘a rang(T) = n, n = m.
Demonstrat ¸ie. Justific˘ am afirmat ¸ia a): T injectiv˘ a⇔ Ker(T) = ¦0
N
¦ ⇔ def(T) = 0 ⇔
rang(T) = n (Teorema 4.4.7) ¸si, deoarece Im(T) este subspat ¸iu vectorial al lui Y (Teorema
4.4.2), rezult˘a c˘ a n = rang(T) ≤ dim
N
Y= m.
87
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Demonstr˘ am afirmat ¸ia b): T surjectiv˘ a⇔ Im(T) = Y ⇔ dim
N
(Im(T)) = dim
N
Y ⇔
rang(T) = m ¸si deoarece rang(T) + def(T) = n, def(T) ≥ 0 ⇒rang(T) = m ≤ n.
Afirmat ¸ia c) este o consecint ¸˘ a imediat˘a a afirmat ¸iilor a) ¸si b).
Teorema 4.4.10. Fie N ¸si Y dou˘a spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp comutativ N,
dim
N
N =dim
N
Y= n ¸si T ∈ L(N, Y).
Atunci afirmat ¸iile urm˘atoare sunt echivalente:
a) T este o transformare liniar˘a injectiv˘a.
b) T este o transformare liniar˘a surjectiv˘a.
c) T este o transformare liniar˘a bijectiv˘a.
Demonstrat ¸ie. Demonstrat ¸iile rezult˘ a utilizˆ and Teorema 4.4.9.
Teorema 4.4.11. Fie 1, N ¸si Y trei spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp comutativ N ¸si
T ∈ L(1, N), S ∈ L(N, Y). Atunci
a) rang(S ◦ T) ≤ min ¦rang(S), rang(T)¦
b) dac˘a S este izomorfism atunci rang(S ◦ T) =rang(T),
c) dac˘a T este izomorfism atunci rang(S ◦ T) =rang(S).
Demonstrat ¸ie. a) Dac˘ a demonstr˘ am c˘ a Im(S ◦ T) ⊆ Im(S) rezult˘ a c˘ a dim
N
Im(S ◦ T) ≤
dim
N
Im(S) adic˘a rang(S ◦ T) ≤ rang(S).
Dar T(1) ⊆ N conform Teoremei 4.3.1, S(T(1)) ⊆ S(N) ⇒Im(S ◦ T) ⊆ Im(S).
Dac˘ a demonstr˘ am c˘a ker(T) ⊆ ker(S ◦ T) rezult˘a c˘ a def(T) ≤ def(S ◦ T). Dar def(T) +
rang(T) = dim
N
1, def(S ◦ T) + rang(S ◦ T) = dim
N
1, deci rang(S ◦ T) ≤rang(T).
Fie u ∈ Ker(T) ⇒T(u) = 0
N
, S(T(u)) = S(0
N
) = 0
Y
, deci u ∈ Ker(S ◦ T).
b) S ∈ L(N, Y), S izomorfism, rezult˘ a c˘ a S
−1
∈ L(Y, N) ¸si este izomorfism. Scriem
T = S
−1
◦ (S ◦ T) ¸si conform punctului a) ¸si b), rang(T) ≤ min ¦rang(S ◦ T), rang(S
−1
)¦ ≤
rang(S ◦ T) ≤ min ¦rang(S), rang(T)¦ ≤ rang(T).
c) Scriem S = (S ◦ T) ◦ T
−1
¸si facem un rat ¸ionament analog cu cel de la punctul b).
4.5. Spat ¸ii vectoriale izomorfe
Definit ¸ia 4.5.1. Dou˘a spat ¸ii vectoriale N ¸si Y, peste acela¸si corp comutativ N, se numesc
spat ¸ii vectoriale izomorfe dac˘a exist˘a un izomorfism T ∈ L(N, Y). Vom nota N Y.
ˆ
In cele ce urmeaz˘ a vom utiliza notat ¸ia
u =
n

i=1
α
i
u
i
= (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
.
Teorema 4.5.2. Fie N un N-spat ¸iu vectorial, dim
N
N = n. Atunci au loc afirmat ¸iile:
a) N N
n
.
b) Dac˘a Y¸si Z sunt dou˘a N-spat ¸ii vectoriale, atunci Y· Z dac˘a ¸si numai dac˘a dim
N
Y=
dim
N
Z.
88
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Demonstrat ¸ie. a) Fie B = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ o baz˘a ˆın N. Definim aplicat ¸ia
T : N → N
n
,∀u ∈ N, ∃(α
1
, . . . , α
n
) ∈ N
n
unici asfel ˆıncˆ at u = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
:
T(v) = (α
1
, . . . , α
n
) .
Demonstr˘ am c˘ a T astfel definit˘a este o transformare liniar˘ a bijectiv˘ a. Liniaritatea:
∀λ ∈ N, u, v ∈ N, ∃(α
1
, . . . , α
n
) ∈ N
n
unici astfel ˆıncˆ at u = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
,
∃(β
1
, . . . , β
n
) ∈ N
n
:v = (β
1
, . . . , β
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, λu +v = (λα
1

1
, . . . , λα
n

n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_

T(λu +v) = (λα
1

1
, . . . , λα
n

n
) = λ(α
1
, . . . , α
n
) + (β
1
, . . . , β
n
) = λT(u) +T(v).
Pentru bijectivitate este suficient s˘ a demonstr˘ am c˘ a T este injectiv˘ a (Teorema 4.4.10).
Fie u, v ∈ N , ∃(α
1
, . . . , α
n
) ∈ N
n
, (β
1
, . . . , β
n
) ∈ N
n
: u = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, v =

1
, . . . , β
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
. Din T(u) = T(v) ⇒ (α
1
, . . . , α
n
) = (β
1
, . . . , β
n
) ⇒ α
i
= β
i
, i = 1, n ⇒
u = v, rezult˘a c˘ a T este injectiv˘a.
b) Necesitatea. Presupunem Y Z ⇒∃T ∈ L(Y, Z) T bijectiv˘ a. Conform Teoremei 4.3.2,
punctul d), rezult˘ a c˘a dim
N
Y= dim
N
Z.
Suficient ¸a. Presupunem c˘ a dim
N
Y= dim
N
Z = m. Conform afirmat ¸iei a) din Y N
m

∃T ∈ L(Y, N
m
) : T bijectiv˘ a; analog Z · N
m
⇒ ∃S ∈ L(Z, N
m
) : S bijectiv˘ a. Din S
∈ L(Z, N
m
) ¸si S bijectiv˘ a ⇒ ∃S
−1
∈ L(N
m
, Z) ¸si S
−1
bijectiv˘ a (Teorema 4.2.2). Conform
Teoremei 4.2.2, S
−1
◦ T ∈ L(Y, Z), S
−1
◦ T bijectiv˘ a⇒Y· Z.
Teorema 4.5.3. Relat ¸ia de izomorfism a spat ¸iilor vectoriale definite peste acela¸si corp
comutativ este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a.
Demonstrat ¸ie. Verific˘am propriet˘ at ¸ile de reflexivitate, simetrie ¸si tranzitivitate.
Fie N un spat ¸iu vectorial peste corpul comutativ N. Are loc N · N deoarece putem defini
T ∈ L(N), T(v) = v, ∀v ∈ N, T bijectiv˘ a.
Fie N ¸si Y dou˘ a N-spat ¸ii vectoriale. N · Y ⇒ ∃T ∈ L(N,Y), T bijectiv˘ a. Dar T
−1
∈ L(Y, N), T
−1
bijectiv˘ a conform Teoremei 4.2.2, rezult˘ a Y· N.
Fie N, Y¸si Z trei N-spat ¸ii vectoriale, N · Y, Y· Z ⇒∃T ∈ L(N, Y), T bijectiv˘ a ¸si ∃S
∈ L(Y, Z), S bijectiv˘ a, atunci, conform Teoremei 4.2.2, S ◦T ∈ L(N, Z) ¸si S ◦T este bijectiv˘ a,
deci N · Z.
4.6. Matricea unei transform˘ari liniare
Teorema 4.6.1. Fie N ¸si Y dou˘a N-spat ¸ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m ¸si T ∈
L(N, Y). Dac˘a B
1
= ¦v
1
, . . . , v
n
¦ este o baz˘a ˆın N ¸si B
2
= ¦w
1
, . . . , w
m
¦ o baz˘a ˆın Y, atunci
89
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
exist˘a o matrice unic˘a P ∈ /
mn
(N), P = (p
ij
)
i=1,m,j=1,n
astfel ˆıncˆat
(51)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
.
Dac˘a v ∈ N, v = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
are imaginea T(v) = (β
1
, . . . , β
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
, atunci
(52)
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
.
Demonstrat ¸ie. Demonstr˘ am existent ¸a ¸si unicitatea matricei P.
Existent ¸a: dac˘a B
1
= ¦v
1
, . . . , v
n
¦ este o baz˘ a ˆın N, vectorii T(v
i
) ∈ Y, i = 1, n au descom-
punerile ˆın raport cu baza B
2
de forma:
T(v
i
) = (p
1i
, . . . , p
mi
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
, i = 1, n, p
ji
∈ N, i = 1, n, j = 1, m,
echivalent˘ a cu scrierea matriceal˘a
(53)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
,
ceea ce reprezint˘a relat ¸ia (51).
Unicitatea: matricea P este unic˘ a datorit˘a unicit˘ at ¸ii descompunerii unui vector dup˘a vectorii
bazei (Teorema de caracterizare a bazelor).
Demonstr˘ am relat ¸ia (52). Fie T ∈ L(N, Y) ¸si v ∈ N, v = (α
1
. . . α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
. Atunci
T(v) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (β
1
, . . . , β
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
. Utilizˆ and relat ¸ia (53) rezult˘ a:

1
, . . . , α
n
) P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
= (β
1
, . . . , β
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
⇒(α
1
, . . . , α
n
) P
T
= (β
1
, . . . , β
m
).
Prin transpunere rezult˘a relat ¸ia (52).
Exemplul 4.6.2. Consider˘ am transformarea liniar˘ a din Exemplul 4.1.5,
T : R[x]
≤2
→ R[x]
≤2
, definit˘a prin [Tp] (x) = xp
t
(x), ∀p ∈ R[x]
≤2
. Determinat ¸i ma-
tricea transform˘ arii liniare T ˆın raport cu baza canonic˘ a din R[x]
≤2
, B
1
= ¦1, x, x
2
¦ , matricea
transform˘ arii liniare T ˆın raport cu baza B
2
= ¦1, 1 +x, (1 +x)
2
¦ din R[x]
≤2
¸si matricea trans-
form˘ arii liniare T ˆın raport cu bazele (B
1
, B
2
) .
90
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Consider˘ am baza canonic˘a p
1
(x) = 1, p
2
(x) = x, p
3
(x) = x
2
¸si determin˘ am [Tp
1
] (x) =
0 p
1
(x) + 0 p
2
(x) + 0 p
3
(x), [Tp
2
] (x) = x = 0 p
1
(x) + 1 p
2
(x) + 0 p
3
(x), [Tp
2
] (x) = 2x
2
=
0 p
1
(x) + 1 p
2
(x) + 2 p
3
(x).
B
1
(T)
B
1
=
_
_
_
0 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
_
Not˘ am q
1
(x) = 1, q
2
(x) = 1 +x, q
3
(x) = (1 +x)
2
¸si determin˘ am
[Tq
1
] (x) = 0 = 0 q
1
(x) + 0 q
2
(x) + 0 q
3
(x),
[Tq
2
] (x) = x = −1 q
1
(x) + 1 q
2
(x) + 0 q
3
(x),
[Tp
2
] (x) = 2x + 2x
2
= 0 q
1
(x) + (−2) q
3
(x) + 2 q
3
(x).
B
2
(T)
B
2
=
_
_
_
0 −1 0
0 1 −2
0 0 2
_
_
_.
[Tp
1
] (x) = 0 q
1
(x) + 0 q
2
(x) + 0 q
3
(x),
[Tp
2
] (x) = x = −1 q
1
(x) + 1 q
2
(x) + 0 q
3
(x)
2
,
[Tp
2
] (x) = 2x
2
= 2 q
1
(x) −4 q
2
(x) + 2 q
3
(x)
B
1
(T)
B
2
=
_
_
_
0 −1 2
0 1 −4
0 0 2
_
_
_.
Definit ¸ia 4.6.3. Fie N ¸si Y dou˘a N-spat ¸ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m, B
1
=
¦v
j
¦
j=1,n
, B
2
= ¦w
j
¦
j=1,m
dou˘a baze ˆın N ¸si respectiv Y iar T ∈ L(N, Y). Matricea P ∈
/
mn
(N), ale c˘arei coloane sunt coordonatele vectorilor T(v
j
), j = 1, n ˆın baza B
2
, se nume¸ste
matricea asociat˘a transform˘arii liniare T ˆın raport cu perechea de baze (B
1
, B
2
) .
Folosim notat ¸ia P =
B
1
(T)
B
2
.
Observat ¸ia 4.6.4. Relat ¸ia (52) scris˘a sub forma
(54)
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
=
B
1
(T)
B
2
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
se nume¸ste ecuat ¸ia matriceal˘a a transform˘arii liniare T.
Teorema 4.6.5. Fie N ¸si Y dou˘a N−spat ¸ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m, B
1
=
¦v
j
¦
j=1,n
, B
2
= ¦w
j
¦
j=1,m
dou˘a baze ˆın N ¸si respectiv Y, T ∈ L(N, Y) ¸si P ∈ /
mn
(N) ma-
tricea asociat˘a transform˘arii liniare T ˆın raport cu perechea de baze (B
1
, B
2
). Atunci rang(T) =
rang(P) oricare ar fi perechea de baze (B
1
, B
2
) .
Demonstrat ¸ie. Un vector v ∈ N, v = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
apart ¸ine lui Ker(T) dac˘a
T(v) = 0
Y
. Dar
T(v) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
= 0
Y
.
91
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Rezult˘ a
(55) P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= 0
n1
.
Relat ¸ia (55) reprezint˘ a un sistem liniar omogen de m ecuat ¸ii cu n necunoscute. Matricea
sistemului este P. Dac˘ a rang(P) = r, mult ¸imea solut ¸iilor sistemului este un subspat ¸iu vectorial
al lui N
n
de dimensiune n − r. Deci dim
N
(Ker(T)) = n − r. Rezult˘ a c˘ a rangul transform˘ arii
liniare T este r, rang(T) = n −dim
N
(Ker(T)) = n −(n −r) = r.
Teorema 4.6.6. L(N, Y)·M
mn
(N).
Demonstrat ¸ie. Fie B
1
= ¦v
j
¦
j=1,n
o baz˘a ˆın N ¸si B
2
= ¦w
j
¦
j=1,m
o baz˘a ˆın Y. Definim
funct ¸ia H : L(N, Y) →/
mn
(N), ∀T ∈ L(N, Y) : H(T) =
B
1
(T)
B
2
.
Demonstr˘ am c˘ a H este o transformare liniar˘ a bijectiv˘a.
Demonstr˘ am liniaritatea. Fie λ ∈ N, T, S ∈ L(N, Y), H(T) =
B
1
(T)
B
2
= P, H(S) =
B
1
(S)
B
2
= Q,
_
_
_
_
(λT +S)(v
1
)
.
.
.
(λT +S)(v
n
)
_
_
_
_
=
B
1
(λT +S)
B
2
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
_
_
_
_
(λT +S)(v
1
)
.
.
.
(λT +S)(v
n
)
_
_
_
_
= λ
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
1
)
_
_
_
_
+
_
_
_
_
S(v
1
)
.
.
.
S(v
n
)
_
_
_
_
= (λP +Q)
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_

B
1
(λT +S)
B
2
= λP +Q.
H(λT +S) =
B
1
(λT +S)
B
2
= λP +Q =λ
B
1
(T)
B
2
+
B
1
(S)
B
2
= λH(T) +H(S).
Demonstr˘ am injectivitatea lui H. Fie T, S ∈ L(N, Y), H(T) = H(S) (T, S au aceea¸si
matrice ˆın raport cu perechea de baze (B
1
, B
2
))⇒T = S.
H(T) =
B
1
(T)
B
2
= P, H(S) =
B
1
(S)
B
2
= Q, P = Q ⇒
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
1
)
_
_
_
_
= P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
,
_
_
_
_
S(v
1
)
.
.
.
S(v
n
)
_
_
_
_
= Q
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
⇒T(v
j
) = S(v
j
), j = 1, n. Rezult˘ a
∀v ∈ N : T(v) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
S(v
1
)
.
.
.
S(v
n
)
_
_
_
_
= S(v) ⇒T = S.
Demonstr˘ am surjectivitatea. Fie P ∈ /
mn
(N) ¸si definim funct ¸ia T : N →Y,
∀v ∈ N, v = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, T(v) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
T(v
1
)
.
.
.
T(v
n
)
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) P
T
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
.
Se demonstreaz˘a imediat c˘a T astfel definit˘a este o transformare liniar˘ a.
Rezult˘ a c˘ a T este bijectiv˘a, deci exist˘a un izomorfism ˆıntre L(N, Y) ¸si /
mn
(N).
92
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Observat ¸iile 4.6.7. 1. Izomorfismul H depinde de bazele considerate ˆın cele dou˘ a spat ¸ii
vectoriale.
2. dim
N
L(N, Y) = dim
N
/
mn
(N) = m n.
Propriet˘ at ¸ile transform˘ arii liniare sunt reflectate ˆın propriet˘at ¸ile matricelor asociate ˆın
diferite baze.
Teorema 4.6.8. Fie N,Y ¸si Z trei N−spat ¸ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m,
dim
N
Z = p ¸si T ∈ L(N, Y), S ∈ L(Y, Z). Fie B
1
= ¦v
i
¦
i=1,n
, B
2
= ¦w
i
¦
i=1,m
, B
3
= ¦z
i
¦
i=1,p
baze ˆın N, Y ¸si respectiv ˆın Z. Atunci are loc relat ¸ia:
(56)
B
1
(S ◦ T)
B
3
=
B
2
(S)
B
3
B
1
(T)
B
2
.
Demonstrat ¸ie. Fie v ∈ N, v = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, T(v) = w ∈ Y,
w = (β
1
, . . . , β
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
, S(w) = z ∈ Z, z = (γ
1
, . . . , γ
p
)
_
_
_
_
z
1
.
.
.
z
p
_
_
_
_
.
Fie
B
1
(T)
B
2
= P ∈ /
mn
(N). Are loc relat ¸ia:
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
.
Fie
B
2
(S)
B
3
= Q ∈ /
pm
(N). Are loc relat ¸ia:
_
_
_
_
γ
1
.
.
.
γ
p
_
_
_
_
= Q
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
m
_
_
_
_
.
Atunci
_
_
_
_
γ
1
.
.
.
γ
p
_
_
_
_
= QP
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
, adic˘ a
B
1
(S ◦ T)
B
3
= QP care reprezint˘ a relat ¸ia (56).
Teorema 4.6.9. Fie N si Y dou˘a N−spat ¸ii vectoriale, dim
N
N = dim
N
Y = n ¸si fie
T ∈ L(N, Y), T izomorfism. Fie B
1
¸si B
2
dou˘a baze ˆın N ¸si respectiv Y. Atunci are loc
relat ¸ia:
(57)
B
2
(T
−1
)
B
1
= (
B
1
(T)
B
2
)
−1
.
Demonstrat ¸ie. Deoarece T ◦T
−1
= id
Y
¸si T
−1
◦T = id
N
, t ¸inˆ and seama de Teorema 4.6.8
¸si de faptul c˘a matricea aplicat ¸iei identitate este matricea unitate, rezult˘ a:
B
1
(T)
B
2

B
2
(T
−1
)
B
1
=
B
2
(T
−1
)
B
1

B
1
(T)
B
2
= I
n
⇒(
B
1
(T)
B
2
)
−1
=
B
2
(T
−1
)
B
1
.
Propozit ¸ia 4.6.10. Fie matricele A ∈ /
pm
(N) ¸si B ∈ /
mn
(N). Atunci:
rang(AB)≤ min ¦rang(A), rang(B)¦ .
Demonstrat ¸ie. Fie T : N
n
→ N
m
, ¸si B
1
, B
2
, B
3
bazele canonice din N
n
, N
m
¸si respectiv
N
p
,
B
1
(T)
B
2
= B ¸si fie S : N
m
→N
p
,
B
2
(S)
B
3
= A. Consider˘ am compunerea S ◦ T : N
n
→N
p
.
Dar
B
1
(S ◦ T)
B
3
=
B
2
(S)
B
3

B
1
(T)
B
2
= AB.
93
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Avem rang(AB) = rang(S ◦ T) ≤ min ¦rang(S), rang(T)¦ ≤ min ¦rang(A), rang(B)¦ ,
folosind Teoremele 4.4.11 ¸si 4.6.5.
Propozit ¸ia 4.6.11. Dac˘a A ∈ /
mn
(N) ¸si B ∈ GL
m
(N), C ∈ GL
n
(N), atunci
rang(BA) = rang(A) = rang(AC).
Demonstrat ¸ie. Avem rang(BA) ≤ min ¦rang(B), rang(A)¦ ≤ rang(A). Putem scrie A =
B
−1
(BA) de unde rezult˘ a c˘a rang(A) ≤ min ¦rang(B
−1
), rang(BA)¦ ≤ rang(BA), folosind
Teorema 4.6.10. Deducem c˘ a rang(BA) = rang(A). Analog se demonstreaz˘a cea de a doua
relat ¸ie.
4.6.1. Schimbarea matricei unei transform˘ari liniare la schimbarea bazelor.
Teorema 4.6.12. Fie N si Y dou˘a N−spat ¸ii vectoriale, dim
N
N = n, dim
N
Y = m ¸si
T ∈ L(N, Y). Fie B
1
= ¦v
i
¦
i=1,n
, B
1
= ¦v
i
¦
i=1,n
dou˘a baze ˆın N ¸si B
2
= ¦w
i
¦
i=1,m
, B
2
= ¦w
i
¦
i=1,m
dou˘a baze ˆın Y, B
1
A
→B
1
, B
2
B
→B
2
. Atunci are loc relat ¸ia:
(58)
B
1
(T)
B
2
= B
−1

B
1
(T)
B
2
A.
Demonstrat ¸ie. Fie T ∈ L(N, Y) ¸si v ∈ N, v = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
.
Atunci T(v) = (β
1
, . . . , β
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
. Folosim ecuat ¸ia matriceal˘ a a transform˘ arii liniare T
ˆın perechea de baze (B
1
, B
2
) , (54):
(59)
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
, P =
B
1
(T)
B
2
.
Descompunem v ¸si T(v) dup˘a bazele B
1
¸si respectiv B
2
:
v = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_
_
, T(u) = (β
1
, . . . , β
m
)
_
_
_
_
w
1
.
.
.
w
m
_
_
_
_
.
Folosim ecuat ¸ia matriceal˘ a a transform˘ arii liniare T ˆın perechea de baze
_
B
1
, B
2
_
(60)
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
m
_
_
_
_
= Q
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
, Q =
B
1
(T)
B
2
.
Folosind formula de schimbare a coordonatelor unui vector la o schimbare de baze, rezult˘a
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= A
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
,
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
= B
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
.
ˆ
Inlocuind ˆın (59), rezult˘a:
94
4.6. MATRICEA UNEI TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
B
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
=
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
m
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= PA
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_

_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
= B
−1
PA
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
Din aceast˘a relat ¸ie ¸si din (60) rezult˘ a relat ¸ia (58).
Exemplific˘ am cont ¸inutul teoremei prin urm˘ atoarea schem˘a:
N
B
1
B
1
T
B
2
→ Y
B
2
A ↓ ↓ B
N
B
1
B
1
T
B
2
→ Y
B
2

Teorema 4.6.13. Fie N un N−spat ¸iu vectorial, dim
N
N = n ¸si T ∈ L(N). Dac˘a B, B
sunt dou˘a baze ˆın N, B
A
→B, atunci are loc relat ¸ia
(61)
B
(T)
B
= A
−1

B
(T)
B
A.
Observat ¸ia 4.6.14. Formula (58) se nume¸ste formula de schimbare a matricei unei
transform˘ari liniare T ∈ L(N, Y) la schimbarea bazelor ˆın cele dou˘ a N−spat ¸ii vectoriale N
¸si Y.
Reamintim c˘a am notat, ˆın Capitolul 2, cu GL
n
(N) n-grupul liniar general real, adic˘ a
mult ¸imea matricelor p˘ atratice, cu elemente reale, de ordin n, inversabile.
Definit ¸ia 4.6.15. Dou˘a matrice P, P ∈ /
n
(N) se numesc matrice asemenea dac˘a exist˘a
o matrice A ∈ GL
n
(N) astfel ˆıncˆat:
(62) P = A
−1
P A.
Not˘ am relat ¸ia de asem˘ anare prin “∼ ”, P ∼ P.
Teorema 4.6.16. Relat ¸ia de asem˘anare a matricelor p˘atratice de un ordin dat este o relat ¸ie
de echivalent ¸˘a.
Demonstrat ¸ie. a) ∀P ∈ M
n
(N), P ∼ P, deoarece P = I
−1
n
P I
n
(relat ¸ia de asem˘anare
este reflexiv˘a)
b)∀P, P ∈ M
n
(N), P ∼ P ⇒P ∼ P (relat ¸ia de asem˘anare este simetric˘a).
ˆ
Intr-adev˘ ar, P ∼ P ⇒∃A ∈ GL
n
(N) : P = A
−1
PA ⇒P =APA
−1
= (A
−1
)
−1
PA
−1

P ∼ P .
c)∀P, P, P ∈ /
n
(N) P ∼ P, P ∼ P ⇒P ∼ P (relat ¸ia de asem˘anare este tranzitiv˘a).
ˆ
Intr-adev˘ ar, P ∼ P ⇒ ∃A ∈ GL
n
(N) : P = A
−1
P A; P ∼ P ⇒ ∃B ∈ GL
n
(N) :
P = B
−1
P B ⇒ P = B
−1
A
−1
P A B = (A B)
−1
P (A B) ⇒P ∼ P.
Observat ¸iile 4.6.17. 1. Folosind Teorema 4.6.11 rezult˘a c˘ a dou˘a matrice asemenea au
acela¸si rang.
95
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
2. Din relat ¸ia (62) rezult˘ a c˘ a matricele asociate unui endomorfism T ∈ L(N) ˆın dou˘ a baze
diferite ale lui N sunt matrice asemenea. Are loc ¸si afirmat ¸ia reciproc˘ a, care reprezint˘a teorema
urm˘ atoare:
Teorema 4.6.18. Fie N un N−spat ¸iu vectorial, dim
N
N = n, P, Q ∈ /
n
(N) dou˘a ma-
trice asemenea. Atunci ele reprezin˘a matricele aceluia¸si endomorfism T ∈ L(N) ˆın dou˘a baze
convenabil alese.
Demonstrat ¸ie. Fie P ∼ Q ⇒∃A ∈ GL
n
(N) astfel ˆıncˆ at Q = A
−1
P A. Fie B = ¦v
i
¦
i=1,n
o baz˘a ˆın N. Consider˘ am baza B astfel ˆıncˆat B
A
→B. Atunci, conform Teoremei 4.6.13, rezult˘ a
c˘ a
B
(T)
B
= A
−1

B
(T)
B
A.
Observat ¸ia 4.6.19. Din Teoremele 4.6.13, 4.6.16 ¸si 4.6.18 rezult˘a c˘a relat ¸ia de asem˘ anare
ˆımparte mult ¸imea matricelor p˘ atratice de ordin n ˆın clase de echivalent ¸˘ a, fiecare clas˘ a de
echivalent ¸˘ a corespunzˆ and unui endomorfism T ∈ L(N), dim
N
N = n.
4.7. Endomorfisme speciale pe spat ¸ii euclidiene
4.7.1. Endomorfism adjunct.
Definit ¸ia 4.7.1. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian ¸si T ∈ L(N). Endomorfismul T

,
T

: N →N se nume¸ste endomorfism adjunct al endomorfismului T dac˘a
(63) ∀u, v ∈ N : ¸T(u), v) = ¸u, T

(v)).
Teorema 4.7.2. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian ¸si T ∈ L(N). Dac˘a exist˘a endomorfismul
T

cu proprietatea (63) atunci el este unic.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a exist˘ a ¸si T
0
cu proprietatea (63). Atunci
¸T(u), v) = ¸u, T
0
(v)) = ¸u, T

(v)), ∀u, v ∈ N
⇒¸u, T
0
(v) −T

(v)) = 0, ∀u, v ∈ N.
Fie u = T
0
(v) −T

(v) ⇒| T
0
(v) −T

(v) |= 0 ⇒ T
0
(v) = T

(v), ∀v ∈ N ⇒T
0
= T

.
Teorema 4.7.3. Propriet˘at ¸i ale endomorfismelor adjuncte
i) ∀T, S ∈ L(N) : (T +S)

= T

+S

,
ii) ∀α ∈ N, ∀S ∈ L(N) : (αT)

= αT

,
iii) ∀T, S ∈ L(N) : (T ◦ S)

= S

◦ T

,
iv) ∀T ∈ L(N) : (T

)

= T,
v) (id
N
)

= id
N
, 0

/(N)
= 0
/(N)
.(0
/(N)
: N →N, ∀v ∈ N : 0
/(N)
(v) = 0
N
).
Demonstrat ¸ie. Demonstr˘ am relat ¸ia iii), pentru celelalte se procedeaz˘a analog. Fie
u, v ∈ N, ¸(T ◦ S)(u), v) = ¸T(S(u)), v) = ¸S(u), T

(v)) = ¸u, S

(T

(u))).
Dar ¸(T ◦ S)(u), v) = ¸u, (T ◦ S)

(v)). Din aceste dou˘ a relat ¸ii ¸si din unicitatea endomorfis-
mului adjunct rezult˘a relat ¸ia iii).
Analog se demonstreaz˘a celelalte relat ¸ii.
96
4.7. ENDOMORFISME SPECIALE PE SPAT¸ II EUCLIDIENE
Teorema 4.7.4. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu liniar euclidian finit dimensional, dim
R
N = n.
Fie T ∈ L(N) ¸si B = ¦e
i
¦
i=1,n
o baz˘a ortonormat˘a ˆın N, P =
B
(T)
B
. Matricea ata¸sat˘a lui T

ˆın raport cu aceea¸si baz˘a ortonormat˘a ˆın N este P
T
.
Demonstrat ¸ie. Fie B = ¦e
i
¦
i=1,n
o baz˘a ortonormat˘ a ˆın N ¸si fie T ∈ L(N).
Fie u, v ∈ N, u = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, T(u) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
v = (β
1
, . . . , β
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, T(v) = (β
1
, . . . , β
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Fie
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
¸si
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
,
relat ¸ii date de ecuat ¸ia matriceal˘ a a aplicat ¸iei liniare T.
Atunci
¸T(u), v) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) P
T
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
.
Fie Q =
B
(T

)
B
, T

(v) = (β

1
. . . β

n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
_
_
_
_
β

1
.
.
.
β

n
_
_
_
_
= Q
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
,
atunci
¸u, T

(v)) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
β

1
.
.
.
β

n
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) Q
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
, dar ¸T(u), v) = ¸u, T

(v)),
∀u, v ∈ N ⇒Q = P
T
.
4.7.2. Endomorfism autoadjunct.
Definit ¸ia 4.7.5. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian ¸si T ∈ L(N). Endomorfismul T se
nume¸ste endomorfism autoadjunct dac˘a
∀u, v ∈ N : ¸T(u), v) = ¸u, T(v)).
Observat ¸ia 4.7.6. Observ˘ am c˘ a dac˘a T ∈ L(N) este autoadjunct, atunci T = T

.
Teorema 4.7.7. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian finit dimensional, dim
R
N = n, T ∈ L(N)
¸si B = ¦e
i
¦
i=1,n
o baz˘a ortonormat˘aˆın N, P =
B
(T)
B
. Dac˘a T este un endomorfism autoadjunct,
atunci P = P
T
. Reciproc, dac˘a P = P
T
atunci endomorfismul T este autoadjunct.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Dac˘ a Q =
B
(T

)
B
, P =
B
(T)
B
iar T = T

⇒ Q = P
T
, Q =
P ⇒ P = P
T
.
Suficient ¸a. Dac˘ a
B
(T)
B
= P = P
T
,
u, v ∈ N, u = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, v = (β
1
, . . . , β
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
97
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
T(u) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
,
T(v) = (β
1
, . . . , β
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (β
1
, . . . , β
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
,
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
.
Atunci
¸T(u), v) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) P
T
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
¸u, T(v)) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) P
_
_
_
_
β
1
.
.
.
β
n
_
_
_
_
.
Dar P = P
T
⇒ ¸T(u), v) = ¸u, T(v)), ∀u, v ∈ N.
4.7.3. Endomorfism ortogonal.
Definit ¸ia 4.7.8. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian ¸si T ∈ L(N). Endomorfismul T se
nume¸ste endomorfism ortogonal dac˘a p˘astreaz˘a produsul scalar,
(64) ∀u, v ∈ N : ¸T(u), T(v)) = ¸u, v).
Exemplul 4.7.9. Funct ¸ia identitate, id
N
: N → N, ∀u ∈ X, id
N
(u) = u, este un endomor-
fism ortogonal deoarece:
∀(u, v) ∈ N
2
: ¸id
N
(u), id
N
(v)) = ¸u, v).
Teorema 4.7.10. (Teorema de caracterizare a endomorfismelor ortogonale) Dac˘a
(N, ¸, )) este un spat ¸iu euclidian ¸si T ∈ L(N), atunci T este ortogonal dac˘a ¸si numai dac˘a
p˘astreaz˘a norma vectorilor din N :
(65) ∀v ∈ N :| T(v) |=| v | .
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Presupunem T ortogonal, atunci
∀v ∈ N :| T(v) |
2
= ¸T(v), T(v)) = ¸v, v) =| v |
2
⇒| T(v) |=| v | .
Suficient ¸a. Presupunem relat ¸ia (65) adev˘ arat˘ a. Demonstr˘am relat ¸ia
¸u, v) =
1
2
¦| u +v |
2
− | u |
2
− | v |
2
¦ ,
care rezult˘a din
| u +v |
2
= ¸u +v, u +v) = ¸u, u) +¸u, v) +¸v, u) +¸v, v) = ¸u, u) + 2¸u, v) +¸v, v).
Aplic˘ am aceast˘ a relat ¸ie vectorilor T(u) ¸si T(v) :
∀(u, v) ∈ N
2
: ¸T(u), T(v)) =
1
2
¦| T(u) +T(v) |
2
− | T(u) |
2
− | T(v) |
2
¦ =
98
4.7. ENDOMORFISME SPECIALE PE SPAT¸ II EUCLIDIENE
=
1
2
¦| u +v |
2
− | u |
2
− | v |
2
¦ = ¸u, v),
ceea ce trebuia demonstrat.
Propozit ¸ia 4.7.11. Dac˘a (N, ¸, )) este un spat ¸iu euclidian finit dimensional ¸si T ∈ L(N),
T este ortogonal, atunci T este bijectiv.
Demonstrat ¸ie. Este suficient s˘ a demonstr˘ am Ker(T) = ¦0
N
¦. (Teoremele 4.4.3 ¸si 4.4.10).
Dac˘ a u ∈ ker(T) ⇒ T(u) = 0
N
⇒ | T(u) |=| u |= 0 ⇒u = 0
N
⇒Ker(T) = ¦0
N
¦ .
Teorema 4.7.12. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian finit dimensional.
ˆ
In raport cu operat ¸iile
de compunere, endomorfismele ortogonale ale spat ¸iului euclidian N formeaz˘a un grup (O(N), ◦)
numit grupul ortogonal al spat ¸iului euclidian N, subgrup al grupului GL
n
(R) (grupul general
liniar al lui N).
Demonstrat ¸ie. Observ˘ am c˘ a O(N) ∅, deoarece id
N
∈ O(N) (Exemplul 4.7.9). Fie
T, S ∈ O(N). S¸tim c˘a T ◦ S ∈ L(N) ¸si
∀u ∈ N :| (T ◦ S)(u) |=| T(S(u)) |=| S(u) |=| u |⇒T ◦ S ∈ O(N).
Fie T ∈ O(N). Conform Teoremelor 4.7.11 ¸si 4.2.2 rezult˘ a c˘a exist˘ a T
−1
∈ L(N). Demon-
str˘ am c˘ a T
−1
∈ O(N). Pentru u ∈ N : T
−1
(u) = v ⇔ T(v) = u. Dar | T(v) |=| v |⇔
| v |=| u |⇔ | T
−1
(u) |=| u |⇔ T
−1
∈ O(N). Rezult˘ a c˘ a (O(N), ◦) are structur˘ a de
grup.
Teorema 4.7.13. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian finit dimensional, dim
N
N = n. T ∈
O(N) dac˘a ¸si numai dac˘a matricea lui T ˆın raport cu o baz˘a ortonormat˘a ˆın N este ortogonal˘a.
Demonstrat ¸ie. Necesitatea. Fie B = ¦e
i
¦
i=1,n
o baz˘ a ortonormat˘ a ˆın N ¸si fie T ∈ O(N).
Rezult˘ a c˘ a T p˘ astreaz˘a produsul scalar.
Fie u ∈ N, u = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Atunci
T(u) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Fie
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
=
B
(T)
B
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
ecuat ¸ia matriceal˘ a a transform˘ arii liniare T.
Not˘ am cu P =
B
(T)
B
.
Atunci
¸T(u), T(u)) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) P
T
P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
,
¸u, u) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
⇒P
T
P = I
n
⇒ P
−1
= P
T
⇒ P matrice ortogonal˘ a.
Suficient ¸a. Presupunem c˘a T ∈ L(N), P =
B
(T)
B
este o matrice ortogonal˘ a, P
T
P = I
n
.
99
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Fie u ∈ N, u = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
, T(u) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
T(e
1
)
.
.
.
T(e
n
)
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
e
1
.
.
.
e
n
_
_
_
_
.
Fie
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
.
Atunci
¸T(u), T(u)) = (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
) P
T
P
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
= (α
1
, . . . , α
n
)
_
_
_
_
α
1
.
.
.
α
n
_
_
_
_
=
¸u, u)
⇒ | T(u) |=| u |⇒T ∈ O(N).
Observat ¸ia 4.7.14. S¸tim c˘ a dac˘ a P ∈ /
n
(R) este o matrice ortogonal˘a, atunci avem
det(P) = ±1.
Not˘ am O
+
(V ) = ¦T ∈ O(N), det(P) = 1, P =
B
(T)
B
, B baz˘ a ortonormat˘ a ˆın N¦ .
Un element T ∈ O
+
(N) se nume¸ste endomorfism ortogonal de specia a I-a sau rotat ¸ie.
Rezult˘ a imediat c˘ a (O
+
(N), ◦) este un subgrup al lui (O(N), ◦) , numit grupul rotat ¸iilor sau
grupul ortogonal special.
Analog not˘am O

(N) = ¦T ∈ O(N), det(P) = −1, P =
B
(T)
B
, B baz˘ a ortonormat˘a ˆın N¦ .
Un element T ∈ O

(N) se nume¸ste endomorfism ortogonal de specia a II-a. Re-
marc˘ am c˘ a (O

(N), ◦) nu este un subgrup al lui (O(N), ◦) , deoarece dac˘a T, S ∈ O

(N)
atunci T ◦ S ∈ O
+
(N).
4.7.4. Proiect ¸ii ortogonale. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian ¸si Y un subspat ¸iu al lui
N. Conform Teoremei 3.4.23, N = Y⊕Y

. Orice vector u ∈ N :u = u
t
+u
tt
, u
t
∈ Y,u
tt
∈ Y

.
Conform Exemplului 4.1.5, aplicat ¸iile
(66) Π
1
: N →Y
¸si
(67) Π
2
: N →Y

definite prin ∀u ∈ N : Π
1
(u) = u
t
, Π
2
(u) = u
tt
sunt transform˘ari liniare numite proiect ¸ii.
Definit ¸ia 4.7.15. Transform˘arile liniare Π
1
¸si Π
2
definite prin relat ¸iile (66) ¸si (67) se
numesc proiect ¸ii ortogonale ale spat ¸iului euclidian N pe Y ¸si Y

, respectiv.
Exemplele 4.7.16. 1. Din propriet˘at ¸ile transform˘ arilor liniare rezult˘ a c˘a aplicat ¸iile:
Σ
t
: N →N, Σ
t
= 2Π
1
−id
N
, ¸si Σ
tt
: N →N, Σ
tt
= 2Π
2
−id
N
sunt endomorfisme ale lui N ¸si se numesc simetriile ortogonale ale lui N fat ¸˘ a de subspat ¸iile
Y¸si Y

, respectiv. Observ˘am c˘ a ∀u ∈ N :u = u
t
+u
tt
, u
t
∈ Y, u
tt
∈ Y

,
Σ
t
(u) = 2 Π
1
(u) −id
N
(u) = 2u
t
−(u
t
+u
tt
) = u
t
−u
tt
,
Σ
tt
(u) = 2 Π
2
(u) −id
N
(u) = 2u
tt
−(u
t
+u
tt
) = −u
t
+u
tt
.
100
4.8. PROBLEME PROPUSE
2. Fie (N, ¸, )) un spat ¸iu euclidian ¸si Y un subspat ¸iu al spat ¸iului N, N = Y⊕Y

.
Simetriile ortogonale, definite ˆın exercit ¸iul anterior, sunt endomorfisme ortogonale.
ˆ
Intr-
adev˘ ar, ∀u, v ∈ N :u = u
t
+ u
tt
, v = v
t
+ v
tt
, u
t
, v
t
∈ Y, u
tt
, v
tt
∈ Y

, ¸Σ
t
(u), Σ
t
(v)) =
¸u
t
−u
tt
, v
t
−v
tt
) = ¸u
t
, v
t
) +¸u
tt
, v
tt
) = ¸u, v). Analog rezult˘a ¸Σ
tt
(u), Σ
tt
(v)) = ¸u, v).
4.8. Probleme propuse
Problema 4.8.1. Fie T : C([a, b], R) → R, T(f) =
_
b
a
f(x)dx, ∀f ∈ C([a, b], R). Demon-
strat ¸i c˘ a T este transformare liniar˘a.
Problema 4.8.2. Fie T : N
n
→N, T(X) = x
k
, k fixat, unde X ∈ N
n
, X = (x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Demonstrat ¸i c˘ a T este transformare liniar˘a. Ea poart˘ a denumirea de proiect ¸ie de ordin k.
Problema 4.8.3. Fie T : C →C, T(z) = z.
a) Demonstrat ¸i c˘ a T este transformare liniar˘ a dac˘a C este considerat ca spat ¸iu vectorial
peste R.
b) Demonstrat ¸i c˘ a T nu este transformare liniar˘ a dac˘a C este considerat ca spat ¸iu vectorial
peste C.
Problema 4.8.4.
ˆ
In R
4
se iau vectorii u = (3; 2; −1; 1) , v = (2; 5; 0; −1) . S˘ a se afle, ˆın
baza standard, matricea proiect ¸iei ortogonale pe subspat ¸iul generat de u ¸si v.
Problema 4.8.5. Fie T : R
2
→ R
3
o transformare liniar˘a cu proprietatea c˘a pentru
x = (1; 2), T (x) = (1; 0; 0) iar pentru y = (−1; −1), T(y) = (1; 1; 1). Calculat ¸i T(z), unde
z = (−1; 1).
Problema 4.8.6. Fie T ∈ L(N) ¸si x ∈ N astfel ˆıncˆ at T
m
x = 0, T
m−1
x 0
N
pentru
un m fixat, m ∈ Þ. Demonstrat ¸i c˘ a ¦x, Tx, T
2
x, ..., T
m−1
x¦ este un sistem de vectori liniar
independent ¸i.
Problema 4.8.7. Fie B = ¦v
i
¦
i=1,n
o baz˘ a ˆın N ¸si B
t
= ¦w
i
¦
i=1,n
sunt n vectori oarecare
ˆın Y. Conform Teoremei 4.3.3 exist˘ a ¸si este unic˘ a o transformare liniar˘a T ∈ L(N, Y) astfel
ˆıncˆat T(v
i
) = w
i
, i = 1, n. Demonstrat ¸i c˘ a T este injectiv˘ a (respectiv surjectiv˘ a, bijectiv˘a) dac˘ a
¸si numai dac˘a ¦w
i
¦
i=1,n
este un sistem liniar independent (respectiv sistem de generatori, baz˘ a)
ˆın Y.
Problema 4.8.8. Fie T ∈ L(N, Y) ¸si ¦u
1
, u
2
, ..., u
p
¦ ∈ N¸Ker(T) este un sistem de vectori
liniar independent. Demonstrat ¸i c˘ a ¦T(u
1
), T(u
2
), ..., T(u
p
)¦ este o mult ¸ime de vectori liniar
independent ¸i.
Problema 4.8.9. Fie N¸si Yspat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp comutativ N¸si T : N →Y
o transformare liniar˘ a. Dac˘ a N
1
⊂ N demonstrat ¸i c˘ a T(Span(N
1
)) = Span(T(N
1
)).
Problema 4.8.10. Fie transformarea liniara T : R
3
→R
2
definit˘ a prin
T(x) = (x
1
+ 2x
3
, x
1
+x
2
−x
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
. Verificat ¸i teorema rang-defect.
101
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Problema 4.8.11. Fie N ¸si Y dou˘ a spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp comutativ N, fie
Y
1
un subspat ¸iu vectorial al lui Y¸si T ∈ L(N, Y). Demonstrat ¸i c˘a dimensiunea lui T
−1
(Y
1
)
este cel put ¸in dim
N
N−dim
N
Y+ dim
N
Y
1
.
Problema 4.8.12. Fie N[x]
≤n
spat ¸iul liniar al polinoamelor, cu coeficient ¸i din N, de grad
mai mic sau egal cu n. Demonstrat ¸i c˘a aplicat ¸ia d : N[x]
≤n
→ N[x]
≤n
definit˘ a prin d(p) =
p
t
, ∀p ∈ N[x]
≤n
care duce fiecare polinom de grad cel mult nˆın derivata sa, este o transformare
liniar˘ a pe N[x]
≤n
. Determinat ¸i matricea lui d ˆın baza B = ¦1, x, x
2
, ..., x
n
¦.
Problema 4.8.13. Fie transformarea liniar˘a T ∈ L(R
3
,R
4
) definit˘a prin
T(x) = (x
1
+x
2
, x
1
+x
3
, x
2
−x
3
, x
1
−x
2
+ 2x
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
Determinat ¸i matricea lui T ˆın bazele B
1
= ¦u
1
= (1; 1; −1), u
2
= (1; −1; 1), u
2
= (−1; 1; 1)¦
¸si respectiv B
2
= ¦v
1
= (0; 1; 1; 1), v
2
= (1; 0; 1; 1), v
3
= (1; 1; 0; 1), v
4
= (1; 1; 1; 0)¦.
Problema 4.8.14. Fie R[x]
≤n
spat ¸iul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult n
cu coeficient ¸i reali. Pentru q ∈ R[x]
≤n
, q 0 fixat definim aplicat ¸ia T : R[x]
≤n
→ R[x]
≤n
,
∀p ∈ R[x]
≤n
, T(p) = c, unde c este cˆatul ˆımp˘art ¸irii cu rest al lui p la q.
a) Ar˘atat ¸i c˘ a T este o transformare liniar˘ a.
b) Determinat ¸i def(T).
c) Pentru R[x]
≤3
¸si q(x) = x
2
+x + 1 scriet ¸i matricea lui T ˆın baza B = ¦1, x, x
2
, x
3
¦.
Problema 4.8.15. Fie Y ⊂ R
n
, n ≥ 2 un subspat ¸iu vectorial cu dim
R
Y = k, 1 ≤ k ≤
n −1. Fie T = ¦f ∈ L(R
n
, R
n
) , f(x) = 0
R
n, ∀x ∈ Y¦ . Ar˘ atat ¸i c˘a T este spat ¸iu vectorial real,
s˘ a se determine dimensiunea sa ¸si s˘a se indice o baz˘ a ˆın acest spat ¸iu.
Problema 4.8.16. Fie N spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor reale cu baza
B = ¦1, cos x, sin x, cos 2x, sin 2x, cos 3x, sin 3x¦
¸si transformarea liniar˘ a T : N →N definit˘ a prin T(f)(x) = 4

_
0
sin
3
(x+y)f(y)dy. Determinat ¸i
subspat ¸iile Ker(T) ¸si Im(T).
Problema 4.8.17. Fie N spat ¸iul liniar al funct ¸iilor reale continue pe [−π, π] ¸si aplicat ¸ia
T : N →N definit˘ a prin T(f)(x) =
π
_
−π
[1 + sin(t −x)f(t)dt] .
a) Demonstrat ¸i c˘ a T este aplicat ¸ie liniar˘a ¸si calculat ¸i T(f) pentru f(x) = sin x ¸si respectiv
f(x) = cos x.
b) Ar˘ atat ¸i c˘a subspat ¸iul Im(T) este finit dimensional ¸si determinat ¸i o baz˘aˆın acest subspat ¸iu.
Determinat ¸i ker(T) ¸si ar˘ atat ¸i c˘ a este infinit dimensional.
Problema 4.8.18. Fie N, Y dou˘ a spat ¸ii vectoriale peste acelat ¸i corp comutativ N. De-
monstrat ¸i c˘ a Im(αT
1
+βT
2
) ⊆ αIm(T
1
) +β Im(T
2
), ∀T
1
, T
2
∈ L(N, Y), ∀α, β ∈ N.
Dat ¸i un exemplu pentru care incluziunea anterioar˘a este strict˘a.
Problema 4.8.19. Fie N un spat ¸iu vectorial finit dimensional, T ∈ L(N). Dac˘ a
dim
N
Im(T
2
) = dim
N
Im(T), demonstrat ¸i c˘ a Im(T) ∩ Ker(T) = ¦0
N
¦ ¸si deducet ¸i c˘a Im(T) +
Ker(T) = N.
102
4.8. PROBLEME PROPUSE
Problema 4.8.20. (Inegalitatea lui Sylvester) Fie N
i
, i = 1, 2, 3 trei spat ¸ii vectoriale,
T ∈ L(N
1
, N
2
) , S ∈ L(N
2
, N
3
) , dim
N
N
2
= n, atunci
(68) rang (S ◦ T) ≥ rang (T) + rang (S) −n.
Problema 4.8.21. Fie A, B ∈ /
n
(C). Dac˘ a AB = 0
n
, atunci rang(A) + rang(B) ≤ n.
Problema 4.8.22. Fie N ¸si Y dou˘ a spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp comutativ N,
T : N →Y, o transformare liniar˘ a, N
1
subspat ¸iu vectorial al lui N. Atunci
(69) rang(T) −rang (T[
N
1
) ≤ dim
N
N−dim
N
N
1
.
Problema 4.8.23. (Inegalitatea lui Frobenius) Fie N
i
, i = 1, 2, 3, 4 patru spat ¸ii vec-
toriale peste acela¸si corp comutativ N, T ∈ L(N
1
, N
2
), S ∈ L(N
2
, N
3
), P ∈ L(N
3
, N
4
),
dim
N
N
2
= n, atunci
(70) rang (P ◦ S) + rang (S ◦ T) ≤ rang(S) + rang (P ◦ S ◦ T) .
Problema 4.8.24. Fie N
1
, N
2
¸si N
3
trei spat ¸ii vectoriale finit dimensionale peste acela¸si
corp comutativ N ¸si T
1
: N
1
→ N
2
, T
2
: N
2
→ N
3
dou˘ a transform˘ ari liniare. Ar˘ atat ¸i c˘a
dim
N
Ker(T
2
◦ T
1
) ≤ def(T
1
) + def(T
2
).
Problema 4.8.25. (Teorema lui Sylvester) Fie N
1
, N
2
¸si N
3
N-spat ¸ii vecoriale finit
dimensionale iar T
1
: N
1
→N
2
, T
2
: N
2
→N
3
transform˘ ari liniare. Demonstrat ¸i c˘ a
dim
N
Im(T
2
◦ T
1
) = dim
N
Im(T
1
) −dim
N
(Im(T
1
) ∩ Ker(T
2
)).
Problema 4.8.26. Fie A, B ∈ /
n
(R). Ar˘ atat ¸i c˘a rang(A +B) ≤ rang(A) + rang(B).
Problema 4.8.27. Fie A, B ∈ /
n
(R). Dac˘ a exist˘ a a, b ∈ R

astfel ˆıncˆ at AB = aA + bB
atunci
a) rang(A −bI
n
) = rang(B −aI
n
) = n,
b) rang(A) = rang(B).
Problema 4.8.28. Fie A ∈ /
n
(R). Demonstrat ¸i c˘ a rang
_
A
T
A
_
= rang(A).
Problema 4.8.29. Dac˘ a A, B ∈ /
n
(C). S˘ a se arate c˘a
a) Dac˘a A +B = AB atunci rang(A) = rang(B).
b) Dac˘a rang(A) = n −1 atunci exist˘ a C ∈ /
n
(C), C 0
n
astfel ˆıncˆ at
(A +C)
p
= A
p
+C
p
, ∀p ∈ Þ.
Problema 4.8.30. Fie aplicat ¸ia Tr : /
n
(R) → R, ∀A ∈ /
n
(R) : Tr(A) =
n

i=1
a
ii
.
Demonstrat ¸i c˘ a def(Tr) = n
2
−1.
Problema 4.8.31. Fie S subspat ¸iul matricelor /
n
(R) generat de matricele de forma
AB −BA, A, B ∈ /
n
(R). Demonstrat ¸i c˘ a
(a) dim
R
(S) ≤ n
2
−1; (b) dim
R
(S) = n
2
−1.
103
4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Problema 4.8.32.
ˆ
In spat ¸iul vectorial R
3
se consider˘a subspat ¸iile liniare S
1
¸si S
2
, date de
ecuat ¸iile S
1
: x +y −z = 0, S
2
: 3x −4y −2z = 0.
a) Not˘ am s = (−v, u +v, u) ¸si y = (2u, u −v, u + 2v). S˘a se arate c˘ a aplicat ¸ia T (s) = y
este un izomorfism ˆıntre S
1
¸si S
2
.
b) S˘ a se afle locul geometric al mijloacelor segmentelor care unesc punctele lui S
1
cu ima-
ginile lor prin transformarea T din S
2
.
c) S˘a se determine acele izomorfisme liniare ϕ : R
3
→ R
3
care coincid cu T pe subspat ¸iul
S
1
.
Problema 4.8.33. Fie ¦e
1
, e
2
, e
3
¦ o baz˘a ortonormat˘ a ˆın spat ¸iul euclidian R
3
¸si s˘ a pre-
supunem c˘a ˆın baza format˘ a din vectorii f
1
= e
1
+2e
2
+e
3
, f
2
= e
1
+e
2
+2e
3
, f
3
= e
1
+e
2
transformarea liniar˘a T are matricea
A =
_
_
_
1 1 3
0 5 −1
2 7 −3
_
_
_.
S˘ a se afle matricea transform˘ arii adjuncte T

ˆın aceea¸si baz˘ a.
Problema 4.8.34. Determinat ¸i adjunctul endomorfismelor de mai jos relativ la produsul
scalar canonic.
T
1
: R
3
→R
3
, ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
, T
1
(x) = (x
1
+ 2x
2
−x
3
, x
1
−x
2
+x
3
, x
1
+x
3
),
T
2
: R
4
→R
4
, ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) ∈ R
4
, T
2
(x) = (x
1
−x
2
, x
2
−x
3
, x
3
−x
4
, x
4
−x
1
).
Problema 4.8.35. Se consider˘ a spat ¸iul vectorial R[x]
≤2
al polinoamelor de grad cel mult
doi ˆın variabila x pe care se define¸ste produsul scalar
∀p, q ∈ R[x]
≤2
, ¸p, q) =
1
_
−1
p(x)q(x)dx.
Determinat ¸i endomorfismul adjunct endomorfismului T : R[x]
≤2
→R[x]
≤2
, T(p) = 2p
t
−3p.
Problema 4.8.36. Demonstrat ¸i c˘ a
T : R
2
→R
2
, ∀x = (x
1
, x
2
) ∈ R
2
, T(x) = (x
1
cos ϕ −x
2
sin ϕ, x
1
sin ϕ +x
2
cos ϕ)
este un endomorfism ortogonal.
Problema 4.8.37. Fie u 0 un vector fixat ˆın spat ¸iul euclidian real N ¸si fie T : N → N,
T (x) = x −a ¸x, u) u (a constant˘ a real˘a) o transformare liniar˘ a.
(a) S˘ a se afle a ∈ R, astfel ˆıncˆat T s˘ a fie o transformare ortogonal˘ a ¸si s˘ a se arate c˘a pentru
valoarea a
0
0 g˘asit˘ a, avem
T ◦ T ◦ T ◦ T
.¸¸.
n ori
=
_
T, n = impar
I, n = par
.
Fie N = R
3
, u = 2e
1
+ 2e
2
+e
3
, a = a
0
¸si ¦e
i
, i = 1, 3¦ baza canonic˘a (standard) ˆın R
3
.
(b) S˘ a se scrie matricea transform˘ arii liniare T ˆın baza standard.
104
CAPITOLUL 5
Vectori ¸si valori proprii
ˆ
In tot acest capitol, K este un corp comutativ, iar N, Y, ... sunt K-spat ¸ii vectoriale de
dimensiune finit˘a.
5.1. Endomorfisme ¸si subspat ¸ii invariante
5.1.1. Matricea asociat˘a unui morfism: cˆateva preciz˘ari. S˘ a not˘ am cu N
1
¸si N
2
dou˘ a K-spat ¸ii vectoriale de dimensiune finit˘ a ¸si fie T : N
1
→ N
2
o transformare liniar˘a. De
ˆındat˘a ce fix˘ am o baz˘a ˆın N
1
¸si o (alt˘a) baz˘a ˆın N
2
, putem descrie T prin matricea asociat˘a
ˆın aceste baze. Alegerea separat˘a a celor dou˘ a baze este suficient de permisiv˘a: putem alege
bazele astfel ˆıncˆ at matricea asociat˘ a transform˘ arii liniare T ˆın aceste baze s˘a aib˘ a forma:
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
.
.
.
1
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(toate elementele neprecizate sunt egale cu 0). O astfel de matrice, de form˘a diagonal˘ a, ne
permite s˘ a obt ¸inem imediat diverse informat ¸ii despre transformarea liniar˘a T. De exemplu,
dac˘ a pe diagonala principal˘ a a matricei nu apare niciun 0, atunci T este morfism injectiv, dac˘ a
dim
K
(N
1
) ≤ dim
K
(N
2
), respectiv este morfism surjectiv dac˘ a dim
K
(N
1
) ≥ dim
K
(N
2
) (conform
4.4.9).
ˆ
In acest capitol, suntem ˆıns˘ a interesat ¸i de endomorfisme de spat ¸ii vectoriale. Altfel spus,
spre deosebire de situat ¸ia general˘ a descris˘ a mai sus, vom presupune c˘ a N
1
= N
2
.
Fie deci T : N → N un endomorfism liniar. Am v˘ azut ˆın capitolul anterior c˘a, ˆın acest
caz, ˆın loc s˘a alegem dou˘ a baze (una pentru domeniu ¸si alta pentru codomeniu), este mai util
s˘ a consider˘am pentru cele dou˘a spat ¸ii vectoriale o aceea¸si baz˘a. De ce? Pentru c˘a, ˆın acest
fel, putem ˆınlocui adunarea sau compunerea endomorfismelor lui N cu adunarea, respectiv cu
ˆınmult ¸irea matricelor. Altfel spus:
Teorema 5.1.1. Odat˘a fixat˘a o baz˘a ˆın spat ¸iul vectorial N, obt ¸inem un izomorfism canonic
ˆıntre inelul (L(N), +, ◦) ¸si inelul (/
n
(K), +, ), unde n = dim
K
(N).
Noua situat ¸ie conduce ˆın mod natural la ˆıntrebarea:
105
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Dac˘a T ∈ L(N) este un endomorfism fixat, mai este oare posibil s˘a alegem
o baz˘a a lui N, astfel ˆıncˆat matricea asociat˘a lui T ˆın aceast˘a baz˘a s˘a fie o
matrice diagonal˘a?
Din p˘acate, r˘ aspunsul la aceast˘ a ˆıntrebare poate fi negativ.
Exemplul 5.1.2. S˘ a not˘ am cu R[X]
≤2
spat ¸iul vectorial al polinoamelor cu coeficient ¸i reali,
de grad cel mult 2. Fie d endomorfismul de derivare, prin care unui polinom P ˆıi corespunde
polinomul derivat P
t
. Vom ar˘ ata c˘a nu exist˘a o baz˘a a lui R[X]
≤2
, pentru care matricea asociat˘a
lui d s˘ a fie matrice diagonal˘ a. S˘a presupunem contrariul: ar exista deci o baz˘ a ¦F
1
, F
2
, F
3
¦ ˆın
R[X]
≤2
¸si scalarii a, b, c ∈ R pentru care
F
t
1
= a F
1
, F
t
2
= b F
2
, F
t
3
= c F
3
.
Deducem c˘a F
1
, F
2
, F
3
sunt polinoame de grad 0, ceea ce contrazice faptul c˘a ele formeaz˘a o
baz˘ a.
Exemplul 5.1.2 ne arat˘a c˘a ˆıntrebarea de mai sus trebuie nuant ¸at˘a. Pare mai natural s˘ a ne
ˆıntreb˘ am:
Cum am putea alege o baz˘a a lui N, astfel ˆıncˆat matricea asociat˘a endomor-
fismului T ˆın aceast˘a baz˘a s˘a fie cˆat mai simpl˘a?
Desigur, ˆıntrebarea este neclar˘a: nu am precizat ˆınc˘a ce ar putea ˆınsemna faptul c˘ a o matrice
este ”mai simpl˘ a” decˆat alta! Vom explica acest lucru ˆın sect ¸iunile urm˘ atoare.
5.1.2. Reformularea algebric˘a.
ˆ
Intreb˘ arile de mai sus se refer˘ a la endomorfismele unui
spat ¸iu vectorial ¸si la matricea asociat˘ a acestuiaˆıntr-o baz˘a dat˘ a. Vom reformula acesteˆıntreb˘ari,
ˆıntr-un context aparent diferit. Reamintim urm˘ atoarea definit ¸ie (4.6.15).
Definit ¸ia 5.1.3. Spunem c˘a matricele A ¸si B din /
n
(K) sunt asemenea dac˘a exist˘a o
matrice inversabil˘a U ∈ GL
n
(K) asfel ˆıncˆat
(71) B = U
−1
AU.
Relat ¸ia de asem˘ anare a matricelor are leg˘atur˘a cu problematica anterioar˘ a: s˘ a ne amintim
(4.6.13) c˘a, la schimbarea bazei, matricea endomorfismului T se schimb˘ a dup˘ a regula (71), unde
U este matricea de trecere ˆıntre baze.
Este u¸sor de demonstrat urm˘ atoarea proprietate (vezi 4.6.16):
Lema 5.1.4. Asem˘anarea este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe /
n
(K).
ˆ
In acest nou context, ˆıntrebarea 5.1.1 poate fi reformulat˘a astfel:
Dat˘a o matrice A ∈ /
n
(K), cum putem determina o matrice inversabil˘a
U ∈ GL
n
(K) pentru care matricea U
−1
AU este cˆat mai simpl˘a?
Reformularea algebric˘a ne va permite ca, ˆın continuare, s˘ a ne referim sau la endomorfisme sau
la matrice: comentariul de mai sus arat˘a c˘a aceast˘ a alternant ¸˘a nu schimb˘ a problema.
106
5.1. ENDOMORFISME S¸ I SUBSPAT¸ II INVARIANTE
5.1.3. Subspat ¸ii invariante ale unui endomorfism. Pentru a calcula produsul dintre
dou˘ a matrice p˘atratice de ordin n, sunt necesare n
4
ˆınmult ¸iri ¸si n
2
(n−1) adun˘ari. A¸sadar, cˆand
calcul˘ am produsului a dou˘a matrice p˘atratice, efectu˘ am un num˘ ar mare de operat ¸ii aritmetice.
Evident, num˘ arul acestor operat ¸ii se mic¸soreaz˘a dac˘a cei doi factori au unele elemente nule. De
aceea, ar fi util ca ˆın operat ¸iile cu matrice s˘a avem factori cu cˆat mai multe zerouri.
Uneori, putem s˘a alegem forma matricelor cu care lucr˘am. S˘a consider˘ am, de exemplu,
T, S ∈ L(N), dou˘a endomorfisme ale K-spat ¸iului vectorial N. Compunerea T ◦ S poate fi
exprimat˘ a prin produsul matricelor asociate acestor endomorfisme, ˆıntr-o baz˘ a dat˘ a. Putem
spera ca, alegˆ and convenabil aceast˘a baz˘ a, matricele asociate s˘a aib˘a cˆ at mai multe zerouri.
Cum putem face ˆıns˘a o astfel de alegere? O posibilitate: identific˘am subspat ¸ii vectoriale cu
anumite propriet˘ at ¸i.
Definit ¸ia 5.1.5. Subspat ¸iul Y ⊆ N este subspat ¸iu invariat de T (sau este subspat ¸iu
invariant pentru T) dac˘a:
∀ w ∈ Y: T(w) ∈ Y.
Exemplele 5.1.6. (1) Pentru orice T ∈ L(N), subspat ¸iile triviale N ¸si ¦0¦, precum ¸si
Ker(T) ¸si Im(T), sunt subspat ¸ii invariate de T.
(2) Fie R[X]
≤n
spat ¸iul vectorial al polinoamelor cu coeficient ¸i reali, de grad cel mult n ¸si fie
d endomorfismul de derivare. Pentru orice num˘ar k ≤ n, subspat ¸iul R[X]
≤k
, al polinoamelor
de grad ≤ k, este subspat ¸iu invariat de d.
Vom ar˘ ata ˆın continuare ˆın ce mod subspat ¸iile invariante conduc la matrice mai simple.
S˘ a presupunem c˘a am reu¸sit s˘a identific˘am dou˘ a subspat ¸ii Y
1
¸si Y
2
ale lui N, invariate de
T, astfel ˆıncˆ at N = Y
1
⊕Y
2
. Alegem (la ˆıntˆ amplare!) baza B
1
ˆın Y
1
¸si baza B
2
ˆın Y
2
¸si fie
B = B
1
∪ B
2
.
Lema 5.1.7.
ˆ
In condit ¸iile ¸si cu notat ¸iile de mai sus:
(1) B este o baz˘a a lui N;
(2) matricea asociat˘a endomorfismului T ˆın aceast˘a baz˘a are forma:
_
A 0
0 C
_
,
unde A ¸si C sunt matrice p˘atratice, iar 0 este o notat ¸ie general˘a pentru matricele nule.
Demonstrat ¸ie.
(1) Rezult˘a din definit ¸ia ¸si propriet˘ at ¸ile sumei directe de subspat ¸ii (3.2.8).
(2) Fie B
1
= ¦v
1
, v
2
, . . . , v
m
¦ ¸si B
2
= ¦v
m+1
, v
m+2
, . . . , v
n
¦. Deoarece Y
1
este subspat ¸iu
invariat de T, avem T(v
i
) ∈ Y
1
pentru i ∈ 1, m; de aceea
T(v
i
) =
m

j=1
a
ji
v
j
.
Altfel spus: pe primele m coloane ale matricei asociate lui T ˆın baza B, apar elemente
nenule doar ˆın primele m linii. Analog, pe ultimele n−m coloane ale matricei asociate
lui T, toate elementele din primele m linii sunt nule.
107
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
A¸sadar, dac˘a descompunem N ca sum˘a direct˘ a de subspat ¸ii invariante, matricea asociat˘ a lui T
ˆıntr-o anumit˘ a baz˘ a se reprezint˘ a ca matrice cu blocuri, ˆın care blocurile de pe diagonal˘a sunt
p˘ atratice, iar elementele din afara acestor blocuri sunt nule. O astfel de structurare permite
ca operat ¸iile efectuate cu matricea respectiv˘ a (de exemplu, ridicarea la putere a matricei) s˘ a
necesite mai put ¸ine operat ¸ii aritmetice. De aceea, descompunerea lui N ca sum˘ a direct˘a de
subspat ¸ii invariante, de dimensiune cˆat mai mic˘ a, poate fi util˘a ˆın calcule. Pentru aplicat ¸iile
efective, ne r˘amˆ ane totu¸si s˘ a r˘aspundem la cˆateva ˆıntreb˘ ari:
Cum determin˘am subspat ¸ii invariate de un endomorfism dat? Cum descom-
punem N ca sum˘a direct˘a de subspat ¸ii invariante?
5.2. Subspat ¸ii invariante de dimensiune 1
5.2.1. Vectori proprii. Valori proprii. S˘ a determin˘ am mai ˆıntˆai subspat ¸iile invariante
de dimensiune 1. Fie Yun astfel de subspat ¸iu ¸si fie w un generator al s˘au. Deoarece T(w) ∈ Y,
exist˘ a un scalar α ∈ K pentru care T(w) = α w.
Definit ¸ia 5.2.1. Un vector nenul v ∈ N

este vector propriu pentru endomorfismul T
dac˘a exist˘a un scalar λ ∈ K astfel ˆıncˆat
T(v) = λv.
Scalarul λ cu proprietatea de mai sus se nume¸ste valoare proprie a lui T, corespunz˘atoare
vectorului propriu v.
Exemplele 5.2.2. Fie N spat ¸iul vectorial al vectorilor din plan.
(1) Dac˘a T este simetria fat ¸˘a de o dreapt˘a d, atunci orice vector nenul, avˆ and ca direct ¸ie
dreapta d, este vector propriu corespunz˘ ator valorii proprii +1, iar orice vector nenul, perpen-
dicular pe dreapta d, este vector propriu corespunz˘ ator valorii proprii −1.
(2) Dac˘ a T este rotat ¸ia cu 90

ˆın jurul punctului O, nu exist˘a vectori proprii pentru T.
Observat ¸ia 5.2.3. Simetria fat ¸˘ a de o dreapt˘ a ¸si rotat ¸ia ˆın jurul unui punct sunt izometrii
ale planului: prin aceste aplicat ¸ii, un segment se transform˘a ˆıntr-un segment congruent, deci
un vector se transform˘ a ˆıntr-un vector de acela¸si modul. De aceea, valorile proprii ale endo-
morfismelor din Exemplul 5.2.2 nu ar putea fi decˆat +1 sau −1.
Cˆ ateva propriet˘at ¸i ale vectorilor proprii ai unui endomorfism sunt demonstrateˆın continuare.
Propozit ¸ia 5.2.4. Fie v
1
¸si v
2
vectori proprii ai endomorfismului T, corespunz˘atori valo-
rilor proprii α
1
¸si α
2
.
(1) Pentru orice a ∈ K

, vectorul av este vector propriu al lui T, corespunz˘ator aceleia¸si
valori proprii α
1
;
(2) Dac˘a α
1
= α
2
, atunci vectorul nenul a
1
v
1
+ a
2
v
2
este vector propriu al lui T (unde
a
1
, a
2
∈ K);
108
5.2. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
(3) Dac˘a α
1
α
2
, atunci v
1
¸si v
2
sunt vectori liniar independent ¸i.
Demonstrat ¸ie.
(1) Observ˘ am c˘a av
1
0 ¸si c˘ a
T(av
1
) = aT(v
1
) = a(α
1
v
1
) = α
1
(av
1
).
(2) Calcul˘am
T(a
1
v
1
+a
2
v
2
) = a
1
T(v
1
) +a
2
T(v
2
) = . . . = α
1
(a
1
v
1
+a
2
v
2
).
(3) Fie x
1
, x
2
∈ K pentru care x
1
v
1
+x
2
v
2
= 0; vom ar˘ata c˘ a x
1
= x
2
= 0. Din relat ¸ia
0 = T(0) = T(x
1
v
1
+x
2
v
2
) = . . . = α
1
x
1
v
1

2
x
2
v
2
,
obt ¸inem imediat c˘a
x
1

1
−α
2
)v
1
= 0 ¸si x
2

1
−α
2
)v
2
= 0.
Deoarece α
1
−α
2
0, deducem c˘ a x
1
= x
2
= 0.
Putem interpreta Propozit ¸ia 5.2.4 astfel:
Pentru fiecare valoare proprie α, definim mult ¸imea
(72) N(α) = ¦v ∈ N : T(v) = αv¦.
Mult ¸imea N(α) cont ¸ine deci vectorul nul ¸si tot ¸i vectorii proprii ai lui T, corespunz˘ atori valorii
proprii α. Propozit ¸ia 5.2.4 afirm˘ a de fapt c˘ a N(α) este subspat ¸iu vectorial al lui N ¸si c˘ a
N(α) ∩ N(β) = ¦0¦ dac˘ a α β.
Exemplul 5.2.5. Dac˘ a N = R[X]
≤2
¸si dac˘a T = d este morfismul de derivare, atunci 0
este valoare proprie a lui T, iar N(0) = R[X]
≤0
este mult ¸imea polinoamelor constante.
5.2.2. Polinomul caracteristic al unui endomorfism. Polinomul caracteristic al
unei matrice. Vom exprima ˆın coordonate condit ¸ia ca un vector s˘ a fie vector propriu al
endomorfismului T.
S˘ a fix˘ am o baz˘ a ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ a lui N ¸si fie
A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea endomorfismului T ˆın aceast˘a baz˘a. Condit ¸ia ca vectorul nenul
v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+. . . +x
n
e
n
s˘ a fie vector propriu pentru T se exprim˘a ˆın baza dat˘a astfel: exist˘ a un scalar λ ∈ K pentru
care
(73) A
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
= λ
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
.
Egalitatea (73) reprezint˘ a un sistem omogen de ecuat ¸ii liniare, ˆın care x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt ne-
cunoscutele, iar λ este un parametru. Sistemul (73) are solut ¸ie nenul˘a (deci vectorul propriu
109
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
v exist˘ a, iar λ este valoare proprie) dac˘ a ¸si numai dac˘ a determinantul matricei sistemului este
nul. Am demonstrat astfel rezultatul care urmeaz˘a.
Propozit ¸ia 5.2.6. Un scalar λ ∈ K este valoare proprie a endomorfismului T dac˘a ¸si numai
dac˘a λ este solut ¸ie a ecuat ¸iei
det(xI
n
−A) = 0,
unde A este matricea asociat˘a endomorfismului ˆıntr-o baz˘a dat˘a.
Definit ¸ia 5.2.7. Dac˘a A ∈ /
n
(K) este matricea asociat˘a endomorfismului T ˆın baza B,
atunci polinomul
P
T
(X) = det(XI
n
−A)
este polinomul caracteristic al endomorfismului T. Ecuat ¸ia polinomial˘a P
T
(X) = 0 se
nume¸ste ecuat ¸ia caracteristic˘a a endomorfismului dat.
Definit ¸ia 5.2.7 are o lacun˘ a: polinomul caracteristic pare s˘ a depind˘a nu doar de endomor-
fismul T, ci ¸si de baza B. Altfel spus, este posibil ca, alegˆand o alt˘a baz˘ a a spat ¸iului vectorial
N, deci asociind o alt˘ a matrice endomorfismului T, s˘a obt ¸inem un alt polinom.
Vom demonstra ˆın continuare c˘ a, de fapt, aceast˘ a ambiguitate nu exist˘ a.
Lema 5.2.8. Polinomul caracteristic al unui endomorfism este independent de baza aleas˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie B
1
¸si B
2
dou˘ a baze ale spat ¸iului vectorial N ¸si fie A
1
¸si A
2
matricele
asociate endomorfismului T ˆın aceste baze. Atunci exist˘ a o matrice inversabil˘ a U astfel ˆıncˆ at
A
2
= U
−1
A
1
U.
Folosind proprietatea multiplicativ˘ a a determinantului (2.2.23), obt ¸inem
det(XI
n
−A
2
) = det(XI
n
−U
−1
A
1
U) = det(U
−1
(XI
n
−A
1
)U) =
= det(U
−1
) det(XI
n
−A
1
) det(U) = det(U
−1
) det(U) det(XI
n
−A
1
) = det(XI
n
−A
1
).
Altfel spus: polinomul caracteristic asociat lui T ˆın baza B
1
coincide cu polinomul caracteristic
asociat lui T ˆın baza B
2
.
Exemplul 5.2.9. Fie N = R[X]
≤2
spat ¸iul vectorial al polinoamelor cu coeficient ¸i reali, de
grad cel mult 2 ¸si fie d endomorfismul de derivare.
Dac˘ a fix˘ am baza ¦1, X, X
2
¦ ˆın N, matricea asociat˘ a lui d ˆın aceast˘a baz˘a este
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 2 0
_
_
_,
deci polinomul caracteristic al lui d este
P
d
(X) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
X 0 0
−1 X 0
0 −2 X
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= X
3
.
110
5.2. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
Consider˘ am acum baza ¦X(X −1), (X −1)(X −2), X(X −2)¦; obt ¸inem
P
d
(X) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
X −1, 5 −0, 5 −1
0, 5 X + 1, 5 1
1 −1 X
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= X
3
.
Am verificat astfel, pe un exemplu, rezultatul demonstrat ˆın Lema 5.2.8.
Am definit mai sus polinomul caracteristic asociat unui endomorfism. Aceea¸si definit ¸ie
ne conduce la polinomul caracteristic al unei matrice: Teorema 5.1.1 ne arat˘ a c˘a, de
fapt, endomorfismele ¸si matricele reprezint˘ a acelea¸si ”obiecte” matematice.
ˆ
In noul context, al
matricelor, Lema 5.2.8 poate fi reformulat˘a astfel:
Lema 5.2.10. Matricele asemenea au acela¸si polinom caracteristic.
5.2.3. Descrierea polinomului caracteristic. Este evident din definit ¸ie c˘ a polinomul
caracteristic al unui endomorfism (sau al unei matrice) este polinom monic, de grad egal cu
dim
K
(N) (sau cu ordinul matricei).
S˘ a fix˘ am o matrice A = (a
ij
)
i,j=1,n
, al c˘ arei polinom caracteristic este:
(74) P
A
(X) = X
n
−σ
1
X
n−1

2
X
n−2
−. . . + (−1)
n
σ
n
.
Propozit ¸ia 5.2.11. Coeficientul σ
k
din polinomul caracteristic este egal cu suma minorilor
diagonali de ordinul k din matricea A. (Reamintim c˘a un minor este diagonal dac˘a este format
din linii ¸si coloane cu aceia¸si indici.)
ˆ
In particular,
σ
1
= tr(A) =
n

i=1
a
ii
, iar σ
n
= det(A).
Demonstrat ¸ie. S˘ a not˘ am cu s
k
(A) suma minorilor diagonali de ordinul k din matricea A.
Trebuie s˘ a demonstr˘am deci egalitatea
s
k
(A) = σ
k
, pentru orice k = 1, n.
Vom demonstra aceast˘a egalitate prin induct ¸ie dup˘a n. Rezultatul din enunt ¸ este evident
adev˘ arat pentru matricele de ordin 1. Pentru a justifica pasul de induct ¸ie, este nevoie s˘a facem
mai ˆıntˆ ai urm˘atoarea precizare.
Fie M = (f
ij
(x))
i,j=1,n
o matrice ale c˘ arei elemente sunt funct ¸ii derivabile. Atunci determi-
nantul d(x) al acestei matrice este tot o funct ¸ie derivabil˘ a. Folosind formula de calcul al unui
determinant ¸si regulile uzuale de derivare, obt ¸inem imediat egalitatea:
d
t
(x) =
n

k=1
det(M
k
),
unde M
k
este matricea obt ¸inut˘a din M prin derivarea liniei de pe locul k, adic˘a prin ˆınlocuirea
acestei linii cu
(f
t
k1
(x); f
t
k2
(x); . . . ; f
t
kn
(x)).
Vom aplica aceast˘a formul˘a de derivare pentru matricea M = xI
n
− A, al c˘ arei determinant
este funct ¸ia polinomial˘ a asociat˘a polinomului caracteristic al lui A.
ˆ
In acest caz, prin derivare,
linia de pe locul k a matricei M se ˆınlocuie¸ste cu linia e
k
= (0; 0; . . . ; 1; . . . ; 0) (ˆın care apare
111
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
un singur 1, pe locul k). Folosind dezvoltarea determinant ¸ilor obt ¸inut ¸i dup˘ a liniile ˆınlocuite,
obt ¸inem egalitatea
P
t
A
(x) =
n

k−1
P
A
k
(x),
unde A
k
este matricea obt ¸inut˘ a din A prin t˘ aierea liniei ¸si coloanei de pe locul k. Aceste noi
matrice A
k
sunt ˆıns˘a de ordin n − 1; conform ipotezei de induct ¸ie, ¸stim c˘ a tot ¸i coeficient ¸ii
polinoamelor P
A
k
(x) sunt sume de minori principali ai matricelor A
k
.
Un minor diagonal al matricei A
k
este ˆıns˘a minor diagonal ¸si pentru matricea A. Reciproc,
orice minor diagonal de ordin r (cu r n) din matricea A, apare ca minor diagonal ˆın exact
n −r matrice A
k
. De aceea
P
t
A
(x) = nx
n−1
−(n −1)σ
1
x
n−2
+ (n −2)σ
2
x
n−3
+. . . + (−1)
n−1
σ
n−1
.
Deoarece, ˆın mod evident, P
A
(0) = (−1)
n
σ
n
, enunt ¸ul propozit ¸iei rezult˘a prin integrare.
Observat ¸ia 5.2.12. Aparent, demonstrat ¸ia anterioar˘a funct ¸ioneaz˘ a doar ˆın cazul corpului
numerelor reale. O analiz˘ a a tehnicilor folosite arat˘ a ˆıns˘a c˘a demonstrat ¸ia poate fi adaptat˘a
pentru orice corp comutativ.
Exemplul 5.2.13. Fie
A =
_
a b
c d
_
∈ /
2
(K)
o matrice de ordinul 2. Atunci polinomul s˘ au caracteristic are forma
P
A
(X) = X
2
−(a +d)X + (ad −bc).

Exemplul 5.2.14. Fie A ∈ /
n
(K) o matrice antisimetric˘ a (adic˘ a o matrice cu proprietatea
A
T
= −A). Atunci coeficient ¸ii σ
1
, σ
3
, σ
5
, . . . ai polinomului caracteristic P
A
(X) sunt nuli,
deoarece determinantul unei matrice antisimetrice de ordin impar este 0. De exemplu, pentru
A =
_
_
_
0 1 2
−1 0 −3
−2 3 0
_
_
_,
polinomul caracteristic este P
A
(X) = X
3
+ 14X.
5.2.4. Multiplicitate algebric˘a. Multiplicitate geometric˘a. S˘ a fix˘ am un endomor-
fism T ∈ L(N) ¸si o valoare proprei λ a acestui endomorfism. Am v˘azut c˘ a, pe de o parte, λ
este r˘ad˘ acin˘ a a polinomului caracteristic P
T
(X) ¸si c˘a, pe de alt˘a parte, ˆıi putem asocia lui λ
un subspat ¸iu N(λ) ⊆ N. De aceea, valorii proprii λ i se pot asocia dou˘ a numere naturale.
Definit ¸ia 5.2.15. Fie T un endomorfism al spat ¸iului vectorial N ¸si fie λ o valoare proprie
a lui T.
(1) Multiplicitatea algebric˘a a valorii proprii λ (notat˘a m
a
(λ)) este multiplicitatea
r˘ad˘acinii λ ˆın polinomul caracteristic P
T
(X).
112
5.2. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
(2) Multiplicitatea geometric˘a a valorii proprii λ (notat˘a m
g
(λ)) este dimensiunea
K-spat ¸iului vectorial N(λ).
Exemplele 5.2.16. (1) Fie N = R[X]
≤2
spat ¸iul vectorial al polinoamelor cu coeficient ¸i
reali, de grad ≤ 2 ¸si fie d endomorfismul de derivare. Am v˘ azut c˘a P
d
(X) = X
3
¸si c˘ a N(0)
(subspat ¸iul corespunz˘ ator valorii proprii 0) este mult ¸imea polinoamelor constante. De aceea
m
a
(0) = 3, iar m
g
(0) = 1.
(2) Fie N spat ¸iul vectorial al vectorilor din plan, iar T simetria fat ¸˘a de dreapta d. Polinomul
caracteristic al endomorfismului T este P(X) = X
2
− 1. Consider˘am valoarea proprie λ = 1:
atunci m
a
(1) = m
g
(1) = 1.
ˆ
In exemplul 5.2.16 am obt ¸inut de fiecare dat˘a inegalitatea m
a
(λ) ≥ m
g
(λ); aceast˘a inegali-
tate este valabil˘ a nu doar pentru exemplele studiate, a¸sa cum vom vedea ˆın rezultatul general
care urmeaz˘a.
Propozit ¸ia 5.2.17. Pentru orice valoare proprie λ a unui endomorfism de spat ¸ii vectoriale,
este adev˘arat˘a inegalitatea
m
a
(λ) ≥ m
g
(λ).
Demonstrat ¸ie. Fie r = m
g
(λ) multiplicitatea geometric˘ a a unei valori proprii a endo-
morfismului T ∈ L(N); ¸stim deci c˘ a dim
K
(N(λ)) = r.
Alegem baza ¦v
1
, v
2
, . . . , v
r
¦ a lui N(λ), pe care o complet˘am la o baz˘ a B a lui N. Vom
folosi aceast˘a baz˘ a pentru a calcula polinomul caracteristic al lui T.
Deoarece, din definit ¸ie, vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
r
sunt vectori proprii ai lui T, corespunz˘atori
valorii proprii λ, matricea asociat˘a endomorfismului T ˆın baza B este o matrice structurat˘ a ˆın
blocuri de forma
_
λ I
r
B
0 C
_
,
(unde I
r
este matricea unitate de ordinul r). De aceea
P
T
(X) = det
_
XI
n

_
λ I
r
B
0 C
__
= (X −λ)
r
P
C
(X)
(Ultima egalitate rezult˘a prin dezvoltarea determinantului dup˘ a primele r coloane.) Deducem
imediat, din definit ¸ie, c˘ a multiplicitatea r˘ad˘ acinii λ ˆın polinomul P
T
(X) este cel put ¸in egal˘ a cu
r. Altfel spus: m
g
(λ) ≤ m
a
(λ).
5.2.5. Teorema Cayley - Hamilton: o demonstrat ¸ie. Fie A o matrice de ordinul
n, cu coeficient ¸i ˆın corpul comutativ K. Este u¸sor de v˘ azut c˘a matricea A verific˘ a o ecuat ¸ie
polinomial˘a cu coeficient ¸i ˆın K.
ˆ
Intr-adev˘ ar, matricele I
n
, A, A
2
, . . . , A
n
2
nu pot fi liniar inde-
pendente, deoarece dim
K
(/
n
(K)) = n
2
, iar o combinat ¸ie liniar˘ a netrivial˘ a a lor determin˘ a o
ecuat ¸ie polinomial˘a verificat˘ a de A.
Observat ¸ia de mai sus are doar o natur˘ a calitativ˘a: am ar˘atat c˘a exist˘a o astfel de ecuat ¸ie
polinomial˘a, f˘ ar˘a a indica o modalitate efectiv˘a de aflare a acesteia. Pentru aplicat ¸iile numerice,
ar fi mult mai util s˘ a r˘aspundem la urm˘atoarea ˆıntrebare:
113
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Cum am putea oare explicita un astfel de polinom?
Analiz˘ am mai ˆıntˆai cˆ ateva cazuri particulare. Fie
A =
_
a b
c d
_
o matrice de ordinul 2. Un calcul direct ne arat˘a c˘a
(75) A
2
−(a +d)A + (ad −bc)I
2
= 0
2
.
O relat ¸ie asem˘ an˘ atoare (desigur, mai complicat˘a) este verificat˘a ¸si de matricele de ordinul 3.
Aceste egalit˘at ¸i matriceale, observate pentru prima dat˘ a de c˘ atre Arthur Cayley (1821-1895)
¸si William Rowan Hamilton (1805-1865), au f˘ acut posibil˘a formularea urm˘atorului rezultat
general, demonstrat de c˘ atre Ferdinand Georg Frobenius (1849-1917).
Teorema 5.2.18. (Teorema Cayley - Hamilton) Fie A o matrice de ordinul n ¸si fie
P
A
(X) polinomul s˘au caracteristic. Atunci
P
A
(A) = 0
n
.
Demonstrat ¸ie.
O ”demonstrat ¸ie” a teoremei 5.2.18 ar p˘ area s˘a fie urm˘atoarea:
Deoarece P
A
(X) = det(XI
n
−A), avem
P
A
(A) = det(AI
n
−A) = det(0
n
) = 0.
Nu v˘ a l˘asat ¸i ˆın¸selat ¸i de simplitatea ”demonstrat ¸iei”: este fals˘a!! Putem vedea, de exemplu, c˘a
rezultatul obt ¸inut de noi este un num˘ar, pe cˆ and P
A
(A) ar trebui s˘ a fie o matrice.
Indic˘ am ˆın continuare o demonstrat ¸ie corect˘a a teoremei. Fie
M = XI
n
−A ∈ /
n
(K[X])
matricea caracteristic˘ a a lui A: determinantul acestei matrice este polinomul caracteristic
P
A
(X). Consider˘ am matricea M

, adjuncta matricei M. Este evident (din modul de definire a
matricei adjuncte) c˘a M

∈ /
n
(K[X]) (adic˘ a este o matrice ale c˘ arei elemente sunt polinoame
cu coeficient ¸i ˆın K) ¸si c˘ a toate elementele acestei matrice au gradul ≤ n −1.
Vom folosi ˆın continuare egalitatea
M M

= det(M) I
n
.
Aceast˘ a egalitate a fost demonstrat˘ a ˆın Capitolul 2 (vezi 2.3.16) pentru matrice p˘ atratice cu
coeficient ¸i ˆıntr-un corp comutativ; egalitatea r˘amˆ ane ˆıns˘a adev˘arat˘a ¸si pentru matrice p˘ atratice
cu coeficient ¸i ˆıntr-un inel comutativ, demonstrat ¸ia fiind, practic, aceea¸si. (
ˆ
In cazul nostru,
matricea M este o matrice p˘ atratic˘a cu coeficient ¸i ˆın inelul comutativ K[X].)
Pentru orice matrice F cu elemente polinoame, exist˘ a o unic˘ a scriere de forma
(76) F = F
0
+X F
1
+ +X
p
F
p
,
unde p este gradul maxim al polinoamelor ce apar ˆın scrierea lui F, iar F
i
sunt matrice ”scalare”,
cu coeficient ¸i din K.
ˆ
In particular, pentru matricea M

, exist˘a o scriere de forma:
(77) M

= X
n−1
B
n−1
+X
n−2
B
n−2
+ +X B
1
+B
0
,
114
5.2. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
unde B
0
, B
1
, , B
n−1
∈ /
n
(K). Folosind notat ¸ia din (74) pentru polinomul caracteristic
P
A
(X), obt ¸inem egalitatea
(XI
n
−A)(X
n−1
B
n−1
+X
n−2
B
n−2
+ +B
0
) = (X
n
−σ
1
X
n−1
+ + (−1)
n
σ
n
) I
n
.
Egalitatea anterioar˘ a are loc ˆıntr-un inel atipic - este vorba despre inelul de polinoame la
stˆ anga cu coeficient ¸i ˆın inelul de matrice /
n
(K). Nu avem ˆıns˘ a neap˘ arat˘a nevoie de aceast˘ a
formalizare: deoarece scrierea unei matrice ca ˆın (76) este unic˘a, identific˘am ˆın egalitatea de
mai sus coeficient ¸ii diverselor monoame de tip X
k
¸si obt ¸inem urm˘ atorul sistem de ecuat ¸ii:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
−AB
0
= (−1)
n
σ
n
I
n
B
0
−AB
1
= (−1)
n−1
σ
n−1
I
n
B
1
−AB
2
= (−1)
n−2
σ
n−2
I
n
. . . . . . . . .
B
n−2
−AB
n−1
= −σ
1
I
n
B
n−1
= I
n
De¸si nu este de tip numeric, interpret˘am sistemul de mai sus ca un sistem liniar, ˆın care
matricele B
0
, B
1
, . . . , B
n−1
sunt necunoscutele. Observ˘ am c˘ a avem un sistem de tip Gauss,
deoarece fiecare ecuat ¸ie cont ¸ine cu o necunoscut˘a mai mult decˆat precedentele. Efectuˆ and,
de exemplu, ˆınlocuiri succesive ale necunoscutelor, de la sfˆ ar¸sit spre ˆınceput (sau ˆınmult ¸ind
la stˆanga ultima ecuat ¸ie cu A, penultima ecuat ¸ie cu A
2
,. . ., prima ecuat ¸ie cu A
n
¸si adunˆ and
ecuat ¸iile obt ¸inute), ajungem imediat la egalitatea
A
n
−σ
1
A
n−1

2
A
n−2
−. . . + (−1)
n−1
σ
n−1
A + (−1)
n
σ
n
I
n
= 0
n
.
Altfel spus: P
A
(A) = 0
n
.
Observat ¸ia 5.2.19. Putem explica acum egalitatea (75): polinomul caracteristic al matri-
cei A este
P
A
(X) = X
2
−(a +d)A + (ad −bc)I
2
(notat ¸iile sunt cele din (75)).
Teorema 5.2.18 este valabil˘a ¸si pentru endomorfisme: pentru a o putea enunt ¸a ˆın acest caz,
avem nevoie de cˆateva preciz˘ari.
Fie T ∈ L(N) un endomorfism fixat. Vom nota T
2
= T ◦ T ¸si, mai general, T
k
=
T ◦ T ◦ . . . ◦ T
.¸¸.
de k ori
. (Prin convent ¸ie, T
0
= id
N
.) De aceea, are sens s˘ a vorbim despre endomor-
fismul F(T) ∈ L(N), unde F este un polinom fixat din K[X]. Cu aceste notat ¸ii, Teorema
Cayley - Hamilton poate fi reformulat˘a astfel:
Teorema 5.2.20. Fie T ∈ L(N) un endomorfism ¸si fie P
T
(X) polinomul s˘au caracteristic.
Atunci
P
T
(T) = 0
N
,
(unde 0
N
este endomorfismul nul).
115
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Exemplul 5.2.21. Fie N = R[X]
≤2
spat ¸iul vectorial al polinoamelor cu coeficient ¸i reali, de
grad ≤ 2 ¸si fie d endomorfismul de derivare (care duce un polinom F ˆın polinomul derivat F
t
).
ˆ
In exemplul 5.2.13, am v˘azut c˘a polinomul caracteristic al endomorfismului d este P
d
(X) = X
3
.
Teorema Cayley-Hamilton afirm˘ a c˘ a d
3
= 0; vom verifica aceast˘a egalitate ¸si printr-un
calcul direct.
ˆ
Intr-adev˘ ar, endomorfismul d
3
duce un vector F (F este, de fapt, un polinom!),
ˆın F
(3)
. Cum grad(F) ≤ 2, este evident c˘a F
(3)
= 0. A¸sadar, endomorfismul d
3
duce orice
vector din Nˆın vectorul nul: deci d
3
este endomorfismul nul.
5.2.6. Polinomul minimal al unei matrice. Polinomul minimal al unui endomor-
fism. Comentariile de la ˆınceputul sect ¸iunii 5.2.5 ¸si teorema 5.2.18 evident ¸iaz˘ a dou˘ a aspecte
interesante privind leg˘ atura dintre polinoame ¸si matrice.
Pe de o parte, ¸stim c˘ a orice matrice de ordin n verific˘ a, ˆın inelul /
n
(K), o ecuat ¸ie poli-
nomial˘ a de grad ≤ n
2
. Pe de alt˘ a parte, odat˘a fixat˘ a o matrice de ordinul n, exist˘a o ecuat ¸ie
polinomial˘a de grad n (ecuat ¸ia caracteristic˘ a) verificat˘ a de matricea dat˘a. ”Distant ¸a” din-
tre gradul ”anticipat” (n
2
) ¸si cel ”efectiv” (n) face ca urm˘atoarea ˆıntrebare s˘a devin˘a foarte
natural˘ a:
Poate fi oare ˆımbun˘at˘at ¸it rezultatul din teorma Cayley - Hamilton? Altfel spus,
putem mic¸sora ¸si mai mult gradul polinomului F pentru care F(A) = 0
n
?
Pentru a r˘aspunde, vom analiza ˆın continuare cˆ ateva exemple.
Exemplele 5.2.22. (1) Fie
A =
_
_
_
0 1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
_.
Un calcul simplu ne arat˘a c˘ a
A
2
−I
3
= 0
3
.
A¸sadar, ˆın acest caz, matricea A verific˘ a o ecuat ¸ie polinomial˘ a de grad mai mic decˆ at ordinul
s˘ au.
(2) Fie
B =
_
_
_
0 1 0
0 0 1
1 0 0
_
_
_.
Folosind doar definit ¸ia, putem deduce c˘ a matricele
I
3
=
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_, B =
_
_
_
0 1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
_, B
2
=
_
_
_
0 0 1
1 0 0
0 1 0
_
_
_
sunt liniar independente ˆın R-spat ¸iul vectorial /
3
(R). Aceasta arat˘ a c˘ a matricea B nu poate
verifica o ecuat ¸ie polinomial˘a netrivial˘a de grad ≤ 2. De aceea, ˆın cazul matricei B, teorema
5.2.18 ofer˘a cel mai bun rezultat posibil.
Am v˘azut ˆın exemplele anterioare c˘a, dat˘a o matrice p˘ atratic˘ a A de ordinul n, putem g˘ asi
uneori polinoame F de grad mai mic decˆ at n cu proprietatea c˘ a F(A) = 0
n
. Pentru comoditatea
calculelor, am fi interesat ¸i s˘ a identific˘am astfel de polinoame cu grad cˆ at mai mic posibil.
116
5.2. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
Definit ¸ia 5.2.23. Polinomul minimal al unei matrice fixate A ∈ /
n
(K) este acel poli-
nom monic µ
A
(X) ∈ K[X]

, de grad minim posibil, care verific˘a condit ¸ia
µ
A
(A) = 0
n
.
Din definit ¸ie rezult˘a imediat urm˘atoarea proprietate.
Lema 5.2.24. Polinomul minimal al unei matrice este unic determinat.
Vom ar˘ ata acum ˆın ce mod putem extinde aceast˘a not ¸iune ¸si pentru endomorfisme de
spat ¸ii vectoriale. Fie T ∈ L(N) un endomorfism ¸si fie A matricea asociat˘ a lui T ˆıntr-o baz˘ a
oarecare. Vom defini polinomul minimal al lui T (notat µ
T
(X)) ca fiind polinomul minimal
al matricei A. Deoarece inelele (L(N), +, ◦) ¸si (/
n
(K), +, ) sunt izomorfe, polinomul minimal
al endomorfismului T verific˘ a relat ¸ia
µ
T
(T) = 0
N
.
Definit ¸ia de mai sus are ˆıns˘ a o lacun˘a: nu este clar dac˘ a polinomul µ
T
(X) nu depinde ¸si de
baza aleas˘ a, fat ¸˘a de care scriem matricea endomorfismului T. Pentru a fi complet˘ a, definit ¸ia
necesit˘ a demonstrarea urm˘ atorului rezultat.
Lema 5.2.25. Fie A, B ∈ /
n
(K) dou˘a matrice asemenea (conform Definit ¸iei 5.1.3).
Atunci
µ
A
(X) = µ
B
(X).
Demonstrat ¸ie. Deoarece matricele A ¸si B sunt asemenea, exist˘ a o matrice inversabil˘a
U ∈ GL
n
(K) astfel ˆıncˆ at
B = U
−1
AU.
S˘ a observ˘ am c˘a matricele A
2
¸si B
2
sunt ¸si ele asemenea; ˆıntradev˘ ar
B
2
= (U
−1
AU)(U
−1
AU) = U
−1
A
2
U.
Analog, se demonstreaz˘a c˘ a matricele A
k
¸si B
k
sunt asemenea, pentru orice k ∈ Þ. Mai general,
dac˘ a F este un polinom oarecare din K[X], atunci matricile F(A) ¸si F(B) sunt asemenea. (
ˆ
In
demonstrat ¸ie, folosim exprimarea matricei F(B) ca sum˘ a de ”monoame” de forma αB
k
.)
Calcul˘ am
µ
A
(B) = µ
A
(U
−1
AU) = U
−1
µ
A
(A)U = 0
n
,
deci µ
A
(B) = 0
n
. Din definit ¸ia polinomului minimal, avem c˘a
grad(µ
B
(X)) ≤ grad(µ
A
(X)).
Relat ¸ia de asem˘anare a matricelor este ˆıns˘a o relat ¸ie simetric˘ a: procedˆand analog, deducem c˘a
grad(µ
B
(X)) ≥ grad(µ
A
(X)), adic˘a cele dou˘a polinoame minimale au acela¸si grad.
ˆ
In plus, ele
sunt polinoame monice ¸si ambele se anuleaz˘a atunci cˆand ˆınlocuim variabila X cu matricea B.
De aici, rezult˘ a c˘a cele dou˘a polinoame sunt egale.
Lema 5.2.24 ¸si Teorema 5.1.1 ne permit s˘ a ne referim sau la polinomul minimal al unei
matrice, sau la polinomul minimal al unui endomorfism: rezultatele demonstrate ˆın unul din
117
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
aceste cazuri r˘ amˆan valabile ¸si ˆın cel˘ alalt caz. Pentru simplitatea expunerii, ˆın aceast˘ a sect ¸iune
ne vom referi doar la cazul matricelor.
Lema 5.2.26. Fie A ∈ /
n
(K) o matrice fixat˘a ¸si fie µ
A
(X) polinomul s˘au minimal. Dac˘a
F ∈ K[X] ¸si F(A) = 0
n
, atunci µ
A
(X) divide F(X).
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In inelul K[X] aplic˘ am teorema ˆımp˘ art ¸irii cu rest pentru polinoamele
F(X) ¸si µ
A
(X) (1.3.3): exist˘a deci C(X), R(X) ∈ K[X] astfel ˆıncˆ at
F(X) = µ
A
(X)C(X) +R(X)
¸si grad(R(X)) < grad(µ
A
(X)). Deducem c˘a
R(A) = F(A) −µ
A
(A)C(A) = 0
n
.
Deoarece polinomul R(X) are gradul mai mic decˆ at polinomul minimal µ
A
(X) ¸si R(A) = 0
n
,
deducem c˘ a R(X) trebuie s˘a fie polinomul nul: ˆın caz contrar, contrazicem Definit ¸ia 5.2.23.
Altfel spus: µ
A
(X) divide F(X).
Corolarul 5.2.27. Polinomul minimal divide polinomul caracteristic.
Corolarul (5.2.27) indic˘ a o posibil˘ a metod˘a de calcul al polinomului minimal al unei matrice.
Putem proceda astfel:
(1) Calcul˘am polinomul caracteristic al matricei;
(2) Descompunem polinomul caracteristic ˆın factori ireductibili ˆın K[X];
(3) Determin˘am tot ¸i divizorii monici ai polinomului caracteristic;
(4) Unul din ace¸sti divizori este polinomul minimal al matricei date.
Exemplul 5.2.28. Fie
A =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_ ∈ /
3
(R).
Polinomul caracteristic al matricei A este
P
A
(X) = X
2
(X −3).
De aceea, polinomul minimal al lui A poate fi unul din urm˘atoarele polinoame:
1, X, X −3, X
2
, X(X −3), X
2
(X −3).
Pentru a determina efectiv care este polinomul minimal, avem de efectuat cˆ ateva calcule cu
matricea A. Folosind (5.2.26), ˆın funct ¸ie de rezultatele deja obt ¸inute, putem evita unele din
aceste calcule. De exemplu, dac˘a am g˘ asit c˘ a A(A − 3I) = 0, atunci polinomul minimal al
matricei A nu are cum s˘ a fie egal cu X
2
, deoarece acest polinom nu divide X(X−3). (De fapt,
pentru exemplul analizat, polinomul minimal este chiar X(X −3).)
De¸si ne poate conduce la rezultat, algoritmul indicat mai sus are o restrict ¸ie de care ar
trebui s˘a t ¸inem cont ˆın aplicat ¸iile practice: polinomul caracteristic poate avea mult ¸i divizori
monici, ceea ce ar putea conduce la calcule complicate. Rezultatul care urmeaz˘ a, demonstrat
118
5.2. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNE 1
de c˘atre Ferdinand Georg Frobenius (1849-1917), ofer˘ a o modalitate practic˘ a de simplificare a
acestor calcule.
Teorema 5.2.29. Polinomul caracteristic ¸si polinomul minimal ale unei matrice au aceia¸si
factori ireductibili ˆın K[X].
Demonstrat ¸ie. Vom demonstra mai ˆıntˆ ai teorema ˆın cazul K = C.
Fie deci A ∈ /
n
(C) o matrice cu elemente numere complexe ¸si fie P
A
(X) ¸si µ
A
(X) poli-
nomul caracteristic, respectiv polinomul minimal ale acestei matrice. Deoarece polinoamele
ireductibile din C[X] sunt cele de gradul 1, este suficient s˘a demonstr˘ am urm˘ atorul enunt ¸:
Orice r˘ad˘acin˘a a polinomului caracteristic P
A
(X), este r˘ad˘acin˘a ¸si pentru
polinomul minimal µ
A
(X).
Fie λ o r˘ad˘ acin˘ a a polinomului caracteristic: exist˘ a deci un vector propriu (nenul) asociat
acestei valori proprii. Altfel spus, exist˘ a o matrice coloan˘a v = (x
1
x
2
. . . x
n
)
T
pentru care
Av = λv.
Este u¸sor de v˘ azut c˘ a A
2
v = λ
2
v ¸si c˘ a, ˆın general, pentru orice polinom F ∈ C[X],
F(A)v = F(λ)v.
ˆ
In particular, considerˆ and F = µ
A
, obt ¸inem
0 = µ
A
(A)v = µ
A
(λ)v,
de unde deducem imediat c˘a
µ
A
(λ) = 0.
Aceast˘ a demonstrat ¸ie nu mai este valabil˘ a peste un corp comutativ arbitrar K, deoarece
polinoamele ireductibile din K[X] pot avea grade > 1. Pentru cazul general, avem nevoie de
urm˘ atorul rezultat (1.4.8):
Lema 5.2.30. Fie F ∈ K[X] un polinom de grad ≥ 1. Exist˘a atunci o extindere K
1
a
corpului comutativ K, ˆın care F are (cel put ¸in) o r˘ad˘acin˘a.
Fie deci F(X) un factor ireductibil peste K al polinomului caracteristic P
A
(X): vrem s˘ a
demonstr˘ am c˘ a F(X) [ µ
A
(X). Consider˘ am extinderea de corpuri K ⊂ K
1
, cu proprietatea c˘ a
polinomul F are o r˘ad˘ acin˘ a λ ˆın K
1
. Folosind acela¸si argument ca ˆın demonstrat ¸ia de mai sus,
deducem c˘a
µ
A
(λ) = 0.
Aplicˆ and teorema ˆımp˘art ¸irii cu rest ˆın inelul K[X] (1.3.3), putem scrie
µ
A
(X) = F(X) C(X) +R(X),
unde C(X), R(X) ∈ K[X] ¸si grad(R) < grad(µ
A
). Atribuind variabilei X valoarea λ, obt ¸inem
R(λ) = 0. S˘ a presupunem, prin absurd, c˘a R 0: deoarece polinomul F este ireductibil, iar
119
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
grad(R) < grad(F), polinoamele F ¸si R trebuie s˘ a fie prime ˆıntre ele. Exist˘ a deci polinoamele
G(X), H(X) ∈ K[X] cu proprietatea
(78) F(X)G(X) +R(X)H(X) = 1.
Dac˘ a atribuim ˆın (83) valoarea λ variabilei X, obt ¸inem 0 = 1, ceea ce constituie evident o
contradict ¸ie. Deducem c˘ a R(X) = 0, deci c˘a F(X) divide µ
A
(X).
5.3. Subspat ¸ii invariante de dimensiuni arbitrare
5.3.1. Forma triangular˘a a unei matrice. Atent ¸ie! Tehnica folosit˘a ˆın demonstrarea
rezultatelor care urmeaz˘a dep˘a¸se¸ste nivelul de pˆan˘a acum al acestui curs: de aceea, aceast˘a
sect ¸iune poate fi ignorat˘a la o prim˘a lectur˘a.
ˆ
In sect ¸iunile anterioare, am studiat subspat ¸iile 1-dimensionale invariate de un endomorfism
fixat T ∈ L(N). Am ajuns astfel s˘a definim cˆ ateva not ¸iuni importante pentru studiul endo-
morfismelor (sau al matricelor), cum ar fi, de exemplu, polinomul caracteristic sau polinomul
minimal.
ˆ
In aceast˘a sect ¸iune, suntem interesat ¸i de subspat ¸ii de dimensiuni arbitrare, invariate de T.
Vom porni de la urm˘ atoarea ˆıntrebare natural˘ a:
Exist˘a oare subspat ¸ii invariate de T, de orice dimensiune posibil˘a?
Dup˘ a cum am v˘ azut ˆın Exemplul 5.2.2, exist˘a situat ¸ii ˆın care un endomorfism nu are val-
ori proprii, deci nu are subspat ¸ii invariante de dimensiune 1: cu atˆat mai mult, e posibil ca
endomorfismul s˘a nu aib˘ a subspat ¸ii invariante de dimensiuni mai mari decˆ at 1.
S˘ a analiz˘ am cu mai mare atent ¸ie aceste situat ¸ii. Valorile proprii ale endomorfismului dat
sunt r˘ ad˘ acinile din corpul K ale polinomului caracteristic. Pentru a fi siguri de existent ¸a ˆın
K a acestor r˘ ad˘acini, este suficient s˘a presupunem c˘ a lucr˘ am peste un corp algebric ˆınchis,
de exemplu peste corpul C al numerelor complexe. Cu aceast˘ a ipotez˘ a suplimentar˘ a, vom
demonstra c˘a r˘ aspunsul la ˆıntrebarea de mai sus este afirmativ.
Teorema 5.3.1. Fie N un spat ¸iu vectorial definit peste corpul numerelor complexe ¸si fie
T ∈ L(N) un endomorfism fixat. Exist˘a un ¸sir de subspat ¸ii invariate de T
N = N
n
⊃ N
n−1
⊃ N
n−2
⊃ ⊃ N
1
⊃ N
0
,
unde dim
C
(N
p
) = p, pentru orice p ∈ 1, n.
ˆ
In particular, exist˘a subspat ¸ii invariate de T, de orice dimensiune posibil˘a.
Demonstrat ¸ie. Pentru a demonstra teorema, este suficient s˘a justific˘ am urm˘ atorul rezul-
tat mai simplu:
(**) Dac˘a N este un C-spat ¸iu vectorial de dimensiune n, iar T ∈ L(N) este un endomorfim
fixat, atunci exist˘a ˆın N un subspat ¸iu invariat de T, de dimensiune n −1.
Vom demonstra afirmat ¸ia (**) prin induct ¸ie dup˘ a n.
120
5.3. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNI ARBITRARE
Pentru n = 1, afirmat ¸ia este evident˘ a: subspat ¸iul nul este invariat de T ¸si are dimensiunea
0 (= n −1).
S˘ a presupunem acum c˘ a afirmat ¸ia (**) este adev˘ arat˘ a pentru orice spat ¸iu vectorial de
dimensiune ≤ k: vom demonstra c˘ a are loc ¸si pentru spat ¸iile vectoriale de dimensiune k + 1.
Deoarece lucr˘ am peste corpul numerelor complexe C, endomorfismul T are (cel put ¸in) o
valoare proprie λ ∈ C. Fie v un vector propriu corespunz˘ ator valorii proprii λ ¸si fie
Y= N/Cv
spat ¸iul vectorial obt ¸inut prin factorizarea lui N la subspat ¸iul propriu Cv, generat de v. Din
diagrama de transform˘ ari liniare
N
T
−→ N
p
¸
¸
¸
_
p
¸
¸
¸
_
Y Y
(unde p este morfismul canonic de trecere la clase x →x+Cv), deducem c˘ a exist˘ a o transformare
liniar˘ a indus˘ a
Y
S
−→Y,
descris˘ a prin
S(x +Cv) = T(x) +Cv.
Deoarece dim
C
(Y) = k, iar S este un endomorfism al lui Y, conform ipotezei de induct ¸ie
exist˘ a un subspat ¸iu 1 ⊆ Y, invariat de S, de dimensiune k −1. Fie 1 = p
−1
(1) preimaginea
subspat ¸iului 1 prin morfismul canonic p. 1 este un subspat ¸iu vectorial al lui N, de dimensiune
k.
ˆ
In plus, dac˘ a y ∈ 1 este un vector arbitrar, atunci
p(T(y)) = S(p(y)) ∈ 1,
deci
T(y) ∈ 1.
Deducem c˘a 1 este subspat ¸iul c˘autat.
Corolarul 5.3.2. Fie N este un spat ¸iu vectorial de dimensiune n, definit peste corpul
numerelor complexe ¸si fie T ∈ L(N) un endomorfism fixat. Exist˘a o baz˘a ¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ a lui
N cu proprietatea c˘a subspat ¸iul generat de ¦v
1
, v
2
, . . . , v
p
¦ este subspat ¸iu invariat de T, pentru
orice p ∈ 1, n.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In condit ¸iile teoremei anterioare, alegem succesiv vectorii (v
i
)
i
astfel ˆıncˆ at
subspat ¸iul generat de ¦v
1
, v
2
, . . . , v
p
¦ s˘ a fie egal cu N
p
.
121
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Corolarul 5.3.3. Fie T ∈ L(N) un endomorfism fixat. Exist˘a o baz˘a a lui N ˆın care
matricea lui T este inferior diagonal˘a, adic˘a are forma:
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
1
∗ ∗ . . . ∗
0 λ
2
∗ . . . ∗
0 0 λ
3
. . . ∗
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 0 0 . . . λ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
,
unde λ
i
(numerele de pe diagonala matricei) sunt valorile proprii ale lui T.
Demonstrat ¸ie. Scriem matricea asociat˘ a lui T ˆın baza ¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ descris˘ a ˆın Coro-
larul 5.3.1: din modul de alegere a acestei baze, ¸stim c˘ a
T(v
i
) ∈ Span¦v
1
, v
2
, . . . , v
i
¦, pentru orice i ∈ 1, n.
De aceea, pe coloana i a matricei asociate, toate elementele de pe pozit ¸iile i + 1, i + 2, . . . , n
sunt nule. Pentru a justifica ultima afirmat ¸ie din enunt ¸, este suficient s˘ a calcul˘ am polinomul
caracteristic al endomorfismului T, folosind matricea g˘ asit˘a.
Observat ¸ia 5.3.4. Corolarul 5.3.3 reprezint˘ a o variant˘a a Teoremei de descompunere,
demonstrat˘ a de c˘ atre Issai Schur (1875-1941). Vom ar˘ ata ˆın continuare cum putem obt ¸ine
o demonstrat ¸ie a Teoremei Cayley - Hamilton (5.2.18), folosind doar acest corolar.
Fie S = P
T
(T) ∈ L(N); vrem s˘ a demonstr˘ am c˘ a S = 0
N
. Not˘am de asemenea f
i
=
T −λ
i
id
N
. Vom folosi ˆın continuare egalitatea
(79) S = f
1
◦ f
2
◦ . . . ◦ f
n
.
(
ˆ
In compunerea endomorfismelor de mai sus, ordinea factorilor poate fi schimbat˘ a, deoarece
endomorfismele f
i
¸si f
j
comut˘ a.)
Alegem unul din vectorii v
i
ai bazei descrise ˆın Corolarul 5.3.3 ¸si calcul˘am S(v
i
). Deoarece
f
i
(v
i
) = T(v
i
) −λ
i
v
i
∈ Span¦v
1
, v
2
, . . . , v
i−1
¦,
deducem c˘a pentru orice i ∈ 1, n:
f
1
◦ f
2
◦ . . . ◦ f
i
(v
i
) = 0.
De aceea S(v
i
) = 0, pentru orice i, deci S = 0
N
.
5.3.2. Descompunerea ˆın sum˘a direct˘a de subspat ¸ii invariante. S˘ a ne ˆıntoarcem
acum la ˆıntrebarea formulat˘a la sfˆar¸situl sect ¸iunii (5.1.3): Cum putem descompune N ca sum˘a
direct˘a de subspat ¸ii invariante?
ˆ
Intrebarea are, ˆın continuare, sens: chiar dac˘ a am fi determinat deja diferite subspat ¸ii
invariate de endomorfismul T, nu este clar c˘a N poate fi exprimat ca suma direct˘ a a acestora!
Este necesar deci s˘ a dezvolt˘am noi tehnici prin care putem defini ¸si putem determina efectiv
subspat ¸ii invariante.
Pornim de la urm˘ atoarea constatare. Dac˘a N = N
1
⊕ N
2
, unde N
1
¸si N
2
sunt subspat ¸ii
invariate de T ¸si dac˘ a S
i
este restrict ¸ia lui T la N
i
, atunci
P
T
(X) = P
S
1
(X) P
S
2
(X).
122
5.3. SUBSPAT¸ II INVARIANTE DE DIMENSIUNI ARBITRARE
A¸sadar, o descompunere a lui N ca sum˘ a direct˘ a de subspat ¸ii invariante determin˘ a o descom-
punere ˆın factori a polinomului caracteristic P
T
. Vom ar˘ ata c˘ a, ˆın anumite condit ¸ii, este valabil˘a
¸si reciproca.
Fie
P
T
(X) = F(X) G(X),
o decompunere a polinomului caracteristic, unde F ¸si G sunt polinoame relativ prime ˆıntre ele
din K[X]. Definim endomorfismele f ¸si g ale lui N, descrise astfel:
f = F(T), g = G(T).
Urm˘ atoarele propriet˘at ¸i rezult˘ a imediat din definit ¸ii ¸si din Teorema 5.2.18:
(80) f ◦ T = T ◦ f ¸si f ◦ g = g ◦ f = 0
N
.
S˘ a not˘ am
N
F
= Ker(f) ¸si N
G
= Ker(g);
evident, acestea sunt dou˘a subspat ¸ii vectoriale ale lui N. Vom demonstra c˘a obt ¸inem astfel
descompunerea dorit˘a.
Teorema 5.3.5. Urm˘atoarele propriet˘at ¸i se refer˘a la subspat ¸iile definite mai sus.
(1) N
F
¸si N
G
sunt subspat ¸ii invariate de T.
(2) N = N
F

N
G
;
(3) N
F
= Im(g), N
G
= Im(f);
(4) dim
K
(N
F
) = grad(F).
Demonstrat ¸ie. (1) Fie v ∈ N
F
un vector arbitrar; vom demonstra c˘a T(v) ∈ N
F
.
Aplicˆ and (80), avem
f(T(v)) = f ◦ T(v) = T ◦ f(v) = T(0) = 0,
de unde deducem c˘ a
T(v) ∈ Ker(f) = N
F
.
(2) Deoarece polinoamele F ¸si G sunt prime ˆıntre ele ˆın inelul K[X], exist˘a polinoamele
Q, R ∈ K[X] cu proprietatea
FQ+GR = 1.
ˆ
Inlocuind variabila X cu T, obt ¸inem ˆın inelul L(N) egalitatea
(81) f ◦ Q(T) +g ◦ R(T) = 1
N
.
Fie w ∈ N un vector arbitrar ¸si fie
w
1
= g ◦ R(T)(w), w
2
= f ◦ Q(T)(w).
Folosind (81), obt ¸inem imediat egalitatea
w = w
1
+w
2
.
Vom demonstra c˘ a w
1
∈ N
F
¸si w
2
∈ N
G
; ˆıntr-adev˘ar
f(w
1
) = f ◦ g ◦ R(T)(w
1
) = 0
N
(R(T)(w
1
)) = 0.
123
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Am obt ¸inut deci egalitatea
N = N
F
+N
G
.
Pentru a ar˘ata c˘ a descompunerea de mai sus este o sum˘ a direct˘a, verific˘ am dac˘a
N
F
∩ N
G
= ¦0¦.
Fie t ∈ N
F
∩ N
G
un vector arbitrar; deoarece f(t) = g(t) = 0, din egalitatea (81) obt ¸inem
t = (Q(T) ◦ f)(t) + (R(T) ◦ g)(t) = 0.
(3) Pentru demonstrarea egalit˘at ¸ilor din enunt ¸, se folose¸ste descompunerea (81): l˘as˘ am
detaliile pe seama cititorului.
(4) Fie S restrict ¸ia endomorfismului T la subspat ¸iul N
F
: a¸sadar, S ∈ L(N
F
). Deoarece
F(S) este restrict ¸ia endomorfismului f(= F(T)) la N
F
, din definit ¸ia subspat ¸iului N
F
obt ¸inem
c˘ a F(S) = 0
N
F
; de aceea,
µ
S
(X) [ F(X),
unde µ
S
este polinomul minimal al endomorfismului S.
Pe de alt˘a parte, polinomul caracteristic P
S
(X) al endomorfismului S divide polinomul car-
acteristic P
T
(X): afirmat ¸ia rezult˘ a din scrierea lui Nca sum˘ a direct˘a ¸si din definit ¸ia polinomului
caracteristic.
Toate aceste observat ¸ii, precum ¸si Teorema 5.2.29, ne conduc la concluzia
P
S
(X) divide F(X).
Din divizibilitatea de mai sus, ret ¸inem doar c˘a grad(P
S
(X)) ≤ grad(F(X)) deci c˘ a
dim
K
(N
F
) ≤ grad(F).
Analog,
dim
K
(N
G
) ≤ grad(G).
Cum
dim
K
(N
F
) + dim
K
(N
G
) = dim
K
(N) = grad(P
T
(X)) = grad(F(X)) + grad(G(X)),
ˆın inegalit˘at ¸ile anterioare trebuie s˘a avem egalitate.
Observat ¸iile 5.3.6. (1) Teorema 5.3.5 r˘ amˆane adev˘ arat˘a ¸si ˆın cazul ˆın care polinomul car-
acteristic P
T
(X) a fost descompus ca produs de trei sau mai mult ¸i factori relativ primi: obt ¸inem
astfel scrierea lui Nca sum˘ a direct˘ a de mai multe subspat ¸ii invariante, num˘ arul sumanzilor fiind
egal cu num˘ arul de factori din descompunere. Demonstrat ¸ia de mai sus poate fi u¸sor adpatat˘ a
¸si pentru acest caz.
(2) Cu except ¸ia ultimei afirmat ¸ii din Teorma 5.3.5, toate celelalte afirmat ¸ii r˘amˆ an valabile
dac˘ a, ˆın locul polinomul caracteristic P
T
(X), descompunem polinomul mininal ca produs de
factori relativ primi: o analiz˘a atent˘ a a demonstrat ¸iei teoremei arat˘ a c˘ a ˆın prima parte am
folosit doar faptul c˘ a FG(T) = 0
N
.
124
5.4. FORMA CANONIC
˘
A JORDAN
5.4. Forma canonic˘a Jordan
Am definit ˆın (5.1.3) relat ¸ia de asem˘ anare a matricelor p˘ atratice. Pentru aplicat ¸iile nu-
merice, este util s˘a identific˘am un sistem complet de reprezentant ¸i pentru aceast˘ a relat ¸ie de
echivalent ¸a: altfel spus, este util s˘ a determin˘ am un anumit tip de matrice, cu proprietatea c˘ a
orice matrice p˘atratic˘ a este asemenea cu o unic˘a matrice de tipul dat. Din considerente pe care
le vom explica ulterior, vom studia aceast˘a problematic˘ a doar pentru matrice definite peste
corpul C al numerelor complexe.
Am v˘azut de asemenea c˘a orice matrice cu elemente numere complexe este asemenea cu o
matrice inferior triunghiular˘ a, care are pe diagonal˘a valorile proprii al matricei date: nu ar putea
fi oare acesta tipul de matrice c˘ autat? Din p˘ acate, demonstrat ¸ia Teoremei 5.3.1 ¸si demonstrat ¸ia
Corolarului 5.3.3 arat˘ a c˘a pot exista matrice inferior triunghiulare, cu acelea¸si elemente pe
diagonala principal˘ a, care nu sunt asemenea. A¸sadar, matricele inferior triunghiulare nu ne
rezolv˘ a problema!
Matricele diagonale reprezint˘ a un alt ”candidat” posibil. Acestea ˆındeplinesc proprietatea
de unicitate, deoarece dou˘a matrice diagonale sunt asemenea dac˘a ¸si numai dac˘ a au acelea¸si
intr˘ ari pe diagonal˘a (nu neap˘arat ˆın aceea¸si ordine). Din p˘ acate, a¸sa cum am v˘ azut ˆın Exemplul
73, nu orice matrice este asemenea cu o matrice diagonal˘a. Din nou am dat gre¸s!
Marie Ennemond Camille Jordan (1838 - 1922) a reu¸sit s˘ a identifice o clas˘ a de matrice
”aproape diagonale”, numite matrice Jordan, care ˆındeplinesc propriet˘at ¸ile dorite. Mai precis,
orice matrice p˘ atratic˘ a cu elemente din C este asemenea cu o anumit˘ a matrice Jordan ¸si aceasta
este, ˆın mod esent ¸ial, unic determinat˘ a. O matrice Jordan asemenea cu o matrice dat˘ a se
nume¸ste forma canonic˘a Jordan a matricei respective.
S˘ a explic˘ am ce este o matrice Jordan.
Definit ¸ia 5.4.1. Un bloc Jordan corespunz˘ator num˘arului complex λ este o matrice
p˘atrat˘a de forma
J
p
(λ) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
λ 0 0 . . . 0 0
1 λ 0 . . . 0 0
0 1 λ . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . λ 0
0 0 0 . . . 1 λ
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
(Pe diagonala principal˘a apare de p ori num˘arul λ, iar pe diagonala imediat de sub diagonala
principal˘a apare de p −1 ori num˘arul 1. Toate celelalte intr˘ari ale matricei sunt egale cu 0.)
O matrice Jordan este o matrice p˘atratic˘a, format˘a din blocuri Jordan a¸sezate pe diago-
nala principal˘a, toate celelalte intr˘ari fiind egale cu 0:
J =
_
_
_
_
_
_
J
p
1

1
)
J
p
2

2
)
.
.
.
J
p
t

t
)
_
_
_
_
_
_
.
Blocurile Jordan care apar pe diagonal˘a nu sunt neap˘arat diferite ˆıntre ele.
125
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Scopul acestui capitol este demonstrarea urm˘atoarei teoreme.
Teorema 5.4.2. (Teorema lui Jordan) Fie A ∈ /
n
(C) o matrice de numere complexe.
Exist˘a atunci o matrice inversabil˘a U ∈ GL
n
(C) astfel ca
A = U
_
_
_
_
_
_
J
p
1

1
)
J
p
2

2
)
.
.
.
J
p
t

t
)
_
_
_
_
_
_
U
−1
,
unde p
1
+p
2
+. . . +p
t
= n.
Enunt ¸ echivalent: Dac˘a T ∈ L(N) este un endomorfism dat, atunci exist˘a o baz˘a a spat ¸iului
vectorial n-dimensional N ˆın care matricea lui T este o matrice Jordan.
Matricea Jordan a lui A (sau a lui T) este unic˘a pˆan˘a la o permutare a blocurilor Jordan
de pe diagonal˘a.
Vom demonstra ˆın cele ce urmeaz˘ a Teorema lui Jordan, pornind de la cazurile cele mai
simple spre cazul general.
5.4.1. Endomorfisme nilpotente. Fie T ∈ L(N) un endomorfism nilpotent, adic˘a un
endomorfism pentru care exist˘ a r ∈ Þ astfel ca
T
r
= 0
N
.
Echivalent: polinomul caracteristic al lui T este P
T
(X) = X
n
, unde n = dim
K
(N). Vom folosi
ˆın continuare urm˘atoarea definit ¸ie.
Definit ¸ia 5.4.3. Un vector propriu generalizat al endomorfismului nilpotent T este un
¸sir de vectori nenuli, de forma
v = ¦v, T(v), T
2
(v), . . . , T
m−1
(v)¦,
unde T
m
(v) = 0. v este r˘ad˘acina vectorului propriu generalizat, iar m este lungimea acestuia.
Este u¸sor de demonstrat urm˘ atoarea afirmat ¸ie.
Lema 5.4.4. Orice vector propriu generalizat formeaz˘a un sistem liniar independent.
Ar˘ at˘am acum c˘ a Teorema lui Jordan (5.4.2) este adev˘arat˘ a pentru endomorfismele (sau
matricele) nilpotente. Existent ¸a formei Jordan rezult˘a din urm˘ atoarea propozit ¸ie.
Propozit ¸ia 5.4.5. Fie T ∈ L(N) un endomorfism nilpotent. Atunci N are o baz˘a format˘a
din vectori proprii generalizat ¸i ai lui T.
Matricea asociat˘a lui T ˆın aceast˘a baz˘a este matrice Jordan.
Demonstrat ¸ie. Fie r ∈ Þ cel mai mic num˘ ar natural pentru care T
r
= 0
N
; vom demonstra
propozit ¸ia prin induct ¸ie dup˘ a r.
Pentru r = 1, este suficient s˘ a alegem orice baz˘ a a lui N: fiecare vector al acestei baze este
un vector propriu generalizat, de lungime 1.
126
5.4. FORMA CANONIC
˘
A JORDAN
S˘ a demonstr˘ am acum pasul de induct ¸ie. Fie T ∈ L(N) un endomorfism cu proprietatea c˘ a
T
r+1
= 0
N
. Consider˘ am subspat ¸iul
Y= Im(T) ⊆ N.
Yeste un subspat ¸iu propriu al lui N, invariat de T. Fie S = res(T), restrict ¸ia endomorfismului
T la subspat ¸iul Y. Este evident c˘ a S este un endomorfism al lui Y (deoarece Y este invariat
de T) ¸si c˘ a S
r
= 0
Y
(deoarece Y = Im(T)). Putem aplica deci ipoteza de induct ¸ie pentru a
deduce c˘a exist˘ a o baz˘ a a lui Y format˘ a din vectori proprii generalizat ¸i pentru S, de forma:
v
1
, v
2
, . . . , v
s
,
unde v
i
are r˘ad˘ acina v
i
¸si lungimea m
i
. Vom ˆıncerca s˘ a ”extindem” aceast˘a baz˘a la o baz˘ a a
lui N.
Deoarece v
1
, v
2
, . . . , v
s
∈ Y= Im(S), exist˘a vectorii w
1
, w
2
, . . . , w
s
∈ N cu proprietatea c˘a
v
i
= T(w
i
), pentru i = 1, s.
Obt ¸inem astfel urm˘atorii vectori proprii generalizat ¸i ai lui N:
w
i
= ¦w
i
, T(w
i
), T
2
(w
i
), . . . , T
m
i
(w
i
)¦, i = 1, r.
Vom demonstra acum c˘ a vectorii ¦w
1
, w
2
, . . . , w
s
¦ sunt liniar independent ¸i. (Evident, afirmat ¸ia
se refer˘a la sistemul de vectori obt ¸inut prin reunirea vectorilor proprii generalizat ¸i!) S˘ a con-
sider˘ am combinat ¸ia liniar˘ a nul˘ a:
(82)
r

i=1
m
i

j=0
a
i,j
T
j
(w
i
) = 0.
Aplic˘ am ˆın (82) morfismul T ¸si t ¸inem cont de faptul c˘ a T
m
i
+1
(w
i
) = 0; obt ¸inem
r

i=1
m
i
−1

j=0
a
i,j
T
j+1
(w
i
) = 0.
Deoarece T(w
i
) = v
i
, egalitatea anterioar˘a se mai scrie
(83)
r

i=1
m
i
−1

j=0
a
i,j
T
j
(v
i
) = 0.
S¸tim ˆıns˘ a c˘ a vectorii ¦v
1
, v
2
, . . . , v
s
¦ sunt liniar independendent ¸i (pentru c˘ a formeaz˘a o baz˘ a
a lui Y), iar ˆın egalitatea (83) apar doar ace¸sti vectori; de aceea, a
i,j
= 0, pentru i = 1, r ¸si
j = 0, m
i
−1. Cu aceasta, egalitatea (82) se reduce la
r

i=1
a
i,m
i
T
m
i
(w
i
) = 0.
Deoarece t
i
≥ 1, aceasta egalitate mai poate fi scris˘ a
r

i=1
a
i,m
i
T
m
i
−1
(v
i
) = 0;
folosim din nou liniar independent ¸a vectorilor proprii generalizat ¸i ¦v
i
¦
i
pentru a deduce c˘ a
a
i,m
i
= 0, ∀i ∈ 1, r.
127
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Fie 1 = Span¦v
1
, v
2
, . . . , v
r
¦ subspat ¸iul vectorial generat de vectorii proprii generalizat ¸i
determinat ¸i deja ˆın N. Vom ar˘ ata c˘ a putem completa sistemul liniar independent ¦w
1
, . . . , w
r
¦
la o baz˘ a a lui N, ad˘ augˆand doar vectori din Ker(T). Aceasta va termina demonstrat ¸ia propo-
zit ¸iei, deoarece orice vector din Ker(T) este vector propriu generalizat, de lungime 1.
Pentru ˆınceput, complet˘ am la ˆıntˆamplare sistemul liniar independent ¦w
1
, w
2
, . . . , w
r
¦, cu
vectorii ¦u
r+1
, u
r+2
, . . . , u
q
¦, pentru a obt ¸ine o baz˘ a a lui N. Vom ar˘ata c˘ a putem modifica
vectorii nou ad˘ augat ¸i, pentru ca ace¸stia s˘a apart ¸in˘ a nucleului lui T, iar sistemul de q vectori
proprii generalizat ¸i astfel obt ¸inut s˘ a r˘amˆ an˘ a baz˘ a ˆın N.
S˘ a consider˘am de exemplu vectorul u
r+1
; deoarece T(u
r+1
) ∈ Y, iar ¦v
1
, . . . , v
r
¦ este o
baz˘ a a lui Y, putem scrie
(84) T(u
r+1
) =
r

i=1
m
i
−1

j=0
α
i,j
T
j
(v
i
) =
r

i=1
m
i
−1

j=0
α
i,j
T
j+1
(w
i
)
(ˆın ultima egalitate, am t ¸inut cont de faptul c˘a v
i
= T(w
i
), i = 1, r).
Fie
¯ u
r+1
= u
r+1

r

i=1
m
i
−1

j=0
α
i,j
T
j
(w
i
);
este clar c˘ a T( ¯ u
r+1
) = 0 ¸si c˘ a, prin ˆınlocuirea lui u
r+1
cu ¯ u
r+1
, obt ¸inem tot o baz˘a.
Proced˘ am analog cu ceilalt ¸i vectori ai bazei, nou ad˘augat ¸i: obt ¸inem astfel o baz˘ a a lui N
format˘ a din vectori proprii generalizat ¸i pentru T.
Justific˘ am acum ultima parte a Propozit ¸iei 5.4.5. Fiecare vector propriu generalizat v,
ale c˘ arui componente v, T(v), T
2
(v), . . . , T
m−1
(v) reprezint˘ a o parte din baza identificat˘a mai
sus, determin˘ a ˆın matricea asociat˘a lui T celula Jordan J
m
(0).
ˆ
Intr-adev˘ ar, pentru a scrie
matricea asociat˘a lui T, trebuie s˘ a exprim˘ am T(u) ˆın funct ¸ie de elementele bazei, unde u este,
pe rˆ and, fiecare element al bazei. Cˆand ajungem la secvent ¸a reprezentat˘ a de componentele lui
v, constat˘ am c˘ a T act ¸ioneaz˘ a asupra acestor componente prin ”translat ¸ie” spre dreapta (adic˘ a
T duce componenta de pe locul i ˆın componenta de pe locul i + 1, iar ultima component˘a este
dus˘ a ˆın 0). Deoarece baza lui N este format˘a din vectori proprii generalizat ¸i, matricea asociat˘ a
lui T este o matrice Jordan.
Am demonstrat mai sus existent ¸a matricei Jordan a unui endomorfism nilpotent (sau, echiva-
lent, a unei matrice nilpotente). R˘ amˆane s˘a r˘ aspundem la ˆıntrebarea:
Este aceast˘a matrice Jordan unic determinat˘a?
Demonstrat ¸ia Propozit ¸iei 5.4.5 nu ne ajut˘ a s˘ a d˘am un r˘aspuns: ˆın aceast˘a demonstrat ¸ie, alegem
succesiv elemente ale unei baze din N. Apriori, aceste alegeri (care permit un grad mare de
libertate) influent ¸eaz˘ a matricea asociat˘ a endomorfismului. Cu toate acestea, vom demonstra c˘a
matricea Jordan are o anumit˘a proprietate de unicitate. Preciz˘ am ˆın continuare ce se ˆınt ¸elege
prin aceasta.
S˘ a presupunem c˘ a am fixat o baz˘ a a lui N, format˘ a din vectori proprii generalizat ¸i pentru
T. O permutare a vectorilor proprii generalizat ¸i ce constituie baza aleas˘ a determin˘ a aceea¸si
permutare a blocurilor Jordan de pe diagonala matricei asociate lui T. A¸sadar, nu ne putem
128
5.4. FORMA CANONIC
˘
A JORDAN
a¸stepta ca matricele Jordan asociate lui T ˆın dou˘ a baze diferite, s˘ a fie ”absolut” identice; totu¸si,
dac˘ a permitem premutarea blocurilor de pe diagonala principal˘a, atunci unicitatea poate fi
demonstrat˘ a!
Propozit ¸ia 5.4.6. Fie J o matrice Jordan a matricei nilpotente A, format˘a din n
1
blocuri
Jordan de ordinul 1, n
2
blocuri Jordan de ordinul 2, . . ., a¸sezate pe diagonala principal˘a. Atunci
(85) n
i
= rang(A
i−1
) −2 rang(A
i
) + rang(A
i+1
), pentru orice i ≥ 1.
Altfel spus: matricea Jordan J este unic determinat˘a de matricea A, pˆan˘a la o permutare
a blocurilor de pe diagonala principal˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie U ∈ GL
n
(C) o matrice inversabil˘a cu proprietatea c˘ a
J = U
−1
AU.
Deoarece
J
i
= U
−1
A
i
U, pentru orice i ∈ Þ,
avem egalitatea
(86) rang(A
i
) = rang(J
i
), pentru orice i.
De aceea, este suficient s˘ a caracteriz˘ am num˘arul de blocuri Jordan ale lui J de un anumit ordin,
ˆın funct ¸ie de rangul diverselor puteri ale lui A.
Vom folosi ˆın continuare urm˘ atorul rezultat, a c˘ arui demonstrat ¸ie este l˘ asat˘a ca exercit ¸iu.
Lema 5.4.7. Fie
B =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0 0
1 0 . . . 0 0
0 1 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
un bloc Jordan de ordin p, corespunz˘ator num˘arului 0. Atunci B
i
se obt ¸ine prin deplasarea
diagonalei nenule, cu i −1 pozit ¸ii mai jos.
De aceea: rang(B
i
) = p −i pentru i ≤ p, iar rang(B
j
) = 0 pentru j > p.
Revenim la demonstrat ¸ia Propozit ¸iei (5.4.6). Matricea Jordan J este o matrice organizat˘a
ˆın blocuri; aceast˘ a organizare ne permite s˘ a exprim˘am u¸sor puterile lui J:
(87)
dac˘ a J =
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(0)
J
p
2
(0)
.
.
.
J
p
r
(0)
_
_
_
_
_
_
, atunci J
i
=
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(0)
i
J
p
2
(0)
i
.
.
.
J
p
r
(0)
i
_
_
_
_
_
_
.
De aceea
rang(J
i
) = rang(J
p
1
(0)
i
) + rang(J
p
2
(0)
i
) +. . . + rang(J
p
r
(0)
i
).
129
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
T¸ inˆ and cont de Lema (5.6.2) ¸si de (86), obt ¸inem urm˘atorul sistem de ecuat ¸ii liniare:
(88)
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
n
1
+n
2
+ n
3
+ n
4
+. . . = n −rang(A)
n
1
+ 2n
2
+ 2n
3
+ 2n
4
+. . . = n −rang(A
2
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 3n
4
+. . . = n −rang(A
3
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 4n
4
+. . . = n −rang(A
4
)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Sistemul (88) este compatibil determinat ¸si are solut ¸ia
n
i
= rang(A
i−1
) −2 rang(A
i
) + rang(A
i+1
),
pentru orice i ≥ 1. (
ˆ
In egalitatea anterioar˘a, am considerat prin convent ¸ie A
0
= I
n
.)
ˆ
In concluzie: matricea Jordan asociat˘ a unei matrice nilpotente A este unic determinat˘ a.
Observat ¸ia 5.4.8. Numerele n
i
definite ˆın Propozit ¸ia 5.4.6 ˆındeplinesc evident condit ¸ia
1 n
1
+ 2 n
2
+ 3 n
3
+ = n,
unde n este ordinul matricei A.
Exemplul 5.4.9. Fie
A =
_
_
_
_
_
0 1 1 0
−1 2 0 1
−1 0 −2 1
0 −1 −1 0
_
_
_
_
_
∈ /
4
(C).
Un calcul simplu arat˘a c˘ a polinomul caracteristic al matricei A este P
A
(X) = X
4
; deducem de
aici c˘a A este matrice nilpotent˘a.
Deoarece
A
2
=
_
_
_
_
_
−2 2 −2 2
−2 2 −2 2
2 −2 2 −2
2 −2 2 −2
_
_
_
_
_
, iar A
3
=
_
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
,
rang(A) = 2, rang(A
2
) = 1, rang(A
3
) = rang(A
4
) = rang(A
5
) = 0. De aceea
n
1
= rang(I
4
) −2 rang(A) + rang(A
2
) = 1,
n
2
= rang(A) −2 rang(A
2
) + rang(A
3
) = 0,
n
3
= rang(A
2
) −2 rang(A
3
) + rang(A
4
) = 1,
n
4
= rang(A
3
) −2 rang(A
4
) + rang(A
5
) = 0.
A¸sadar, matricea Jordan asociat˘ a lui A are o celul˘ a de ordin 1 ¸si o celul˘ a de ordin 3, deci
J
A
=
_
_
_
_
_
0 0 0 0
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
.

5.4.2. Forma canonic˘a Jordan: cazul general.
ˆ
In sect ¸iunea anterioar˘ a, am demonstrat
c˘ a Teorema 5.4.2 este adev˘arat˘ a pentru endomorfismele (sau matricele) nilpotente. Vom ar˘ata
acumˆın ce mod putem folosi aceast˘ a demonstrat ¸ie, pentru a justifica teorema ˆın cazul general.
130
5.4. FORMA CANONIC
˘
A JORDAN
5.4.2.1. Endomorfisme cu o unic˘a valoare proprie. S˘ a presupunem acum c˘a T ∈ L(N)
este un endomorfism care are o unic˘a valoare proprie λ; altfel spus, presupunem c˘ a polinomul
caracteristic al lui T are forma
P
T
(X) = (X −λ)
n
.
Fie
S = T −λ id
N
;
obt ¸inem astfel un endomorfism nilpotent al lui N. Conform Propozit ¸iei 5.4.6, exist˘ a o baz˘ a a
lui Nˆın care matricea asociat˘a endomorfismului S este o matrice Jordan, de forma
J
S
=
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(0)
J
p
2
(0)
.
.
.
J
p
r
(0)
_
_
_
_
_
_
.
Dac˘ a exprim˘ am ˆın aceea¸si baz˘a matricea lui T, obt ¸inem matricea
_
_
_
_
_
_
J
p
1
(λ)
J
p
2
(λ)
.
.
.
J
p
r
(λ)
_
_
_
_
_
_
,
care este o matrice Jordan asociat˘ a endomorfismului T.
Reciproc, dac˘a J este o matrice Jordan asociat˘a lui T (nu neap˘ arat matricea de mai sus!),
atunci J − λ I
n
este o matrice Jordan asociat˘ a lui S. Pentru endomorfismele nilpotente, am
demonstrat ˆıns˘ a unicitatea matricei Jordan asociate (ˆın sensul Propozit ¸iei 5.4.6); aceasta arat˘a
c˘ a lui T i se poate asocia o unic˘a matrice Jordan.
Discut ¸ia anterioar˘ a arat˘a c˘a Teorema 5.4.2 este adev˘ arat˘a pentru endomorfismele (sau ma-
tricele) care au o unic˘a valoare proprie.
5.4.2.2. Endomorfisme arbitrare. Fie acum T ∈ L(N) un endomorfism arbitrar al spat ¸iului
vectorial complex N. Not˘ am
P
T
(X) = (X −λ
1
)
s
1
(X −λ
2
)
s
2
(X −λ
t
)
s
t
polinomul caracteristic al lui T, unde λ
1
, λ
2
, , λ
t
sunt valorile proprii distincte ale lui T.
Definim subspat ¸iile vectoriale N
i

K
N, i = 1, t, descrise astfel:
V
i
= Ker((T −λ
i
id
N
)
s
i
).
Polinoamele F
i
= (X − λ
i
)
s
i
sunt relativ prime ˆıntre ele. De aceea, conform Teoremei 5.3.5,
fiecare dintre subspat ¸iile N
i
este subspat ¸iu invariat de T, cu dim
C
(V
i
) = s
i
. Fie S
i
∈ L(N
i
)
restrict ¸ia lui T la subspat ¸iul N
i
. Deoarece polinomul F
i
(X) = (X − λ
i
)
s
i
este polinomul
caracteristic al lui S
i
(conform Teoremei 5.3.5), deducem c˘ a fiecare dintre endomorfismele S
i
are o unic˘a valoare proprie λ
i
. Suntem astfel ˆın condit ¸iile sect ¸iunii (5.4.2.1): pentru fiecare
dintre aceste morfisme, exist˘a deci cˆate o matrice Jordan /
i
, care reprezint˘ a matricea asociat˘ a
endomorfismului S
i
ˆıntr-o anumit˘ a baz˘ a B
i
a subspat ¸iului N
i
.
Deoarece N = ⊕
j
N
j
, reuniunea bazelor B
j
, fixate ˆın fiecare dintre subspat ¸iile V
j
, determin˘ a
o baz˘ a B a lui N. Dac˘a p˘ astr˘ amˆın B ordinea vectorilor din bazele B
j
, matricea lui T ˆın baza B
131
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
se obt ¸ine prin scrierea succesiv˘a, pe diagonal˘a, a matricelor /
j
; este evident ˆıns˘a c˘a matricea
/ astfel obt ¸inut˘ a este o matrice Jordan.
Pentru a demonstra unicitatea matricei Jordan asociat˘ a lui T, vom folosi un argument
analog celui din Propozit ¸ia 5.4.6. Fie J o matrice Jordan asociat˘ a morfismului T ¸si fie λ o
valoare proprie fixat˘ a a morfismului. Not˘ am cu n
i
num˘ arul de blocuri Jordan, care au ordinul i
¸si sunt asociate lui λ, ce apar pe diagonala matricei J. Vom demonstra c˘ a numerele n
i
verific˘ a
un sistem analog cu (88).
Argumentul care urmeaz˘a se bazeaz˘ a pe cˆ ateva rezultate, care au fost demonstrate deja ˆın
capitolele anterioare; pentru a fi mai u¸sor de urm˘ arit de c˘ atre cititor, relu˘ am aici enunt ¸urile
lor.
Lema 5.4.10. Dac˘a
M =
_
B 0
0 C
_
este o matrice-bloc, ˆın care B ¸si C sunt matrice p˘atratice, atunci
(1) rang(M) = rang(B) + rang(C);
(2) pentru orice p ∈ Þ,
M
p
=
_
B
p
0
0 C
p
_
.
Fie B = J − λ I
n
; aplicˆand Lema 5.4.10 obt ¸inem imediat urm˘ atoarele egalit˘at ¸i, similare
celor din (88):
(89)
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
n
1
+n
2
+ n
3
+ n
4
+. . . = n −rang(B)
n
1
+ 2n
2
+ 2n
3
+ 2n
4
+. . . = n −rang(B
2
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 3n
4
+. . . = n −rang(B
3
)
n
1
+ 2n
2
+ 3n
3
+ 4n
4
+. . . = n −rang(B
4
)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Matricea B este ˆıns˘ a matricea asociat˘a endomorfismului g = T − λ id
N
ˆın baza B (de
mai sus); de aceea, pentru orice p ∈ Þ, rang(B
p
) (care este egal cu rang(g
p
)) depinde doar
de endomorfismul T. Vedem deci c˘a numerele n
i
(care verific˘ a sistemul (89)) depind doar de
morfismul T. Faptul c˘a aceste numere sunt unic determinate demonstreaz˘a unicitatea matricei
Jordan asociate lui T.
Am demonstrat astfel Teorema 5.4.2 ˆın cazul general.
Definit ¸ia 5.4.11. Forma canonic˘a Jordan a unui endomorfism (sau a unei matrice)
este unica matrice Jordan asociat˘a endomorfismului (sau matricei).
5.5. Algoritmi pentru determinarea formei canonice Jordan
Vom explicita, ˆın cele ce urmeaz˘a, cˆ ateva modalit˘ at ¸i practice de determinare a formei canon-
ice Jordan. Pentru a facilita ˆınt ¸elegerea acestor algoritmi, am ales de fiecare dat˘a s˘ a ˆıi explic˘am
prin exemple.
132
5.5. ALGORITMI PENTRU DETERMINAREA FORMEI CANONICE JORDAN
5.5.1. Metoda calcul˘arii rangului.
Exemplul 5.5.1. Fie
A =
_
_
_
_
_
6 −9 5 4
7 −13 8 7
8 −17 11 8
1 −2 1 3
_
_
_
_
_
.
Explicit˘ am, pentru aceast˘ a matrice, algoritmul descris part ¸ial ˆın Propozit ¸ia 5.4.6.
• Pasul 1: calcul˘am polinomul caracteristic al matricei
P
A
(X) = det(XI
4
−A) = (X −2)
3
(X −1).
• Pasul 2: determin˘ am valorile proprii ¸si dimensiunile subspat ¸iilor invariante corespunz˘a-
toare. Valorile proprii sunt 2 ¸si 1; subspat ¸iile corespunz˘ atoare au respectiv dimensiunile
3 ¸si 1 (egale cu multiplicit˘at ¸ile algebrice ale valorilor proprii).
• Pasul 3: identific˘am dimensiunile blocurilor Jordan, pentru fiecare valoare proprie ˆın
parte. Exist˘a un singur bloc Jordan corespunz˘ator valorii proprii 1, de ordin 1. Not˘am
n
1
, n
2
, n
3
num˘ arul de blocuri Jordan de ordin 1, 2, respectiv 3, corespunz˘ atoare valorii
proprii 2. Pentru matricea B = A −2I
4
, calcul˘am
B =
_
_
_
_
_
4 −9 5 4
7 −15 8 7
8 −17 9 8
1 −2 1 1
_
_
_
_
_
, B
2
=
_
_
_
_
_
−3 6 −3 −3
−6 12 −6 −6
−7 14 −7 −7
−1 2 −1 −1
_
_
_
_
_
, B
3
=
_
_
_
_
_
3 −6 3 3
6 −12 6 6
7 −14 7 7
1 −2 1 1
_
_
_
_
_
.
Deoarece rang(B) = 2, rang(B
2
) = 1, rang(B
3
) = 1, din sistemul (89) obt ¸inem
n
1
= 1, n
2
= 1, n
3
= 0.
• Pasul 4: scriem forma canonic˘ a Jordan a lui A.
J
A
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 2 0 0
0 0 2 0
0 0 1 2
_
_
_
_
_
.

5.5.2. Metoda explicit˘arii bazei.
Exemplul 5.5.2. Fie T : C
4
→C
4
endomorfismul descris prin
T(x, y, z, t) = (x −2y −t; −3x −6y −3z −4t; z; 3x + 13y + 3z + 8t).
Vom folosi modul de calcul prezentat ˆın demonstrat ¸ia Propozit ¸iei 5.4.5, pentru a determina
efectiv o baz˘ a ˆın care matricea asociat˘ a lui T este matricea Jordan.
• Pasul 1: determin˘ am polinomul caracteristic al endomorfismului. Folosim pentru
aceasta, de exemplu, baza canonica ¸si matricea lui T ˆın aceast˘a baz˘a. Obt ¸inem
P
T
(X) = (X −1)
4
.
133
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
• Pasul 2: Explicit˘ am endomorfismul nilpotent S = T − 1 id
C
4. Matricea acestui
endomorfism ˆın baza canonic˘a este
B =
_
_
_
_
_
0 −3 0 3
−2 −7 0 13
0 −3 0 3
−1 −4 0 7
_
_
_
_
_
.
• Pasul 3: identific˘ am subspat ¸iile vectoriale Im(S), Im(S
2
), Im(S
3
). Pentru aceasta, cal-
cul˘ am
B
2
=
_
_
_
_
_
3 9 0 −18
1 3 0 −6
3 9 0 −18
1 3 0 −6
_
_
_
_
_
, B
3
=
_
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
.
Deducem c˘ a Im(S) = Span¦(0; 2; 0; 1)
T
, (3; 7; 3; 4)
T
¦, Im(S
2
) = Span¦(3; 1; 3; 1)
T
¦,
iar Im(S
3
) = (0). (Imaginea unui morfism este generat˘a de coloanele matricei core-
spunz˘ atoare morfismului, ˆıntr-o baz˘a dat˘ a.)
• Pasul 4: alegem o baz˘a ˆın Im(S
2
). De exemplu, alegem vectorul v = (3; 1; 3; 1)
T
.
Observ˘ am c˘ a vectorul ales se poate reprezenta sub forma v = S(w), unde w =
(0; −2; 0; −1)
T
∈ Im(S). Am obt ¸inut vectorul propriu generalizat ¦w, S(w) = v¦.
• Pasul 5: continu˘am procesul de completare a bazei. Scriem w = S(t), unde t =
(1; 0; 0; 0)
T
∈ C
4
. Obt ¸inem vectorul propriu generalizat ¦t, w = S(t), v = S
2
(t)¦.
S¸tim c˘a ace¸sti trei vectori sunt liniar independent ¸i: complet˘am sistemul ¦t, w, v¦
la o baz˘ a a lui C
4
, folosind, de exemplu, vectorul e
2
= (0; 1; 0; 0)
T
.
• Pasul 6: modific˘am vectorul ad˘augat. Deoarece
S(e
2
) = −3w −v = S(−t −3w),
ˆınlocuim vectorul e
2
cu vectorul
q = e
2
+t + 3w = (−3; −1; 0; −1)
T
∈ Ker(S).
Am obt ¸inut baza ¦t, w, v, q¦, format˘a din vectori proprii generalizat ¸i pentru S. Ma-
tricea lui T ˆın aceast˘a baz˘a este matricea Jordan
J
S
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
.

Exemplul 5.5.3. Fie
A =
_
_
_
_
_
4 1 1 1
−1 2 −1 −1
6 1 −1 1
−6 −1 4 2
_
_
_
_
_
,
matricea asociat˘ a endomorfismului T ∈ L(C
4
), ˆın baza canonic˘ a. Vom determina matricea
canonic˘ a Jordan a lui T ¸si baza lui C
4
ˆın care matricea asociat˘a acestui endomorfism este
matricea Jordan; folosim pentru aceasta algoritmul descris ˆın demonstrat ¸ia Propozit ¸iei 5.4.5.
134
5.5. ALGORITMI PENTRU DETERMINAREA FORMEI CANONICE JORDAN
Pasul 1: determin˘ am polinomul caracteristic al endomorfismului.
P
T
(X) = det(XI
4
−A) = (X −3)
3
(X + 2).
Pasul 2: explicit˘ am subspat ¸iile invariante. Fie F = (X − 3)
3
¸si G = X + 2 factorii
relativ primi ˆın care se descompune P
T
(X) ¸si fie f = F(T) ¸si g = G(T) endomorfismele
corespunz˘ atoare. Definim (ca ˆın sect ¸iunea (5.3.2)) N
F
= Ker(f) = Im(g) ¸si N
G
= Ker(g) =
Im(f): ¸stim c˘a acestea sunt subspat ¸ii invariate de T ¸si c˘ a C
4
= N
F
⊕N
G
.
Pentru a explicita aceste subspat ¸ii vectoriale, calcul˘ am
B = A −3I
4
=
_
_
_
_
_
1 1 1 1
−1 −1 −1 −1
6 1 −4 1
−6 −1 4 −1
_
_
_
_
_
¸si C = A + 2I
4
=
_
_
_
_
_
6 1 1 1
−1 4 −1 −1
6 1 1 1
−6 −1 4 4
_
_
_
_
_
;
atunci
N
F
= ¦v ∈ C
4
: B
3
v = 0¦ = Span¦v
1
= (1; 0; 1; 0)
T
, v
2
= (0; 1; 0; 0)
T
, v
3
= (0; 0; 0; 1)
T
¦,
iar
N
G
= ¦v ∈ C
4
: Cv = 0¦ = Span¦w
1
= (0; 0; 1; −1)
T
¦.
Pasul 3: explicit˘ am restrict ¸iile endomorfismelor S = T − 3 id
C
4 ¸si U = T + 2 id
C
4 la
subspat ¸iile invariante N
F
, respectiv N
G
.
Pentru aceasta, calcul˘ am de exemplu matricea E asociat˘a endomorfismului S[
N
F
ˆın baza
¦v
1
, v
2
, v
3
¦. Deoarece S(v
1
) = (2; −2; 2; −2)
T
= 2v
1
− 2v
2
− 2v
3
, prima coloan˘a a matricei
c˘ autate este (2; −2; −2)
T
. Procedˆand analog cu ceilalt ¸i vectori din baz˘a, obt ¸inem
E =
_
_
_
2 1 1
−2 −1 −1
−2 −1 −1
_
_
_.
Folosim acum procedeul din exemplul anterior, pentru a determina ˆın N
F
o baz˘a convenabil˘a,
ˆın care matricea lui S[
N
F
este matrice Jordan: aceast˘ a baz˘a poate fi, de exemplu
¦p
1
= (0; 1; 0)
T
, p
2
= (1; −1; −1)
T
, p
3
= (0; −1; 1)
T
¦.
Atent ¸ie! Baza obt ¸inut˘ a mai sus este exprimat˘a ˆın coordonate, ˆın funct ¸ie de baza ¦v
1
, v
2
, v
3
¦,
aleas˘ a ˆın N
F
. Pentru a obt ¸ine exprimarea vectorilor p
i
ca vectori din C
4
(adic˘ a din spat ¸iul
vectorial init ¸ial), t ¸inem cont de exprimarea vectorilor v
i
ˆın baza canonic˘ a. Obt ¸inem astfel
urm˘ atoarea baz˘ a a lui N
F
:
p
1
= v
2
= (0; 1; 0; 0)
T
, p
2
= v
1
−v
2
−v
3
= (1; −1; 1; −1)
T
, p
3
= −v
2
+v
3
= (0; −1; 0; 1)
T
.
Pentru spat ¸iul N
G
, calculele sunt mult mai simple: acesta este de dimensiune 1 ¸si, de aceea,
matricea asociat˘a endomorfismului U[
N
G
ˆın baza ¦w
1
¦ este matricea Jordan.
Pasul 4: scriem matricea Jordan a lui T. Am determinat anterior baze ˆın N
F
¸si ˆın N
G
,
ˆın care matricele asociate restrict ¸iilor lui S ¸si, respectiv, U la aceste subspat ¸ii, sunt matricele
135
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Jordan. Reuniunea acestor baze, adic˘ a B = ¦p
1
, p
2
, p
3
, w
1
¦, formeaz˘ a o baz˘a a lui N pentru
care matricea asociat˘ a lui T este matricea Jordan. Explicit˘ am aceast˘a matrice ¸si obt ¸inem
J
T
=
_
_
_
_
_
3 0 0 0
1 3 0 0
0 0 3 0
0 0 0 −2
_
_
_
_
_
.
Pentru exemplul analizat, am obt ¸inut atˆ at forma canonic˘a Jordan a endomorfismului dat, cˆ at
¸si o baz˘ a ˆın care matricea asociat˘a este matricea Jordan.
ˆ
In plus, calculele f˘acute ne permit s˘a
determin˘ am imediat o matrice inversabil˘a U cu proprietatea c˘ a U
−1
AU = J
A
: aceasta poate fi,
de exemplu, matricea de trecere ˆıntre baza canonic˘ a ¸si baza B determinat˘ a mai sus.
5.6. Aplicat ¸ii: calcule cu matrice
Vom prezenta ˆın continuare cˆ ateva aplicat ¸ii ale formei canonice Jordan a unui endomorfism
(sau a unei matrice). Vom ar˘ ata ˆın ce mod putem folosi aceast˘ a matrice cvasi-diagonal˘ a ˆın
calculele efective.
5.6.1. Calculul puterilor unei matrice. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice cu elemente com-
plexe, de ordinul n. Ne dorm s˘a identific˘am algoritmi eficient ¸i pentru calcului puterilor matricei
A.
Pentru a calcula, de exemplu, A
10
, pare s˘a fie nevoie s˘ a calcul˘ am, pe rˆ and, toate puterile
A
k
, cu k ≤ 10, ceea ce m˘ are¸ste mult complexitatea calculelor.
O abordare mai eficient˘a ar putea fi urm˘ atoarea: calcul˘am A
2
, apoi A
4
= (A
2
)
2
, apoi analog
A
8
¸si finaliz˘ am calculul efectuˆand A
8
A
2
. Metoda este mai eficient˘a, dar are dezavantajul c˘ a
toate puterile de exponent putere de 2 ale lui A trebuie memorate, ceea ce consum˘ a memorie
(ˆın condit ¸ii de calcul electronic).
Forma canonic˘ a Jordan a matricei A poate eficientiza ¸si mai mult aceste calcule. Pentru a
ˆınt ¸elege afirmat ¸ia anterioar˘ a, avem nevoie de rezultatul care urmeaz˘a.
Propozit ¸ia 5.6.1. Fie
J =
_
_
_
_
_
_
_
_
a 0 0 . . . 0 0
1 a 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . a 0
0 0 0 . . . 1 a
_
_
_
_
_
_
_
_
un bloc Jordan de ordin p, corespunz˘ator num˘arului a.
Dac˘a F ∈ C[X] este un polinom arbitrar, atunci
F(J) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
F(a) 0 0 . . . 0 0
F
t
(a)/1! F(a) 0 . . . 0 0
F”(a)/2! F
t
(a)/1! F(a) . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
F
(p−2)
(a)/(p −2)! F
(p−3)
(a)/(p −3)! F
(p−4)
(a)/(p −4)! . . . F(a) 0
F
(p−1)
(a)/(p −1)! F
(p−2)
(a)/(p −2)! F
(p−3)
(a)/(p −3)! . . . F
t
(a)/1! F(a)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
136
5.6. APLICAT¸ II: CALCULE CU MATRICE
Demonstrat ¸ie. Va fi suficient s˘a verific˘am relat ¸ia din enunt ¸ pentru polinoame de forma
F(X) = X
n
, deoarece orice polinom este o sum˘ a de monoame. Am observat deja (vezi Lema
5.6.2) c˘a formula este adev˘arat˘ a pentru a = 0. Ne putem ˆıns˘ a reduce la acest caz, deoarece
J = J −aI
p
este un bloc Jordan corespunz˘ator num˘ arului 0 pe diagonal˘a.
Exemplul 5.6.2. Fie
A =
_
_
_
_
_
1 −3 0 3
−2 −6 0 13
0 −3 1 3
−1 −4 0 8
_
_
_
_
_
∈ /
4
(C)
matricea endomorfismului T din exemplul 5.5.2. Ne propunem s˘a calcul˘ am A
10
, folosind forma
Jordan a acestei matrice.
ˆ
In exemplul citat, am determinat efectiv baza B = ¦t, w, v, q¦, ˆın care matricea asociat˘a lui
T este matricea Jordan J = J
T
. Altfel spus, ¸stim c˘ a U
−1
AU = J, unde
U =
_
_
_
_
_
1 0 3 −3
0 −2 1 −1
0 0 3 0
0 −1 1 −1
_
_
_
_
_
este matricea de trecere ˆıntre baza canonic˘ a ¸si baza B. Propozit ¸ia 5.6.1 ne arat˘ a cum putem
calcula rapid puterile lui J; ˆın particular,
J
10
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
10 1 0 0
45 10 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
,
Deoarece U
−1
A
10
U = J
10
, obt ¸inem imediat
A
10
= UJ
10
U
−1
=
_
_
_
_
_
136 375 0 −780
25 66 0 −140
135 375 1 −780
35 95 0 −199
_
_
_
_
_
.

5.6.2. Calculul polinomului minimal. Teorema lui Frobenius (5.2.29) precizeaz˘ a unele
condit ¸ii necesare pe care le ˆındepline¸ste polinomul minimal al unei matrice date (sau al unui
endomorfism). Vom ar˘ata acum cum putem determina imediat polinomul minimal al unei
matrice, odat˘a ce am determinat forma canonic˘a Jordan a acesteia.
Fie deci A ∈ /
n
(C) o matrice dat˘ a ¸si fie
J
A
=
_
_
_
_
_
_
J
p
1

1
)
J
p
2

2
)
.
.
.
J
p
t

t
)
_
_
_
_
_
_
137
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
forma sa canonic˘a Jordan. Este suficient s˘ a determin˘am polinomul minimal al matricei J
A
,
deoarece acesta coincide cu polinomul minimal al lui A. Conform Propozit ¸iei 5.6.1, dac˘ a F ∈
C[X] este un polinom arbitrar, atunci
F(J
A
) = 0 ⇐⇒F(λ
i
) = F
t

i
) = . . . = F
(p
i
−1)

i
) = 0, pentru orice i = 1, t.
A¸sadar, F este polinomul minimal al lui J
A
(deci ¸si al lui A) dac˘ a ¸si numai dac˘a acesta este
polinomul nenul, monic, de grad minim posibil, care are fiecare num˘ar λ
i
ca r˘ ad˘acin˘ a multipl˘ a
de ordin ≥ p
i
. Am demonstrat astfel rezultatul urm˘ator.
Propozit ¸ia 5.6.3. Polinomul minimal al matricei Jordan J este egal cu
µ
J
(X) = (X −a
1
)
r
1
(X −a
2
)
r
2
(X −a
s
)
r
s
,
unde a
1
, a
2
, , a
s
sunt valorile proprii distincte ale lui J, iar r
i
este ordinul maxim al blocurilor
Jordan ce compun J, asociate valorii proprii a
i
.
ˆ
In calculele efective, acest rezultat nu este prea util, deoarece este mai u¸sor s˘a c˘ aut˘ am prin
ˆıncerc˘ ari polinomul minimal al unei matrice, decˆat s˘a determin˘ am forma Jordan.
Exemplul 5.6.4. Pentru matricea A din Exemplul 5.5.3, polinomul minimal este
µ
A
(X) = (X −3)
2
(X + 2).

Exemplul 5.6.5. S˘ a analiz˘am din nou matricea A (asociat˘ a endomorfismului T) din Ex-
emplele 5.5.2 ¸si 5.6.2. Folosind Propozit ¸ia anterioar˘ a ¸si matricea Jordan a lui T (din 5.5.2),
obt ¸inem imediat polinomul minimal al matricei A: acesta este
µ
A
(X) = (X −1)
3
.
Vom folosi acest polinom pentru a calcula A
10
, utilizˆand o metod˘ a diferit˘a de cea din Exemplul
5.6.2. Aplic˘ am Teorema ˆımp˘ art ¸irii cu rest (1.3.3):
(90) X
10
= (X −1)
3
C(X) + (45X
2
−80X + 36).
ˆ
Inlocuind ˆın (90) variabila X cu matricea A, obt ¸inem
A
10
= 45A
2
−80A + 36I
4
=
45
_
_
_
_
_
4 3 0 −12
−3 −10 0 20
3 3 1 −12
−1 −5 0 9
_
_
_
_
_
−80
_
_
_
_
_
1 −3 0 3
−2 −6 0 13
0 −3 1 3
−1 −4 0 8
_
_
_
_
_
+
_
_
_
_
_
36 0 0 0
0 36 0 0
0 0 36 0
0 0 0 36
_
_
_
_
_
,
ceea ce conduce la acela¸si rezultat ca ˆın Exemplul 5.6.2.
138
5.7. MATRICE DIAGONALIZABILE
5.6.3. Calculul inversei unei matrice. Algoritmul de calcul al inversei unei matrice
(2.3.16) necesit˘a un num˘ar mare de operat ¸ii algebrice. De exemplu, dac˘ a matricea are ordinul
5, atunci, pentru a scrie matricea A
−1
, este nevoie s˘a calcul˘ am un determinant de ordinul 5 ¸si
25 de determinant ¸i de ordinul 4.
Calculatoarele electronice reprezint˘a un instrument extrem de util ˆın realizarea acestor
calcule; pentru a fi eficiente ˆıns˘ a, programele de calcul trebuie s˘a utilizeze un num˘ar cˆ at mai
mic de operat ¸ii aritmetice. O modalitate eficient˘a de calcul se poate obt ¸ine utilizˆ and polinomul
minimal al matricei.
Exemplul 5.6.6. Fie A matricea analizat˘ a ˆın Exemplele 5.5.2, 5.6.2 ¸si 5.6.5. S¸tim c˘ a
0
4
= (A −I
4
)
3
= A
3
−3A
2
+ 3A −I
4
.
Din relat ¸ia anterioar˘a (ˆın care nu am folosit decˆ at faptul c˘ a µ
A
(X) = (X −1)
3
), obt ¸inem
0
4
= A
2
−3A + 3I
4
−A
−1
.
De aceea
A
−1
=
_
_
_
_
_
4 3 0 −12
−3 −10 0 20
3 3 1 −12
−1 −5 0 9
_
_
_
_
_
−3
_
_
_
_
_
1 −3 0 3
−2 −6 0 13
0 −3 1 3
−1 −4 0 8
_
_
_
_
_
+3
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
4 12 0 −21
3 11 0 −19
3 12 1 −21
2 7 0 −12
_
_
_
_
_
.

5.7. Matrice diagonalizabile
Am ˆınceput acest capitol cu o ˆıntrebare natural˘ a: este oare orice endomorfism de spat ¸ii
vectoriale diagonalizabil? S¸tim deja c˘ a r˘ aspunsul este negativ; ar fi totu¸si util s˘ a putem r˘ aspunde
la o nou˘ a ˆıntrebare:
ˆ
In ce condit ¸ii un endomorfism dat este diagonalizabil?
Avˆandˆın vedere modul ˆın care se determin˘a matricea unui endomorfismˆıntr-o baz˘a, urm˘ atoarea
condit ¸ie este evident˘ a.
Lema 5.7.1. T este diagonalizabil dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o baz˘a a lui N format˘a din
vectori proprii ai lui T.
Cu aceasta, nu am r˘aspuns ˆıns˘ a la ˆıntrebarea de mai sus; am ˆınlocuit-o doar cu o alta, la
fel de complicat˘ a:
ˆ
In ce condit ¸ii, exist˘a o baz˘a format˘a din vectori proprii ai unui endomorfism
dat?
Am v˘ azut c˘a oric˘ arei matrice A ∈ /
n
(C) i se poate asocia o matrice Jordan. O matrice
diagonal˘ a este un caz particular de matrice Jordan, ˆın care toate blocurile de pe diagonal˘ a sunt
de ordin 1. De aceea, putem folosi unicitatea formei Jordan, pentru a caracteriza matricele
diagonalizabile.
139
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Teorema 5.7.2. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice ¸si fie λ
1
, λ
2
, . . . , λ
m
valorile sale proprii dis-
tincte. Urm˘atoarele condit ¸ii sunt echivalente:
(1) A este diagonalizabil˘a;
(2) F(A) = 0
n
, unde F(X) = (X −λ
1
)(X −λ
2
) . . . (X −λ
m
);
(3) Polinomul minimal µ
A
(X) se descompune ˆın factori liniari distinct ¸i;
(4) Polinomul minimal µ
A
(X) nu are r˘ad˘acini multiple.
(5) Pentru orice valoare proprie λ
i
, m
a

i
) = m
g

i
).
Demonstrat ¸ie. Vom justifica doar (4) ⇒(1), celelalte implicat ¸ii fiind l˘ asate ca exercit ¸iu
cititorului. Fie J forma canonic˘ a Jordan a lui A.
ˆ
In ipoteza (4), propozit ¸ia 5.6.3 ne arat˘ a c˘ a
toate blocurile Jordan care apar pe diagonala matricei J sunt de dimensiune 1, deci matricea J
este o matrice diagonal˘ a. CumA¸si J sunt matrice asemenea, deducem c˘a Aeste diagonalizabil˘ a.

5.8. Probleme propuse
Problema 5.8.1. Demonstrat ¸i Lema 5.1.4, care afirm˘ a c˘a asem˘anarea matricelor este o
relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe /
n
(K).
Problema 5.8.2. Calculat ¸i valorile proprii ale urm˘atoarelor matrice cu coeficient ¸i complec¸si:
A =
_
_
_
4 −1 −2
2 1 −2
1 −1 1
_
_
_, B =
_
_
_
4 1 1
2 4 1
0 1 4
_
_
_, C =
_
_
_
1 1 1
0 1 1
1 0 1
_
_
_, D =
_
_
_
2 −5 −3
3 15 12
1 −1 1
_
_
_.
Problema 5.8.3. (1) Demonstrat ¸i c˘ a matricea
A =
_
_
_
_
_
_
a
1
b
1
a
1
b
2
. . . a
1
b
n
a
2
b
1
a
2
b
2
. . . a
2
b
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n
b
1
a
n
b
2
. . . a
n
b
n
_
_
_
_
_
_
are rangul ≤ 1.
(2) Folosit ¸i Teorema 74 pentru a calcula polinomul caracteristic al matricei A.
(3) Precizat ¸i valorile proprii ale matricei A ¸si determinat ¸i multiplicitatea algebric˘a ¸si mul-
tiplicitatea geometric˘ a a fiec˘ areia dintre aceste valori proprii.
(4) Decidet ¸i dac˘ a matricea A este diagonalizabil˘a.
Problema 5.8.4. Fie A, B ∈ /
n
(K) ¸si fie
M =
_
A B
B A
_
matrice-bloc de ordin 2n. Demonstrat ¸i c˘ a polinomul caracteristic al matricei M este egal cu
produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A +B ¸si A −B.
Enunt ¸at ¸i un posibil rezultat pentru polinomul minimal al matricei M. Verificat ¸i apoi acest
rezultat pe cˆ ateva cazuri particulare ¸si, dac˘ a se dovede¸ste adev˘ arat, ˆıncercat ¸i s˘ a ˆıl demonstrat ¸i!
140
5.8. PROBLEME PROPUSE
Problema 5.8.5. Fie T ∈ L(N) un endomorfism, fie λ o valoare proprie a lui T ¸si fie v un
vector propriu corespunz˘ator acestei valori proprii. Demonstrat ¸i c˘a:
(1) v ∈ Ker(T), dac˘a λ = 0;
(2) v ∈ Im(T), dac˘a λ 0.
Problema 5.8.6. Dac˘ a v este vector propriu pentru endomorfismul T, ar˘atat ¸i c˘ a v r˘ amˆane
vector propriu ¸si pentru endomorfismul T +aid
N
, unde a ∈ K este un scalar arbitrar. Propunet ¸i
apoi o generalizare a acestei propriet˘ at ¸i.
Problema 5.8.7. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice cu elemente numere complexe. Not˘am A
matricea obt ¸inut˘ a prin ˆınlocuirea fiec˘ arui element a
ij
al lui A cu conjugatul s˘au complex a
ij
.
Ce relat ¸ie exist˘a ˆıntre:
(1) polinoamele caracteristice ale matricelor A ¸si A;
(2) valorile proprii ale matricelor A ¸si A?
Problema 5.8.8. Recitit ¸i demonstrat ¸ia Teoremei 5.2.8, ˆın care am ar˘ atat c˘a, dac˘ a dou˘a
matrice sunt asemenea, atunci ele au acela¸si polinom caracteristic. Demonstrat ¸i sau infirmat ¸i
reciproca: Dac˘ a dou˘a matrice au acela¸si polinom caracteristic, atunci matricele sunt asemenea.
Problema 5.8.9. Dac˘ a matricele A¸si B sunt asemenea, atunci ele au acelea¸si valori proprii.
Ce relat ¸ii exist˘a ˆıntre vectorii proprii ai celor dou˘ a matrice?
Problema 5.8.10. Fie A ∈ /
n
(K) o matrice care are valorile proprii λ
1
, λ
2
, . . . , λ
n
¸si fie
F ∈ K[X] un polinom arbitrar.
(1) Demonstrat ¸i c˘ a det(F(A)) = F(λ
1
) F(λ
2
) F(λ
n
).
(2) Ar˘ atat ¸i c˘ a matricea F(A) are valorile proprii F(λ
1
), F(λ
2
), . . . , F(λ
n
).
Problema 5.8.11. Fie N = R
3
¸si fie T simetria fat ¸˘ a de un plan ce trece prin origine.
Descriet ¸i subspat ¸ii N
i
invariate de T, cu dim(N
i
) = i.
Problema 5.8.12. Fie T ∈ L(N) un endomorfism ¸si fie 1 ¸si Y dou˘ a subspat ¸ii invariate
de T.
(1) Demonstrat ¸i c˘ a 1+Y¸si 1∩ Y sunt de asemenea subspat ¸ii invariate de T.
(2) Dac˘ a T este automorfism, atunci 1 ¸si Y r˘ amˆın subspat ¸ii invariante ¸si pentru T
−1
.
Problema 5.8.13. Calculat ¸i forma canonic˘ a Jordan a urm˘atoarelor matrice cu elemente
complexe:
A =
_
_
_
3 −1 0
6 −3 2
8 −6 5
_
_
_, B =
_
_
_
0 −4 −2
1 4 1
0 0 2
_
_
_, C =
_
_
_
1 2 3
0 1 4
0 0 1
_
_
_, D =
_
_
_
3 0 0
1 3 0
0 1 2
_
_
_.
Problema 5.8.14. Fie N = C[X]
≤3
C- spat ¸iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 3
¸si fie d endomorfismul de derivare (adic˘ a endomorfismul care duce un polinom F ˆın polinomul
derivat F
t
). Determinat ¸i matricea Jordan ¸si baza corespunz˘ atoare pentru endomorfismele: a)
d; b) d
2
.
141
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
Problema 5.8.15. Fiecare dintre matricele urm˘atoare este matricea asociat˘ a unui endo-
morfism de C- spat ¸ii vectoriale, ˆın baza canonic˘ a. Determinat ¸i forma canonic˘a Jordan a acestor
endomorfisme ¸si cˆate o baz˘a ˆın care matricea asociat˘ a este matricea Jordan.
A =
_
11 4
−4 3
_
, B =
_
_
_
5 −9 −4
6 −11 −5
−7 13 6
_
_
_, C =
_
_
_
_
_
3 1 0 0
0 2 1 0
0 0 2 1
−1 −1 −1 1
_
_
_
_
_
.
Problema 5.8.16. Polinomului monic P(X) = X
n
+ a
n−1
X
n−1
+ . . . + a
1
X + a
0
∈ K[X]
ˆıi asociem matricea companion de ordinul n
C
P
=
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0 0 −a
0
1 0 . . . 0 0 −a
1
0 1 . . . 0 0 −a
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 1 −a
n−1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
(1) Scriet ¸i matricea companion a polinomului P(X) = X
3
+ 2X
2
−5X + 1.
(2) Demonstrat ¸i c˘ a polinomul caracteristic al matricei companion C
P
este chiar polinomul
P.
(3) Enunt ¸at ¸i, verificat ¸i pe cazuri particulare, apoi demonstrat ¸i un rezultat despre polino-
mul minimal al matricei C
P
.
(4) Determinat ¸i forma canonic˘ a Jordan a matricei C
P
, ˆın cazul K = C.
(5) Demonstrat ¸i c˘a orice bloc Jordan este asemenea cu matricea companion asociat˘ a poli-
nomului s˘au caracteristic.
Problema 5.8.17. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice fixat˘a. Not˘am C(A) = ¦X ∈ /
n
(C) :
AX = XA¦, mult ¸imea matricelor care comut˘a cu A.
(1) Demonstrat ¸i c˘ a C(A) este subspat ¸iu vectorial ˆın /
n
(C).
(2) Justificat ¸i inegalitatea: dim
C
(C(A)) ≥ n.
(3) Determinat ¸i dim
C
(C(B)) ˆın cazul ˆın care
B =
_
_
_
_
_
1 −3 0 3
−2 −6 0 13
0 −3 1 3
−1 −4 0 8
_
_
_
_
_
.
(4) Demonstrat ¸i c˘ a
C(A) = ¦F(A) : F ∈ C[X]¦ ⇐⇒P
A
(X) = µ
A
(X).
Problema 5.8.18. (1) Demonstrat ¸i c˘ a o matrice A ∈ /
n
(K) are acela¸si polinom
caracteristic ¸si acela¸si polinom minimal ca ¸si matricea transpus˘ a A
T
.
(2)
ˆ
In cazul K = C, este oare adev˘arat c˘a A ¸si A
T
au aceea¸si form˘ a Jordan? Verificat ¸i pe
un exemplu, apoi demonstrat ¸i!
Problema 5.8.19. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice de ordinul n. Not˘ am cu
˜
A matricea obt ¸inut˘a
din A prin aplicarea urm˘atoarei transform˘ ari: alegem la ˆıntˆamplare doi indici i, j ¸si schimb˘ am
142
5.8. PROBLEME PROPUSE
ˆıntre ele liniile i ¸si j, apoi coloanele i ¸si j din matricea A. Demonstrat ¸i c˘ a matricele A ¸si
˜
A au
aceea¸si form˘ a canonic˘ a Jordan.
Problema 5.8.20. Demonstrat ¸i c˘a, dac˘ a polinomul minimal al matricei A ∈ /
n
(C) este
µ
A
(X) =
t

i=1
(X −λ
i
)
s
i
, atunci polinomul minimal al matricei de ordin 2n
B =
_
A I
n
0
n
A
_
este µ
B
(X) =
t

i=1
(X −λ
i
)
s
i
+1
.
Problema 5.8.21. Fie
A =
_
_
_
_
_
0 0 −5 3
0 0 −3 1
−5 3 0 0
−3 1 0 0
_
_
_
_
_
∈ /
4
(C).
(1) Demonstrat ¸i c˘ a polinomul caracteristic al matricei A este P
A
(X) = (X
2
−4)
2
.
(2) Calculat ¸i multiplicitatea algebric˘ a ¸si multiplicitatea geometric˘ a a fiec˘arei valori proprii
a lui A.
(3) Dac˘ a F = (X − 2)
2
¸si G = (X + 2)
2
, explicitat ¸i subspat ¸iile C
F
¸si C
G
(Notat ¸iile sunt
cele din Sect ¸iunea 5.3.2. )
(4) Folosit ¸i Corolarul 5.2.27 pentru a determina polinomul minimal al matricei A.
(5) Este matricea A diagonalizabil˘ a?
(6) Se schimb˘a ceva ˆın punctele anterioare ale problemei, dac˘ a, ˆın loc s˘a consider˘ am c˘a A
este o matrice de numere complexe, o consider˘ am matrice de numere rat ¸ionale?
Problema 5.8.22. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice dat˘ a.
(1) Dac˘ a A este diagonalizabil˘a, atunci orice putere a lui A este diagonalizabil˘a.
(2) Reciproc, dac˘a A este nesingular˘ a ¸si o putere a sa este diagonalizabil˘ a, atunci ¸si A este
diagonalizabil˘ a.
Problema 5.8.23. Fie A ∈ /
n
(R) o matrice simetric˘ a, adic˘ a o matrice pentru care
A
T
= A.
(1) Demonstrat ¸i c˘ a toate valorile proprii ale lui A sunt reale.
(2) Este oare adev˘ arat c˘ a, dac˘ a matricea B este asemenea cu A, atunci B este simetric˘a?
Problema 5.8.24. Fie A ∈ /
n
(R) o matrice simetric˘ a.
(1) Demonstrat ¸i c˘ a A este diagonalizabil˘a.
(2) Ar˘ atat ¸i c˘ a exist˘ a o matrice ortogonal˘ a U (adic˘ a o matrice cu proprietatea U
−1
= U
T
)
pentru care U
−1
AU este o matrice diagonal˘ a.
Problema 5.8.25. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice nilpotent˘a, adic˘ a o matrice pentru care exist˘ a
un num˘ar natural nenul p cu proprietatea c˘a A
p
= 0
n
.
143
5. VECTORI S¸ I VALORI PROPRII
(1) Demonstrat ¸i c˘ a polinomul caracteristic al matricei A este P
A
(X) = X
n
.
(2) Fie k ordinul maxim al blocurilor Jordan din forma canonic˘a Jordan a matricei A.
Demonstrat ¸i c˘ a A
k−1
0
n
.
(3)
ˆ
In ce caz este diagonalizabil˘a o matrice nilpotent˘a?
Problema 5.8.26. Dac˘ a A ∈ /
n
(C) este o matrice de ordinul n, s˘a se arate c˘ a
A este nilpotent˘a ⇐⇒ Tr(A
p
) = 0, pentru orice p ≥ 1.
Problema 5.8.27. Fie A, B ∈ /
n
(C). Dac˘ a A+λB este matrice nilpotent˘ a, pentru n+1
valori distincte ale lui λ, s˘a se arata c˘ a matricele A ¸si B sunt nilpotente.
Problema 5.8.28. Matricea A ∈ /
n
(C) se nume¸ste idempotent˘a dac˘a A
2
= A.
(1) Demonstrat ¸i c˘ a o matrice idempotent˘ a este diagonalizabil˘ a.
(2) Dac˘ a A este idempotent˘a, atunci rang(A) = Tr(A).
(3) A este idempotent˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a I
n
−A este idempotent˘a.
(4) Fie A ¸si B dou˘ a matrice idempotente, de acela¸si ordin. S˘ a se arate c˘a
A +B este idempotent˘a ⇐⇒ AB = BA = 0
n
.
Problema 5.8.29. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice diferit˘ a de λI
n
. Demonstrat ¸i c˘ a A este
asemenea cu o matrice a c˘ arei diagonal˘a este de forma
diag¦0, 0, . . . , 0, Tr(A)¦.
Problema 5.8.30. Fie A ∈ /
n
(C) o matrice care are exact m valori proprii distincte.
Pentru fiecare i, j ≥ 1 definim numerele
b
ij
= Tr(A
i+j−2
).
Demonstrat ¸i c˘ a det(b
ij
)
i,j∈1,m
0, iar det(b
ij
)
i,j∈1,m+1
= 0.
144
CAPITOLUL 6
Algebr˘a multiliniar˘a ¸si produs tensorial. Aplicat ¸ii biliniare, forme
p˘atratice
Capitolul final al acestei lucr˘ari este dedicat algebrei multiliniare (cu accent pe forme
biliniare ¸si forme p˘ atratice) ¸si produsului tensorial. Dup˘ a ce ˆın Sect ¸iunea 1 se studiaz˘ a formele
biliniare, ˆın Sect ¸iunile 2 ¸si 3 sunt tratate formele p˘ atratice. Problema principal˘ a care se pune
aici const˘ a ˆın reducerea unei forme p˘ atratice la forma canonic˘ a. Sunt prezentate trei metode de
reducere a formelor p˘ atratice la forma canonic˘ a: metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi ¸si metoda
transform˘ arilor ortogonale.
ˆ
In Sect ¸iunea 4, principala not ¸iune studiat˘ a este cea de form˘a multi-
liniar˘ a alternat˘a. Cu ajutorul acestei not ¸iuni este prezentat un studiu al determinant ¸ilor, multe
din proprietat ¸ile acestora ap˘ arˆ and ¸si ˆın Capitolul 2. Ultima sect ¸iune introduce produsul tenso-
rial N⊗ Y a dou˘ a spat ¸ii vectoriale ¸si prezint˘ a principalele propriet˘at ¸i ale acestuia. Produsul
tensorial se dovede¸ste a fi un spat ¸iu vectorial al c˘arui dual este (izomorf cu) spat ¸iul vectorial al
tuturor aplicat ¸iilor biliniare L
2
(N, Y; K)
Pe parcursul primelor trei sect ¸iuni din acest capitol, N va desemna un spat ¸iu vectorial real.
6.1. Forme biliniare
Definit ¸ia 6.1.1. O aplicat ¸ie F : NN →R care satisface propriet˘at ¸ile:
1. F(αx +βy, z) = αF(x, z) +βF(y, z), pentru orice x, y, z ∈ N ¸si α, β ∈ R;
2. F(x, αy +βz) = αF(x, y) +βF(x, z), pentru orice x, y, z ∈ N ¸si α, β ∈ R,
se nume¸ste form˘a biliniar˘a.
Definit ¸ia 6.1.2. O form˘a biliniar˘a F : NN →R se nume¸ste simetric˘a dac˘a
F(x, y) = F(y, x),
pentru orice x, y ∈ N.
Definit ¸ia 6.1.3. O form˘a biliniar˘a simetric˘a F se nume¸ste pozitiv (negativ) semidefinit˘a
dac˘a F(x, x) ≥ 0 (resp. F(x, x) ≤ 0 ), pentru orice x ∈ N. Dac˘a ˆın plus F(x, x) = 0 numai
pentru x = 0
N
, F se nume¸ste pozitiv (resp. negativ) definit˘a .
Exemplele 6.1.4. 1) Fie N un spat ¸iu euclidian cu un produs scalar ¸x, y) : N N → R.
Atunci aplicat ¸ia F : N N → R, F(x, y) = ¸x, y) este o form˘ a biliniar˘ a simetric˘ a, pozitiv
definit˘ a, acest lucru probˆandu-se imediat, avˆ and ˆın vedere axiomele din definit ¸ia produsului
scalar.
145
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
2) Dac˘ a L
1
, L
2
: N →R sunt dou˘ a transform˘ ari liniare, atunci F : NN →R, F(x, y) =
L
1
(x)L
2
(y) este o form˘ a biliniar˘ a. Evident, F este simetric˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a L
1
= L
2
.
3) Consider˘am N = R
n
¸si A ∈ /
n
(R). Atunci aplicat ¸ia F : NN →R, F(v, w) = vAw
T
este o form˘ a biliniar˘a.
4) Fie D o submult ¸ime deschis˘ a a lui R
n
¸si f : D −→ R o funct ¸ie de clas˘a (
2
pe D.
Consider˘ am a = (a
1
, a
2
, ..., a
n
) ∈ D, arbitrar. Atunci aplicat ¸ia
F : R
n
R
n
→R, F(h, k) =
n

i,j=1

2
f
∂x
i
∂x
j
h
i
k
j
,
unde h = (h
1
, h
2
, ..., h
n
) ¸si k = (k
1
, k
2
, ..., k
n
), este o form˘a biliniar˘a simetric˘a, numit˘ a diferent ¸iala
a doua a funct ¸iei f.
Fie N un spat ¸iu vectorial real de dimensiune n, B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘ a a lui N ¸si
F : N N → R o form˘ a biliniar˘a. Dac˘ a x =
n

i=1
x
i
e
i
¸si y =
n

j=1
y
j
e
j
sunt doi vectori arbitrari
din N, atunci
(91) F(x, y) = F
_
_
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
_
_
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
F(e
i
, e
j
).
Pentru i, j = 1, n, not˘am a
ij
= F(e
i
, e
j
). Astfel, relat ¸ia (1) conduce la
(92) F(x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
,
ceea ce ne permite s˘a conchidem c˘a forma biliniar˘a F este perfect determinat˘ a de matricea
A = (a
ij
)
i,j=1,n
.
Definit ¸ia 6.1.5. Matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(R) construit˘a mai sus se nume¸ste ma-
tricea asociat˘a formei biliniare F ˆın baza B .
Propozit ¸ia 6.1.6. Fie N un spat ¸iu vectorial real finit dimensional ¸si F : N N → R o
form˘a biliniar˘a. Atunci F este simetric˘a dac˘a ¸si numai dac˘a matricea asociat˘a lui F ˆıntr-o
baz˘a oarecare este simetric˘a.
Demonstrat ¸ie. Consider˘ am B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘ a arbitrar˘ a a lui N ¸si fie A =
(a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociat˘a lui F ˆın baza B.
Presupunem mai ˆıntˆ ai c˘ a F este form˘a biliniar˘ a simetric˘ a. Atunci
a
ij
= F(e
i
, e
j
) = F(e
j
, e
i
) = a
ji
,
pentru orice i, j = 1, n, deci A este matrice simetric˘a.
Reciproc, dac˘ a A este matrice simetric˘a, atunci a
ij
= a
ji
, pentru orice i, j = 1, n. Fie
x, y ∈ N doi vectori arbitrari avˆand scrierile ˆın baza B: x =
n

i=1
x
i
e
i
¸si y =
n

j=1
y
j
e
j
. Rezult˘ a c˘ a
F(x, y) = F(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
) =
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
F(e
i
, e
j
) =
146
6.1. FORME BILINIARE
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
a
ij
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
a
ji
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
F(e
j
, e
i
) =
F(
n

j=1
y
j
e
j
,
n

i=1
x
i
e
i
) = F(y, x)
¸si astfel putem conchide c˘a forma biliniar˘a F este simetric˘a.
A¸sa cum s-a v˘ azut anterior, matricea asociat˘ a unei forme biliniare F : NN →R depinde
de baza spat ¸iului vectorial N.
ˆ
In continuare, vom studia cum se modific˘ a aceast˘a matrice o
dat˘ a cu schimbarea bazei spat ¸iului vectorial.
Teorema 6.1.7. Fie N un spat ¸iu vectorial de dimensiune n, B
1
= ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ ¸si B
2
=
¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦ dou˘a baze ale lui N ¸si F : N N → R o form˘a biliniar˘a. Dac˘a A = (a
ij
)
i,j=1,n
¸si B = (b
ij
)
i,j=1,n
sunt matricele ata¸sate lui F ˆın bazele B
1
¸si respectiv B
2
, atunci
(93) B = C
T
AC,
unde C = (c
ij
)
i,j=1,n
este matricea de trecere de la baza B
1
la baza B
2
.
Demonstrat ¸ie. Din definit ¸ia matricei de trecere de la o baz˘ a la alta pentru un spat ¸iu
vectorial avem
f
i
=
n

j=1
c
ji
e
j
.
Folosind Definit ¸ia 6.1.5, obt ¸inem:
b
ij
= F(f
i
, f
j
) = F(
n

k=1
c
ki
e
k
,
n

l=1
c
lj
e
l
) =
n

k=1
n

l=1
c
ki
c
lj
F(e
k
, e
l
) =
n

k=1
n

l=1
c
ki
c
lj
a
kl
=
n

l=1
_
n

k=1
c
ki
a
kl
_
c
lj
,
pentru orice i, j = 1, n, de unde rezult˘ a c˘ a B = C
T
AC.
Exemplul 6.1.8. Consider˘ am aplicat ¸ia
F : R
3
R
3
→R, F(x, y) = x
1
y
1
+x
1
y
2
+x
2
y
1
+ 2x
2
y
2
+ 3x
3
y
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
) ¸si y = (y
1
, y
2
, y
3
). Vom demonstra c˘a F este o form˘ a biliniar˘a, iar apoi
vom studia simetria ¸si pozitiv definirea lui F.
ˆ
In final, determin˘ am matricea asociat˘ a acestei
forme biliniare ˆın baza canonic˘ a a spat ¸iului vectorial R
3
.
Fie x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
), z = (z
1
, z
2
, z
3
) ∈ R
3
¸si α, β ∈ R, arbitrari. Atunci:
F(αx +βy, z) = (αx
1
+βy
1
)z
1
+ (αx
1
+βy
1
)z
2
+ (αx
2
+βy
2
)z
1
+
2(αx
2
+βy
2
)z
2
+ 3(αx
3
+βy
3
)z
3
= αx
1
z
1
+βy
1
z
1
+αx
1
z
2
+βy
1
z
2
+αx
2
z
1
+
βy
2
z
1
+ 2αx
2
z
2
+ 2βy
2
z
2
+ 3αx
3
z
3
+ 3βy
3
z
3
= α(x
1
z
1
+x
1
z
2
+x
2
z
1
+
2x
2
z
2
+ 3x
3
z
3
) +β(y
1
z
1
+y
1
z
2
+y
2
z
1
+ 2y
2
z
2
+ 3y
3
z
3
) = αF(x, z) +βF(y, z).
Similar arat˘am c˘ a F(x, αy +βz) = αF(x, y) +βF(x, z). Astfel, F este o form˘ a biliniar˘a.
147
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
F(x, y) = x
1
y
1
+x
1
y
2
+x
2
y
1
+2x
2
y
2
+3x
3
y
3
= y
1
x
1
+y
1
x
2
+y
2
x
1
+ 2y
2
x
2
+3y
3
x
3
= F(y, x),
pentru orice x, y ∈ R
3
, deci F este simetric˘a.
Pe de alt˘a parte,
F(x, x) = x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
= (x
1
+x
2
)
2
+x
2
2
+ 3x
2
3
≥ 0
cu egalitate dac˘a ¸si numai dac˘ a x
1
+ x
2
= x
2
= x
3
= 0, adic˘ a x
1
= x
2
= x
3
= 0. A¸sadar, F
este ¸si pozitiv definit˘ a.
Baza canonic˘a a lui R
3
este
B = ¦e
1
= (1; 0; 0) , e
2
= (0; 1; 0) , e
3
= (0; 0; 1)¦.
Deoarece
F(e
1
, e
1
) = 1 , F(e
1
, e
2
) = F(e
2
, e
1
) = 1 , F(e
1
, e
3
) = F(e
3
, e
1
) = 0,
F(e
2
, e
2
) = 2 , F(e
2
, e
3
) = F(e
3
, e
2
) = 0 , F(e
3
, e
3
) = 3,
matricea asociat˘a formei p˘atratice F ˆın baza B este:
A =
_
_
_
1 1 0
1 2 0
0 0 3
_
_
_.
6.2. Forme p˘atratice. Reducerea la forma canonic˘a
Definit ¸ia 6.2.1. Fie F o form˘a biliniar˘a simetric˘a. Aplicat ¸ia
(94) Q : N →R, Q(x) = F(x, x)
se nume¸ste se nume¸ste form˘a p˘atratic˘a asociat˘a formei biliniare simetrice F.
ˆ
In acest context,
vom spune c˘a F este polara formei p˘atratice Q.
A¸sa cum reiese din aceast˘ a definit ¸ie, orice form˘a biliniar˘ a simetric˘ a induce o unic˘ a form˘ a
p˘ atratic˘a. Vom ar˘ata c˘a este valabil˘ a ¸si reciproca, adic˘ a oric˘ arei forme p˘ atratice i se asociaz˘a
o unic˘a form˘ a biliniar˘ a simetric˘a.
ˆ
Intr-adev˘ ar,
Q(x +y) = F(x +y, x +y) = F(x, x) + 2F(x, y) +F(y, y) =
Q(x) + 2F(x, y) +Q(y),
de unde rezult˘ a c˘a
(95) F(x, y) =
1
2
[Q(x +y) −Q(x) −Q(y)],
pentru orice x, y ∈ N. S-a obt ¸inut astfel urm˘ atorul rezultat:
Propozit ¸ia 6.2.2.
ˆ
Intre mult ¸imea formelor p˘atratice definite pe spat ¸iul vectorial N ¸si
mult ¸imea formelor biliniare simetrice definite pe NN exist˘a o corespondent ¸˘a bijectiv˘a.
148
6.2. FORME P
˘
ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A
Exemplele 6.2.3. 1) Fie N un spat ¸iu euclidian cu un produs scalar ¸x, y) : N N → R.
A¸sa cum am v˘ azut ˆın sect ¸iunea precedent˘a, aplicat ¸ia F : N N → R, F(x, y) = ¸x, y) este
o form˘ a biliniar˘ a simetric˘a. Aceasta induce forma p˘ atratic˘ a Q : N → R, Q(x) = F(x, x) =
¸x, x) = |x|
2
.
2) Aplicat ¸ia
Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+ 3x
2
3
−x
1
x
2
+ 5x
2
x
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
), reprezint˘ a o form˘ a p˘ atratic˘ a. Polara acestei forme p˘atratice este
F(x, y) =
1
2
[Q(x +y) −Q(x) −Q(y)] =
1
2
[(x
1
+y
1
)
2
+ 7(x
2
+y
2
)
2
+
3(x
3
+y
3
)
2
−(x
1
+y
1
)(x
2
+y
2
) + 5(x
2
+y
2
)(x
3
+y
3
) −x
2
1
−7x
2
2
−3x
2
3
+x
1
x
2

5x
2
x
3
−y
2
1
−7y
2
2
−3y
2
3
+y
1
y
2
−5y
2
y
3
] = x
1
y
1
+ 7x
2
y
2
+ 3x
3
y
3

1
2
x
1
y
2

1
2
x
2
y
1
+
5
2
x
2
y
3
+
5
2
x
3
y
2
.
ˆ
In continuarea acestei sect ¸iuni vom lucra sub ipoteza c˘a N este spat ¸iu vectorial real de
dimensiune n.
Definit ¸ia 6.2.4. Fie B o baz˘a a spat ¸iului vectorial N ¸si Q : N −→ R o form˘a p˘atratic˘a.
Se nume¸ste matrice asociat˘a formei p˘atratice Q ˆın baza B matricea asociat˘a polarei sale
F ˆın aceea¸si baz˘a.
Observat ¸ia 6.2.5. Deoarece polara unei forme p˘ atratice este o form˘ a biliniar˘ a simetric˘ a,
din definit ¸ia precedent˘a ¸si din Propozit ¸ia 6.1.6 rezult˘ a c˘ a matricea asociat˘ a unei forme p˘ atratice
este ˆıntotdeauna simetric˘ a.
Fie x un vector arbitrar al spat ¸iului vectorial N, avˆ and scrierea ˆın baza B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦:
x =
n

i=1
x
i
e
i
. Atunci
Q(x) = F(x, x) = F(
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
x
j
e
j
) =
n

i=1
n

j=1
x
i
x
j
F(e
i
, e
j
) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
.
A¸sadar, prin fixarea unei baze B a spat ¸iului vectorial N, pentru forma p˘atratic˘ a Q obt ¸inem o
scriere de forma
(96) Q(x) =

1≤i, j≤n
a
ij
x
i
x
j
unde a
ij
reprezint˘ a componentele matricei A ata¸sate formei p˘ atratice Q ˆın baza B (¸si deci,
conform observat ¸iei anterioare, avem a
ij
= a
ji
, pentru orice i, j = 1, n). Evident, o dat˘a cu
schimbarea bazei spat ¸iului vectorial se va schimba ¸si expresia (96) a formei p˘atratice.
149
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Definit ¸ia 6.2.6. Spunem c˘a forma p˘atratic˘a Q : N −→R este redus˘a la forma canonic˘a
dac˘a determin˘am pentru Q o scriere de forma
(97) Q(x) =
n

i=1
b
i
x
2
i
,
ˆıntr-o anumit˘a baz˘a a lui N.
Avˆand ˆın vedere c˘ a ˆın scrierea (97) a unei forme p˘ atratice apar dou˘ a tipuri de termeni:
- termeni la p˘atrat, pentru i = j;
- termeni mic¸sti, pentru i j,
a reduce o form˘a p˘ atratic˘a la forma canonic˘ a ˆınseamn˘ a de fapt a g˘asi o scriere ˆın care s˘ a apar˘ a
numai termeni cu p˘ atrate.
ˆ
In continuare vom prezenta trei metode de reducere a formelor p˘ atratice la forma canonic˘ a.
Metoda lui Gauss.
Teorema 6.2.7. (Gauss) Pentru orice form˘a p˘atratic˘a Q : N −→R exist˘a o baz˘a B a lui
N ˆın care forma p˘atratic˘a este redus˘a la forma canonic˘a .
Demonstrat ¸ie. Fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baz˘ a a lui N fat ¸˘ a de care forma p˘ atratic˘ a Q are
expresia Q(x) =

1≤i, j≤n
a
ij
x
i
x
j
.
Distingem dou˘a cazuri:
(I) Exist˘ a cel put ¸in un i ∈ ¦1, 2, ..., n¦ astfel ˆıncˆat a
ii
0 (ˆın expresia formei p˘atratice apare
cel put ¸in un termen la p˘ atrat). Printr-o eventual˘ a renumerotare a vectorilor bazei B putem
presupune c˘a a
11
0. Atunci, ˆın expresia formei biliniare Q, vom grupa termenii astfel:
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2
n

j=2
a
1j
x
1
x
j
+

2≤i, j≤n
a
ij
x
i
x
j
=
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+...+
a
1n
x
n
)
2

1
a
11

2≤i, j≤n
a
1i
a
1j
x
i
x
j
+

2≤i, j≤n
a
ij
x
i
x
j
=
1
a
11
(a
11
x
1
+a
12
x
2
+...+
a
1n
x
n
)
2
+

2≤i, j≤n
a

ij
x
i
x
j
,
unde a

ij
= a
ij

a
1i
a
1j
a
11
, pentru orice 2 ≤ i, j ≤ n.
Notˆ and
(98)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x

1
= a
11
x
1
+a
12
x
2
+... +a
1n
x
n
x

2
= x
2
.....
x

n
= x
n
obt ¸inem
(99) Q(x) =
1
a
11
_
x

1
_
2
+

2≤i, j≤n
a

ij
x

i
x

j
.
150
6.2. FORME P
˘
ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A
x

1
, x

2
, ..., x

n
reprezint˘ a componentele vectorului x ˆın baza B
t
= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦, fat ¸˘a de care
forma p˘atratic˘ a Q are expresia (99). De remarcat c˘ a suma

2≤i, j≤n
a

ij
x

i
x

j
care apare ˆın (99)
este o form˘a p˘atratic˘ a ˆın n −1 variabile. Astfel, dup˘ a cel mult n −1 pa¸si (aplicˆ and eventual ¸si
procedeul descris ˆın cazul (II)), vom obt ¸ine o baz˘ a
¯
B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ a lui N fat ¸˘ a de care Q
are forma canonic˘a:
Q(x) = α
1
¯ x
2
1

2
¯ x
2
2
+... +α
n
¯ x
2
n
.
(II) Tot ¸i coeficient ¸ii a
ii
sunt nuli (ˆın expresia formei p˘atratice apar numai termeni mic¸sti).
Lucrˆ and sub presupunerea c˘ a forma p˘atratic˘a Q este nenul˘a, exist˘a i, j ∈ ¦1, 2, ..., n¦, i j,
astfel ˆıncˆat a
ij
0. Printr-o eventual˘ a renumerotare a vectorilor din baza B se poate presupune
c˘ a a
12
0. Cu ajutorul schimb˘ arilor de coordonate
(100)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
1
= x

1
+x

2
x
1
= x

1
−x

2
x
3
= x

3
....
x
n
= x

n
vom obt ¸ine
(101) Q(x) = 2a
12
_
_
x

1
_
2

_
x

2
_
2
_
+...
Deoarece ˆın aceast˘ a expresie avem cel put ¸in un termen la p˘ atrat, putem aplica ˆın continuare
procedeul descris la cazul (I).
Observat ¸ia 6.2.8. Procedeul descris ˆın demonstrat ¸ia anterioar˘a reprezint˘ a metoda lui
Gauss de reducere a formelor p˘atratice la forma canonic˘a .
Exemplul 6.2.9. Consider˘ am forma p˘ atratic˘ a Q : R
3
→ R, care ˆıntr-o anumit˘ a baz˘a B a
spat ¸iului R
3
are expresia Q(x) = x
2
1
+4x
2
2
+x
2
3
−2x
1
x
2
+2x
1
x
3
. Cu ajutorul metodei lui Gauss,
reducem aceast˘a form˘ a p˘ atratic˘ a la forma canonic˘a.
Deoarece ˆın expresia formei p˘ atratice apar termeni la p˘atrat, ne situ˘ am ˆın cazul (I) al
metodei lui Gauss. Urmˆ and procedeul descris ˆın aceast˘a situat ¸ie, vom avea:
Q(x) = (x
2
1
−2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
) + 4x
2
2
+x
2
3
=
= (x
1
−x
2
+x
3
)
2
−x
2
2
−x
2
3
+ 2x
2
x
3
+ 4x
2
2
+x
2
3
=
= (x
1
−x
2
+x
3
)
2
+ 3x
2
2
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
−x
2
+x
3
)
2
+
1
3
(9x
2
2
+ 6x
2
x
3
) =
= (x
1
−x
2
+x
3
)
2
+
1
3
(3x
2
+x
3
)
2

1
3
x
2
3
Cu notat ¸iile:
_
¸
_
¸
_
¯ x
1
= x
1
−x
2
+x
3
¯ x
2
= 3x
2
+x
3
¯ x
3
= x
3
vom obt ¸ine forma canonic˘a a formei p˘ atratice:
Q(x) = ¯ x
2
1
+
1
3
¯ x
2
2

1
3
¯ x
2
3
.
151
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Pentru a determina baza
¯
B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ¯ e
3
¦ ˆın raport cu care s-a obt ¸inut aceast˘a form˘ a canonic˘a,
se exprim˘ a mai ˆıntˆ ai componentele init ¸iale x
1
, x
2
, x
3
ale vectorului x ˆın funct ¸ie de componentele
¯ x
1
, ¯ x
2
, ¯ x
3
din baza
¯
B:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
x
1
= ¯ x
1
+
1
3
¯ x
2

4
3
¯ x
3
x
2
=
1
3
¯ x
2

1
3
¯ x
3
x
3
= ¯ x
3
Din Teorema 3.3.13, obt ¸inem c˘a matricea de trecere de la baza init ¸ial˘ a B = ¦e
1
, e
2
, e
3
¦ la baza
¯
B este
C =
_
_
_
1
1
3

4
3
0
1
3

1
3
0 0 1
_
_
_.
Rezult˘ a c˘ a vectorii bazei
¯
B vor fi:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
¯ e
1
= e
1
¯ e
2
=
1
3
e
1
+
1
3
e
2
¯ e
3
= −
4
3
e
1

1
3
e
2
+e
3
Exemplul 6.2.10. Reducem la forma canonic˘ a prin metoda lui Gauss forma p˘ atratic˘ a
Q : R
3
→R, Q(x) = x
1
x
2
+x
2
x
3
+x
3
x
1
,
specificˆand ¸si transformarea de coordonate care se efectueaz˘a.
Deoarece ˆın expresia formei p˘atratice apar numai termeni mic¸sti, ne situ˘ am ˆın cazul (II) al
metodei lui Gauss.
ˆ
In consecint ¸˘ a, facem schimb˘ arile de coordonate:
(102)
_
¸
_
¸
_
x
1
= x

1
+x

2
x
1
= x

1
−x

2
x
3
= x

3
Astfel, forma p˘ atratic˘ a devine:
Q(x) =
_
x

1
_
2

_
x

2
_
2
+
_
x

1
−x

2
_
x

3
+x

3
_
x

1
+x

2
_
=
=
_
x

1
_
2

_
x

2
_
2
+ 2x

1
x

3
=
_
_
x

1
_
2
+ 2x

1
x

3
_

_
x

2
_
2
=
=
_
x

1
+x

3
_
2

_
x

2
_
2

_
x

3
_
2
Efectu˘ am o nou˘ a schimbare de coordonate
(103)
_
¸
_
¸
_
¯ x
1
= x

1
+x

3
¯ x
2
= x

2
¯ x
3
= x

3
ˆın urma c˘ areia va rezulta forma canonic˘ a
Q(x) = ¯ x
2
1
− ¯ x
2
2
− ¯ x
2
3
.
Din sistemele de relat ¸ii (102) ¸si (104) obt ¸inem relat ¸iile de transformare a coordonatelor:
152
6.2. FORME P
˘
ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A
(104)
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
¯ x
1
=
1
2
x
1
+
1
2
x
2
+x
3
¯ x
2
=
1
2
x
1

1
2
x
2
¯ x
3
= x
3
Metoda lui Jacobi.
Teorema 6.2.11. (Jacobi) Fie N un spat ¸iu vectorial, B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘a a lui N ¸si
Q : N −→R o form˘a p˘atratic˘a avˆand expresia Q(x) =

1≤i, j≤n
a
ij
x
i
x
j
ˆın baza B. Dac˘a matricea
A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(R) asociat˘a formei p˘atratice Q ˆın baza B are tot ¸i minorii principali

1
= a
11
, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
12
a
22
¸
¸
¸
¸
¸
, ∆
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, ..., ∆
n
= det(A)
nenuli, atunci exist˘a o baz˘a
¯
B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ a lui N fat ¸˘a de care Q are forma canonic˘a:
(105) Q(x) =
1

1
¯ x
2
1
+

1

2
¯ x
2
2
+

2

3
¯ x
2
3
+... +

n−1

n
¯ x
2
n
.
Demonstrat ¸ie. Fie F : N N −→ R polara formei p˘ atratice Q. C˘aut˘ am vectorii bazei
¯
B de forma:
(106)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¯ e
1
= c
11
e
1
¯ e
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
..........................
¯ e
i
= c
1i
e
1
+c
2i
e
2
+... +c
ii
e
i
...........................
¯ e
n
= c
1n
e
1
+c
2n
e
2
+........ +c
nn
e
n
unde coeficient ¸ii c
ij
se determin˘a din condit ¸iile
(107) F(¯ e
i
, e
j
) = 0, pentru orice 1 ≤ j < i ≤ n
¸si
(108) F(¯ e
i
, e
i
) = 1, pentru i = 1, n.
(Aceste ultime relat ¸ii sunt deduse din condit ¸ia ca matricea asociat˘a formei p˘atratice Qˆın baza
¯
B s˘ a fie diag(c
11
, c
22
, ..., c
nn
). )
Fix˘ am un i ∈ ¦1, 2, ..., n¦ arbitrar. Deoarece
F(¯ e
i
, e
j
) = F
_
i

k=1
c
ki
e
k
, e
j
_
=
i

k=1
c
ki
F (e
k
, e
j
) =
i

k=1
c
ki
a
kj
,
din relat ¸iile (107) ¸si (108), t ¸inˆ and cont c˘ a a
kj
= a
jk
, obt ¸inem sistemul:
153
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
(109)
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
a
11
c
1i
+a
12
c
2i
+... +a
1i
c
ii
= 0
a
12
c
1i
+a
22
c
2i
+... +a
2i
c
ii
= 0
...............................................
a
1,i−1
c
1i
+a
2,i−1
c
2i
+... +a
i−1,i
c
ii
= 0
a
1i
c
1i
+a
2i
c
2i
+... +a
ii
c
ii
= 1
.
Se observ˘ a c˘ a determinantul acestui sistem este minorul principal ∆
i
, care, conform ipotezei,
este nenul. Astfel, din regula lui Cramer, sistemul este compatibil determinat ¸si ˆın plus
c
ii
=
1

i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
... a
1,i−1
0
... ... ... ...
a
1,i−1
... a
i−1,i−1
0
a
1i
... a
i−1,i
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=

i−1

i
.
Avˆand ˆın vedere c˘ a matricea
C =
_
_
_
_
_
c
11
c
12
... c
1n
0 c
22
... c
2n
... ... ... ...
0 0 ... c
nn
_
_
_
_
_
are determinantul
det(C) = c
11
c
22
...c
nn
=
1

1

1

2
...

n−1

n
=
1

n
0
¸si c˘ a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este o baz˘a a lui N, din sistemul de relat ¸ii (106) rezult˘ a c˘a ¸si
¯
B =
¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ este o baz˘ a a lui N. Deoarece
F(¯ e
i
, ¯ e
j
) =
_
0, pentru i j
c
ii
, pentru i = j
,
concluzia teoremei este acum clar˘ a.
Observat ¸ia 6.2.12. Spre deosebire de metoda lui Gauss, care se poate aplica pentru orice
form˘ a p˘atratic˘a, ˆın cazul metodei Jacobi suntem condit ¸ionat ¸i de faptul ca tot ¸i minorii principali
ai matricei ata¸sate formei p˘ atratice ˆın baza init ¸ial˘ a s˘a fie nenuli. Astfel, dac˘a m˘ acar unul dintre
ace¸sti minori este zero, atunci metoda lui Jacobi nu poate fi aplicat˘ a ¸si trebuie utilizat˘ a o alt˘ a
metod˘a.
Exemplul 6.2.13. Utilizˆ and metoda lui Jacobi, reducem la forma canonic˘ a urm˘atoarea
forma p˘atratic˘ a:
Q : R
3
→R, Q(x) = 3x
2
1
+ 3x
2
2
−2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
,
unde x = (x
1
; x
2
; x
3
) este un vector arbitrar din R
3
.
Matricea asociat˘a formei p˘atratice Qˆın baza canonic˘ a a lui R
3
este:
A =
_
_
_
3 −1 2
−1 3 2
2 2 0
_
_
_.
Minorii principali ai acestei matrice sunt:

1
= 3 0, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
3 −1
−1 3
¸
¸
¸
¸
¸
= 8 0, ∆
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3 −1 2
−1 3 2
2 2 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −32 0,
154
6.2. FORME P
˘
ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A
deci putem aplica metoda lui Jacobi. Forma canonic˘a a formei p˘ atratice Q va fi:
Q(x) =
1

1
¯ x
2
1
+

1

2
¯ x
2
2
+

2

3
¯ x
2
3
=
1
3
¯ x
2
1
+
3
8
¯ x
2
2

1
4
¯ x
2
3
.
Exemplul 6.2.14. Consider˘ am forma p˘ atratic˘a:
Q : R
4
→R, Q(x) = x
2
1
+x
2
3
+x
1
x
2
+x
3
x
4
,
unde x = (x
1
; x
2
; x
3
; x
4
) sunt coordonatele unui vector x ˆın baza canonic˘ a a lui R
4
. Utilizˆ and
metoda lui Jacobi, reducem aceast˘a form˘ a p˘ atratic˘a la forma canonic˘ a ¸si vom specifica ¸si baza
ˆın care se obt ¸ine forma canonic˘ a.
Forma p˘ atratic˘ a dat˘ a are ˆın baza canonic˘ a a lui R
4
matricea asociat˘a:
A =
_
_
_
_
_
1
1
2
0 0
1
2
0 0 0
0 0 1
1
2
0 0
1
2
0
_
_
_
_
_
.
Obt ¸inem minorii principali:

1
= 1 0, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
1
1
2
1
2
0
¸
¸
¸
¸
¸
= −
1
4
0, ∆
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1
1
2
0
1
2
0 0
0 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −
1
4
0,

4
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1
1
2
0 0
1
2
0 0 0
0 0 1
1
2
0 0
1
2
0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
1
16
0.
Din (105) rezult˘a c˘ a forma canonic˘ a obt ¸inut˘a ˆın urma aplic˘arii metodei lui Jacobi este:
Q(x) = ¯ x
2
1
−4¯ x
2
2
+ ¯ x
2
3
−4¯ x
2
4
.
Vectorii bazei
¯
B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ¯ e
3
, ¯ e
4
¦ ˆın care se obt ¸ine forma canonic˘a sunt dat ¸i de sistemul
(106), care ˆın acest caz este:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
¯ e
1
= c
11
e
1
¯ e
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
¯ e
3
= c
13
e
1
+c
23
e
2
+c
33
e
3
¯ e
4
= c
14
e
1
+c
24
e
2
+c
34
e
3
+c
44
e
4
.
unde c
11
=
1

1
, iar c
jk
, k = 2, 3, 4, j = 1, ..., k sunt solut ¸ii ale sistemelor (109) pentru i = 2, 3, 4.
Rezult˘ a c˘ a ¯ e
1
= e
1
= (1, 0, 0, 0), iar pentru i = 2 avem
_
c
12
+
1
2
c
22
= 0
1
2
c
12
= 1
,
deci c
12
= 2, c
22
= −4 ¸si ¯ e
2
= 2e
1
−4e
2
= (2, −4, 0, 0). Pentru i = 3 avem
_
¸
_
¸
_
c
13
+
1
2
c
23
= 0
1
2
c
13
= 0
c
33
= 1
,
155
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
deci c
13
= 0, c
23
= 0, c
33
= 1 ¸si ¯ e
3
= e
3
= (0, 0, 1, 0).
ˆ
In final, pentru i = 4 avem
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
c
14
+
1
2
c
24
= 0
1
2
c
14
= 0
c
34
+
1
2
c
44
= 0
1
2
c
34
= 1
,
de unde obt ¸inem c
14
= 0, c
24
= 0, c
34
= 2, c
44
= −4 ¸si ¯ e
4
= 2e
3
−4e
4
= (0, 0, 2, −2).
Metoda transform˘arilor ortogonale.
Teorema 6.2.15. Fie N un spat ¸iu euclidian de dimensiune n ¸si Q o form˘a p˘atratic˘a.
Atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a a lui N ˆın raport cu care forma p˘atratic˘a Q este redus˘a la
forma canonic˘a.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In concordant ¸˘ a cu Teorema 3.4.24, exist˘ a o baz˘ a ortonormat˘ a B =
¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ a lui N. Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociat˘ a formei p˘ atratice Q ˆın baza B.
Deoarece A este matrice simetric˘ a, din Problema 5.8.24 rezult˘a existent ¸a unei matrice ortogo-
nale C = (c
ij
)
i,j=1,n
∈ /
n
(R) cu proprietatea c˘ a
(110) A = CDC
T
,
unde D = diag(λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
) este forma diagonal˘ a a matricei A.
Construim baza
¯
B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ a lui N astfel ˆıncˆat matricea de trecere de la baza B la
¯
B s˘ a fie chiar C:
(111)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
¯ e
1
= c
11
e
1
+c
21
e
2
+... +c
n1
e
n
¯ e
2
= c
12
e
1
+c
22
e
2
+... +c
n2
e
n
..............................................
¯ e
n
= c
1n
e
1
+c
2n
e
2
+... +c
nn
e
n
T¸ inˆ and cont c˘ a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este o baz˘ a ortonormat˘ a, iar C este o matrice ortogonal˘a
vom obt ¸ine relat ¸iile:
¸¯ e
i
, ¯ e
i
) =
_
n

k=1
c
ki
e
k
,
n

j=1
c
j i
e
j
_
=

1≤k,j≤n
c
ki
c
j i
¸e
k
, e
j
) =
n

k=1
c
2
ki
= 1,
pentru i = 1, n, ¸si respectiv
¸¯ e
i
, ¯ e
j
) =
_
n

k=1
c
ki
e
k
,
n

p=1
c
pj
e
p
_
=

1≤k,p≤n
c
ki
c
pj
¸e
k
, e
p
) =
n

k=1
c
ki
c
kj
= 0,
pentru orice i j. A¸sadar,
¯
B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ este o baz˘ a ortonormat˘a a lui N.
Notˆ and cu F polara formei p˘atratice Q, din Teorema 6.1.7 ¸si din relat ¸ia (110) rezult˘ a c˘ a
matricea asociat˘a lui F ˆın baza
¯
B este D = diag(λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
) ¸si, ˆın consecint ¸˘ a forma p˘atratic˘a
Q va avea scrierea ˆın baza
¯
B:
Q(x) = λ
1
¯ x
2
1

2
¯ x
2
2
+... +λ
n
¯ x
2
n
,
adic˘ a este redus˘ a la forma canonic˘a.
156
6.2. FORME P
˘
ATRATICE. REDUCEREA LA FORMA CANONIC
˘
A
Observat ¸ia 6.2.16. Metoda transform˘arilor ortogonale, spre deosebire de celelalte dou˘ a
metode prezentate anterior, se aplic˘ a numai formelor p˘ atratice definite pe spat ¸ii euclidiene.
Deoarece spat ¸iile vectoriale de tipul R
n
sunt spat ¸ii euclidiene, aceast˘a metod˘ a poate fi folosit˘a
ˆın majoritatea exercit ¸iilor avˆ and drept cerint ¸˘ a reducerea formelor p˘atratice la forma canonic˘ a.
Din demonstrat ¸ia teoremei precedente deducem urm˘atorul algoritm de reducere a unei forme
p˘ atratice Q : N →R la forma canonic˘ a, unde N este spat ¸iu euclidian de dimensiune n:
Etapa 1: scriem matricea A ata¸sat˘ a formei p˘ atratice;
Etapa 2: g˘ asim, prin rezolvarea ecuat ¸iei caracteristice det(A−λI
n
) = 0, valorile proprii
λ
i
, 1 ≤ i ≤ p, avˆ and ordinele de multiplicitate n
i
¸si determin˘am subspat ¸iile vectorilor
proprii N(λ
i
), corespunz˘atoare acestor valori proprii;
Etapa 3: Pentru fiecare subspat ¸iu N(λ
i
) determin˘am cˆ ate o baz˘ a ortonormat˘ a B
i
;
Etapa 4: Forma canonic˘ a a formei p˘atratice date este:
(112) Q(x) = λ
1
¯ x
2
1

2
¯ x
2
2
+... +λ
n
¯ x
2
n
,
cu ment ¸iunea c˘ a ˆın aceast˘ a scriere fiecare valoare proprie apare de un num˘ar de ori egal cu
ordinul de multiplicitate. Baza ortonormat˘a ˆın care se obt ¸ine aceast˘ a form˘ a canonic˘a este
¯
B = B
1

B
2

...

B
n
.
Exemplul 6.2.17. Vom reduce la forma canonic˘a, prin metoda transform˘ arilor ortogonale,
urm˘ atoarea form˘ a p˘atratic˘ a:
Q : R
3
→R, Q(x) = 3x
2
1
+ 3x
2
2
−2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
,
unde x = (x
1
; x
2
; x
3
) este un vector arbitrar din R
3
, specificˆ and ¸si o baz˘ a ortonormat˘ a ˆın care
s-a obt ¸inut aceast˘a form˘ a.
Matricea asociat˘a formei p˘atratice Qˆın baza canonic˘ a a lui R
3
este:
A =
_
_
_
3 −1 2
−1 3 2
2 2 0
_
_
_.
Vom determina valorile proprii ale matricei A, rezolvˆand ecuat ¸ia caracteristic˘a det(A −
λI
3
) = 0 sau echivalent
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
3 −λ −1 2
−1 3 −λ 2
2 2 −λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −λ
3
+ 6λ
2
−32 = 0. Se obt ¸in λ
1
= −2 , λ
2
=
λ
3
= 4.
Vectorii proprii corespunz˘ atori valorii proprii λ
1
= −2 sunt dat ¸i de sistemul:
_
¸
_
¸
_
5x
1
−x
2
+ 2x
3
= 0
−x
1
+ 5x
2
+ 2x
3
= 0
2x
1
+ 2x
2
+ 2x
3
= 0
, avˆ and solut ¸ia
_
¸
_
¸
_
x
1
= −α
x
2
= −α
x
3
= 2α
, cu α ∈ R

. Subspat ¸iul invariant
corespunz˘ ator valorii proprii -2 este
N(−2) = ¦(−α; −α; 2α)
T
/ α ∈ R¦.
157
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
O baz˘a pentru N(−2) este ¦(−1; −1; 2)
T
¦, de unde obt ¸inem baza ortonormat˘a
B
1
=
_
_
_
_

1

6
; −
1

6
;
2

6
_
T
_
_
_
.
Pentru valoarea proprie 4, vectorii proprii sunt dat ¸i de sistemul:
_
¸
_
¸
_
−x
1
−x
2
+ 2x
3
= 0
−x
1
−x
2
+ 2x
3
= 0
2x
1
+ 2x
2
−4x
3
= 0
,
adic˘ a
_
¸
_
¸
_
x
1
= −α + 2β
x
2
= α
x
3
= β
, cu α, β ∈ R, α
2
+ β
2
0. Subspat ¸iul invariant corespunz˘ ator valorii
proprii 4 este
N(4) = ¦(−α + 2β; α; β)
T
/ α, β ∈ R¦.
Alegem e
2
= (−1; 1; 0)
T
∈ N(4) ¸si vrem s˘ a determin˘am e
3
= (−α
3
+2β
3
; α
3
; β
3
)
T
astfel ˆıncˆ at
¸e
2
, e
3
) = 0, adic˘ a α
3
−2β
3
+ α
3
= 0. Rezult˘a c˘a β
3
= α
3
, de unde e
3
= (α
3
; α
3
; α
3
)
T
¸si astfel
putem alege e
3
= (1; 1; 1)
T
. S-a obt ¸inut baza ortogonal˘a ¦(−1; 1; 0)
T
, (1; 1; 1)
T
¦, din care se
construie¸ste, prin normalizare, baza ortonormat˘ a B
2
=
_
_
_
_

1

2
;
1

2
; 0
_
T
,
_
1

3
;
1

3
;
1

3
_
T
_
_
_
.
Forma canonic˘ a a formei p˘ atratice date este
Q(x) = −2¯ x
2
1
+ 4¯ x
2
2
−4¯ x
2
3
,
aceasta fiind obt ¸inut˘a ˆın baza ortonormat˘ a
¯
B =
_
_
_
_

1

6
; −
1

6
;
2

6
_
T
,
_

1

2
;
1

2
; 0
_
T
,
_
1

3
;
1

3
;
1

3
_
T
_
_
_
.
Observat ¸ia 6.2.18. Comparˆ and rezultatele obt ¸inute ˆın exemplele 6.2.13 ¸si 6.2.17, reiese
concluzia c˘a atunci cˆand se reduce o form˘ a p˘ atratic˘ a la forma canonic˘ a, prin dou˘a metode
diferite, se pot obt ¸ine rezultate diferite.
ˆ
In sect ¸iunea urm˘ atoare, vom determina totu¸si un
invariant al formei canonice.
6.3. Signatura unei forme p˘atratice. Teorema inert ¸iei
Definit ¸ia 6.3.1. Pentru o form˘a p˘atratic˘a avˆand forma canonic˘a
(113) Q(x) =
n

i=1
a
i
¯ x
2
i
,
ˆın care p coeficient ¸i sunt strict pozitivi, q coeficient ¸i sunt strict negativi, iar r = n − (p + q)
coeficient ¸i sunt nuli, tripletul (p, q, r) se nume¸ste signatura formei p˘atratice.
Teorema 6.3.2. (Teorema inert ¸iei) Signatura unei forme p˘atratice este un invariant
al formei canonice, adic˘a signatura este aceea¸si ˆın orice form˘a canonic˘a a formei p˘atratice
respective.
Demonstrat ¸ie. Fie Q : N →Ro form˘a p˘atratic˘ a ¸si B
1
= ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦, B
2
= ¦f
1
, f
2
, ..., f
n
¦
dou˘ a baze ale lui Nˆın raport cu care Q are formele canonice:
158
6.3. SIGNATURA UNEI FORME P
˘
ATRATICE. TEOREMA INERT¸ IEI
Q(x) =
n

i=1
b
i
¯ x
2
i
¸si Q(x) =
n

i=1
b
i
˜ x
2
i
cu signaturile (p
1
, q
1
, r
1
) ¸si respectiv (p
2
, q
2
, r
2
).
Printr-o eventual˘ a rearanjare a vectorilor din cele dou˘ a baze se poate presupune c˘a primii p
1
(respectiv p
2
) coeficient ¸i ai celor dou˘ a forme canonice sunt strict pozitivi, urm˘ atorii q
1
(respectiv
q
2
) coeficient ¸i sunt strict negativi, iar ultimii r
1
(respectiv r
2
) coeficient ¸i sunt nuli.
Presupunem prin absurd c˘ a p
1
> p
2
. Vom nota cu N
1
= Span¦e
1
, e
2
, ..., e
p
1
¦ subspat ¸iul lui
N generat de ¦e
1
, e
2
, ..., e
p
1
¦ ¸si cu N
2
= Span¦e
p
2
+1
, e
p
2
+2
, ..., e
n
¦ subspat ¸iul lui N generat de
¦e
p
2
+1
, e
p
2
+2
, ..., e
n
¦. Rezult˘ a c˘ a
dim
R
(N
1
) +dim
R
(N
2
) = p
1
+n −p
2
> n.
Aplicˆ and acum Teorema dimensiunii 3.3.11 avem:
n ≥ dim
R
(N
1
+N
2
) = dim
R
(N
1
) +dim
R
(N
2
) −dim
R
(N
1

N
2
) > n −dim
R
(N
1

N
2
),
de unde rezult˘ a c˘a N
1

N
2
¦0
N
¦. Astfel, se poate considera un vector nenul x

∈ N
1

N
2
.
Pe de-o parte, deoarece x

∈ N
1
avem x

= ¯ x
1
e
1
+ ¯ x
2
e
2
+... + ¯ x
p
e
p
, de unde
(114) Q(x

) =
p

i=1
a
i
¯ x
2
i
≥ 0,
iar pe de alt˘a parte, cum x ∈ N
2
avem x

= ˜ x
p
2
+1
f
p
2
+1
+ ˜ x
p
2
+2
f
p
2
+2
+... + ˜ x
n
f
n
, ¸si astfel
(115) Q(x

) =
n

i=p
2
+1
b
i
˜ x
2
i
≤ 0.
Din relat ¸iile (114) ¸si (115) obt ¸inem Q(x

) = 0, de unde vom g˘asi ¯ x
1
= ¯ x
2
= ... = ¯ x
p
= ˜ x
p
2
+1
=
˜ x
p
2
+2
= ... = ˜ x
n
= 0, ceea ce implic˘ a x

= 0
N
- contradict ¸ie. Deci presupunerea c˘ a p
1
> p
2
este
fals˘ a. Similar se demonstraz˘a c˘a nu putem avea nici inegalitatea p
1
< p
2
¸si astfel am obt ¸inut
c˘ a p
1
= p
2
.
Procedˆand analog, se arat˘ a c˘a q
1
= q
2
, ceea ce demonstreaz˘a c˘ a signatura este aceea¸si pentru
ambele forme canonice.
Exemplul 6.3.3.
ˆ
In Exemplul 6.2.17 s-a determinat pentru forma p˘atratic˘a
Q : R
3
→R, Q(x) = 3x
2
1
+ 3x
2
2
−2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
,
forma canonic˘ a Q(x) = −2¯ x
2
1
+4¯ x
2
2
+4¯ x
2
3
. Astfel, signatura acestei forme p˘atratice va fi (2, 1, 0).
Definit ¸ia 6.3.4. Spunem c˘a forma p˘atratic˘a Q : N →R este pozitiv (negativ) definit˘a
dac˘a Q(x) > 0 (resp. Q(x) < 0) pentru orice x ∈ N¸¦0
N
¦ .
Observat ¸ia 6.3.5. O form˘ a p˘ atratic˘ a Q este pozitiv (negativ) definit˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
polara ei F este pozitiv (resp. negativ) definit˘a.
Teorema 6.3.6. (Criteriul lui Sylvester) Fie Q : N → R o form˘a p˘atratic˘a, B =
¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘a a lui N, A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociat˘a formei p˘atratice Q ˆın baza B ¸si

1
, ∆
2
, ..., ∆
n
minorii principali ai matricei A. Atunci:
1. Q este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∆
i
> 0, pentru i = 1, n;
159
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
2. Q este negativ definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a (−1)
i

i
> 0, pentru i = 1, n.
Demonstrat ¸ie. 1. Presupunem c˘a forma p˘atratic˘a Q este pozitiv definit˘ a ¸si not˘am cu
F polara lui Q. Vom ar˘ ata mai ˆıntˆ ai c˘ a tot ¸i minorii principali ai matricei A sunt nenuli.
Presupunem prin absurd c˘ a exist˘a k ∈ ¦1, 2, ..., n¦ astfel ˆıncˆat ∆
k
= 0.
ˆ
In acest caz o linie a
determinantului ∆
k
este o combinat ¸ie liniar˘ a a celorlalte linii, deci exist˘ a α
1
, α
2
, ..., α
k
∈ R, nu
tot ¸i nuli, astfel ˆıncˆ at
α
1
a
1i

2
a
2i
+... +α
k
a
k i
= 0,
pentru i = 1, k. Din aceast˘ a relat ¸ie, succesiv obt ¸inem:
0 =
k

j=1
α
j
a
ji
=
k

j=1
α
j
F(e
j
, e
i
) = F
_
_
k

j=1
α
j
e
j
, e
i
_
_
,
pentru i = 1, k.
ˆ
Inmult ¸ind relat ¸iile de mai sus cu α
i
¸si sumˆ and aceste relat ¸ii dup˘a i = 1, k,
obt ¸inem:
F
_
_
k

j=1
α
j
e
j
,
k

i=1
α
i
e
i
_
_
= 0.
Cum F este pozitiv definit˘a, rezult˘ a
k

i=1
α
i
e
i
= 0, ceea ce arat˘a c˘ a vectorii e
1
, e
2
, ..., e
k
sunt
liniar dependent ¸i, contradict ¸ie. Deci ∆
i
0, pentru i = 1, n.
Putem aplica acum Teorema 6.2.11 . Rezult˘ a c˘ a exist˘ a o baz˘ a
¯
B = ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ..., ¯ e
n
¦ ˆın raport
cu care forma p˘ atratic˘a Q are forma canonic˘a
Q(x) =
1

1
¯ x
2
1
+

1

2
¯ x
2
2
+

2

3
¯ x
2
3
+... +

n−1

n
¯ x
2
n
.
Deoarece Q este pozitiv definit˘ a, obt ¸inem
1

1
,

1

2
,

2

3
, ...,

n−1

n
> 0
¸si ˆın consecint ¸˘a ∆
1
, ∆
2
, ..., ∆
n
> 0.
Reciproc, dac˘a ∆
1
, ∆
2
, ..., ∆
n
> 0 rezult˘a c˘ a
1

1
,

1

2
,

2

3
, ...,

n−1

n
> 0.
Astfel,
Q(x) =
1

1
¯ x
2
1
+

1

2
¯ x
2
2
+

2

3
¯ x
2
3
+... +

n−1

n
¯ x
2
n
> 0,
pentru orice x ∈ V ¸¦0
N
¦, unde ¯ x
1
, ¯ x
2
, ..., ¯ x
n
sunt componentele vectorului x ˆın baza ˆın care s-a
obt ¸inut baza canonic˘ a a c˘ arei existent ¸˘ a este asigurat˘ a de Teorema 6.2.11. Deci forma p˘ atratic˘a
Q este pozitiv definit˘ a.
2. Forma p˘ atratic˘ a Q este negativ definit˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a forma p˘ atratic˘a Q
t
: N →R,
Q
t
(x) = −Q(x) este pozitiv definit˘a. Matricea asociat˘ a lui Q
t
este A
t
= −A, iar minorii ei
principali sunt ∆
t
i
= (−1)
i

i
, i = 1, n.
De la punctul 1. al teoremei avem Q
t
pozitiv definit˘a dac˘ a ¸si numai dac˘a ∆
t
i
> 0. A¸sadar
Q este negativ definit˘ a dac˘a ¸si numai dac˘a (−1)
i

i
> 0.
160
6.4. APLICAT¸ II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
Fie o form˘ a p˘atratic˘ a avˆand scrierea
(116) Q(x) =

1≤i, j≤n
a
ij
x
i
x
j
ˆıntr-o anumit˘a baz˘ a B a lui N. Dac˘a not˘am cu A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea asociat˘a formei
p˘ atratice Qˆın baza B, atunci egalitatea (116) este echivalent˘ a cu relat ¸ia matricial˘ a
(117) Q(x) = XAX
T
,
unde, ˆın membrul drept al acestei egalit˘ at ¸i, X reprezint˘ a matricea linie (x
1
x
2
... x
n
).
Reamintim c˘ a o matrice A ∈ /
n
(R) se nume¸ste pozitiv definit˘ a dac˘a xAx
T
> 0, pentru
orice vector nenul x ∈ R
n
. Din relat ¸ia (117) se obt ¸ine imediat urm˘ atorul rezultat:
Propozit ¸ia 6.3.7. Forma p˘atratic˘a este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a matricea ei
asociat˘a A este pozitiv definit˘a.
Deoarece ˆıntre mult ¸imea formelor p˘ atratice Q : N → R ¸si mult ¸imea matricelor simetrice
este o corespondent ¸˘ a bijectiv˘ a, cu ajutorul Propozit ¸iei 6.3.7 putem reformula primul punct al
Criteriului lui Sylvester astfel:
Teorema 6.3.8. O matrice simetric˘a este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a tot ¸i minorii
principali ai matricei sunt strict pozitivi.
6.4. Aplicat ¸ii multiliniare. Forme multiliniare
Pe parcursul acestor dou˘ a ultime sect ¸iuni, K va desemna un corp comutativ.
Definit ¸ia 6.4.1. Fie N
1
, N
2
, ..., N
n
¸si Y spat ¸ii vectoriale peste acela¸si corp K. O aplicat ¸ie
F : N
1
N
2
... N
n
−→ Y se nume¸ste aplicat ¸ie multiliniar˘a (sau n-liniar˘a) dac˘a este
liniar˘a ˆın fiecare dintre variabilele sale, adic˘a
F(v
1
, ..., v
i−1
, αv
i
+βv
t
i
, v
i+1
, ..., v
n
) = αF(v
1
, ..., v
i−1
, v
i
, v
i+1
, ..., v
n
)
+βF(v
1
, ..., v
i−1
, v
t
i
, v
i+1
, ..., v
n
),
pentru orice α, β ∈ K, v
j
∈ N
j
, cu j = 1, ..., n ¸si v
t
i
∈ N
i
, cu i = 1, ..., n. Vom nota cu
L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) mult ¸imea aplicat ¸iilor n-liniare definite pe N
1
N
2
... N
n
cu valori ˆın
Y.
ˆ
In cazul particular ˆın care N
1
= N
2
= ... = N
n
= N ¸si Y = K, aplicat ¸ia multiliniar˘a
se va numi form˘a multiliniar˘a (sau n-liniar˘a) . Vom nota cu L
n
(N; K) mult ¸imea formelor
n-liniare definite pe N
n
= NN... N
.¸¸.
n ori
.
Observat ¸ia 6.4.2. Not ¸iunea de form˘ a multiliniar˘ a reprezint˘ a o generalizare natural˘a a
conceptului de form˘a biliniar˘a.
161
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Exemplele 6.4.3. 1) Fie N
3
spat ¸iul vectorial real al vectorilor liberi. Aplicat ¸ia F : N
3

N
3
−→ N
3
, F(a,

b) = a

b (produsul vectorial a doi vectori liberi) este o aplicat ¸ie 2-liniar˘a
(sau aplicat ¸ie biliniar˘a).
2) F : N
3
N
3
N
3
−→N
3
, F(a,

b, c) =a (

b c) (dublul produs vectorial a trei vectori
liberi) este o aplicat ¸ie 3-liniar˘a (sau aplicat ¸ie triliniar˘a).
3) Aplicat ¸ia F : N
3
N
3
−→ R, F(a,

b) = a

b (produsul scalar a doi vectori liberi)
reprezint˘ a o form˘ a 2-liniar˘a (sau form˘a biliniar˘a).
Observat ¸ia 6.4.4. Mult ¸imea formelor n-liniare L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) are o structur˘ a de
K-spat ¸iu vectorial fat ¸˘ a de adunarea formelor n-liniare:
(F +G)(v
1
, v
2
, ..., v
n
) = F(v
1
, v
2
, ..., v
n
) +G(v
1
, v
2
, ..., v
n
), v
i
∈ N
i
, i = 1, ..., n
¸si fat ¸˘a de ˆınmult ¸irea unei forme n-liniare cu un scalar:
(αF)(v
1
, v
2
, ..., v
n
) = αF(v
1
, v
2
, ..., v
n
), α ∈ K, v
i
∈ V
i
, i = 1, ..., n.
Se verific˘ a imediat c˘a F+G¸si αF astfel definite sunt forme n-liniare. Mai mult, operat ¸iile de
adunare ¸si ˆınmult ¸ire a unei forme n-liniare cu un scalar verific˘ a axiomele din definit ¸ia spat ¸iului
vectorial.
Propozit ¸ia 6.4.5. Fie N
1
, N
2
, ..., N
n
, Y spat ¸iie vectoriale finit dimensionale peste acela¸si
corp K. Atunci
dim
K
L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) = dim
K
(N
1
)...dim
K
(N
n
)dim
K
(Y).
Demonstrat ¸ie. Fie ¦ν
i
1
¦,...,¦ν
i
n
¦, ¦ω
j
¦ baze pentru spat ¸iile vectoriale N
1
,...,N
n
¸si re-
spectiv Y, iar ¦ν

i
1
¦,...,¦ν

i
n
¦, ¦ω

j
¦ bazele duale corespunz˘atoare.
Definim aplicat ¸iile:
F
j
i
1
,...,i
n
: N
1
... N
n
−→Y, F
j
i
1
,...,i
n
(v
1
, ..., v
n
) = ν

i
1
(v
1
)...ν

i
n
(v
n

j
.
Datorit˘ a liniarit˘ at ¸ii aplicat ¸iilor ν

i
k
, k = 1, ..., n, rezult˘ a imediat c˘ a aplicat ¸iile F
j
i
1
,...,i
n
sunt n-
liniare. Vom demonstra c˘a ele formeaz˘ a o baz˘a a spat ¸iului L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y).
Consider˘ am F ∈ L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) ¸si (v
1
, ..., v
n
) ∈ N
1
... N
n
arbitrari. Atunci:
F(v
1
, ..., v
n
) = F(

i
1
ν

i
1
(v
1

i
1
, ...,

i
n
ν

i
n
(v
n

i
n
) =

i
1
,...,i
n
ν

i
1
(v
1
)...ν

i
n
(v
n
)F(ν
i
1
, ..., ν
i
n
) =

i
1
,...,i
n
,j
ν

i
1
(v
1
)...ν

i
n
(v
n


j
(F(ν
i
1
, ..., ν
i
n
))ω
j
=

i
1
,...,i
n
,j
ω

j
(F(ν
i
1
, ..., ν
i
n
))F
j
i
1
,...,i
n
(v
1
, ..., v
n
).
Deci aplicat ¸iile F
j
i
1
,...,i
n
constituie o mult ¸ime de generatori pentru L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y). Mai
mult, mult ¸imea scalarilor ¦ω

j
(F(ν
i
1
, ..., ν
i
n
))¦ este unic determinat˘ a de aplicat ¸ia multiliniar˘a
F ¸si, ˆın consecint ¸˘a, F
j
i
1
,...,i
n
formeaz˘ a o baz˘ a a spat ¸iului L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y). A¸sadar
dim
K
L
n
(N
1
, N
2
, ..., N
n
; Y) = dim
K
(N
1
)...dim
K
(N
n
)dim
K
(Y).

Definit ¸ia 6.4.6. O form˘a multiliniar˘a F : N
n
−→K se nume¸ste alternat˘a dac˘a
F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) = 0 ori de cˆate ori v
i
= v
j
, cu i < j.
162
6.4. APLICAT¸ II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
Exemplul 6.4.7. Aplicat ¸ia F : N
3
N
3
N
3
−→ R, F(a,

b, c) = a (

b c) = (a,

b, c)
(produsul mixt a trei vectori liberi) reprezint˘ a o form˘ a 3-liniar˘ a (sau form˘a triliniar˘a) alternat˘a.
Propozit ¸ia 6.4.8. Dac˘a F : N
n
−→K este o form˘a multiliniar˘a alternat˘a, atunci
F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) = −F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
),
pentru orice i < j.
Demonstrat ¸ie. Consider˘ am 1 ≤ i < j ≤ n, arbitrari. Din Definit ¸iile 6.4.1 ¸si 6.4.6:
0 = F(v
1
, ..., v
i
+ v
j
, ..., v
i
+ v
j
, ..., v
n
) = F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
i
, ..., v
n
) + F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) +
F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
) +F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
j
, ..., v
n
) = F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
)+
F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
), ¸si astfel F(v
1
, ..., v
i
, ..., v
j
, ..., v
n
) = −F(v
1
, ..., v
j
, ..., v
i
, ..., v
n
).
Corolarul 6.4.9. Pentru orice form˘a multiliniar˘a alternat˘a F : N
n
−→ K ¸si orice per-
mutare σ ∈ S
n
avem
F(v
σ(1)
, ..., v
σ(n)
) = (σ)F(v
1
, ..., v
n
),
unde (σ) reprezint˘a signatura permut˘arii σ.
Demonstrat ¸ie. Descompunem permutarea σ ˆın produs de transpozit ¸ii: σ = τ
1
◦ ... ◦
τ
m
. Rezult˘ a c˘a (σ) = (τ
1
) ◦ ... ◦ (τ
m
) = (−1)
m
. Astfel, putem s˘a ne reducem la cazul
m = 1.
ˆ
In acest caz, σ este o transpozit ¸ie, iar afirmat ¸ia de demonstrat rezult˘ a din propozit ¸ia
precedent˘ a.
Definit ¸ia 6.4.10. Pentru o matrice A = (a
ij
)
1≤i,j≤n
∈ /
n
(K), suma

σ∈S
n
(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
...a
nσ(n)
se va numi determinantul matricei A. Vom nota cu det(A) determinantul matricei A.
Propozit ¸ia 6.4.11. Dac˘a A = (a
ij
)
1≤i,j≤n
∈ /
n
(K), atunci
det(A) = det(A
T
).
Demonstrat ¸ie. Matricea transpus˘ a A
T
= (a
T
ij
)
1≤i,j≤n
are elementele a
T
ij
= a
ji
, pentru
orice i, j = 1, 2, ..., n. Din definit ¸ia determinantului unei matrice avem:
(118) det(A
T
) =

σ∈S
n
(σ)a
T
1σ(1)
a
T
2σ(2)
...a
T
nσ(n)
=

σ∈S
n
(σ)a
σ(1)1
a
σ(2)2
...a
σ(n)n
.
Dac˘ a σ(i) = j, atunci i = σ
−1
(j). Evident corespondent ¸a S
n
−→S
n
, σ −→σ
−1
este bijectiv˘ a.
Deoarece (σ) = (σ
−1
) ¸si avˆ andˆın vedere comutativitatea operat ¸iilor de pe K, din relat ¸ia (118)
obt ¸inem:
det(A
T
) =

σ∈S
n

−1
)a

−1
(1)
a

−1
(2)
...a

−1
(n)
=

σ∈S
n
(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
...a
nσ(n)
= det(A).

163
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Propozit ¸ia 6.4.12. Fie F : N
n
−→ K o form˘a multiliniar˘a alternat˘a, A = (a
ij
)
1≤i,j≤n

/
n
(K) o matrice arbitrar˘a ¸si elementele e
1
, e
2
, ..., e
n
∈ N. Dac˘a pentru orice i = 1, ..., n
definim elementele f
i
=
n

j=1
a
ij
e
j
¸si g
i
=
n

j=1
a
ji
e
j
, atunci
F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) = F(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(A)F(e
1
, e
2
, ...e
n
).
Demonstrat ¸ie. Datorit˘ a ”multiliniarit˘at ¸ii” lui F, avem:
F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) = F(a
11
e
1
+a
12
e
2
+... +a
1n
e
n
, a
21
e
1
+a
22
e
2
+... +a
2n
e
n
, ..., a
n1
e
1
+
a
n2
e
2
+... +a
nn
e
n
) =

1≤i
1
,i
2
,...,i
n
≤n
a
1i
1
a
2i
2
...a
ni
n
F(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
n
)
Definim funct ¸ia σ : ¦1, 2, ..., n¦ −→ ¦1, 2, ..., n¦, σ(k) = i
k
. Evident, dac˘ a σ este injectiv˘ a,
atunci este ¸si surjectiv˘a, deci bijectiv˘ a, adic˘a o permutare de ordin n: σ ∈ S
n
. Dac˘ a σ nu este
injectiv˘ a, atunci exist˘a k, l ∈ 1, 2, ..., n, k l astfel ˆıncˆat e
i
k
= e
i
l
. Cum F este alternat˘ a, ˆın
aceasta situat ¸ie avem: F(e
i
1
, e
i
2
, ..., e
i
n
) = 0. Deci
(119) F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) =

σ:¡1,2,...,n¦−→¡1,2,...,n¦
a
1σ(1)
a
2σ(2)
...a
nσ(n)
F(e
σ(1)
, e
σ(2)
, ..., e
σ(n)
) =

σ∈S
n
a
1σ(1)
a
2σ(2)
...a
nσ(n)
F(e
σ(1)
, e
σ(2)
, ..., e
σ(n)
).
Dar, din Corolarul 6.4.9, avem
(120) F(e
σ(1)
, e
σ(2)
, ..., e
σ(n)
) = (σ)F(e
1
, e
2
, ..., e
n
).
Din relat ¸iile (119) ¸si (120) obt ¸inem:
F(f
1
, f
2
, ..., f
n
) =

σ∈S
n
(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
...a
nσ(n)
F(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = det(A)F(e
1
, e
2
, ..., e
n
).
Pentru a proba ultima egalitate, observ˘ am c˘ a:
g
i
=
n

j=1
a
ji
e
j
=
n

j=1
a
t
ij
e
j
,
pentru orice i = 1, ..., n. Din cele demonstrate mai sus, precum ¸si din Propozit ¸ia 6.4.11, avem:
F(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(A
T
)F(e
1
, e
2
, ...e
n
) = det(A)F(e
1
, e
2
, ...e
n
).
Consider˘ am /
n,1
(K) mult ¸imea matricelor coloan˘ a cu n componente din corpul K. Evident
/
n,1
(K) este un K-spat ¸iu vectorial de dimensiune n, o baz˘ a a acestuia fiind
e
1
=
_
_
_
_
_
_
_
1
0
0
...
0
_
_
_
_
_
_
_
, e
2
=
_
_
_
_
_
_
_
0
1
0
...
0
_
_
_
_
_
_
_
, ..., e
n
=
_
_
_
_
_
_
_
0
0
...
0
1
_
_
_
_
_
_
_
164
6.4. APLICAT¸ II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
(baza canonic˘a). Dac˘ a A = (a
ij
)
1≤i,j≤n
∈ /
n
(K), vom nota cu A
1
, A
2
, ..., A
n
coloanele matricei
A. Astfel
A
j
=
_
_
_
_
_
a
1j
a
2j
...
a
nj
_
_
_
_
_
∈ /
n,1
(K), j = 1, 2, ..., n.
Teorema 6.4.13. (Teorema fundamental˘a a teoriei determinant ¸ilor) Consider˘am
K-spat ¸iul vectorial N = /
n,1
(K) ¸si ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza sa canonic˘a. Atunci exist˘a o unic˘a
form˘a multiliniar˘a alternat˘a F
n
: N
n
−→K astfel ˆıncˆat F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = 1.
ˆ
In plus,
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = det(A),
pentru orice A ∈ /
n
(K).
Demonstrat ¸ie. Prob˘ am mai ˆıntˆ ai unicitatea. Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ N vectori arbitrari ¸si
consider˘ am matricea A ∈ /
n
(K), avˆand coloanele A
1
, A
2
, ..., A
n
. Dac˘ a F
n
, F
t
n
: N
n
−→K sunt
dou˘ a forme multiliniare alternate cu proprietatea c˘ a F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = F
t
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = 1,
atunci din Propozit ¸ia 6.4.12 obt ¸inem c˘a
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = F
t
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = det(A).
Cum A
1
, A
2
, ..., A
n
au fost considerat ¸i arbitrari, rezult˘ a c˘ a F
n
= F
t
n
.
Pentru a demonstra existent ¸a formei multiliniare alternate vom utiliza metoda induct ¸iei
matematice.
Dac˘ a n = 2, atunci N = /
2,1
(K). Definim aplicat ¸ia F
2
: N
2
−→ K, F(A
1
, A
2
) = a
11
a
22

a
12
a
21
, unde A
1
=
_
a
11
a
21
_
¸si A
2
=
_
a
12
a
22
_
. Se verific˘ a imediat c˘ a F
2
este form˘a biliniar˘ a ¸si,
deoarece F(A
1
, A
1
) = 0, este ¸si alternat˘a.
Presupunem c˘a exist˘ a F
n−1
cu proprietatea din enunt ¸ul teoremei ¸si vrem s˘ a construim F
n
.
Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ N, A
j
=
_
_
_
_
_
a
1j
a
2j
...
a
nj
_
_
_
_
_
∈ /
n,1
(K), pentru orice j = 1, 2, ..., n ¸si consider˘ am
A matricea p˘ atratic˘ a avˆand coloanele A
1
, A
2
, ..., A
n
. Not˘ am cu A
ij
matricea obt ¸inut˘a din A
prin eliminarea liniei i ¸si coloanei j, iar cu A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n
ij
coloanele acestei matrice. Evident
A
ij
∈ /
n−1
(K). Fix˘am un i ∈ ¦1, 2, ..., n¦ arbitrar ¸si definim aplicat ¸ia
(121) F
n
: N
n
−→K, F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) =
n

j=1
(−1)
i+j
a
ij
F
n−1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n−1
ij
).
ˆ
In cazul particular ˆın care A
j
= e
j
, pentru orice j = 1, 2, ..., n, rezult˘a c˘a a
ii
= 1 ¸si a
ij
= 0,
cˆ and j i. Pe de alt˘ a parte, A
1
ii
, A
2
ii
, ..., A
n−1
ii
va reprezenta, ˆın acest caz, baza canonic˘ a a lui
/
n−1
(K). A¸sadar, t ¸inˆ and cont ¸si de ipoteza inductiv˘ a, din relat ¸ia (121) obt ¸inem
F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = 1.
165
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
ˆ
In continuare, vom proba c˘ a F
n
este form˘ a multiliniar˘a. Pentru aceasta, vom ar˘ ata mai
ˆıntˆ ai c˘ a
F
n
(A
1
, ..., A
k
+A
tk
, ..., A
n
) = F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) +F
n
(A
1
, ..., A
tk
, ..., A
n
),
pentru orice A
1
, ..., A
k
, A
tk
, ..., A
n
∈ V ¸si 1 ≤ k ≤ n. Presupunem c˘a
A
tk
=
_
_
_
_
_
a
t
1k
a
t
2k
...
a
t
nk
_
_
_
_
_
, A
j
=
_
_
_
_
_
a
1j
a
2j
...
a
nj
_
_
_
_
_
,
pentru orice j = 1, 2, ..., n. Consider˘am matricele A = (a
ij
)
1≤i,j≤n
, A
t
= (a
t
ij
)
1≤i,j≤n
, cu a
t
ij
=
a
ij
, cˆand j k, B = (b
ij
)
1≤i,j≤n
, cu b
ij
= a
ij
= a
t
ij
, pentru j k ¸si b
ik
= a
ik
+ a
t
ik
. (De fapt, B
este matricea avˆand coloanele A
1
, ..., A
k
+A
tk
, ..., A
n
.) Atunci
F(A
1
, ..., A
k
+A
tk
, ..., A
n
) =
n

j=1
(−1)
i+j
b
ij
F
n−1
(B
1
ij
, B
2
ij
, ..., B
n−1
ij
) =
n

j=1
jk
(−1)
i+j
b
ij
F
n−1
(B
1
ij
, B
2
ij
, ..., B
n−1
ij
) + (−1)
i+k
b
ik
F
n−1
(B
1
ik
, B
2
ik
, ..., B
n−1
ik
) =
n

j=1
jk
(−1)
i+j
a
ij
F
n−1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n−1
ij
) +
n

j=1
jk
(−1)
i+j
a
t
ij
F
n−1
(A
t1
ij
, A
t2
ij
, ..., A
tn−1
ij
)+
(−1)
i+k
a
ik
F
n−1
(A
1
ik
, A
2
ik
, ..., A
n−1
ik
) + (−1)
i+k
a
t
ik
F
n−1
(A
t1
ik
, A
t2
ik
, ..., A
tn−1
ik
) =
F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) +F
n
(A
t1
, ..., A
tk
, ..., A
tn
) = F
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
) +F
n
(A
1
, ..., A
tk
, ..., A
n
).
Demonstr˘ am acum c˘ a
F
n
(A
1
, ..., λA
k
, ..., A
n
) = λF
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
),
pentru orice A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
∈ N, λ ∈ K ¸si 1 ≤ k ≤ n. Consider˘ am matricea C = (c
ij
)
1≤i,j≤n
avˆ and drept coloane pe A
1
, ..., λA
k
, ..., A
n
. Atunci c
ij
= a
ij
, pentru j k ¸si c
ik
= λa
ik
. Rezult˘a
c˘ a
F
n
(A
1
, ..., λA
k
, ..., A
n
) =
n

j=1
(−1)
i+j
c
ij
F
n−1
(C
1
ij
, C
2
ij
, ..., C
n−1
ij
) =
n

j=1
jk
(−1)
i+j
c
ij
F
n−1
(C
1
ij
, C
2
ij
, ..., C
n−1
ij
) + (−1)
i+k
c
ik
F
n−1
(C
1
ik
, C
2
ik
, ..., C
n−1
ik
) =
n

j=1
jk
(−1)
i+j
a
ij
λF
n−1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n−1
ij
) + (−1)
i+k
λa
ik
F
n−1
(A
1
ik
, A
2
ik
, ..., A
n−1
ik
) =
λ
n

j=1
(−1)
i+j
a
ij
F
n−1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n−1
ij
) = λF
n
(A
1
, ..., A
k
, ..., A
n
).
ˆ
In final, vom demonstra c˘a forma multiliniar˘ a F este alternat˘a. Presupunem c˘a doi dintre
vectorii A
1
, A
2
, ..., A
n
sunt egali. F˘ ar˘a a reduce generalitatea putem presupune c˘ a A
1
= A
2
166
6.4. APLICAT¸ II MULTILINIARE. FORME MULTILINIARE
(altfel, se aplic˘a o permutare vectorilor A
1
, A
2
, ..., A
n
astfel ˆıncˆat ˆın urma acesteia primii doi
vectori s˘ a fie egali). Atunci:
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) =
n

j=1
(−1)
i+j
a
ij
F
n−1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n−1
ij
) = (−1)
i+1
a
i1
F
n−1
(A
1
i1
, A
2
i1
, ..., A
n−1
i1
)+
(−1)
i+2
a
i2
F
n−1
(A
1
i2
, A
2
i2
, ..., A
n−1
i2
) +
n

j=3
(−1)
i+j
a
ij
F
n−1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n−1
ij
).
Deoarece A
1
= A
2
, atunci A
1
ij
= A
2
ij
, pentru j = 3, .., n ¸si ˆın consecint ¸˘a
F
n−1
(A
1
ij
, A
2
ij
, ..., A
n−1
ij
) = 0,
pentru j = 3, .., n. Pe de alt˘ a parte, egalitatea A
1
= A
2
conduce la
a
i1
F
n−1
(A
1
i1
, A
2
i1
, ..., A
n−1
i1
) = a
i2
F
n−1
(A
1
i2
, A
2
i2
, ..., A
n−1
i2
),
deci
(−1)
i+1
a
i1
F
n−1
(A
1
i1
, A
2
i1
, ..., A
n−1
i1
) + (−1)
i+2
a
i2
F
n−1
(A
1
i2
, A
2
i2
, ..., A
n−1
i2
) = 0.
Astfel putem conchide c˘ a
F
n
(A
1
, A
2
, ..., A
n
) = 0.

Din definirea lui F
n
, dat˘ a ˆın Teorema fundamental˘ a a teoriei determinant ¸ilor, se obt ¸ine
urm˘ atorul rezultat, cunoscut sub numele de dezvoltatrea determinantului dup˘ a linia i:
Corolarul 6.4.14. Dac˘a A = (a
ij
)
1≤i,j≤n
∈ /
n
(K), atunci pentru orice i = 1, 2, ..., n avem
det(A) =
n

j=1
(−1)
i+j
a
ij
det(A
ij
),
unde A
ij
este matricea obt ¸inut˘a din matricea A prin eliminarea liniei i ¸si coloanei j.
Folosind Propozit ¸ia 6.4.11, Teorema 6.4.13, precum ¸si propriet˘at ¸ile formelor multiliniare
alternate, reg˘asim urm˘ atoarele propriet˘at ¸i ale determinant ¸ilor:
Corolarul 6.4.15. 1) O matrice avˆand dou˘a linii sau dou˘a coloane egale are determinantul
zero.
2) Dac˘a se permut˘a dou˘a linii sau dou˘a coloane ale matricei, se schimba semnul determi-
nantului matricei.
3) Dac˘a se ˆınmult ¸esc elementele unei linii sau coloane dintr-o matrice cu un element din
corpul K, valoarea determinantului matricei se multiplic˘a prin acel element.
4) Dac˘a la o linie (resp. coloan˘a) a unei matrice se adun˘a o alt˘a linie (resp. coloan˘a)
ˆınmult ¸it˘a cu un element din K, valoarea determinantului nu se schimb˘a.
5) Dac˘a toate elementele unei linii sau unei coloane dintr-o matrice sunt nule, atunci de-
terminantul matricei este zero.
Propozit ¸ia 6.4.16. Dac˘a A, B ∈ /
n
(K), atunci
det(AB) = det(A)det(B).
167
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Demonstrat ¸ie. Fie A = (a
ij
)
1≤i,j≤n
, B = (b
ij
)
1≤i,j≤n
. Consider˘am ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ baza
canonic˘ a a K-spat ¸iului vectorial /
n,1
(K) ¸si definim f
i
=
n

j=1
b
ij
e
j
, g
i
=
n

j=1
a
ij
f
j
, pentru orice
i = 1, 2, ..., n. Atunci
_
_
_
_
_
f
1
f
2
...
f
n
_
_
_
_
_
= B
_
_
_
_
_
e
1
e
2
...
e
n
_
_
_
_
_
¸si
_
_
_
_
_
g
1
g
2
...
g
n
_
_
_
_
_
= A
_
_
_
_
_
f
1
f
2
...
f
n
_
_
_
_
_
.
Rezult˘ a c˘ a
_
_
_
_
_
g
1
g
2
...
g
n
_
_
_
_
_
= A
_
_
_
_
_
B
_
_
_
_
_
e
1
e
2
...
e
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
= (A B)
_
_
_
_
_
e
1
e
2
...
e
n
_
_
_
_
_
.
Aplicˆ and Propozit ¸ia 6.4.12, obt ¸inem pe de-o parte:
(122) F
n
(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(AB) F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
) = det(AB),
iar pe de alt˘a parte
(123) F
n
(g
1
, g
2
, ..., g
n
) = det(A) F
n
(f
1
, f
2
, ..., f
n
) = det(A) (det(B) F
n
(e
1
, e
2
, ..., e
n
)) =
det(A) det(B).
Din relat ¸iile (122) ¸si (123) obt ¸inem
det(AB) = det(A)det(B).

Observat ¸ia 6.4.17. Corolarul 6.4.14, Corolarul 6.4.15, precum ¸si Propozit ¸ia 6.4.16 au fost
obt ¸inute ¸si ˆın cadrul Capitolului II. Demonstrat ¸iile prezentate ˆın aceast˘ a sect ¸iune se bazeaz˘a
ˆıns˘a pe not ¸iunea de form˘ a multiliniar˘a alternat˘ a.
Exemplul 6.4.18. Fie N ¸si Y dou˘ a K-spat ¸ii vectoriale, T : N −→ Y o transformare
liniar˘ a ¸si F : Y
n
−→K o form˘a n-liniar˘ a alternat˘ a. Atunci aplicat ¸ia
G : N
n
−→K, G(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = F(T(x
1
), T(x
2
), ..., T(x
n
))
este o form˘ a n-liniar˘a alternat˘ a.
ˆ
Intr-adev˘ ar, fie x
1
, ..., x
i
, x
t
i
, ..., x
n
∈ N ¸si α, β ∈ K, arbitrari. T¸ inˆand cont c˘a T este trans-
formare liniar˘a, iar F form˘ a n-liniar˘ a, succesiv avem:
G(x
1
, ..., αx
i
+βx
t
i
, ..., x
n
) = F(T(x
1
), ..., T(αx
i
+βx
t
i
), ..., T(x
n
)) =
F(T(x
1
), ..., αT(x
i
) +βT(x
t
i
), ..., T(x
n
)) = αF(T(x
1
), ..., T(x
i
), ..., T(x
n
))+
βF(T(x
1
), ..., T(x
t
i
), ..., T(x
n
)) = αG(x
1
, ..., x
i
, ..., x
n
) +βG(x
1
, ..., x
t
i
, ..., x
n
)
¸si, ˆın consecint ¸˘ a, G este form˘a n-liniar˘ a.
Dac˘ a exist˘a 1 ≤ i, j ≤ n, i j astfel ˆıncˆ at x
i
= x
j
, atunci evident T(x
i
) = T(x
j
). Deoarece
F este o form˘a n-liniar˘a alternat˘ a, atunci F(T(x
1
), ..., T(x
i
), ..., T(x
j
), ..., T(x
n
)) = 0, de unde
rezult˘ a c˘ a G(x
1
, ..., x
i
, ..., x
j
, ..., x
n
) = 0. A¸sadar, G este o form˘ a n-liniar˘a alternat˘ a.
168
6.5. PRODUS TENSORIAL
6.5. Produs tensorial
Definit ¸ia 6.5.1. Fie N ¸si Y dou˘a spat ¸ii vectoriale peste corpul comutativ K. Un K- spat ¸iu
vectorial N⊗Yˆımpreun˘a cu o aplicat ¸ie biliniar˘a F : NY−→N⊗Y se nume¸ste produs
tensorial al lui N cu Y peste corpul K dac˘a pentru orice K- spat ¸iu vectorial 1 ¸si orice
aplicat ¸ie biliniar˘a G : N Y −→ 1 exist˘a o unic˘a transformare liniar˘a
¯
G : N ⊗ Y −→ 1
astfel ˆıncˆat urm˘atoarea diagram˘a
NY
F
-
N⊗Y
1
¯
G
?
G
-
este comutativ˘a:
¯
G◦ F = G.
Observat ¸ia 6.5.2. Din definit ¸ia produsului tensorial rezult˘a c˘ a avem urm˘ atorul izomorfism
de spat ¸ii vectoriale:
(124) L
2
(N, Y; 1) · Hom
K
(N⊗Y, 1).
ˆ
Intr-adev˘ ar, dat˘ a o aplicat ¸ie biliniar˘ a G ∈ L
2
(N, Y; 1) exist˘ a un unic morfism
¯
G ∈ Hom
K
(N⊗
Y, 1) astfel ˆıncˆ at
¯
G(v ⊗w) = G(v, w), pentru orice (v, w) ∈ NY. Reciproc, dat un morfism
γ : N ⊗ Y −→ 1, compunerea γ ◦ ⊗ : N Y −→ 1 este aplicat ¸ie biliniar˘ a. Mai mult,
aplicat ¸iile
L
2
(N, Y; 1) ÷ g −→ ¯ g ∈ Hom
K
(N⊗Y, 1)
¸si
Hom
K
(N⊗Y, 1) ÷ γ −→γ ◦ ⊗ ∈ L
2
(N, Y; 1)
sunt inverse una celeilalte.
Propozit ¸ia 6.5.3. Produsul tensorial a dou˘a K-spat ¸ii vectoriale, dac˘a exist˘a, este unic
pˆan˘a la un izomorfism: dac˘a N ¸si Y sunt dou˘a K-spat ¸ii vectoriale, iar N⊗
1
Y¸si N⊗
2
Y sunt
produse tensoriale ale lui N cu Y peste K, atunci N⊗
1
Y· N⊗
2
Y.
Demonstrat ¸ie. Fie F
1
: NY−→N⊗
1
Y¸si F
2
: NY−→N⊗
2
Yaplicat ¸iile biliniare
corespunz˘ atoare celor dou˘a produse tensoriale. Deoarece N⊗
1
Yeste un produs tensorial, din
Definit ¸ia 6.5.1, exist˘a o unic˘ a transformare liniar˘ a
¯
G
1
: N ⊗
1
Y −→ N ⊗
2
Y, astfel ˆıncˆ at
diagrama
NY
F
-
N⊗
1
Y
N⊗
2
Y
¯
G
1
?
G
-
este comutativ˘ a.
169
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Cu acelea¸si argumente, schimbˆand rolurile lui N⊗
1
Y¸si N⊗
2
Y, exist˘ a o unic˘ a transformare
liniar˘ a
¯
G
2
: N⊗
2
Y−→N⊗
1
Y, astfel ˆıncˆ at diagrama
NY
G
-
N⊗
2
Y
N⊗
1
Y
¯
G
2
?
F
-
este comutativ˘ a.
Deoarece
¯
G
2

¯
G
1
◦F =
¯
G
2
◦G = F, atunci transformarea liniar˘ a
¯
G
2

¯
G
1
: N⊗
1
Y−→N⊗
1
Y
face comutativ˘ a urm˘ atoarea diagram˘a:
NY
F
-
N⊗
1
Y
N⊗
1
Y
¯
G
2

¯
G
1
?
F
-
Dar, ¸si id
N⊗
1
Y
face comutativ˘ a diagrama precedent˘ a. T¸ inˆ and cont de unicitate, obt ¸inem c˘a
¯
G
2

¯
G
1
= id
N⊗
1
Y
. Similar se demonstreaz˘a c˘ a
¯
G
1

¯
G
2
= id
N⊗
2
Y
, deci
¯
G
1
¸si
¯
G
2
sunt inverse
una alteia, de unde rezult˘a N⊗
1
Y· N⊗
2
Y.
Propozit ¸ia 6.5.4. Dac˘a N ¸si Y sunt dou˘a K-spat ¸ii vectoriale, atunci produsul tensorial
al lui N cu Y exist˘a.
Demonstrat ¸ie. Date fiind K-spat ¸iile vectoriale N ¸si Y, vrem s˘a construim un nou spat ¸iu
vectorial N⊗Y¸si o aplicat ¸ie biliniar˘ a F : NY−→N⊗Y care satisfac Definit ¸ia 6.5.1.
Vom considera L(NY) spat ¸iul vectorial al tuturor combinat ¸iilor liniare finite de perechi
ordonate (v, w) cu v ∈ N ¸si w ∈ Y. Evident, N Y este o baz˘a a acestui spat ¸iu vectorial.
Not˘ am cu 1 subspat ¸iul vectorial al lui L(NY) generat de tot ¸i vectorii de forma
(v
1
+v
2
, w) −(v
1
, w) −(v
2
, w)
(αv, w) −α(v, w)
(v, w
1
+w
2
) −(v, w
1
) −(v, w
2
)
(v, αw) −α(v, w),
unde v, v
1
, v
2
∈ N, w, w
1
, w
2
∈ Y¸si α ∈ K.
Definim N⊗Y ca fiind spat ¸iul vectorial cˆ at al lui L(NY) prin subspat ¸iul 1:
N⊗Y= L(NY)/1,
iar aplicat ¸ia F : NY−→N⊗Yca ¸si compunerea dintre incluziunea i : NY→L(NY)
¸si proiect ¸ia canonic˘ a π : L(N Y) −→ L(N Y)/1. Din modul de definire al subspat ¸iului
1, rezult˘a c˘ a aplicat ¸ia F construit˘ a anterior este biliniar˘ a.
Consider˘ am aplicat ¸ia biliniar˘a G : N Y −→ 1. Deoarece N Y este o baz˘a a lui
L(N Y), aplicat ¸ia G induce o unic˘ a transformare liniar˘ a
¯
G : L(N Y) −→ 1 astfel ˆıncˆ at
170
6.5. PRODUS TENSORIAL
¯
G((v, w)) = G(v, w), pentru orice (v, w) ∈ V W. Datorit˘a biliniarit˘ at ¸ii lui G ¸si din definirea
subspat ¸iului 1, rezult˘ a c˘ a
¯
G se anuleaz˘a pe elementele lui 1. Astfel obt ¸inem o transformare
liniar˘ a G : N⊗ Y −→ 1, G(F((v, w))) =
¯
G((v, w)) = G(v, w). Deoarece elemetele de forma
F((v, w)) genereaz˘a spat ¸iul V ⊗W, atunci G va fi unic.
Observat ¸ia 6.5.5. Avˆand asigurat˘ a existent ¸a produsului tensorial, precum ¸si unicitatea
lui, pˆ ana la un izomorfism, pentru dou˘ a K-spat ¸ii vectoriale date N ¸si Y vom folosi denumirea
de produsul vectorial al lui N cu Y. De asemenea, dac˘a F : NY−→N⊗Y este aplicat ¸ia
biliniar˘ a asociat˘a produsului tensorial, vom nota cu v⊗w imaginea elementului (v, w) ∈ NY
prin aplicat ¸ia F.
Propozit ¸ia 6.5.6. Fie v
i
, i = 1, ..., n vectori liniar independent ¸i din N ¸si w
i
, i = 1, ..., n
vectori arbitrari din Y. Atunci relat ¸ia
n

i=1
v
i
⊗w
i
= 0
implic˘a w
i
= 0, pentru orice i = 1, ..., n.
Demonstrat ¸ie. Deoarece v
i
, i = 1, ..., n sunt vectori liniar independent ¸i, atunci putem
construi transform˘arile liniare f
i
∈ N

= Hom
K
(N, K) astfel ˆıncˆ at
f
i
(v
j
) = δ
i
j
=
_
1 , dac˘ a i = j
0 , dac˘ a i j.
Construim forma biliniar˘ a
F : NY−→K, F(v, w) =
n

i=1
f
i
(v)g
i
(w),
cu g
i
∈ Y

, arbitrari. Din definit ¸ia produsului tensorial rezult˘a c˘ a exist˘ a transformarea liniar˘ a
h : N⊗Y−→K astfel ˆıncˆ at h(v ⊗w) =
n

i=1
f
i
(v)g
i
(w). Atunci
h(
n

j=1
v
j
⊗w
j
) =
n

i,j=1
f
i
(v
j
)g
i
(w
j
) =
n

i=1
g
i
(w
i
).
Deoarece
n

i=1
v
i
⊗ w
i
= 0, obt ¸inem c˘ a
n

i=1
g
i
(w
i
) = 0, pentru orice g
i
∈ Y

. Rezult˘ a c˘a w
i
= 0,
pentru orice i = 1, ..., n.
Corolarul 6.5.7. Dac˘a v 0 ¸si w 0, atunci v ⊗w 0.
Propozit ¸ia 6.5.8. Dac˘a N ¸si Y sunt K-spat ¸ii vectoriale finit dimensionale, atunci
dim
K
(N⊗Y) = dim
K
(N)dim
K
(Y).
Demonstrat ¸ie. Folosind izomorfismul (124), precum ¸si Propozit ¸ia 6.4.5, succesiv avem:
dim
K
(N⊗Y) = dim
K
(N⊗Y)

= dim
K
Hom
K
(N⊗Y, K) = dim
K
L
2
(N, Y; K) =
dim
K
(N)dim
K
(Y)dim
K
(K) = dim
K
(N)dim
K
(Y).

171
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Corolarul 6.5.9. Dac˘a ¦v
i
¦
i=1,n
¸si ¦w
j
¦
j=1,m
sunt baze ale K-spat ¸iilor vectoriale N ¸si re-
spectiv Y, atunci ¦v
i
⊗w
j
¦
i=1,n
j=1,m
este o baz˘a a lui N⊗Y.
Demonstrat ¸ie. Deoarece mult ¸imea ¦v ⊗w/v ∈ N, w ∈ Y¦ genereaz˘ a K-spat ¸iul vectorial
N⊗Y, iar orice element v ⊗w este o combinat ¸ie liniar˘ a de elemente de forma v
i
⊗w
j
, rezult˘ a
c˘ a ¦v
i
⊗w
j
¦
i=1,n
j=1,m
genereaz˘ a spat ¸iul N⊗Y. T¸ inˆ and cont c˘ a dim
K
(N⊗Y) = dim
K
(N)dim
K
(Y)
este exact num˘ arul de elemente din mult ¸imea ¦v
i
⊗w
j
¦
i=1,n
j=1,m
, atunci ¦v
i
⊗w
j
¦
i=1,n
j=1,m
este o baz˘a
a lui N⊗Y.
Propozit ¸ia 6.5.10. Dac˘a N ¸si Y sunt dou˘a K-spat ¸ii vectoriale, atunci
N⊗Y· Y⊗N.
Demonstrat ¸ie. Izomorfismul dintre cele dou˘a spat ¸ii vectoriale rezult˘ a imediat avˆand ˆın
vedere egalitatea dintre dimensiunile lor:
dim
K
(N⊗Y) = dim
K
(N)dim
K
(Y) = dim
K
(Y⊗N).
ˆ
In continuare vom preciza izomorfismul canonic dintre cele dou˘a spat ¸ii vectoriale. Con-
sider˘ am aplicat ¸ia G : N Y −→ Y ⊗ N, G(v, w) = w ⊗ v. Deoarece G este aplicat ¸ie
biliniar˘ a, atunci exist˘ a o unic˘ a transformare liniar˘a
¯
G : N⊗Y−→Y⊗N cu proprietatea c˘a
¯
G(v ⊗ w) = w ⊗ v. Deoarece mult ¸imea ¦w ⊗v/w ∈ Y, v ∈ N¦ genereaz˘ a K-spat ¸iul vectorial
Y⊗N, aplicat ¸ia
¯
G este surjectiv˘ a. Avˆ and ˆın vedere c˘ a dim
K
(N⊗Y) = dim
K
(Y⊗N), rezult˘a
c˘ a
¯
G este izomorfism.
Propozit ¸ia 6.5.11. Dac˘a N este un K-spat ¸iu vectorial, atunci
K ⊗N · N ¸si N⊗K · N.
Demonstrat ¸ie. Avˆand ˆın vedere propozit ¸ia precedent˘a, precum ¸si tranzitivitatea relat ¸iei
de izomorfism, este suficient s˘ a prob˘ am unul dintre cele dou˘ a izomorfisme. Din Propozit ¸ia 6.5.8
avem:
dim
K
(K ⊗N) = dim
K
(K)dim
K
(N) = dim
K
(N),
deci K ⊗N · N.
L˘ as˘am cititorului ca exercit ¸iu s˘ a probeze c˘ a aplicat ¸ia
f : K ⊗N −→N, f(k ⊗v) = kv
reprezint˘ a izomorfismul canonic.
Propozit ¸ia 6.5.12. Dac˘a N, Y ¸si 1 sunt trei K-spat ¸ii vectoriale, atunci
(N⊗Y) ⊗1 · N⊗(Y⊗1).
Demonstrat ¸ie. Din Propozit ¸ia 6.5.8 avem:
dim
K
((N⊗Y) ⊗1) = dim
K
(N⊗Y)dim
K
(1) = (dim
K
(N)dim
K
(Y))dim
K
(1) =
dim
K
(N)(dim
K
(Y)dim
K
(1)) = dim
K
(N)dim
K
(Y⊗1) = dim
K
N⊗(Y⊗1).

172
6.6. PROBLEME PROPUSE
Observat ¸ia 6.5.13. Avˆand ˆın vedere proprietatea de asociativitate a produsului tensorial
demonstrat˘ a ˆın Propozit ¸ia 6.5.12 rezult˘ a c˘a putem scrie N⊗ Y⊗ 1ˆın loc de (N⊗ Y) ⊗ 1.
Astfel, putem defini u¸sor produsul tensorial al unui num˘ar finit de K-spat ¸ii vectoriale.
ˆ
In mod
natural, putem extinde relat ¸ia dintre aplicat ¸ii biliniare ¸si produse tensoriale de dou˘ a spat ¸ii
vectoriale la relat ¸ia dintre aplicat ¸ii n-liniare ¸si produse tensoriale de n-spat ¸ii vectoriale.
De asemenea, Propozit ¸ia 6.5.12 ne permite s˘a definim recursiv ”puterea tensorial˘ a” a unui
K-spat ¸iu vectorial astfel:
N
⊗0
= K
N
⊗1
= N
N
⊗n
= N
⊗(n−1)
⊗N, pentru orice n > 1.
6.6. Probleme propuse
Problema 6.6.1. Care dintre urm˘atoarele aplicat ¸ii:
a) F : R
2
R
2
→R, F(x, y) = x
1
y
2
−x
2
y
1
, unde x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
);
b) F : R
2
R
2
→R, F(x, y) = (x
1
−y
1
)
2
−x
2
y
2
, unde x = (x
1
, x
2
), y = (y
1
, y
2
);
c) F : R
3
R
3
→R, F(x, y) = x
1
y
1
+ 2x
2
y
2
−3x
3
y
3
, unde x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
),
sunt forme biliniare?
Problema 6.6.2. Fie A ∈ /
n
(R) o matrice fixat˘ a. S˘a se demonstreze c˘ a aplicat ¸ia F :
/
n
(R) /
n
(R) →R, F(X, Y ) = XAY
t
este o form˘ a biliniar˘ a. Este aceast˘ a form˘ a biliniar˘a
simetric˘ a?
Problema 6.6.3. Fie F : V V → R o form˘ a biliniar˘ a pozitiv definit˘ a. Atunci are loc
inegalitatea:
F(x, y)
2
≤ F(x, x)F(y, y),
pentru orice x, y ∈ V , cu egalitate dac˘ a ¸si numai dac˘ a vectorii x ¸si y sunt liniar dependent ¸i.
Problema 6.6.4. Se consider˘a aplicat ¸ia F : R
3
R
3
→R,
F(x, y) = 3x
1
y
2
+x
2
y
1
+x
2
y
2
−x
3
y
1
+ 2x
3
y
3
,
unde x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
).
a) Ar˘atat ¸i c˘ a F este form˘a biliniar˘ a;
b) Scriet ¸i matricea asociat˘ a lui F ˆın baza canonic˘a B
1
a lui R
3
;
c) Determinat ¸i matricea asociat˘ a lui F ˆın baza B
2
= ¦(0, 1, 1), (1, 0, 0), (1, 1, 0)¦.
Problema 6.6.5. S˘ a se determine formele p˘atratice induse de urm˘atoarele forme biliniare
simetrice:
a) F : R
3
R
3
→R, F(x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
− 4x
2
y
3
−4x
3
y
2
b) F : /
n
(R) /
n
(R) →R, F(AB) = Tr(AB).
173
6. ALGEBR
˘
A MULTILINIAR
˘
A S¸ I PRODUS TENSORIAL. APLICAT¸ II BILINIARE, FORME P
˘
ATRATICE
Problema 6.6.6. Utilizˆ and metoda lui Gauss, s˘ a se reduc˘a la forma canonic˘ a urm˘atoarele
forme p˘atratice:
a) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 9x
2
2
+ 17x
2
3
−2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
;
b) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 4x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
1
x
3
+ 8x
2
x
3
;
c) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+x
1
x
4
+x
2
x
3
+x
2
x
4
+x
3
x
4
;
d) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
2
1
+ 2x
2
2
−3x
2
4
+x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
−4x
1
x
4
+x
2
x
3
+x
3
x
4
.
Problema 6.6.7. Reducet ¸i urm˘atoarele forme p˘atratice la forma canonic˘a, utilizˆ and metoda
lui Jacobi:
a) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 8x
2
2
+x
2
3
+ 16x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
;
b) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
2
x
3
;
c) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
2
1
−x
2
2
+x
2
3
−2x
2
4
−2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
−2x
1
x
4
+
2x
2
x
3
−4x
2
x
4
;
d) Q(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) = x
2
1
+x
2
2
+ 4x
2
3
+ 4x
2
4
+ 4x
1
x
3
+ 2x
1
x
4
+ 2x
2
x
3
+
2x
2
x
4
+ 6x
3
x
4
.
Problema 6.6.8. Cu ajutorul metodei transform˘arilor ortogonale, s˘ a se reduc˘ a la forma
canonic˘ a urm˘ atoarele forme p˘ atratice:
a) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 3x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
2
x
3
;
b) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
−2x
1
x
2
−2x
1
x
3
−2x
2
x
3
;
c) Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 3x
2
1
+ 5x
2
2
+ 7x
2
3
−8x
1
x
2
+ 8x
2
x
3
.
Problema 6.6.9. Se consider˘a forma p˘atratic˘ a
Q(x
1
, x
2
, x
3
) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
1
x
3
.
Utilizˆ and metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi ¸si respectiv metoda transform˘arilor ortogonale,
s˘ a se reduc˘ a forma p˘atratic˘a la forma canonic˘ a. Verificat ¸i Teorema inert ¸iei.
Problema 6.6.10. Fie Q : R
3
−→R forma p˘atratic˘ a definit˘a de
Q(x
1
, x
2
, x
3
) = (α −2)x
2
1
+ (α −2)x
2
2
+ (α + 1)x
2
3
−2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
−4x
2
x
3
,
unde α este un parametru real
a) Pentru ce valori ale lui α forma canonic˘a este pozitiv definit˘ a?
b) Pentru α = 3 s˘ a se determine forma canonic˘a a lui Q, folosind metoda transform˘ arilor
ortogonale.
(Concurs Traian Lalescu, Etapa locala 2009, Universitatea Tehnic˘a de Construct ¸ii Bucure¸sti)
Problema 6.6.11. Fie N¸si Ydou˘ a K-spat ¸ii vectoriale. S˘ a se g˘seasca izomorfismul natural:
(N⊗Y)

· N

⊗Y

.
Problema 6.6.12. Fie N ¸si Y dou˘ a K-spat ¸ii vectoriale. Dac˘ a v
1
, v
2
sunt doi vectori liniar
independent ¸i din N, iar w
1
, w
2
sunt doi vectori liniar independent ¸i din Y, s˘a se demonstreze
c˘ a nu exist˘ a v ∈ N ¸si w ∈ Y astfel ˆıncˆ at
v
1
⊗w
1
+v
2
⊗w
2
= v ⊗w.
174
6.6. PROBLEME PROPUSE
Problema 6.6.13. S˘ a se stabileasc˘ a urm˘ atoarele izomorfisme:
a) R⊗
Q
R · R, ca ¸si Q-spat ¸ii vectoriale;
b) C ⊗
Q
C · C C, ca ¸si Q-spat ¸ii vectoriale;
c) C ⊗
R
C · R
4
, ca ¸si R-spat ¸ii vectoriale.
175
Solut ¸ii
1.5.1 Demonstr˘ am mai ˆıntˆai c˘ a (a) ⇒ (b) ¸si (a) ⇒ (c). Fie A = ¦a
1
. . . , a
n
¦. Dac˘ a f este
injectiv˘ a, atunci f(a
1
), . . . , f(a
n
) sunt n elemente distincte din A, deci A = ¦f(a
1
), . . . , f(a
n
)¦,
adic˘ a f este surjectiv˘a ¸si implicit bijectiv˘a.
Dac˘ a f este surjectiv˘a, atunci ¦f(a
1
), . . . , f(a
n
)¦ = A deci f(a
1
), . . . , f(a
n
) sunt distincte
dou˘ a cˆ ate dou˘a, adic˘ a f este injectiv˘a ¸si prin urmare f este bijectiv˘a.
Demonstr˘ am acum implicat ¸iile (b) ⇒ (a) ¸si (c) ⇒ (a). Presupunem prin absurd c˘ a A este
o mult ¸ime infinit˘a ¸si vom construi funct ¸iile f, g : A → A, f injectiv˘ a nesurjectiv˘ a, g surjectiv˘ a
neinjectiv˘ a. Fiind infinit˘ a, A cont ¸ine o submult ¸ime infinit˘ a B = ¦a
1
, a
2
, . . . , a
n
, . . .¦. Definim
funct ¸iile f, g : A →A prin
f(x) =
_
x, dac˘ a x ∈ A ¸ B
a
n+1
dac˘ a x = a
n
g(x) =
_
x, dac˘ a x ∈ A ¸ B ∪ ¦a
1
¦
a
n−1
dac˘ a x = a
n
, n ≥ 2.
Deoarece a
1
Im(f), g(a
1
) = g(a
2
) rezult˘ a c˘ a f nu este surjectiv˘ a, iar g nu este injectiv˘ a. Pe
de alt˘a parte, f este evident injectiv˘a (este injectiv˘a pe ramuri iar f(A ¸ B) ∩ f(B) = ∅) iar
g este evident surjectiv˘ a. Deci f este injectiv˘ a ¸si nu e surjectiv˘a, iar g este surjectiv˘ a ¸si nu e
injectiv˘ a, o contradict ¸ie.
1.5.2 Putem presupune f˘ar˘ a a restrˆ ange generalitatea c˘a A = ¦1, . . . , m¦ ¸si B = ¦1, . . . , n¦.
Fie f : A →B o funct ¸ie oarecare. Atunci f este perfect determinat˘ a de valorile f(1), . . . , f(m).
(a) Fiecare f(i) poate fi ales arbitrar din B, deci poate fi ales ˆın n moduri. Prin urmare,
num˘ arul total de funct ¸ii care se pot defini pe A cu valori ˆın B este n
m
.
(b)
ˆ
In mod evident, dac˘a m > n rezult˘ a din definit ¸ia funct ¸iei injective c˘a nu exist˘ a funct ¸ii
injective definite pe A cu valori ˆın B. Fie m ≤ n ¸si f o funct ¸ie injectiv˘a. Rezult˘a c˘ a
f(1), . . . , f(m) sunt distincte dou˘ a cˆ ate dou˘a.
ˆ
In particular, a da o funct ¸ie injectiv˘ a f revine la
a alege o submult ¸ime ordonat˘ a cu m elemente a lui B. Prin urmare num˘arul funct ¸iilor injec-
tive este num˘ arul de submult ¸imi ordonate cu n elemente ale mult ¸imii B (cu n elemente) adic˘a
A
m
n
= n!/(n −m)!.
(c) Pentru calculul num˘arului funct ¸iilor surjective avem nevoie de Principiul includerii ¸si
excluderii pe care ˆıl enunt ¸˘ am f˘ ar˘a demonstrat ¸ie (demonstrat ¸ia se poate face prin induct ¸ie dup˘ a
num˘ arul de mult ¸imi n).
Principiul includerii ¸si excluderii. Fie Y o mult ¸ime finit˘ a nevid˘ a ¸si Y
1
, . . . , Y
n
submult ¸imi
ale lui Y . Atunci are loc:
[Y
1
∪ ∪Y
n
[ =
n

i=1
[Y
i
[−

1≤i<j≤n
[Y
i
∩Y
j
[+

1≤i
1
<i
2
<<i
l
≤n
[Y
i
1
∩ ∩Y
i
l
[+ +(−1)
n+1
[Y
1
∩ ∩Y
n
[.
177
6. SOLUT¸II
Num˘ arul funct ¸iilor surjective se obt ¸ine sc˘azˆ and din num˘arul total de funct ¸ii (calculat la punctul
(a)) pe cel al funct ¸iilor care nu sunt surjective. S˘ a not˘am cu N num˘ arul funct ¸iilor care nu sunt
surjective. Prin definit ¸ie, f nu este surjectiv˘ a dac˘ a exist˘ a i ∈ B astfel ˆıncˆ at i Im(f). S˘ a
not˘ am cu Y
i
, pentru orice i = 1, . . . , n, mult ¸imea funct ¸iilor f : A → B cu i Im(f). Atunci
N = [Y
1
∪ ∪Y
n
[ ¸si pentru calculul lui N folosim principiul includerii ¸si excluderii. R˘ amˆane de
v˘ azut cine este [Y
i
1
∩ ∩Y
i
l
[, unde l parcurge mult ¸imea ¦1, . . . , n¦ iar 1 ≤ i
1
< i
2
< < i
l
≤ n.
Din definit ¸ia lui Y
i
obt ¸inem c˘ a mult ¸imea Y
i
1
∩ ∩ Y
i
l
este mult ¸imea funct ¸iilor definite pe A
care iau valori ˆın mult ¸imea B ¸ ¦i
1
, . . . , i
l
¦, deci are (n −l)
m
elemente conform (a). Pentru un
l fixat, avem C
l
n
astfel de intersect ¸ii. Deci, num˘arul de funct ¸ii surjective este egal cu
n
m
−[Y
1
∪ ∪ Y
n
[ = n
m
−(C
1
n
(n −1)
m
−C
2
n
(n −2)
m
+ + (−1)
n
C
n−1
n
(n −(n −1))
m
),
adic˘ a num˘ arul c˘autat.
1.5.3 (a) ∼ este reflexiv˘ a (a − a = 0 ∈ Z), simetric˘ a (a − b ∈ Z implic˘ a b − a ∈ Z) ¸si
tranzitiv˘ a (a − b ∈ Z ¸si b − c ∈ Z implic˘ a a − c = (a − b) + (b − c) ∈ Z), deci ∼ este relat ¸ie
de echivalent ¸˘ a. (b) ≡ este reflexiv˘ a, simetric˘ a ¸si nu este tranzitiv˘a ([0 −1[ < 3, [1 −3[ < 3 dar
[0 −3[ = 3 ≥ 3), deci ≡ nu este relat ¸ie de echivalent ¸˘a. (c) ◦ nu este reflexiv˘ a (1/3 + 1/3 Z) ,
este simetric˘ a ¸si nu este tranzitiv˘ a (2/3 + 1/3 ∈ Z, 1/3 + 5/3 ∈ Z dar 2/3 + 5/3 Z), deci nu
este relat ¸ie de echivalent ¸˘ a.
1.5.4 Se verific˘a imediat c˘a ∼ este relat ¸ie de echivalent ¸˘ a. Clasa de echivalent ¸˘a a lui z
este ˆ z = ¦w[ [w[ = [z[¦. S˘ a observ˘ am c˘a
ˆ
0 = ¦0¦, iar z ∼ [z[ implic˘ a ˆ z =
ˆ
[z[ pentru orice
z ∈ C. Geometric, prin identificarea lui C cu planul, via biject ¸ia z = a + ib → (a, b), clasele
de echivalent ¸˘ a sunt cercurile cu centru ˆın origine. Aceasta ne arat˘ a c˘ a un sistem complet de
reprezentant ¸i este orice semidreapt˘ a inchis˘ a care pleac˘a din originea planului. Algebric, s˘a
ar˘ at˘am c˘a R
+
este un sistem complet de reprezentant ¸i. Deoarece z ∼ [z[ ¸si [z[ ≥ 0, [z[ ∈ R
rezult˘ a c˘ a pentru orice z ∈ C exist˘ a un element a ∈ R
+
astfel ˆıncˆ at z ∼ a. Mai departe, este
evident c˘ a dac˘a a, b ∈ R
+
cu [a[ = [b[ rezult˘ a c˘a a = b. Obt ¸inem astfel c˘ a R
+
este un sistem
complet de reprezentant ¸i pentru ∼. Alegerea sistemului complet de reprezentant ¸i nu e unic˘ a.
Cititorul este invitat s˘ a demonstreze c˘a oricare din urm˘atoarele mult ¸imi este un sistem complet
de reprezentant ¸i pentru ∼: R

, iR
+
= ¦ai[ a ∈ R
+
¦, ¦a +ai[ a ∈ R
+
¦.
1.5.5 Se verific˘a la fel ca la exercit ¸iul anterior c˘ a ∼ este o relat ¸ie de echivalent ¸˘ a. Dac˘ a
z = a + ib ∈ C este un num˘ ar complex atunci se verific˘a imediat c˘ a a + ib ∼ c + id dac˘ a ¸si
numai dac˘ a b = d. Deci clasa de echivalent ¸˘a a unui num˘ ar complex z = a + ib este

a +ib =
¦c +ib[ c ∈ R¦. Geometric, clasele de echivalent ¸˘a sunt dreptele verticale, iar un sistem complet
de reprezentant ¸i este dat de orice dreapt˘a care nu este vertical˘ a. Algebric, se poate verifica
la fel ca la exercit ¸iul anterior c˘ a oricare din mult ¸imile urm˘ atoare este un sistem complet de
reprezentant ¸i: R, ¦a +ib[ b ∈ R¦, ¦x + 1 +ix[ x ∈ R¦.
1.5.6 Relat ¸ia ∼ este reflexiv˘a (a+b = b +a), simetric˘a (a+d = b +c implic˘ a b +c = a+d)
¸si tranzitiv˘ a (a +d = b +c ¸si c +f +d +e implic˘ a, prin adunarea relat ¸iilor, c˘a a +f = b +e),
deci este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a. Fie mult ¸imea factor ÞÞ/ ∼= ¦

(a, b)[ a, b ∈ Þ¦. Definim
funct ¸ia f : ÞÞ/ ∼→Z prin f(

(a, b)) = a−b. Ar˘at˘ am c˘ a f este bine definit˘ a ¸si apoi c˘ a f este
178
funct ¸ie bijectiv˘a.
ˆ
Intr-adev˘ ar, s˘ a presupunem c˘a a, b, c, d ∈ Þ sunt astfel ˆıncˆat

(a, b) =

(c, d).
Obt ¸inem din definit ¸ia lui ∼ c˘ a a +d = b +c, adic˘ a a −b = c −d. Cu alte cuvinte, definit ¸ia lui
f nu depinde de reprezentantul ales al clasei de echivalent ¸˘ a, adic˘ a f este bine definit˘ a. f este
injectiv˘ a deoarece dac˘ a f(

(a, b)) = f(

(c, d)) pentru a, b, c, d ∈ Þ, rezult˘ a c˘ a a − b = c − d, de
unde a+d = b+c adic˘ a

(a, b) =

(c, d). Pentru surjectivitate, este u¸sor de v˘azut c˘ a f(

(n, 0)) = n
¸si f(

(0, n)) = −n pentru orice n ∈ Þ. Obt ¸inem c˘a f este bijectiv˘a, ceea ce doream.
1.5.7 Operat ¸ia ∗ este asociativ˘ a dac˘a ¸si numai dac˘ a (x ∗ y) ∗ z = x ∗ (y ∗ z) pentru
orice x, y, z ∈ Z. Calculˆ and, obt ¸inem (x ∗ y) ∗ z − x ∗ (y ∗ z) = (ac + b − b
2
)(x − z). Prin
urmare ∗ este asociativ˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a b
2
= b + ac. Operat ¸ia ∗ are element neutru dac˘ a
¸si numai dac˘a exist˘ a e ∈ Z astfel ˆıncˆ at pentru orice x ∈ Z avem x ∗ e = e ∗ x = x. Dar
x ∗ e − x = e ∗ x − x = (ae − 1 + b)x + be + c, deci ∗ are element neutru dac˘a ¸si numai dac˘ a
(ae −1 +b)x +be +c = 0 pentru orice x ∈ Z dac˘ a ¸si numai dac˘ a ae −1 +b = 0 ¸si be +c = 0.
A¸sadar ∗ are element neutru dac˘ a ¸si numai dac˘ a b[c ¸si b
2
= b +ac.
1.5.8 Fie φ : (Q, +) → (Z, +) un morfism de grupuri. Din definit ¸ia morfismului obt ¸inem
c˘ a φ(0) = 0. S˘ a presupunem c˘ a φ(1) = a 0 ¸si fie p un num˘ar prim mai mare strict decˆ at
a (putem alege un astfel de p deoarece mult ¸imea numerelor prime este infinit˘a). Deoarece
φ(x +y) = φ(x) +φ(y) pentru orice x, y ∈ Z, obt ¸inem c˘a
a = φ(1) = φ(
1
p
+ +
1
p
.¸¸.
p
) = φ(
1
p
) + +φ(
1
p
)
.¸¸.
p
= pφ(
1
p
),
de unde rezult˘ a c˘ a φ(
1
p
) = a/p Z, o contradict ¸ie cu Im(φ) ⊂ Z. A¸sadar avem c˘ a φ(1) = 0.
Aceasta implic˘ a imediat c˘ a φ(n) = 0 pentru orice n ∈ Z ¸si la fel ca mai sus c˘a φ(1/n) = 0
pentru orice n ∈ Z

. Implicit obt ¸inem c˘ a φ(x) = 0 pentru orice x ∈ Q.
1.5.9 S˘ a observ˘ am mai ˆıntˆ ai c˘a (Z
2012
, +) este grup finit pe cˆand (Z, +), (Q, +) ¸si (Q

, )
sunt grupuri infinite, deci primul grup nu este izomorf cu nici unul din celelalte 3 grupuri.
Am v˘azut ˆın problema anterioar˘a c˘ a singurul morfism de grupuri de la (Q, +) la (Z, +) este
morfismul nul, prin urmare aceste dou˘a grupuri nu sunt izomorfe.
ˆ
In sfˆ ar¸sit, (Q

, ) are un
element de ordin 2, pe −1, iar celelalte dou˘ a grupuri nu au.
1.5.10 E clar c˘ a matricea unitate se afl˘ a ˆın H. Se arat˘ a prin calcul c˘a H este parte stabil˘ a
ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea matricelor. De exemplu, pentru ˆınmult ¸ire avem
_
α β

¯
β ¯ α
__
γ δ

¯
δ ¯ γ
_
=
_
αγ −β
¯
δ αδ +β¯ γ
−αδ +β¯ γ αγ −β
¯
δ
_
.
Deoarece /
2
(C) este inel (vezi Teorema 2.1.11), rezult˘ a c˘a H este subinel al lui /
2
(C). Fie
_
α β

¯
β ¯ α
_
o matrice nenul˘a din H, deci ∆ = [α
2
[ +[β
2
[ 0. Se verific˘a u¸sor c˘ a
_
α β

¯
β ¯ α
__
¯ α/∆ −β/∆
¯
β/∆ α/∆
_
=
_
1 0
0 1
_
,
179
6. SOLUT¸II
de unde rezult˘ a c˘a orice element nenul al lui H este inversabil, ceea ce ˆınseamn˘ a c˘a H este corp.
ˆ
In plus,
_
i 0
0 −i
__
0 1
−1 0
_
=
_
0 i
i 0
_

_
0 −i
−i 0
_
=
_
0 1
−1 0
__
i 0
0 −i
_
,
implic˘ a faptul c˘ a H este corp necomutativ. Pentru demonstrarea ultimei afirmat ¸ii, definim mai
ˆıntˆ ai morfismul (injectiv) de corpuri f : C → H, f(a) =
_
a 0
0 ¯ a
_
. Prin acest morfism putem
gˆ andi R ¸si C ca pe subcorpuri ale lui H prin identificarea fiec˘ arui a ∈ C cu f(a).
ˆ
In particular,
num˘ arul real a se identific˘ a cu
_
a 0
0 a
_
, iar i se identific˘ a cu
_
i 0
0 −i
_
. Consider˘ am ¸si
elementele j =
_
0 1
−1 0
_
, k =
_
0 i
i 0
_
. Prin calcul se arat˘ a c˘ a ij = k, ji = −k, jk = i,
kj = −i, ki = j, ik = −j ¸si i
2
= j
2
= k
2
= −1.
ˆ
In plus, dac˘ a lu˘ am un element arbitrar al lui
H,
_
α β

¯
β ¯ α
_
, cu α = x + iy ∈ C ¸si β = z + iu ∈ C, ˆıl putem identifica via notat ¸iile f˘ acute
mai sus cu
_
α β

¯
β ¯ α
_
=
_
x +iy z +iu
−z +iu x −iy
_
= x +yi +zj +uk,
scrierea fiind unic˘ a. Asta ˆınseamn˘ a c˘ a mai putem scrie pe H ¸si sub forma
H = ¦x +yi +zj +uk[ x, y, z, u ∈ R¦,
ˆımpreun˘a cu relat ¸iile ij = k, ji = −k, jk = i, kj = −i, ki = j, ik = −j ¸si i
2
= j
2
= k
2
= −1.
Fie urm˘ atoarea submult ¸ime a lui H, ¦yi + zj + uk[ y, z, u ∈ R, y
2
+ z
2
+ u
2
= 1¦. Aceast˘a
mult ¸ime este infinit˘ a ¸si are proprietatea c˘ a orice element al ei este r˘ad˘ acin˘ a a polinomului
X
2
+ 1 ∈ H[X], cum se poate verifica u¸sor t ¸inˆ and cont de regulile de calcul din H.
1.5.11 Fie R un astfel de inel ¸si fie a ∈ R, a 0. Definim funct ¸ia φ
a
: R →R, φ
a
(x) = ax.
Dac˘ a φ
a
(x) = φ
a
(y), atunci ax = ay sau a(x−y) = 0, de unde rezult˘a c˘ a x = y, deoarece inelul R
este integru. Prin urmare, funct ¸ia φ
a
este injectiv˘a ¸si aplicˆ and Propozit ¸ia 1.1.2 rezult˘a c˘a φ
a
este
¸si surjectiv˘a. De aici, obt ¸inem c˘ a exist˘ a b ∈ R astfel ˆıncˆ at 1 = φ
a
(b) = ab. Analog, considerˆ and
funct ¸ia ψ
a
: R → R, ψ
a
(x) = xa obt ¸inem c˘ a exist˘ a c ∈ R astfel ˆıncˆat 1 = ψ
a
(c) = ca. Deci,
avem ab = 1 = ca de unde obt ¸inem b = 1 b = (ca)b = c(ab) = c 1 = c, adic˘ a a este inversabil.
Cum a a fost ales arbitrar, obt ¸inem c˘a R este un corp.
1.5.12 Avem c˘a ˆ x ∈ U(Z
n
) ⇔ exist˘ a y ∈ Z cu ˆ xˆ y =
ˆ
1 ⇔ exist˘ a a, y ∈ Z cu xy +an = 1 ⇔
(x, n) = 1. De aici obt ¸inem c˘ a Z
n
este corp ⇔ U(Z
n
) = Z
n
¸ ¦
ˆ
0¦ ⇔ tot ¸i ˆıntregii strict pozitivi
mai mici decˆ at n sunt primi cu n ⇔ n este num˘ar prim.
1.5.13 E clar c˘ a matricea unitate se afl˘a ˆın K. Se arat˘ a prin calcul c˘ a K este parte stabil˘ a
ˆın raport cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea matricelor. Prin urmare, K este un subinel al lui /
2
(Z
7
)
¸si se verific˘ a imediat c˘a K este inel comutativ. Fie acum A =
_
ˆ a
ˆ
b

ˆ
b ˆ a
_
o matrice nenul˘ a din
K. Cum det(A) = ˆ a
2
+
ˆ
b
2
¸si ˆ a
2
,
ˆ
b
2
∈ ¦
ˆ
0,
ˆ
1,
ˆ
2,
ˆ
4¦, deoarece ˆ a,
ˆ
b ∈ Z
7
rezult˘ a c˘a det(A) =
ˆ
0 ⇔
ˆ a =
ˆ
b =
ˆ
0 ⇔ A = 0 ∈ /
2
(Z
7
). Deci A 0 ⇔ det(A)
ˆ
0. Se verific˘ a imediat c˘ a matricea
180
_
ˆ a/ det(A) −
ˆ
b/ det(A)
ˆ
b/ det(A) ˆ a det(A)
_
apart ¸ine lui K ¸si este inversa lui A. Prin urmare, obt ¸inem K este
un corp comutativ. Fie acum p un num˘ ar prim astfel ˆıncˆat p ≡ 3(mod 4). Analog se arat˘a c˘ a
K este inel comutativ. La fel ca mai sus este suficient s˘a ar˘ at˘am c˘ a A =
_
ˆ a
ˆ
b

ˆ
b ˆ a
_
0 ⇔
det(A)
ˆ
0. Aceast˘a afirmat ¸ie este echivalent˘ a cu ˆ a
2
+
ˆ
b
2
=
ˆ
0 ⇔ˆ a =
ˆ
b =
ˆ
0 sau p[a
2
+b
2
⇔p[a ¸si
p[b. Aceast˘ a ultim˘a echivalent ¸˘ a este datorat˘ a ipotezei c˘ a p ≡ 3(mod 4). Demonstrarea acestui
fapt nu este deloc u¸soar˘ a, cititorul avˆ and nevoie de cuno¸stint ¸e de teoria numerelor (simbol
Legendre) sau de algebr˘ a. D˘am ˆın continuare demonstrat ¸ia variantei algebrice, care presupune
cunoa¸sterea elementelor prime ale inelului Z[i] = ¦a + bi a, b ∈ Z¦. Mai exact, ˆın Z[i] se ¸stie
c˘ a numerele prime p din Z care au proprietatea c˘ a p ≡ 3(mod 4) sunt numere prime ¸si ˆın Z[i].
Atunci din p[a
2
+b
2
rezult˘ a c˘a p[(a+bi)(a−bi) ¸si, folosind faptul c˘a p este primˆın Z[i], obt ¸inem
c˘ a p[a+bi sau p[a−bi. Dac˘ a p[a+bi atunci din definit ¸ia divizibilit˘ at ¸ii ˆın Z[i] obt ¸inem c˘ a exist˘a
z = c +di ∈ Z[i] astfel ˆıncˆ at a +bi = p(c +di). Egalitatea de numere complexe implic˘ a a = pc
¸si b = pd, adic˘a p[a ¸si p[b.
1.5.14 Presupunem prin absurd c˘ a exist˘ a un izomorfism de corpuri φ : Q(

3) →Q(

5),
unde Q(

3) = ¦a +b

3[ a, b ∈ Q¦ ¸si Q(

5) = ¦a +b

5[ a, b ∈ Q¦. Deoarece φ este morfism
de corpuri si φ(1) = 1 rezult˘ a c˘ a φ(q) = q pentru orice q ∈ Q. Fie φ(

3) = a +b

5 ∈ Q(

5).
Atunci
3 = φ(3) = φ(

3
2
) = φ(

3)
2
= (a +b

5)
2
= (a
2
+ 5b
2
) + 2ab

5,
de unde obt ¸inem c˘ a (a
2
+5b
2
−3)+2ab

5 = 0. Dac˘ a ab 0 atunci

5 = −(a
2
+5b
2
−3)/(2ab) ∈
Q, o contradict ¸ie. Deci ab = 0, adic˘ a a = 0 sau b = 0. Dac˘ a a = 0 atunci obt ¸inem 3 = 5b
2
, o
contradict ¸ie deoarece b ∈ Q. Cazul b = 0 implic˘ a 3 = a
2
, o contradict ¸ie cu a ∈ Q. Am obt ¸inut
c˘ a presupunerea init ¸ial˘ a este fals˘ a, adic˘a cele 2 corpuri nu sunt izomorfe.
1.5.15 Demonstr˘ am rezultatul ˆın cazul mai general ˆın care mult ¸imile A ¸si B sunt echipo-
tente, adic˘ a exist˘ a o funct ¸ie bijectiv˘ a f : A → B (ˆın cazul nostru mult ¸imile fiind finite ¸si
avˆ and acela¸si num˘ar de elemente rezult˘ a imediat existent ¸a acestei funct ¸ii bijective). Definim
φ : S
A
→S
B
, φ(σ) = fσf
−1
, unde prin f
−1
am notat inversa lui f. Ar˘ at˘ am c˘ a φ este izomorfism
de grupuri.
ˆ
Intr-adev˘ ar
φ(σ ◦ τ) = fστf
−1
= (fσf
−1
)(fτf
−1
) = φ(σ)φ(τ),
adic˘ a φ este morfism de grupuri. Prob˘ am injectivitatea: φ(σ) = φ(τ) ⇒ fσf
−1
= fτf
−1

(fσf
−1
)(b) = (fτf
−1
)(b) pentru orice b ∈ B. De aici obt ¸inem c˘a f(σ(f
−1
(b))) = f(τ(f
−1
(b)))
pentru orice b ∈ B ¸si deoarece f este bijectiv˘a avem σ(a) = τ(a) pentru orice a ∈ A, adic˘ a
σ = τ. Surjectivitatea rezult˘ a imediat observˆand c˘a pentru o permutare τ ∈ S
B
funct ¸ia
f
−1
τf ∈ S
A
¸si φ(f
−1
τf) = τ.
1.5.16 σ = (1 13 5 10)(3 15 8)(4 14 11 7 12 9), sgn(σ) = (−1)
3
(−1)
2
(−1)
5
= 1, ord(σ) =
[4, 3, 6] = 12; τ = (1 14)(2 9 15 13 4)(3 10)(5 12 7)(8 11), sgn(τ) = (−1)
1
(−1)
4
(−1)
1
(−1)
2
(−1)
1
=
−1, ord(τ) = [2, 5, 2, 3, 2] = 30;
σ
2
=
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
5 2 8 11 1 6 9 15 14 13 12 4 10 7 3
_
,
181
6. SOLUT¸II
de unde σ
2
= (1 5)(3 8 15)(4 11 12)(7 9 14)(10 13), sgn(σ
2
) = 1, ord(σ
2
) = [2, 3, 3, 3, 2] = 6
(sau ord(σ
2
) =
ord(σ)
(2,ord(σ))
=
12
2
= 6);
στ =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
11 4 1 2 9 6 10 7 8 15 3 12 14 13 5
_
,
de unde στ = (1 11 3)(2 4)(5 9 8 7 10 15)(13 14), sgn(στ) = −1, ord(στ) = [3, 2, 6, 2] = 6;
τσ =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
4 9 13 1 3 6 7 10 2 14 5 15 12 8 11
_
,
de unde τσ = (1 4)(2 9)(3 13 12 15 11 5)(8 10 14), sgn(τσ) = −1, ord(τσ) = [2, 2, 6, 3] = 6;
σ
2
τ =
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
7 14 13 2 4 6 1 12 3 8 15 9 11 5 10
_
,
de unde σ
2
τ = (1 7)(2 14 5 4)(3 13 11 15 10 8 12 9), sgn(σ
2
τ) = −1, ord(σ
2
τ) = [2, 4, 8] = 8.
1.5.17 (1) σ = (1 3 5 9)(2 4 7 8 6)(10 11); (2) σ = (1 3)(3 5)(5 9)(2 4)(4 7)(7 8)(8 6)(10 11);
(3) sgn(σ) = (−1)
3
(−1)
4
(−1) = 1, ord(σ) = [4, 5, 2] = 20. (4) S¸tim c˘a ordinul unei permut˘ ari
este egal cu cel mai mic multiplu comun al lungimii ciclilor care apar ˆın descompunerea ei ˆın
produs de cicli disjunct ¸i. Deci, dac˘a ar exista τ ∈ S
11
astfel ˆıncˆ at ord(τ) = 35 ¸si dac˘a n
1
, . . . , n
k
sunt lungimile ciclilor care apar ˆın descompunerea lui τ ˆın produs de cicli disjunct ¸i, atunci avem
k ≥ 1, 1 ≤ n
1
, . . . , n
k
≤ 11, n
1
+ + n
k
= 11 ¸si [n
1
, . . . , n
k
] = 35. Acest lucru e imposibil,
deoarece singura posibilitate de a obt ¸ine 35 ca cel mai mic multiplu comun al unor numere
ˆıntregi mai mici sau egale cu 11 este ca 2 dintre numere s˘a fie 5, respectiv 7, o contradict ¸ie
cu faptul c˘ a suma lor este mai mic˘ a decˆat 11. (5) S˘a presupunem c˘a exist˘a τ ∈ S
11
astfel
ˆıncˆat τ
2011
= σ ¸si fie τ = τ
1
τ
k
descompunerea lui τ ˆın produs de cicli disjunct ¸i de lungimi
n
1
, . . . , n
k
≤ 11. Cum 2011 este un num˘ ar prim ¸si τ
2011
= τ
2011
1
τ
2011
k
rezult˘ a c˘ a τ
2011
i
este
tot un ciclu de lungime n
i
pentru orice i ∈ ¦1, . . . , k¦. Rezult˘ a c˘a k = 3 n
1
= 4, n
2
= 5, n
3
= 2
¸si τ
2011
1
= (1 3 5 9), τ
2011
2
= (2 4 7 8 6), τ
2011
3
= (10 11). Obt ¸inem c˘a τ
3
1
= (1 3 5 9), de unde
rezult˘ a c˘a τ
1
= (1 9 5 3); τ
2
= (2 4 7 8 6) ¸si τ
3
= (10 11). Deci ecuatt ¸ia dat˘a are o singur˘a
solut ¸ie τ = (1 9 5 3)(2 4 7 8 6)(10 11).
1.5.18 (a) S
n
este generat de toate transpozit ¸iile ¸si (i j) = (1 i)(1 j)(1 i). (b) (2 3)(1 2)(2 3) =
(1 3), (3 4)(1 3)(3 4) = (1 4), etc. ¸si aplic˘ am apoi (a). (c) (1 2 . . . n)(1 2)(1 2 . . . n)
−1
= (2 3),
(1 2 . . . n)(2 3)(1 2 . . . n) = (3 4), etc. ¸si aplic˘am (b).
1.5.19 (a) Mult ¸imea ordinelor posibile ale permut˘ arilor din S
5
este ¦1, 2, 3, 4, 5, 6¦.
ˆ
Intr-
adev˘ ar, dac˘a n este astfel ˆıncˆ at n = [n
1
, . . . , n
k
], cu n
1
+ + n
k
= 5 ¸si n
1
, . . . , n
k
≥ 1 atunci
avem urm˘ atoarele posibilit˘ at ¸i 5 = 5, 5 = 4 + 1, 5 = 3 + 2, 5 = 3 + 1 + 1, 5 = 2 + 2 + 1,
5 = 2 + 1 + 1 + 1 ¸si 5 = 1 + 1 + 1 + 1 + 1. De aici obt ¸inem concluzia dorit˘a. S˘ a d˘ am
ˆın continuare cˆ ate un exemplu pentru fiecare ordin posibil. Pentru n = 1 avem permutarea
identic˘ a; pentru n ∈ ¦2, 3, 4, 5¦ un ciclu de lungime n; pentru n = 6 un produs ˆıntre un ciclu
de lungime 3 ¸si o transpozit ¸ie, i.e. (1 2 3)(4 5). (b) Putem lua de exemplu ciclul de lungime
10, σ = (1 3 5 7 9 2 4 6 8 10) ¸si observ˘ am c˘ a σ
5
= (1 2)(3 4)(5 6)(7 8)(9 10). (c) Dac˘ a σ este
un n-ciclu definit astfel:
a
1
σ
→a
2
σ
→a
3
. . .
σ
→a
n
σ
→a
1
,
182
atunci σ
k
(a
i
) = a
k+i(modn)
pentru orice k ¸si orice i = 1, . . . , n. Prin urmare, dac˘ a ar exista un
ciclu de lungime n, σ, astfel ˆıncˆ at σ
k
= (1 2)(3 4 5) atunci n = 5 ¸si ¦a
1
, . . . , a
5
¦ = ¦1, . . . , 5¦.
Acest lucru nu este ˆıns˘a posibil deoarece ord(σ) = 5 iar ord(τ) = 6.
1.5.20 Aplic˘ am succesiv Teorema ˆımp˘ art ¸irii cu rest: X
4
−2X
3
+ 1 = X(X
3
−2X
2
+ 1) +
(−X+1); X
3
−2X
2
+1 = (−X
2
+X+1)(−X+1) +0. Deci, conforma algoritmului lui Euclid,
cel mai mare divizor comun al polinoamelor X
4
−2X
3
+1 ¸si X
3
−2X
2
+1 este X−1. Obt ¸inem
c˘ a X −1 = (−1)(X
4
−2X
3
+ 1) +X(X
3
−2X
2
+ 1).
1.5.21 X − 1 este ireductibil ˆın R[X], C[X]. X
2
− 1 = (X − 1)(X + 1); X
3
− 1 =
(X − 1)(X
2
+ X + 1) este descompunerea ˆın polinoame ireductibile ˆın R[X]; ˆın C[X] putem
scrie X
3
−1 = (X−1)(X+1/2+i

3/2)(X+1/2−i

3/2); X
4
−1 = (X−1)(X+1)(X
2
+1)
ˆın R[X] ¸si X
4
− 1 = (X − 1)(X + 1)(X + i)(X − i) ˆın C[X]; X
5
− 1 = (X − 1)(X
4
+
X
3
+X
2
+X + 1) = (X −1)(X
2
+ (1/2 +

5/2)X + 1)(X
2
+ (1/2 −

5/2)X + 1) ˆın R[X] ¸si
X
5
−1 = (X−1)(X−)(X−
2
)(X−
3
)(X−
4
) ˆın C[X], unde = (

5−1)/4+i
_
10 + 2

5/4;
X
6
−1 = (X
3
−1)(X
3
+ 1) = (X −1)(X + 1)(X
2
−X + 1)(X
2
+X + 1) ˆın R[X] ¸si X
6
−1 =
(X −1)(X + 1)(X + 1/2 + i

3/2)(X + 1/2 −i

3/2)(X −1/2 + i

3/2)(X −1/2 −i

3/2)
ˆın C[X]. Toate descompunerile sunt clare mai put ¸in cea a lui X
5
−1. Prezent˘amˆın continuare
detaliile. R˘ ad˘acinile polinomului X
n
−1 ∈ C[X] sunt ¦1,
n
,
2
n
, . . . ,
n−1
n
¦, unde
n
= cos(2π/n)+
i sin(2π/n). Formula lui Moivre ne spune c˘ a
k
n
= cos(2kπ/n) + i sin(2kπ/n) pentru orice
ˆıntreg k ≥ 1. Atunci X
5
− 1 = (X − 1)(X − )(X −
2
)(X −
3
)(X −
4
), unde =
5
=
cos(2π/5) + i sin(2π/5). Deoarece ¸si
4
, respectiv
2
¸si
3
sunt perechi de numere complexe
conjugate (
5
= 1,
4
= 1/ = [[/ = ¸si analog pentru
2
¸si
3
) rezult˘a c˘ a descompunerea
polinomului X
5
− 1 ˆın R[X] este: X
5
− 1 = (X − 1)[(X − )(X − )][(X −
2
)(X −
2
)] =
(X −1)(X
2
−2 cos(2π/5)X + 1)(X
2
−2 cos(4π/5)X + 1). Pentru a ajunge la descompunerea
de mai sus mai r˘ amˆane s˘ a calcul˘ am efectiv . Pentru aceasta s˘a observ˘am c˘ a, deoarece 1
este r˘ ad˘ acina polinomului X
5
− 1, avem
4
+
3
+
2
+ + 1 = 0.
ˆ
Imp˘ art ¸ind egalitatea cu
2
¸si notˆ and cu t = + 1/ obt ¸inem c˘a t
2
+ t − 1 = 0, de unde rezult˘ a c˘ a t = −1/2 −

5/2 sau
t = −1/2 +

5/2. Dar cum t = 2cos(2π/5) > 0, rezult˘ a c˘a cos(2π/5) = (

5 −1)/4 ¸si de aici
sin(2π/5) =
_
1 −cos(2π/5)
2
=
_
10 + 2

5/4. Obt ¸inem astfel formula lui .
1.5.22 Fie f = X
3m
+ X
3n+1
+ X
3p+2
. Polinomul X
4
+ X
2
+ 1 se descompune ˆın R[X]
astfel: X
4
+ X
2
+ 1 = (X
2
+ X + 1)(X
2
− X + 1). Polinoamele de gradul 2, X
2
+ X + 1 ¸si
X
2
−X +1 au fiecare cˆ ate dou˘ a r˘ad˘ acini distincte. Fie o r˘ad˘ acin˘a a polinomului X
2
+X +1.
Atunci se poate observa u¸sor c˘a
3
= 1 (vezi eventual rezolvarea Problemei 1.5.21) ¸si c˘ a f() =

3m
+
3n+1
+
3p+2
= 1 + +
2
= 0, adic˘ a este r˘ ad˘ acin˘a ¸si a lui f. Deci X
2
+X +1 divide f.
Fie acum ω o r˘ad˘ acin˘ a a lui X
2
−X+1. Se poate observa u¸sor c˘ a ω
3
= −1 (la fel ca mai sus) ¸si
c˘ a f(ω) = ω
3m

3n+1

3p+2
= (−1)
m
+(−1)
n
ω +(−1)
p
ω
2
, de unde via ω
2
= ω −1 obt ¸inem
f(ω) = ω((−1)
n
+ (−1)
p
) + (−1)
m
+ (−1)
p+1
. Prin urmare, f este divizibil cu X
4
+ X
2
+ 1
dac˘ a ¸si numai dac˘ a f este divizibil cu X
2
−X + 1 dac˘ a ¸si numai dac˘ a p, n au parit˘ at ¸i diferite
¸si p, m au aceea¸si paritate.
1.5.23 Aplicˆ and relat ¸iile lui Vi´et`e avem c˘ a α + β = 6 ¸si αβ = 1. Not˘ am cu s
n
=
α
n
+ β
n
pentru orice n ≥ 1. Observ˘ am c˘ a s
1
= 6 ¸si s
2
= s
2
1
− 2αβ = 34. Din egalit˘ at ¸ile
183
6. SOLUT¸II
α
2
−6α+1 = 0 ¸si β
2
−6β+1 = 0, prinˆınmult ¸ire cu α
n−2
, respectiv β
n−2
, obt ¸inem dup˘ a adunare
c˘ a s
n
−6s
n−1
+ s
n−2
= 0, pentru orice n ≥ 3. Din aceast˘ a relat ¸ie rezult˘ a c˘a s
n
= 6s
n−1
−s
n−2
pentru orice n ≥ 3, ¸si cum s
1
, s
2
∈ Z obt ¸inem c˘a s
n
∈ Z pentru orice n ≥ 1. Pentru ultima
afirmat ¸ie, se poate observa mai ˆıntˆ ai c˘ a s
n
≡ s
n−1
−sn −2(mod 5), iar apoi prin calcul direct
c˘ a s
1
≡ 1(mod 5), s
2
≡ 4(mod 5), s
3
≡ 3(mod 5), s
4
≡ 4(mod 5), s
5
≡ 1(mod 5), s
6
≡ 2(mod 5),
s
7
≡ 1(mod 5), s
8
≡ 4(mod 5), s
9
≡ 3(mod 5). Prin urmare, modulo 5, ¸sirul (s
n
)
n≥1
este
periodic de perioad˘ a 6, ¸si deci s
n
nu este divizibil cu 5 pentru orice n ≥ 1.
1.5.24 Fie a = bq +r ˆımp˘art ¸irea cu rest a lui a la b. Atunci
X
a
−1 = X
r
(X
b
−1)(X
b(q−1)
+X
b(q−2)
+ +X
b
+ 1) +X
r
−1
este ˆımp˘art ¸irea cu rest a lui X
a
− 1 la X
b
− 1. Observ˘am c˘ a dac˘a restul ˆımp˘at ¸irii lui a la b
este r, atunci restul ˆımp˘art ¸irii lui X
a
− 1 la X
b
− 1 este X
r
− 1. Prin urmare, cum cel mai
mare divizor comun al numerelor ˆıntregi/polinoamelor se calculeaz˘a cu algoritmul lui Euclid,
vezi Algoritm 1.4.2, va rezulta c˘ a, ˆın paralel cu d, vom obt ¸ine c˘ a cel mai mare divizor comun
al polinoamelor X
a
−1 ¸si X
b
−1 este X
d
−1.
2.5.1 X =
_
_
_
4 −7
−3/2 9
44 −13/2
_
_
_.
2.5.2
_
16 80 54
17 8 15
_
.
2.5.3 Matricea nul˘ a de ordin 3.
2.5.4 Deoarece AB = BA rezult˘ a c˘ a pentru orice m, p ∈ N avem A
m
B
p
= B
p
A
m
. Folosind
aceasta, relat ¸ia cerut˘ a la punctul a) rezult˘ a prin efectuarea produsului din membrul drept al
acesteia, iar identitatea de la b) se obt ¸ine prin induct ¸ie matematic˘a.
2.5.5 a) Fie A =
_
a b
c d
_
cu ad = bc. Dac˘ a cel put ¸in un element al matricei este nul
atunci A are una dintre formele:
A =
_
0 0
c d
_
, A =
_
0 b
0 d
_
, A =
_
a 0
c 0
_
sau A =
_
a b
0 0
_
¸si proprietatea se verific˘ a imediat. Putem presupune c˘a toate elementele matricei A sunt nenule.
Dac˘ a not˘ am
a
c
=
b
d
=
1
α
atunci A =
_
a b
αa αd
_
. Dac˘ a exist˘ a r ∈ R astfel ˆıncˆ at A
2
= rA,
atunci A
k
= r
k−1
A pentru orice k = 1, 2, 3 . . . .
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘ a A
k
= r
k−1
A pentru orice
k = 1, 2, 3 . . . n−1, atunci A
n
= A
n−1
A = r
n−2
AA = r
n−2
rA = r
n−1
A. R˘ amˆane s˘ a determin˘ am
r a¸sa ˆıncˆat A
2
= rA. Dup˘a un calcul elementar, aceast˘ a condit ¸ie se exprim˘ a ˆın a g˘ asi un num˘ ar
r care satisface
_
a
2
+αab = ra
ab +αb
2
= rb.
Acest sistem are solut ¸ia r = a +αb.
b) Deoarece AI
2
= I
2
A, folosind Problema 2.5.5 b) ¸si rezultatul de la a), obt ¸inem succesiv:
(A +I
2
)
n
= I
2
+
n

j=1
C
j
n
A
j
I
n−j
2
= I
2
+
n

j=1
C
j
n
A
j
=
I
2
+
n

j=1
C
j
n
r
j−1
A = I
2
+
1
r
_
_
n

j=1
C
j
n
r
j
_
_
A = I
2
+
(1 +r)
n
−1
r
A.
184
2.5.6 a) (2B −I
n
)
2
= 4B
2
−4B +I
n
= I
n
,
b)
_
1
2
(A +I
n
)
_
2
=
1
4
_
A
2
+ 2A +I
n
_
=
1
2
(A +I
n
) .
2.5.7 Fie A = (a
ij
)
i=1,n
j=1,n
, B = (b
ij
)
i=1,n
j=1,n
, atunci
a) Tr(A +B) =
n

i=1
(a
ii
+b
ii
) =
n

i=1
a
ii
+
n

i=1
b
ii
= Tr(A) + Tr(B),
b) Tr(αA) =
n

i=1
(αa
ii
) = α
n

i=1
a
ii
= αTr(A),
c) Tr(AB) =
n

i=1
_
_
n

j=1
a
ij
b
ji
_
_
=
n

j=1
_
n

i=1
b
ij
a
ji
_
= Tr(BA),
d) Tr(UAU
−1
) = Tr(AUU
−1
) = Tr(A).
2.5.8 Tr(AB −BA) = Tr(AB) −Tr(BA) = 0 ¸si Tr(I
n
) = n.
2.5.9 Fie E
ij
matricea de ordin n care are ˆın pozit ¸ia (i, j) elementul 1, iar ˆın rest 0. Deoarece
AE
ij
= E
ij
A pentru fiecare i, j ∈ ¦1, 2, . . . n¦, rezult˘ a cu u¸surint ¸˘ a c˘ a A este o matrice de forma
A = αI
n
.
2.5.10 Avem I
n
− A − B + AB = I
n
de unde (I
n
− A)(I
n
− B) = I
n
. Rezult˘a c˘ a una
dintre matrice este inversa celeilalte ¸si deci are loc ¸si relat ¸ia (I
n
− B)(I
n
− A) = I
n
. Deci
I
n
−B −A +BA = I
n
¸si ˆın concluzie BA = A +B = AB.
2.5.11 a)
ˆ
Inmult ¸im relat ¸ia A+B = I
n
cu A la dreapta ¸si apoi la stˆanga, obt ¸inem A
2
+AB =
A, A
2
+ BA = A de unde rezult˘ a prima relat ¸ie. b) Avem (I
n
−AB) (I
n
+AB) = I
n
+ AB −
AB + ABAB. Din A + B = I
n
prin ˆınmult ¸irea cu A
2
la stˆ anga obt ¸inem A
3
+ A
2
B = A
2
¸si
deci A
2
B = 0
n
. Dac˘ a t ¸inem seama de rezultatul punctului a), avem ABAB = A(BA) B =
(A
2
B) B = 0
n
. Atunci (I
n
−AB) (I
n
+AB) = I
n
. Aplic˘ am determinantul ¸si rezult˘ a b).
2.5.12 Avem A

= (det A) A
−1
¸si det(λA) = λ
n
det A. Deoarece AA

= (det A) I
n
rezult˘ a
det A

= (det A)
n−1
. Atunci (A

)

= (det(A

)) (A

)
−1
= (det A)
n−1
((det A) A
−1
)
−1
=
(det A)
n−2
A.
ˆ
In ipoteza c˘ a A este nesingular˘ a, relat ¸ia (A

)

= A are loc dac˘a ¸si numai dac˘ a
(det A)
n−2
= 1, iar matricele care satisfac aceast˘ a proprietate sunt cele nesingulare de ordin 2,
matricele de determinant 1 ¸si ordin arbitrar precum ¸si matricele de determinant −1 ¸si ordin
par.
2.5.13 Se poate scrie
A =
_
cos
π
3
sin
π
3
−sin
π
3
cos
π
3
_
.
A
2
=
_
cos
π
3
sin
π
3
−sin
π
3
cos
π
3
_ _
cos
π
3
sin
π
3
−sin
π
3
cos
π
3
_
=
_
cos

3
sin

3
−sin

3
cos

3
_
.
Prin induct ¸ie matematic˘a se demonstreaz˘a c˘ a pentru orice n ∈ N avem
A
n
=
_
cos

3
sin

3
−sin

3
cos

3
_
. A
2008
=
_
−cos
π
3
−sin
π
3
sin
π
3
−cos
π
3
_
= −A.
2.5.14 A
2
=
_
_
_
3 3 3
3 3 3
3 3 3
_
_
_ = 3A.
Se demonstraz˘ a prin induct ¸ie c˘ a A
k
= 3
k−1
A. Rezult˘ a c˘a valoarea maxim˘a cerut˘a este 3
5
= 243.
185
6. SOLUT¸II
2.5.15 Consider˘ am polinomul P(x) = det(A + xB). Transform˘am determinantul sc˘azˆ and
prima linie din a doua ¸si din a treia linie, apoi dezvolt˘ am determinantul dup˘a linia ˆıntˆ ai. Este
evident c˘ a polinomul este de forma P(x) = a
0
+a
1
x, a
0
, a
1
∈ R. Observ˘am c˘ a a
o
= P(0) = detA.
Dar P(1) = det(A +B) = 1 +a
1
= 1, rezult˘ a a
1
= 0. Deci P(x) = 1. Rezult˘ a c˘ a P(2011) = 1.
2.5.16 a) 2, b) 4, c) pentru α = 3 rangul este 2, pentru α 3 rangul este 3, d) pentru β = 1
sau β = 5 ¸si α = 0 rangul este 2, iar ˆın rest rangul este 3.
2.5.17 Remarc˘ am c˘a rangul matricei produs AB este 2. Se verific˘a prin calcul direct c˘ a
ABAB = 9AB, deci rang (ABAB) = 2. Din Teorema 2.3.4 avem
rang (ABAB) ≤ min ¦rang (A) , rang (BA) , rang (B)¦ .
Deci rang (BA) = 2 ¸si atunci rezult˘ a c˘ a BA este inversabil˘a. Dar (BA)
3
= B(AB) (AB) A =
B(ABAB) A = 9B(AB) A = 9 (BA)
2
, de unde BA = 9I
2
.
2.5.18 a) Proprietatea rezult˘ a evident din definit ¸ia inversei unei matrice A
−1
A = AA
−1
=
I
n
, de unde rezult˘ a ¸si det(A
−1
) =
1
det(A)
, b) Avem I
n
= I
T
n
= (A A
−1
)
T
= (A
−1
)
T
A
T
, c)
(AB) (B
−1
A
−1
) = A(BB
−1
)A
−1
= AI
n
A
−1
= AA
−1
= I
n
, d) (λA)
−1

1
λ
A
−1
= I
n
.
2.5.19 a) A
−1
=
1
10
_
_
_
2 1 −5
−4 3 5
2 1 5
_
_
_,
b) A
−1
=
1
2
_
_
_
17 −6 −1
21 −8 −1
27 −10 −1
_
_
_,
c) Dac˘a α =
3
4
matricea nu este inversabil˘a. Pentru α
3
4
se obt ¸ine
A
−1
=
1
3 −4α
_
_
_
−α 2(3 −α) 3
−α 2α + 3 3
−3 −6 −4
_
_
_,
d) A
−1
=
_
_
_
_
_
_
_
n−1
n

1
n

1
n
. . . −
1
n

1
n

1
n
n−1
n

1
n
. . . −
1
n

1
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . .

1
n

1
n

1
n
. . .
n−1
n

1
n

1
n

1
n

1
n
. . . −
1
n

1
n
_
_
_
_
_
_
_
,
e) A
−1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0
−α 1 0 . . . 0
α
2
−α 1 . . . 0
−α
3
α
2
−α . . . 0
. . . . . . . . . . . . . . .
(−1)
n−1
α
n−1
(−1)
n−2
α
n−2
(−1)
n−3
α
n−3
. . . 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
2.5.20 a) X = BA
−1
=
_
−3 + 11i 3 + 9i −1 + 7i
_
,
b) X = A
−1
B =
_
_
_
1 −1 1
1 1 −1
0 1 1
_
_
_.
186
2.5.21 a) det
_
A
_
=

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
=

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
= det(A).
b) det(AA) = det(A) det(A) = det(A)det(A) = [det(A)[
2
≥ 0.
2.5.22 Folosim definit ¸ia determinantului ¸si faptul c˘ a dac˘ a σ ∈ S
n
atunci ¸si σ
−1
∈ S
n
. Avem
det(A) =

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
.
det(A) =

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
=

σ∈S
n
ε(σ)a
1σ(1)
a
2σ(2)
. . . a
nσ(n)
=

σ∈S
n
ε(σ)a
σ(1)1
a
σ(2)2
. . . a
σ(n)n
=

σ∈S
n
ε(σ)a

−1
(1)
a

−1
(2)
. . . a

−1
(n)
.
Deci det(A) = det(A).
2.5.23 Deoarece AB = BA avem A
2
+ B
2
= (A + iB)(A − iB) ¸si putem scrie det(A
2
+
B
2
) = det [(A +iB)(A −iB)] = det(A + iB) det(A − iB) = det(A + iB)det(A +iB) =
[det(A +iB)[
2
≥ 0.
2.5.24 Dac˘ a n = 2, prin calcul direct rezult˘ a (44). Reciproc, ˆın (44) facem A = B cu
det(A) 0 ¸si obt ¸inem det(2A) = 4 det(A), deci 2
n
det(A) = 4 det(A). Deducem n = 2.
2.5.25 a) (a −b)(b −c)(c −a), b) 2abc(a −b)(b −c)(c −a), c) 70, d) 37.
2.5.26 Se scade linia a doua din linia ˆıntˆ ai, linia a treia din linia a doua etc, apoi se scade
linia ˆıntˆ ai din a doua, din a treia,..., din a cincea ¸si se dezvolt˘ a dup˘ a acele linii care au un singur
element diferit de zero.
d =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−1 −1 −1 −1 −1
−1 −1 −1 −1 6
−1 −1 −1 6 0
−1 −1 6 0 0
5 6 0 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−1 −1 −1 −1 −1
0 0 0 0 7
0 0 0 7 1
0 0 7 1 1
6 7 1 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −7
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−1 −1 −1 −1
0 0 0 7
0 0 7 1
6 7 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
−7
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−1 −1 −1
0 0 7
6 7 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 7
3
¸
¸
¸
¸
¸
−1 −1
6 7
¸
¸
¸
¸
¸
= −7
3
.
2.5.27 Putem considera V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) ca un polinom de grad n − 1 ˆın necunoscuta a
n
.
Pentru a
n
= a
i
, i = 1, 2, . . . , n−1 se obt ¸in de fiecare dat˘a dou˘a coloane egale, deci determinant ¸ii
vor fi nuli. Rezult˘a c˘a V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) este divizibil cu (a
n
−a
1
)(a
n
−a
2
) . . . (a
n
−a
n−1
) ¸si atunci
V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = (a
n
−a
1
)(a
n
−a
2
) . . . (a
n
−a
n−1
)V
t
. Dac˘ a dezvolt˘ am dup˘ a ultima coloan˘a,
a
n−1
n
se ˆınmult ¸e¸ste exact cu V (a
1
, a
2
, . . . , a
n−1
). Rezult˘ a atunci c˘ a V
t
= V (a
1
, a
2
, . . . , a
n−1
).
Obt ¸inem astfel urm˘atoarea formul˘ a de recurent ¸˘a:
V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = (a
n
−a
1
)(a
n
−a
2
) . . . (a
n
−a
n−1
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n−1
).
2.5.28 det(A) = 1, det(AV ) = det(A) det(V ) = V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
). Pe de alt˘ a parte avem:
det(AV ) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 . . . 1 1
a
1
−a
n
. . . a
n−1
−a
n
0
a
1
(a
1
−a
n
) . . . a
n−1
(a
n−1
−a
n
) 0
a
2
1
(a
1
−a
n
) . . . a
2
n−1
(a
n−1
−a
n
) 0
. . . . . . . . . . . .
a
n−2
1
(a
1
−a
n
) . . . a
n−2
n−1
(a
n−1
−a
n
) 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
(−1)
n−1
(a
1
−a
n
) . . . (a
n−1
−a
n
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n−1
) =
187
6. SOLUT¸II
(a
n
−a
1
) . . . (a
n
−a
n−1
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n−1
),
de unde obt ¸inem V (a
1
, a
2
, . . . , a
n
) = (a
n
−a
1
) . . . (a
n
−a
n−1
)V (a
1
, a
2
, . . . , a
n−1
).
2.5.29 Se consider˘a matricea V =
_
_
_
_
_
_
_
1 1 . . . 1
ε
1
ε
2
. . . ε
n
ε
2
1
ε
2
2
. . . ε
2
n
. . . . . . . . . . . .
ε
n−1
1
ε
n−1
2
. . . ε
n−1
n
_
_
_
_
_
_
_
cu determinantul Vandermonde det(V ) = V (ε
1
, ε
2
, . . . , ε
n
) ¸si se calculeaz˘ a produsul
AV =
_
_
_
_
_
_
_
f(ε
1
) f(ε
2
) . . . f(ε
n
)
ε
1
f(ε
1
) ε
2
f(ε
2
) . . . ε
n
f(ε
n
)
ε
2
1
f(ε
1
) ε
2
2
f(ε
2
) . . . ε
2
n
f(ε
n
)
. . . . . . . . . . . .
ε
n−1
1
f(ε
1
) ε
n−1
2
f(ε
2
) . . . ε
n−1
n
f(ε
n
)
_
_
_
_
_
_
_
.
Avem det(AV ) = f (ε
1
) f (ε
2
) . . . f (ε
n
)det(V ), iar pe de alt˘a parte, det(AV ) = det(A)det(V ),
de unde concluzia.
2.5.30 Analog cu Exemplul 2.3.36.
2.5.31 Se aplic˘a Exemplul 2.3.36 sau Problema 2.5.30.
B
−1
=
1
αδ −βγ
_
δA
−1
−βA
−1
−γA
−1
αA
−1
_
.
2.5.32 Partit ¸ion˘am matricea ˆın modul:
M =
_
A B
C D
_
=
_
_
_
_
_
1 2
1 1
0 2
1 1
1 1
0 1
2 4
0 1
_
_
_
_
_
.
Putem folosi Problema 2.5.30. Avem det(D) = 2 0 ¸si inversa D
−1
=
_
1/2 −2
0 1
_
. Deoarece
matricea A − BD
−1
C =
_
1 0
1/2 3/2
_
este inversabil˘ a (det(A − BD
−1
C) = 3/2 0) rezult˘a
c˘ a M este inversabil˘ a. Folosind rezultatul din Problema 2.5.30 g˘asim
M
−1
=
_
_
_
_
_
1 0
−1/3 2/3
0 −2
−1/3 4/3
−1 1
1/3 −2/3
0 1
1/3 −1/3
_
_
_
_
_
.
2.5.33 a), b) Se aplic˘ a regula lui Laplace de dezvoltare a unui determinant; det(P) =
det(Q) = det(A) det(D). c) Admitem c˘ a A este inversabil˘a. Determin˘am o matrice T care
prin ˆınmult ¸irea la stˆ anga cu matricea R s˘ a conduc˘ a la o matrice triunghiular˘a.
RT =
_
A B
C D
__
I
n
U
0
n
I
n
_
=
_
A B +AU
C D +CU
_
Alegem U astfel ˆıncˆ at B +AU = 0
n
deci U = −A
−1
B. Atunci
RT =
_
A 0
n
C D −CA
−1
B
_
¸si det(RT) = det A det (D −CA
−1
B). Pe de alt˘ a parte det(RT) = det(R) det(T) = det(R).
Obt ¸inem det(R) = det A det (D −CA
−1
B).
188
Dac˘ a AC = CA atunci rezult˘a det (A(D −CA
−1
B)) =
det (AD −ACA
−1
B) = det (AD −CAA
−1
B) = det(AD −CB).
Un rat ¸ionament analog are loc dac˘a matricea D este inversabil˘ a.
2.5.34 a) Sistemul este compatibil determinat cu solut ¸ia unic˘ a: x
1
= −1, x
2
= 2, x
3
= 3,
x
4
= −2, b) sistemul este compatibil dublu nedeterminat cu solut ¸ia: x
1
=
3 −4β
3
, x
2
=
3α +β
3
,
x
3
= α, x
4
= β, α, β ∈ R, c) sistemul este compatibil simplu nedeterminat cu solut ¸ia: x
1
=
α + 6, x
2
= 2α + 6, x
3
= −6α −10, x
4
= α ∈ R, d) sistemul este incompatibil.
2.5.35 Deoarece ˆın primele trei ecuat ¸ii necunoscutele x
4
, x
5
, x
6
au coeficient ¸ii nuli, putem
descompune sistemul ˆın dou˘a blocuri. Primul este format din primele trei ecuat ¸ii
_
_
_
1 2 1
2 1 5
1 −1 3
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
_ =
_
_
_
4
11
5
_
_
_ ¸si are solut ¸ia x
1
= 0, x
2
= 1, x
3
= 2. Introducem ˆın
ultimele trei ecuat ¸ii ¸si avem
_
_
_
−6 5 3
1 −3 2
−9 7 1
_
_
_
_
_
_
0
1
2
_
_
_ +
_
_
_
1 1 2
1 −1 −2
1 2 1
_
_
_
_
_
_
x
4
x
5
x
6
_
_
_ =
_
_
_
13
5
10
_
_
_ cu solut ¸ia x
4
= 3, x
5
= −1,
x
6
= 0.
2.5.36 a) Dac˘ a m 0 sistemul este incompatibil. Dac˘ a m = 0 solut ¸ia sistemului este
x
1
=
−5α −13β −3
2
, x
2
=
−7α −19β −7
2
, x
3
= α, x
4
= β, α, β ∈ R. b) Dac˘ a m 1 ¸si n 0
sistemul este compatibil determinat cu solut ¸ia x
1
=
2n −1
n(m−1)
, x
2
=
1
n
, x
3
=
2mn −4n + 1
n(m−1)
.
Dac˘ a ¦m = 1 ¸si n
1
2
¦ sau n = 0 sistemul este incompatibil. Dac˘a m = 1 ¸si n =
1
2
sistemul
este compatibil nedeterminat cu solut ¸ia x
1
= 2 −α, x
2
= 2, x
3
= α, α ∈ R.
2.5.37 a) x
1
= 8α−7β, x
2
= −6α+5β, x
3
= α, x
4
= β, α, β ∈ R. b) Dac˘a m −
2
3
sistemul
admite numai solut ¸ia nul˘a. Dac˘ a m = −
2
3
sistemul admite ¸si solut ¸ii nebanale ¸si acestea sunt
x
1
= 34α, x
2
= −18α, x
3
= 40α, x
4
= α, α ∈ R.
2.5.38 Este un sistem liniar omogen care admite solut ¸ia banal˘a pentru orice valoare a
parametrului y. Determinantul sistemului este ∆ = (2 −y) (y
2
+y −1)
2
. Dac˘ a y = 2 obt ¸inem
solut ¸iile x
1
= x
2
= x
3
= x
4
= x
5
= α, α ∈ R. Dac˘ a y =

5 −1
2
obt ¸inem solut ¸iile x
1
=

5 −1
2
β − α, x
2
=
1 −

5
2
α +
1 −

5
2
β, x
3
=

5 −1
2
α − β, x
4
= α, x
5
= β, α, β ∈ R.
Dac˘ a y = −

5 + 1
2
obt ¸inem solut ¸iile x
1
= −

5 + 1
2
β − α, x
2
=
1 +

5
2
α +
1 +

5
2
β,
x
3
= −

5 + 1
2
α −β, x
4
= α, x
5
= β, α, β ∈ R.
3.5.1-3.5.2. Se verific˘a axiomele spat ¸iului vectorial.
3.5.3. Pentru orice a, b ∈ R ¸si orice x, y ∈ S, rezult˘a
ax +by =a(α −2β, α + 3β, β) +b(α
t
−2β
t
, α
t
+ 3β
t
, β
t
)
=(aα +bα
t
−2(aβ +bβ
t
), aα +bα
t
+ 3(aβ +bβ
t
), aβ +bβ
t
) ∈ S,
deci S este subspat ¸iu vectorial.
189
6. SOLUT¸II
Pentru x ∈ S, arbitrar, avem x = (α − 2β, α + 3β, β) = α(1; 1; 0) + β(−2; 3; 1), deci
B = ¦e
1
= (1; 1; 0), e
2
= (−2; 3; 1)¦ este baz˘a ˆın S, adic˘a dim
R
S = 2.
3.5.4. Se procedeaz˘ a analog cu exercit ¸iul 3.5.3.
3.5.5. Matricea sistemului A =
_
1 −2 3 1
2 −1 1 −1
_
are rangul 2, minorul principal fiind

p
=
¸
¸
¸
¸
¸
1 −2
2 −1
¸
¸
¸
¸
¸
= 3. x
1
¸si x
2
sunt necunoscute principale, iar x
3
= α ¸si x
4
= β sunt necunoscute
secundare. Se obt ¸ine solut ¸ia sistemului
S =
__
α + 3β
3
,
5α + 3β
3
, α, β
_
[ α, β ∈ R
_
.
3.5.6. Din combinat ¸ia liniar˘ a α
1
f
1
(x) + α
2
f
2
(x) + + α
n
f
n
(x) = 0, ∀x ∈ R ⇒ α
1
e
a
1
x
+
α
2
e
a
2
x
+ +α
n
e
a
n
x
= 0, ∀x ∈ R.
Pentru x = 0, avem α
1
+ α
2
+ + α
n
= 0. Derivˆ and succesiv ¸si considerˆ and x = 0, se
obt ¸ine sistemul omogen
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
α
1

2
+ +α
n
= 0
a
1
α
1
+a
2
α
2
+ +a
n
α
n
= 0
a
2
1
α
1
+a
2
2
α
2
+ +a
2
n
α
n
= 0
.
.
.
a
n−1
1
α
1
+a
n−1
2
α
2
+ +a
n−1
n
α
n
= 0,
al c˘arui determinant este Vandermonde. T¸ inˆand cont c˘ a a
i
sunt distincte, ∀i = 1, n, deci
determinantul este nenul, deci unica solut ¸ie a sistemului este cea nul˘ a α
1
= α
2
= = α
n
= 0.
3.5.7. Fie polinomul f(x) = a
n
x
n
+a
n−1
x
n−1
+a
n−2
x
n−2
+ +a
1
x +a
0
, a
n
0. Obt ¸inem
f
t
(x) = na
n
x
n−1
+ (n −1)a
n−1
x
n−2
+ +a
1
f
tt
(x) = n(n −1)a
n
x
n−2
+ (n −1)(n −2)a
n−1
x
n−3
+ + 2a
2
.
.
.
f
(n)
(x) = n! a
n
.
Din combinat ¸ia liniar˘a α
0
f(x) + α
1
f
t
(x) + + α
n
f
(n)
(x) = 0, ∀x ∈ R. Identificˆand
coeficient ¸ii din membrul stˆ ang cu zero ¸si t ¸inˆ and cont c˘a a
n
0, rezult˘ a α
0
= α
1
= = α
n
= 0.
3.5.8. Matricea format˘a din componentele vectorilor v
1
, v
2
, v
3
¸si v
4
, scrise pe coloane, este
A =
_
_
_
1 1 0 1
1 0 1 1
0 1 1 1
_
_
_. Cum rang A = 3, deducem c˘ a vectorii v
1
, v
2
, v
3
¸si v
4
sunt liniar dependent ¸i.
3.5.9. Matricea format˘ a din componentele vectorilor v
1
, v
2
¸si v
3
, scrise pe coloane, este
A =
_
_
_
1 2 α + 3
2 3 α + 1
3 1 α + 2
_
_
_.
ˆ
Intrucˆ at vectorii v
1
, v
2
¸si v
3
sunt liniar dependent ¸i, rezult˘a c˘a rang (A)¸3,
adic˘ a det (A) = 0, de unde α = −6.
3.5.10. Presupunˆ and c˘ a exist˘a numerele reale α
1
, α
2
¸si α
3
astfel ˆıncˆat v = α
1
v
1

2
v
2

3
v
3
,
se obt ¸ine sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_

1
+ 2α
2
+ 2α
3
= 4

1
+ 3α
2
−α
3
= −2
−4α
1
+ 2α
3
= 0
−2α
1
−α
2

3
= 3,
care este incompatibil. Deci v nu se poate scrie ca
o combinat ¸ie liniar˘a a vectorilor v
1
, v
2
¸si v
3
.
190
3.5.12. Din egalitatea p(x) = α
1
p
1
(x) + α
2
p
2
(x) + α
3
p
3
(x) adev˘arat˘ a pentru orice x ∈ R,
se obt ¸ine sistemul
_
¸
_
¸
_
α
1

3
= 3

2
= −1
−α
1

2
+ 3α
3
= 4,
care are solut ¸ia α
1
=
9
8
, α
2
= −
1
2
¸si α
3
=
15
8
.
3.5.13.
ˆ
Intrucˆ at B este baza canonic˘ a, rezult˘ a c˘ a matricea de trecere de la baza B la baza
B
t
este A =
_
_
_
1 1 3
2 −1 1
1 0 −2
_
_
_.
3.5.14. Se verific˘a propriet˘ at ¸ile produsului scalar.
ˆ
In plus,
|h| =
_
¸h, h) =
_
¸1 + 5x −4x
2
+ 6x
3
, 1 + 5x −4x
2
+ 6x
3
)
=
_
(0!)
2
1
2
+ (1!)
2
5
2
+ (2!)
2
(−4)
2
+ (3!)
2
6
2
=

1386.
3.5.15. a) Se verific˘ a propriet˘at ¸ile produsului scalar.
b) Obt ¸inem
¸h, h) =
_
e
1
h
2
(x) ln xd x =
_
e
1
x ln xd x =
x
2
2
ln x
¸
¸
¸
e
1

_
e
1
x
2
2

1
x
d x =
e
2
+ 1
4
,
de unde |h| =
_
¸h, h) =

e
2
+ 1
2
.
c) Avem 0 = ¸f(x), g(x)) =
_
e
1
f(x) g(x) ln xd x =
_
e
1
5(ax + b) ln xd x = 5a
_
e
1
x ln xd x +
5b
_
e
1
ln xd x = 5a
e
2
+ 1
4
+ 5b ¸si rezult˘ a b =
−a(e
2
+ 1)
4
, a ∈ R.
3.5.16. Se noteaz˘a p(x) = ax
2
+bx +c. G˘asim
d(p, p
1
) =|p −p
1
| = |(a −3)x
2
+ (b −2)x + (c −5)[
=
_
(a −3)
2
+ (b −2)
2
+ (c −5)
2
.
Similar, se exprim˘ a ¸si celelalte distant ¸e care, egalate, conduc la a = 1, b = 3 ¸si c = 3.
3.5.17. Fie z =(a, b, c, d). Din condit ¸iile de ortogonalitate ¸x, z) =0 ¸si ¸y, z) =0, se obt ¸ine
_
a +c + 3d = 0
−a +b +c = 0,
care are solut ¸ia
z = (−c −3d, −2c −3d, c, d) = c(−1; −2; 1; 0) +d(−3; −3; 0; 1).
Se ia z = (−1; −2; 1; 0). Apoi se determin˘ a vectorul t = (a
t
, b
t
, c
t
, d
t
), ortogonal vectorilor x, y
¸si z. Se obt ¸ine sistemul
_
¸
_
¸
_
a +c + 3d = 0
−a +b +c = 0
−a −2b +c = 0
cu solut ¸ia t =
_
a, 0, a, −
2a
3
_
. Se ia t = (3; 0; 3; −2).
3.5.18. a) S = ¦x ∈ R
3
[ x = (−x
2
, x
2
, x
3
) = x
2
(−1; 1; 0) + x
3
(0; 0; 1)¦ = Span(e
1
, e
2
),
unde e
1
= (−1; 1; 0) ¸si e
2
= (0; 0; 1). Fie x = (a, b, c). Din ¸x, e
1
) = 0 ¸si ¸x, e
2
) = 0, rezult˘a
x = (a, a, 0) = a(1; 1; 0), deci S

= Span(e
3
), unde e
3
= (1; 1; 0).
b) Se rezolv˘ a sistemul neomogen v = α
1
e
1
+ α
2
e
2
+ α
3
e
3
¸si se obt ¸ine descompunerea
v =
3
2
e
1
+ 5e
2
+
5
2
e
3
.
3.5.19. Avem x
2
= x
1
+ x
3
, deci dim Span(S) = 2 ¸si dimL

(S) = 2. Fie v ∈ L

(S),
cu v = (a, b, c, d). Din ¸v, x
1
) = 0, ¸v, x
3
) = 0 se obt ¸ine sistemul
_
a + 3b + 2d = 0
2a + 4d −c = 0
sau
191
6. SOLUT¸II
din ¸v, x
1
) = 0, ¸v, x
3
) = 0, se obt ¸ine sistemul
_
a + 3b + 2d = 0
3a + 7b −c + 2d = 0.
Rezolvˆ and unul dintre
sistemele de mai sus, rezult˘a v =
_
3
2
c, −
1
2
c −2d, c, d
_
, respectiv v =
_
3
2
c + 4d, −
1
2
c −2d, c, d
_
.
Vectorii (−3; −1; −2; 0) ¸si (1; −1; −2; 1) formeaz˘ a o baz˘ a ˆın L

(S).
3.5.20. Fie y = α
1
x
1
+ α
2
x
2
+ α
3
x
3
proiect ¸ia ortogonal˘ a a lui v pe subspat ¸iul S. Fie
y

= (a, b, c, d) proiect ¸ia lui v pe Span(S). Deoarece ¸y

, x
i
) = 0, (∀) i = 1, 2, 3, rezult˘ a
sistemul
_
¸
_
¸
_
a +b + 2c +d = 0
−a + 2c + 3d = 0
a + 2b −c + 3d = 0.
Din condit ¸ia α
1
x
1

2
x
2

3
x
3
+y

= v, se obt ¸ine sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
α
1
−α
2

3
+a = 1
α
1
+ 2α
3
+b = 0

1
+ 2α
2
−α
3
+c = 1
α
1
+ 3α
2
+ 3α
3
+d = 1,
cu a, b, c ¸si d aflat ¸i anterior.
4.8.3. (a) Dac˘ a C este spat ¸iu vectorial peste R atunci ∀α ∈ R, z
1
= x
1
+iy
1
, z
2
= x
2
+iy
2

C : T(αz
1
+z
2
) = T(αx
1
+x
2
+i(αy
1
+y
2
)) = αx
1
+x
2
−i(αy
1
+y
2
) = αT(z
1
) +T(z
2
).
(b) Consider˘ am α = i, z = i ⇒T(ii) = T(−1) = −1 ¸si iT(i) = i(−i) = 1 ⇒T(ii) iT(i).
4.8.4. Proiect ¸ia ortogonal˘ a a unui vector oarecare x ∈ R
4
pe subspat ¸iul generat de u ¸si v
este un vector din acest subspat ¸iu, deci de forma c
1
u +c
2
v, cu proprietatea c˘ a x −(c
1
u +c
2
v)
este ortogonal pe vectorii u ¸si v. Anulˆ and respectivele produse scalare, g˘ asim sistemul
_
c
1
¸u, u) +c
2
¸v, u) = ¸x, u)
c
1
¸u, v) +c
2
¸v, v) = ¸x, v)
.
Se g˘ase¸ste c˘ a
15c
1
= 4x
1
−x
2
−2x
3
+ 3x
4
, 15c
2
= −x
1
+ 3x
2
+x
3
−2x
4
.
Proiect ¸ia ortogonal˘ a c˘ autat˘ a, notat˘ a T (x), este dat˘ a de vectorul
T (x) = c
1
u +c
2
v =
=
1
15
[(4x
1
−x
2
−2x
3
+ 3x
4
) u + (−x
1
+ 3x
2
+x
3
−2x
4
) v] =
=
1
15
( 10x
1
+ 3x
2
−4x
3
+ 5x
4
, 3x
1
+ 13x
2
+x
3
−4x
4
,
−4x
1
+x
2
+ 2x
3
−3x
4
, 5x
1
−4x
2
−3x
3
+ 5x
4
)
Proiect ¸iile vectorilor bazei standard (numite ¸si baza canonic˘ a) sunt
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
T (e
1
) =
1
15
(10, 3, −4, 5) =
2
3
e
1
+
1
5
e
2

4
15
e
3
+
1
3
e
4
T (e
2
) =
1
15
(3, 13, 1, −4) =
1
5
e
1
+
13
15
e
2
+
1
15
e
3

4
15
e
4
T (e
3
) =
1
15
(−4, 1, 2, −3) = −
4
15
e
1
+
1
15
e
2
+
2
15
e
3

1
5
e
4
T (e
4
) =
1
15
(5, −4, −3, 5) =
1
3
e
1

4
15
e
2

1
5
e
3
+
1
3
e
4
iar matricea transform˘arii T se poate scrie imediat.
4.8.5. z = (−1; 1) = αx +βy, (−1; 1) = α(1; 2) +β(−1; −1) ⇒α = 2, β = 3. De aici
T(z) = T(2x + 3y) = 2T(x) + 3T(y) = 2 (1; 0; 0) + 3 (1; 1; 1) = (5; 3; 3) .
192
4.8.6. Fie α
0
, α
1
, ..., α
m−1
∈ N ¸si α
0
x +α
1
Tx +... +α
m−1
T
m−1
x = 0.
Aplic˘ am relat ¸iei T
m−k−1
, k = 0, m−1 ¸si se obt ¸ine α
m−k+1
= 0, k = 0, m−1 de unde rezult˘ a
concluzia.
4.8.7. Se folosesc Teoremele 4.3.2 ¸si 4.3.3.
4.8.8. Fie (α
1
, α
2
, ..., α
p
) ∈ N
p
astfel ˆıncˆat α
1
T(u
1
) + α
2
T(u
2
) + ... + α
p
T(u
p
) = 0
Y

T(α
1
u
1
+ α
2
u
2
+ ... + α
p
u
p
) = 0
Y
⇒ α
1
u
1
+ α
2
u
2
+ ... + α
p
u
p
∈ Ker(T). Dar ¦u
1
, u
2
, ..., u
p
¦
Ker(T) rezult˘a c˘ a α
1
u
1

2
u
2
+... +α
p
u
p
= 0
N
; ¦u
1
, u
2
, ..., u
p
¦ este un sistem de vectori liniar
independent rezult˘a c˘ a α
1
= α
2
= ... = α
p
= 0, deci concluzia.
4.8.9. Demonstr˘ am prin dubl˘a incluziune. Fie v ∈ T(Span(N
1
)) ⇒ ∃u ∈ Span(N
1
) :
T(u) = v; dar u ∈ Span(N
1
) ⇒ ∃u
1
, u
2
, ..., u
p
∈ S ¸si α
1
, α
2
, ..., α
p
∈ N astfel ˆıncˆat u =
p

i=1
α
i
u
i
¸si v = T(u) = T(
p

i=1
α
i
u
i
) =
p

i=1
α
i
T(u
i
) ⇒ v ∈ Span T(N
1
).
Invers, dac˘ a v ∈ Span T(N
1
) ⇒ ∃T(u
1
), T(u
2
), ..., T(u
p
) ∈ T(N
1
), u
1
, u
2
, ..., u
p
∈ N
1
¸si
α
1
, α
2
, ..., α
p
∈ N astfel ˆıncˆ at v =
p

i=1
α
i
T(u
i
) = T(
p

i=1
α
i
u
i
) ⇒v ∈ T(Span(N
1
)).
4.8.10. Determin˘ am nucleului lui T.
T(x) = 0
R
2 ⇒
_
x
1
+ 2x
3
= 0
x
1
+x
2
−x
3
= 0

_
x
1
= −2x
3
x
2
= 3x
3
.
Rezult˘ a x ∈ Ker(T) ⇔x = α(−2, −3, 1), x
3
= α ∈ R, def(T) = 1.
Determin˘ am imaginea lui T.
T(x) = y ⇔
_
x
1
+ 2x
3
= y
1
x
1
+x
2
−x
3
= y
2

_
x
1
= −2x
3
+y
1
x
2
= 3x
3
+y
2
−y
1
Sistemul este compatibil nedeterminat, oricare ar fi y ∈ R. Rezult˘ a Im(T) = R
2

rang(T) = 2.
Cum n = dim
R
R
3
= 3 ⇒rang(T) + def(T) = 1 + 2 = 3 ¸si teorema este verificat˘a.
4.8.11 Consider˘ am restrict ¸ia lui T la T
−1
(Y
1
) ¸si aplic˘ am teorema rang-defect pentru T:
dim
N
N =def(T) +rang(T)
¸si pentru
T[
T
−1
(Y
1
)
: T
−1
(Y
1
) →Y
1
,
dim
N
T
−1
(Y
1
) = dim
N
_
ker(T[
T
−1
(Y
1
)
)
_
+ dim
N
_
Im(T[
T
−1
(Y
1
)
)
_
.
Dar dim
N
_
ker(T[
T
−1
(Y
1
)
)
_
= def(T), dim
N
_
Im(T[
T
−1
(Y
1
)
)
_
= dim
N
Y
1
, rezult˘ a
def(T) = dim
N
T
−1
(Y
1
) −dim
N
Y
1
dim
N
N =dim
N
T
−1
(Y
1
) −dim
N
Y
1
+rang(T) ≤ dim
N
T
−1
(Y
1
) −dim
N
Y
1
+dim
N
Y⇒
dim
N
T
−1
(Y
1
) ≥ dim
N
N−dim
N
Y+dim
N
Y
1
.
4.8.12. Liniaritatea rezult˘a din propriet˘at ¸ile operat ¸iei de derivare.
Determinarea matricei: d(1) = 0, d(x) = 1, d(x
2
) = 2x, ..., d(x
n
) = nx
n−1
, deci
B
(d)
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0 0
0 0 2 0 0

0 0 0 n −1 0
0 0 0 0 n
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
193
6. SOLUT¸II
4.8.13. Calcul˘ am T(u
1
) = (2; 0; 2; −2) =
4

i=1
p
i1
v
i
,
T(u
2
) = (0; 2; −2; 4) =
4

i=1
p
i2
v
i
,
T(u
3
) = (0; 0; 0; 0) =
4

i=1
p
i3
v
i
.
Rezolvˆ and sistemele obt ¸inem
P =
B
1
(T)
B
2
=
_
_
_
_
_
4
3
4
3
0
2
3

2
3
0

4
3
10
3
0
8
3

8
3
0
_
_
_
_
_
.
4.8.14. a) Fie p
1
, p
2
∈ R
n
[x] , p
1
= c
1
q + r
1
, p
2
= c
2
q + r
2
, grad(r
1
) < n, grad(r
2
) < n,
p
1
+p
2
= (c
1
+c
2
) q +r
1
+r
2
, grad(r
1
+r
2
) < n
T(p
1
+p
2
) = c
1
+c
2
= T(p
1
) +T(p
2
),
α p = α c q +α r, grad(αr) = grad(r) < n
T(αp) = α c = αT(p).
b) Ker(T) = ¦p ∈ R
n
[x] [p = 0 q +r, grad(r) < grad(q)¦ .
Fie grad(q) = s. Ker(T) = ¦p ∈ R
s−1
[x]¦ .
c) 1 = 0 (x
2
+x + 1) + 1 ⇒T(1) = 0
x = 0 (x
2
+x + 1) +x ⇒T(x) = 0
x
2
= 1 (x
2
+x + 1) −x −1 ⇒T(x
2
) = 1
x
3
= (x −1) (x
2
+x + 1) + 1 ⇒T(x
3
) = x −1,
A =
_
_
_
_
_
0 0 0 −1
0 0 1 1
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_
_
_
4.8.15. L(R
n
, R
n
) este spat ¸iu vectorial ˆın raport cu operat ¸iile de adunare a funct ¸iilor ¸si de
ˆınmult ¸ire cu un scalar.
Fie ¦w
1
, w
2
, ..., w
k
¦ o baz˘a ˆın Y. Complet˘ am pˆ an˘ a la o baz˘a ˆın R
n
, fie aceasta
B = ¦w
1
, w
2
, ..., w
k
, w
k+1
, ..., w
n
¦ .
Fie f ∈ T. Matricea lui f ˆın baza B este:
f(w
1
) = 0
R
n = 0 w
1
+ 0 w
2
+... + 0 w
n
,
f(w
2
) = 0
R
n = 0 w
1
+ 0 w
2
+... + 0 w
n
,

f(w
k
) = 0
R
n = 0 w
1
+ 0 w
2
+... + 0 w
n
,
f(w
k+1
) = p
1,k+1
w
1
+p
2,k+1
w
2
+... +p
n,k+1
w
n
,

f(w
n
) = p
1,n
w
1
+p
2,n
w
2
+... +p
n,n
w
n
,
B
(f)
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 p
1,k+1
p
1,k+2
p
1,n
0 0 p
2,k+1
p
2,k+2
p
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 p
1,n
p
2,n
p
n,n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
194
dim
R
T = n(n − k) ¸si o baz˘ a a sa este dat˘ a de mult ¸imea transformarilor liniare core-
spunz˘ atoare matricelor
M
ij
= (m
lh
) , m
lh
=
_
1, l = i, h = j, j ≥ k
0, ˆın rest
4.8.16. T(f)(x) = 0 ⇔4

_
0
sin
3
(x +y)f(y)dy = 0 ⇔

_
0
(3 sin(x +y) −sin 3(x +y)) f(y)dy = 0 ⇔
3 sin x

_
0
cos yf(y) + 3 cos x

_
0
sin yf(y) −sin 3x

_
0
cos 3yf(y) −cos 3x

_
0
sin 3yf(y) = 0 ⇔

_
0
cos yf(y) = 0,

_
0
sin yf(y) = 0,

_
0
cos 3yf(y) = 0,

_
0
sin 3yf(y) = 0.
Ker(T) =
_
f ∈ N :

_
0
cos yf(y) = 0,

_
0
sin yf(y) = 0,

_
0
cos 3yf(y) = 0,

_
0
sin 3yf(y) = 0
_
.
Im(T) = ¦g ∈ N : g(x) = c
1
sin x +c
2
cos x +c
3
sin 3x +c
4
cos 3x¦ .
Im(T) = (Ker(T))

4.8.18. Fie w ∈ Im(αT
1
+βT
2
) ⇒∃v ∈ N : (αT
1
+βT
2
)(v) = w ⇒ w = αT
1
(v) +βT
2
(v) ∈
αIm(T
1
) +β Im(T
2
).
Pentru α = 1, β = −1, Y= N, T
1
= T
2
= I
N
⇒Im(αT
1
+βT
2
) = ¦0
N
¦ ⇒
dim
N
(Im(αT
1
+βT
2
)) = 0 ¸si dim
N
(αIm(T
1
)) > 0, dim
N
(β Im(T
2
)) > 0.
4.8.19. Demonstr˘am c˘ a Im(T
2
) = Im(T).
Pentru aceasta ar˘ at˘ am c˘ a Im(T
2
) ⊆ Im(T) ¸si, t ¸inˆ and seama c˘a au aceea¸si dimensiune,
rezult˘ a relat ¸ia Im(T
2
) = Im(T).
Fie y ∈ Im(T
2
) ⇒∃x ∈ N : T
2
(x) = y, dar y = T(T(x)) ⇒y ∈ Im(T).
Fie T
1
: Im(T) →Im(T
2
), ∀u ∈ Im(T) : T
1
(u) = T(u), T
1
restrict ¸ia lui T la Im(T).
Dar ∀y ∈ Im(T
2
), ∃x ∈ N : T
2
(x) = y. Dar y = T(T(x)) = T
1
(T(x)), T(x) ∈ Im(T) ⇒ T
1
surjectiv˘ a, dim
N
Im(T
2
) = dim
N
Im(T) ⇒ T
1
injectiv˘ a ⇒ Ker(T
1
) = ¦0¦ , Ker(T
1
) = Ker(T) ∩
Im(T) ⇒Ker(T) ∩ Im(T) = ¦0¦ .
Aplic˘ am Grassmann
dim
N
(Im(T) + Ker(T)) = dim
N
Im(T) + dim
N
Ker(T) −dim
N
(Im(T) ∩ Ker(T)) = dim
N
N,
Im(T) + Ker(T) ⊆ N ⇒Im(T) + Ker(T) = N.
4.8.20. Not˘am S
t
= S[
Im(T)
. Rezult˘ a
rang(S
t
) + def(S
t
) = rang(T).
Dar Im(S
t
) = Im(S ◦ T) ⇒rang(S
t
) = rang(S ◦ T).
Ker(S
t
) = Ker(S) ∩ Im(T) ⊆ Ker(S) ⇒def(S
t
) ≤ def(S).
rang(S ◦ T) + def(S
t
) = rang(T), rang(S) + def(S) = n ⇒
rang(S ◦ T) = rang(T) −def(S
t
) ≥ rang(T) −def(S) = rang(T) −n+rang(S) = rang (T) +
rang (S) −n.
4.8.21. Aplic˘am inegalitatea lui Sylvester matricelor A ¸si B.
rang (AB) ≥ rang (A) + rang (A) −n.
Dar rang (AB) = 0 ¸si rezult˘a inegalitatea.
4.8.22. Observ˘am c˘ a Ker (T[
N
) ⊂ Ker(T) ⇔def (T[
N
) ≤ def(T).
195
6. SOLUT¸II
S¸tim c˘ a
def(T) + rang(T) = dim
N
X,
def (T[
N
) + rang (T[
N
) = dim
N
N.
Sc˘ adem aceste dou˘ a egalit˘ at ¸i ¸si obt ¸inem:
def(T) −def (T[
V
) + rang(T) −rang (T[
N
) = dim
N
X−dim
N
N.
Dar def(T) −def (T[
N
) ≥ 0 ⇒rang(T) −rang (T[
N
) ≤ dim
N
X−dim
N
N.
4.8.23. Aplic˘am relat ¸ia (69) spat ¸iului Im(S) ¸si subspat ¸iului Im(S ◦ T) :
rang (P ◦ S) −rang
_
P[
Im(S◦T)
_
≤ rang(S) −rang (S ◦ T) ⇔
rang (P ◦ S) + rang (S ◦ T) ≤ rang(S) + rang (P ◦ S ◦ T) .
Transpus˘a pentru matrice aceast˘a inegalitate devine: A ∈ /
nm
(R), B ∈ /
mp
(R),
C ∈ /
pq
(R) : rang (BC) + rang (AB) ≤ rang (B) + rang (ABC) .
4.8.24. Observa˘ am c˘a
1) ∀u ∈ Ker(T
1
) ⇒T
1
(u) = 0
2) ∃v ∈ N
1
: T
1
(v) 0 dar (T
2
◦ T
1
) (v) = 0 ⇒Ker(T
1
) ⊆ Ker(T
2
◦ T
1
) ¸si T
1
(v) ∈ Ker(T
2
).
3) Problema T
−1
1
(Ker(T
2
)) = Ker(T
2
◦ T
1
)?
Fie u ∈ T
−1
1
(Ker(T
2
)) ⇒T
1
(u) ∈ Ker(T
2
) ⇒(T
2
◦ T
1
) (u) = 0 ⇒u ∈ Ker(T
2
◦ T
1
).
Reciproc u ∈ Ker(T
2
◦ T
1
) ⇒ (T
2
◦ T
1
) (u) = 0 ⇒ T
2
(T
1
(u)) = 0 ⇒ T
1
(u) ∈ Ker(T
2
) ⇒ u ∈
T
−1
1
(Ker(T
2
)) .
Definim

T
1
restrict ¸ia lui T
1
la T
−1
1
(Ker(T
2
)),

T
1
: T
−1
1
(Ker(T
2
)) →N
2
, ∀u ∈ T
−1
1
(Ker(T
2
)) ,

T
1
(u) = T
1
(u).
dim
R
T
−1
1
(Ker(T
2
)) = def(

T
1
) + rang(

T
1
).
Dar Ker
¯
(T
1
) ⊆ Ker(T
1
) ⇒def
¯
(T
1
) ⊆ def(T
1
),
Im
¯
(T
1
) ⊆ Ker(T
2
) ⇒rang
¯
(T
1
) ⊆ def(T
2
)
Rezult˘ a c˘ a dim
R
T
−1
1
(Ker(T
2
)) = def(T
2
◦ T
1
) = def(

T
1
) + rang(

T
1
) ≤ def(T
1
) + def(T
2
).
4.8.25. N
1
T
1
→N
2
T
2
→N
3
,
N
1
T
1
→Im(T
1
) ⊆ N
2
T
2
→N
3
⇒dim
N
Im(T
1
) = dim
N
Im(T
2
◦ T
1
) + dim
N
ker(T
2
◦ T
1
)),
ker(T
2
◦ T
1
) = Im(T
1
) ∩ Ker(T
2
) deoarece
x ∈ Ker(T
2
◦ T
1
) ⇒(T
2
◦ T
1
)(x) = 0
N
3
⇒T
2
(T
1
(x)) = 0
N
3
⇒T
1
(x) ∈ Im(T
1
) ∩ Ker(T
2
),
y ∈ Im(T
1
) ∩ ker(T
2
) ⇒ T
2
(y) = 0, y ∈ Im(T
1
) ⇒ ∃x ∈ N
1
: T
1
(x) = y ⇒ T
2
(T
1
(x)) =
T
2
(y) = 0 ⇒x ∈ Ker(T
2
◦ T
1
).
4.8.26. Fie transform˘arile liniare
T : R
n
→R
n
,
B
(T)
B
= A,
S : R
n
→R
n
,
B
(S)
B
= B,
unde am notat cu B o baza canonic˘ a.
rang(A +B) = dim
R
(Im(S +T)).
Demonstr˘ am c˘ a Im(S +T) ⊆ Im(S) + Im(T).
Fie y ∈ Im(S + T) ⇒ ∃x ∈ R
n
: (S + T)(x) = y ⇒ y = S(x) + T(x) = y
1
+ y
2
,
y
1
∈ Im(S), y
2
∈ Im(T) ⇒ y ∈ Im(S) + Im(T).
Rezult˘ a dim
R
(Im(S +T)) ≤ dim
R
(Im(S) + Im(T))
dim
R
(Im(S)) + dim
R
(Im(T)) + dim
R
(Im(S) ∩ (Im(T)) = dim
R
(Im(S)) + dim
R
(Im(T))
196
⇒dim
R
(Im(S +T)) ≤ dim
R
(Im(S) + Im(T)) ≤ dim
R
(Im(S)) + dim
R
(Im(T)).
4.8.27. a) Studiem rang(A −bI
n
) ¸si rang(B −aI
n
).
AB −aA−bB +abI
n
= abI
n
⇒A(B −aI
n
) −b(B −aI
n
) = abI
n
⇒ (A−bI
n
)(B −aI
n
) =
abI
n
⇒rang [(A −bI
n
)(B −aI
n
)] = n ⇒rang(A −bI
n
) = rang(B −aI
n
) = n.
b) AB = aA +bB ⇒aA = AB −bB ⇒A =
1
a
(A −bI
n
)B ⇒
rang(A) ≤ min ¦rang(A −bI
n
), rang(B)¦
Analog rang(B) ≤ min ¦rang(B −aI
n
), rang(A)¦ .
Din cele dou˘ a relat ¸ii de mai sus rezult˘a rang(A) = rang(B).
4.8.28. rang
_
A
T
A
_
= rang(A) ⇔def
_
A
T
A
_
= def(A)
Fie x ∈ Ker(A) ⇒Ax = 0 ⇒A
T
Ax = 0 ⇒x ∈ Ker
_
A
T
A
_
.
x ∈ Ker
_
A
T
A
_
⇒ A
T
Ax = 0 ⇒ x
T
A
T
Ax = 0 ⇒ ¸Ax, Ax) = 0 ⇒ |Ax|
2
= 0 ⇒ Ax =
0 ⇒x ∈ Ker(A)
4.8.29. a) A + B = AB ⇔ AB − A − B + I
n
= I
n
⇔ (A −I
n
) (B −I
n
) = I
n

rang (A −I
n
) = rang (B −I
n
) = n
Dar A = (A −I
n
) B ⇒rang A = rang B.
b) Determin˘am matricea C astfel ˆıncˆ at AC = CA = 0
n
, C 0
n
.
Fie X ∈ /
n1
(C) ¸si sistemul AX = 0
n1
, det(A) = 0 ⇒∃X ∈ /
n1
(C) X 0
n1
Fie Y ∈ /
n1
(C) ¸si sistemul Y A = 0
n1
, det(A) = 0 ⇒∃Y ∈ /
nn
(C) Y 0
1n
Consider˘ am C = XY ∈ /
n
(C)
AC = AXY = 0
n1
Y = 0
n
, CA = XY A = 0
n
.
Demonstr˘ am prin induct ¸ie A
k
C
j
= 0
n
, ∀k, j ∈ Þ ⇒(A +C)
p
= A
p
+C
p
, ∀p ∈ Þ.
4.8.30. Tr : /
n
(R) →R, ∀A ∈ /
n
(R) : tr(A) =
n

i=1
a
ii
∈ R
Teorema rang-defect def(Tr) + rang(Tr) = dim
R
/
n
(R), rang(tr) = 1 ⇒ def(Tr) =
dim
R
/
n
(R) −rang(Tr) = n
2
−1.
4.8.31 a) Tr(AB) =
n

i=1
_
n

k=1
a
ik
b
ki
_
=
n

k=1
_
n

i=1
b
ki
a
ik
_
= Tr(BA),
Tr(A +B) = Tr(A) +Tr(B)
Tr (AB −BA) = 0 ⇒S ⊂ Ker(Tr) ⇒dim
R
(S) ≤ def(Tr) = n
2
−1.
b) Punem ˆın evident ¸˘a n
2
− 1 vectori liniar independent ¸i din S. Atunci va rezulta c˘ a
dim
R
(S) = n
2
−1.
Fie M
ij
matricea care are pe pozit ¸ia (i, j) valoarea 1 ¸si restul 0. Pentru i j scriem
M
ij
= M
ik
M
kj
−M
kj
M
ik
∈ S.
M
11
−M
jj
= M
1j
M
j1
−M
j1
M
1j
.
Se demonstreaz˘a c˘ a sistemul de vectori astfel obt ¸inut este liniar independent.
4.8.32. a) Orice punct (vector) din S
1
poate fi scris ˆın mod unic ˆın forma (−v, u +v, u)
¸si orice punct din S
2
poate fi scris ˆın mod unic ˆın forma (2u, u −v, u + 2v). Aplicat ¸ia T :
S
1
→ S
2
este injectiv˘a ¸si surjectiv˘a (demonstrat ¸i!). Dac˘a not˘am s = (−v
1
, u
1
+v
1
, u
1
) ¸si
t = (−v
2
, u
2
+v
2
, u
2
), avem T (s +t) = T (s) + T (t), ∀s, t ∈ S
1
¸si T (cs) = cT (s), ∀c ∈ R ¸si
∀s ∈ S
1
.
197
6. SOLUT¸II
b) Coordonatele mijlocului segmentului (ˆın spat ¸iu) care une¸ste punctele (−v, u +v, u) ¸si
(2u, u −v, u + 2v) sunt z = u −
v
2
, y = u, z = u +v ¸si ele satisfac ecuat ¸ia 2x −3y +z = 0, care
este ecuat ¸ia unui plan ce trece prin origine. Acesta este locul geometric c˘ autat.
c) Dac˘a ϕ(X) = (X
t
), unde X = (x, y, z) , X
t
= (x
t
, y
t
, z
t
) este un izomorfism liniar ˆın R
3
,
el este de forma
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
t
= a
1
x +a
2
y +a
3
z
y
t
= b
1
x +b
2
y +b
3
z
z
t
= c
1
x +c
2
y +c
3
z
ˆın care determinantul coeficient ¸ilor este 0. Impunˆand condit ¸ia c˘ a ϕ coincide cu T pe
subspat ¸iul liniar S
1
, g˘asim
_
¸
¸
_
¸
¸
_
−a
1
v +a
2
(u +v) +a
3
u ≡ 2u
−b
1
v +b
2
(u +v) +b
3
u ≡ u −v
−c
1
v +c
2
(u +v) +c
3
u ≡ u + 2v
.
Din prima identitate, avem a
2
+a
3
= 2 ¸si a
2
−a
1
= 0. Dac˘a not˘ am a
1
= a, vom avea a
2
= a
¸si a
3
= 2 − a. Din celelalte dou˘ a identit˘ at ¸i, g˘ asim b
1
= b, b
2
= b − 1, b
3
= 2 − b ¸si respectiv
c
1
= c, c
2
= c + 2, c
3
= −(c + 1). Izomorfismele c˘autate sunt de forma
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x
t
= ax +ay + (2 −a) z
y
t
= bx + (b −1) y + (2 −b) z
z
t
= cx + (c + 2) y −(c + 1) z
ˆın care constantele satisfac condit ¸ia −3a + 4b + 2c 0.
4.8.33. Transformarea adjunct˘a se define¸ste prin condit ¸ia ¸T (x) , y) = ¸x, T

(y)), ∀x, y ∈
R
3
.
ˆ
In baze ortonormate, dac˘ a T are matricea A, adjuncta T

are matricea A
T
.
Deci este preferabil s˘ a lucr˘ am ˆın baza ¦e
1
, e
2
, e
3
¦. Vom avea
_
¸
¸
_
¸
¸
_
T (v
1
) = v
1
+ 2v
3
= 3e
1
+ 4e
2
+e
4
T (v
2
) = v
1
+ 5v
2
+ 7v
3
= 13e
1
+ 14e
2
+ 11e
3
T (v
3
) = 3v
1
−v
2
−3v
3
= −e
1
+ 2e
2
+e
3
.
Pe de alt˘a parte, avem
_
¸
¸
_
¸
¸
_
T (f
1
) = T (e
1
) + 2T (e
2
) +T (e
3
)
T (f
2
) = T (e
1
) +T (e
2
) + 2T (e
3
)
T (f
3
) = T (e
1
) +T (e
2
)
.
Scriind 2T (e
3
) = T (f
2
) − T (f
3
), T (e
2
) − T (e
3
) = T (f
1
) − T (f
2
), T (e
1
) = T (f
3
) − T (e
2
),
vom obt ¸ine
_
¸
¸
_
¸
¸
_
T (e
1
) = 2e
1
+ 6e
2
+ 6e
3
T (e
2
) = −3e
1
−4e
2
−5e
3
T (e
3
) = 7e
1
+ 6e
2
+ 5e
3
.
Deci, ˆın baza ¦e
1
, e
2
, e
3
¦, transformarea T

va avea ca matrice transpusa matricei lui T, adic˘ a
matricea
A

=
_
_
_
2 6 6
−3 −4 −5
7 6 6
_
_
_.
Trecerea de la baza ¦e
1
, e
2
, e
3
¦ la baza ¦f
1
, f
2
, f
3
¦ se face prin matricea schimb˘ arii de baz˘ a
C =
_
_
_
1 1 1
2 1 1
1 2 0
_
_
_,
198
prin urmare matricea lui T

ˆın noua baz˘ a va fi
B

= C
−1
A

C.
4.8.34. Consider˘ am baza canonic˘ a, B
1
, din R
3
care este ortonormat˘ a ¸si matricea lui T
1
ˆın
aceast˘ a baz˘ a va fi
B
1
(T
1
)
B
1
=
_
_
_
1 2 −1
2 −1 1
1 0 1
_
_
_.
Matricea endomorfismului T

1
ˆın aceea¸si baz˘ a ortonormat˘a este
B
1
(T

1
)
B
1
=
_
B
1
(T
1
)
B
1
_
T
=
_
_
_
1 2 1
2 −1 0
1 1 1
_
_
_.
Deci T

1
: R
3
→R
3
, ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
,
T

1
(x) = (x
1
+ 2x
2
+x
3
, 2x
1
−x
2
, x
1
+x
2
+x
3
) .
Analog,
B
2
(T

2
)
B
2
=
_
B2
(T
2
)
B
2
_
T
=
_
_
_
_
_
1 0 0 −1
−1 1 0 0
0 −1 1 0
0 0 −1 1
_
_
_
_
_
.
T

2
: R
4
→R
4
, ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) ∈ R
4
,
T

2
(x) = (x
1
−x
4
, −x
1
+x
2
, −x
2
+x
3
, −x
3
+x
4
) .
4.8.35 Se ¸stie c˘ a o baz˘ a a spat ¸iului R
≤2
[x] este ¦1, x, x
2
¦ . Aplicˆ and procedeul Gram-
Schmidt se obt ¸ine baza ortogonal˘ a
_
1, x.x
2

1
3
_
¸si apoi baza ortonormat˘a
B =
_
r
1
(x) =

2
2
, r
2
(x) =

6
2
x, r
3
(x) =

10
4
(3x
2
−1)
_
.
ˆ
In aceast˘a baz˘ a determin˘ am matricea asociat˘ a endomorfismului
T(r
1
(x)) = −3 r
1
(x) + 0 r
2
(x) + 0 r
3
(x)
T(r
2
(x)) = 2

6
2
−3

6
2
x = 2

3r
1
(x) + (−3)r
2
(x) + 0 r
3
(x)
T(

10
4
(3x
2
−1)) = 0 r
1
(x) + 2

15r
2
(x) + (−3)r
3
(x)
B
(T)
B
=
_
_
_
−3 2 0
0 −3 2

15
0 0 −3
_
_
_.
Matricea endomorfismului adjunct ˆın aceea¸si baz˘a ortonormat˘ a este
B
(T

)
B
=
_
_
_
−3 0 0
2 −3 0
0 2

15 −3
_
_
_
T

(r
1
(x)) = −3r
1
(x) + 2r
2
(x) =

6
_
x −
1
2
_
T

(r
2
(x)) = −3r
2
(x) + 2

15r
3
(x) = −

6
_

15
2
x
2
+
3
2
x +
5
2
_
T

(r
3
(x)) = −3r
3
(x) = −3

10
4
(3x
2
−1)
T

(a +bx +cx
2
) = T

_
a

2r
1
(x) +b

6
3
r
2
(x) +c
_
2
15

10r
3
(x) +

2
3
r
1
(x)
__
=
= a

2T

(r
1
(x)) +b

6
3
T

(r
2
(x)) +c
2
15

10T

(r
3
(x)) +c

2
3
T

(r
1
(x)) =
=
_


3a −5b +c −
1
3

3c
_
+ (2

3a −3b +
2
3

3c)x + (15b −3c) x
2
4.8.36. Matricea asocoat˘ a ˆın baza canonic˘a din R
2
, baz˘ a ortonormat˘ a, este
P =
_
cos ϕ −sin ϕ
sin ϕ cos ϕ
_
, P
−1
=
_
cos ϕ sin ϕ
−sin ϕ cos ϕ
_
.
199
6. SOLUT¸II
Deoarece P
−1
= P
T
rezult˘ a c˘ a endomorfismul este ortogonal.
4.8.37. a) Impunem condit ¸ia ¸T (x) , T (x)) = ¸x, x), ∀x ∈ N¸si g˘ asima ¸x, u)
2
(a ¸u, u) −2) =
0 ⇒a =
2
¸u,u)
. Prin urmare, T este dat˘a prin
T (x) = x −
2 ¸x, u)
¸u, u)
u, ∀x ∈ N.
Rezult˘ a
(T ◦ T) (x) = T (T (x)) = T
_
x −
2 ¸x, u)
¸u, u)
u
_
= T (x) −
2 ¸x, u)
¸u, u)
T (u) =
= x −
2 ¸x, u)
¸u, u)
u −
2 ¸x, u)
¸u, u)
_
u −
2 ¸u, u)
¸u, u)
u
_
= x, ∀x ∈ N
ceea ce ˆınseamn˘a T ◦ T = I = transformarea identic˘a ˆın N. Este evident c˘ a aplicarea de un
num˘ ar impar de ori a transform˘arii T coincide cu T ¸si c˘ a aplicarea de un num˘ ar par de ori
coincide cu transformarea identic˘a.
b) Pentru x = (x
1
, x
2
, x
3
) ¸si u = (2; 2; 1), avem ¸x, u) = 2x
1
+ 2x
2
+x
3
¸si
T (x) = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3

2
9
(2x
1
+ 2x
2
+x
3
) (2e
1
+ 2e
2
+e
3
) .
Acum, vom c˘auta imaginile vectorilor e
1
, e
2
, e
3
pentru a putea scrie matricea lui T ˆın aceast˘ a
baz˘ a
_
¸
¸
_
¸
¸
_
T (e
1
) =
1
9
e
1

8
9
e
2

4
9
e
3
T (e
2
) = −
8
9
e
1
+
1
9
e
2

4
9
e
3
T (e
3
) = −
4
9
e
1

4
9
e
2
+
7
9
e
3
.
Matricea c˘autat˘ a este
A =
1
9
_
_
_
1 −8 −4
−8 1 −4
−4 −4 7
_
_
_.
5.8.1 Vom demonstra doar simetria relat ¸iei: reflexivitatea ¸si tranzitivitatea sunt l˘asate pe
seama cititorilor. Dac˘a B = UAU
−1
, atunci A = U
−1
BU = U
−1
B(U
−1
)
−1
: aceasta arat˘ a c˘a,
dac˘ a A este asemenea cu B, atunci ¸si B este asemenea cu A.
5.8.2 Calcul˘ am mai ˆıntˆai polinoamele caracteristice ale acestor matrice: P
A
(X) = (X −
1)(X − 2)(X − 3);P
B
(X) = (X − 3)
2
(X − 6); P
C
(X) = (X − 2)(X
2
− X + 1); P
D
(X) =
(X −3)
2
(X −6). Rezolv˘ am apoi ˆın C ecuat ¸iile polinomiale asociate.
5.8.3
(1) Este evident c˘ a orice minor de ordin ≥ 2 al matricei A are dou˘a linii proport ¸ionale,
deci este nul.
(2) Deoarece, ˆın particular, tot ¸i minorii principali de ordin ≥ 2 sunt nuli, polinomul car-
acteristic al matricei A este
P
A
(X) = X
n
−σ
1
X
n−1

2
X
n−2
−. . . + (−1)
n
σ
n
= X
n
−tX
n−1
,
unde t = a
1
b
1
+a
2
b
2
+. . . +a
n
b
n
. (Notat ¸iile sunt cele din Propozit ¸ia 5.2.11.)
(3) Pentru t 0, matricea A are valoarea proprie 0, de multiplicitate algebric˘a n − 1 ¸si
valoarea proprie t de multiplicitate algebric˘ a 1.
ˆ
In acest caz, multiplicitatea geometric˘a
a lui t (care oricum este > 0), este egal˘a cu 1, iar multiplicitatea algebric˘a a lui 0 (care
200
este egal˘a cu n −rang(A)) este n −1. Cazurile t = 0, rang(A) = 1 ¸si t = rang(A) = 0
sunt l˘asate spre analiz˘a cititorilor.
(4) Observ˘ am c˘ a A
2
= tA. De aceea, dac˘ a t 0, polinomul minimal al matricei A (care
divide X
2
−tX) trebuie s˘a aib˘a r˘ad˘ acini simple, adic˘ a A este diagonalizabil˘a. Cititorul
este ˆındemnat s˘ a analizeze cazurile: t = 0, rang(A) = 1, respectiv A = 0.
5.8.4 Calcul˘ am
det(XI
2n
−M) =
¸
¸
¸
¸
¸
XI
n
−A −B
−B XI
n
−A
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
XI
n
−A −B −B
XI
n
−A −B XI
n
−A
¸
¸
¸
¸
¸
=
=
¸
¸
¸
¸
¸
XI
n
−A −B −B
0 XI
n
−a +b
¸
¸
¸
¸
¸
= det(XI
n
−(A+B))det(XI
n
−(A−B)) = P
A+B
(X)P
A−B
(X).
5.8.5 Dac˘ a λ = 0, atunci T(v) = 0 v = 0, adic˘ a v ∈ Ker(T). Dac˘a λ 0, atunci
T(λ
−1
v) = λ
−1
T(v) = v, deci v ∈ Im(T).
5.8.6 Fie λ valoarea proprie corespunz˘ atoare vectorului propriu v; atunci
(T +a id
N
)(v) = T(v) +av = (λ +a)v,
ceea ce arat˘ a c˘a v este vector propriu pentru endomorfismul dat.
O posibil˘ a generalizare este: Dac˘a v este vector propriu pentru T, iar F este un polinom
arbitar, atunci v este vector propriu ¸si pentru F(T).
5.8.7 Vom ar˘ ata c˘a tot ¸i coeficient ¸ii polinomului P
A
se obt ¸in prin conjugarea complex˘ a
a coeficient ¸ilor corespunz˘atori ai polinomului P
A
. Dac˘a t ¸inem cont de Propozit ¸ia 5.2.11, e
suficient s˘a ar˘ at˘ am c˘ a det(A) este conjugatul complex al det(A): aceasta rezult˘a imediat din
definit ¸ia determinantului ¸si din propriet˘ at ¸ile conjug˘ arii.
5.8.8 Reciproca nu este adev˘ arat˘a. S˘ a consider˘am, de exemplu, urm˘ atoarele matrice:
A =
_
1 0
0 1
_
, B =
_
1 0
1 1
_
.
Este evident c˘ a P
A
(X) = P
B
(X) = (X−1)
2
, dar A ¸si B nu pot fi asemenea, deoarece U
−1
AU =
A pentru orice matrice inversabil˘a U.
5.8.9 Dou˘ a matrice asemenea A ¸si B au acela¸si polinom caracteristic, deci au acelea¸si valori
proprii.
Dac˘ a v este vector propriu pentru A, iar U este o matrice inversabil˘ a pentru care B =
UAU
−1
, atunci w = Uv este vector propriu al lui B, corespunz˘ator aceleia¸si valori proprii λ:
Bw = (UAU
−1
)(Uv) = U(Av) = U(λv) = λw.
5.8.10
(1) Fie F(X) = a(X −t
1
) . . . (X −t
r
); atunci F(A) = a(A−t
1
I
n
)(A−t
2
I
n
) . . . (A−t
r
I
n
).
De aceea, det(F(A) = a
n
det(A − t
1
I
n
) . . . det(A − t
r
I
n
) = a
n
(−1)
nr
P
A
(t
1
) . . . P
A
(t
r
).
Cum P
A
(X) = (X −λ
1
) . . . (X −λ
n
), egalitatea din enunt ¸ rezult˘ a imediat.
(2) Aplic˘ am proprietatea de la punctul (1) polinomului G(X) = Y −F(X) ∈ K(Y )[X]:
det(G(A)) = det(Y I
n
−F(A)) = (Y −F(λ
1
))(Y −F(λ
2
)) . . . (Y −F(λ
n
)).
Pe de alt˘a parte, det(G(A)) = P
G(A)
(Y ), ceea ce demonstreaz˘ a afirmat ¸ia din enunt ¸.
201
6. SOLUT¸II
5.8.11 De exemplu, subspat ¸iile de dimensiune 2, invariate de T, sunt planul de simetrie π,
precum ¸si orice plan β ce trece prin origine ¸si este perpendicular pe π.
5.8.12 Vom demonstra, ca exemplu, doar afirmat ¸ia: 1+Y este subspat ¸iu invariat de T.
Fie v ∈ 1+Y un vector arbitrar; exist˘ a deci u ∈ 1 ¸si w ∈ Y astfel ca v = u +w. Atunci:
T(v) = T(u +w) = T(u) +T(w) ∈ 1+Y.
(Ultima afirmat ¸ie rezult˘a din ipoteza c˘ a 1 ¸si Y sunt subspat ¸ii invariante.)
5.8.13 R˘ aspuns:
J
A
=
_
_
_
1 0 0
0 2 +i 0
0 0 2 −i
_
_
_, J
B
=
_
_
_
2 0 0
0 2 0
0 1 2
_
_
_, J
C
=
_
_
_
1 0 0
1 1 0
0 1 1
_
_
_, J
D
=
_
_
_
3 0 0
1 3 0
0 0 2
_
_
_.
Explicit˘ am calculele doar pentru matricea B: pentru celelalte matrice, recomand˘ am cititorului
s˘ a procedeze analog.
Calcul˘ am P
B
(X) = det(XI
3
−B) = (X −2)
3
. Definim
E = B −2I
3
=
_
_
_
−2 −4 −2
1 2 1
0 0 0
_
_
_.
Deoarece E
2
= 0
3
, deci rang(E) = 1, iar rang(E
2
) = rang(E
3
) = 0, obt ¸inem n
1
= n
2
= 1
(notat ¸iile sunt cele din (88)).
5.8.14 R˘ aspuns:
J
d
=
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 1 0
_
_
_, B
1
= ¦X
2
; 2X; 2¦; J
d
2 =
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 0 0
_
_
_, B
2
= ¦X
2
; 2; 2X¦.
Argument˘ am doar primul calcul. Matricea asociat˘ a lui dˆın baza canonic˘ a ¦1; X; X
2
¦ este D =
_
_
_
0 1 0
0 0 2
0 0 0
_
_
_. Calcul˘ am D
2
=
_
_
_
0 0 2
0 0 0
0 0 0
_
_
_ ¸si D
3
= 0. O baz˘ a ˆın Im(d
2
) este v
1
= [2; 0; 0]
T
,
vector care corespunde polinomului F
1
= 2. Avem v
1
= Dv
2
, unde v
2
= [0; 2; 0]
T
corespunde
polinomului F
2
= 2X, iar v
2
= Dv
3
, unde v
3
= [0; 0; 1]
T
corespunde polinomului F
3
= X
2
. Deci
¦F
3
, F
2
, F
1
¦ este un vector propriu generalizat, iar matricea asociat˘ a lui d ˆın aceast˘ a baz˘ a este
matricea J
d
.
5.8.15 R˘ aspuns: J
A
=
_
7 0
1 7
_
, B
A
= ¦[4; 3]
T
, [0; 1]
T
¦;
J
B
=
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 1 0
_
_
_, B
B
= ¦[(1; 1; −1]
T
, [−4; −5; 6]
T
; [0; 0; 1]
T
¦;
J
C
=
_
_
_
_
_
2 0 0 0
1 2 0 0
0 1 2 0
0 0 1 2
_
_
_
_
_
, B
C
= ¦[1; −1; 0; 0]
T
, [0; 1; −1; 0]
T
, [0; 0; 1; −1]
T
, [0, 0, 0, 1]
T
¦.
(Bazele B
A
, B
B
, B
C
ˆın care matricele asociate sunt matricele Jordan, nu sunt unic determinate.)
202
Explicit˘ am calculele doar pentru matricea B. Calcul˘am: P
B
(X) = X
3
, deci singura valoare
proprie a lui B este 0. Not˘ am tot cu B endomorfismul lui C
3
a c˘arei matrice ˆın baza canonic˘ a
este matricea B. Calcul˘ am
B
2
=
_
_
_
−1 2 1
−1 2 1
1 −2 −1
_
_
_, B
3
=
_
_
_
0 0 0
0 0 0
0 0 0
_
_
_.
Observ˘ am c˘ a dim(Im(B
2
)) = rang(B
2
) = 1, o baz˘ a fiind de exemplu v
1
= (1; 1; −1)
T
(lu˘ am
una din coloanele matricei B
2
). C˘ aut˘ am vectorul v
2
∈ Im(B) cu proprietatea c˘a v
1
= Bv
2
¸si
g˘ asim v
2
= (−4; −5; 6)
T
(v
2
este ultima coloan˘ a a matricei B), apoi determin˘ am un vector v
3
pentru care Bv
3
= v
2
¸si g˘ asim v
3
= (0; 0; 1)
T
(v
3
= e
3
, deoarece v
2
este ultima coloan˘a a lui
B). Am determinat astfel o baz˘ a ˆın care matricea asociat˘ a endomorfismului dat este matricea
Jordan.
5.8.16
(1) C
P
=
_
_
_
0 0 −1
1 0 5
0 1 −2
_
_
_.
(2) Dezvolt˘am det(XI
n
−C
P
) dup˘a ultima coloan˘a ¸si obt ¸inem P(X) =
(−1)
n+1
a
0
(−1)
n−1
+(−1)
n+2
a
1
(−1)
n−2
X+. . . +(−1)
2n−1
a
n−2
(−1)
1
X
n−2
+(X+a
n−1
)X
n−1
.
(3) Enunt ¸ posibil: polinomul minimal al matricei companion C
P
este polinomul P. Enunt ¸ul
este sust ¸inut de urm˘ atorul caz particular: dac˘ a P este ireductibil ˆın K[X], atunci el
trebuie s˘ a coincid˘a cu polinomul minimal al matricei C
P
. Vom demonstra c˘ a acest
enunt ¸ este adev˘ arat. Consider˘ am matricea C
P
ca fiind matricea asociat˘ a endomor-
fismului T ∈ End
K
(K
n
), ˆın baza canonic˘ a ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦. S¸tim deci c˘ a T(e
i
) = e
i+1
pentru 1 ≤ i < n. Fie F = b
0
+b
1
X +. . . +b
n−1
X
n−1
un polinom de grad < n, pentru
care F(T) = 0. Atunci
0 = F(T)(e
1
) = b
0
e
1
+b
1
e
2
+. . . +b
n−1
e
n
.
Folosind liniar independent ¸a sistemului de vectori ¦e
i
¦
i
, deducem c˘ a F este polino-
mul nul. Rezult˘ a deci c˘a polinomul minimal al lui T are grad ≥ n, deci coincide cu
polinomul caracteristic, adic˘a cu P(X).
(4) Dac˘ a polinomul minimal al unei matrice A coincide cu polinomul caracteristic, Teorema
5.6.3 ¸si un calcul cu ordinele blocurilor Jordan ne arat˘ a c˘ a matricea Jordan J
A
are cˆıte
un singur bloc Jordan corespunz˘ ator fiec˘arei valori proprii, al c˘ arui ordin este egal cu
multiplicitatea algebric˘ a a valorii proprii respective.
ˆ
In particular, ˆın cazul matricei
companion C
P
, forma sa canonic˘ a Jordan este
J =
_
_
_
_
_
_
J
p
1

1
)
J
p
2

2
)
.
.
.
J
p
r

r
)
_
_
_
_
_
_
,
dac˘ a P(X) = (X −λ
1
)
p
1
(X −λ
2
)
p
2
. . . (X −λ
r
)
p
r
este descompunerea ˆın factori liniari
a lui P.
203
6. SOLUT¸II
(5) Rezult˘a din (2) ¸si (4).
5.8.17
(1) Se aplic˘ a doar definit ¸ia: dac˘ a X.Y ∈ C(A), iar α, β ∈ K, atunci
A(αX +βY ) = αAX +βAY = αXA +βY A = (αX +βY )A,
deci αX +βY ∈ C(A).
(2) Dac˘ a polinomul minimal ¸si polinomul caracteristic ale matricei A coincid, atunci pro-
prietatea cerut˘a este imediat˘a: matricele I
n
, A, A
2
, . . . , A
n−1
sunt liniar independente
¸si comut˘a cu A. Acest caz particular, care arat˘a leg˘ atura ˆıntre punctele (2) ¸si (4) ale
problemei, nu este ˆıns˘a suficient pentru a demonstra proprietatea (2) ˆın general.
S˘ a particulariz˘ am ˆıntr-un alt mod: vom presupune acum c˘a
A =
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . 0 0
1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
este un bloc Jordan corespunz˘ator num˘arului 0. (De fapt, pentru un bloc Jordan,
polinomul minimal ¸si polinomul caracteristic coincid, deci putem aplica de la ˆınceput
argumentul de mai sus; includem totu¸si o demonstrat ¸ie direct˘ a pentru acest caz.) Este
u¸sor de v˘azut, folosind doar definit ¸ia, c˘ a X comut˘ a cu A dac˘ a ¸si numai dac˘ a
X =
_
_
_
_
_
_
_
_
a 0 0 . . . 0
b a 0 . . . 0
c b a . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x y z . . . a
_
_
_
_
_
_
_
_
,
adic˘ a diagonalele de sub diagonala principal˘a ale lui X cont ¸in cˆate un acela¸si num˘ar,
iar restul elementelor sunt nule. De aceea, ˆın acest caz, dim
C
(C(A)) = n.
Dac˘ a A este un bloc Jordan arbitar (care corespunde num˘arului λ, eventual nenul),
observ˘ am c˘ a X comut˘ a cu A dac˘ a ¸si numai dac˘ a X comut˘ a cu A−λI
n
; reducem astfel
problema la cazul particular anterior.
Fie acum A = diag¦J
1
, J
2
, . . . , J
p
¦ o matrice Jordan, adic˘ a o matrice format˘a din
blocuri Jordan a¸sezate pe diagonala principal˘a. Vom determina doar acele matrice
X care comut˘ a cu A ¸si, ˆın plus, au o form˘a - bloc asem˘ an˘ atoare cu A, adic˘ a X =
diag¦X
1
, X
2
, . . . , X
p
¦ (deci sunt formate din blocuri de acelea¸si dimensiuni cu cele din
A, a¸sezate pe diagonal˘ a, iar restul elementelor sunt 0). Dac˘a scriem explicit condit ¸ia
de comutare, obt ¸inem imediat relat ¸ia
X comut˘ a cu A ⇔X
i
comut˘ a cu J
i
, ∀i.
Deoarece matricele X de aceast˘a form˘a formeaz˘ a un subspat ¸iu vectorial al lui C(A),
iar din cele demonstrate mai sus, obt ¸inem c˘ a dimensiunea acestui subspat ¸iu este n,
deducem c˘a dim
C
(C(A)) ≥ n.
204
Fie acum A o matrice arbitrar˘ a ¸si fie J forma sa canonic˘ a Jordan. Este u¸sor
de v˘ azut c˘a spat ¸iile vectoriale C(A) ¸si C(J) sunt izomorfe.
ˆ
Intr-adev˘ ar, dac˘a J =
U
−1
AU, aplicat ¸ia X → U
−1
XU determin˘ a izomorfismul cerut. Deci: dim
C
(C(A)) =
dim
C
(C(J)) ≥ n.
(3) Conform celor demonstrate anterior, este suficient s˘ a determin˘ am dimensiunea spat ¸iului
C(J), unde J = diag¦J
3
, J
1
¦ este forma Jordan a matricei B, ˆın care blocurile Jordan
corespund num˘arului 1. Scriem matricea X sub forma-bloc
X =
_
M N
P Q
_
,
unde blocurile au acelea¸si dimensiuni cu blocurile lui J. Condit ¸ia de comutare se scrie
J
3
M = M J
3
; J
3
N = N J
1
; J
1
P = P J
3
; J
1
Q = Q J
1
.
S¸tim deja c˘a M determin˘ a un spat ¸iu vectorial de dimensiune 3, iar Q determin˘ a un
spat ¸iu vectorial de dimensiune 1. Scriind explicit celelalte dou˘ a ecuat ¸ii, obt ¸inem c˘ a N
¸si P determin˘ a fiecare spat ¸ii vectoriale de dimensiune 1. De aceea, dim
C
(C(B)) = 6.
(4) Proced˘ am analog ca ˆın exemplul de la punctul (3). Este util s˘a demonstr˘ am doar
urm˘ atorul rezultat: Dac˘a J
p
(α) ¸si J
q
(β) sunt dou˘a blocuri Jordan, atunci dimensiunea
spat ¸iului matricelor Y pentru cate J
p
(α)Y = Y J
q
(β) este egal˘a cu min¦p, q¦ pentru
α = β, sau este 0 ˆın caz contrar.
5.8.18 Observ˘ am c˘a det(XI
n
− A) = det(XI
n
− A
T
), deoarece aceste dou˘a matrice sunt
una transpusa celeilalte; de aici, rezult˘a c˘ a P
A
(X) = P
A
T (X). Pentru a demonstra c˘ a matricele
A ¸si A
T
au acela¸si polinom minimal, folosim faptul c˘ a rangul unei matrice nu se modific˘ a prin
transpunerea matricei respective; de aceea, relat ¸iile (89) arat˘a c˘ a matricele au aceea¸si form˘ a
canonic˘ a Jordan, deci au acela¸si polinom minimal.
5.8.19 Fie U matricea obt ¸inut˘ a din I
n
prin schimbarea ˆıntre ele a liniilor i ¸si j, apoi a
coloanelor i ¸si j. Matricea U are ˆın continuare, pe fiecare linie ¸si coloan˘a, un singur element
egal cu 1, toate celelalte elemente fiind nule. Matricea U corespunde, de fapt, transpozit ¸iei
(i, j): chiar ¸si f˘ ar˘a aceast˘a observat ¸ie, putem verifica imediat egalitatea U
−1
= U.
ˆ
In plus, un
calcul simplu arat˘a c˘ a
˜
A = UAU. Deducem c˘ a matricele
˜
A ¸si A sunt matrice asemenea, deci
ele au aceea¸si form˘ a Jordan.
5.8.20 Putem verifica (de exemplu, prin induct ¸ie) c˘a, dac˘a F este un polinom arbitrar,
atunci
F(B) =
_
F(A) F
t
(A)
0 F(A)
_
.
De aceea, polinomul minimal al matricei B este un polinom nenul P, de grad minim posibil,
cu proprietatea c˘ a P ¸si P
t
sunt divizibile cu µ
A
. Ajungem astfel la egalitatea: P(X) =
t

i=1
(X−
λ
i
)
s
i
+1
.
5.8.21
(1) Dezvoltat ¸i determinantul dup˘a o linie.
205
6. SOLUT¸II
(2) Evident, m
a
(2) = 2. Pentru a calcula m
g
(2), calcul˘ am rangul matricei 2I
4
−A: avem
m
g
(2) = dim(Ker(2I
4
−A)) = 4 −rang(2I
4
−A) = 1.
(3) Calcul˘am B = A−2I
4
, apoi B
2
; subspat ¸iul C
F
se obt ¸ine determinˆ and vectorii v pentru
care B
2
v = 0. Explicit˘am spat ¸iul solut ¸iilor acestui sistem liniar ¸si obt ¸inem C
F
=
Span¦(1; 0; −1; 0)
T
, (0; 1; 0; −1)
T
¦. Analog, C
G
= Span¦(1; 0; 1; 0)
T
, (0; 1; 0; 1)
T
¦.
(4) Polinomul minimal divide polinomul caracteristic ¸si aceste dou˘ a polinoame au aceia¸si
factori ireductibili. De aceea, polinomul minimal al lui A poate fi unul din urm˘atoarele
polinoame: (X − 2)(X + 2), (X − 2)
2
(X + 2), (X − 2)(X + 2)
2
, (X − 2)
2
(X + 2)
2
. O
verificare direct˘ a ne arat˘ a c˘ a µ
A
(X) = (X −2)
2
(X + 2)
2
.
(5) Nu, deoarece polinomul minimal are r˘ad˘ acini multiple. Alt argument: m
a
(2) m
g
(2),
deci matricea A nu este diagonalizabil˘a.
(6) Nu, acelea¸si calcule sunt valabile ¸si peste corpul Q al numerelor rat ¸ionale.
5.8.22
(1) Dac˘ a U
−1
AU = diag¦a
1
, a
n
, . . . , a
n
¦, atunci U
−1
A
p
U = diag¦a
p
1
, a
p
2
, . . . , a
p
n
¦. Deci A
p
este diagonalizabil˘a.
(2) Dac˘ a A
p
este diagonalizabil˘a, atunci polinomul minimal al acestei matrice este de forma
µ
A
p(X) = (X − b
1
) . . . (X − b
r
), unde numerele b
1
, b
2
, . . . , b
r
sunt distincte ¸si nenule.
Deducem c˘a F(A) = 0, unde F = (X
p
− b
1
) . . . (X
p
− b
r
). Deoarece polinomul F are
r˘ ad˘acini distincte, iar µ
A
divide F, rezult˘a c˘ a ¸si polinomul minimal µ
A
al matricei A
are r˘ad˘ acini distincte. Deci A este diagonalizabil˘a.
5.8.23 Consider˘ am A ca matrice cu elemente numere complexe, asociat˘a unui endomorfism
T ∈ L(C
n
) ¸si fie λ ∈ C o valoare proprie a lui A. Exist˘ a deci un vector propriu (nenul) v ∈ C
n
,
pentru care Av = λ v. Aplicˆand conjugarea complex˘ a egalit˘ at ¸ii anterioare ¸si t ¸inˆand cont de
ipoteze, obt ¸inem
v
T
A = λ v
T
.
Deoarece
λ|v| = λv
T
v = v
T
Av = λ|v|,
iar |v| 0, deducem c˘ a λ ∈ R. R˘aspunsul la a doua ˆıntrebare este negativ. L˘ as˘am cititorului
pl˘ acerea de a g˘asi un contraexemplu.
5.8.24 Vom demonstra ambele propriet˘at ¸i ˆın acela¸si timp, prin induct ¸ie dup˘a n.
Pentru n = 1, problema este evident˘ a. S˘ a presupunem acum c˘a orice matrice simetric˘ a
din /
k
(R) este diagonalizabil˘ a, prin intermediul unei matrice de trecere ortogonale, ¸si s˘ a
demonstr˘ am c˘ a proprietatea se p˘ astreaz˘a pentru matricele simetrice din /
k+1
(R).
Fie A ∈ /
k+1
(R) o matrice simetric˘ a ¸si fie λ o valoare proprie (real˘a) a matricei A.
Putem alege un vector propriu v
1
, corespunz˘ ator acestei valori proprii, de norm˘a 1. Com-
plet˘ am vectorul v
1
la o baz˘a a lui R
k+1
, apoi transform˘am aceast˘ a baz˘a ˆın baza ortonormat˘a
B = ¦v
1
, v
2
, . . . , v
k+1
¦, folosind, de exemplu, procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt. Fie U
206
matricea de trecere dintre baza canonic˘a a lui R
k+1
¸si baza B
1
; atunci U este o matrice ortog-
onal˘ a, ortogonalitatea fiind echivalent˘ a cu ¸v
i
, v
j
) = δ
i,j
(condit ¸ie ce define¸ste bazele ortonor-
mate).
Fie B = U
−1
AU; deoarece
B
T
= (U
−1
AU)
T
= U
T
A
T
(U
−1
)
T
= U
−1
AU,
deducem c˘a B este matrice simetric˘a.
ˆ
In plus, prima coloan˘ a a lui B este
Be
1
= U
−1
AUe
1
= U
−1
Av
1
= U
−1
λv
1
= λe
1
,
unde e
1
este primul vector al bazei canonice din R
k+1
. (Am folosit aici doar definit ¸ia matricei
de trecere de la o baz˘ a la alta!). Deducem c˘ a
B =
_
λ 0
0 C
_
,
unde C este o matrice simetric˘a, de ordinul k. Conform ipotezei de induct ¸ie, exist˘a o matrice
ortogonal˘ a V ∈ /
k
(R) pentru care V
−1
CV este matrice diagonal˘a; atunci matricea
D = U
_
1 0
0 V
_
este o matrice ortogonal˘ a, care transform˘ a Aˆıntr-o matrice diagonal˘a.
5.8.25
(1) Polinomul minimal al matricei A divide X
p
, deci este de forma X
q
. Cum polinomul
caracteristic ¸si polinomul minimal au aceia¸si factori ireductibili, deducem c˘a P
A
(X) =
X
n
.
(2) Se folose¸ste Lema 5.6.1.
(3) Deoarece polinomul minimal al matricei A este de forma µ
A
(X) = X
q
, matricea A
este diagonalizabil˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘a q = 1. Altfel spus, singura matrice nilpotent˘ a
diagonalizabil˘ a este matricea nul˘ a.
5.8.26 Pentru implicat ¸ia direct˘a, ˆınlocuim A cu J
A
: urma unei matrice se p˘ astreaz˘ a dac˘ a
ˆınlocuim matricea dat˘ a cu o matrice asemenea cu ea.
Pentru implicat ¸ia invers˘ a, folosim egalitatea
Tr(A
p
) =
n

i=1
λ
i
,
unde λ
1
, λ
2
, . . . , λ
n
sunt valorile proprii ale lui A.
5.8.27 Exprim˘ am matricea (A +λB)
n
sub forma
A
n
+λC
1

2
C
2
+. . . +λ
n−1
C
n−1

n
B
n
,
unde matricele C
1
, C
2
, . . . , C
n−1
nu depind de λ.
Pentru o pozit ¸ie fixat˘a (i, j), fie a, c
1
, c
2
, . . . , c
n−1
, b elementele de pe pozit ¸ia (i, j) din ma-
tricele A
n
, C
1
, . . . , C
n−1
, B
n
. Ipoteza spune c˘ a polinomul
a +c
1
X +c
2
X
2
+. . . +c
n−1
X
n−1
+bX
n
207
6. SOLUT¸II
se anuleaz˘a pentru n+1 valori distincte ale variabilei X. Deducem c˘ a acest polinom este identic
nul, deci, ˆın particular, a = b = 0. A¸sadar, toate elementele matricelor A
n
¸si B
n
sunt nule, deci
matricele A ¸si B sunt nilpotente.
5.8.28
(1) Polinomul minimal al lui A divide X(X −1), deci are r˘ ad˘acini simple.
(2)
ˆ
Inlocuim A cu J
A
: rangul ¸si urma matricei nu se schimb˘a prin aceast˘a ˆınlocuire. Dac˘ a
A este idempotent˘ a, atunci celulele Jordan din J
A
au ordin 1 ¸si corespund valorilor
proprii 0 sau 1.
(3) A
2
= A ⇐⇒ (I −A)
2
= I −A.
(4) Dac˘ a (A + B)
2
= A + B, atunci AB + BA = 0
n
.
ˆ
Inmult ¸im la stˆ anga cu A, apoi la
dreapta cu B aceast˘ a relat ¸ie ¸si obt ¸inem
AB = −ABA = BA.
Deci AB = BA = 0
n
. Reciproca este imediat˘ a.
5.8.29 Demonstrat ¸ia se face prin induct ¸ie dup˘ a n. Pentru n = 2, rezult˘a imediat c˘ a putem
alege vectorul v 0 pentru care Av ¸si v sunt liniar independent ¸i; ˆın baza ¦v, Av¦, matricea
asemenea cu A are forma cerut˘ a.
Fie A o matrice de ordin m + 1, cu m ≥ 2. Scriem A =
_
B ∗
∗ ∗
_
, unde B este o
matrice de ordinul m. Putem presupune (efectuˆınd eventual permut˘ ari de linii ¸si coloane)
c˘ a B λI
m
. Exist˘ a deci o matrice inversabil˘a U ∈ /
m
(K) pentru care UPU
−1
are forma
cerut˘ a. Diagonala matricei C =
_
U 0
0 1
__
B ∗
∗ ∗
__
U
−1
0
0 1
_
=
_
UBU
−1

∗ ∗
_
este de
forma diag¦0, 0, . . . , 0, α, β¦. Dac˘a α = 0, am terminat; dac˘ a nu, aplic˘ am cazul n = 2 matricei
_
α ∗
∗ β
_
.
5.8.30 Fie λ
1
, . . . , λ
m
cele m valori proprii distincte, de multiplicit˘at ¸i algebrice p
1
, . . . , p
m
.
Atunci
b
ij
= p
1
λ
i+j−2
1
+p
2
λ
i+j−2
2
+. . . +p
m
λ
i+j−2
m
.
Folosind un determinant de tip Vandermonde ¸si proprietatea det(XY ) = det(X)det(Y ), obt ¸inem
egalitatea
det(b
ij
)
i,j∈1,m
= p
1
. . . p
m

i<j

i
−λ
j
)
2
0.
6.6.1 Se verific˘ a imediat, prin calcul direct, c˘ a aplicat ¸iile de la punctele a) ¸si c) sunt forme
biliniare, ˆın timp ce aplicat ¸ia dat˘ a la punctul b) nu este form˘ a biliniar˘ a.
6.6.2 T¸ inˆ and cont de propriet˘ at ¸ile matricelor avem:
F(αX +βY, Z) = (αX +βY )AZ
t
= αXAZ
t
+βY AZ
t
= αF(X, Z) +βF(Y, Z) ¸si F(X, αY +
βZ) = XA(αY +βZ)
t
= XA(αY
t
+βZ
t
) = αXAY
t
+βXAZ
t
= αF(X, Y )+βF(X, Z). Astfel,
putem conchide c˘a F este o form˘ a biliniar˘a. Forma biliniar˘ a nu este simetric˘ a.
208
6.6.3 Dac˘ a x = 0
V
, atunci F(x, y) = F(x, x) = 0, deci ˆın urm˘ atoarea inegalitate F(x, y)
2

F(x, x)F(y, y) avem egalitate. Pe de alt˘a parte, deoarece orice mult ¸ime de vectori ce cont ¸ine
vectorul nul este liniar dependent˘ a, problema este rezolvat˘a ˆın acest caz particular.
Putem presupune deci c˘ a x 0
V
, adic˘a F(x, x) > 0. Consider˘am α ∈ R arbitrar. Deoarece
F este pozitiv definit˘ a, rezult˘a c˘ a F(αx + y, αx + y) ≥ 0. Pe de alt˘ a parte, folosind axiomele
din definit ¸ia formei biliniare, avem F(αx + y, αx + y) = α
2
F(x, x) + 2αF(x, y) + F(y, y), deci
α
2
F(x, x) + 2αF(x, y) +F(y, y) ≥ 0, pentru orice x, y ∈ V.
Definim funct ¸ia ϕ : R → R, ϕ(α) = α
2
F(x, x) + 2αF(x, y) + F(y, y). Observ˘ am c˘ a ϕ
este o funct ¸ie polinomial˘a de gradul doi, avˆand coeficientul termenului dominant F(x, x) > 0
¸si cu proprietatea c˘ a ϕ(α) ≥ 0, pentru orice α ∈ R. Obt ¸inem c˘ a ∆ ≤ 0, adic˘ a 4F(x, y)
2

4F(x, x)F(y, y) ≤ 0, de unde rezult˘ a c˘ a F(x, y)
2
≤ F(x, x)F(y, y).
Presupunem acum c˘ a F(x, y)
2
= F(x, x)F(y, y), adic˘a ∆ = 0. Atunci ecuat ¸ia de gradul
doi α
2
F(x, x) + 2αF(x, y) + F(y, y) = 0 are dou˘ a r˘ adacini reale egale α
1
= α
2
. Obt ¸inem deci
c˘ a F(α
1
x + y, α
1
x + y) = 0, ceea ce conduce la α
1
x + y = 0, deci vectorii x ¸si y sunt liniar
dependent ¸i.
Reciproc, dac˘ a x ¸si y sunt liniar dependent ¸i, atunci exist˘a λ ∈ R astfel ˆıncˆat y = λx.
Rezult˘ a c˘a F(x, y)
2
= α
2
F(x, x)
2
, iar F(x, x)F(y, y) = F(x, x)F(αx, αx) = α
2
F(x, x)
2
. Din
ultimele dou˘a relat ¸ii obt ¸inem c˘a F(x, y)
2
= F(x, x)F(y, y).
6.6.4 a) Se verific˘a prin calcul direct c˘ a F este form˘a biliniar˘ a.
b) Matricea asociat˘ a formei biliniare F ˆın baza canonic˘ a a lui R
3
este:
A =
_
_
_
0 3 0
1 1 0
−1 0 2
_
_
_.
c) Vom folosi Teorema 6.1.7. Deoarece matricea asociat˘a formei p˘atratice F ˆın baza canonic˘ a
B
1
este A, g˘asit˘ a la punctul precedent, iar matricea de trecere de la B
1
la B
2
este C =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 0 0
_
_
_, rezult˘a c˘ a matricea asociat˘ a lui F ˆın baza B
2
este:
B = C
T
AC =
_
_
_
0 1 1
1 0 0
1 1 0
_
_
_
_
_
_
0 3 0
1 1 0
−1 0 2
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 0 0
_
_
_ =
_
_
_
3 0 1
3 0 3
4 1 5
_
_
_.
6.6.5 a) Q : R
3
−→R, Q(x) = F(x, x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+ 4x
1
x
2
−8x
2
x
3
;
b) Q : /
n
(R) →R, Q(A) = Tr(A).
6.6.6 a) Aplicˆand procedeul descris ˆın Teorema 6.2.7 avem:
Q(x) = (x
2
1
−2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
) + 9x
2
2
+ 17x
2
3
= (x
1
−x
2
+ 2x
3
)
2
−x
2
2
−4x
2
3
+ 4x
2
x
3
+ 9x
2
2
+ 17x
2
3
= (x
1
−x
2
+ 2x
3
)
2
+ 8x
2
2
+ 13x
2
3
+ 4x
2
x
3
= (x
1
−x
2
+ 2x
3
)
2
+
1
8
(64x
2
2
+ 32x
2
x
3
+ 13x
2
3
)
209
6. SOLUT¸II
= (x
1
−x
2
+ 2x
3
)
2
+
1
8
(8x
2
+ 2x
3
)
2

1
2
x
2
3
+ 13x
2
3
= (x
1
−x
2
+ 2x
3
)
2
+
1
8
(8x
2
+ 2x
3
)
2
+
25
2
x
2
3
Cu notat ¸iile:
_
¸
_
¸
_
¯ x
1
= x
1
−x
2
+ 2x
3
¯ x
2
= 8x
2
+ 2x
3
¯ x
3
= x
3
vom obt ¸ine forma canonic˘a a formei p˘ atratice:
Q(x) = ¯ x
2
1
+
1
8
¯ x
2
2
+
25
2
¯ x
2
3
.
b) Ne afl˘ am ˆın primul caz al metodei lui Gauss, prezentat ˆın demonstrat ¸ia Teoremei 6.2.7.
Astfel
Q(x) = (4x
2
1
−4x
1
x
2
−4x
1
x
3
) +x
2
2
+x
2
3
+ 8x
2
x
3
=
1
4
(16x
2
1
−16x
1
x
2
−16x
1
x
3
) +x
2
2
+x
2
3
+
8x
2
x
3
=
1
4
(4x
1
−2x
2
−2x
3
)
2
−x
2
2
−x
2
3
−2x
2
x
3
+x
2
2
+x
2
3
+8x
2
x
3
=
1
4
(4x
1
−2x
2
−2x
3
)
2
+6x
2
x
3
.
ˆ
In continuare ne afl˘ am ˆın cel de-al doilea caz al metodei lui Gauss. Pentru a obt ¸ine un nou
termen cu p˘ atrat vom nota:
_
¸
_
¸
_
4x
1
−2x
2
−2x
3
= ¯ x
1
x
2
= ¯ x
2
+ ¯ x
3
x
3
= ¯ x
2
− ¯ x
3
Obt ¸inem forma canonic˘a:
Q(x) =
1
4
¯ x
2
1
+ 6¯ x
2
2
−6¯ x
2
3
.
c) Notˆand
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
1
= x
t
1
+x
t
2
x
2
= x
t
1
−x
t
2
x
3
= x
t
3
x
4
= x
t
4
rezult˘ a:
Q(x) = x
t
2
1
−x
t
2
2
+ 2x
t
1
x
t
3
+ 2x
t
1
x
t
4
+x
t
3
x
t
4
= (x
t
1
+x
t
3
+x
t
4
)
2
−x
t
2
3
−x
t
2
4
−2x
t
3
x
t
4
−x
t
2
2
+x
t
3
x
t
4
=
(x
t
1
+x
t
3
+x
t
4
)
2
−x
t
2
2
−x
t
2
3
−x
t
2
4
−x
t
3
x
t
4
= (x
t
1
+x
t
3
+x
t
4
)
2
−x
t
2
2

_
x
t
3
+
1
2
x
t
4
_
2

3
4
x
t
2
4
.
ˆ
In final g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x) = ¯ x
2
1
− ¯ x
2
2
− ¯ x
2
3

3
4
¯ x
2
4
.
d) Succesiv avem:
Q(x) = (x
2
1
+x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
−4x
1
x
4
) + 2x
2
2
−3x
2
4
+x
2
x
3
+x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
−2x
4
)
2

1
4
x
2
2
−x
2
3
−4x
2
4
−x
2
x
3
+x
2
x
4
+ 4x
3
x
4
+ 2x
2
2
−3x
2
4
+x
2
x
3
+x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
−2x
4
)
2
+
7
4
x
2
2
−x
2
3
−7x
2
4
+x
2
x
4
+5x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
−2x
4
)
2
+
4
7
_
49
16
x
2
2
+
7
4
x
2
x
4
_
−x
2
3
−7x
2
4
+5x
3
x
4
=
(x
1
+
1
2
x
2
+x
3
−2x
4
)
2
+
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2

1
7
x
2
4
−x
2
3
−7x
2
4
+5x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
−2x
4
)
2
+
210
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2
−x
2
3

50
7
x
2
4
+5x
3
x
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
−2x
4
)
2
+
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2

_
x
3

5
2
_
2
+
25
4
x
2
4

50
7
x
2
4
= (x
1
+
1
2
x
2
+x
3
−2x
4
)
2
+
4
7
_
7
4
x
2
+
1
2
x
4
_
2

_
x
3

5
2
_
2

25
28
x
2
4
.
A¸sadar, forma canonic˘a va fi
Q(x) = ¯ x
2
1
+
4
7
¯ x
2
2
− ¯ x
2
3

25
28
¯ x
2
1
.
6.6.7 a) Matricea asociat˘ a formei p˘ atratice este
A =
_
_
_
1 8 2
8 8 2
2 2 1
_
_
_.
Minorii principali ai acestei matrice sunt:

1
= 1 0, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
1 8
8 8
¸
¸
¸
¸
¸
= −56 0, ∆
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 8 2
8 8 2
2 2 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −28 0.
Forma canonic˘ a a formei p˘ atratice Q va fi:
Q(x) = ¯ x
2
1

1
56
¯ x
2
2
+ 2¯ x
2
3
.
b) Q(x) = ¯ x
2
1

1
2
¯ x
2
2
+
1
5
¯ x
2
3
.
c) Q(x) = ¯ x
2
1

1
2
¯ x
2
2
+
1
2
¯ x
2
3
+ 2¯ x
2
4
.
d) Q(x) = ¯ x
2
1
+ ¯ x
2
2
− ¯ x
2
3

1
2
¯ x
2
4
.
6.6.8 Formele canonice obt ¸inute prin metoda transform˘ arilor ortogonale sunt:
a) Q(x) = −¯ x
2
1
+ 2¯ x
2
2
+ 5¯ x
2
3
;
b) Q(x) = −2¯ x
2
1
−2¯ x
2
2
+ ¯ x
2
3
;
c) Q(x) = −¯ x
2
1
+ 5¯ x
2
2
+ 11¯ x
2
3
.
6.6.9
ˆ
In urma aplic˘ arii metodei lui Gauss obt ¸inem forma canonic˘a Q(x) =
1
5
¯ x
2
1
+
5
26
¯ x
2
2
+
40
13
¯ x
2
4
, unde ¯ x
1
= 5x
1
−2x
2
−2x
3
, ¯ x
2
=
26
5
¯ x
2

4
4
¯ x
3
¸si ¯ x
3
= x
3
.
Aplicˆ and metoda lui Jacobi vom g˘asi forma canonic˘ a Q(x) =
1
5
¯ x
2
1
+
5
26
¯ x
2
2
+
13
40
¯ x
2
4
, iar prin
metoda transform˘arilor ortogonale obt ¸inem Q(x) = 2¯ x
2
1
+ 5¯ x
2
2
+ 8¯ x
2
3
.
Toate formele canonice g˘site cont ¸in 3 termeni pozitivi, 0 negativi ¸si 0 nuli, deci signatura
este (3,0,0).
211
6. SOLUT¸II
6.6.10 a) Vom folosi Criteriul lui Sylvester. Deoarece matricea asociat˘ a formei p˘atratice Q
este
A =
_
_
_
α −2 −1 2
−1 α −2 −2
2 −2 α + 1
_
_
_,
rezult˘ a c˘ a minorii principali ai matricei A vor fi:

1
= α −2, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
α −2 −1
−1 α −2
¸
¸
¸
¸
¸
¸si ∆
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
α −1 −1 2
−1 α −1 −2
2 −2 α −1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Pentru ca forma p˘ atratic˘a s˘ a fie pozitiv definit˘ a condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘ a este ca ∆
i
> 0,
pentru i = 1, 3.
Rezult˘ a c˘a ∆
1
= α − 2 > 0, ∆
2
= (α − 3)(α − 1) > 0 ¸si ∆
3
= (α − 3)
2
(α + 3) > 0.
Intersectˆ and solut ¸iile acestor trei inecuat ¸ii vom g˘asi α ∈ (3, +∞).
b) Pentru α = 3 obt ¸inem forma p˘ atratic˘a Q(x) = x
2
1
+ x
2
2
+ 4x
2
3
− 2x
1
x
2
+ 4x
1
x
3

4x
2
x
3
. Matricea asociat˘ a este A =
_
_
_
1 −1 2
−1 1 −2
2 −2 4
_
_
_ ¸si astfel ecuat ¸ia caracteristic˘ a va fi
A =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 −λ −1 2
−1 1 −λ −2
2 −2 4 −λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
. Obt ¸inem valorile proprii λ
1
= λ
2
= 0, λ
3
= 6, deci forma
canonic˘ a a formei p˘atratice va fi Q(x) = 6¯ x
2
3
.
6.6.11 Fie ¦v
i
¦
i=1,n
¸si ¦w
j
¦
j=1,m
baze ale K-spat ¸iilor vectoriale N ¸si respectiv Y. Atunci
¦v
i
⊗w
j
¦
i=1,n
j=1,m
este baz˘ a a lui N ⊗ Y. Definim ϕ : (N ⊗ Y)

−→ N

⊗ Y

astfel ˆıncˆat
pe elementele bazei spat ¸iului vectorial (N ⊗ Y)

avem ϕ((v
i
⊗ w
j
)

) = v

i
⊗ w

j
. Evident ϕ
este transformare liniar˘ a. Cum ¦v

i
¦
i=1,n
¸si
_
w

j
_
j=1,m
sunt baze ale K-spat ¸iilor vectoriale N

¸si
respectiv Y

, rezult˘a c˘a
_
v

i
⊗w

j
_
i=1,n
j=1,m
este baz˘a a spat ¸iului N

⊗Y

. Astfel, ϕ este surjectiv˘a.
Deoarece
dim
K
(N⊗Y)

= dim
K
(N⊗Y) = dim
K
(N)dim
K
(Y) = dim
K
(N)

dim
K
(Y)

= dim
K
(N

⊗Y

),
rezult˘ a c˘ a ϕ este izomorfism.
6.6.12 Presupunem prin absurd c˘ a exist˘ a v ∈ V ¸si w ∈ W astfel ˆıncˆ at v
1
⊗w
1
+v
2
⊗w
2
=
v ⊗w. Dac˘a vectorii v
1
, v
2
, v ar fi liniar independent ¸i, din relat ¸ia
(125) v
1
⊗w
1
+v
2
⊗w
2
−v ⊗w = 0
¸si din Propozit ¸ia 6.5.6 ar rezulta c˘ a w
1
= w
2
= w, ˆın contradict ¸ie cu liniar independent ¸a
vectorilor w
1
¸si w
2
. Similar, vectorii w
1
, w
2
, w nu pot fi liniar independent ¸i.
A¸sadar, v este o combinat ¸ie liniar˘a a vectorilor v
1
¸si v
2
, iar w este o combinat ¸ie liniar˘a a
vectorilor w
1
¸si w
2
. Rezult˘ a c˘ a
v = α
1
v
1

2
v
2
¸si w = β
1
w
1

2
w
2
,
212
cu α
1
, α
2
, β
1
, β
2
∈ K. Este clar c˘ a α
2
1
+ α
2
2
0 ¸si β
2
1
+ β
2
2
0.
ˆ
Inlocuind ˆın relat ¸ia (125) ¸si
grupˆ and termenii convenabil, obt ¸inem:
v
1
⊗[(1 −α
1
β
1
) w
1
−α
1
β
2
w
2
] +v
2
⊗[−α
2
β
1
w
1
+ (1 −α
2
β
2
) w
2
] = 0.
Deoarece v
1
, v
2
sunt liniar independent ¸i, din Propozit ¸ia 6.5.6 rezult˘ a c˘ a (1 −α
1
β
1
) w
1
−α
1
β
2
w
2
=
0 ¸si −α
2
β
1
w
1
+ (1 −α
2
β
2
) w
2
= 0. Deci w
1
¸si w
2
sunt liniar dependent ¸i (o contradict ¸ie) sau
1 −α
1
β
1
= α1β
2
= α
2
β
1
= 1 −α
2
β
2
= 0 (o contradict ¸ie, deoarece din α
1
β
1
= α
2
β
2
= 1 rezult˘ a
c˘ a α
1
, β
1
, α
2
, β
2
0).
6.6.13 a) Deoarece dim
Q
(R) = ℵ, atunci exist˘ a o mult ¸ime I de cardinal ℵ astfel ˆıncˆ at avem
urm˘ atorul izomorfism de spat ¸ii vectoriale: R · Q
(I)
.
ˆ
In acest caz, [I I[ = [I[ ¸si astfel:
R⊗
Q
R · Q
(I)

Q
Q
(I)
· Q
(II)
· Q
(I)
· R.
b) Deoarece C · R
2
, ca ¸si Q−spat ¸ii vectoriale, rezult˘ a c˘ a
C ⊗
Q
C · R
2

Q
R
2
· (R⊗R)
4
· R
4
· C C,
ca ¸si Q−spat ¸ii vectoriale.
c) Cum dim
R
(C) = 2, rezult˘ a c˘a dim
R
(C ⊗
R
C) = 4, deci C ⊗
R
C · R
4
.
213
Bibliografie
1. E. Arghiriade, Curs de algebr˘a superioar˘a, vol I, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1962.
2. Gh. Atanasiu, E. Stoica, Algebr˘a liniar˘a. Geometrie analitic˘ a, Editura Fair Partners, 2003.
3. G. Bercu, Algebr˘ a liniar˘a. Geometrie analitic˘ a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Fair Partners, 2009.
4. E. Cioar˘a, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘ a, geometrie diferent ¸ial˘a, Editura Fair Partners, 2005.
5. L. D˘au¸s, Algebr˘a liniar˘a ¸si geometrie analitic˘a, Editura ConsPress, Bucure¸sti, 2009.
6. T. Dumitrescu, Algebr˘a, Editura Universit˘at ¸ii din Bucure¸sti, Bucure¸sti, 2006.
7. P. R. Halmos, Finite-dimensional vector spaces, 2nd ed, Undergraduate Texts in Mathematics, Editura
Springer, 1987.
8. R. Horn, C. Johnson, Analiza matricial˘a, Editura Theta, Bucure¸sti, 2001.
9. I. Ion, N. Radu, Algebr˘ a, Ed. Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1991.
10. H. Ikramov, Recueil de probl`emes d’alg`ebre lin´eaire, Editura Mir, Moscova, 1977.
11. D. Lay, Linear algebra and its applications, Addison-Wesley Publishing, 2003.
12. C. N˘ast˘asescu, C. Nit ¸˘a, M. Brandiburu, D. Joit ¸˘a, Exercit ¸ii ¸si probleme de algebr˘a pentru clasele IX-XII,
Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1983.
13. C. N˘ast˘asescu, C. Nit ¸˘a, I. St˘anescu, Matematic˘a. Elemente de algebr˘a superioar˘a, Manual pentru clasa a
XI-a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1980.
14. M. Pavel, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘ a ¸si diferent ¸ial˘a, Vol. I, Editura Agir, Bucure¸sti, 2002.
15. I. Pop, Gh. Neagu, Algebr˘a liniar˘a ¸si geometrie analitic˘a ˆın plan ¸si spat ¸iu, Editura Plumb, Bac˘au, 1996.
16. A. L. Pletea, A. Corduneanu, M. Lupan, Lect ¸ii de algebra liniar˘a, Editura Politehnium, Ia¸si, 2005.
17. I. Proskouriakov, Recueil de probl`emes d’alg`ebre lin´eaire, Editura Mir, Moscova, 1989.
18. G. Strang, Linear algebra and its applications, Thomson Learning, 1988.
19. C. Udri¸ste, Algebr˘a liniar˘a. Geometrie analitic˘ a, Geometry Balkan Press, 1996.
20. C. Udri¸ste ¸s.a., Algebr˘a, geometrie ¸si ecuat ¸ii diferent ¸iale, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti,1982.
215
Index
algoritmul lui Euclid, 21
automorfism de grupuri, 7
baz˘a, 70
baz˘a ortogonal˘a, 74
baz˘a ortonormat˘a, 75
caracteristica unui corp, 12
ciclu, 13
combinat ¸ie liniar˘a, 35, 66
complement algebric, 37
complement ortogonal, 76
coordonate, 71
corp, 10
corp comutativ, 10
Criteriul lui Sylvester, 160
determinant, 32, 163
determinant-regula lui Laplace, 36
dezvoltarea unui determinant dup˘a o linie
(coloan˘a), 37
distant ¸˘a, 74
domeniu de integritate, 9
dualul algebric, 83
element inversabil, 4
element neutru, 4
endomorfism
adjunct, 96
autoadjunct, 97
otogonal, 98
finit generat, 68
form˘a biliniar˘a, 145
form˘a biliniar˘a negativ semidefinit˘a, 145
form˘a biliniar˘a simetric˘a negativ definit˘a, 145
form˘a biliniar˘a simetric˘a pozitiv definit˘a, 145
form˘a biliniar˘a simetric˘a pozitiv semidefinit˘a, 145
form˘a biliniar˘a simetrica, 145
form˘a multiliniar˘a, 161
form˘a multiliniar˘a alternat˘a, 162
form˘a p˘atratic˘a, 148
forma p˘atratic˘a negativ definit˘a, 159
forma p˘atratic˘a pozitiv definit˘a, 159
gradul unui polinom, 17
grup, 4
grup abelian, 4
grup finit, 4
ideal, 9
ideal propriu, 9
inel, 8
inel de polinoame ˆıntr-o nedeterminat˘a, 17
inel factor, 10
inel integru, 9
inel unitar, 8
inversiune, 15
izomorfism de corpuri, 25
izomorfism de grupuri, 7
izomorfism de inele, 10
legea de asociativitate generalizat˘a, 6
liniar dependent, 67
liniar independent, 67
matrice adjunct˘a, 42
matrice antisimetric˘a, 40
matrice asociat˘a formei p˘atratice, 149
matrice coloan˘a, 28
matrice cu blocuri, 48
matrice de tipul (m, n), 27
matrice diagonal˘a, 40
matrice e¸salon, 44
matrice echivalente pe linii, 44
matrice elementar˘a, 46
matrice idempotent˘a, 58
matrice inversabil˘a, 41
matrice involutiv˘a, 58
matrice linie, 28
matrice nesingular˘a, 41
matrice ortogonal˘a, 41
matrice p˘atratic˘a, 28
matrice simetric˘a, 40
matrice transpus˘a, 32
matrice unitate, 31
matricea asociat˘a formei biliniare, 146
metoda Gauss, 151
minor, 36
minor complementar, 36
morfism de grupuri, 7
morfism de inele, 10
217
6. INDEX
n-grupul liniar general, 42
n-grupul ortogonal, 43
n-grupul ortogonal special, 43
norm˘a, 74
operat ¸ie algebric˘a, 4
operat ¸ie asociativ˘a, 4
operat ¸ie comutativ˘a, 4
ordinul de multiplicitate al unei r˘ad˘acini, 19
ordinul unui element, 8
ordinul unui grup, 6
parte stabil˘a, 4
permut˘ari impare, 15
permut˘ari pare, 15
polara formei p˘atratice, 148
polinom ireductibil, 21
polinom reductibil, 21
polinom unitar, 17
produs direct de grupuri, 5
produs scalar, 73
produs tensorial, 169
proiectii ortogonale, 100
propriet˘at ¸ile determinant ¸ilor, 33
proprietatea de aditivitate, 81
proprietatea de omogeneitate, 81
rangul unei matrice, 40
reducere la forma canonic˘a, 150
signatura formei p˘atratice, 158
signatura unei permut˘ari, 15
sistem algebric compatibil, 51
sistem algebric incompatibil, 51
sistem algebric liniar, 50
sistem Cramer, 55
sistem de generatori, 68
sistem omogen, 56
spat ¸iu vectorial, 63
spat ¸iu vectorial euclidian, 73
spatii vectoriale izomorfe, 88
subcorp, 11
subgrup, 6
subinel, 10
subspat ¸ii suplimentare, 66
subspat ¸iu vectorial, 64
subspat ¸iul generat, 67
sum˘a direct˘a, 66
suma subspat ¸iilor, 65
Teorema inertiei, 158
Teorema lui Gauss, 150
Teorema lui Jacobi, 153
transformare elementar˘a, 44
transformare liniar˘a, 81
transformare liniar˘a
automorfism, 82
endomorfism, 82
epimorfism, 81
izomorfism, 81
monomorfism, 81
omotetii, 83
proiect ¸ia, 83
transformarea identitate, 83
transformare liniara
defectul, 87
ecuat ¸ia matriceal˘a, 91
formula de schimbare a matricei unei
transform˘ari liniare, 95
imaginea, 86
matricea asociat˘a, 91
nucleul, 86
rangul, 87
transformarea nul˘a, 83
transpozit ¸ie, 13
urma matricei, 58
vectori ortogonali, 74
218

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer: Get 4 months of Scribd and The New York Times for just $1.87 per week!

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times