Note de curs. Capitolul 12.

Angrenaje

96

IV. TRANSMISII MECANICE
Generalităţi

Transmisiile mecanice sunt caracterizate prin raportul de transmitere a
mişcării şi prin randamentul energetic:
1
2
2
1
12
P
P
n
n
i = η = unde n
1
, n
2
sunt turaţiile la intrarea în transmisie,
respectiv ieşire, iar P
1
şi P
2
sunt puterile la intrare şi ieşire. Se convine notaţia cu
indicele 1 pentru intrarea şi cu indicele 2 pentru ieşirea din transmisie.
Schema unei transmisii mecanice este indicată în fig.12.1
T.M. pot fi :
- roţi cu fricţiune
- roţi cu elemente elastice sau articulate (curele, lanţ)
- angrenaje - cilindrice (cu dinţi drepţi, dinţi înclinaţi)
- conice
- melcate
sau combinaţii ale acestora.

C
C
TM
MM
ML
MM – maşină motoare: ME; MAS; MAC; MH;
ML – maşină de lucru;
TM – transmisie mecanică;
C - cuplaj
Fig.12.1
i
12
η
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

97
12.Transmisii prin roţi dinţate
12.1. Caracterizare. Rol funcţional


Angrenajul e mecanismul cu roţi dinţate care serveşte la transmiterea
directă şi forţată a mişcării de rotaţie de la un arbore conducător (1) la un arbore
condus (2).
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în
mod regulat pe suprafeţele teoretice numite suprafeţe de rostogolire.
Roata dinţată montată pe arborele conducător se numeşte pinion şi se
roteşte cu turaţia n
1
sau viteza unghiulară ω
1
, iar roata dinţată condusă, montată
pe arborele condus, se roteşte cu turaţia n
2
(viteza unghiulară ω
2
).
Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui
angrenaj, în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate, se
numeşte angrenare.
Angrenajul poate transmite mişcarea în ambele sensuri.
Avantaje :
- raport de transmitere constant :
2
1
n
n
i = ;
- durabilitate şi siguranţă în funcţionare;
- dimensiuni şi gabarit reduse;
- transmiterea puterii într-un domeniu larg de viteze şi rapoarte de
transmitere.
Dezavantaje:
- necesitatea unei precizii înalte de execuţie şi montaj;
- funcţionarea cu zgomot la viteze ridicate;
- rapoarte de transmitere discrete (numărul dinţilor este un număr
natural).

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

98

Materiale
Roţile dinţilor se pot construi dintr-o gamă foarte largă de materiale
metalice şi nemetalice. Alegerea raţională a sortimentului de material trebuie să
aibă în vedere sarcinile ce se transmit prin dantură, durata totală de funcţionare,
viteza şi precizia de execuţie.
Oţeluri: oţel carbon de calitate pentru cementare şi îmbunătăţire STAS 880
(OLC45)
oţeluri aliate pentru construcţia maşinilor STAS 791-66-80 : 41MoCr11
oţel carbon turnat în piese STAS 600
oţel aliat turnat în piese STAS 1773
Fonte: maleabile STAS 569 : Fmp 70-02
cu grafit nodular STAS 6071 : Fgn 700-2
antifricţiune STAS 6707
Metale neferoase : bronzuri – Cu Sn 10; CuSn 6Zn 4Pb4-STAS 197/2
Materiale nemetalice : bachelita, textolit, lignofol, poliamide.

12.2. Legea fundamentală a angrenării
(teorema Willis)

Legea fundamentală a angrenării arată condiţia ce trebuie s-o
îndeplinească curbele de profil care mărginesc doi dinţi în contact (dinţi
conjugaţi), pentru ca transmiterea mişcării să se poată realiza cu un raport de
transmitere constant (fig.12.2).
0
1
, 0
2
- centre de rotaţie ; a distanţă dintre axe
V
1M
= R
1
ω
1
(┴O
1
M) , V
2M
= R
2
ω
2
(┴O
2
M)
N-N – normala comună în punctul de contact al profilelor
T-T – tangenta comună în punctul de contact al profilelor
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

99
Se descompun vitezele : V
1M
şi V
2M
după N-N şi T-T;
t
2
n
2 M 2
t
1
n
1 M 1
V V V V V V + = + = ;
Din momentul intrării în angrenare a punctului M (primul contact) până la
ieşirea din angrenare (ultimul contact), punctul M descrie o curbă plană numită
traiectoria de angrenare
Elementele 1 şi 2 fiind rigide,
transmiterea mişcării devine posibilă
numai dacă V
n
1
= V
n
2

2 2 n 2
1 1 n 1
V V
V V
α =
α =
cos
cos

2 2 2 1 1 1
2 2 1 1
R R
V V
α ω = α ω
α = α ⇒
cos cos
cos cos

dar
¦
¹
¦
´
¦
= = α
= = α
2 b 2 2 2 2
1 b 1 1 1 1
R T O R
R T O R
cos
cos

2 2 b 1 1 b
R R ω = ω ⇒
deci :
1 b
2 b
2
1
2
1
12
R
R
n
n
i =
ω
ω
= =
Observaţii importante:
Dacă i
12
= ct, atunci trebuie ca ct
R
R
1 b
2 b
=
Se observă că O
1
O
2
taie normala N-N în punctul C şi că
2 2 1 1
CT O CT O ∆ ∆ ~
(dreptunghice şi unghiul C opus la vârf)

12
2
1
2
1
2 2
1 1
i
C O
C O
C T
C T
T O
T O
= = = ⇒
deci, dacă
2 2
1 1
T O
T O
= ct atunci şi
C O
C O
2
1
= ct, însă O
1
şi O
2
sunt constante – ca atare
punctul C trebuie să fie fix.
Fig.12.2
a

C

α
1

V
1M

V
2M

V
1
n
=V
2
n

V
1
t

ω
2

O
2

α


α
2

M

C
1
T
N

α
1
α
O
1


ω
1
N
T
T
1
T
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

100
Punctul C = polul angrenării sau centrul de rotaţie al vitezei relative.
- Se poate enunţa legea fundamentală a angrenării:
Pentru ca angrenarea să fie posibilă şi să se realizeze cu raport de
transmitere constant, profilele conjugate ale dinţilor trebuie astfel construite,
încât în timpul angrenării, normala lor comună în punctele succesive de
contact să treacă prin polul angrenării.
Concluzii
1) Deoarece V
1
≠ V
2
, deşi V
1
n
= V
2
n
⇒ V
1
t

≠ V
2
t
, deci profilele dinţilor în
contact se rostogolesc cu alunecare ;
2) Traiectoria angrenării este o dreaptă suprapusă normalei comune N-N,
deci trece prin pol; când M ajunge în C, au loc relaţiile :
V
1
este paralelă cuV
2
; V
1
= V
2
= V
1
n
= V
2
n
= V
C
⊥O
1
O
2
şi V
1
t
= V
2
t
= 0
(alunecare nulă). În C– numai rostogolire.
3) Cercurile tangente în C, cu
centrele O
1
şi O
2
,se numesc cercuri de
rostogolire ( razele r
w1
şi r
w2
)
r
w1
ω
1
= r
w2
ω
2

1 w
2 w
2
1
12
r
r
i =
ω
ω
= ⇒ = ct
4) Forţa se transmite de la o roată
la cealaltă prin normala de contact
1 b
1 t
1 b
1 t
1 1
1 t
1 n
d
M 2
r
M
T O
M
F = = =
r
b1
= raza cercului de bază
Curbe folosite pentru construcţia profilurilor dinţilor conjugaţi
(fig.12.3)
Satisfacerea legii fundamentale a angrenării este asigurată de orice pereche de
curbe reciproc înfăşurate : curba generată de un punct situat pe o generatoare
(ruletă) care se rostogoleşte fără alunecare pe bază fixă.
ω
1
ω
2
M
t1
M
t2
F
n1
F
n2
O
2
O
1
C
T
1
T
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

101

Dacă baza are raza foarte mare r
b
→∞ (dreaptă)⇒cicloidă propriu-zisă
Dacă ruleta R
G
→∞ iar baza este un cerc fix ( r
b
)⇒ evolventă
Cea mai utilizată este evolventa
de ce ?
- angrenajul cu dinţi în evolventă nu este sensibil la abaterile distanţei dintre axe,
deoarece profilele dinţilor conjugaţi fiind evolvente rămân în contact pe o nouă
linie de angrenare, deci raportul de transmitere nu-şi schimbă valoarea ;
- roţile cu dinţi în evolventă se pot prelucra cu o
sculă simplă având profil rectiliniu ;
- angrenajele evolventice se controlează uşor cu
aparate obişnuite de măsurat dimensiuni.
Condiţia rostogolirii fără alunecare:
arcul de cerc AT = segmentul de dreaptă NT
( ) α = θ + α tg r r
b b

[ ]
o
45 ... 10 ev inv tg ∈ α α = α = α − α = θ
Functia invα se numeşte funcţia involut sau evolventă de argumentul α. Unghiul
α se numeşte unghi de presiune şi poate lua valori cuprinse între 10 şi 45
o
.
O
T
Evolventă
N
1
N
A
θ
α
r
b
r
b1
Fig.12.3
C

R
G
M
2
R
G
M
1
G
2
G

G

G

r
b

B
B – baza; G -generatoarea
C
1
– epicicloidă;
C
2
– epicicloidă;
C – cicloidă

R
G
C
2 C
1
M
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

102

12.3. Elementele geometrice ale angrenajelor (STAS 6522)

Se disting elemente geometrice ale fiecărei roţi dinţate şi elemente geometrice
ale angrenajului în ansamblul său.
A. Elementele geometrice ale roţii (fig.12.4)
- cercul de vârf;
- cercul de bază;
- cercul de rostogolire;
- înălţimea dintelui;















Cremaliera de referinţă
Cremalieră: când z →∞ roata dinţată devine cremalieră ⇒ cercurile
devin drepte, iar evolventa devine profil rectiliniu (fig.12.5).
Cercul de
bază
T
2
O
2
C
T
1
O
1
Linia de angrenare
Cerc de rostogolire
Fig.12.4
O
2
T
2
T
1
a

Cerc de rostogolire
Cerc de vârf
Cerc de fund
Cerc de fund
O
1
h
h
f





h
a

Cerc de vârf
(exterior)
Cerc de fund
(interior)
h
a
= h
*
oa
m
h
f
= h
*
of
m
c* = hg - ha
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

103
Elementele geometrice standardizate se definesc pe cremaliera de
referinţă:

m
h
h
a
a
=

(coeficientul înălţimii capului dintelui)
m
c
c =

(coeficientul
jocului danturii) m /
f f
ρ = ρ

(coeficientul racordării piciorului dintelui).
Cremaliera de referinţă standardizată: α=20
o
; h
*
a
=1; c
*
=0,25; ρ
*
f
=0,38
a) pasul danturii p - măsurat pe cercul de divizare = distanţa dintre 2
flancuri omologe consecutive
p
b
= pas pe cercul de bază;
b) modulul - parametrul principal al unui angrenaj m. Modulul m este o
mărime standardizată prin STAS 822:
π d
1
= z
1
p, rezultă d
1
= z
1
p/ π = z
1
m ; z
1
= numărul de dinţi.
Observaţie importantă: roţile dinţate cunjugate pot angrena numai dacă sunt de
acelaşi fel şi au acelaşi pas şi deci acelaşi modul.
c) Diametrele caracteristice
- de vârf (exterior) d
a
: d
a1
= d
1
+ 2h
a
; d
a2
= d
2
+ 2h
a

- de fund (interior) d
f
: d
f1
= d
1
- 2h
f
; d
f2
= d
2
- 2h
f

- de divizare (de generare) d: d
1
= m z
1
; d
2
= m z
2

- de rostogolire d
w

- de bază d
b
: d
b1
= d
1
cosα; d
b2
= d
2
cosα; (α = 20
o
)
α
h

p/2 p/2
p
ρ
f
Dreapta de cap

Dreapta de referinţă

Dreapta de picior
Fig.12.5
h
a

h
f

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

104
d) Înălţimea dintelui h:
- înălţimea piciorului dintelui h
f
;

h
f
= h
*
f
m ; h
*
f
– coeficientul înălţimii
piciorului dintelui
- înălţimea capului din h
a
; h
a
= h
*
a
m; h
*
a
- coeficientul înălţimii capului
dintelui
- jocul la fund danturii c = h
f
- h
a
; c = 0,25 m
Pentru roţile dinţate obişnuite : h
a
= m; h
f
= 1,25 m
B)Elemente geometrice ale angrenajului
În procesul de funcţionare, punctele succesive de contact definesc segmentul de
angrenare AE.
Puncte pe linia de angrenare: A – punctul de intrare în angrenare; E – punctul
de ieşire din angrenare; B, D – punctele de angrenare unipară.
{ } { } { }
b 2 1 2 e
b
b
p E A B T T c A
cos p
z
cos d
z
d
p
− = =
α =
α π
=
π
=
I

{ } { } { }
{ } { }
2 1 2 1
b 2 1 1 e
T T 0 0 C
p E A D T T c E
I
I
=
− = =








Corespunzător celor doi dinţi conjugaţi, punctele specifice pe linia de angrenare
sunt: A
1
, A
2
, B
1
, B
2
, C
1
, C
2
, D
1
, D
2
, E
1
, E
2

Se defineşte :
b
p
AE
baza de cerc pe Pasul
angrenare de Arc
= = ε

p
b
p
b
A
B
C
D
E
d
a2
d
f2
d
2
d
1
d
a1
d
f1
Linia de
angrenare
O
1
O
2
ω
2
ω
1
T
1
T
2
C
e2
C
e1
1
A
1
B
1
C
1
D
1
E
1
2
A
2
B
2
C
2
D
2
E
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

105
ε = grad de acoperire şi reprezintă, sub aspect fizic, numărul mediu de
perechi de dinţi aflate simultan în angrenare;
ε > 1 pentru ca angrenarea să fie continuă, mişcarea să fie uniformă şi raportul
de transmitere i = constant
Dacă pinionul are un număr foarte mic de dinţi (z
1
< 17) şi angrenează cu
o roată condusă cu număr mare de dinţi (z
2
>>17), în timpul procesului de
angrenare apare fenomenul de interferenţă, care constă din tendinţa de
pătrundere a vârfului dinţilor roţii (z
2
) în profilul evolventic al dinţilor pinionului
(z
1
).
Evitarea acestui lucru se poate face prin :
- alegerea unui număr minim de dinţi z
1

min

- corijarea danturii
Număr minim de dinţi : z
1min

În ∆BC
o
a
o
a
o
a
o
a
o
a
h
z
mz
m h
d
m h
d
h
OC
h
BC
C A
α
= ⇒
α
=
α
=
α
=
α
= = α
2
*
min
* *
0
0
sin
2
sin
2
sin
2
sin ) 2 / (
sin
sin


Cum scula cremalieră se caracaterizează prin:
( ) 17
20
h 2
z 20 1 h
2
o
o a
= = ⇒ = α =
sin
,
*
min
*
dinţi





d d
h
o
N
N
α
α
C
B
A
T
T
Scula cremalieră
O
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

106
Corijarea danturii
Se deplasează scula cremalieră faţă de linia de referinţă T-T cu distanţa x, care
se exprimă în funcţie de modulul m:
→ = ξ ξ =
m
x
m x deplasarea specifică sau coeficient de deplasare (corijare)
Dacă x > 0 ⇒ roţi corijate pozitiv (cremaliera se apropie de centrul roţii
faţă de poziţia de referinţă);
x < 0 ⇒ roţi corigate negativ(cremaliera se îndepărtează de centrul
roţii faţă de poziţia de referinţă);
x = 0 ⇒ roţi necorijate.












h = h
on
+ x + h
of
- x = h
o
h = h
on
+ h
of
= m(z+1,25) = h
o

h = h
on
- x + h
of
+ x = h
o

Forma aproximativă a unor dinţi necorijaţi (“0”) şi corijaţi (“+”) sau (“-”) este
precizată în schema de mai jos:

x
=

+
ξ
m

>
0

r= d/2
r
b
= d
b
/2 r
b
= d
b
/2
α
0 α
0
α
0
C
C
C
x
=

+
ξ
m

>
0

x
=

-

ξ
m

<

0

x= ξm =0
h”= h”
a
+h”
f
=
= h
a
+ x + h
f
– x=
h
a
+h
f
= h
h'= h’
a
+h’
f
=
= h
a
+ x + h
f
– x=
h
a
+h
f
= h
h = m(h
*
a
+h
*
f
)
r
b
= d
b
/2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

107


Pentru a îmbunătăţi comportarea angrenajului, deplasarea profilului se
poate face, diferit, pe cele 2 roţi :
a) ( )
2 1 2 1 S
0 ξ − = ξ = ξ + ξ = ξ - angrenaj cu dantură compensată (se
schimbă raportul dintre înălţimile capului şi piciorului dinţilor)
( )
2 1 w
z z
2
m
a a + = =
b) 0
2 1 S
≠ ξ + ξ = ξ
( )
( )m a
a z z
2
m
a a a
2 1
2 1 W
ξ + ξ = ∆
∆ ± + = ∆ ± =

Necesitatea deplasării (corijării)
a) realizarea unor roţi cu gabarit redus, deci cu număr de dinţi foarte mic,
astfel încât să se evite fenomenul de interferenţă
b) realizarea unor distanţe dintre axe impuse
c) creşterea capacităţii portante la încovoiere şi la presiune contact
d) reducerea alunecării dintre flancuri
e) creşterea gradului de acoperire.
Realizarea unei roţi cu un număr minim de dinţi
“0”
“ +
“ –
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

108








ξ + =
ξ + α =
ξ + α = + = + =
α = α α = α =
min
sin
sin
sin sin sin ) / ( sin
*
*
1
1
a
2 1
a
2 1
ao a
2 1
z
2
2
z
h
m
2
mz
m h
m
2
mz
x AC x h h
2
mz
2 d BC CA

dar z
min
= 2 h
a
*
/ sin
2
α
dacă
min
min *
z
z z
1 h
1
a

= ξ ⇒ =


12.4. Cauzele scoaterii din funcţiune a angrenajelor


a) Cauze care duc la ruperea dinţilor:
- rupere prin oboseală
- suprasarcini
- desprinderea aşchiilor
b) Cauze care duc la distrugerea flancurilor (suprafeţelor)
h
a

h
a
o


N
N
α
α
C
B
A
T
T
O
+x
-x
+x
d
b
/2
d/2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

109
- ciupire (pitting)
- gripare
- uzură atrazivă
- strivire
- coroziune de contact
- fisuri pe flanc
- exfoliere
a) Ruperea dinţilor prin oboseală este cauza principală a scoaterii din uz
a roţilor dinţate din materiale dure (HB > 350) sau a angrenajelor din materiale
plastice.
Fenomenul se datoreşte încovoierii repetate a
dintelui, ceea ce duce la formarea unor fisuri de oboseală
care duce în final la ruperea dintelui.
Fisura începe de obicei în zona de racordare a dintelui
cu capul roţii unde se produce o puternică concentrare de
tensiuni.
b) Ciupirea (pittingul) este principala cauză care duce la reducerea
durabilităţii unui angrenaj din materiale cu durităţi mici şi mijlocii (HB < 350).
Fenomenul se manifestă prin desprinderea unor
aşchii fine de pe suprafeţele active ale flancurilor şi
apariţia ca urmare a acestor desprinderi a unor gropiţe
localizate cu precădere pe linia polului.

c) Griparea reprezintă deteriorarea rapidă prin uzarea intensivă de
aderenţă a flancurilor active ale dinţilor şi este hotărâtă de factorii tribologici ai
angrenajului.
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

110
Transmisiile cele mai sensibile la gripare sunt cele cu
viteze mari de alunecare pe inăţimea dintelui
(transmisia melcată, transmisia cilindrică elicoidală).

12.5. Angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi

a) Forţele de angrenaj: Forţa F
n
se deplasează pe flancul activ după cum
se deplasează dintele de la intrarea la ieşirea din angrenare.
Ţinând seama de imprecizia de
execuţie şi montaj si de repartiţia
sarcinii pe lăţimea angrenajului ⇒
sarcini dinamice suplimentare
Fortele nominale
1 n 1 f
1 t 1 n 1 r
1 n 1 t
1 w
1 t
1 b
1 t
1 n
F F
tg F F F
F F
d
M 2
d
M 2
F
µ =
α = α =
α =
α
= =
sin
cos
cos

µ fiind mic, µ=0,08…0,1
F
f1
≈ 0.
Analog se pot scrie şi forţele pentru roata 2 (F
n2,
F
t2
, F
r2
, F
f2
). Conform
principiului acţiunii şi reacţiunii, se poate scrie F
n1
= F
n2
şi apoi se poate stabili
legătura dintre momentele de torsiune şi raportul de transmitere.
În calculul angrenajului se consideră forţa nominală de calcul F
nc
:
k
1
d
M 2
k
F
k F F
1 w
t t
n nc

α
⋅ =
α
= ⋅ =
cos cos

Fig.12.8
M
t2

ω
2

ω
1


M
t1
F
n1
T
2
F
r1
F
t1
C
T
1
α
α
α
O
1
O
2

d
b1
= 2 O
1
T
1

d
w1
= 2 O
1
C
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

111
k = factor de sarcină: k = k
S

.
k
V

.
k
B

unde: k
S
= coeficient de suprasarcină, dependent de maşina de lucru şi de
maşina motoare
k
V
= coeficient dinamic dependent de viteză şi clasa de precizie a
angrenajului.
k
B
= coeficient de repartizare a sarcinii pe lăţimea dintelui, dependent de
lăţimea roţii şi de diametrul de rostogolire.
b) Calculul la solicitarea de încovoiere
Ipoteze simplificatoare :
- se consideră forţa normală de valoare F
nc
/ε aplicată în vârful dintelui (A
2
sau
E
1
) (ε - gradul de acoperire);
- se consideră doar efortul de încovoiere în secţiunea de la baza dintelui;
- secţiunea periculoasă de la baza dintelui se defineşte prin punctul de tangenţă
la profilul dintelui în zona de racordare cu corpul roţii dinţate.


E
1

D
1

C
1

B
1

A
1
E
1

D
1

C
1

B
1

A
1
1
2
30
o
30
o
F
tc
F
nc

F
rc
h
3
0

d
f
s
30
α
e
α
e
σ
ip
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

112
ε
⋅ ⋅ ⋅

± = ⋅
α ⋅ |
.
|

\
|
α |
.
|

\
|

ε ⋅ ⋅
± =
= ⋅

⋅ α ⋅ ⋅
α

ε
± =

⋅ α ⋅
ε
± =

± = ± = σ
Y Y k
m B
F
k
m
s
m
h
6
m B
F
m
m
6
B
s
h
k
F 1
6
B
s
h
F
6
B s
h F
Wi
Mi
f
t
2
30
e
30
t
2
30
30
e
t
2
30
30 e
nc
2
30
30 te
ip
cos
cos
cos
cos
cos

unde : B este lungimea dintelui; Y
f
= coeficientul de formă al dintelui

ε
=
ε
1
Y = coeficientul gradului de acoperire
PN
p
p
pai f
t
ip
k k
C
Y Y k
Bm
F
⋅ ⋅
σ
= σ ≤ ⋅ ⋅ ⋅ = σ
ρ ε
min
lim
relaţie ce poate fi utilizată pentru
dimensionare sau verificare;
unde : σ
p lim
- rezistenţa limită la oboseală prin încovoiere la piciorul dintelui
σ
p lim
= - 250…300 N/mm
2
pentru oţeluri aliate îmbunătăţite
- 400…450 N/mm
2
pentru oţeluri aliate de cementare
- 230…270 N/mm
2
pentru oţeluri aliate călite superficial
- 40…60 N/mm
2
pentru fonte cenuşii (F
c
)
- 150…170 N/mm
2
pentru fonte cu grafit nodular(F
gn
)
C
p min
= factorul minim de siguranţă la încovoiere
C
p min
= - 1,25…1,35 pentru materiale îmbunătăţite
- 1,75…2 pentru materiale cementate-călite
k
ρ
= factorul concentratului de tensiune : funcţie de raza de racordare a
piciorului dintelui – k
ρ
= 1…1,2
k
pN
= factorul numărului de cicluri
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

113

7
p
7
p
3
9 1
p
7
pN
10 N
10 N pentru 1
10 pentru
N
10
k p p
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦

|
|
.
|

\
|
=
/

N
p
= 60
.
n
.
h ( n – turaţia în rotaţii pe minut , h – numărul de ore de
funcţionare).
Pentru dimensionare :
Se alege : = = ψ
m
B
m
- 6 pentru dinţi neprelucraţi
- 10…20 pentru dinţi prelucraţi şi roţi pe lagăre
detaşabile
= = ψ
a
B
a
0,1…0,3 angrenaj deschis
0,15…0,3 angrenaje cu duritatea HB > 350
0,3…0,4 pentru reductoare obişnuite

¦
¹
¦
´
¦


= = ψ
350 HB 5 0 3 0
350 HB 1 8 0
d
B
1
d
, ... ,
... ,
0,3 pentru angrenaje
cementat călite prin CIF (curenţi de înaltă frecvenţă)
- Determinarea modulului

pai f
t
ip
Y Y k
m B
F
σ ≤ ⋅ ⋅ ⋅

= σ
ε

ε
ε
ε ε
⋅ ⋅ ⋅

|
|
.
|

\
|
= σ
⋅ σ ⋅ ⋅ ψ
⋅ ⋅ ⋅
= ⇒
σ ≤ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ψ ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅
= σ
Y Y k
d m
d
B
M 2
sau
z
Y Y k M 2
m
Y Y k
m m m z
M 2
Y Y k
m B d
M 2
f
2
1
1
1 t
ip
3
pai 1 m
f 1 t
ai p f
m 1
1 t
f
1
1 t
ip

i 1
a 2
d iar
1
+
= , i fiind raportul de transmitere.
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

114
Dacă se calculează modulul, atunci se standardizează m → STAS 822
Se calculează
( )
w
2 1 2 w 1 w
2
z z m
2
d d
a
α
α

+
=
+
=
cos
cos
şi apoi se
standardizează a. STAS 6055; pentru realizarea STAS a distanţei dintre axe se
face corijarea danturii (α = 20
o
, α
w
- unghiul real de angrenare).
In cazul când se calculează din relaţia de dimensionare d
1
şi apoi distanţa
dintre axe a
pai
2
2
1 t
a 4
d
B
i 1 M 2
m
σ
+
= ⇒
) (
min

b) Calculul pe baza solicitării de contact (ciupire, pitting)
Ipoteze simplificatoare (teoria lui Hertz)
- corpuri omogene şi izotrope
- materialul respectă legea lui Hooke (E = ct)
- forţele exterioare acţionează normal pe suprafaţă
- suprafeţele sunt netede
- se neglijează forţele de frecare
Contactul sub acţiunea sarcinii este o fâşie de lăţime 2b şi lungime B
ρ ⋅

= σ

ρ ⋅
=
B
E F
418 0
E B
F
52 1 b
nc
H
nc
,
,
max
(1)
unde ρ = raza de curbură redusă

2 1
r
1
r
1 1
+ =
ρ

E = modulul de elasticitate redus
Relaţia lui Hertz se aplică pentru
flancurile evolventice ,considerate
cilindri, în polul angrenării.
2b
R
1
R
2
B σ
H
F
nc
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

115

Identificarea mărimilor din (1) pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi :
F
nc
= forţa normală din punctul C; pentru angrenajul cilindric cu dinţi drepţi,
forţa normală de calcul este (a se vedea punctele a şi b):

ε

α
= = Y k
F
kF F
w
t
n nc
.
cos

b = lungimea de contact a cilindrilor →lungimea dinţilor;
R
c
= raza de curbură echivalentă a cilindrilor
→ pentru angrenaj
2 1 c
R
1
R
1
R
1
+ = ,
unde R
1
= T
1
C şi R
2
= T
2
C razele de curbură ale cilindrilor cu care se
aproximează evolventele celor două flancuri. Dar T
1
C = O
1
C sin α
w
şi T
2
C =
O
2
C sin α
w

⇒ ( ) ( ) i 1
d 2
d d
2
R
1
w
1 w
2 w 1 w
w c
+
α
= +
α
=
sin sin

i = raportul de transmitere

E = modulul de elasticitate redus al materialelor
cilindrilor
2
2
2
1
2
1
E
1
E
1
E
2 υ −
+
υ −
= ;


E
1,2
= modul de elasticitate; υ
1,2
= coeficientul Poisson
Înlocuind în 1) ⇒ ( ) 2
1
1
max ad H c m
w
t
C H
Y Y Y k
i
i
bd
F
σ σ
ε
≤ ⋅ ⋅ ⋅
+
⋅ =
unde E 418 0 Y
m
, = - factor de material;
α
w
α
w
T
2
C
T
1
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

116
w w
C
2
Y
α α
=
cos sin
- factor al poziţiei punctului C pe linia de angrenare
σ
H ad
= tensiunea admisibilă :
N d R
H
H
Had
k k k
c
min
lim
σ
= σ , în care : σ
H lim
= tensiunea
de contact minimă, dependentă de material.
De exemplu:
σ
H lim
= 2,6 HB – pentru oţel, unde HB este duritatea Brinell (N/mm
2
)
= 1,5 HB – pentru fontă cenuşie
= 1,8 HB – pentru fontă de înaltă calitat
c
H min
= coeficient de siguranţă minim la oboseală superficială c
H min

1,15…1,25
k
d
= factor de duritate
k
R
= factor de rugozitate
k
N
= factor al numărului de cicluri – ţine seama de oboseala
materialului (curbe tip Wohler)

( )
¦
¹
¦
´
¦
⋅ ≤ ⋅
⋅ ≥
=
7
H
6 1
H
7
7
H
N
10 5 N dacă N 10 5
10 5 N dacă 1
k
/
/

N
H
= 60 hL
n

N
H
– număr cicluri
h – rot/min
L
n
– ore
Relaţia (2),
ad H c m
w
t
c H
Y Y
i
1 i
bd
Y k F
σ ≤
+


= σ
ε
.
max
, poate fi utilizată pentru
verificarea angrenajului sau pentru dimensionare.
Pentru dimensionare – interesează distanţa dintre axe a = ? cunoscând: M
t1

(momentul de torsiune), i (raportul de transmitere);
N
H
σ
ob
5
.
10
7
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

117
Se alege materialul (σ
H ad
), se alege un raport b/d
w1
= ψ
b

b
= 0,8…1 pentru
materiale cu HB < 350 şi ψ
b
= 0,3…0,5 pentru materiale cu HB ≥ 350)
În (2): Y
m
şi Y
C
se determină, respectiv se estimează pentru α
w
≈ α = 20
o
;
1 w
1 t
t
d
M 2
F = ;
k, Y
ε
se estimează
ad H c m
2
1 w 1 w
1 w
1 t
c H
Y Y
i
1 i
d d
d
b
k Y M 2
σ ≤ ⋅
+


|
|
.
|

\
|

= σ ⇒
ε
. ) / (
max
(3)
singura necunoscută este d
w1
; dar
( )
i 1
a 2
d
2
i 1 d
2
d d
a
1 w
1 w 2 w 1 w
+
= ⇒
+
=
+
=
Înlocuind d
w1
în (3) şi la limită
( )
3
2 2
4
2
1
1
4
). / (
c M
rad b
t
Y Y
i
i k Y M
a ⋅ ⋅
+
⋅ =
σ ψ
ε

d) Metodica de proiectare a unui angrenaj cilindric cu dinţi drepţi
Se dau : M
t1
, i, condiţii de lucru
Se aleg : materialul (σ
H lim
, σ
p lim
); b/d
1
;
Calcul : a
H min
→ a
STAS 6055
; m
min încov.
→ m
STAS 822
(dacă m< 1 se consideră m
= 1)

( )
⇒ ≈ ∆ ≤
|
|
.
|

\
| −
= ∆ → = →
+
= %; , 3 i
i
i i
i
z
z
i z
i 1 m
a 2
z
a
STAS 12
ef 12 STAS 12
1
2
ef 12 2 1
calculul
elementelor geometrice.
Calcul geometric:
A) Elementele cremalierei de referinţă α
o
= 20
o
; h
*
oa
= 1; h
*
of
= 1,25, c
o
*
=
0,25
B) Calculul deplasărilor specifice ale danturii
- unghiul de rostogolire a cremalierei a
w
cosα
w
= a
o
cos α
a
w
- distanţa dintra axe standardizată,
a
o
distanţa de referinţă a
o
= m (z
1
+ z
2
)/2 )
⇒ α
w

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

118
- suma deplasărilor danturii roţilor
( )
α
α − α
+ = ξ + ξ = ξ
tg 2
inv inv
z z
w
2 1 2 1 s

- repartizarea deplasărilor specifice ⇒ ξ
2
şi se calculează ξ
1
= ξ
s
– ξ
2

Elementele geometrice ale angrenajului
d
1,2
= mz
1,2
; d
b1,2
= d
1,2
cos α; d
w1,2
= d
1,2
cos α/cosα
w

d
f1,2
= d
1,2
– 2 m (h
*
of
– ξ
1,2
); d
a1,2
= - d
1,2
+ 2 m (h
*
oa
+ ξ
1,2
) ( angrenaje
fără joc)
d
a1
= 2 [a + m (h
*
oa
– ξ
2
)] – d
1

d
a2
= 2 [a +m (h
*
oa
– ξ
1
)] – d
2

- unghiul de presiune la capul dintelui (α
a1,2
); arcul dintelui pe cercul de
cap (D
a1,2
)
- lăţimea danturii b
1,2
; b
2
= d
1
(b/d
1
); b
1
= b
2
+ (2…6 mm)
- diametrele cercurilor începutului profilului evolventic d
11
, d
12
(relaţiile
sunt date în Indrumare de proiectare).
- gradul de acoperire ε
α

C) Relaţii de calcul pentru verificarea dimensională a danturii roţilor
- lungimea (cota) peste N dinţi; coarda de divizare etc (relaţiile sunt date
în Indrumare de proiectare).

12.6. Angrenaje cilindrice cu dinţi înclinaţi

a) Particularităţi faţă de angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi
- roata echivalentă
Dacă se secţionează roata cu planul normal N-N, angrenarea are loc pe o
porţiune de elipsă cu 2…3 paşi normali şi ca urmare se consideră că aparţin unei
roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a
elipsei în punctul C. Raza de curbură a elipsei în punctul C este:
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

119

( )
o
2
2
0
2
e
2
d
2 d
2 d
b
a
β
=
β
= = ρ
cos /
cos /

unde a = semiaxa mare a
elipsei: a = (d/2 cos β
o
)
b = semiaxa mică a elipsei: b
= d/2
Diametrul cercului de divizare
al roţii echivalente (înlocuitoare)
d
V
= 2ρ
e
= d / cos
2
β
o

- pasul roţii echivalente (înlocuitoare) : p
n
= p
f
cos β
o

unde p
f
este pasul frontal (distanţa dintre două flancuri succesive în
plan frontal)
- modulul roţii echivalente (înlocuitoare) : m
n
= m
f
cos β
o
= modul normal
şi este STAS 822
- numărul de dinţi ai roţii echivalente (z
V
) : d
V
= d / cos
2
β
o
dar d
V
= z
V
m
n

şi d = m
f
z ⇒
o
3
V o f n
o
2
f
n V
z
z m m dar
z m
m z
β
= ⇒ β =
β
=
cos
cos
cos

Elemente geometrice
Observaţie : - este standardizat modulul normal m
n
→ notat m
*) pentru dinte - idem roata cilindrică cu dinţi drepţi :
h = h
a
+ h
f
= h
*
oa
m + h
*
of
m = m + 1,25 m = 2,25 m
**) pentru roată -
2 1
o
2 1
o
f
z
m
d z
m
z m d
, ,
cos cos β
= ⇒
β
= =

( )
( )
o 2 1
o
f 2 1 2 1 f
o 2 1
o
oa 2 1
o
a 2 1 2 1 a
5 2 z
m
h 2 d d
2 z
m
m h 2 z
m
h 2 d d
β −
β
= − =
β +
β
= +
β
= + =

cos ,
cos
cos
cos cos
, , ,
, , , ,

N
N
d

β
o Roata
echivalentă
(înlocuitoare)
Axa
roţii
C
b
a
C
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

120
* *) pentru angrenaj → distanţa dintre axe : ( )
2 1
o
2 1
z z
m
2
d d
a +
β
=
+
=
cos

ε - gradul de acoperire; punctele specifice pe linia de angrenare
**) roata echivalentă (înlocuitoare) → modulul m; numărul de dinţi
z
V
= z / cos
3
β
o

** (d
V
= mz
V
)
angrenaj echivalent : m; z
1V
, z
2V

b) Forţele din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se pot determina
utilizând roata echivalentă.
Se dă : M
t
(momentul de torsiune)
d - diametrul de divizare sau rostogolire
α
n
= 20
o
; β
o
(unghiul de înclinare a danturii)
Se cer : F
r
, F
t
, F
a











¦
¹
¦
´
¦
=
β = =

?
;
r
o t a t
F
tg F F
d
M 2
F

F
r
= ? din F
tn
= F
t
/cos β
o
⇒ în planul roţii echivalente F
r
= F
tn
tg α
n
F
n
F
tn
F
r
α
n
F
a
F
tn
F
t F
nf
F
r
α
f
Planul
normal
N
N
d

β
o
C
C
F
t
Plan frontal
β
o
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

121
Ca atare, rezultă
o
n t
r
tg F
F
β
α
=
cos

În plan frontal :
o
n
f f t
n t
f t r
tg
tg tg F
tg F
tg F F
β
α
= α ⇒ α =
β
α
⇒ α =
cos cos
, deci se
cunoaşte şi unghiul α
f

c) Calculul angrenajului cilindric cu dinţi înclinaţi – identic cu cel al
angrenajului cilindric cu dinţi drepţi, însă calculul se aplică pentru angrenajul
echivalent (înlocuitor), deci, pentru angrenajul cu modulul
m
n
= m şi numerele de dinţi z
1V
= z
1
/ cos
3
β
o
; z
2V
= z
2
/ cos
3
β
o

Unghiul β
o
de înclinare a danturii se recomandă a fi:
β
o
= 12
o
…15
o
pentru angrenaje din materiale cu HB < 350
o
= 8
o
…10
o
pentru angrenaje din materiale durificate (HB ≥ 350
o
)
- Relaţia de încovoiere a dinţilor se aplică roţii echivalente
( ); , ; ;
V 2 V 1
V
t
te
te
ip
z z functie K
d
M 2
F Y k
bm
F
= = ⋅ = σ
ε ε

b = lungimea dinţilor (b = B / cos β
o
, B - lăţimea roţii)
- Relaţia pentru solicitarea de oboseală superficială a flancurilor
i
z
z
z
z
i Y k
i
1 i
bd
F
1
2
v 1
v 2
e
e
e
1 v
tc
c H
= = = ⋅
+
⋅ = σ
ε
;
max

i
e
= raportul de transmitere al angrenajului echivalent.

Metodica de proiectare – idem angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi – cu
deosebirea că iniţial se alege şi β
o
(direcţia dinţilor faţă de axa roţii) – apoi
calculul se face pentru angrenajul echivalent (înlocuitor – m, z
1,2
)
Din calcule de portanţă ⇒ m şi a; se aleg z
1
şi z
2
⇒ celelalte elemente
geometrice.

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

122
12.7. Angrenaje conice

Sunt angrenaje cu axele roţilor coplanare care se intersectează, iar
suprafeţele de rostogolire formează o pereche de conuri tangente care se
rostogolesc fără alunecare.
a) Tipuri :
δ = unghiul dintre axele roţilor ; δ
1,2
– unghiular roţii 1, respectiv 2
După forma dinţilor ⇒ Există, teoretic, o infinitate de conuri tangente; se
consideră doar două: - conul exterior şi conul mediu.

δ
2
δ
1
δ
δ
2
δ
1
δ
Exterioare Interioare Cu roată plană
δ
δ
1

δ
2
δ
2
Conică dreaptă Conică
înclinată

Conică în arc de
evolventă
(dantură paloidă)
Conică în arc de
cerc
(dantură hipoidă)
Evolventă
Arc de cerc
Dreaptă
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

123

b) Elementele geometrice standardizate (fig.12.9)

















Se referă la conul exterior
⇒ d
1,2
= m z
1,2
, m = modulul standardizat; z
1,2
= numerele de dinţi.
Elementele geometrice ale unui dinte :
h = h
a
+ h
f
= h
*
oa
m + h
*
of
m = m (h
*
oa
+ h
*
of
) = 2,25 m
⇒ d
a1,2
= d
1,2
+ 2h
a
cos δ
1,2

(d
a1,2
– diametre exterioare sau de vârf, d
f1,2 -
- diametre interioare sau de fund)
⇒ d
f1,2
= d
1,2
– 2h
f
cos δ
1,2
M
O
2
O
1
axa roţii 2
a
x
a


r
o
ţ
i
i

1

G
d
f
2

d
2

d
a
2

d
a1
d
1
d
f1
δ
2
δ
1
δ
h
h
h
a
B
Fig.12.9
con mediu
con exterior
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

124
Ca atare rezultă:
¦
¦
¹
¦
¦
´
¦
δ − =
δ + =
=
m 5 2 z m d
m 2 z m d
z m d
2 1 2 1 2 1 f
2 1 2 1 2 1 a
2 1 2 1
, , ,
, , ,
, ,
cos ,
cos



pe conul mediu (dus pe jumătatea dinţilor
2
B
2
B
, )







Modulul danturii pe acest con – m
m
(modul mediu)
Ce legătură este între m (modulul exterior standardizat) şi cel mediu m
m
?
Din triunghiurile asemenea O O
1m
M
m
şi O O
e
M
e

g
e
e
e
m
e e
m m 1
5 0 1
G
B
5 0 1
G
2 B G
OM
2
B
OM
OM
OM
M O
M O
ψ − = − =

=

= = ⇒ , ,
/

unde ψ
g
= coeficientul de lungime a dintelui : ψ
g
= 0,2…0,3
dar
( )
g m g
1
1 m 1 1
e e
1 m m 1
m m 1
5 0 1 m m 5 0 1
2 z m
2 z m
2
z m
2
d
M O şi
2
z m
2
d
M O
ψ − = ⇒ ψ − =
= ⇒ = = = =
, ,
/
/

Ce legătură există între δ
1
şi δ
2
, atunci când se cunoaşte δ şi raportul de
transmitere i:
h
f
=1,25m
h
a
= m
δ
1
d
1
d
a1
d
f1
G
δ
1


M
e

B/2
M
e
δ
2
G
B
Conul
mediu
M
m
M
m
δ
1
δ
O O
1m
O
e
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

125

1
2
2
1
d
d
i =
ω
ω
= ?
Viteza periferică într-un punct M :

2 2 2
1 1 1
ω
ω
⋅ =
⋅ =
M O V
M O V
M
M


1,2
– viteza unghiulară a roţii 1,2
Corpurile se rostogolesc ⇒ V
1M
= V
2M


( )
1
1
1
1
2
1
2
2
1
OM
OM
M O
M O
i δ ⇒
δ
δ − δ
=
δ
δ
= =
ω
ω
=
sin
sin
sin
sin

Dacă
2
π
δ = (cazul cel mai frecvent) ⇒ δ =
δ
δ
=
δ
|
.
|

\
|
δ −
π
= ⇒
1
1
1
1
1
ctg
2
i
sin
cos
sin
sin

δ
1
= arcctg i şi apoi ⇒ δ
2
= δ - δ
1

Deci, elementele geometrice sunt :
- modulul exterior m; mediu m
m

- unghiurile δ
1
, δ
2

1
= arc ctg i pentru δ = π/2)
- diametrele
- divizare d
1,2
= m z
1,2

- de vârf sau exterioare : d
a1,2
+ 2h
a
cos δ
1,2
=
- = m(z
1,2
+ 2 cos δ
1,2
)
- de fund sau interioare : d
f1,2
= d
1,2
– 2h
f
cos δ
1,2
=
- = m(z
1,2
– 2,5 cos δ
1,2
)
- lungimea dintelui B = Gψ
g
; G = d
1,2
/ sin δ
1,2

c) Particularităţi geometrice - angrenajul înlocuitor (echivalent) pe :
- conul exterior (în punctul M)
- conul mediu (în punctul M
n
)
Angrenaj înlocuitor exterior
δ
1
ω
2
ω
1
O

O
1
M
O
2
δ
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

126
Prin punctul M se duce un plan (N-N) perpendicular pe generatoarea comună
celor două conuri (OM). Acest plan intersectează axele roţilor în O
1v
şi O
2v
. Se
translatează planul N-N şi punctele de intersecţie O
1v
, M, O
2v
spre stânga ⇒ un
angrenaj cilindric cu dinţi drepţi numit angrenaj înlocuitor sau echivalent şi se
caracterizează prin următoarele :
- modulul, egal cu cel exterior, m (modul standardizat)
- numerele de dinţi z
1,v
, z
2v
= ?
- raportul de transmitere i
v

;
cos
cos
cos
cos
2
1
2
1
1
2
v 1
v 2
v
i
z
z
z
z
i
δ
δ
=
δ
δ
⋅ = = pentru δ = δ
1
+ δ
2
= π/2 ⇒ i
v
= i
2

Analog se defineşte şi
un angrenaj înlocuitor
(echivalent) pe conul
mediu (determinat prin
intersectarea conurilor
medii al celor 2 roţi cu
un plan perpendicular
pe generatoarea
comună dus prin
punctul M
m
)
Acesta se
caracterizează prin :
- modulul mediu m
m
= m (1 - 0,5 ψ
g
)
- numerele de dinţi z
1v
, z
2v
(z
1,2v
= z
1
/cosδ
1,2
)
- raportul de transmitere i
v
= i
2

Observaţie: Pentru calculele de rezistenţă privind capacitatea portantă se
recomandă utilizarea angrenajului înlocuitor (echivalent) pe conul mediu.
d) Forţele din angrenajul conic
A
x
a

r
o
ţ
i
i

2
d
2v
d
1v
O
2v
O
2v
O
1v
O
1v
δ
1
O

O
1
M
O
2
Axa roţii 1
δ
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

127
Se consideră cunoscute momentele de torsiune (M
t1
, M
t2
) transmise de
cele două roţi şi elementele geometrice (diametre de vârf, de divizare, de fund,
lungimile dinţilor, unghiurile δ
1,
δ
2
).
Se cer forţele (radiale, axiale, tangenţiale) necesare verificărilor privind
capacitatea portantă a angrenajului şi calculul reacţiunilor arborelui pe care sunt
rezemate roţile.
Se consideră conul mediu şi angrenajul înlocuitor pe conul mediu :
Forţa tangenţială a roţii 1 pe diametrul mediu
d
1m
= z
1
m
m
= z
1
m (1 - ψ
g
.
0,5) :
m 1
1 t
m 1 t
d
M 2
F = (direcţia perpendiculară pe planul foii x)
Pe angrenajul înlocuitor mediu, această forţă este tangentă la cele două
cercuri de pe diametre d
1mv
şi d
2mv
şi face cu normala unghiul α = 20
o
pentru
angrenaje necorijate.











Conform teoremei fundamentale a angrenării, fluxul de forţă se transmite
prin normala la profile, astfel că F
t1m
este o componentă a forţei normale F
n1v
,
cealaltă fiind F
r1v
.
O
1mv
F
r1v
F
n1m
F
t1m
M
t2
M
t2
A
x
a

r
o
ţ
i
i

2

d
2mv
d
1mv
O
2mv
O
2mv
O
1mv
δ
1
O

O
1
M
m
O
2
Axa roţii 1
F
t1m
δ
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

128
Astfel, F
r1v
= F
t1m
tg α. Se translatează această componentă F
r1v
în punctul
M
m
şi se descompune după direcţia radială a roţii 1 şi după direcţia axială a roţii
1 şi
⇒ componentele radială F
r1
şi axială F
a1


1 v 1 r 1 a 1 v 1 r 1 r
F F F F δ = δ = sin ; cos
Deci:
1 0 1 t 1 r
m 1
1 t
m 1 t
tg F F
d
M 2
F δ α = = cos ;

1 0 1 t 1 a
tg F F δ α = sin
Din principiul acţiunii şi reacţiunii se constată că forţele pentru roata 2 sunt :
m 2
2 t
m 2 t 1 a 2 r 1 r 2 a
d
M 2
F F F F F = = = ; ;
e) Metodica de calcul a angrenajelor conice
Calculul de rezistenţă (încovoiere la piciorul dintelui şi oboseala
superficială (pitting) a flancurilor) este asemănător cu cel de la angrenajele
cilindrice cu dinţi drepţi. Se aplică toate relaţiile obţinute la angrenajele
cilindrilor drepţi pentru angrenajul înlocuitor (echivalent) mediu (modulul m
m
= m(1-0,5ψ
g
), z
1v
= z
1
/ cos δ
1
, z
2v
/ cos δ
2
)
- Din solicitarea de pitting se deduce d
1

- Din solicitarea de încovoiere se deduce modulul m ⇒ celelalte elemente
geometrice
De exemplu : pentru solicitarea de încovoiere :

pai f
t
ip
Y
mb
KY F
σ ≤ = σ
ε
(relaţie dedusă la angrenaje cilindrice cu dinţi
drepţi)
( ) ( ) b b m m z z f Y z z f Y
d
M 2
F F
m v 2 v 1 v 2 1
m 1
1 t
m 1 t t
→ → = → = = →
ε ε
; ; , ;
(lungimea dintelui considerat de aceeaşi înălţime)

δ
1
F
a1
F
r1v
F
r1
M
m
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

129





Deci, relaţia portanţei la încovoiere devine
=
⋅ ⋅ ⋅
= σ
ε
b d
Y Y K M 2
m 1
fv v 1 t
ip

( )
( )
( )
2
1
2
1 t
1
1
g g 1
1 1 t
g g 1
1 1 t
1
1
g
1 t
z m
M
k
2
d
5 0 1 mz
M
k
G 5 0 1 mz
M
k
b
z
5 0 1 m
4 k M
' ' '
sin
,
cos
' '
,
cos
' '
cos
,
'
=
δ
ψ − ψ
δ
=
ψ − ψ
δ
=
δ
ψ −

=

Deci ⇒ σ ≤ = σ
pai
2
1
2
1 t
ip
z m
M
k ' ' ' modulul m pentru un z
1
cunoscut sau ⇒
pai
1 t
1 1
M k
mz d
σ
= =
' '

Deci, din condiţiile de portanţă (pitting şi ruperea dinţilor prin oboseală de
încovoiere) se deduc modulul exterior (modul standardizat) şi numărul minim de
dinţi z
1
)
- Din definirea raportului de transmitere ⇒ =
ω
ω
=
1
2
2
1
z
z
i z
2
şi unghiurile δ
1
, δ
2
;
( )
;
sin
sin
1
1
i
δ
δ − δ
= pentru δ = π/2 ⇒ δ
1
=2 arc ctg i
- Deducerea celorlalte elemente geometrice
diametre - de divizare : d
1,2
= mz
1,2

- de vârf sau exterioare : d
a1,2
= d
1,2
+ 2h
a
cos δ
1
b

b

h
m h
m

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

130
- de fund sau interioare : d
f1,2
= d
1,2
- 2h
f
cos δ
1
cu h
a
=
m; h
f
= 1,25 m
lungime dinte b = ψ
g
G = ψ
g
(d
1
/
2
) sin δ
1

12.8. Angrenaje melcate

a) Particularităţi cinematice
Generarea unui angrenaj melcat este identică cu a angrenajelor cilindrice
cu dinţi înclinaţi.
Melcul se caracterizează printr-un număr mic de dinţi (z
1
) (număr de
începuturi, similar cu un şurub). Se recomandă z
1
= 1…4, în funcţie de raportul
de transmitere i (de exemplu: z
1
= 4 pentru i = 7…8 şi z
1
= 1 pentru i ≥ 40).
Pe un cilindru se înfăşoară mai multe spire echidistanţate. Dacă raza cilindrului
este r
o
(diametrul d
o
) şi pasul unei elice este p
x
, la o rotaţie a cilindrului pasul
total este p
E
= z
1
p
x
;

Din figura alăturată, ;
o
x 1
o
E
o
d
p z
d
p
tg
π
=
π
= θ
θ
0
= unghiul de înclinare a elicei melcului ;
β
0
= unghiul de înclinare a dinţilor în comparaţie cu axa cilindrului (similar cu
angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi) (β
0
+ θ
0
= π/2)
Dar, p = m π, m
x
= modulul axial şi este standardizat prin STAS 822
p
E

=

z
1
p
x


πd
o
β
0
Spira 2

Spira 1
d
o
θ
0
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

131
Deci, ;
/ q
z
m d
z
d
m z
tg
1
x o
1
o
x 1
o
= =
π
π
= θ parametrul adimensional q = d
o
/m
x
se
numeşte coeficientul diametral al melcului şi este standardizat în STAS 6845.
b) Elementele geometrice
- diametrul de referinţă al melcului d
o1
= d
o
= m
x
q (din definirea coeficientului
diametral).
- diametrul de referinţă al roţii melcate d
o2
: d
o2
= m
x
z
2

- diametrul de divizare (rostogolire) al melcului d
1
= d
o1
+ 2m
x
x
t2,
x
t2
-
coeficientul de corijare a danturii roţii melcate)
- diametrul de divizare (rostogolire) al roţii melcate : d
2
= d
02
= m
x
z
2

- diametrele de picior (interioare sau de fund)
d
f1
= d
01
- 2 (h
*
oa
+ c
*
o
) m
x
= d
o1
- 2h
*
of
m
x

(h
*
oa
= coeficientul capului dintelui)
d
f2
= d
o2
- 2 (h
*
oa
+ c
*
o
- ξ
t2
) m
x

(c
*
o
= coeficientul jocului)
(h
*
of
= coeficientul piciorului dintelui)
- diametrele de cap d
a1
= d
o1
+ 2h
*
oa
m
x

L
1
A
A
b
2
d
e
2

d
a
2

d
f
2

d
a
1

d
1

a
1
2

d
f
1


0
A-A
d
2
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

132
d
a2
= d
o2
+ 2 (h
*
oa
+ ξ
t2
) m
x

- lăţimea coroanei melcate b
2
= ≤ 0,75 d
a1
pentru z
1
= 1; z
1
= 2
≤ 0,67 d
a1
pentru z
1
= 3 sau 4
- lungimea melcului L
1
≈ f (m
x
, z
1
, z
2
)
de exemplu : pentru z
1
= 1 sau 2 L
1
= (11 + 0,06 z
2
) m
x

- distanţa de referinţă dintre axe : ( )
2 02 01 12
2
1
2
1
2
1
z q m d d a
x
+ = + =
c) Forţele din angrenajul melcat
Viteza de alunecare este mare şi nu mai pot fi neglijate efectele forţelor de
frecare
;
cos
o
1 2
2
2
1 a
V
V V V
θ
= + =
pentru valori normale (θ
o
< 30
o
) ⇒ V
a
> V
1
deci alunecări mari (V
1
= π d
o1
n
1

unde n
1
= turaţia melcului)

Date : momentele de torsiune transmise de cele două roţi , M
t1
; M
t2
; geometria
roţilor. Se determină forţele
1 a
2
2 t
2 t
2 a
1 o
1 t
1 t
F
d
M 2
F
F
d
M 2
F
= =
= =



V
1
θ
o
V
2
V
a
Spiră (dinte)
roată
Spiră melc
Axa roţii 1
(melc)
Axa roţii 2
d
2

M
t1
M
t2
F
r2
F
t1
= F
a2
F
t2
= F
a1
F
r1
d
0
1

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

133


Se poate demonstra, analog cu asamblările filetate, că F
t1
= F
a2
tg (θ
o
+φ ')
unde φ ' este unghiul de frecare (tg φ ' = µ / cos α
on
, µ = coeficientul de frecare,
α
on
= 20
o
), şi ⇒
( )
o
on
t r
tg
F F
θ + ϕ
α ϕ
=
' sin
' cos
1 1

d) Calculul angrenajelor melcate
- Se alege q = f (P
2
) = 12 pentru P
2
< 4 kW
10…11 pentru P
2
= 4…7 kW
8…11 pentru P
2
> 7 kW
(P
2
= puterea transmisă de roata melcată)
- Se alege z
1
= f (i) = 4 pentru i = 7…8
3 pentru i = 9…13
2 pentru i = 14…27
1 pentru i ≥ 40
(i = raportul de transmitere)
- Din solicitarea de oboseală a flancurilor sau din condiţia de transfer
termic, se determină distanţa dintre axe, a = max (a
H
, a
T
), a
H -
distanţa dintre axe
din condiţia de oboseală superficială a flancurilor; a
T
- distanţa dintre axe din
condiţia termică (viteze de alunecare mari) (a
T
= f (n
1
, P
2
, condiţii răcire, etc)
- Determinarea modulului axial (m
x
) din condiţia geometrică

2 1
x
2 1 x 2 o 1 o
o
z z
a 2
m
2
z z m
2
d d
a
+
= ⇒
+
=
+
=
) (
şi se standardizează prin
STAS 822;
- Dacă distanţa dintre axe se standardizează ⇒ corijarea (modificarea)
danturii roţii melcate
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

134
;
xSTAS
o
t t xSTAS o
m
a a
x x m a a

= ⇒ + = se recomandă - 0,5 ≤ x
t
≤ 0,5 (x
t
-
coeficient de corijare);
- Cunoscând modulul standardizat (m
x
), coeficientul de corijare (x
t
),
numerele de dinţi şi coeficientul diametral standardizat q se determină toate
elementele geometrice (d
o1
, d
1
, d
2
, d
f1
, d
f2
, d
a1
, d
a2
, b
2
, L
1
).

12.9. Elementele constructive ale roţilor dinţate

Forma roţilor dinţate depinde de :
- dimensiunile roţii
- materialul din care se execută dantura
- posibilităţile de execuţie ale întreprinderii
Pentru ca roata să se facă separat de arbore trebuie ca :
g ≥ 0,6 p = 0,6 πm - pentru roţi din oţel (m =
modulul standardizat)
g ≥ 0,8 p = 0,8 πm - pentru roţi din fontă
Dacă g < 0,6 p
< 0,8 p atunci se face dintr-o bucată cu
arborele.
Criteriu practic : dacă d ≥ 2 d
arbore
– roata se face separat de arbore.
Când se face separat, există două variante constructive :
a) roata în construcţie masivă - execuţie uşoară, masă mare de amortizare
a vibraţiilor.
b)roată cu obadă, disc şi butuc (d
a
≥ 500 mm). Discul poate fi pe ⊥ butuc sau
oblic
s
c
≈ (0,5…0,6) p ≥ (8…10) mm
s
b
= 0,4 d
arbore
+ 10 mm pentru roţi din fontă
g

d
arbor
e
d d
f
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

135
0,3 d
arbore
+ 10 mm pentru roţi din oţel turnat
0,15 d
arbore
+ 5 mm pentru roţi din oţel forjat
L
b
≈ (1,2 … 1,5) d
arbore
sau L
b
≈ b + 0,05 d/2









Când diametrul roţii este foarte mare, roţile se execută separat de arbore şi se fac
din 2 jumătăţi - execuţie numai prin turnare, cu spiţe. Planul de secţionare trece
prin golul dintre dinţi.

Bibliografie
1. Rădulescu Gh. ş.a. - Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini,
vol II, Edit.Tehnică, Bucureşti, 1986;
2. Sauer L. – Angrenaje vol I şi II, Edit.Tehnică, Bucureşti, 1970;
3. Drăghici I. ş.a. – Îndrumar de proiectare în construcţia de maşini, vol II,
Edit.Tehnică, Bucureşti,1982;
4. Pavelescu D. ş.a. - Organe de maşini. Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1985;
5. *** Organe de maşini – Standarde şi comentarii, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1972.


L
b
δ
s
c

d

d
a
r
b
o
r
e

s
b

d
a
<

5
0
0

m
m

Coronă
dinţată
Obadă
Disc

Butuc

s
c
a b c
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

136
?? Intrebări recapitulative
1) Transmisiile mecanice sunt organe de maşini care au rolul funcţional
de a:
a. transmite mişcarea şi fluxul de forţă de la o maşină motoare la o
maşină de lucru;
b. de a susţine diferite elemente aflate în mişcare pe ele;
2) Parametrii de bază ai oricărei transmisii sunt:
a. puterea taransmisiei;
b. sensul sau orientarea transmisiei;
c. turaţiile şi raportul de transmitere;
d. gabaritul transmisiei;
e. felul transmisiei (interioară, exterioară);
f. randamentul transmisiei;
3) Care dintre următoarele transmisii au raportul de transmisie cel mai
mare;
a. transmisii cu roţi dinţate cilindrice;
b. transmisii cu roţi dinţate conice;
c. transmisii cu roţi dinţate melcate;
d. transmisii cu elemente flexibile;
4) Care dintre următoarele transmisii pot transmite putere la distanţe
mari (a >1 m):
a. transmisii prin fricţiune;
b. transmisii cu elemente flexibile;
c. transmisii cu roţi dinţate;
5) Care dintre transmisiile de mai jos, pot proteja mecanismele la
suprasarcini:
a. transmisii cu elemente flexibile;
b. transmisii prin fricţiune;
c. transmisii cu roţi dinţate;
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

137
6) Care transmisii pot fi utilizate pentru transmiterea mişcării între
arbori, care se încrucişează
a. transmisii cu roţi dinţate cilindrice;
b. transmisii cu roţi dinţate conice;
c. transmisii cu roţi dinţate melcate;
7) Numiţi caracteristica cinematică a unei tarnsmisii mecanice:
8) Numiţi caracteristica geometrică de bază a unei transmisii mecanice:
9) Condiţia de func]ionare continuă şi neîntreruptă a unui angrenaj este
ca:
a. componentele vitezelor tangenţiale să fie egale;
b. componentele vitezelor normale să fie egale;
c. rezultantele vitezelor în punctul de contact să fie egale;
10) Care din următoarele mărimi sunt standardizate:
a. modulul m;
b. pasul p;
c. numărul de dinţi z;
11) Gradul de acoperire al angrenajului ne indică:
a. mărimea danturii;
b. numărul de perechi de dinţi aflaţi în angrenare;
12) Prin corijarea danturii se poate modifica:
a. numărul minim de dinţi;
b. îmbunătăţirea capacitatea portantă;
c. distanţa dintre axe;
d. gradul de acoperire;
13) Care este ordinea crescătoare a randamentului următoarelor
transmisii:
a. roţi dinţate cilindrice;
b. roţi dinţate conice;
c. roţi dinţate melcate;
Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

138
14) Pasul danturii se defineşte ca distanţa dintre două flancuri alăturate
măsurate pe:
a. cercul de divizare;
b. cercul exterior;
15) În relaţia πd = pz, legătura dintre diametrul d şi pasul p este dată de:
a. valoarea π;
b. numărul de dinţi;
15) Valorile coeficienţilor de deplasare x
1
, x
2
se aleg din nomogramie în
funcţie:
a. mărimea modulului;
b. mărimea diametrului roţilor;
c. numărul de dinţi ai roţilor;
16) În relaţia forţei normale necesare de calcul F
nc
= k ⋅ F
n
, k este:
a. un coeficient de siguranţă;
b. un factor de suprasarcină;
c. un coeficient de unităţi de măsură;
17) Roţile dinţate conice au diametrul de rostogolire măsurat faţă de
punctul O:
a. variabil;
18) În cazul roţilor melcate, mărimile standardizate sunt:
a. q – coeficientul diametrelor;
b. m – modulul axial;
c. q şi m;
19) În care dintre tipurile de angrenaje enumerate mai jos nu se pot
neglija forţele de frecare:
a. cilindric;
b. conic;
c. melcat;

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful