You are on page 1of 10

TRATAMENTE TERMOCHIMICE

Cuprins:
TRATAMENTE TERMOCHIMICE -ASPECTE GENERALE PRIVIND TRATAMENTELE TERMOCHIMICE -CLASIFICAREA TRATAMENTELOR TERMOCHIMICE -CARBURAREA -CARBURAREA OTELURILOR -CARBONITRURAREA -NITRURAREA -OXINITRURAREA (NITROFEROXAREA) -NITROCARBURAREA -OXINITROCARBURAREA -BORIZAREA -CROMIZAREA -TITANIZAREA -ALITAREA (ALUMINIZAREA) -SILICIZAREA -STIBIZAREA -DEPUNERE CHIMICA

Biografie: www.scribd.com , accesat 04.03.2013 autori : Dobrovici Sorin , Cazacu Nelu

TRATAMENTE TERMOCHIMICE

Tratamentele termochimice urmaresc realizarea de modificari ale structurii si proprietatilor prin modificarea compozitiei chimice în straturile superficiale.

Caracteristica principala a tratamentelor termochimice este ca ele se bazeaza pedifuzia elementului de aliere de la suprafata catre miezul piesei . Se trateaza termochimic piese cu forme si dimensiunidiferite, supuse unor solicitari mecanice simple sau complexe, cum ar fi:rasucirea cu încovoiere, uzura, socuri, oboseala, coroziunea. În urma tratamentelor termochimice piesele dobândesc un sistem de proprietati suprafata/miez (strat/substrat) care prin alte procedee fie ce nu pot fi obtinute,fie ca sunt mai modeste. Exemplu:Astfel la un miez moale si tenace rezistent la socuri se poate asocia un stratsuperficial dur, rezistent la uzura si oboseala.

CLASIFICAREA TRATAMENTELOR TERMOCHIMICE Criteriul de clasificare este dat de elementul chimic sau elementele chimice care produce alierea superficiala . O clasificare a principalelor tratamentetermochimice în functie de elementul chimic (elementele chimice) care seintroduc simultan sau succesiv în straturile de suprafata

CARBURAREA Scopul aplicarii tratamentului termochimic de carburare este obtinerea unui strat bogat în atomi de carbon care sa poata fi tratat termic ulterior (calire+revenire joasa), cu adâncimi variabile dupa necesitati care pot atinge câtiva milimetri. Este unul din cele mai raspândite tratamente termochimice folosindu-se pentruobtinerea unei duritati superficiale ridicate, rezistenta la uzura si la oboseala mare a pieselor. CARBURAREA OTELURILOR Avantaje carburarii: -se poate aplica la o gama larga de oteluri; -o gama larga de structuri, deci proprietati de la suprafata catre miez. Dezavantaje: -deformatii rezultate în urma procesului, care trebuie rectificate; -pot aparea fisuri (crapaturi) dupa calire -“pete moi” (neuniformitati) Clasificarea procedeelor de carburare se face dupa urmatoarele criterii: 1.Dupa mediul activ de carburare: -carburare în mediu solid -carburare în mediu lichid (solutii de electrolit, bai de fonta, bai de saruri) -carburare în gaz -carburare în vid (atmosfera carburanta la presiuni scazute) -carburare în medii disperse (straturi fluidizate) -carburare în plasma (la presiuni scazute) 2. Dupa modul de încalzire si activare a difuziei: -încalzire cu inductie -încalzire în solutii lichide (efect catodic) -încalzire în solutii lichide (bai de saruri) -încalzire în medii disperse (straturi fluidizate) -încalzire în plasma (la presiuni scazute) -încalzire în vid -încălzire în amestecuri de gaze Otelurile care se carbureaza suntoteluricarbon cu un continut de carbon demaxim 0,25%, dar se pot carbura si oteluri cu concentratii mai mari. Dupa carburare concentratia de carbon superficiala poate ajunge la 0,7«1,2%.Când se urmareste realizarea de piese cu miez calit si revenit (rezistent si tenace)se supun carburariiotelurislabaliate Se obtine în acest caz un strat curezistenta ridicata la uzare, util la axe si roti pentru transmisii.

CARBONITRURAREA

Este tratamentul termochimic care se aplica în mod obisnuit otelurilor carbon pentru carburare, intervalul de temperaturi pentru tratament: 830«870°C,folosindu-se medii de tratament diverse (lichide, gazose, plasma, vid) astfelîncât concentratia carbonului la suprafata sa fie adusa la 0,8«0,9% iar aazotului la 0,3«0,4%. Dupa carbonitrurare se aplica o calire în urma careia în strat se obtinemartensita cu duritate ridicata iar în miez o structura ferito-perlitica, feritobainitica sau bainitica care conduce la o tenacitate ridicata. Avantaje: -reducerea deformatiilor -scaderea susceptibilitatii la fisurare Dezavantaje: -procese încetinite -se obtin adâncimi de strat mici -duritati finale mai mici decât la carburare Procedee de carbonitrurare : -carbonitrurarea în mediu lichid -carbonitrurarea în mediu gazos -carbonitrurarea în strat fluidizat -carbonitrurarea în vapori de metanol si amoniac

Carburarea si carbonitrurarea propriu zise aduc modificari importante încompozitia chimica superficiala si aduc unele modificari în structura la racirelenta. Punerea în valoare a tratamentului superficial se face prin aplicarea unuitratament de calire aplicat stratului ,urmata de o revenire joasa. Fac exceptie de laacesta regula carburarile aplicate cu scopul formarii de carburi dure findispersate în stratul de suprafata ca în cazul carburarii titanului si aliajelor de titan, otelului inoxidabil.

NITRURAREA Nitrurarea este unul din cele mai performante tratamente termochimice si dinaceasta cauza se aplica pe scara mare. Functie de pozitia temperaturii de tratament fata de temperatura eutectoida dindiagrama de echilibru Fe-N se aplica doua variante denitrurare: -nitrurarea dura -nitrurarea anticoroziv Scopul principal al aplicarii tratamentului de nitrurare este durificareasuperficiala prin introducerea de azot în faza feritica la temperaturi cuprinseîntre 400°C si 570°C, Temperatura superioaraeste determinat denedepasirea izotermei eutectoide dindiagramaFe-N Avantaje: -temperatura de tratament este scazuta, nu apar deformatii -transformari structurale reduse în miezul piesei (tratament termic final) -duritatea obtinutaeste rezistenta pâna la temperaturi de lucru de 500°C. Dezavantaje: -durate mari de tratament -grosimi de strat relativ subtiri (mici) < 0,70 mm. Materiale la care se aplica nitrurarea: Desi initial nitrurarea se aplica numai otelurilor, în ultima perioada acest tratament si-a marit aria de utilizare fiind aplicat pentru: -oteluri ,fonte , aluminiu si aliaje pe baza de aluminiu , titan si aliaje pe bazade titan Datorita cresterii ariei de raspândire a acestui tratament termochimic la oteluri, adevenit necesara o tipizare si o standardizare a marcilor de oteluri, lucru realizatde norma europeana A36-560 (EN 10085) Alte tipuri de nitrurare : -nitrurarea în plasma continua -nitrurarea în plasma continua cu ecran activ (TC) Observatie:Efectele benefice ale ecranului activ au facut ca acest procedeu sa se raspândeasca si la alte tehnologii de tratament termochimic în plasma. -nitrurarea în plasma pulsanta -nitrurarea în mediu lichid (bai de saruri) -nitrurarea în mediu gazos. Nitrurarea asistata ♦ Alaturi de carbonitrurare, nitrurarea în mediu gazos reprezinta cel maifolosit procedeu de tratament termochimic în industrie. Modernizarea proceselor de nitrurare în gaz se face prin asistarea cu ajutorulcalculatorului. -nitrurarea în strat fluidizat -nitrurarea la temperaturi scazute

♦Stratul de nichel are doua roluri importante: -protejeaza suprafata împotriva oxidarii -catalizator pentru procesul de descompunere a amoniacului -nitrurarea cu laser -nitrurare prin implantare ionica -nitrurare prin implantare ionica în plasma (PIII)

OXINITRURAREA (NITROFEROXAREA) Aplicarea dupa nitrurare a unui tratament ulterior de oxidare intensa astratului nitrurat (postoxidare), în mediu de vapori de apa supraîncalziti are ca efect cresterea rezistentei la coroziune prin doua mecanisme: -legarea atomilor marginali de fier la Fe3O4 -formarea unui strat cu crevase datorate oxidarii neuniforme careconstituie rezervoare pentru lubrificant sau pentru izolant

NITROCARBURAREA Este cunoscuta sub denumirea veche de carbonitrurarea de temperatura joasa. Este o varianta a nitrurarii în care difuzeaza si o cantitate de atomi decarbon împreuna cu cei de azot la 570°C Avantaje: -carbonitrurile din strat confera o buna rezistenta la uzare prin frecare -carbonitrurile oxideaza în timpul calirii conferind o excelenta rezistenta la coroziune a stratului. Dezavantaje: -straturi superficiale , subtiri -nitrocarburarea în bai de saruri este periculoasa (cianuri) Tipuri de nitrurare: -nitrocarburarea în bai de saruri ♦Baile de saruri au o utilizare din ce în ce mai redusa din cauzadificultatilor în controlul compozitiei , dar mai alesdin cauza toxicitatii ridicate. -nitrocarburarea în gaz ♦Procedeele de nitrocarburare în gaz s-au dezvoltat deoarece ofera avantaje în ceea ce priveste conducerea proceselor -nitrocarburarea în strat fluidizat

OXINITROCARBURAREA Oxinitrocarburarea este un tratament termochimic duplex care confera suprafetei proprietati mecanice superioare, o buna comportare lacoroziune, un aspect exterior deosebit care nu mai necesita prelucrariulterioare. Aceasta tehnologia este aplicata la piesele prelucrate la rece prin îndoire, ambutisare, gaurire. BORIZAREA Borul este un element chimic care are o influenta importanta asupra proprietatilor. Tratamentul termochimic de borizare se bazeaza pe acest lucru si are cascop difuzia borului în suprafata produselor din otel carbon si slab aliatela aproximativ 950°C si formarea unei retele cu Fe cu grosimi de pâna la100µm cu o duritate în domeniul 1800...2100 HV. Borizarea se poate aplica la: -oteluri carbon -oteluri slab aliate -aliajele pe baza de Co, Ni si Ti Avantaje: -duritate ridicata a suprafetei -borurile confera o buna aderenta a stratului -cresterea refractaritatii suprafelelor Dezavantaje: -temperatura mare de lucru, conducând la aparitia deformatiilor -strat superficial fragil -rezistenta la coroziune si oboseala scazuta ♦Date fiind costurile ridicate ale tratamentului,se aplica la piese de mici dimensiuni dar cuimportanta mare în exploatare. Borizarea se poate realiza in diferite medii: -borizarea în mediu solid -borizarea în pasta. Borizarea în pasta si încalzire CIF -borizarea în mediu lichid -borizarea în mediu gazos -borizarea în strat fluidizat Observatie: Noi tratamente duplex sunt în stadiu de cercetare: -boronitrurarea -borocuprizare -borocromizarea

CROMIZAREA Este tratamentul termochimic prin care se asigura o crestere aconcentratiei superficiale în crom care are ca efecte cresterea rezistenteila coroziune si la oxidare, cresterea duritatii, createrea rezistentei la uzura.Tratamentul se aplica la o gama larga de materiale metalice: -oteluri cu continut scazut de carbon -oteluri de imbunatatire -oteluri de scule -aliaje pe baza de crom, cobalt si nichel Procedeele folosite pentru a realiza acest tratament sunt diverse si tinseama de mediul in care se face: -cromizarea in mediu solid -cromizarea in pasta -cromizarea in mediu lichid Alte procedee de cromizare sunt: -cromizarea in mediu gazos -cromizarea in vid -cromizarea in strat fluidizat TITANIZAREA Titanizarea este tratamentul termochimic prin care straturile superficialeale pieselor din otel sunt imbogatite cu titan în scopul cresterii rezistenteila coroziune atmosferica si la acizi. -titanizarea în mediu solid -titanizarea în mediu lichid -titanizarea în gaze ALITAREA (ALUMINIZAREA) Cementarea cu aluminiu face parte din categoria tratamentelor termochimice si consta din înbogatirea cu aluminiu a pieselor în stratulsuperficial, prin încalzire la temperaturi înalte într-un mediu capabil sacedeze aluminiu. Scopul aplicarii acestui tratament termochimic este de a creste rezistentala oxidare la temperaturi ridicate de utilizare, 800«900°C. Acest tratament termochimic se aplica : -otelurilor cu continut scazut si mediu de carbon -fontelor cenusii Cele mai cunoscute procedee de alitare sunt: -alitarea în mediu solid (amestecuri de pulberi) -alitarea în bai de aluminiu topit.

SILICIZAREA Alierea superficiala a otelurilor cu siliciu are ca scop cresterea rezistenteila coroziune în medii acide. Rezistenta la coroziune creste si se manifesta pâna la7000...750°C. Tipuri de silicizare : -silicizarea în mediu solid -silicizarea în mediu lichid -silicizarea în gaze STIBIZAREA Alierea superficiala cu stibiu se poate face la aliaje neferoase si la aliajeferoase. La alaijele feroase prezenta stibiului conduce la o crestere arezistentei la uzura si a celei la coroziune. Aceleasi influente se manifestasi la aliajele feroase dar aici apar si influente negative mai ales asuprascaderii proprietatilor mecanice. O varianta a tratamentului este carbostibizarea când se face îmbogatirea simultana cu carbon si stibiu, iar amestecul folosit are încomponenta :carbonat de sodiu, trioxid se stibiu si mangal. Temperaturade tratament este 950°C si durate de 2...5h. DEPUNERE CHIMICA Se realizeaza prin scufundarea piesei într-o solutie ce contine metalul fara a folosi curent electric. Acoperirile Ni-B sau Ni-P sunt cele maiîntâlnite realizându-se prin reducerea Ni din sare cu hidrofosfat de sodiu, borura de sodiu.Dupa acoperirea chimica se poate mari duritatea prin tratament termic(1000HV) Avantaje: -temperatura joasa de tratament; -rezistenta mare la coroziune (mai ales la electrodepunerea cu Cr); -se aplica produselor de configuratie complexa; -se pot încorpora particule dure deoarece maresc duritatea; -se pot acoperi cele mai multe metale dar si nemetale Dezavantaje: -procedeu foarte scump mai ales galvanizarea cu Cr.