Studiul 6

3-9 august

Mărturisirea păcatelor şi pocăinţa, condiţii ale redeşteptării
Pentru studiul din săptămâna aceasta, citeşte: Faptele apostolilor 5:3032; 2 Corinteni 7:9-11; Leviticul 5:5; 1 Ioan 1:9; Evrei 12:17; Psalmii 32:1-8.

Sabat după-amiază

În Scriptură, pocăinţa şi mărturisirea păcatelor pregătesc calea pentru redeşteptarea spirituală. Când Şi-a dorit să realizeze o lucrare amplă prin copiii Săi, Dumnezeu i-a condus mai întâi la o întristare sfântă pentru păcatele lor. Când ne recunoaştem păcatele şi le mărturisim, facem primul pas spre înfrângerea lor. „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9). Pocăinţa şi mărturisirea păcatelor sunt două condiţii fundamentale care trebuie îndeplinite pentru a primi Duhul Sfânt din abundenţă. În studiul din săptămâna aceasta, vom sublinia importanţa pocăinţei adevărate pentru revărsarea Duhului Sfânt, aşa cum este ea prezentată în cartea Faptele apostolilor. De asemenea, ne propunem să comparăm pocăinţa adevărată cu pocăinţa falsă. Însă cel mai mult ne dorim să subliniem faptul că pocăinţa este un dar pe care ni-l oferă Duhul Sfânt ca să putem reflecta iubirea Domnului Isus spre cei din jurul nostru.

75

Studiul 6

Text de memorat: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.” (Proverbele 28:13)

20). Bunătatea lui Dumnezeu este cea care ne îndeamnă la pocăinţă. „În timp ce aşteptau împlinirea făgăduinţei. 26:19. Faptele 1:14 declară că ei „stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri”. Observăm aici unitatea puternică şi armonia care existau între urmaşii lui Hristos. p.31.] Meditând la viaţa Lui curată şi sfântă. ucenicii L-au căutat pe Dumnezeu prin rugăciune serioasă. 3:19). Faptele apostolilor. Pe măsură ce îşi aminteau cuvintele pe care li le spusese Hristos înainte de moartea Sa. [. În primul rând. puterea de convingere a Duhului Sfânt este cea care ne ajută să devenim conştienţi de nevoia noastră după un Mântuitor care să ne ierte păcatele. ei au priceput mult mai bine înţelesul lor. ei au simţit că nicio strădanie nu va fi prea grea şi niciun sacrificiu prea mare ca să poată da mărturie în viaţa lor despre frumuseţea caracterului lui Hristos. Atunci când ne deschidem inima în faţa îndemnurilor Duhului Sfânt. darul lui Dumnezeu În săptămânile premergătoare Cincizecimii. de dorinţa după recunoaşterea meritelor personale şi de setea după faimă personală. Citeşte Faptele 5:30-32. White. Faptele 2:38.” – Ellen G. trebuie să reţinem faptul că Duhul Sfânt nu poate locui în inimile nepocăite (Romani 2:8. tema pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor este des întâlnită (Faptele 17:30. pocăinţa este un dar. 36 În Biblie. Totodată. ucenicii înşişi puteau depune mărturie despre realitatea pocăinţei. fiindcă trecuseră personal prin această experienţă. 4 august Pocăinţa.. în cartea Faptele apostolilor. Ei puteau predica despre pocăinţă. ucenicii îşi smereau inimile în pocăinţă sinceră şi îşi mărturiseau necredinţa.. ci în inimile golite de ambiţia egoistă. În al doilea rând. De ce ne este atât de greu să ne recunoaştem păcatele şi să ne pocăim de ele? De ce suntem tentaţi să acceptăm ca eul să pună bariere în calea pocăinţei adevărate? Studiul 6 76 . Toate acestea nu ar fi fost posibile fără pocăinţă şi fără mărturisirea păcatelor. Ce idei putem desprinde din cuvintele lui Petru? ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Petru transmite două idei importante.Duminică.39. Domnul Isus ne oferă darul pocăinţei. 1.

ucenicii s-au pocăit şi şi-au mărturisit păcatele înaintea lui Dumnezeu şi.Comentarii pentru instructori Obiectivele instructorului La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască importanţa pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor pentru redeşteptare şi pentru primirea Duhului Sfânt. Ce trebuie să se întâmple pentru ca pocăinţa şi mărturisirea păcatelor să fie eficiente în viaţa noastră? III. Care este deosebirea dintre pocăinţă şi mărturisirea păcatelor? B. unul înaintea altuia. Cunoştinţe: Cunoaşterea trăsăturilor esenţiale ale pocăinţei şi ale mărturisirii păcatelor . La nivel practic: Să aplice în viaţa lor principiile biblice ale pocăinţei şi ale mărturisirii păcatelor şi să spună la fel ca apostolul Pavel: „Mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele 24:16). Ce influenţă are experienţa iertării primite din partea Domnului asupra relaţiei cu semenii noştri? B. unde era necesar. cei de astăzi? B. La nivelul sentimentelor: Să menţină vie sensibilitatea faţă de îndemnurile Duhului Sfânt care vrea să ne conducă la pocăinţă şi la mărturisirea păcatelor. Când se gândea la viaţa sa. De ce sunt pocăinţa şi mărturisirea păcatelor cele două condiţii principale ale primirii Duhului Sfânt în mod deplin? Cine generează pocăinţa şi mărturisirea păcatelor? C. Practic: Bucuria adusă de o conştiinţă curată A. Ce a făcut el cu sentimentul de vinovăţie? Care era concepţia sa despre păcat şi despre neprihănire? Ce utilitate au aceste informaţii pentru noi. Când este distructiv sentimentul de vinovăţie? În ce caz este benefic? Este vreodată benefic? Argumentează. A. II. 77 Studiul 6 SCHIŢA STUDIULUI I. De ce este mărturisirea păcatelor un remediu pentru rănile sufleteşti? Rezumat: În camera de sus. Pavel se considera a fi cel dintâi dintre păcătoşi (1 Timotei 1:15). Sentimente: Eliberat de vinovăţie şi de condamnare A.

Dar pocăinţa nu l-a dus la depresie. pocăindu-se şi mărturisindu-şi păcatele. totodată. Ea nu ne îndreaptă privirea spre păcătoşenia noastră.Luni. Ideea care străbate ca un fir roşu întregul Nou Testament este aceea că păcatul nostru. Studiul 6 3. decizia de a ne îndepărta de păcatele pe care ni le descoperă Duhul Sfânt (Ezechiel 14:6. Mărturisirea păcatelor nu l-a făcut să rămână într-o stare permanentă de vinovăţie. ci spre neprihănirea lui Isus. Ea ne dă „râvna” de a privi „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (2 Corinteni 7:11. el nu a încetat să le vorbească oamenilor despre păcătoşenia sa şi despre harul lui Dumnezeu. Pavel cunoştea adevărul acesta din proprie experienţă. Evrei 12:2). Fiindcă „unde s-a înmulţit păcatul. Citeşte 1 Timotei 1:14-17 şi Faptele 26:10-16. Ce spune apostolul Pavel că este pocăinţa adevărată? 2 Corinteni 7:9-11 ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Pocăinţa este un dar ceresc şi înseamnă regretarea păcatului. acolo harul s-a înmulţit şi mai mult” (Romani 5:20). apostolul Pavel a căzut în genunchi. Ai avut vreodată simţământul că eşti „cel dintâi dintre păcătoşi”? Sau simţământul că eşti prea păcătos ca să poţi fi salvat? Ce poţi face pentru a te deprinde să ai încredere în asigurarea că neprihănirea Domnului Hristos este suficientă şi pentru tine? 78 . Totuşi pocăinţa autentică nu îi aruncă pe creştini într-o stare de depresie profundă din cauza naturii sau a faptelor lor păcătoase. ci spre neprihănirea Domnului Isus. Zaharia 1:4). Ce ne spun aceste pasaje despre păcătoşenia lui Pavel şi despre neprihănirea Domnului Isus? ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Când a înţeles că Îl prigonea pe Domnul slavei. De-a lungul vieţii. Ea include. aduce o pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10). oricât de uriaş. 5 august Definiţia pocăinţei adevărate 2. nu este niciodată mai mare decât harul Său. ci l-a determinat să accepte îmbrăţişarea caldă şi iubitoare a Mântuitorului. Privirea lui nu era aţintită spre neprihănirea proprie. „Când întristarea este după voia lui Dumnezeu.

Experienţă: Clint devenise creştin de curând şi începuse să participe la prelegerile de evanghelizare ale Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Noua Anglie. Vinovăţia morală este cea care apare atunci când încălcăm Legea lui Dumnezeu. Dacă nu ne recunoaştem păcatele şi dacă nu le mărturisim. După câteva săptămâni. I s-a adresat evanghelistului. şi-au pregătit inimile pentru a primi revărsarea plină de putere a Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii. Cu mai mulţi ani în urmă. dându-ne posibilitatea de a primi darul bogat al Cerului în plinătatea lui. uneori. iar acesta i-a explicat că există o distincţie între vinovăţia morală şi cea psihologică. Într-una din seri. a fost prezentat subiectul revenirii Domnului Hristos. PAŞII ÎNVĂŢĂRII 1. Păcatul ne împiedică să avem această experienţă. I-a cerut evanghelistului să-l ajute să facă un plan în acest sens. se înhăitase cu nişte răufăcători şi jefuise o casă din cartier. Regretând fapta. Vinovăţia psihologică este cea care apare atunci când îi facem rău semenului nostru. Clint a cerut împlinirea promisiunii iertării şi în dreptul său. Duhul Sfânt i-a indicat lui Clint în mod clar un anumit păcat din viaţa lui. În acest fel. 79 Studiul 6 . vinovăţia psihologică persistă până când îi mărturisim păcatul celui căruia i-am făcut rău. Evanghelistul i-a adresat auditoriului întrebarea: „Există ceva în viaţa ta care te împiedică să fii pregătit pentru venirea lui Isus?” În momentul acela. Totuşi. puterea Duhului Sfânt nu va putea acţiona cu libertate deplină în viaţa noastră. sentimentul de vinovăţie încă nu-i dădea pace. În clipa în care ne mărturisim păcatele înaintea lui Dumnezeu. Clint a înţeles atunci că trebuia să îşi ceară iertare de la persoanele pe care le jefuise şi să repare fapta. pocăinţa şi mărturisirea pe nume a păcatelor curăţă canalele încărcate ale sufletului. suntem eliberaţi de vina morală. când acceptăm îndemnurile Sale şi când ne pregătim inimile pentru a-L primi. MOTIVEAZĂ! Pasaj biblic: Psalmii 32:1-5 Ideea centrală pentru creştere spirituală: Pocăinţa şi mărturisirea păcatelor sunt factori-cheie ai creşterii spirituale.Comentarii pentru instructori Ei s-au împăcat cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Însă. Prelegerile despre profeţia biblică i-au stârnit interesul. Dimpotrivă. El coboară în viaţa noastră în plinătatea Sa.

Isaia 1:1618 şi Faptele 26:19. atâta timp cât „arterele” noastre spirituale sunt astupate cu un strat gros de păcat. „Adevărata mărturisire este întotdeauna specifică şi recunoaşte păcatele pe nume. cu privire la natura pocăinţei şi a mărturisirii păcatelor? ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ Pocăinţa autentică este însoţită întotdeauna de mărturisirea exactă a păcatelor. Ce principii spirituale desprindem din Leviticul 5:5. Realitatea este că inimile noastre nu sunt în stare să primească binecuvântarea îmbelşugată pregătită de Dumnezeu pentru noi. ci ne dă nouă posibilitatea de a aprecia mai mult dragostea Sa. Dar orice mărturisire trebuie să fie precisă.Marţi. White. El ne iubeşte mereu şi necondiţionat. ci ne dă nouă puterea de a primi această iertare. Însă nu trebuie să uităm că şi noi avem datoria să iertăm. Când ne-am mărturisit păcatele şi ne-am pocăit. recunoscând întocmai păcatele de care te faci vinovat. ca atare. Domnul nu ne iubeşte mai mult dacă ne pocăim şi nici nu ne iubeşte mai puţin dacă nu ne pocăim. Mărturisirea nu câştigă iertarea divină. vor trebui mărturisite în mod public. încât trebuie mărturisite numai lui Dumnezeu. deşi nu merită absolut deloc? De ce este important să iertăm? Studiul 6 80 . p. Păcatul ne face insensibili la îndemnurile Duhului şi ne împiedică să Îl ascultăm.” – Ellen G. 38 Duhul Sfânt ne convinge de păcat pentru a ne ajuta să conştientizăm nevoia noastră după harul mântuitor al lui Hristos. 6 august Pocăinţa adevărată şi mărturisirea păcatelor 4. Duhul Sfânt nu ne insuflă un sentiment de vinovăţie imprecis. ci ne convinge de anumite defecte ale noastre. Pot fi greşeli care trebuie mărturisite acelor persoane cărora le-am adus prejudicii sau pot avea un caracter public şi. 1 Ioan 1:9. Pocăinţa nu Îl determină pe Dumnezeu să ne iubească mai mult. definită şi la obiect. am primit din partea lui Dumnezeu iertarea mult dorită. Noi suntem cei care răspundem diferit la lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră. Cum îi tratăm pe cei care ne-au nedreptăţit şi care apoi ne cer iertare? Pe cine trebuie să ierţi. În schimb. Calea către Hristos. Ele pot fi de aşa natură.20. pocăinţa şi mărturisirea curăţă „vasul” inimii noastre ca să putem primi revărsarea deplină a puterii Duhului Sfânt şi prezenţa Sa.

şi nu o simplă admitere a păcătoşeniei.” (vol. Dumnezeu ne iartă.) Prima epistolă a lui Ioan conţine câteva adevăruri vitale pentru poporul lui Dumnezeu din orice generaţie. despre făgăduinţa vieţii veşnice. Libertatea de a duce o viaţă plină de Duhul Sfânt vine atunci când Îi cerem lui Dumnezeu să ne ierte pentru păcatele săvârşite împotriva Sa şi pentru cele săvârşite împotriva semenilor noştri. În ce situaţii este potrivit să mărturisim păcatul numai înaintea lui Dumnezeu? 2. se impune ca mărturisirea păcatelor să fie precisă. Povara păcatului îi fusese luată de pe umeri. La aflarea acestei veşti. În pasajul acesta descoperim două trăsături ale lui Dumnezeu – El este credincios şi este drept – şi două lucruri pe care El e dispus să le facă – ne iartă şi ne curăţeşte. Clint a izbucnit în lacrimi de bucurie şi recunoştinţă.Comentarii pentru instructori Evanghelistul a intrat în legătură cu persoanele respective. citim în ea despre faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu. De asemenea. iar acestea s-au arătat imediat dornice să-l ierte. Comentariul biblic AZŞ ne oferă următoarele explicaţii: „Reiese foarte clar că el [Ioan] are în vedere anumite fapte păcătoase. Duhul Sfânt a fost revărsat asupra ucenicilor atunci când ei şi-au recunoscut păcatele şi când şi-au pregătit inimile prin mărturisire 81 Studiul 6 . p. Astfel. despre eliberarea de cel rău şi despre iertarea păcatului. Recunoaşterea naturii exacte a păcatului şi înţelegerea factorilor care au dus la comiterea lui sunt esenţiale pentru mărturisire şi pentru acumularea puterii de a ne împotrivi pe viitor unei ispite asemănătoare. unii cercetători biblici au numit-o „Epistola certitudinilor creştine”. în 1 Ioan 1:9. Vinovăţia psihologică dispăruse. apostolul le dă urmaşilor lui Isus următoarea asigurare: „Dacă ne mărturisim păcatele. şi nu păcatul ca principiu rău prezent în viaţă. APROFUNDEAZĂ! Comentariu biblic I. despre asigurarea că rugăciunile noastre sunt ascultate. Certitudinea iertării (Recitiţi în cadrul grupei 1 Ioan 1:9. Referitor la acest verset. 632) În secolul I. Pentru acest motiv.” Avem certitudinea că. atunci când ne mărturisim păcatele. De discutat: În ce situaţii este potrivit să mergem la cel căruia i-am greşit şi să-i cerem iertare? Este suficient să mărturisim această greşeală numai înaintea lui Dumnezeu? Argumentează. 7. De aceea. El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.

s-au întristat. Care este elementul comun al acestor experienţe. Pe el nu-l interesa decât să îşi recapete dreptul de întâi născut. de Balaam. Studiul 6 82 . ci îşi asumă responsabilitatea pentru faptele săvârşite. inima lui Esau nu s-a frânt de durere pentru suferinţa adusă familiei sale sau inimii lui Dumnezeu din cauza păcatului său. Pocăinţa are cel puţin trei trăsături distinctive: (1) regretul că L-am întristat pe Dumnezeu prin păcat – ne doare că L-am rănit pe Acela care ne iubeşte atât de mult. de Esau şi de Iuda. Nu simţea durere decât faţă de sine însuşi. apare o afirmaţie foarte interesantă: Esau s-a căit „când a vrut să capete binecuvântarea”. Există un principiu dumnezeiesc care spune că vei culege ce ai semănat. Evrei 12:17. Matei 27:4. (3) decizia de a se lăsa de păcat – pocăinţa adevărată este în mod obligatoriu însoţită de schimbarea corespunzătoare a vieţii. De cealaltă parte. nu păcatul în sine.Miercuri. pocăinţa falsă aşază în centrul preocupărilor eul şi consecinţele păcatului. 7 august Pocăinţa adevărată şi pocăinţa falsă Există în Biblie câteva exemple de omeni care au încercat să se pocăiască. ci de ruşinea şi de mâhnirea pe care I le-a produs lui Dumnezeu. nu dă vina pe altcineva. Au plâns. şi-au mărturisit păcatul. ______________________________________________________________ ______________________________________________________________ În Evrei 12:17. în ce priveşte pocăinţa şi/sau mărturisirea păcatului? Exodul 12:29-32. al lui Balaam şi al lui Iuda. Omul este cuprins de un sentiment puternic de întristare din cauza urmărilor negative ale păcatului său. Singurul lui regret era că nu primise ceea ce considera că i se cuvenea. Înţelegem de aici că pocăinţa falsă este urmarea faptului că ne preocupă consecinţele păcatului. aruncă vina asupra altcuiva şi nu ia în calcul schimbarea conduitei decât dacă are ceva de câştigat de aici. (2) mărturisirea onestă şi concretă a păcatului comis – omul care se pocăieşte în mod real nu îşi scuză comportamentul greşit. Numeri 22:3235. însă omul care se pocăieşte nu este frământat de rezultatele negative ale păcatului. Motivaţiile sale nu erau curate. Nu încape îndoială că păcatul are consecinţe dezastruoase. Citeşte despre pocăinţa arătată de Faraon. El invocă diverse pretexte. La fel ca în cazul lui Faraon. 5. dar nu au fost iertaţi. dar nu au primit iertare din partea lui Dumnezeu.

Bucuria reală. 2). nelegiuire. Natura noastră păcătoasă este consecinţa faptului că ne-am născut într-o lume a păcatului. „mulţumit”. Nu mai avea poftă de viaţă şi se simţea secătuit de puteri. „liniştit”. Dar ce se întâmplă cu această natură păcătoasă atunci când Îl primim pe Domnul Isus ca Mântuitor personal şi când suntem născuţi din nou? Ce este natura păcătoasă şi cât timp o purtăm cu noi? II. Bucuria iertării (Recapitulaţi în cadrul grupei Psalmii 32:1-5. Ceea ce ne atrage atenţia aici este utilizarea celor trei cuvinte fărădelege. el îşi descrie starea astfel: „Mi se topeau oasele (n. Nu există nimic pentru care neprihănirea Sa să nu poată să facă ispăşire. a găsit în Dumnezeu iertare. A aflat că Domnul era dornic să-l înveţe cum să umble pe cărarea neprihănirii. păcatele şi nelegiuirile. David declară: „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea” (vers. este ashre şi înseamnă „fericit”. David nu şi-a mărturisit păcatul înaintea lui Dumnezeu timp de un an de la legătura sa păcătoasă cu Bat-Şeba.” Vinovăţia şi ruşinea îl apăsau greu. liniştea deplină şi satisfacţia sufletească vin atunci când ne mărturisim păcatele şi când ne recunoaştem vina înaintea lui Dumnezeu.4. „îmi îmbătrâneau oasele”) de gemetele mele necurmate. 83 Studiul 6 . deşi în limba română au un înţeles apropiat. Termenul fărădelege implică răzvrătirea cu îndărătnicie împotriva voinţei lui Dumnezeu. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu poporul Său care trăieşte în aceste ultime zile ale istoriei lumii. În final. În schimb. în limba originală. Harul Său este suficient de mare ca să ne acopere fărădelegile. Mărturisirea păcatelor ne conduce la fericirea autentică. De discutat: Faptele păcătoase sunt urmarea alegerilor noastre păcătoase. cuvânt care. prezintă nuanţe de sens distincte. la adevărata satisfacţie şi la liniştea sufletească reală. care.: în NKJV. În Psalmii 32:3. 1. siguranţă şi bucurie. Termenul păcat are aici sensul de „a rata ţinta” sau „a da greş. în ebraică. când şi-a mărturisit păcatul şi şi-a recunoscut vina. iar consecinţele refuzului de a-şi recunoaşte păcatul începeau să devină evidente în starea sa fizică. a nu reuşi să păzeşti poruncile lui Dumnezeu”. cuvântul nelegiuire se referă la perversitate sau la degradare morală.) Pasajul acesta începe cu „ferice”.Comentarii pentru instructori şi pocăinţă. păcat.tr.

Citeşte Faptele 24:16. este bun. Eşti al Meu. O altă cauză ar putea fi aceea că Duhul Sfânt încearcă să ne indice o problemă apărută în relaţia cu un semen de-al nostru. Sentimentul de păcătoşenie otrăveşte izvoarele vieţii şi ale fericirii adevărate. atunci devine distructiv. Citeşte Psalmii 32:1-8. ne face în stare să primim harul Său. Preiau Eu păcatele Tale.»” – Ellen G. Îţi dau pace. 8 august Acţiunea vindecătoare a mărturisirii Mărturisirea păcatului deschide rana vinovăţiei şi îi permite să se cureţe de infecţia păcatului. îţi voi îndepărta remuşcarea pentru păcat. Eu îţi voi întări voinţa slăbită. Isus spune: «Lasă totul asupra Mea. 9. 305. White. ce făgăduinţe biblice poţi invoca pentru a putea merge mai departe? 84 . Dar. dacă ne-am mărturisit deja păcatul şi totuşi vinovăţia persistă. 6. vol. „Acest simţământ de vinovăţie poate fi aşezat la piciorul crucii de pe Calvar. p. Ce influenţă a avut sentimentul de vinovăţie asupra relaţiei tale cu Domnul şi cu ceilalţi oameni? Ce poţi face pentru a-ţi uşura povara vinovăţiei? Chiar dacă ai greşit şi este normal să te simţi vinovat. Ea aduce vindecare din mai multe puncte de vedere: ne deschide inima înaintea harului lui Dumnezeu. Dacă am rănit pe cineva.Joi. Nu mai alunga respectul de sine. Manuscript Releases. ne ajută să acceptăm iertarea oferită fără plată de Domnul Hristos pe cruce. Ce vrea să spună apostolul Pavel prin aceste cuvinte? Studiul 6 ______________________________________________________________ Sentimentul de vinovăţie este bun sau este rău? Depinde! Dacă vine ca urmare a convingerii de păcat aduse în suflet de Duhul Sfânt şi dacă ne conduce la Isus. căci te-am cumpărat cu preţul sângelui Meu. Remediul pentru sentimentul de vinovăţie este Domnul Isus. Harul Său alungă din sufletul nostru acest simţământ. Există însă situaţii în care ne mărturisim păcatele şi sentimentul de vinovăţie nu dispare. Ce ni se spune aici despre pocăinţă şi mărturisire? ______________________________________________________________ 7. De asemenea. Acum. ea vindecă relaţiile dintre oameni prin îndepărtarea barierelor dintre ei. De ce? O cauză poate fi aceea că Diavolul încearcă să ne fure asigurarea iertării şi a mântuirii. conştiinţa noastră se va linişti numai atunci când îi vom mărturisi greşeala direct celui afectat.

El reduce drastic lucrurile pe care Dumnezeu le poate face pentru noi şi Îl împiedică pe Duhul Sfânt să câştige prin noi suflete pentru Evanghelie. Apostolul Pavel se străduia să aibă „totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor” (Faptele 24:16). ia-ţi chiar acum câteva momente pentru a-l mărturisi printr-o rugăciune în gând. Ţi s-a întâmplat vreodată să vină la tine cineva şi să-şi ceară iertare pentru o anumită vorbă sau vreo faptă nelalocul ei? Cum te-ai simţit? În ce mod s-a schimbat relaţia voastră după aceea? 2. 2.Comentarii pentru instructori De discutat: Păcatul nemărturisit ne împiedică să avem pace interioară şi bucurie creştină. Ce ne spune acest pasaj despre adevărata natură a mărturisirii păcatelor? De ce ne cere Domnul să mărturisim păcatul pe nume? Dacă Duhul Sfânt te îndeamnă să îţi mărturiseşti un păcat. Îţi vine în minte numele unei persoane căreia i-ai greşit? Simţi îndemnul Duhului Sfânt de a reface relaţia cu această persoană? Ce poţi face pentru a iniţia procesul de vindecare şi de împăcare? Întrebări aplicative 1. ILUSTREAZĂ! Activităţi individuale 1. După cele câteva clipe în care v-aţi rugat în gând. De ce sunt mărturisirea şi pocăinţa atât de importante pentru redeşteptare? 3. Ai avut vreodată o experienţă în care ai venit înaintea Domnului şi ai mărturisit cu sinceritate un anume păcat? Cum te-ai simţit după aceea? 85 Studiul 6 . Invită-i pe membrii grupei să îşi ia câteva clipe pentru a-şi cerceta inima individual şi pentru a-şi pune două întrebări: a. Există între mine şi un semen al meu vreun păcat nemărturisit? 2. Există între mine şi Dumnezeu vreun păcat nemărturisit? b. APLICĂ! Întrebări pentru meditaţie 1. înălţaţi împreună o rugăciune în care să-I cereţi Domnului să ia în stăpânire deplină viaţa fiecărui membru al grupei. dar înalţă şi o barieră între noi şi Dumnezeu. Te-ai dus vreodată la altcineva să-i ceri iertare? Cum te-ai simţit după aceea? 3. Citeşte Leviticul 5:5.6. 4.

trebuie îndepărtat tot ce constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Ce se întâmplă însă atunci când. cădem din nou? Înseamnă că pocăinţa noastră nu a fost sinceră? Înseamnă că nu mai putem primi iertare din nou? În această situaţie.” – Ellen G. este necesar să ne mărturisim greşelile celor faţă de care am greşit. 39 Întrebări pentru discuţie Studiul 6 1. p. Din ceea ce am studiat săptămâna aceasta. Am citit în studiul de săptămâna aceasta că. ce speranţă mai avem? Cum putem înţelege natura pocăinţei biblice fără să pierdem totuşi din vedere realitatea naturii noastre păcătoase? 5. faceţi dreptate orfanului. Această schimbare va fi urmarea unei păreri de rău sincere şi adevărate pentru păcat. Calea către Hristos. uneori.Vineri. Pocăinţa adevărată înseamnă renunţare la păcat. apăraţi pe văduvă» (Isaia 1:16. dacă nu va fi însoţită de o sinceră pocăinţă şi de reformă. de ce crezi că pocăinţa este un element vital al redeşteptării şi reformei? Care este locul pocăinţei în lucrarea de redeşteptare şi reformă? 86 .17). ocrotiţi pe cel asuprit. Ce lecţie esenţială despre iertare putem să desprindem din dispoziţia Domnului Isus de a-i ierta pe cei care L-au ţintuit pe cruce? Dacă El a fost dispus să ierte. Totuşi. White. trebuie să se vadă schimbări categorice. căutaţi dreptatea. În viaţă. cu cât mai mult ar trebui să fim dispuşi noi să iertăm? 2. Ce binecuvântări ţi-a adus mărturisirea păcatelor? Ţi-a fost de folos în relaţia ta cu Domnul şi cu oamenii? 3. va trăi negreşit şi nu va muri» (Ezechiel 33:15). întoarce ce a răpit. 9 august Studiu suplimentar „Mărturisirea păcatelor nu va fi primită de Dumnezeu. Lucrarea pe care o avem de făcut ne este prezentată cu claritate: «Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele. de ce este important să avem grijă ce cuvinte folosim atunci când ne mărturisim greşelile? 4. «Dacă dă înapoi zălogul. urmează învăţăturile care dau viaţa şi nu săvârşeşte nicio nelegiuire. în tentativele noastre de a renunţa la păcat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful