Geografia lingvistica

Constituirea metodei la sfîrşitul secolului al XIX-lea este pregătită de o serie de factori care acţionează încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea: - dezvoltarea curentului romantic, care îndreaptă atenţia spre cultura populară. J. G. Herder (1744-1803) anticipă prin Vocile popoarelor în cîntece (3 vol. ; 1778-1779), întemeierea folcloristicii. Între fondatori, fraţii Jacob şi Wilhelm Grimm publică, între 18121822, trei volume de Poveşti pupulare germane, culese şi transpuse în forma lor autentică; - scăderea prestigiului limbilor clasice şi intrarea în atenţie a limbilor vorbite. Nu întîmplător J. Grimm este cel dintîi care aplică metoda comparativ-istorică la un grup de dialecte, cele germanice, publicînd prima gramatică istorică a unei limbi indoeuropene: Deutsche Grammatik; - dezvoltarea laturii istorice a metodei comparative, mai ales prin impulsul dat de Şcoala neogramatică. Observaţii asupra aspectelor dialectale ale diverselor limbi s-au făcut, sporadic, cu mai multe secole în urmă. La începutul sec. al XIV-lea, Dante dă, în De vulgari eloquentia, prima descriere a celor 14 dialecte ale limbii italiene. În 1670, filozoful G. W. Leibniz (1646-1716) cere turcologului J. B. Podesta (originar din Istria, secretar-interpret al împăratului Germaniei pentru limbile orientale) informaţii despre graiurile saxone din Transilvania. Un număr redus de cuvinte specifice saşilor din Transilvania menţionase cu două secole mai înainte matematicianul Sébastien Münster (1489-1552). La începutul sec. al XVIII-lea D. Cantemir face, în Descriptio Moldaviae (1714), primele observaţii substanţiale asupra graiului moldovenesc, asupra diferenţierilor sale interne. Cercetarea dialectală devine o componentă ştiinţifică a investigaţiilor lingvistice pe măsura ieşirii din subordonarea faţă de etnografie şi folcloristică şi o dată cu dezvoltarea geografiei lingvistice ca metodă specifică. Raportul cu cercetarea etnografică rămîne în continuare în atenţia unor lingvişti, dar devine un raport de coordonare. Cercetarea limbii nu mai este subordonată etnografiei. Se trece de la folosirea diferenţelor dintre limbi pentru definirea particularităţilor etnografice ale diverselor popoare – poziţie reflectată de geograful italian A. Balbi (17821848), prin Atlas ethnographique du globe ou classification des peuples anciens et modernes d’après leurs langues (1826) – la descrierea aspectelor dialectale ale unei limbi însoţită de o serie de consideraţii etnografice. Dezvoltarea geografiei lingvistice înregistrează mai multe etape, nu în mod riguros succesive: – elaborarea de dicţionare şi de antologii de texte dialectate. În dicţionarul său Origines de la langue française, elaborat în secolul anterior, Giles Ménage preconiza luarea în consideraţie şi a limbajului ţăranilor[1]. În 1760 este elaborat un vocabular al

K. Principiul central al geografiei lingvistice. Rietz publică la Lund un dicţionar al graiurilor populare din Suedia. I. în 5 vol. în acelaşi an. în 1868. un vocabular al graiurilor bergamasche (1873-1879). Galiani publică Del dialetto napolettano. între 1838-1853. Schizzi franco-provenzali (1878). Dicţionarele dialectale italiene se înmulţesc în mod simţitor în sec. – desfăşurarea anchetelor pe bază de chestionare sistematice şi înregistrarea faptelor de limbă pe hărţi.termenilor săseşti din Transilvania. Itinerar în Istria şi vocabular istroromân (1872). întemeind dialectologia limbilor romanice. Fr. apare la Palermo un Vocabolario siciliano etimologico italiano e latino. publicată de A. anticipat de Leibniz. o dată cu apariţia Atlasului lui Wenker. Antologiile dialectale erau mai ales traduceri ale unor aceloraşi texte literare. L. Biondelli publică. apoi. J. Handbuch der litovischen Sprache. În 1584-86. În 1799 F. Pasqualino. un dicţionar milanez-italian în 5 volume. în 1873. (Degli avvertimenti della lingua sopra il Decamerone). o serie de termeni denumind obiecte. B. la Praga. Weigand. Dicţionarele şi monografiile dialectale devin lucrări adicente sau izvorînd din interpretarea hărţilor. condiţionată de dezvoltarea acestei discipline ştiinţifice şi condiţionînd-o. într-o lucrare despre Decameronul lui Boccaccio. Pentru realizarea . O antologie de literatură populară cuprinde monografia lingvistică a limbii lituaniene. un dicţionar al regiunii lacului Como (1845). elaborat de abatele M. – efectuarea de anchete dialectale prin corespondenţă sau pe teren. Cam în aceeaşi vreme (1838). În 1857. Tiraboschi. al XIX-lea. publicarea studiilor sale dialectologice: Saggi ladini (1873). traduce în 12 dialecte italiene o nuvelă. Maiorescu. Wenker. este o perspectivă specifică de cercetare în dialectologie. Pe baza unor texte dialectale. Prima fasciculă a Atlasului elaborat de lingvistul german Wenker. J. Între 1785 şi 1795. Ascoli (1829-1907) întemeiază. Monti. Cherubini publică. La mijlocul secolului al XVIII-lea. L’Italia dialettale (1882-1885). Anchetele. în volum. Archivio glottologico italiano. Schleicher în 1857. Prima hartă lingvistică apare în 1821 şi reflectă aspecte dialectale ale limbii franceze. în Galiţia. Sprachatlas von Nord und Mittel-deutschland. P. Salviati. A. Gilliéron şi G. sub toate aspectele ei. constituită. în Italia. Saggio sui dialetti gallo-italici. în “Convorbiri literare” mai întîi. – întemeierea de reviste specializate în studierea graiurilor şi elaborarea de studii monografice. prin corespondenţă şi pe teren. pe hărţi. călugărul Martin Sarmiento înregistrează. unde începe. Rezultatele vor fi publicate de T. se va materializa însă abia în 1881. abatele Vissentu Porru întreprinde o anchetă prin corespondenţă în Sardinia. pastorul J. apare în 1881 şi este constituită din 6 hărţi. În 1867. G. Ea constă în înregistrarea limbii vorbite. Picot publică o antologie de poezii populare care să servească interpretărilor dialectale: Documents pour servir à l’étude des dialects romains. Svenskt dialektlexicon.. În 1832. peşti etc. Geografia lingvistică este mai mult decît o metodă. Primele atlase lingvistice le realizează G. E. Schullerus începe o anchetă prin corespondenţă asupra graiului saşilor din Transilvania. adunate în atlase lingvistice. se desfăşoară pe baza unor chestionareriguros întocmite. între 1853-56. culese pe teren şi prin corespondenţă. în linii mari. În 1873. Ion Maiorescu efectuează o anchetă în toate regiunile locuite de istro-români. E. cînd geografia lingvistică se poate considera. În secolul al XIX-lea se pun la dispoziţie texte autentic populare.

Wenker s-a folosit de materialul lingvistic obţinut printr-o anchetă prin corespondenţă. Gilliéron ca fondator al geografiei lingvistice. comerciant din Picardia. şi Micul atlas. limba română: Linguistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes. realizate prin corespondenţă de B. Atlasul înregistrează direct materialul adunat în anchete efectuate pe teren. L’Atlas linguistique de la France: Corse (1914-1919). apoi E. Bourcelet. în baza unui chestionar constituit din 40 de fraze. Primul volum din Atlas de la Península Ibérica. apare la Madrid în 1962. J. Se folosesc două chestionare. În 1960. Atlante linguistico-etnografico italiano della Corsica (1933-42). În cercetarea graiurilor româneşti. În 1929 se creează la Debrecen primul Institut pentru Atlasul lingvistic al Ungariei.atlasului. O. Acesta este alcătuit din 67 de hărţi. Între 1923-39. F. în . prin principiile pe care le pune în circulaţie. Edmont. H. A. în 1938 şi 1940. regiuni provensale din Nordul Italiei. al doilea. Atlas linguistique de la France. Pop. K. Atlas linguistique et ethnographique de la Champagne et de la Brie (1966). realizată. Se publică primele două volume. Bottiglioni. Atlas linguistique et ethnographique de la Gascogne. Guiter. pentru Atlasul lingvistic al Italiei. Weigand. publică primul atlas al unei limbi romanice. prin anchete pe teren. profesor de limba română la Universitatea din Leipzig. În paralel apar şi o serie de atlase regionale: J. Între 19251943. pe baza unui chestionar cu 114 întrebări (de fapt. Puşcariu. realizate între 18971901. în primăvara lui 1930.elaborat în colaborare cu Edmond Edmont. publicat în 1880. Atlas linguistique des Pyrenées Orientales (1965). După o anchetă de probă. Bloch. anchetelor întreprinse pentru prima dată. Ugo Pellis face anchete în 727 de localităţi. empiric. Se lucrează la elaborarea de atlase lingvistice ale limbii engleze. primul cu 2200 de întrebări. În 1909. În 1921. Paşca încep anchete pe teren pentru redactarea Atlasului lingvistic român. în 3000 de localităţi. le urmează primele anchete ştiinţifice. consacrat foneticii. S. Ludovic Grootaers întemeiază primul centru de geografie lingvistică flamandă. Vor colabora M. Atlas linguistique des Vosges méridionales (1917). Bartoli şi G. Wrede tipăreşte un Deutscher Sprachatlas. în 1926. Vale d’Aosta în primul rînd). în organizarea Muzeului limbii române din Cluj. Seguy. Vidossi. Atlasul îl impune pe J. H. gîndit de S. Materialul obţinut în baza chestionarului de 206 întrebări i-a servit însă la redactarea marelui dicţionar Etymologicum Magnum Romaniae. în 639 de localităţi de pe teritoriul galo-romanic (Franţa. G. efectuate între 1895 şi 1901. continuat pînă în 1926. Petrovici şi Şt. ruse etc. Gilliéron şi E. lingvistul elveţian Jules Gilliéron (1854-1926). G. După un Petit Atlas phonétique du Valais roman (Sud du Rhône). profesor la Paris. realizată prin corespondenţă. Tomàs Navarro şi colaboratorii mai fac între 1925-30 anchete pentru Atlasul lingvistic al Spaniei. Hasdeu. între 1902 şi 1910. în 752 localităţi din toate regiunile dialectului daco-român. În 1926. Publicarea se va relua după 1956. o listă de cuvinte). dintre care 16 sintetice. de Ion Maiorescu. publică. Griera publică Atlas linguistic de Catalunya. alcătuit din 30 de hărţi. G. Între 1928-1940. Materialul a fost adunat. Belgia valonă. cu 4800. Elveţia romandă. P. Jaberg şi J. Griera publică Atlas linguistic d’Andorra. În tot acest timp se întreprind anchete pentru atlasele diverselor limbi. Jud publică în 8 volume Sprach – und Sachatlas Italiens und der Südschweiz. Prin caracterul său sistematic.

În noua serie a apărut. partea a II-a. realizată de Udler. În primele atlase imaginea este mai degrabă unilaterală. 1. în interpretarea fenomenelor de limbă.R. S. Sever Pop credea necesară iniţierea unei colaborări între atlasele limbilor din zona Balcanilor. Oltenia. Wenker este preocupat aproape exclusiv de nivelul fonetic şi de planul expresiei. Mai greu de cunoscut prin intermediul hărţilor lingvistice. vol. realizarea hărţilor lingvistice. vocabularul general al limbii naţionale. partea I. Atlasul iniţiat de S. politică şi culturală a unui popor. Puşcariu. sintaxa graiurilor va fi reflectată de antologiile de texte dialectale şi de monografii interpretative. Principiile aplicării metodei stau într-o legătură relativă cu diferitele etape din desfăşurarea ei: 1. elaborează atlase pe regiuni. geografia lingvistică se împleteşte cu metoda comparativă. glosarele urmează să aprofundeze cunoaşterea lexicului specific diferitelor graiuri. Melnie. atlasul dă. în general. Mai cu seamă. gramatical şi lexical. 2. Wenker. urmăreşte descrierea spaţial-geografică a limbii. Petrovici se interesează în varianta lui nouă şi de gramatică. Încă din 1938. şi în amîndouă planurile: al expresiei şi semantic. considerate la toate nivelele: fonetic. Fonetică. Concomitent cu elaborarea de atlase consacrate unor limbi unitare. Atlasul lingvistic moldovenesc. 3.S. Alături de acestea. 114 la G.În elaborarea chestionarelor. Gillièron acordă prioritate lexicului. pentru interpretarea raportului dintre limba vorbită şi limba literară sau pentru o mai exactă pătrundere în istoria lingvistică. 206 la Hasdeu) la .. aspectele fonetice şi morfologice derivînd oarecum din considerarea vocabularului mai ales în planul expresiei. realizată de R. Geografia lingvistică. Această imagine complexă se obţine prin trecerea de la chestionare extrem de reduse ca număr de întrebări (40 la G. a apărut în 1968. I). ultimul volum redactat. În paralel diferite Institute lingvistice din ţară. rezultînd din alte anchete.S. au fost deja publicate două volume din Noul Atlas Lingvistic pe regiuni.R. realizată de V. Fonetică.baza materialului deja cules. Verbul. Pentru graiul moldovenesc vorbit în R. G. dar şi a unuia nou. lucrări însoţitoare ale atlasului. VII. Udler. în 1972. Pop şi E. socială. Se află sub tipar Atlasul Moldovei. principiul de bază se confundă cu o aspiraţie: obţinerea şi prezentarea unei imagini cît mai complexe şi mai complete asupra graiurilor. circumscris lexicului marinăresc şi pescăresc. (vol. Chiar J. două din Atlasul Maramureşului. în graiuri. doar o imagine a modului cum se reflectă aici. din această ultimă perspectivă. Moldovenească. impulsionată de şcoala neogramatică. organizarea şi desfăşurarea anchetelor. în diversitatea formelor sale dialectale. Weigand. s-a trecut la realizarea unora consacrate limbilor întîlnite în diferite zone geografic-lingvistice. la Chişinău. filiale ale Academiei R. Morfologia. în sine. De mulţi ani se fac anchete în vederea elaborării unui Atlas lingvistic mediteranian. elaborarea chestionarealor. Alte anchete urmăresc realizarea unui Atlas al limbilor Europei.

în anchetele Atlasului catalan al lui A. despre informator. Pop şi E. Pop este cea care delimitează o generaţie. faţă de 1/600km2. Petrovici au fost dialectologi eminenţi. În ultimele decenii. despre reţeaua punctelor anchetate. Răspunsurile şi multe întrebări sînt transcrise. În concepţia celorlalţi redactori de atlase este preferat specialistul. cu populaţie majoritar românească. Jaberg şi J. Edmont. ceea ce-i atenua obiectivitatea şi. cei mai în vîrstă pot deforma pronunţia. de cultură etc. în zigzag. Se anchetează. un plus de obiectivitate se obţine prin aparatura modernă cu care sînt dotaţi anchetatorii. transpune direct răspunsurile la chestionar. mai mulţi dintre autorii de atlase îşi limitează anchetele la zone rurale. Pop impune o serie de condiţii: de vîrstă. de origine. reportofoane.chestionare mai cuprinzătoare (1920 de întrebări la Gillièron. între 30 şi 60 de ani. care să aibă puţină ştiinţă de carte. implicit. 3. Cele 639 de puncte anchetate de Ed. 2200 şi 4800 la S. Wenker şi Weigand notau pe hărţi rezultate ale elaborării materialului înregistrat. cînd lingvistul nu-şi putuse stabili de dinainte o reţea. pe cale de dispariţie. dar sînt mai greu de anchetat din cauza ocupaţiilor casnice. Sînt preferaţi localnicii. Weigand s-a trecut la magnetofoane. pătrunzînd însă şi în unele orăşele şi chiar cartiere din Orăştie şi Hunedoara. prin Emil Petrovici. Cunoaşterea completă şi obiectivă reală. 2. S. cel dintîi. alţi anchetatori au apelat şi la doi informatori sau chiar la mai mulţi. Griera şi 1/310km2. Gillièron. el urmează văile şi căile ferate făcînd anchete mai ales în iarmaroace. Vîrsta preferată de S. de sex. le îndeplinea pe amîndouă. Petrovici). Weigand îşi alesese localităţile mai degrabă la întîmplare. aparate de fotografiat şi de filmat. K. Caracterul ştiinţific şi obiectiv al tuturor atlaselor depinde şi de normele . Densitatea punctelor atinge. localităţi aflate la distanţe cuprinse între 30 şi 50 km. atît sub aspect spaţial cît mai ales sub aspect demografic. Pop recomandă unul singur. care a şi realizat singur anchetele. S. Gillièron. Densitatea mai mare a punctelor anchetate. în anchetele lui M. Este oarecum firesc pentru o epocă de început. sînt în mod hotărît refuzaţi intelectualii. S. colaboratorul său. Ed. În privinţa numărului subiecţilor. Pop şi E. Edmont reprezentau o densitate de 1/830km2. caracterul riguros ştiinţific. În privinţa subiectului-informator. depăşind 600 de locuitori. acest principiu caracterizează acum concepţia despre anchetator. Jud sînt adepţii libertăţii absolute. asigură o cuprindere mai compactă a teritoriului şi o imagine mai exactă a manifestărilor dialectale ale unei limbi. Bartoli. Pop alege cu prioritate sate vechi. de la fonograful lui G. anchetatorul trebuie să îndeplinească două condiţii: să nu fie specialist şi să aibă auzul foarte fin. Femeile sînt acceptate pentru conservatorismul vorbirii lor. a organizării dialectale a unei limbi este condiţionată totodată de densitatea punctelor anchetate precum şi de structura socialeconomică a localităţilor. În organizarea şi desfăşurarea anchetelor principiul călăuzitor este cel al obiectivităţii. în mod riguros fonetic pe hărţi. În concepţia lui J. cei mai tineri pot dezinforma despre realitatea lingvistică locală. Preocupaţi mai mult de înregistrarea unor fapte de limbă arhaice. raportul de 1/634 km2. S. Prezent şi în elaborarea chestionarelor (impunînd preferinţă pentru întrebările indirecte). Înregistrarea pe hartă a faptelor de limbă trebuie să se sprijne pe principiile rigurozităţii ştiinţifice şi al transparenţei caracteristicilor definitorii. G.

Impunînd această concluzie. . Interpretarea exactă. ca cea a inexistenţei legilor fonetice. Wenker. obiectivă şi atentă a diferitelor atlase lingvistice dezvăluie caracterul deosebit de complex al limbii. ipoteza unei limbi indo-europene primitive lasă loc ideii unui grup de dialecte indoeuropene). ca şi ipoteza lui Wenker că ar exista graniţe precise între graiuri. au caracter relativ şi se înscriu într-o durată de timp. legile care-i dirijează funcţionarea sînt multiple şi se intersectează. pe de altă parte. 132. adînceşte raportul dintre inovaţie şi tradiţie. p.. Mounin. cu o reţea mai densă de puncte anchetate. Bartoli dezvoltă teoria ariilor în descrierea limbilor romanice). infirmă. de exemplu. G. precum şi formularea unor teorii în probleme de lingvistică generală. dar şi prin lucrările ulterioare. încă de la primele atlase (G. geografia lingvistică devine activă în rezolvarea unor probleme aflate mai ales sub incidenţa metodei comparativ istorice: luminează aspecte din istoria limbilor (prin lucrările lui A. cit. În general se îmbină norme internaţionale de transcripţie cu norme naţionale. în evoluţia unei limbi sau a unui grup de limbi (M. Dezvoltată la început în cadrul curentului neogramatic şi al interesului pentru limba vorbită. op. geografia lingvistică provoacă o serie de mutaţii în concepţiile reprezentanţilor acestei şcoli. Schmidt mai ales teoria arborelui genealogic este trecută în umbră de teoria undelor) etc.transcrierii fonetice. [1] Cf. determină noi ipoteze privind istoria diversificării limbilor (prin J. Întrebuinţarea culorilor în notarea variantelor dialectale permite o sesizare imediată şi sugestivă a repartizării şi mişcării dialectale a limbii. Gillièron) teza caracterului absolut al legilor fonetice. Fiind limba un fenomen istoric şi social. J. contribuie substanţial la reconstituirea unor forme neatestate. astfel. Meillet. şi idei contrare. Atlasele ulterioare celui francez. S-a infirmat. sau cea a absenţei oricăror limite dialectale.