P. 1
Solidaritatea Mecanica Si Organica Emile Durkheim

Solidaritatea Mecanica Si Organica Emile Durkheim

|Views: 407|Likes:
Published by Denisa
Solidaritatea Mecanica Si Organica Emile Durkheim
Solidaritatea Mecanica Si Organica Emile Durkheim

More info:

Categories:Types, Presentations
Published by: Denisa on Jan 22, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2015

pdf

text

original

Solidaritatea mecanică și organică Analiza societății prin faptul social este întreprinsă de sociologul francez Emilé Durkheim în lucrarea

Diviziunea muncii sociale (1893). În versiunea lui, „societatea se caracterizează în primul rând prin coeziunea părților, respectiv, prin ceea ce el va numi solidaritate socială. Solidaritatea socială va fi la rândul ei condiționată de nivelul general de dezvoltare a comunităților umane și de modul în care se va structura relația dintre constiința colectivă și cea individual.”1 În funcție de acești factori, Durkheim distinge doua tipuri principale de solidaritate socială: a. solidaritate mecanică b. solidaritate organică Durkheim a făcut distincția între solidaritatea mecanică și solidaritatea organică, derivată din compararea structurilor sociale simple în societătile tradiționale cu diviziunile complexe în societățile moderne. În primele tipuri de societate, diviziunea muncii era foarte simplă, afirmată între persoane implicate în aceeași ocupație, cum ar fi vânatoarea și agricultura. În acele contexte sociale au existat un stil comun de viața, un set comun de credințe, obiceiuri și ritualuri cunoscute și practicate de către toți. Prin urmare, a existat un consens comun fundamental pe care Durkheim l-a denumit conștiința colectivă în temeiul căreia oamenii au cunoscut aceeași viața socială și au edificat o solidaritate socială care orientează și controlează comportamentul individual. Această solidaritate este mecanică, iar dimensiunea ei esențială este conștiința colectivă. Solidaritatea mecanică se întâlnește în societățile primitive sau arhaice (în această categorie fiind incluse de către Durkheim toate societățile care nu au cunoscut încă scrisul) în asemenea societăti nu existau deosebiri între indivizi în privința îndeletnicirilor, al statutului și rolului social al acestora. „Fiecare dintre ei participă la desfășurarea tuturor activităților comunității, beneficiind în mod echitabil de rezultatele activității, solidaritatea membrilor unor asemenea societăți se datorează în întregime conștiinței obiective și în primul rând convingerii că cei care alcătuiesc comunitatea respectivă sunt cu toții urmașii aceluiași strămoș care nu este o ființă umană ci aparține lumii animale sau vegetale.”2 Totemismul, că despre asta este vorba, care se întâlnește în toate societățile respective, reprezintă cea mai sintetică expresie a conștiinței colective și în același timp factorul determinant al solidarității sociale. În aceste societăți, conștiința individuală este dominată exclusiv de conștiința colectivă, indivizii gândesc la fel, simt la fel și acționează la fel. În acest stadiu de evoluție istorică individul nu a ajuns la autonomia conștiinței sale, nu realizează faptul că el este totuși altceva decât ipostaza de membru al unei anumite comunități.”
1 2

Emilé Durkheim, Diviziunea muncii sociale, Editura Albatros, București, 2001, p.09 http://goo.gl/LPSVst

2

”3 Solidaritate mecanică Societățile arhaice (primitive). „În planul conștiinței. 3 http://goo. Indivizi grupați după raporturile de descendență Mediul natural și necesar este mediul natal Diviziune a muncii complexă Drept restitutiv Nu este posibilă decât dacă fiecare are o sferă de acțiune care îi este proprie. Diferențiere (diviziunea și complementaritatea functiilor). Toate acestea au impus o nouă solidaritate socială. Diferențierea îndeletnicirilor membrilor comunității va duce la diferențierea statuturilor și rolurilor sociale. de la responsabilități colective la drepturi individuale. iar conștientizarea acestei dependențe reciproce va duce la sporirea gradului de conlucrare socială. Indivizi grupați după natura particulară a activității sociale căreia i se consacră Mediul natural și necesar este mediul profesional Solidaritate organică Societățile moderne (evoluate). Puterea și autoritatea au trecut din responsabilitatea familiei și a bisericii în seama justiției și a statului. sentimente). de o personalitate a sa. În consecință.Migrarea oamenilor de la sat la oraș. Relațiile directe între oameni și controlul informal îsi pierd din semnificație.gl/Y0hmFP 3 . În locul omogenizării din societatea tradițională se impune eterogenitatea socială în ocupații. a combinării ordinii sociale cu libertatea individuală. Diviziune a muncii simplă Drept represiv Nu este posibilă decât dacă personalitatea individuală este absorbită de personalitatea colectivă. În plan social va crește gradul de interdependență a indivizilor. iar diviziunea muncii devine mai complexă. se schimbă și tipul de solidaritate socială. anume solidaritatea organică. Conștiința colectivă este înlocuită cu conștiința individualităț ii. din activitățile agricole în muncile industriale contribuie la erodarea vechii solidarități. Aceste transformări se vor regăsi atât pe planul relațiilor sociale cât și în planul conștiinței. se va înregistra fenomenul de autonomizare relativă a conștiinței individuale în sensul că individul devine conștient de propria-i valoare. individul va avea pe lângă criteriile de evaluare ale conștiinței colective și propriile sale criterii de interpretare și apreciere a realității sociale. Conștiință comună (colectivă). Se face trecerea de la proprietatea comună la proprietatea privată. adoptă tipuri de producție industrială. fiecare depinzând într-o măsură sau alta de activitățile celorlalți. că el deține în cadrul comunității un loc care este doar al său.Pe măsură ce societățile se modernizează. Conștiință individuală. stiluri de viață. valori. Solidaritatea organică se întâlnește în societățile evoluate și se întemeiază pe diviziunea socială a muncii. și că pe lângă interesele generale pe care și le-a asumat. Similitudine (indivizii impartasesc aceleasi credinte. Ea este fundamentul realizării. cu succes. el are și o serie de interese proprii care sunt numai ale lui.

p. în Atena Antică Socrate a fost condamnat la moarte pe baza învinuirii că nu ar crede în zeii cetății și că ar propovădui credința în zeii noi. În societățile cu o bună organizare și administrație. ordinea este înlocuită cu o stare de dezordine pe care Durkheim o numește anomie. iar aceste dislocări se datorează fie unor transformări sociale violente. Astfel.gl/XYRLdT 4 . Însă Durkheim nu vrea să spună cu asta că ar putea să dispară 4 5 Emilé Durkheim . Există deci evoluție de la solidaritatea mecanică la solidaritatea organică. op. astfel în societățile arhaice va funcționa dreptul represiv iar în cele evoluative cel restitutiv.”5 „Intervin și situații în care indivizii nu mai respectă nici valorile și nici normele întemeiate pe valorile existente în cadrul societății. spre o mai mare diviziune a muncii sociale.. Societățile noastre evoluează spre o mai amplă diferențiere. În asemenea societăți. Stările de anomie se datorează dislocărilor care se produc atât în conștiința colectivă cât și cea individual. în sensul că nu produc daune nimănui dar totuși cel care se face vinovat de încălcarea lor este socotit criminal.130 Ibidem 6 http://goo. „Prima formă de drept este subordonată în întregime satisfacerii conștiinței colective care este lezată de încălcarea interdicțiilor pe care ea le-a impus membrilor comunității. indivizii respectă normele de drept și cele morale datorită convingerii că acestea se întemeiază pe o serie de valori fundamentale și aceasta este starea normală a fiecărei societăți.Consanguinitatea reală sau fictivă marchează locul fiecărui individ Funcția pe care o îndeplinește marchează locul fiecărui individ Corespunzător celor două tipuri de solidaritate se vor întâlni și două tipuri diferite de reglementare a conduitelor sociale. două tipuri diferite de drept. ci din cauză că s -a nesocotit o anume cerință a conștiinței colective. Uneori asemenea încălcări nu au nici o urmare socială negativă. „Dreptul restitutiv în schimb își propune să prevină faptele antisociale și să repare prejudiciile cauzate de încălcarea normei de conduită. fie datorită ritmului rapid al transformărilor sociale sau datorită modificărilor de statut individual.”6 Ce face ca societățile să se miște de la forme de solidaritate mecanica spre forme de solidaritate organică ? Răspunsul lui Durkheim este unul pur sociologic: diviziunea socială a muncii.”4 Asemenea fenomene interpretative se întâlnesc și în societățile mai evoluate când individul este sancționat doar pentru faptul că a acționat în contradicție cu reprezentările conștiinței colective. cit. de la dreptul represiv la dreptul restitutiv. individul care a încălcat norma de conduită socială este pedepsit nu din cauză că această încălcare ar fi prejudiciat interesele altor indivizi sau ale colectivității.

prin urmare. valorile comune. Acest proces este un fenomen esențialmente social. Astfel. creșterea volumului și densității societăților explică apariția solidarității organice. dar continua să existe. Dar care sunt cauzele solidaritații organice sau a diferențierii sociale? Cu alte cuvinte. care sunt cauzele trecerii de la solidaritatea mecanică la solidaritatea organică? Pentru Durkheim. Se iese din solidaritatea mecanică atunci când crește talia societății și când sporește densitatea oamenilor pe un teritoriu dat. Ea se reduce ca intensitate în societățile moderne. dată fiind omogenitatea cauzei și a efectului. aceasta trecere nu este rezultatul strategiilor indivizilor. Trebuie. 7 http://goo. Societatea modernă nu se întemeiază în mod simplist pe acordul voințelor. Durkheim propune. Pentru a face față acestor probleme. ci propune și remediile.”7 Durkheim nu se mulțumește să sublinieze criza în care se află societățile moderne. aceste cauze nu sunt bineînteles individuale. pentru a coadministra dezvoltarea economică în loc de a urmări fiecare propriilor lor interese. Pentru a supraviețui. „Procesul de diferențiere socială observabil în cursul istoriei se explică printr-o evoluție a substratului social. Atunci când densitatea materială și morala cresc. a întâlnirilor regulate dintre muncitori și patroni pentru a organiza împreună cooperarea lor. și să nu fie lăsate societățile moderne să se dezintegreze sub efectul tentațiilor individualiste și exacerbării intereselor individuale. regăsit consensul social. Volumul (numărul indivizilor care aparțin unei colectivități date) singur nu poate explica diferențierea. populația în totalitatea ei nu poate continua să exercite aceleași funcții. o soluție: dezvoltarea corporațiilor.complet conștiința colectivă din societățile noastre. ci numai împreună cu densitatea materială (numărul de indivizi pe o suprafața dată) și morala (intensitatea comunicațiilor și a schimburilor dintre indivizi). tocmai diferențiindu-se. în prefața celei de-a doua ediții a lucrării sale. Cauzele acestei evoluții sunt sociale. oamenii trebuie să creeze o nouă formă de solidaritate demultiplicând rolurile si divizând munca socială. nu rezultă nici din legile evoluției economice a societăților. altfel spus. „Diferențierea socială este soluția pașnică a luptei pentru viața: ea permite unui număr mai mare de indivizi să supraviețuiască. Densitatea împinge în final la diferențiere socială. asa cum ar putea să susțină un marxist.gl/XYRLdT 5 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->