EDGAR RICE BURROUGHS SERIA TARZAN

TARZAN DIN NEAMUL MAIMUTELOR

TARZAN of the Apes EDGAR RICE BURROUGHS Ballantine Book's New York © Frank A. Munsey Company 1912 În româneşte de Antoaneta Ralian Ilustratia copertei: Neil Adams

1. ÎN LARGUL MĂRII

Povestea ce urmează mi-a fost istorisită de o persoană care nu avea vreun motiv anu me să mi-o spună mie sau oricui altcuiva. Faptul că a pornit s-o depene, poate fi pus pe seama influenţei pline de ispite pe care a avut-o asupra povestitorului un cule s de vii, ca din bătrîni, iar continuarea pînă la capăt a acestei ciudate poveşti se datoreşt scepticei incredulităţi cu care am întîmpinat-o eu în zilele ce-au urmat. Cînd vorbăreţul meu oaspete şi-a dat seama cît de mult înaintase în miezul povestirii şi c clinam să nu-l cred, s-a lăsat aţîţat de o nesocotită trufie, care a dus mai departe la îndep inire ceea ce culesul de vii stîrnise doar, aşa încît s-a apucat să dezgroape mărturii scris e, sub forma unor hîrţoage mucegăite sau a unor documente îngălbenite de vreme ale Biroulu i Colonial Britanic, menite să confirme unele dintre episoadele mai izbitoare ale povestirii sale atît de ieşite din obişnuit. Eu, unul, nu susţin că povestea este adevărată, întrucît nu am fost martor al întîmplărilo care le descrie, dar faptul că asumîndu-mi misiunea de a o repovesti în faţa dumneavoast ră, am folosit nume fictive pentru personajele principale, constituie o suficientă d ovada a sincerităţii convingerii mele că s-ar putea să fie adevărată. Filele veştede, mucegăite ale jurnalului unui om.. de mult dus dintre cei vii şi do cumentele Biroului colonial se potrivesc la perfecţie cu cele istorisite de oaspet ele meu vorbăreţ, încît sînt în măsură să vă redau povestea aşa cum am închegat-o cu mult sîr mai multe şi felurite izvoare. Dacă o veţi socoti neverosimilă. Veţi fi cel puţin de acord c u mine că e o poveste unică, deosebită şi interesantă. Din documentele Biroului Colonial şi din jurnalul răposatului aflăm că un oarecare tînăr nobil englez, pe care îl vom numi John Clayton, Lord Greystoke a primit însărcinarea d e a întreprinde o foarte delicată cercetare într-una din coloniile britanice de pe coa sta de vest a Africii: se aflase că o anumită putere europeană recruta din rîndurile pop ulaţiei băştinaşe, primitive, a acestei colonii, ostaşi pentru propriile-i trupe de băştinaşi e care le folosea la colectarea forţată a cauciucului şi a fildeşului de de la triburile sălbatice de pe malurile fluviului Congo şi Aruwimi. Băştinaşii din colonia britanică se plîngeau că mulţi dintre feciorii lor erau ademeniţi, n făgăduieli trandafirii şi strălucitoare, să plece, dar că puţini dintre ei se mai reîntorce

vreodată la familiile lor. Englezii din Africa mergeau chiar şi mai departe, afirmînd că acei sărmani negri erau ţinuţi într-o stare de adevărată sclavie, căci, după ce le expira stagiul de înrolare, ofiţe lbi profitau de ignoranţa lor, spunîndu-le că mai au de îndeplinit cîţiva ani de serviciu mi litar. Prin urmare, Biroul Colonial l-a numit pe John Clayton într-o funcţie în Africa de Vest Britanică, dîndu-i instrucţiuni confidenţiale cu privire la o temeinică investigaţie a felului nedrept în care erau trataţi supuşii britanici de către o putere europeană prietenă. De ce anume a fost trimis el, este lipsit de importanţă pentru povestirea noastră, de oarece oricum, nu şi-a întreprins investigarea, întrucît nu a ajuns niciodată la destinaţie. Clayton era tipul de englez pe care te-ai fi simţit tentat să-l asociezi cu monum entele nobile ce comemorează istorica împlinire a o mie de bătălii victorioase ± un bărbat v iril, puternic, din punct de vedere spiritual, moral şi fizic. Ca statură, depăşea înălţimea bişnuită; ochii îi erau cenuşii, trăsăturile regulate şi precise; avea acea ţinută pe care ţi ate desăvîrşită, robustă, influenţată de anii de instrucţie militară. Ambiţiile politice îl îndemnaseră să ceară transferul din armată la Biroul Colonial, ceea e ne face să-l aflăm, deşi încă foarte tînăr, însărcinat cu o importantă misiune în serviciul Cînd primi numirea menţionată, John Clayton fu entuziasmat şi îngrozit în acelaşi timp. Av nsarea îi apărea drept o binemeritată răsplată pentru un serviciu sîrguincios şi destoinic şi o trambulină spre alte funcţii de mai mare importanţă şi responsabilitate; dar, pe de altă parte, numai cu trei luni în urmă luase în căsătorie pe onorabila Alice Rutherford, iar gînd ul de a transplanta această tînără şi frumoasă fată în primejdiile şi singurătatea Africii tr îl îngrozea. De dragul ei, Clayton era gata să refuze numirea, însă Alice nici nu voia să audă de aşa ceva. Dimpotrivă, stărui s-o accepte şi s-o ia cu el în călătorie. De bună seamă, au existat şi mame, fraţi şi surori şi mătuşi şi verişoare care şi-au expri ite păreri asupra problemei în cauză, dar ce sfat anume a dat fiecare în parte, istoria nu pomeneşte. Ştim numai că într-o dimineaţă senină din luna mai a anului 1888, John Clayton, Lord Grey stoke şi Lady Alice s-au îmbarcat la Dover, pentru Africa. O lună mai tîrziu, sosiră la Freetown, unde închiriară un mic vas, Fuwalda, care urma săi transporte la destinaţie. Şi de pe acest vas, John Clayton-Lord Greystoke şi Lady Al ice, soţia sa, s-au făcut nevăzuţi şi neauziţi pentru ochii şi urechile oamenilor. Două luni ce vaporul ridicase ancora şi ieşise din rada portului Freetown, o jumătate duzină de na ve de război britanice străbăteau Atlanticul de sud căutînd urmele pasagerilor sau ale mic ului vas şi numai după ce epava fu descoperită pe ţărmul insulei Sfînta Elena, lumea s-a con vins, în sfîrşit, că Fuwalda s-a scufundat cu toţi cei de pe bord, drept care, cercetările a bia începute fură oprite; totuşi speranţa pîlpîi încă multă vreme în inimile sîngerate de dor Fuwalda, o ambarcaţiune de vreo sută de tone, era un vas de tipul celor ades întîlnit e în comerţul de coastă din Atlanticul de sud, vase al căror echipaj este alcătuit din dro jdia mărilor: criminali scăpaţi de sub ştreang si cuţitari de toate rasele si naţionalităţile Fuwalda nu făcea excepţie de la regulă. Ofiţerii săi, nişte brute cu feţe tuciurii, urau ş rau urîţi de întregul echipaj. Căpitanul, deşi marinar încercat, îşi trata oamenii cu cruzime relaţiile sale cu echipajul nu cunoştea s-au cel puţin, nu se slujea decît de două argumen te: un par ascuţit şi un pistol ± ceea ce nu înseamnă că adunătura pestriţă peste care stăpîn les şi de altele. Aşa se face că în a doua zi de la ieşirea din Freetown, John Clayton şi tînăra sa soţie fu rtorii unor scene, pe puntea navei Fuwalda, despre care nu şi-ar fi închipuit că se po t petrece şi altfel decît în povestirile marinăreşti. În dimineaţa celei de-a doua zi le-a fost făurită prima verigă din ceea ce avea să fie un lanţ de împrejurări ale unei vieţi ± aparţinînd cuiva care la vremea aceea încă nu văzuse lu arelui ± o viaţă cum nu a mai existat o a doua în Istoria omului. Doi marinari spălau puntea vasului Fuwalda, secundul era de gardă, iar căpitanul se oprise să schimbe o vorbă cu John Clayton şi cu Lady Alice. Cei doi mateloţi se trăgeau de-a-ndăratelea spre micul grup, care stătea cu spatele s pre marinari. Se apropiau din ce în ce, pînă cînd unul dintre ei ajunse drept în spatele căp itanului. Încă o clipă şi ar fi trecut de el, iar această ciudată povestire nu s-ar fi înfiri at niciodată. Însă chiar în acel moment, căpitanul, dorind să se despartă de Lordul şi de Lad reystoke, se răsuci pe călcîie, se împiedică de marinar şi se întinse cît era de lung pe punt răsturnînd şi găleata omului, astfel încît apa soioasă îl scaldă din cap pînă-n picioare.

O clipă, scena păru caraghioasă, dar numai o clipă. Cu o rafală de înjurături cumplite, cu faţa năpădită de valul purpuriu al furiei şi al ofensei, căpitanul îşi redobîndi echilibrul ş indu-i o lovitură crîncenă, îl doborî pe marinar. Omul era mărunt şi mai în vîrstă, fapt care dădu gestului un caracter şi mai brutal. Celăl matelot însă nu era nici bătrîn, nici mărunt ± o namilă de bărbat, vînjos ca un urs, cu nişt egre, fioroase şi un grumaz de taur bine înfipt între doi omoplaţi masivi. Cînd îşi văzu tovarăşul prăbuşindu-se, se ghemui pe vine şi cu un mîrîit gros, se năpusti nului, făcîndu-l, dintr-un singur pumn zdravăn, să cadă în genunchi. Din roşu-vînăt, chipul o ui deveni alb ca varul pentru că asta însemna răzmerită; or, de răzmeriţe mai avusese el par te în brutala sa carieră şi se pricepuse să le înăbuşe. Fără să se ridice măcar în picioare, din buzunar şi trase direct în matahala musculoasă care se înălţa în faţă-i, dar oricît ar fi l de iute, John Clayton îl întrecu, astfel încît glonţul menit să străpungă inima marinarului meri în piciorul acestuia, pentru că Lordul Greystoke, de îndată ce văzuse arma scînteind în oare, izbise cu putere în braţul căpitanului. Un schimb de cuvinte avu loc între Clayton şi căpitan, cel dintîi arătîndu-se făţiş dezgus e brutalitatea cu care era tratat echipajul şi declarînd că nu va mai admite asemenea purtări atîta timp cît el şi Lady Greystoke vor fi pasagerii vasului. Căpitanul fu pe punc tul de a da un răspuns usturător, dar se răzgîndi şi întorcînd spatele, se îndreptă spre pupa ru la faţă şi bombănind de mama focului. Nu avea de gînd să înfrunte un înalt funcţionar britanic, căci puternicul braţ al reginei uia un instrument de pedeapsă pe care el era în măsură să-l aprecieze şi de care se temea ± f ota engleză, care ştia să-şi atingă ţinta. Cei doi mateloţi se ridicară anevoie în picioare, cel mai bătrîn ajutîndu-şi camaradul răn să se scoale de jos. Mătăhălosul, căruia i se zicea Michael cel Negru, îşi încercă piciorul c găşie şi constatînd că-i putea duce greutatea, se întoarse către Clayton, cu cîteva cuvinte d orocănoasă mulţumire. Deşi rostite pe un ton ursuz, se vedea că vorbele lui erau binevoito are. Cum îşi termină micul discurs, se răsuci pe călcîie şi se îndreptă şchiopătînd spre pror a vădită de a zădărnici orice încercare de discuţie. Cîteva zile, soţii Clayton nu-l mai văzură deloc, iar căpitanul, ori de cîte ori era obli gat să le vorbească, nu le acorda decît un mormăit posac. Luau masa în cabina căpitanului, aş cum procedaseră şi înainte de nefericita întîmplare. Dar căpitanul avea grijă ca îndatoriril ui să nu-i îngăduie să mănînce la aceleaşi ore cu ei. Ceilalţi ofiţeri erau nişte indivizi neciopliţi, analfabeţi, cu foarte puţin mai presus d e nivelul echipajului de netrebnici pe care-i terorizau, aşa încît se simţeau bucuroşi să po ată evita relaţiile sociale cu un distins nobil englez şi cu soţia sa; prin urmare, fami lia Clayton era foarte izolată. Acest lucru se potrivea de fapt cu propriile lor d orinţe, dar în acelaşi timp îi depărta de viaţa micului vas, astfel încît le lipsea posibilit a de a fi la curent cu întîmplările zilnice, care aveau să culmineze în curînd cu o sîngeroas ragedie. În întreaga atmosferă a navei plutea acel ceva nedefinit care prevesteşte dezastrul. Aparent, atît cît îşi putea da seama Clayton, pe micul vas totul se desfăşura întocmai ca şi te; dar se simţea un curent subteran care îi purta pe amîndoi spre o neştiută ameninţare, deş nu rosteau un cuvînt despre acest fapt unul faţă de celălalt. A doua zi după rănirea lui Michael cel Negru, Clayton ieşi pe punte la timp pentru a zări patru mateloţi cărînd pe braţe trupul unui camarad în nesimţire, în timp ce secundul, un par greu în mînă, se zgîia ameninţător la micul grup de marinari întărîtaţi. Clayton nu puse nici o întrebare ± de altfel, nici nu era nevoie ± dar a doua zi, cîn d silueta masivă a unei nave britanice de război se profila la orizont, fu aproape g ata să ceară transferarea lui şi a Lady-ei Alice pe acel vas, fiind prada unor temeri crescînde că la bordul degradantei şi mohorîtei Fuwalda n-ar fi avut parte decît de necazu ri. Către ora prînzului se aflau la distanţa de la care se puteau face auziţi de nava bri tanică, dar cînd Clayton se găsi pe punctul de a-i cere căpitanului trecerea pe celălalt v as, fu izbit de ridicolul unei astfel de pretenţii. Ce motiv ar fi trebuit să invoce faţă de comandantul navei regale pentru a solicita întoarcerea în direcţia din care abia venise? Şi ce dac-o să le spună că doi marinari răzvrătiţi au fost trataţi cu asprime de către ofi or? Or să rîdă pe sub mustaţă şi n-or să atribuie dorinţa lui de a părăsi nava decît unui sin : laşitatea. John Clayton, Lord Greystoke, nu ceru să fie transferat pe vasul de război. Tîrziu,

matelotul cel vîrstnic si scund care fusese doborît de căpitan cu cîteva zile în urmă se înfiinţa pe punte. aş pu ea îndeplini chiar acum acesta treabă dezgustătoare. Ð Cum. Da' să v ra. Ð John. Alice. oamenii au de gînd să pornească o răscoală şi să ucidă. la parapetul unde Clayton şi soţia sa u au silueta masivului vas de război mistuindu-se în zare. care-i căpitanu' şi cii lui au snopit în bătaie juma' din echipaj? Numa' ieri două capete crăpate şi trei azi. nu-i el om ul. în siguranţă ± atunci cînd siguranţa era încă posibilă şi nu ca acum. să coborîţi în cabină şi acolo să staţi. se auzi mormăitul gros al bicisnicului ofiţer. dar nu mai înai nte de a fi aflat ceea ce-i confirmă temerile cele mai negre şi-l făcu să se blesteme si ngur pentru falsa mîndrie care-l împiedicase cu cîteva ore mai înainte să-şi pună tînăra soţi ost. Sir. trebuie să-l previi de îndată pe căpitan. pe noi doi ne vor cruţa din recunoştinţă că am luat partea indiv lui ăluia Michael cel Negru. Sir. Ð Vrei să spui. datoria ta este una şi bună şi ea e da partea autorităţii investite. datoria-i datorie şi nici un fel de speculaţii verbale n-o pot schimba. Da' Michael cel Negru-i om de inimă şi nu-i el tipu' care să rabde aşa ceva. vei fi la fel de vinovat de cele ce vor urma ca şi cînd ai fi luat parte la urzirea complotului si ai fi ajutat cu mintea şi cu mîinile tale la înfăptuirea lui. prima mea rie e faţă de tine. zadarnică prob abil.în acea după-amiază. Dacă tot trebuie să-l previn. într-o încercare. nu că dacă nu. că şi-aşa am vorbit prea mult. Poate că ne născocim singuri primejd iile. Pe scurt. aşa încît de ce s c eu să-mi supun soţia la cine ştie ce orori de neconceput. ce s-ar întîmpla dacă şleahta asta de ucigaşi ar pune mîna pe Fuwalda! Ð John. Alice! zise Clayton. răspunse Clayton. s-ar putea totuşi ca dracul să nu fie chiar atît de negru. se apropie lovitura. spulberată pe veci Pe la mijlocul după-amiezii. zîmbind. Ð Facă-se voia ta. îmi vine să-mi ţin g ice-ar avea de gînd să facă. omule? întrebă Clayton. Răzmeriţă! Au de gînd să facă moarte de om. Luaţi aminte la vorbele mele. Sir. Cu aceste vorbe se îndepărtă nepăsător în direcţia scării pe care coborîse căpitanul şi o ziu. Şi bătrînul îşi văzu înainte de lustruit. Ð Răzmeriţă! exclamă bătrînelul. Ð Ce vrei să spui. luaţi aminte la vorbele mele. Asta-i tot. căpitanul adăugă: Ei? Ð Am venit să vă raportez în esenţă o discuţie pe care am avut-o azi. Ð I-o minciună! mugi căpitanul. că echipajul are de gînd să facă răzmeriţă? întrebă Clayton. văd că nu înţelegi. dar dac-or să-şi dea seama că i-am trădat. luaţi am mele.. îi ciocănea la uşă. Sir. Sir şi cînd oţi auzi împuşcături. Eu nu mă gîndesc decît la tine. da r v-aţi arătat inimos acu' cîteva zile şi m-am gîndit că se face să vă dau de veste. dar ne aflăm în anul 1888. stărui Clayton. aşa încît n-ar fi o întîmplare pr zibilă. îi spuse as «Căzut: Ð O să fie un iad pe vasul ăsta. Ð John. Şi după ce Clayton intră şi închis urmă-i. e mai bine totuşi să fiţi prevenit. vă treziţi c-un plumb în coaste. o să fie iadul pe v as. luaţi aminte la vorbele mele. Sir. Alice. Şi dacă ai zădărnicit din nou disciplina de pe acest vas s . Deşi nu-mi place cum arată lucrurile pe puntea acestui vapor. n-or să ne-arate pic de îndurare. din motive pur egoiste. Îmi dau seama de primejdia ce ar putea surveni. Ð Intră. ajuns în dreptul lui Clayton. Bătrînelul freca de zor barele de alamă şi se apropia încetul cu încetul. Căpitanul şi-a atras singur toată pacostea asta pe cap. pînă cînd. de a-l salva de propria-i nebunie barbară? Nici nu-ţi poţi imagina. Poate că tulburările mai pot fi înlătura Ð Bănuiesc că aşa ar trebui să fac şi totuşi. Ð Cînd? Ð Se apropie. căci. N-aş fi vrednică să mă numesc soţia unui lord englez dacă mi-aş lua răspunderea de a-l încuraja să ustragă de la o datorie limpede. dar o voi înfrunta alături de tine. poate că bătrînul marinar exprima doar gîndul bătrîn lui inimi ticăloase şi nu vorbea despre fapte reale. îndepărtîndu-se de locul unde se aflau Claytonii Ð A naibii de veselă perspectivă. Uite-l pe căpitan îndreptîndu-se spre cabina lui. deşi s-ar pute totul să fie doar o simplă scorneală. topindu-se departe la orizont. n-aţi văzut ce se întîmplă? N-aţi auzit cum prăsila de diavol. scumpa mea. Dacă nu-l ave tizezi pe căpitan. pentru că n-am nici cel mai mic che f să stau de vorbă cu bruta asta.. nu spun cînd. om bun. îi contemplă catargele. O revoltă pe vas era un lucru obişn uit cu vreo sută de ani în urmă. Ð Draga mea. Sir.

singurul lucru de care mă sinchisesc e binele nostru. Ð Ei. Iute şi fără zgomot. Pe vasul ăsta eu sînt comandant şi de acu m înainte te poftesc să nu-ţi mai vîri nasul unde nu-ţi fierbe oala! Căpitanul se montase singur într-o asemenea dezlănţuire de furie. ei nu doresc să fie văzuţi. aş fi putut să-mi cruţ ostene . acesta se opri pe podea. Dacă ofiţerii vor fi în stare ce revolta. pînă cînd. oamenii se împrăştiară. cu Michael cel Negru în cap. iartă-mi sinceritatea. rosti Clayton. căci a doua zi dimineaţă. Tălmăcit. John. apoi încă una şi încă re i se înfăţişă ochilor îi confirmă cele mai rele temeri.CĂMIN ÎN SĂLBĂTICIE Si nici nu avură mult de aşteptat. îi şopti ea. un zîmbet jalnic. Alice. ca un cîine turbat. căutînd să un se ad . Deşi căpitanul putea fi cu uşurinţă determinat să-şi regrete cuvintele pripite dacă Lord G stoke s-ar fi ostenit să-l îmbuneze. aşa că nu ne putem îngădui să-i vedem hotărît să urmăm calea de mijloc. Ð Ai dreptate. iar dacă răzvrătiţii vor fi biruitori. răsună o împuşcătură. soioasă. spuse Clayton cînd veni din nou lîngă soţia sa. n-ai decît să suporţi consecinţele şi să te i dracului. iar ultimele cuvinte le răcni în gura mare. Ð Nu. s-aruncăm o privire să vedem ce lipseşte. vom urma calea de mijloc. singura noastră firavă speranţă ar consta în faptul de a nu le fi dejucat planurile şi de a nu ne fi împotrivit lor. 2. Clayton suriîse şi-şi lăsă mîna în jos. La prima salvă de gloanţe venită din partea ofiţerilor. dar dă-mi voie să-ţ pun că eşti un măgar. N-are decît să fie spînzurat cu corabia lui cu tot şi pînă cînd o să scăpăm tef oată beleaua asta. observă cu uimire că hîrtia înainta singură spre interiorul cabinei. acum se încrîncenă irevocabil în furia în care-l părăsis yton şi ultima şansă a conlucrării lor pentru binele comun se spulberă în vînt. s-a găsit cineva mai grijuliu faţă de bunurile noastre decît am fost noi înşine observă Clayton. cu o privire calmă. menită mai curî scă mînia unui om de teapa lui Billings decît un puhoi de înjurături. înfruntîndu-i. Alice. Cînd începură să facă ordine în cabină. Cînd o despăturiră. Individul a fost mai mult decît nerecunoscător. După care îi întoarse spatele şi ieşi cu obişnuita-i indiferenţă degajată. în sfîrşit. Îmi pare rău acum că puştile şi muniţiile le-am împachetat în lada din c Îşi găsiră cabina complet răvăşită. atunci n-avem de ce ne teme. Cl on şi soţia lui zăriră amîndoi în acelaşi timp un petic de hîrtie vîrît pe sub uşă. Statură amîndoi lo înaintarea peticului de hîrtie albă. împăturită stîngac pătrat zdrenţuit. Ð Evident. Alice. Ð Exact lucrurile pe care aş fi dorit cel mai mult să mi le fi lăsat. Ð Căpitane Billings. Hainele smulse din lăzile şi valizele deschise şedeau jos. Dar în cl n se aplecă să-l ridice. e cît se poate de înfricoşător. trădînd eînvăţată cu meşteşugul scrisului. Ð Cred că va trebui să fim cuminţi. căci altfel îl pîndeşte moartea.u te-ai băgat iar în treburi care nu te privesc. Ð Ce-i de făcut. dar s cheietura mîinii. era un mesaj de avertisment către Clayton cerînd să nu raporteze lipsa pistoalelor să nu cumva să repete cele ce-i mărturisise bătrînul marin ar. dădu seama că era împinsă înăuntru de cineva dinafară. spuse Clayton şi faptul că au ţinut să le aibă pentru ei şi numai pentru ei. Numai că nu mi-a sărit în beregată. Nu-mi pasă că eşti sau nu lord englez. În faţa micului grup de ofiţeri se. Era o foaie e hîrtie albă. aproape ilizibil. Şi cred că prim ul pas pe care trebuie să-l facem în vederea acestui scop ar fi să coborîm în cabină şi să-mi vizuiesc pistoalele. se îndreptă spre uşă şi dădu ă apese pe clanţă ca s-o deschidă. pe omul turb at. Tot ce putem face este să stăm nemişcaţi şi să aşteptăm orice-ar fi să vină. Hai. dincolo Clayton se aplecă din nou şi-l ridică. întregul echipaj pestriţ de Fuwalda. John? întrebă soţia lui. încît îi năvăli tot sîng raji. dădură peste mesaj simplist. pînă şi paturile fuseseră făcute bucăţi. rosti ei în cele din urmă. în timp ce-şi agita celălalt pumn în faţa ochilor lui Cla ordul Greystoke nu clinti. subliniindu-şi spusele cu o zdravănă izb itură în masă a pumnului său uriaş. Poate că ai avut dreptate cînd ai afirmat că uni noastră şansă este aceea de a ne menţine într-o poziţie neutră. cînd Clayton ieşi pe punte acă obişnuita plimbare înainte de micul dejun. O cercetare minuţioasă dădu la iveală faptul că nu lipsea nimic altceva decît cele două pi toale ale lui Clayton şi mica provizie de gloanţe pusă deoparte pentru ele. stătu locului contemplînd.

Intre timp. Deşi calm şi indiferent în aparenţă. în mîna cărora îi aruncase soarta cu atîta neîndurare. încît nu se înt aproape deloc cu membrii echipajului şi nu aflară nimic despre planurile acestora. În cea de a cincea zi după omorîrea ofiţerilor de pe vas. din locurile ferite de după catarge. foarte aproape de el. cineva din echipaj dădu cu ochii de cei doi Clayton. aruncînd o privire ameninţătoare spre restul ech jului. Echipajul euşise să facă rost decît de şase arme de foc. Trebuie să le dăm a înţ lege că nu ne-aşteptăm la altceva decît la un tratament politicos din partea lor. Clayton îşi spuse c r fi timpul să se reîntoarcă lîngă soţia lui. unde ni s .oi. Căpitanul îşi golise pistolul şi tocmai îl reîncărca în clipa cînd se porni atacul. Doi dintre răzvrătiţi căzuseră seceraţi de pistolul căpitanului. care începură să se tragă îndărăt din faţa valului mînios. Zăceau acolo unde se prăb printre combatanţi. bîte şi răngi. de parcă ar fi urmărit un meci oarecare de criket. care. Dar curînd secundul vasului se prăvăli cu faţa-n jos si. Ð Cîteva luni o să staţi în siguranţă acolo ± îi lămuri el mai departe ± iar între timp no jungem pe undeva pe vreo coastă locuită. morţi sau răniţi. Alice? Ð De la început. Un topor mînuit de un negru voinic despică ţeasta căpitanului de la frunte pînă la bărb e. zîmbind vitejeşte în încercarea de a-i mai oli spaimele. D in cînd în cînd răzbeau pînă la ei slabe ecouri de ciondăneli şi certuri între răzvrătiţi şi rea fu sfîşiată de lătratul mîrşav al armelor de foc. care se apropiau şi s trigînd: ¹Uite încă doi buni să fie daţi hrană la peşti!" se repezi spre ei cu toporul ridica Dar Michael cel Negru fu şi mai iute. Ce îngrozitor. Ar fi prea complicat să vă debarcăm într-un loc civilizat. ce îngrozitor! La ce ne putem aşte pta din partea unor asemenea oameni? Ð La gustarea de dimineaţă. Cu un muget puternic. Înainte ca ofiţerii să fi făcut doisprezece paşi de-a-ndăratelea. oamenii se năpustiră asu lor. Deodată. indiferent dacă erau vii sau decedaţi. ca nu cumva vreunul dintre membrii echipajului s-o găsească singură în cabină. Michael cel Negru n-avea cum să ştie dacă era o insulă sau coast a continentului. Cînd se întoarse ca să coboare scara. răzvrătiţii traseră în cei patru ofiţeri rămaşi. Claytonii urmară cu atîta străşnicie instrucţiunile lui Michael cel Negru. Cel puţin. sper. mare-i fu mirarea să-şi vadă soţia pe trepte. porniră să tragă în cei cinci ofiţeri care reprezentau mult urîta autoritate de pe bo rd. Michael cel Negru atrase atenţia celorlalţi şi arătînd spre Lord si Lady Greystoke. oamenii făcuseră cerc în jurul ofiţerilor morţi si răniţi şi fără părtinire sa îi aruncau peste bord. am de gînd să le-o cer. Dar Michael cel Negru era un conducător potrivit pentru banda de ucigaşi şi în acelaşi timp. matelotul de pază semnală ivire a uscatului la orizont. răcni: Ð Ăştia sînt prietenii mei şi trebuie să fie lăsaţi în pace. aşa încît numai două arme ţinură piept răzvrătiţilor cînd aceştia dă a ofiţerilor. pufăindu-şi meditativ pipa. la strigătul de comandă al lui Michael cel Negru. Du a o să am eu grijă ca guvernul dumitale să fie informat unde vă găsiţi şi să trimită de îndat de război să vă culeagă. astfel încît. Vino cu mine. aşa o să fie ± adăugă el. ca să ne putem împrăştia şi să ni se piardă urma. Clayton era foarte neli rămîntat în sinea lui. La fel de necruţător proced au şi cu propriii lor morţi sau muribunzi. întorcîndu-se spre Clayton. Alice. John! Oh. Aţi înţeles? Acum eu sînt căp a şi cum spun eu. pînă să fi făcut cinci paşi. căci se temea pentru siguranţa soţiei sale. dacă cercetările vor dovedi că e pămînt el şi Lady Greystoke vor fi debarcaţi împreună cu bunurile ce le aparţineau. prefăcuseră puntea navei Fuwalda într-un soi balamuc. astfel încît majoritatea erau înarmaţi cu prăj poare. îi silea să se supună regulilor stabilit de el. De amîndouă părţile se strigau blesteme şi ocări înspăimîntătoare. o clipă mai tîrziu. Pistol cundului fusese strivit. de după cabina timonierului şi cea a comandan tului. Voi doi vedeţi-vă de imeni n-o să vă facă nici un rău ± mai zise. Cînd căzu şi ultimul dintre ofiţeri. răspunse el. acum cînd se aflau la disc eţia acestor semi-brute ignorante. individul se uşi c-un glonţ în spinare. răspunse ea. se prăbuşiră şi ceilalţi. dar îl încunoştiinţă pe Clayton că. laolaltă cu pocne lor de foc şi cu ţipetele şi gemetele răniţilor. sub ploaia de lovituri şi Rapidă şi cumplită a fost acţiunea răzvrătiţilor de pe Fuwalda şi în tot timpul desfăşurăr Clayton a stat rezemat flegmatic lîngă pasarelă. Ð De cît timp eşti aici.

s-ar putea să se răzgîndească şi în această privinţă. Dar pînă la urmă or să vă dibuiască. A doua zi dimineaţa. atletic. pentru nimic în lume n-aş putea să le indic locul exact. acum îţi cruţ eu viaţ mai mult de-atîta nu pot face. ca indă. pentru că nici eu n-am habar unde vine. la gur a ceea ce părea a fi un golf înconjurat pe trei laturi de pămînt. Clayton şi Lady Alice stăteau încă la parapetul na ntemplînd în tăcere viitorul lor cămin. căci era un bărbat viguros. În jurul orei trei după-amiază ajunseră în dreptul unei frumoase coaste împădurite. Nu se zărea nicăieri vreun semn că pămîntul ar fi fost locuit. Fuwalda îşi lăsă ancora pe fundul apelor liniştite. D ar o providenţă miloasă îl împiedică să prevadă întreaga hidoasa realitate care-i aştepta în istră a acelei crunte păduri. ale golfului. într-un loc îndeajuns de apropiat de civilizaţie. precum şi prin sclipirile unui rîuleţ ce se vărsa în gol f. Da vorbele nu-i fură de nici un folos şi nu reuşi decît să stîrnească mînia lui Michael cel Neg aşa încît se văzu nevoit să se înfrîneze şi să facă haz de necaz. cînd se vor găsi singuri pe acest ţărm sălbatic şi Mai tîrziu. Michael cel Negru se apropie de ei doar atît cît să le ceară facă pregătirile pentru a debarca în zori. precum şi în micul bazin Încă înainte de a se fi întunecat. numeroasele lăzi şi cutii fură stivuite p e punte şi apoi coborîte În bărcile ce aşteptau să le transporte pe uscat. Din umbra întunecoasă a măreţei păduri răzbăteau chem ce ale fiarelor ± răgetul profund al leului şi din cînd în cînd. asigurînd apă dulce din plin. cîte un ţipăt strident de pa Femeia se lipi mai strîns de soţul ei. În timp ce înserarea învăluia pămîntul. oamenii se ară şi raportară că apa era suficient de adîncă pe întreg parcursul. Dumneata m-ai scăpat odată de la moarte şi ca revanşă. Dar nici rugăminţile. cînd vor acosta împreună cu marinarii care urmau să-i în oţească pe ei şi avutul lor. Aveau un bagaj numeros şi variat. Ţărmul care-l înconjura era îmbietor. Ð Sînt singurul om de pe bord care nu preferă să vă vadă mai curînd morţi. nici făgăduielile de răsplată nu-l put linti. Cu armele voastre de apărare. ar fi putut spera să reziste chiar cîţiva ani. anticipînd cu spaimă grozăviile ce le vor fi hărăzi e în bezna fioroasă a nopţilor următoare. dar faptul c-ar fi putut adăposti cu uşurinţă viaţa umană se vedea limpede prin belşugul de păsări şi animale observa ei ce vegheau pe puntea Fuwaldei. Şi chiar dacă scăpau de e altceva îi aştepta decît înfruntarea unor primejdii mult mai mari? De-ar fi fost singu r. o a guvernul britanic să afle unde vă găsiţi. Încercară să-l convingă să-i lase într-un ţinut ma alier. Dur cum să reziste Alice şi cealaltă viaţă plăpîndă care foarte curînd avea să vadă lumina zilei l asperităţilor şi primejdiilor crîncene ale unei lumi primitive? Clayton se cutremură gîndindu-se la cumplita gravitate a situaţiei lor deznădăjduite. luaseră cu ei şi multe articole de lux. O să cobor pe ţărm tot vostru. părea să se înalţe din ocean un ţinut de dealuri şi platouri. acoperite ap pe uniform de pădure virgină. Michael cel Negru trimise în recunoaştere o barcă încărcată cu oameni pentru a sonda intr area şi şansele ca Fuwalda să poată ancora în golf fără riscuri. nici ameninţările. Oamenii n-au de gînd să vă mai înghită mult timp şi dacă nu vă n iute pe uscat. fără ca Michael să-şi simtă conştiinţa încărcată. se îndoia că nu se urzea ci ne ştie ce trădare pentru a doua zi. o să puteţi rezista d de lesne pînă ce or să vă vină în ajutor. acoperit de vegetaţie semitropicală iar în depărtare. oricare dintre oamenii lu i putea să-i ucidă. coborîră tăcuţi în cabină. în aceeaşi seară. Odată scăpaţi de sub supravegherea lui Michael cel Negru. O oră mai tîrziu. După ce Michael cel Negru îi părăsi. încît să poată spera să nimerească p prietenoase. Clayton nu credea că Michael cel Negru ar fi avut cea mai mică intenţie să înştiinţeze guv rnul britanic asupra locului unde se aflau şi de asemenea. cîteva pînze vechi ca să vă înjghebaţi corturi şi merinde cît gă pînă puteţi descoperi fructe şi vînat. Aşadar. întrucît Claytonii prevăzuseră eventualitatea de a fi nevoiţi să rămînă cinci pînă la opt ani în noul cămin spre care plecaseră. dar Michael cel Negru nu-i omul care să uite un bine. Clayton protestă împotriva lipsei de omenie a unei debarcări pe un ţărm necunoscut. a triburilor şi mai sălbatice. fiecare dintre ei pradă un presimţiri. pe lîngă ecte de strictă necesitate. nişte unelte de gătit. deşi ştiu că as calea cea mai înţeleaptă ca să ne salvăm noi pielea. und e ar fi fost lăsaţi în voia fiarelor sălbatice şi probabil. După ce-o să-mi descopăr o ascunzătoare sigură. Michael cel Negru hotărîse ca nimic din ceea ce aparţinea familiei Clayton să nu fie reţinut pe bord.pune o sumedenie de întrebări şi nici unul dintre noi n-ar avea răspunsuri prea convingăt oare la îndemînă. Dacă această hotărîre se datora milei ce i-o inspirau cei doi sau proprii .

cu uneltele şi armele lor de piatră şi de os. e o dovada că ei au biruit. bărcile se îndreptară spre Fuwalda rămasă în aşteptare. pe muchia unei măguri joase. Cînd Fuwalda lunecă pe gura strîmtă a golfului şi pieri din văz. pentru ca amîndoi să fie înarmaţi împotriva unui eventu atac în timpul cît se aflau la lucru. Michael cel Negru era atît de zelos în strădani a sa de a-şi aduce intenţiile la îndeplinire. licărind pe sub sprincene stufoase. De-a curmezişul acestei îngrădituri. Dar fără îndoială că prezenţa pe o navă suspe tă a bunurilor aparţinînd unui înalt funcţionar britanic dispărut ar fi fost un fapt greu de lămurit în orice port din lumea civilizată. O să fac tot ce-o să-mi stea în putinţă ca să fiu o cît mai bravă femeie primitivă. Munca trebuie să fie izbăvirea noastră. dar deocamdată amî iră că-i mai bine să construiască o mică platformă între copaci. legînd zdravăn ramurile de patru copaci cu ajutorul unui odgon dat de Michael cel Negru din echipamentul na vei Fuwalda. Nu trebuie să ne îngăduim timp de gîndire. Alice. dacă am fi numai tu şi cu mine ± suspină ea ± am putea rezista. vom putea realiza. de care ei nu aveau habar. o mică rezervă fi şi fasole. dar acum. în inima aceloraşi păduri virgine. Joh n. În spatele lor. de îndată ce se va constata că Fuwalda a dispărut şi asta chiar dacă Micha l Negru nu se va ţine de cuvînt. ascunsă de un ieşind al m lui. de apărare şi de subzistenţă pe care ni le-a furni zat ştiinţa. Mich ael cel Negru îi însoţi personal pe ţărm şi fu ultimul care-i părăsi cînd. Trebuie să muncim şi să aşteptăm. Clayton nu încercă să-i oprească lacrimile. fiindcă noi avem în spate veacuri întregi de cunoştinţe su perioare şi avem mijloacele de protecţie. ştiu bine. Sînt sigur că ajutorul ne va si şi încă repede. Ð John. Şi faptul că ne afl aici. dar. aşa cum va trebui să facem faţă la tot ce va să vină. Înfruntase plină de curaj pericolul răscoalei de pe bord. Clayton alese patru arbori care formau un dreptunghi de vreo opt metri pătraţi. Cu sute de mii de a ni în urmă. În bărci fură încărcate. o lădiţă cu unelte şi pînzele vechi fă e Michael. înaltă cam de vreo trei metri de la pămînt. La vreo sută de iarzi depărtare de ţărm se găsea o poieniţă netedă. Lady Alice îşi aruncă braţele în jurul gîtului lui Clayton şi izbucni într-un nestăpînit de plîns. după ce butoaiele as fură umplute cu apă proaspătă. John. ce n-aş da să fiu şi eu bărbat şi să am o filozofie de bărbat. nervii ei supraîncordaţi cedară şi se dezlănţui reacţia. În acest scop. încolţi presentimentul unei inevitabile ca ităţi şi al unei disperări fără margini. pîndeau chi ± ochi cu o privire fixă. străbunii noştri din trecutul ceţos şi îndepărtat au făcut faţă aceloraşi problem a trebui poate să le înfruntăm şi noi. John! strigă în cele din urmă. dar va trebui să m faţă. provizii de carne sărată şi biscuiţi. de asemenea. În timp ce bărcile pluteau lin pe apele domoale ale golfului. una lîngă alta. Nădăjduiesc că ai dreptate.. A . să ne punem pe muncă. la care să nu poată ajunge n ele mai puternice dintre animalele sălbatice al căror regat îl încălcaseră. încît stărui ca marinarii în posesia cărora se au pistoalele lui Clayton să i le restituie de îndată. dar nu sînt dec meie care judecă mai curînd cu inima decît cu capul şi ceea ce văd înaintea noastră e prea cu plit. privise în faţă cu dîrzen eroică teribila lor perspectivă. ar fi greu de spus. Clayton şi soţia sa le priveau îndepărtîndu-se şi în sufletul amîndurora. cînd grozăvia absolutei singurătăţi devenise o rea itate. cu un ton la fel e calm de parcă s-ar fi aflat în confortabilul lor salon de acasă ± şi anume. Era mai bine să lase în voie această izbucnire firească a unor emoţii îndelung stăvilite şi multe minute se scurseră pînă cînd fata ± căci a a mai răsărită ca un copil ± putu să-şi recapete stăpînirea de sine.. fără îndoială şi noi. Clayton aşeză alte crengi mai mici. plini de curaj şi cu deplină în priceperea noastră de a ne descurca în cele mai vitrege împrejurări. Ce groaznic! Ce-o să ne facem? Ce-o să ne facem? Ð Nu ne rămîne de făcut decît un singur lucru. Ð Oh. o locuinţă permanentă. tăie apoi nişte ramuri mai lungi din alţi copaci şi împrejmui dreptunghiul cu un soi de îngrăditură. Ceea ce-au realizat ei. cu foarte puţini copac ele din urmă hotărîră să clădească aici. perech rivită pentru un bărbat primitiv. vase de bucătărie. prea de neconceput ca să poată fi exprimat în cuvinte. apoi căutară împreună un loc pentru adăpostul primei lo nopţi. De parcă şi el s-ar fi temut exact de lucrul pe care îl bănuise Clayton. Alice ± răspunse Clayton. că tminteri ne-am pierde minţile. fioroasă. scumpa mea ± răspunse Clayton cu blîndeţe ± m-am gîndit şi la asta. Ð Da. Deschise lada cu puşti şi muniţii.lor sale interese viitoare. Ð Ah. Primul gînd al lui Clayton a fost să înjghebeze un adăpost unde să-şi petreacă noaptea: ce a care să-i poată ocroti de fiarele de pradă ce dădeau tîrcoale. cu timpul. Şi oare ce-au izbutit oamenii aceia nu vom putea izbuti şi noi? Ba chiar mai bine. precum şi chibrituri.

exemplarul cel mai mare pe care-l întîlnise vreodată. cît a mai stăruit lumina de zi. nu văzură nic ihanie mai mare. Cum era destul de cald. şopti ea. În lungile ceasuri de beznă ce urmară nu reuşiră decît să aţipească pe apucate. lăsă în jos pereţii de pînză. alcătuită din carne de porc sărată. cafea şi layton reîncepu munca de construire a locuinţei lor. pădurea din jur fremătase de păsări agitate. Cu toate că atît Clayton cît şi soţia lui fură tot timpul cu ochii în patru. răspunse el cu o voce gravă. Ð Ce-a fost. Clayton se întinsese cu faţa e deschizătură. Ð John. Clayton nu lăsase în jos pereţii laterali şi în timp ce şedeau tu ceşte pe pături Lady Alice. de parc-ar fi tras cu urechea. John. stînd în picioare pe măgură şi profilîndu-se nedesluşit lul umbrelor. silueta rămase locului. văzu o siluetă gigantică. Întreaga zi. unde Clayton o putu vedea lim umina clarului de lună ± un animal robust. se culcară amîndoi pe aştern t. încercînd să dobîndească prin somn un scurt răgaz de uitare. iar restul timp ului. Cum în cuibuşorul lor domnea acum o beznă s-o tai cu cuţitul. e prea întuneric ca să fi putut desluşi de a distanţa asta. căci lărmu urnă a imensei jungle unde clocoteau miriade de vieţi animale le menţineau într-o contin uă încordare nervii surescitaţi. cînd un sfîşietor ţipăt de panteră se înălţă din jungla aflată în apropie din ce în ce. apoi s e întoarse încet şi se mistui în tenebrele junglei. se îndepărtă luînd-o spre plajă. Oh. astupînd spaţiile libere cu un soi de lut pe care-l găsi la . Se scursese o bună parte a după-amiezii. atunci era o gigantică şi grotească imitaţie de om. împăturită de ma te ori ca să aibă grosime. mi -e teamă! Clayton o strînse în braţe. erau cu desăvîrşire îngrădiţi. că fugeau de cine ştie ce grozăvie care pîndea pitită p e acolo. astfel încît. cei doi urcară la relativa siguranţa oferita de cămăruţa lor sus tă. un om? Cînd Clayton întoarse ochii în direcţia indicat e soţia sa. privind îndărăt cu ochi înfricoşaţi şi dîn l de limpede ca şi cum ar fi vorbit. astfel încît de o sută de ori se deşteptară tresărind la auz rigătelor ascuţite sau altor zgomote furişe de namile tupilate sub ascunsul lor. dacă nu era un om. Îşi dură casa din trunchiuri mici. Era o sarcină anevoioasă care-i luă aproape o lună şi nu clădi decît o singură cămăruţă. cu ajutorul căreia Lady Alice să poată urca în noul ei cămin. O clipă. Ð Nu. Clayton îl petrecu construind o scară grosolană. care creştea din belşug în jur. Abia închiseseră ochii. iar peste frunze întinse o pînză mare de catarg. După ce isprăvi. cuibul lor arăta destul de confortabil şi transportă în el aşternuturile cîteva din bagajele mai uşoare. frumos. Un ce as şi mai bine o auziră pufnind şi agăţîndu-se cu ghearele de copacii care le susţineau cuibu . în cele din urmă. scrutînd umbrele din ce în ce mai mohorîte ale pădurii. La doi metri şi jumătate mai sus construi o platformă asemănătoare dar mai uşoară.rnu pe această platformă frunze imense din palmierul numit urechea elefantului. unei deschizături înguste ce da înspre plajă. avînd la îndemînă o puşcă şi o pereche de pistoale. John? Ð Nu ştiu. Puţin înainte de lăsarea serii. în chip de pereţi. legîndu-i zdravăn de copaci. cu penaje scînteietoare şi de ma muţici săltăreţe şi guralive. care urmăriseră cu cel mai aprig interes şi cu fascinaţie pe no niţi şi construirea minunatului lor cuib. Alice. care urma să le servească de acoperiş. Puţin mai tîrziu.VIAŢA ŞI MOARTE Dimineaţa îi află prea puţin sau aproape deloc odihniţi. g cincisprezece centimetri. 3. De îndată ce-şi încropiră o frugală gustare. Clayton isprăvi scara şi după ce umplură un lighean mare c apă din rîuleţul învecinat. pînă cînd. iar pe cele patru laturi întinse res tul pînzei de catarg. atîta timp cît nu or fi despărţiţi de viaţa junglei prin patru pereţi trainici. deşi în vreo două rînduri micii lor vecini simieni se precipitară dinspre măgura din apropiere ţipînd şi trăncănind de zor. poate că nu era decît o umbră iscată de luna care răsare. pînă cînd putură distinge paşii fiarei chiar sub platforma lor. deşi încercaseră o nespusă uşurar irea zorilor. pentru că-şi dădea seama că nu se putea u aştepta la nici un fel de siguranţă şi la nici un pic de odihnă noaptea. îşi apucă c soţul de braţ. ia te uită! Ce e. şoptindu-i vorbe de îmbărbătare şi de iubire.

mică adîncime de la suprafaţa solului. La un capăt construi o vatră din pietre mici aduse pe plajă. Le tencui tot cu lut şi cînd casa fu gata, întinse şi la exterior un strat de lut, gros de vreo zece centimetr i. În deschizătura ferestrei aşeză nişte rămurele, nu mai groase de doi centimetri şi jumătat pe care le dispuse orizontal şi vertical, împletindu-le atît de strîns, încît alcătuiau grati de nădejde ce puteau rezista forţei unui animal puternic. În felul acesta locuinţa avea aer şi ventilaţie fără a pierde din siguranţă. Acoperişul în formă de A fu construit din rămurele mici, legate foarte strîns, peste ca re aşternu iarba lungă a junglei şi foi de palmier, fixate apoi printr-un ultim strat de lut. Pentru uşă folosi lăzile de ambalaj care conţinuseră lucrurile lor, fixînd în cuie o placă ste alta şi aşezînd transversal scîndurile de aceeaşi fibră, pînă cînd obţinu un material sol s de vreo opt centimetri şi atît de rezistent, încît pe amîndoi îi pufni rîsul numai cît îl p Dar ajuns la acest punct, Clayton se izbi de cea mai mare dificultate, întrucît, du pă ce construi uşa masivă, nu avu nici un mijloc de a o prinde. Totuşi, după încă două zile d uncă, izbuti să fasoneze două balamale din lemn tare cu ajutorul cărora montă uşa, astfel înc se deschidea şi se închidea cu uşurinţă. Tencuiala şi finisajul fură adăugate după ce se mutară în casă ± ceea ce se întîmplă de în at acoperişul ± prin îngrămădirea tuturor lăzilor în faţa uşii, peste noapte; şi astfel, locu deveni relativ sigură şi confortabilă. Construirea unui pat, a scaunelor, a unei mese şi a rafturilor fu o treabă compar ativ uşoară, aşa încît spre sfîrşitul celei de-a doua luni, erau comod instalaţi şi de n-ar f t teama permanentă de un atac din partea jivinelor, precum şi singurătatea din ce în ce mai apăsătoare, nu s-ar fi simţit nici stînjeniţi, nici nefericiţi. Noaptea, fiarele mîrîiau şi răgeau în jurul micuţei lor cabane, dar omul se deprinde în as menea măsură cu zgomotele des repetate, încît curînd nu se mai sinchisiră de ele, dormind buş ean pînă în zori. În trei rînduri zăriră fugitiv siluetele masive, asemănătoare cu omul, de felul celei pe care o văzuseră în prima noapte, dar niciodată îndeajuns de aproape ca să-şi poată da seama d iluetele întrezărite aparţineau unor oameni sau unor animale. Păsările strălucitoare şi maimuţele se învăţaseră cu noile lor cunoştinţe şi cum, de bună useră niciodată pînă atunci fiinţe omeneşti, odată ce le trecu prima spaimă, începură să se a n ce în ce, îmboldite de acea ciudată curiozitate de care-s stăpînite vietăţile pădurii, ale glei, ale cîmpiei; aşa încît, încă din prima lună, unele păsări ajunseseră să accepte firimit nile prietenoase ale celor doi Clayton. Într-o după amiază, în timp ce Clayton lucra la o cabană suplimentară, deoarece avea de gî d să construiască mai multe încăperi, micii lor prieteni caraghioşi ± maimuţicile ± năvăliră uind prin copaci, venind în fugă din direcţia măgurii, în timp ce fugeau, aruncau înapoia lo r priviri temătoare si, în cele din urmă, se opriră lîngă Clayton, flecărind aţîţate ca şi cu rut să-l vestească de apropierea unui pericol. În sfîrşit, văzu şi el acel ceva de care se temeau atîta maimuţicile ± omul-fiară pe care on îl zărise pînă acum doar în treacăt. Se apropia prin junglă, într-o poziţie semiverticală, nindu-şi din cînd în cînd pumnii pe pămînt ± o gigantică maimuţă antropoidă ± şi pe măsură ce e mîrîieli guturale şi un soi de sunet lătrat. Clayton se afla la oarecare distanţă de cabană, pregătindu-se să doboare un arbore cît se poate de potrivit pentru lucrările lui de construcţie. Luni întregi de continuă securit ate, timp în care nici un animal primejdios nu se arătase la lumina zilei, îl făcuseră să de vină imprudent: Clayton îşi lăsase puştile şi pistoalele în cabană şi acum, cînd văzu uriaşa d sub tălpi vegetaţia măruntă a junglei şi venind drept spre el, dintr-o direcţie ce-i tăia o ice cale de scăpare, simţi un fior săgetîndu-l prin şira spinării. Ştia că, înarmat cum se afla doar cu un topor, şansele lui împotriva monstrului feroce erau într-adevăr foarte mici ± şi apoi... Alice! ¹Ah, Dumnezeule ± îşi spuse el ± ce se va în Alice?" Mai exista o slabă nădejde să ajungă înapoi la cabană. Se întoarse şi începu să alerge în cuinţei, scoţînd strigăte de alarmă menite s-o vestească pe soţia sa ca să fugă şi să se bari pă uşa grea a cabanei în cazul cînd gorila i-ar tăia drumul. Lady Greystoke şedea în apropierea cabanei cînd îi auzi strigătul, ridică ochii; îi fu dat să vadă maimuţa, care făcea salturi de o incredibilă sprinteneală pentru un animal atît de ma e şi greoi, străduindu-se să i-o ia înainte lui Clayton.

Cu un strigăt stins, Lady Alice fugi spre cabană şi cînd intră, aruncă îndărăt o privire c umplu inima de groază, căci monstrul îi tăiase soţului ei calea; Clayton se afla în mare im pas, strîngînd toporul cu ambele mîini, gata să-l repeadă asupra animalului furios, în clipa cînd acesta s-ar fi hotărît să te năpustească asupră-i. Ð Alice, închide uşa şi baricadeaz-o! strigă Clayton. O să dobor bestia cu toporul! Dar ştia foarte bine că-l aşteaptă o moarte înfiorătoare, iar Lady Alice ştia şi ea. Gorila era ditai matahală, cîntărind probabil vreo sută cincizeci de kilograme. Ochii apropiaţi, răi, scăpărau de ură pe sub sprincenele zbîrlite, în timp ce caninii ascuţiţi ieş eală dezgoliţi într-un rînjet hidos cînd se opri o clipă să-şi cîntărească prada. Peste umărul bestiei, Clayton putea vedea uşa cabanei, aflată la o distanţă mai mică de d ouăzeci de paşi şi se simţi năpădit de un val de groază si de spaimă cînd o zări pe tînăra-i unul din pistoalele lui. Lady Alice se temuse întotdeauna de armele de foc şi pentru nimic în lume nu ar fi atins vreuna, dar acum se repezi spre maimuţă cu neînfricarea unei leoaice care-şi apără pui ul. Ð Înapoi, Alice, pentru numele lui Dumnezeu, du-te înapoi! Dar ea nici nu se gîndi să-i dea ascultare şi chiar în aceeaşi clipă, gorila se năpusti as pra lui Clayton, care nu putu să mai scoată o vorbă. Omul, adunîndu-şi toate puterile, învîrti toporul deasupra capului, dar vînjosul animal înşfacă unealta cu înspăimîntătoarele-i mîini şi smulgînd-o din strînsoarea lui Clayton, o z o. Cu un mîrîit sinistru, îşi apucă neajutorata-i victimă, dar în secunda cînd colţii dădură eregata pe care o căutaseră cu însetare, răsună o detunătură şi glonţul pătrunse în spinarea tre omoplaţi. Zvîrlindu-l pe Clayton la pămînt, bestia se întoarse spre noul său vrăjmaş. Dinainte-i se fla fata înspăimîntată, căznindu-se în zadar să mai descarce odată arma în trupul animalului; Alice nu cunoştea mecanismul armelor de foc şi trăgaciul căzu inutil, declanşînd un cartuş go . Aproape în aceeaşi clipă, Clayton se opinti, ridicîndu-se în picioare şi fără să se gîndeas cia unui asemenea act, se repezi să îndepărteze gorila de pe trupul soţiei sale care se făcuse ghem. Izbuti totuşi, fără mare efort, căci namila se rostogoli neînsufleţită în iarbă; gorila mu Glonţul îşi îndeplinise misiunea. Clayton îşi cercetă în grabă soţia şi constată că nu avea nici o rană, drept care deduse c murise chiar în clipa cînd sărise la Alice. Cu gingăşie, îşi ridică soţia, încă leşinată şi o lor cabană, dar trecură două ore pînă cînd Alice să-şi vină în simţiri. Primele cuvinte pe care le rosti îl umplură de îngrijorare pe Clayton. Căci, la cîtva t imp după ce-şi recăpătase cunoştinţa, Alice privi uimită de jur împrejurul cabanei şi apoi, c suspin de mulţumire, grăi: Ð Vai, John, ce bine-i să te afli acasă la tine! Aveam impresia că nu mai sîntem la Lon dra, ci într-un loc înfiorător unde ne atacau nişte monştri giganţi. Ð Haide, Alice, haide, o domoli el, dezmierdîndu-i fruntea, încearcă să mai dormi şi nu t e nelinişti din pricina visurilor rele! În noaptea aceea se născu fiul lor, în cabana scundă din vecinătatea pădurii virgine, în t mp ce un leopard urla în faţa uşii, iar de dincolo de măgură se auzeau tonalităţile grave ale răgetului de leu. Lady Greystoke nu şi-a mai revenit din şocul pricinuit de atacul gorilei şi cu toat e că a mai trăit un an după naşterea fiului ei, nu a mai ieşit niciodată afară din cabană şi mai dat vreodată limpede seama că nu s-ar fi aflat în Anglia. Uneori îi punea întrebări lui Clayton în legătură zgomotele ciudate care sfîşiau liniştea r, în legătură cu absenţa servitorilor şi a prietenilor, cu bizara grosolănie a mobilelor di n încăpere, dar, cu toate că el nu făcea nici o încercare s-o amăgească, niciodată Lady Alice a mai putut sesiza tîlcul tuturor acestora. Altminteri, gîndea aproape normal, iar bucuria si fericirea pe care le încerca da torită micuţului ei fiu precum şi duioşia constantă cu care-o înconjura soţul ei, făcură ca a an să fie foarte fericit, cel mai fericit din tînăra-i viaţă. Clayton ştia foarte bine că dacă Alice şi-ar fi păstrat judecata neştirbită ar fi suferit umplit din cauza neliniştilor şi a îngrijorării, aşadar, deşi se simţea nespus de îndurerat d tarea ei, în unele momente era de-a dreptul bucuros că soţia lui nu putea să înţeleagă realit tea. De multă vreme renunţase la speranţa de a se salva de acolo, decît doar prin cine ştie ce întîmplare. Cu un zel neostoit, lucrase la înfrumuseţarea interiorului cabanei.

Duşumeaua era acoperită cu piei de leu şi de panteră. Diferite bufete şi rafturi de cărţi tuşeau pereţii. Vaze ciudate, modelate cu propriile-i mîini din lutul ce se găsea în regiu ne, purtau buchete de frumoase flori tropicale. Perdelele împletite din fire de ia rbă şi de bambus împodobeau ferestrele şi ± realizarea cea mai grea dintre toate ± reuşise, c sărăcăcioasele lui unelte, să taie scînduri pentru a nivela suprafaţa pereţilor şi a tavanul a-şi înjgheba o podea netedă. Faptul că izbutise să-şi educe mîinile la îndeletniciri atît de neobişnuite constituia şi tru el o sursă de continuă şi blîndă mirare. Dar îşi iubea munca, deoarece o făcea de dragul i sale şi a firavei vieţi care venise să le însenineze zilele, deşi le sporise însutit răspun erile şi grozăvia situaţiei. În anul în care urmă Clayton fu atacat în mai multe rînduri de m uţele gigantice, care păreau acum să bîntuie în permanenţă prin preajma cabanei, dar cum nici dată nu se mai hazardase să iasă fără ambele puşti şi pistoale, nu se mai temea de uriaşele j ne. Întărise apărarea ferestrelor şi potrivise la uşa cabanei un lacăt de lemn, unic în felul ui, aşa încît, cînd pleca la vînătoare sau la cules de fructe, îndeletniciri pe care era nevo t să le practice în mod constant pentru a asigura nevoile de hrană, nu se mai temea de posibilitatea ca vreuna din bestiile acelea să dea buzna în căminul lui. La început împuşca cea mai mare parte a vînatului chiar prin fereastra cabanei, dar d upă un timp animalele se învăţaseră să se ferească de curioasa vizuină de unde izbucneau înfr e detunături de puşcă. În răgazurile de odihnă, Clayton îi citea adeseori cu glas tare soţiei lui din teancuri le de cărţi pe care le aduseseră cu ei, în vederea noului cămin la care nădăjduiseră. Printre estea se aflau multe cărţi pentru copii ± cărţi cu poze, abecedare, poveşti ± căci se aştepta odrasla lor să atingă vîrsta cititului mai înainte ca ei să fi putut spera să se întoarcă în ia. Alteori, Clayton îşi făcea însemnări în jurnalul lui, pe care se deprinsese să-l scrie în ba franceză şi unde înregistra amănuntele ciudatei lor vieţi, îşi ţinea jurnalul ferecat într setă de metal. Cînd se împlini un an de la naşterea fiului ei, Lady Alice se stinse din viaţă, tăcut, în omn. Atît de domol i-a fost sfîrşitul, încît lui Clayton îi trebuiră ore întregi pînă să-şi d oţia sa era într-adevăr moartă. Grozăvia situaţiei îşi făcu foarte încet loc în conştiinţa lui şi e îndoielnic dacă şi-a d ma pe deplin de imensitatea durerii sale şi de cumplita răspundere care-i apăsa umerii , acum, cînd avea în grijă făptura aceea plăpîndă, de fiul care trebuia încă alăptat. Ultima însemnare din jurnalul său a fost făcută în dimineaţa ce a urmat săvîrşirii din via -ei Alice şi cuprinde o serie de amănunte expuse într-un limbaj prozaic, care le sporeşt e nota patetică: pentru că respiră din ele o apatie istovită, născută dintr-un lung şir de su erinţe şi deznădejdi, o apatie pe care chiar această cruntă lovitură abia de-o putea face să ibreze în adîncurile unei dureri mai intense: ¹Fiul meu ţipă după mîncare. O, Alice, Alice, ce să mă fac?" Şi în timp ce John Clayton aşternea aceste cuvinte, sortite să fie cele din urmă scrise de mîna lui, capul îi căzu ostenit peste braţele întinse pe masa cioplită pentru cea care ză ea acum împietrită şi rece în patul de alături. Vreme îndelungată nici un sunet nu ştirbi tăcerea mormîntală a amiezii de junglă, în afară cîncetele jalnice ale micuţului pui de om.

4.GORILELE

În inima pădurii, pe-un platou aflat cam la o milă în spatele oceanului, bătrînul Kerchak , gorila, spumega de furie în mijlocul neamului său. Membrii mai tineri şi mai sprinte ni ai tribului se căţăraseră pe ramurile de sus ale arborelui uriaş, ca să se ferească de mîn bătrînului; preferau să-şi rişte viaţa pe crengile care abia le suportau greutatea, decît sărunte pe bătrînul Kerchak într-unul din accesele lui de nestăpînită furie. Ceilalţi masculi se risipiseră în toate direcţiile, dar nu mai înainte ea bruta aţîţată să t vertebrele unuia dintre ei plesnind între fălcile-i uriaşe, înspumate de turbare. O tînără femelă ghinionistă alunecă de pe o ramură înaltă, pe care nu-şi putuse ţine echil prăbuşi cu zgomot chiar la picioarele lui Kerchak. Scoţînd un urlet sălbatic, gorila se r epezi asupră-i, sfîşiindu-i cu colţii puternici o bucată de carne de pe o coastă şi izbind-o

Cînd mergeau. Şi tot drumul. o frunte rotundă şi înaltă. iar puiul pe care-l văzuse strivit era primul ei copil. gor ila şi neamul ei se căţărau iute în copaci. Kala se aruncă de-a dreptul lingă el. habar n-avusese de turbarea înverşu-natului Kerchak. cînd se afla în plină vigoare. acolo unde era spaţiu bătătorit. care. se mişcau cu repeziciune. mai mici d ecît ale celor din neamul său. liane. cîntărind poate o sută şaptezeci şi cinci de kil ame. în urea deasă nu exista maimuţă care să fi cutezat să-i conteste dreptul la domnie. îşi părăsiră înce din arbori şi porniră să-şi vadă mai departe de feluritele îndeletniciri de la care fuseseră trerupţi. care vădea o înzestrare cu mai multă int genţă decît semenii săi. Apoi o pîndi pe Kala. pînă ce-i făcu ţeasta chisăliţă. Curînd. doar ceva mai inteligentă decît acestea. cu femelele şi puii lui. oricum. Tinerii se jucau şi se zbenguiau printre copaci şi tufişuri. cu mînă de fier şi colţi ameninţător dez goliţi. plante agăţătoare şi copaci. o uriaşă. Kala îşi purtă puiul mort. gorilele înaintau cu o rotită. iar celel alte fiare mai mari se fereau să-l hărţuiască. înverşunată fiară dintr-o specie îndeaproape u gorilele. Tribul de antropoide peste care domnea Kerchak . Kerchak era o uriaşă căpetenie de gorile. cînd Kerchak îi adună şi poruncindu-le să-l u se îndreptară spre ocean. iar Kerchak nu încercă s-o br zeze. mici şi aşezaţi foarte aproape d a nasului grosolan. după-amiaza. ochi injectaţi. tot ducîndu-se şi întorcîndu-se. Cînd însă drumul ducea printre arborii mai mărunţi. proptindu-se cu pumnii noduroşi în pămînt şi săltîndu-şi înainte corpurile se. de altfel. făcea din specia ei cel mai fioros dintre înspăimîntătorii străbuni ai omului. sărind de pe un copac pe altul ± performanţă periculoasă. fiecare dintre acestea fiind alcătuită dintr-un masc l adult. Kala era vînjoasă şi puternică ± un exemp did. turtit. care. răsucindu-se şi chircindu-se la zece metri dedesubt. feroce.şaptezeci de maimu Kala era femela cea mai tînără a unui mascul numit Tublat. În cea mai mare parte.iolent în cap şi peste umeri cu o creangă de copac frîntă. la nivelul al doilea. atît de aproape. De asemenea. Cînd Tantor pufnea pe trompa lui. stîngace. în timp ce alţii răsturnau crengi căzute şi bulgări de pămînt. smucitura bruscă slăbi strîn soarea braţelor puiului ei. luase hotărîrea să pună stăpîn ealta dătătoare de moarte şi să cerceteze interiorul misteriosului cuib. legănîndu-s e pe o creangă pe alta cu agilitatea verilor mai mici. pe care gorilele o practică foarte rar. ajunseră pe creasta unei măguri care da spre plajă şi la poalele căre a se afla cabana ce constituia ţinta lui Kerchak. Mai voia foarte. fără să-i mai pese de primejdia ce-o pîndea di n partea lui Kerchak. alune. inteligenţa. Cîţiva dintre adulţi se întin eseră cu faţa-n jos pe culcuşul moale alcătuit de frunzele moarte sau putrezite ce acope reau pămîntul. Acum. ouă. întorcîndu-se chiar atunci cu puiul său dintr-o expediţie în căutarea hranei. urechile-i erau mari şi subţiri. avea o mare capacitate de iubire şi de suferinţă matern Totuşi era numai o maimuţă. maimuţele. Kala continuă să-şi strîngă puiul la piept. urmînd cărar elefanţi. Bătrînul Tantor. doar cînd nu există altă soluţie în faţa primejdiei. Alţii umblau căutînd prin copacii din jur fru cte. îmbinată cu forţa gorilelo r. Deşi atît de tînără. foarte mult să-şi înfigă dinţii în beregata ciudatului animal pe care înv . păsări mici. pînă cînd ţipetele de a armă ale fîrtaţilor n-o făcură s-o ia la sănătoasa ca să-şi scape pielea Dar Kerchak o ajunse urmă. mînuit de ciudata maimuţă albă ca a în bîrlogul acela minunat şi Kerchak. în mintea-i primitivă. Cu un înfiorător strigăt de durere. Firea lui vijelioasă şi marea-i forţă îi asiguraseră dominaţia asupra micului trib în mijl l căruia se născuse cu vreo douăzeci de ani în urmă. număra şase pînă la opt familii. cu mădulare zvelte. Cînd membrii tribului îşi dădură seama că mînia lui Kerchak se potolise. strîns lipit la piept. mărşăluiră pe pămînt. Petrecuseră în felul ăsta o oră şi mai bine. dar cînd se prinse de crengile copacului mai îndepărtat. dar. elefantul. cît ar fi înşfăcat-o de încheietura mîinii dacă ea ar fi executat un d at salt aerian. Moartea puiului făcuse ca furia-i diavolească să se astîmpere tot aşa de brusc cum s e dezlănţuise. Văzuse pe mulţi din neamul lui prăbuşind u-se morţi în faţa zgomotului puternic scos de băţul negru. văzu că viaţa îi părăsise trup Gemînd înfundat. Execută saltul c ucces. dar cînd ridică micuţa făptură zdrobită. însumînd cu toţii laolaltă vreo şaizeci. fuseseră singurii ce tăiaseră drum în junglă ceala de mărăciniş. ceea ce înseamnă ¹nas-spart". ea nici n-avea mai mult de nouă sau zece ani. scociorînd după tilele care formau o parte a hranei lor. era singurul dintre toate vietăţile sălbatice care n-avea f rică de el ± şi numai de elefant se temea Kerchak. Avea o frunte foarte îngustă şi teşită. care i se agăţase cu furie de gît şi Kala văzu mica făptură rosto indu-se.

dîndu-şi seama că femeia era moartă. punctate din cînd în cînd de acel ţipăt pătrunzător. gata s-o ia la fugă dacă ar fi început să v rbească cu glasul lui tunător şi adînc. o lăsă în părăsire. se năpustiseră asupr a miraculoasei maimuţe albe care mînuia băţul. Răpind pruncul Alicei Clayton. trupul masiv încoace şi-ncolo. lipsit de viaţă. care din neştiinţă sau din pripeală. monştrii din cabană cercetau cu precauţie cele aflate în ciudata vizuină. nici un urlet de furie ± beţigaşul cel negru îi învăţase să se a teşte. În primul rînd. omul nu se vedea pe afară şi din locul de unde iscodeau. Ceremonia fu repe . dar acum. din care pricină venea adeseori cu tribul său în rec noaştere. aşa cum îl mai auzise vorbind cînd adresase ultimele uvinte unor semeni ai lui Kerchak. Veniră din ce în ce mai aproape. gata de atac. cu capul mereu întors. Încet. atenţia îi fu atrasă de puşca ce atîrna pe perete. pîndind un prilej cînd maimuţa albă ar fi fost mai puţin vigilentă. cu capul culcat pe braţe a o siluetă acoperită cu o pînză de catarg în timp ce dintr-un mic leagăn rustic se auzea scî cetul unui prunc. Priveliştea care buie să-i fi îngheţat sîngele în vine. acoperit cu o pînză de catarg. patele cărora se îngrămădeau numeroase altele . p e care puiul mort nu-l mai putea astîmpăra. în clipa aceea John Cla yton se înălţă cu o tresărire violentă şi se găsi faţă-n faţă cu maimuţele. cînd se afla la o palmă de el. m aimuţa uriaşă. marele rege al maimuţelor se învîrti în sus şi-n jos scoţînd mîrîieli răguşite. Kala lăsase să cadă în leagănul gol puiul ei mort.să-l urască. În spatele lui urmau doi masculi şi apoi Kala. la fiecare opintire. pînă cînd Kerchak însuşi hiar la uşă şi privi înăuntru. iar Kerc ak se şi năpusti asupră-i. Astăzi însă. Văzură înăuntru maimuţa albă. dar cînd dădu cu chii de trupul femeii. căci dincoace de uşă se aflau trei gorile monstruoase. băţul negru îşi detunase cumplitul mesaj de moa te către unul din membrii tribului. pornind să examineze conţinutul se mai atinse de cadavrul Lady-ei Alice şi al lui Sir John. ca nu cumva să-l trezească. strîngînd la pi ica-i povară neînsufleţită. Acolo sus. Cîte erau. Kerchak îşi îndreptă atenţia spre obiec pe pat. maimuţele putură obs rva că uşa cabanei era deschisă. Kala o şi zbughi pe uşă şi se adăposti într-un arbore înalt.. în jurul gîtului alb. Încetişor. După ce regele maimuţelor eliberă din strînsoare trupul neînsufleţit al celui ce fusese J ohn Clayton. îşi îndreptă atenţia spre micuţul din leagăn! Dar Kala ajunse ac lo înaintea lui şi cînd Kerchak dădu să înşface copilul. pe jumătate prăbuşită peste o masă. pitită printre crengile unui arbore uriaş. la băţul ăsta curios ca aducînd moarte. pentru ca pe dată să-şi retragă mîna şi să-şi reia acel du-te-vino precipit -ar fi zis că prin toată această demonstraţie de neînfricare. astfel încît nu slăbi o s ndă din ochi obiectul năzuinţelor sale. Kerchak se strecură hoţeşte şi se ghemui pe vine. pr m vibrase şi în pieptul gingaşei şi frumoasei Lady Alice ± instinctul iubirii de mamă ± pătru în abia înfiripata înţelegere a puiului de om şi-l făcu să se domolească. smulse cu brutalitate pînza în care era înfăşurată şi-şi încleşta mîin păroase. Slujindu-se de braţele-i lungi cum se slujeşte omul de cîrje şi aruncîndu-şi. Lord Greystoke. alături de pistoale. Se apropie prudent de obiect. instinctul care vibra la fel de puternic în această femelă sălbatică. ca şi prin ţipetele-i sălbatice olosul îşi aduna curajul şi se aţîţa singur pînă avea să atingă cutezanţa de a pune mîna pe a Se opri din nou şi de astă dată izbuti să-şi lipească mîna şovăitoare de oţelul rece. În cele din urmă se opri dinaintea puştii. În străfundurile înţelegerii acestui animal mijise ceva care-i spunea că băţul tunător e p ejdios în mîna cuiva care ştie să-l manevreze. pent aceeaşi clipă să şi-o retragă iar şi să-şi reia foiala plină de neastîmpăr. legănă la piept pruncul care ţipa şi în scurtă vreme. se strecură prin junglă s Nu scoaseră nici un mîrîit. Apoi foamea şterse ima barieră dintre ei şi fiul unui lord englez şi al unei lady se ospăta la sînul Kalei. O clipă îşi înfipse adînc degetele în carnea oi. rîvnea de luni de zile. După ce se asigură că Clayton îşi dăduse sufletul. nu se în cumeta să-l înhaţe. întinse o mînă uriaşă pînă cînd apro va scînteietoare. n-a putut niciodată şti. pentru c uştile lui atîrnau pe peretele din celălalt capăt al încăperii. care-i cel m omot al junglei. cu prudenţă şi fără zgomot. pentru c ori de cîte ori procedaseră astfel în trecut. Între timp. căci plî tul puiului viu stîrnise în inima ei sălbatică chemarea universalului instinct matern. totuşi trecură minute întregi pînă se hotărî s Se plimbă de colo-colo prin faţa băţului. temîndu-se totodată de el. Ridică uşurel un colţ al giulgiului. îl smulse ea şi înainte de a fi putu ie drumul. În ultima vreme renunţaseră la ideea unui atac şi nici măcar nu se mai arătaseră.

se lăsă sprintenă în jos. nici fer strele bine zăbrelite nu oferiră maimuţelor o cale de acces. Cînd trecu prin ava puştii se agăţă de marginea uşii ce se închidea dinăuntru în afară şi o trase cu atîta fo rînti zdravăn în urma maimuţelor care o luaseră la picior. spre marele lor necaz să şi înţepenită atît de straşnic. Tot timpul cît au durat aceste operaţii. De-ar fi ştiut maimuţele că pruncul. îşi plimbă degetele pe părţile-i e. cum ar fi azvîrlit un fier roşu şi niciodată nu mai încercă s-o regăseas nătura însemnase o încercare prea puternică pentru nervii lui de animal. Tublat. lăsă cu nici un chip să-i atingă comoara. iar maimuţele de la uşă şi de dincolo de uşă se învălmăşiră şi se prăv în graba sălbatică de a fugi. iar picioruşele se sprijineau de subsuorile mamei. în timp ce mînuţele delicate se agăţau de smocurile lungi de păr negru care acopereau această porţiune din trupul Kalei. Trecuse aproape un an de cînd intrase în posesia ei şi puiul abia de începuse a umbla singur. în cele din urmă. îşi susţinu tot timpul noul copil cu braţul. Cînd o încredinţară că nu voiau să-i facă copilului nici un rău. căci micile gorile din tribul lor erau la două-trei luni tot atît de avansate cît şi puiul ăsta de douăzeci şi c nci de luni. însoţite de avertismente. în sfîrşit. cu acest al doilea pui n-avea să mai rişte asemenea lucru 5. dar nici una dintre ele nu înţelegea cum poate un pui să fie atît de încet şi de înapoiat în a învăţa să a ne . Constatînd că nu-i face nici un rău. Văzuse un pui căzîndu-i din cî că şi găsindu-şi o moarte cumplită. pînă la disperare Ceilalţi micuţi erau purtaţi de mamele lor în circă. puşca f din cui şi iat-o în mîna animalului. încît nu-i dădu prin cap să azvî acelui zgomot îngrozitor. cînd Kerchak se opri o clipă şi descoperi că mai strîngea puş o zvîrli cît. încît nu fu chip s-o forţeze. pe încărcător şi în sfîrşit. privi în adîncurile negre ale ţevii. l-ar fi socotit un caz lipsit de orice speranţă. braţele lor firave se agăţau de grumazu e păroase. era nedumerit şi supărat şi dacă femela n-ar fi fost mereu cu ochi i în patru.umărate ori. Mai avu o iniţiativă. se întoarseră. se întoarseră îndărăt în adîncurile pădurii şi pe platourile stîncoase de unde Kala nu coborîse pe dată cu pruncul ei adoptat.Cum aşa? Dar nici hrana nu şi-o putea procura singur şi doar trecuseră mai bine de d ouăsprezece luni de cînd îl găsise Kala. Colo. maimuţele care intraseră în cabană stăteau ciorch ne lîngă uşă. pe pat. le îngădui să se apropie. mirîndu-se în sinea ei de ce acesta nu se d ezvolta în forţă şi în agilitate deopotrivă cu puii altor mame. atît de înspăimîntat. ţinînd strîns puşca în mînă. Kerchak începu s-o cerceteze minuţios. Dar cu Kala lucrurile se petreceau altminteri. Părea să-şi dea seama că pruncul era plăpînd şi de temea ca mîinile grosolane ale neamurilor ei să nu-i vatăme micuţul. Deodată. cît despre căţărat. înainte de a fi intrat în posesia Kalei. O pipăi de la un capăt la celălalt. în vreme ce dihăniile rămase afară se îngrămădeau ş vadă şi ele ce se petrece înăuntru. Ð N-o să ajungă niciodată o gorilă ± o lămuri el. ci se năpusti la uşă. soţul Kalei. din ram în ram şi se alătură ce marşul spre casă. pînă cînd. dar de fiecare dată cu o încredere sporită. găsiră. La mică depărtare de cabană. din care pricină drumul fu foarte anevoios pentru Kala. urmărind mişcările şefului. ea ţinea trupuşorul gingaş al miculu i Lord Greystoke strîns la piept. Amint indu-şi de moartea puiului ei. vai de mi e ce neputincios era! Kala stătea uneori de vorbă cu femelele mai bătrîne despre tînăra ei odraslă. Lacătul ingenios construit de Clayton se încuiase cînd Kerchak se agăţase de uşă. pe trăgaci. dar cînd. După ce se învîrtiră un timp împ urul cabanei. Trebui să se scurgă un ceas pînă ce maimuţele se încumetară să se apropie iar de cabană sp continua investigaţiile. el de mult i-ar fi făcut de petrecanie copilului. Va trebui să-l porţi şi să-l ocroteşti t . Kerchak era la fel de înspăimîntat. dar se convinse se că teribilul băţ era absolut nevătămător atît timp cît îl lăsai în pace. împlinise t reisprezece luni. dar Kerchak îi strigă să vină şi cum în gl l lui nu răsuna nici urmă de furie. Maimuţele care încercară să se uite la curiosul pui al Kalei fură respinse de ea cu colţi dezgoliţi ameninţător şi cu mîrîieli joase. degetele lui Kerchak se încleştară pe trăgaci. U etunătură asurzitoare.MAIMUŢA ALBĂ Kala îşi îngrijea cu duioşie puiul de pripas.

folos o să aducă tribului? Nici unul. nici prietenul lui. se afla un lăcuşor şi în apele lui mpezi şi neclintite îşi văzu Tarzan pentru prima oară faţa. încît părea lihnit de foame. Dar ce băieţaş! Încă din fragedă copilărie îşi folosise mîinile ca să se legene şi să sară de pe o cracă p cum îl învăţase uriaşa lui mamă şi cînd se făcu mai mare petrecu zilnic ore întregi gonind pr ci cu fraţii şi surorile lui. de parc-ar fi fost şarpe sau alt soi de reptilă. La mai puţin de treizeci de paşi în spatele celor doi se ghemuia Sabor. pentru că tocmai atunci bea apă şi lipăitul buzelor şi gîlgîitul de satisfacţ acoperiră zgomotul apropierii nepoftitului. îl voi purta Atunci Tublat se duse la Kerchak. iar jos. vătuită. alături de cele ale mlădiţei aparţinînd unei vechi familii e glezeşti. Viaţa lui Tarzan printre crîncenele gorile a fost fericita. dacă n-o lasă în pace să-şi crească copila ibul. căci ăsta era numele pe care-l puseseră gingaşu Lord Greystoke. astfel încît la zece ani se căţăra de minune în copaci. dar în forţă şi ca mărime era mai prejos. cerîndu-i să facă uz de autoritatea sa pe lîngă Kala şi să-i poruncească să renunţe la micul Tarzan. Dacă va trebui să-l port toată viaţa. Lasă-l să-şi doarmă liniştit somn de veci printre ierburile înalte. ca tu să poţi da naştere altor gorile puternice. dar să mai ai şi o asemenea mutră! Se miră cum de puteau celelalte gorile să se uite măcar la fata lui. Tarzan însemnînd în limba lor ¹piele-albă". Ð Niciodată. Pe măsură ce Tarzan creştea. Cu precauţie. căci la zece ani antropoidele rau pe deplin dezvoltate. încît nu auzi cum în spatele lui iarba în altă se desparte şi cum o dihanie mare se furişează hoţeşte prin junglă. Tarzan fu îngrozit. orila. uriaşa leoaică. Înce rcă să înlăture acest neajuns mînjindu-se din cap pînă-n picioare cu noroi. un cenuşiu în jurul ei şi apoi era alb curat! Îngrozitor! Nici măcar şerpii nu aveau ochi atît d hidoşi. Kala îl ameninţă că. Cînd se aplecară. Împlinise aproape zece ani cînd începu să-şi dea seama că există o mare deosebire între el raţii săi. pentru că în memoria sa n u purta amintirea unui alt soi de viaţă şi nici nu ştia că în univers mai există şi altceva d acest petic de pădure şi sălbăticiunile din junglă care-i erau familiare. vînturîndu-şi coada. încît hotărî pe dată că preferă ruşinea decît sen În ţinutul înalt pe care tribul lui îl vizita adeseori. ca să bea apă. Deşi în vîrstă doar de zece ani. pe înălţimile ameţitoare ale arborilor din junglă şi cu o precizie ce nu da niciodată greş şi fără vreo strădanie aparentă. rumenit de soare deveni brusc o pricină de mare ruşine cînd ob servă că el n-avea nici un fir de păr. Era atît de absorbit de aceste autoaprecieri. mult superioară lor. dar noroiul se zb cea şi cădea. nu auzi. întindea o labă mare. si Tarzan se duse cu unul din verii săi la mal. pe care o lăsă apoi fără z . avea puterea unui bărbat mijlociu de treizeci şi era mul t mai suplu în mişcări decît poate ajunge vreodată cel mai antrenat dintre atleţi. Era destul de rău să fii spin. cu uşurinţa şi repezi unei veveriţe. ambele feţe se oglindiră în lacul adormit: trăsătur batice şi fioroase ale maimuţei. unele dintre ele ridicîndu-se la peste doi metri înălţime. în ti mp ce micul Tarzan era doar un băieţaş. Şi trupul lui mic. care să ne fie un sprijin la bătrîneţe. o lăsară de capul ei. Putea să sară la şapte metri în aer. Gura aceea micuţă şi subţire şi dinţii mărunţi şi albi! Cum puteau să arate oare alături d e cărnoase şi de colţii puternici ai fraţilor lui mai norocoşi! Şi năsucul mic şi fin era atî subţire. se pricepea să facă o sumedenie de lucruri nă ce ce depăşeau posibilităţile frăţiorilor şi surioarelor lui. din cracă în cracă. Dar cînd Kerchak îi vorbi. Nas-Spart ± răspunse Kala. Se deosebea în multe privinţe de ei şi adeseori le stîrnea mirarea prin isteţimea lui. asta a fost lovitura de graţie ± o pată cafenie. Ce nas generos şi puternic avea! Cum i se lăţea pe jumătate din f "Ce bine trebuie să fie cînd eşti frumos!" gîndi Tarzan. Dar cînd îşi mai văzu şi ochii! ± Ah. deoarece Kala era o femelă tîn picioare zvelte şi n-ar fi vrut s-o piardă. Şi zi de z puterea lui creştea. Putea coborî şapte metri dintr-o dată. o ramură ce se zbătea eşte în bătaia uraganului apropiat. Se înroşi ca para focului cînd îl compară cu nările lar mătătoare ale amicului său. pe pămînt. Şi-apoi era atît de neplăcut. se dezvolta cu paşi mai rapizi. într-o alunecare rapidă spre pă au se putea căţăra în vîrful celui mai semeţ dintre giganţii tropicali. Şi cum acesta constituia unul din drepturile inalienabile ale vietăţilor din jun glă cînd sînt nemulţumite de tribul lor. Era o zi zăpuşitoare din anotimpul secetos. va fi numai o povară.

înainte de a o fi ridicat pe a doua. În acest fel avansa: o pisică uriaşă, aproape tîrîndu-ş tecele pe jos şi pregătindu-se să se repeadă asupra prăzii Acum se afla la trei metri depărtare de cei doi neştiutori tovarăşi de joacă ± îşi trase c rijă labele dindărăt sub greutatea corpului, muşchii mari încordîndu-i-se sub pielea-i frumo asă. Se ghemuise atît de tare, încît părea turtită, cu excepţia spinării lucioase, arcuite, g pregătită de salt. Coada nu i se mai vîntura ± stătea dreaptă şi nemişcată. O clipă rămase astfel, ca prefăcută în stană de piatră, apoi, slobozind un răget înfiorăto Sabor, leoaica era un vînător încercat. Cuiva mai puţin experimentat, alarma sălbatică a răgetului ei cînd sărea i s-ar fi părut o nerozie, căci n-ar fi putut să cadă oare cu mai mar siguranţă asupra victimelor dacă ar fi executat un salt mut, neînsoţit de strigătul acela pă runzător? Dar Sabor cunoştea foarte bine iuţeala vietăţilor junglei şi fineţea aproape incred bilă a auzului lor. Pentru acestea, fîşîitul uşor al unui fir de iarbă ce se freca de un alt fir era un avertisment la fel de eficient ca şi răcnetul ei cel mai puternic, ori S abor ştia că n-ar fi putut face saltul măreţ fără un cît de mic zgomot. Urletul ei sălbatic nu era un avertisment. Era menit să îngheţe bietele victime, para lizîndu-le de groază doar o fracţiune de secundă, atît cît trebuia pentru ca ghearele-i pute rnice să se împlînte în carnea lor fragedă şi să le imobilizeze fără nici o speranţă de scăpa În ceea ce o privea pe maimuţă, Sabor chibzuise corect. Mica gorilă, tremurînd de spaimă, se cinchise doar o clipă, dar această clipă fusese destul de lungă ca să-i fie fatală. Nu l a fel însă s-au petrecut lucrurile cu Tarzan, copilul-om. Viaţa lui printre primejdiil e junglei îl învăţase să întîmpine neprevăzutul cu încredere în sine, iar inteligenţa lui sup ermina o rapiditate a reacţiilor mintale care întrecea cu mult posibilităţile maimuţelor. Aşa încît răgetul leoaicei Sabor galvanizară creierul şi muşchii lui Tarzan la imediată ac . În faţa lui se aşterneau apele adînci ale lacului, în spatele lui îl aştepta o moarte sigu o moarte cumplită între ghearele ce sfîşie şi colţi ce sfîrtecă. Tarzan nu putea suferi apa atunci cînd însemna un mijloc de a-şi potoli setea. N-o putea suferi pentru că o asocia cu răceala şi neplăcerea ploilor torenţiale, de care se temea din pricina tunetelor, a fulgerelor şi a vîntului care le însoţea. Sălbatica lui mamă îl învăţase să se ferească de apele adînci ale lacului şi de altfel, nchiar el pe mica Neeta, doar cu cîteva săptămîni în urmă, pierind sub oglinda liniştită de la prafaţă pentru a nu se mai întoarce niciodată la trib? Dar, dintre cele două rele, mintea lui ageră îl alese pe cel mai puţin rău; prin urmare , de îndată ce prima notă a răgetului cumplitei Sabor destrămase liniştea junglei şi înainte fiara să fi făcut jumătate din salt, Tarzan simţi apele reci închizîndu-i-se deasupra creştet lui. Nu ştia să înoate şi apa era foarte adîncă, dar nu-şi pierdu nici un dram din stăpînirea d e şi din inventivitatea, care alcătuiau însemnele unei făpturi superioare. Începu să dea rep ede din mîini şi din picioare, în încercarea de a ieşi la suprafaţă şi probabil că mai mult d lare decît voit făcu mişcările folosite de cîini cînd înoată, astfel că în cîteva secunde nas asupra apei şi Tarzan descoperi că putea pluti făcînd aceleaşi mişcări, ba putea chiar înaint rin apă. Fu foarte surprins şi încîntat de această nouă ispravă, la care fusese împins atît d eptat, dar nu avu timp să se gîndească prea mult la ea. Înota acum paralel cu malul şi văzu bestia cea sîngeroasă, care l-ar fi înşfăcat, aplecată supra trupului neînsufleţit al tovarăşului său de joacă. Leoaica îl urmărea pe Tarzan cu priv încordate, aşteptîndu-l de bună seamă să revină la mal, dar băiatului nici prin cap nu-i tre una ca asta. Dimpotrivă, îşi înălţă glasul în strigătul de disperare al tribului său, adăugi ismentul menit să-i prevină pe eventualii salvatori că riscă să cadă în ghearele Saborei. Aproape imediat se auzi din depărtare un răspuns şi după scurt timp, patruzeci sau ci ncizeci de gorile se îndreptară, legănîndu-se rapid şi maiestuos, spre scena tragediei. În f runtea lor venea Kala, pentru că recunoscuse glasul fiului ei cel mai iubit şi alături de ea era mama micuţei gorile ce zăcea moartă sub Sabor cea cruntă. Deşi mai puternică şi mai bine pregătită de luptă decît gorilele, leoaica n-avea nici un c ef să dea piept cu adulţii mînioşi şi cu un mîrîit plin de ură, făcu un salt iute în lăstăriş . Tarzan înotă pînă la ţărm şi se caţără repede pe pămînt uscat. Senzaţia de prospeţime şi d i-o dăduse apa rece îl umplu de o recunoscătoare surpriză şi de atunci încolo nu pierdu nic i un prilej de a face zilnic o baie fie în lac, fie în rîu, fie în ocean cînd avea prileju l. Multă vreme, Kala nu-şi putu crede ochilor, căci, deşi cei din neamul ei puteau să înoate

cînd erau nevoiţi s-o facă, totuşi nu le plăcea să intre în apă şi niciodată nu se vîrau de Aventura cu leoaica Sabor a constituit pentru Tarzan un izvor de plăcute aminti ri; era nevoie de asemenea întîmplări ca să spargă monotonia vieţii cotidiene ± care, altmint ri, se confunda eu plicticoasele raiduri în căutarea hranei, cu mîncatul şi dormitul. Tr ibul căruia îi aparţinea, cutreiera pe o suprafaţă care se întindea, în linii mari, pe vreo d uăzeci şi cinci de mile de-a lungul coastei şi vreo cincizeci de mile în interior. Străbătea u aproape mereu aceste distanţe şi uneori rămîneau luni întregi într-un singur loc; dar cum se mişcau cu mare viteză prin copaci, traversau tot teritoriul în decurs de numai cîteva zile. Durata rămînerii depindea în mare măsură de rezervele de hrană, de condiţiile climaterice de superioritatea numerică a animalelor din specii mai primejdioase, deşi, de multe ori, Kerchak îi purta în marşuri lungi numai pentru că se săturase să stea în acelaşi loc. No ea se culcau pe unde îi prindea întunericul, întinzîndu-se pe jos şi uneori acoperindu-şi ca petele ± mai rar trupurile ± cu frunze mari de palmier. Dacă nopţile erau răcoroase, se cu lcau cîte doi sau trei. Cuibăriţi unul în braţele celuilalt, ca să-şi ţină de cald, aşa se fă eşti ani că Tarzan dormi noaptea în braţele Kalei. Că jivina uriaşă, sălbatică iubea acest copil de altă rasă, e mai presus de orice îndoială el, la rîndu-i dăruia namilei aceleia păroase toată afecţiunea care ar fi trebuit să aparţin inerei şi frumoasei lui mame, dacă aceasta ar fi trăit. Cînd era neascultător, e drept că-l mai altoia, dar niciodată Kala nu se arăta crudă cu e l şi mai ales îl dezmierda decît îl pedepsea. Tublat, soţul ei, îl urîse dintotdeauna pe Tarzan şi în cîteva rînduri fusese pe punctul d a pune capăt tinerei lui vieţi. La rîndul său, Tarzan nu pierdea nici un prilej de a arăt a că răspunde întru totul la sentimentele ce i le nutrea tatăl său adoptiv şi ori de cîte ori putea să-l sîcîie, sau să se strîmbe la el, sau să-i zvîrle vorbe de ocară, în timp ce se afl adăpost sigur în braţele maică-sii sau pe ramurile subţiri ale copacilor celor mai înalţi, nu se sfia s-o facă. Inteligenţa şi agerimea lui superioare îl făceau să născocească o mie de şo răceşti, care sporeau greutăţile vieţii lui Tublat. În copilăria lui, Tarzan învăţase să împletească funii, răsucind şi încolăcind fire lungi ajutorul lor încerca întruna să-l prindă pe Tublat sau să-l spînzure de vreo cracă mai joasă. Tot jucîndu-se şi exersînd cu aceste funii, se învaţă să lege noduri puternice şi să facă re se puteau strînge; toate acestea constituiau obiecte de amuzament pentru el şi pe ntru gorilele mai tinere, încercau şi ele să imite ce făcea Tarzan, dar copilul-om deţinea iniţiativele şi deveni un expert. Într-o zi, în timp ce se juca, Tarzan îşi aruncă funia după unul dintre prietenii lui car e o luase la fugă; continua să ţină însă un capăt al frînghiei în mînă. Din întîmplare, laţul umazul maimuţei care fugea, făcînd-o să se oprească brusc şi în chip cu totul surprinzător. ¹ ată un joc nou, un joc tare frumos!" gîndi Tarzan şi imediat încercă să repete isprava. Şi as fel, cu trudă şi exerciţiu neîntrerupt, învăţă arta lasso-ului. Acum, într-adevăr, viaţa lui Tublat deveni un coşmar trăit cu ochii deschişi. În somn, în pul marşului, ziua sau noaptea, niciodată nu ştia cînd avea să-i lunece laţul în jurul grumaz lui, sufocîndu-l şi făcîndu-l aproape să-şi dea duhul. Kala pedepsea, Tublat jura să se răzbune crunt, iar bătrînul Kerchak lua notă, avertiza şi ameninţa, dar fără nici un rezultat. Tarzan îi sfida pe toţi şi laţul subţire şi puternic ua să se înfăşoare în jurul gîtului lui Tublat cînd acesta se aştepta mai puţin. Celelalte go se distrau vîrtos pe socoteala bosumflării lui Tublat. Pentru că Nas-Spart era un bătrîn m ofluz, antipatic tuturor. În mica minte ageră a lui Tarzan încolţeau multe gînduri, dar îndăr l tuturor acestora lucra miraculoasa putere a raţiunii. Dacă putea să-şi prindă semenii-gorile cu acest braţ lung făcut din ierburi, de ce n-ar f i putut-o prinde şi pe leoaica Sabor? Era sămînţa unui gînd care dospea în conştiinţa şi în subconştientul lui, pînă cînd avea s eze într-o minunată înfăptuire. Dar asta avea să se întîmple mai tîrziu.

6.LUPTE ÎN JUNGLĂ

Hoinărelile tribului îi purtau adesea în vecinătatea cabanei închise şi tăcute de lîngă go prejmuit pe trei laturi de uscat. Pentru Tarzan, cabana era o sursă infinită de mist

er şi de plăcere. Se zgîia la ferestrele acoperite de perdele sau, căţărîndu-se pe acoperiş, vea în adîncurile smolite ale coşului, încercînd zadarnic să desluşească minunile aflate dinc de pereţii masivi. Închipuirea lui de copil făurea nişte fiinţe miraculoase care s-ar fi găsit acolo înăuntru imposibilitatea de a afla o oale spre a pătrunde pînă la ele îi sporea înmiit dorinţa de a intra. Îşi pierdea ceasuri întregi urcîndu-se pe acoperiş sau cocoţîndu-se pe ferestre pentru a descoperi un mijloc de acces, dar nu dădea nici o atenţie uşii, deoarece aceasta părea la fel de masivă ca şi pereţii. Abia la vizita pe care o făcu în împrejurimile cabanei după aventura cu bătrîna Sabor, ob servă Tarzan, pe măsură ce se apropia de locuinţă, că, privită din depărtare, uşa părea o pie ndentă de peretele în care era încadrată şi pentru prima oară i se năzări că acesta ar putea jlocul de pătrundere pe care de atîta vreme nu-l putuse afla. Era singur, aşa cum se întîmpla de multe ori cînd vizita cabana, pentru că gorilele n-o prea îndrăgeau: povestea băţului tunător, fiind veşnic repovestită în ultimii zece ani, nu p duse nimic din intensitate şi învăluise cuibul pustiu al maimuţei albe într-o atmosferă de m ister şi groază pentru neamul simianesc. Istoria legăturii dintre el şi cabană nu-i fusese niciodată relatată lui Tarzan. Limbaj ul maimuţelor era atît de sărac, încît nu puteau vorbi decît prea puţin despre ceea ce văzuse abană, neavînd denumiri care să descrie exact nici fiinţele bizare, nici obiectele lor şi astfel multă vreme înainte ca Tarzan să fi ajuns la vîrsta înţelegerii, tribul uitase cu desă re de acest incident. Kala îi explicase, într-un fel foarte vag şi confuz, că tatăl lui fusese o stranie maim uţă albă, dar Tarzan nu-şi închipuia că maimuţa Kala n-ar fi fost mama lui bună. Aşadar, în ziua de care vorbim, Tarzan se duse de-a dreptul la uşă şi petrecu ore întregi cercetînd-o şi necăjindu-se cu balamalele, cu clanţa şi cu lacătul, în cele din urmă nimeri combinaţia potrivită şi uşa se deschise scîrţîind în faţa ochilor lui înmărmuriţi. Cîteva min se aventureze înăuntru, dar pînă la urmă, cînd ochii i se deprinseră cu lumina voalată a inte rului, păşi în cabană, încet şi precaut. În mijlocul duşumelei zăcea un schelet de pe oasele căruia se topise orice urmă de carn e, dar de care rămăseseră încă agăţate fîşii putrezite şi mucegăite din ceea ce fusese cîndva pat se găsea un obiect tot atît de lugubru, însă mai mic, iar într-un leagăn micuţ din aprop ere era un al treilea, o fărîmă de schelet. Tarzan nu acordă decît o atenţie trecătoare acestor mărturii ale unei înspăimîntătoare dra se consumase acolo, într-o zi demult apusă. Viaţa lui sălbatică din junglă îl obişnuise de î ngă vreme cu priveliştea animalelor moarte sau muribunde şi dac-ar fi ştiut că are în faţa oc ilor rămăşiţele pămînteşti ale tatălui şi mamei sale, n-ar fi fost cu mult mai înduioşat. Mobilele şi celelalte obiecte din încăpere îi reţină atenţia. Examina minuţios o sumedenie lucruri, unelte curioase şi arme, cărţi, hîrtii, haine, puţinul care supravieţuise ravagiil or timpului în atmosfera umedă a unui ţărm de junglă. Deschise scrinuri şi dulapuri, care nu -i descumpăniră firava lui experienţă şi în interiorul lor descoperi obiecte mult mai bine pă trate. Printre altele, găsi un cuţit de vînătoare foarte ascuţit, cu lama căruia se tăie pe d tă la deget. Neînfricat, îşi continuă experienţele, constatînd că, folosind această nouă jucă a cresta şi despica aşchii de lemn din masă şi din scaune. Multă vreme, treaba asta îl distra, dar în cele din urmă se plictisi şi-şi urmă explorăril tr-un dulap ticsit cu cărţi dădu peste una cu poze viu colorate: era un abecedar ilust rat pentru copii... A pentru Arcaş Ce trage c-un arc mititel; B pentru Băiat, Îl cheamă... Pozele îi stîrniră un nemăsurat interes. Văzu în ele o mulţime de maimuţe cu feţe asemănăt lui şi răsfoind cartea mai departe, găsi sub semnul ¹M" cîteva maimuţe mici, din acelea pe care le vedea zilnic zbughind-o prin copacii pădurii virgine. Dar nicăieri nu găsi poz a vreunuia din tribul lui; în toată cartea nu era unul care să semene cu Kerchak, cu T ublat sau cu Kala. La început încercă să desprindă pozele din filele cărţii, dar curînd îşi dădu seama că nu e, deşi nu înţelegea ce puteau fi şi nici nu găsea în vocabularul lui vreun cuvînt ce le-ar f putut descrie. Vapoarele, trenurile, vacile şi caii nu aveau nici o noimă pentru el, dar încă nu-l n edumereau atîta ca micile semne negre care apăreau între sau dedesubtul pozelor colora

îşi spunea cuvîntul antrenamentul scurtei lui vieţi petrecute printre fioroasele bestii ale junglei. dar o clipă mai tîrziu îl recunoscu pe Bolgani. Tarzan crezu că era cineva din tribul său. nu stătu pe gînduri şi o rupse la fugă printre ramurile împletite. Pe la mijlocul cărţii o întîlni pe vechea lui vrăjmaşă. Nici Kerchak nu avea prea multă simpatie pentru ciudatul pui de pripas. acolo unde îl aruncase. dar numai d in pricina înfierbîntării şi a exaltării pe care i-o provoca aventura. întrucît gorila putea să fac intr-un grup mai numeros. luptîndu-se în felul neamului său. Aşa încît nude mirare băieţaşul nu izbutea să ghicească înţelesul acelor curioase semne. Se lăsase întunericul şi o lună timpurie îşi suliţa razele străvezii. şarpele. apoi. Curînd se văzu că Tarzan lipsea. încît nu observă că se furişau umbrele seri cînd îl învăluiră cu totul şi semnele se învălmăşiră. băiatul învăţă la ce foloseşte jucăria lui ascuţită şi strălu estia îl trase după ea la pămînt. căci brutele astea uriaşe erau duşmanii de moarte ai tribului său si nu cunoşteau î durare unii fată de alţii. De fapt. Dacă Tarzan ar fi fost o maimuţă dezvoltată din specia tribului său. de fapt. Îl ridică şi-l luă să-l arate celorlalţi. în furia luptei înverşunate. Puse cartea la loc în dulap şi închise uşa. în pieptul ei. dar Tublat se împotrivi cu dîrzenie să i se trimită vreun ajutor. pe de rte ca măsură de reciprocă apărare împotriva unui vrăjmaş comun. însă numai fiindcă judecata îi spunea că nu e o pereche p otrivită pentru colosul care-l înfrunta. ţinu piept gorilei. leoaica şi mai departe. Tarzan împlîntă de mai multe ori n plasele. era fascinant! Niciodată. Sabor. dar nefiind decît un băieţaş englez. razele scînteietoare îşi croiau drum pînă la . La început. deşi nu izbuti să găsească nici unul cu ochi şi cu gură. în pădure. pentru că multe dintre ele av picioruşe. se întoarse la mormanul d pe care-şi făcuse culcuş. nu cunoscuse Tarzan ceva c are să-i placă aşa de mult! Era atît de absorbit.. fără cel mai mic semn de panică. ul îi pătrunse adînc în trup. Dar înt r-unul din pumni ţinea încă strîns cuţitul pe care-l găsise în cabana tatălui său şi cînd bru ovindu-l şi muşcîndu-l. la vîrsta de zece ani. el nu ştia ce-i frica. îi aplica lovituri cumplite cu laba deschi să şi-i sfîşia carnea de pe beregată şi de pe piept cu colţii ei de cremene. O clipă.te ± un soi de gîndăcei ciudaţi. înălţînd din umeri. la fel de inutil ca un purice care-ar ataca un elefant. Kerchak îşi adună supuşii. uriaşa gorilă. pe de alta pentru a constata dacă toţi ai lui sînt prezenţi. se rostogoliră amîndoi pe jos. După cum am mai arătat. tăind umbre stranii. fără ca măcar săi. ar fi constituit u n adversar mai mult decît potrivit pentru o gorilă. inimioara lui bătu năvalnic. pentru că nu voia ca un altul să-i descopere ş să-i distrugă comoara. înfăţişîndu-i-se deschis şi vitejeşte. cu o zvîcnire spasmodică micul rup înţepeni şi Tarzan. Şi cum raţiunea îi arăta că o izbîndă în această lup st cu neputinţă. băiatul îndreptă din întîmplare vîrful cuţitului spre pieptul păros. ar fi luat-o la goană. Ici-colo. dar înainte de a pl eca. încît nu chip să scape cu fuga si micul Tarzan ştiu că trebuie să rămînă locului şi să lupte pentru a va viaţa. Braţul sfîrtecat şi î mînuia din ce în ce mai slab lama tăioasă a cuţitului. gîndi el că s-ar putea să fie. aşa că-i dădu ascultare lui Tublat şi pînă la urmă. Dar Kala era de altă părere. de îndată ce-şi dădu seama că Tarzan este absent. sfîşiindu-l şi lovindu-l. spre locul de unde se mai auzeau încă desluşit strigătele gorilei. De bună seamă nu văzuse în viaţa lui un text tipărit şi nici nu vorbise vreodată cu o fiinţă care să fi avut habar că există pe l ceva de felul limbajului scris şi nici pomeneală să fi văzut pe cineva citind. Nu apucase să facă nici o duzină de paşi spre junglă. prin frunzişul dens al pădurii. Jungla. gorila urlă de durere şi turbare. Dacă i s-ar fi oferit un prilej. Gorila. iat olăcit pe Histah. tînărul Lord Greystoke. se ciocni cu jivina la jumătatea saltului acesteia şi începu să izbească cu pu mnii în trupu-i mătăhălos. cînd o formă voluminoasă se înălţă î ndu-se dintr-un tufiş scund. se prăvăli în nesimţire pe vegetaţia moartă ş are ţinea loc de covor în căminul său. eşti. întocmai cum fusese înainte de a fi descoperit taina lacătului. în toţi cei zece ani de viaţă. Oh. observă cuţitul de vînătoare zăcînd pe podea. Era primul contact al lu Tarzan cu literele alfabetului. deşi zestrat cu o mare forţă musculară. ieşi în întunericul care-l împresură cu iuţeală şi trase în urmă-i uş nei. Totuşi în vinele urgea sîngele celor mai vajnici luptători şi pe deasupra. Se afla atît de aproape. tribul auzise teribilul strigăt ele provocare al goril ei şi după cum îi era obiceiul cînd ameninţa vreo primejdie. În acea frîntură de secundă. nu avea nici o şansă în faţa inamicului. O milă mai departe.

Ştia că n-ar fi fost cu putinţă ca micul ei Tarzan să doboare o namilă de gorilă. înainta cu tot mai multă e de seamă şi în sfîrşit. Nici o văicăreală nu-i sc ele-i strîns lipite. căci glasul lui Bolgani se înălţase în cele din urmă în strigătul agoni morţii. Îi plăcea s-o aibă alături numai pe Kala. în căutarea hranei. Nu putea decît să-i lingă rănil e şi-n felul ăsta i le ţinu curate pentru ca natura cea tămăduitoare să-şi poată împlini mai e opera. coborî tiptil şi cu mare grijă pe crengile mai joase. e măsură ce se apropia de locul unde răsunaseră zgomotele bătăliei. biata de ea. O fîşie de piept îi fusese sfîrtecată în aşa fel. de medicină sau de chirurgie. În cele din urmă. căci în timpul bolii lui Tarzan. Aşadar. în cursa-i grăbită spre scena acelei tragedii despre care cun oaşterea ei asupra vieţii de junglă o avertiza că se împlinise într-un loc aflat la mică dist nţă. întremarea lui fu atît de rapidă. Nu tînjea decît după apă.LUMINA CUNOAŞTERII După un timp care i se păru lung cît o eternitate. scrutind plin curiozitate bezna poleită de lună pentru a recunoaşte combatanţii. Nu ştia nimic. pe care Kala i-o aducea în singurul chip în care se pricep ea ea. Îşi dadu seama că nu va mai trebui să fugă în fata toanelor crudulu . Urletele gorilei dădeau de veste că era încleştată într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu u ocuitor al sălbaticei păduri. porni de unul singur în căutările sale. După puţin desc oasele curăţite de carne ale ultimului său adversar şi alături. Nici o mamă omenească n-ar fi putut da dovadă de mai mul tă jertfă de sine şi devotament decît a vădit această sărmană făptură faţă de micul orfan de are soarta i-l zvîrlise în grijă. Unul din braţe îi fusese aproape a mputat de dinţii uriaşi şi o bucată mare de beregată fusese sfîşiată. Ca o fantomă uriaşă. De asemenea. îngropat în parte sub frunze e căzute. bezna de iad a adîncurilor junglei. purtînd-o în propria-i gură. aducîndu-i de mîncare şi de băut şi nd muştele şi alte gîngănii de pe rănile lui crude. astfel.dar în cea mai mare parte nu făceau decît să intensifice. dar acum că rănile i se mai lecuiseră. bătăile slabe ale micuţ Cu duioşie. Kala se repezi la Tarzan şi strîngînd la piept sărmanul trupşor pli e sînge. Cu un strigăt răguşit. cu stoicismul fiarelor care-l crescuseră. pe care avea de gînd s-o folosească ori de cîte o ri i se va ivi prilejul. găsi cuţitul înroşit de rugină ± din pricina expunerii la umezeala pămîntului ± şi uscat al gorilei. dezvelindu-i vena jugul care scăpase ca prin minune de fălcile bestiale. Îl auzi vag . ba alergînd vioaie del unei crengi mai lungi. pentru a-şi face vînt să s ră pe un copac mai îndepărtat. dar nu desluşise nici un alt sunet care să-i fi îngăduit să-şi dea seama cine era adv rsarul fiarei. în clar de lună ± mica siluetă sfîrtecată şi însîngerată a lui Tarzan. devreme. devotatul nimal mîncase doar atît cît să-şi ţină sufletul şi ajunsese să arate de parcă era propria-i n 7. îl purtă înapoi prin întunericul de smoală al junglei pînă la lăcaşul tribului le şi nopţi după aceea rămase de veghe alături de Tarzan. Kala înainta fără zgomot din ramură în ramură. într-o dimineaţă. Şi în cele din urmă îi zăr tr-o rarişte. plecase ş a într-o expediţie mai lungă. ţinea neapărat să se întoarcă la cabană şi să continue investigarea minunatul ei conţinut. trei di e fiind sfărîmate de cumplitele izbituri ale gorilei. micul suferind fu din nou în stare să se ţină pe picioare şi din acea clipă. dar con tinua să fie o armă la fel de formidabilă. să ajungă superior acelei puternice fiare ± teroarea junglei. febra scăzu şi băiatul începu să se întremeze. încremenită în somnul morţii. Deodată strigătele amuţiră şi o tăcere de mormînt se lăsă peste la rămase nedumerită. cu toate că durerea rănilor era o adevărată caznă. preferind să se tîrască la o parte din calea celorlalţi şi să se cuibărească într-un tufiş de ierburi î cît să-şi înfăţişeze mizeria. că apăruseră coastele dezgolite. stătu locului să desluşească un semn de viaţă. Tarzan îndura suferinţa în tăcere. În timpul convalescenţei revăzuse de multe ori în minte lupta cu gorilele şi primul lui gînd a fost să regăsească minunata armă care-l făcuse ca dintr-un nevolnic disperat şi birui . iar alăt orilă. încît o lună mai la fel de viguros şi de vioi ca şi mai înainte. prin contrast. Lui Tarzan nu-i plăcu această schimbare a suprafeţei lucioase şi sclipitoare. Tarzan nu voia să mănînce nimic şi tot timpul se zbătea şi se zvîrcolea în del febrei. ba legănîndu-se în gol la capătul alteia. La început.

cunoştea feluritele combinaţii de litere care desemnau fiecare dintre pozele abec edarului. În mîinile lui se afla un abecedar deschis la poza unei maimuţe mici. deschise din nou lacătul şi intr a. asemănătoare cu e l. căci. nici într-o săptămînă. iar vîrful creionului se toci pînă ajunse la teaca de lemn. n u. ea mai mică idee că există asemenea noţiuni. Sub poză erau cinci gîndăcei: BĂIAT Şi mai descoperise în textul aceleiaşi pagini că cei cinci gîndăcei se repetau mereu. adverbelor şi pro numelor avea o idee foarte nelămurită. Intr-o zi. cu toate că ciudaţii gîndăcei negri care umpleau paginile a colo unde nu erau poze îi stîrneau mirarea şi cel mai adînc interes. căzîndu-i de jur împrejurul capului frumos modelat şi peste ochii inteligenţi. Sarcina nu fu îndeplinită într-o zi. arămiu şi de spuiat. cîteodată singur. Tarzan d in neamul maimuţelor. dar de astă dată cu o ţintă precisă: avea să încerce să repr nele dintre gîngăniile acelea care se căţărau pe paginile cărţilor. ceea ce nu contribuie prea mult la uşurinţa scrisului sau la putinţa de a descifra rezultatele. într-un fel ceţos. Despre înţelesul şi folosirea articolelor şi conjuncţiilor.i Tublat. încît în curînd suprafaţa mesei deveni un labirint ocoale si linii trase la întîmplare. O clipă mai tîrziu era la cabană si. şi că acelaşi gîndăce ta de multe ori. nespus de încet. nici într-un încet. după un scurt timp. aflat sub tăblia mesei şi zgîriind cu unul din ele lemnul. cu trupuşorul neted. Mai observă un fapt ± anume că rareori apărea cîte un gîndac singur. învăţă încă un lucru ± numărul lor . nişte istorioare cu poze pentru copii. Ghemuindu-se pe vine la masa construită de tatăl lui. micul om primitiv. cînd împli i. descoperi nişte creioane într-un sertar necunoscut pînă atunci. ca şacalul şi chiar semănînd destul de bine cu a cesta. dumneavoastră sau mie. cu excepţia mîinilor şi a feţei. Dedesubtul pozei. cu o blană ciudată. aşa încît. s-ar putea să ni se pară imposibilă ± ace de a învăţa să citeşti fără să ai cea mai mică idee despre litere sau despre limbajul scris. precum şi una sau două dintre ilustraţiile cărţilor. Descoperi că putea închide şi încuia uşa şi ntru şi făcu acest lucru pentru a înlătura orice posibilitate de a fi atacat în timpul cer cetărilor sale. Printre alte volume se găseau acolo un abecedar. Copiind gîndăceii. dar atenţia îi fu în curînd atrasă de cărţile ce să exercite o stranie şi puternică influenţă asupră-i. ceea ce izbuti examinîndu-l cu de-amănuntul în timp ce usa era deschisă. pentru că. numeroase cărţi ilustrate. aplecat peste cărţile ţinute în mîinile subţiri şi viguroase. nebulos. pe patru picioare. aşa încît reuşi cel puţin să reproducă grosolan cîteva În felul acesta se apropie de scris. precum şi un mare lexicon. Începu o explorare sistematică a cabanei. Dar persevera luni întregi. astfel ca să-şi poată da seama întocmai ce anume în a uşa şi în ce fel îi da drumul la atingerea lui. cele cinci gîngănii care însoţeau întotdeauna mica maimuţă. Le examina pe toate. scrutînd pozele şi textele pentru a găsi o repetare a combinaţie i BAIAT. foarte încet. aşa încît nu mai avu răbdare de nimic a în faţa mirajului fermecatei enigme pe care i-o ofereau tîlcurile lor. dar pozele îl atrăgeau cel mai mult. consta tă cu încîntare că lăsa o dîră neagră în urmă-i. fără să ştie. pe cînd împlinise doisprezece ani. Întoarse încet paginile. Folosi cu atîta sîrguinţă noua jucărie. Prima lui preocupare fu să înveţe mecanismul lacătului. prin experimentări repetate. căci ţinea creionul aşa cum apuci minerul unui pumnal. Faţa lui mică era absorbită în studiu. dar cel mai des în tovărăşia altora. în cele din urmă o recunoscu sub poza altei maimuţe mici care semăna cu el. după ce sesiză tîlcul acelor gîndăcei. atunci cînd avea posibilitatea să vină la cabană pînă cînd. se treziseră arte rudimentele unei gîndiri menite să-i dezvăluie cheia şi rezolvarea misterioasei pro bleme a micilor gîndăcei. o figură alegorică a orbecăirii primare prin bezna ignoranţei către l na cunoaşterii. gîndăceii erau grupaţi astfel: UN BĂIAT ŞI UN CÎINE Iată-le deci din nou. Atunci luă un alt creion. în a eeaşi înşiruire. găsi o poziţie de ţinere a creionului care-i îngăduia să mînuiască şi să-l controleze mai uşor. cu coama de păr lung. învăţă. Tarzan înainta foarte. oferea o imagine plină de patetism si de sp eranţe în acelaşi timp. se înhămase la anevoioasă ± o sarcină care. nici într-o lună. Şi în felul ăsta. colorată ± căci aşa so l a fi haina si pantalonii. Era o sarcină grea. dar acoperite. a verbelor. în ce n urmă. însoţită de un animal ciudat.

cînd Tarzan a tinse vîrsta de treisprezece ani. pe care se învăţase cută frecîndu-i muchia pe pietroaie late. iar în urma incursiunilor de pradă puse la cale de vecinii lor. chiar după ce deprinsese semnificaţia gîndăceilor. trăind în bună înţelegere cu el. ale căror cadenţe au fost auzite de oameni în fortăreţele junglei. Cu ajutorul marelui dicţionar şi cu inteligenţa a geră a unei minţi sănătoase. se lăsa ispitit de a ceastă din urmă alternativă. tribul se adunase într-un mic amfiteatru natural aflat într-o viroagă încercuită de coline. de asemenea. aşa că aveau nă din belşug. definiţiile. il socoteau unul de-al lor şi totuşi într-un tel deosebit. nu neglija nici îndatoririle mai aspre ale vieţii. s-o aducă tot în grupul lui Kerchak. tribul se întrunea adeseori. Tublat era duşmanul lui cel mai neclintit şi totuşi. fu încîntat să caute şi să gă acele combinaţii cu care era familiarizat. fie că-l urau cu atîta înverş cît. Aici. în timp ce ei erau M-A-I-M-U-Ţ-E. baza socote lui aritmetice alcătuind-o numărul degetelor de la o mînă. Dar. odată ajunşi la maturitate. în cazul cînd capturau o femelă dintr-un alt t rib. iar împletitura de v egetaţie măruntă era atît de îndesată între trunchiurile uriaşe. Dar în acele momente. lecţiile pe care le învăţa. nimeni nu era în siguranţă. încît singurul mijloc de a p mica arenă erau spărturile dintre ramurile de sus ale copacilor. sub conducerea lui Kercha k. De la venirea lui Tarzan încoace. căci. tinerii masculi. dar chiar şi atunci cînd se găsea departe de cărţi. că Histah era Ş-A-R-P-E. mintea lui isteaţă conti ua să scormonească misterele fascinantei sale îndeletniciri. Instruirea lui Tarzan progresa. i-ar fi făcut de petrecanie încă de pe vremea cînd era copil. pricinuite de deprinderile noma de ale tribului. Masculii mai bătrîni fie că-l ignorau cu desăvîrşire. totuşi îşi formă noţiunea de cantitate.te că nu îi putea număra în felul nostru. Îşi exersa laţul şi se antrena cu pumnalul lui tăios. tribul se mărise. î ce-şi urma înclinaţia de a soluţiona tainele bibliotecii. Prin urmare. datorită frecvenţei cu care parcursese alfabetul din abecedarul ilust rat. construită de antropoide în vederea u nor bizare ritualuri. Cercetarea celorlalte felurite cărţi îl convinse că descoperise toate soiurile de gîndăce i folosiţi în combinaţiile cel mai des repetate şi pe aceştia îi putea aranja cu mare uşurinţ dinea potrivită. că bătrîna Sabor era L-E-OA-I-C-A. dar cele mai mari descoperiri le află în depozitu l inepuizabil al uriaşului lexicon ilustrat. fiind ferit de întreruperi. pe care jungla n-o cotropi se cu încîlceala ei de liane şi vrejuri căţărătoare. pradă unuia dintre acele stra nii. nu sufere au decît prea puţine pierderi sau aproape nici una. Fîşii de coajă de copac ori frunze late sau chiar porţiuni de pămînt golaş îi serveau drep aiete pe care-şi cresta. în centrul amfiteatr ului se afla una din acele ciudate tobe de pămînt. Ştia. Şi aşa învăţă să citească. socoteau că-i mai comod să-şi ia perechea din propriul lor trib sau. d . iar cuvintele ce le urmau. pentru că învăţa mult mai mult prin mijlocire a pozelor decît a textului. În ziua cînd Tarzan îşi dobîndi dreptul de a fi respectat. persecuţiile vrăjmaşilor săi încetară brusc şi fu lăsat în u excepţia momentelor cînd vreunul din ei îşi pierdea minţile. Cînd descoperi aranjamentul cuvintelor în ordine alfabetică. Au intervenit multe întreruperi în învăţătura lui Tarzan. îl călăuziră mai departe în labirintul erudiţiei. pentru că acum raţiunea îi spunea că el face parte dintr-o altă rasă decît prietenii lui sălbatici şi p El era O-M. vreun membru al tribului. iar Tantor E-L-E-F-A-N-T. mai feroce decît semenii săi. Cîteodată. datorită lui Tublat. progresul fu rapid. dar nu se găsise încă maimuţa vrednică să smulga laurii victorie mina brutală si crîncenă a lui Kerchak. înzestrată ereditar cu facultăţi superioare de gîndire. La şaptesprezece ani ştia să citească abecedarul şi cunoştea adevăratul şi minunatul tîlc iilor. de n-ar fi fost înzestrat cu miraculoasa-i agerime şi iuţeală şi de nu s-ar fi bucurat de vajnica oblăduire a uriaşei Kala. izbutiseră să înspăimînte celelalte triburi de pe teritoriul lor din junglă. Tarzan avea o poziţie specială în trib. intuiţiile lui erau foarte aproap e de adevăr. Şi nu se mai ruşina de trupul lui neacoperit de păr sau de trăsăturile omeneşti. De aici încolo. cu vîrful cuţitului de vînătoare. sălbatice accese de furie care pun stăpînire pe masculii multor specii fioroase a le junglei. Spaţiul deschis avea o formă aproape cir De jur împrejur se ridicau giganţii puternici ai pădurii neştirbite. decît să încerce s ornicească pe cont propriu sau să lupte pentru supremaţie cu temuta căpetenie. izbuti s ască ceea ce nu putea înţelege şi de cele mai multe ori.

dar nici una nu se încumeta să se apropie pentru a iscodi sau a ataca. membră a altui trib şi cînd poporul lui erchak intră în arenă. I se alătură apoi altul. de trei ori.ar la care nici un ochi omenesc n-a asistat vreodată. um pleau de un adînc respect piepturile vecinilor de junglă. Ritualul Dum-Dum marca evenimentele importante din viaţa tribului ± o victorie. abraşii şi păroşii noştri străbuni au dansat itualul Dum-Dum-ului. ale giganţi lor pădurii. pînă la părtate bastioane ale unei omeniri abia mijite. toate acestea erau însoţite de un ceremo nial prestabilit. de ţipetele şi ugu-ielile miilor de păsări din junglă. Era provocarea şi începutul vînătorii. bătrînele înteţiră frecvenţa şi forţa bătăilor. unica fiinţă umană care a luat parte la dezlănţui nebuneştile. . Fiare uriaşe. apoi se ghemuiră lîngă ea. straniilor zaiafeturi ale acestor stăpîni ai junglei. Din această celebrare primitivă au izvorît neîndoielnic toate formele modernelor cere monialuri bisericeşti şi statale. fiecare dintre ele ţinînd în mînă o cracă noduroasă. bă le începură să lovească încet şi uşor în suprafaţa răsunătoare a tobei. ale acelei demult uitate nopţi. Îşi depuseră povara în faţa tobei de pămînt. ce festonau miriadele de crengi. sub strălucirea vie a lunii tropica le. dar ţinîndu-şi pe t rcursul acestui tur ochii mici. care se foiau neîncetat printre orhideele în nuanţe vii şi printre ghirlandele de flori arzînd de culoare. cînd pr imul dintre strămoşii noştri zbîrliţi şi-a făcut vînt. uciderea vreunui straşnic şi sîngeros locuitor al junglei. mărşăluiseră în tăcere pe terasele mai joase ale copacilor junglei. Kerchak sări în mijlo cul cercului. ca să tragă un pui de somn pînă cînd răsăritul lunii avea să dea semnalul de începere a sălbaticei orgii. întrunite în toată forţa numărului lor. în sunetele tobelor de pămînt. alcătuit acum din tr-o sumă rotundă. căci îndărăt. aruncî e apoi fără zgomot pe solul amfiteatrului. În ziua cînd Tarzan scăpă de hărţuielile cu care gorilele îl prigoniseră necruţător timp d rezece din cei treisprezece ani cîţi număra viaţa lui. O dată. membrii tribului. doi masculi vînjoşi aduseră leşul duşmanului învins. strigătul cumplit răsună în solitudinea clocotitoare a acalei lumi negrăit de vii şi totuşi incredibil de moarte. care se ridicase deasupra creştetului său. lungă d treizeci şi cinci de centimetri. într-o succesiune rapidă. de două ori. iar în faţa lor se rînduiră masculii adulţi. în inima junglei crunte. pironiţi asupra mortăciunii. este. lăsîndu-se în patru labe. prin şirul veacurilor fără de număr. Kerchak lunecă fără zgomot de jur împrejurul cerculu eschis. c apturarea unui prizonier. dintr-un trecut demult mort. Stînd în poziţie verticală. de neînchipuit. De îndată ce primele raze ale lunii care se înălţa poleiră vîrfurile copacilor din jur. dar T arzan. m oartea unui rege şi urcarea altuia la domnie. căci marile gorile. Ceasuri întregi. După aceea. cumplite se opriră din hăituiala cu urechea ciulită şi capul înălţat. Atunci sări în arenă un alt mascul şi repetînd strigătele oribile ale regelui. balansîndu-se pe o cracă şi s-a oprit l moale al primului loc de întrunire publică. ca să asculte bubuitul monoton răspîndit de Dum-Dum-ul ilelor. Lord Greystoke. cind înserarea se lăsă peste junglă maimuţele începură să se adune şi cu un cerc mare în jurul tobei de pămînt. În cele din urmă. peste micul luminiş domni o tăcere adîncă. cruzi. îl urmă pas pas. pînă cînd un bubuit sălbatic şi c e mile întregi de junglă. înce pu să se bată cu labele-i mari şi păroase peste piept şi să scoată strigătul lui răscolitor ş r. Astăzi se sărbătorea uciderea unei gorile uriaşe. Cînd vacarmul tobei atinse o intensitate aproape asurzitoare. la fel de nealterată azi cum era şi în priveliştile împăienjenit . căptuşite cu muşchi. Mulţi călători au văzut asemenea tobe ale gorilelor şi unii dintre ei au auzit bubuitul bătăilor şi larma sălbaticelor. roşii şi haini. în toate direcţiile. ameţitoarele orgii ale Dum-Dum-ului. ştirbită doar de notele discor ante ale papagalilor cu penaj scînteietor. mereu altul. în chip de paznici e restul membrilor colectivităţii se pitula prin ungherele mai ierboase. fără îndoială. Pe măsură ce lumina l mfiteatrul. îndepărtîndu-se cît mai mult de hoitul depus în faţa tobei-altar. Femelele şi copii se cinchiră pe vine într-un şir afla în afara perimetrului cercului. pînă cînd întreaga jung verberă rezonanţele aproape necurmate ale strigătelor setoase de sînge. între masculii ghemuiţi pe vine şi toboşari. îşi az ul pe spate şi privind drept în ochi luna. Din cînd în cînd. cîte o jivină slobozea urletul ascuţit sau răgetul tunător ca răspuns la ocarea înspăimîntătorului vacarm al antropoidelor. Dinaintea tobe i se aşezară trei femei bătrîne.

unde gr lui hăituitor nu cuteza să-l urmeze. dar se retrăsese cu o halcă bună. nici una nu sărea cu atita s printeneală în aer. după ce se apropiară unul cîte unul de victima acelui atac şi-i aplicară lovitura de măciucă. strălucea. din vălmăşagul ce se înghesuia. atît de absorbit în exercitarea prerogativelor de lăcomie regală. Printre cei ce făceau zadarnic cerc în jurul petrecăreţilor era şi bătrînul Tublat. într-o teacă el după modelul uneia văzute în pozele comorilor lui livreşti. goni spre arborii din jur şi cu un salt dibaci. foarte apropiaţi njectaţi ai lui Tublat scăparară scîntei de ură cînd se aţintiră asupra obiectului aversiunii i. luîndu-şi comoara în dinţi. Kerchak. toţi ca unul. Tarzan jinduia după carne şi avea nevoie de ea chiar mai mult decît maimuţele. Tarzan făcea parte din hoarda sălbatică dănţuitoare. greoaie păroase din jur. Cu urlete şi răgete înfiorătoare. Cuţitul de vînătoare al tatălui său necunoscut îi atîrna la şold. Dar şi Tarzan îşi zări la fel de iute principalul inamic şi ghicind ce-avea bestia de gîn d să facă. înşfăcînd o bîtă uriaşă din mormanul aflat la îndemînă. Tublat însă se ţinu după el. devoratoare străduindu-se să obţină o porţie mai mare decît cea pe care i-ar fi putu ga forţa lui. iar războin icii. se caţără rep urmat îndeaproape de Tublat. un întreg braţ păros ce ieşea la iveală de sub picioarele puternicului Kerchak. Pe măsură ce intensitatea şi repeziciunea bătăilor de tobă sporeau. încercînd să se ascundă printre . Timp de jumătate de oră straniul dans continuă. zdrobind hoitul cu o lovitură îngrozitoare şi scoţînd în acelaşi timp mîrîielile şi groh regătitoare de luptă. spumegînd. aşa în cît finalul potrivit al sălbaticei orgii era desfătarea cu hoitul unui animal de curînd ucis. acum. . nu se gîndeau acum decît la un singur lucru: devorarea fostului v răjmaş. bub uitul tobelor amuţi şi femelele-toboşari se strecurară iute prin şirul dansatorilor către ce rcul exterior al spectatorilor cinchiţi pe vine. iar ac m încerca să-şi croiască din nou drum. trupuşorul lui zvelt îşi croi drum în învălmăşeala d aţîţate. Şi atunci Tublat îşi ieşi din minţi. Descin zînd dintr-o rasă de carnivori. ca de porc. Ochii mici. Trupul său arămiu. Bubuitul tobei se înteţi paralel cu frecvenţa loviturilor. aşa încît băiatul nu putu să se pitească şi-şi dădu seama că v la fugă de-a binelea. Şi atunci.Cînd toţi masculii adulţi se înşiruiră în coloana dansatorilor. se azvîrli la pămîn femele şi copii. micul Tarzan se strecură de sub masa gorilelor în plină competiţie. nici una nu era mai feroce în sălbăticia atacului. în timp ce fiarele mai slăbănoage. Dinţi uriaşi se înfipseră în carne. aşteptau un prilej să se furişeze ca să se înfrupte in vreo delicatesă scăpată pe jos sau să şterpelească vreun ciolan rămas. apoi. Nici una dintre fiinţele acelea nu era mai misterioasă decît el în gesturile ce mimau vînătoarea. masculii tăbărîră a upra leşului prefăcut de loviturile lor într-un soi de terci păros. Sus. Iute ca fulgerul. musculos. Tarzan avea impresia că niciodată în viaţă nu-şi astîmpărase in pofta de hrană animală. dansatorii păreau să s ete de ritmul drăcesc şi de urletele lor bestiale. înainte ca întreg o e fi isprăvit. înfigîndu-şi colţii uriaşi într-o duzină de gîturi micuţe şi spintecînd bucă pe spinările şi piepturile femelelor ce-i picau în gheare. tot mai sus. prin urmare. date la o parte de g oata mîncăilor ce se zbăteau şi grohăiau. Aşa se face că-l văzu pe Tarzan cînd. întîi cu o singură mînă. boturile şi piepturile erau împroşcate de spumă. încît nici nu ob servă actul de lèse-majesté. cele mai puternice dintre gor ile obţinînd bucăţile cele mai alese. Acolo se cocoţă. care rămăsese la şaisprezece metri mai jos. Fălcile lor se bucurau arareori de cantitatea de carne pe care ar fi rîvnit-o. Suplu şi graţios printre namilele gr solane. sări sprinten spre cercul femeilor şi al copiilor. se prinse de o creangă mai joasă. îşî tăie o porţie roasă d: it sperase. aşadar. în Dansul Morţii. pînă cînd. începu atacul. despicînd halci enorme. la un semn al lui Kerchak. se îmbrîncea şi se î tul răsări strîngîndu-şi prada cu hotărîre la piept. strîngîndu-şi piept hidoasa pradă. În cele din urmă ajunse pînă l elicatesa ce se topea văzînd cu ochii şi cu ajutorul cuţitului său ascuţit. împroşcînd cu zeflemele şi sudălmi bes urbată. Fusese printre primii la ospăţ. În acelaşi timp însă licări în el pofta hulpavă stîrnită de halca delicioasă aflată în pos i. Ţopăielile şi salturile se înteţeau. se năpusti furios asupra rte. ca s-o devoreze în linişte. Aşadar. vrîstat dîrele năduşelii ce sclipeau în lumina lunii. se prinseră în vîrtejul nebun al Dansului Morţii. se înălţă către vîrful unduitor al unui măreţ monarh al pădurii. de pe colţii dezgoliţi picurau balele.

le spărgeau strivindu-le între două pietre. Fructe de palmier. În afară de Tublat. bătrîna Sabor le tăie calea. banane şi mango se găseau din belşug. Kala făcu un salt. un pîrîit şi craca se rupse proiectînd-o drept în capul lui Tublat. De la adăpostul crengii. dar pe urmele ei venea bicisnicul Tubla t. Loviturile cădeau iute ca fulgerul şi nu se opriră decît atunci cînd Tarzan simţi tr pul moale prăbusindu-se sub el. Fiara se opri şi răsucindu-se. ouă. îşi aţinti privirile asupra chipului atjocoritor de deasupra ei. oricît ar fi fost de iuţi. aştep tînd desfăşurarea cursei. Tarzan îi întrecu. Pe o cracă mai joasă. Nici unul dintre voi nu e atît de puternic ca Tarzan.Ucisese pe crîncenul Tublat. apoi uriaşa pisică se întoarse în jungla care o înghiţi. Marşul era o tacticoasă expediţie pentru agonisirea hranei. îşi dezveli dinţii galbeni. Apoi masculii uriaşi din centrul arenei începură să simtă dinţii de fier ai sem nului lor înnebunit şi toţi ca unul. nu însemn a oare că e un mare luptător? Deci avea să ia urma puternicei Sabor ca s-o măcelărească şi pe ea. Dar dinţii lui nu apucară să se înfigă în carnea arămie. amîndoi fură iar în picioare. îşi azvîrli pe spate capul baticul şi înfiorătorul strigăt al tribului său. O cli doi se priviră în tăcere. Va fi şi un neîntrecut vînător. roşii ai lui Kerchak. . făcîndu-i să se împrăştie la adăpostul crengilor înalt eoaica le respecta numărul şi dinţii ascuţiţi. care-i zbîrci botul ţepos într-o sumedenie de încreţituri şi şanţuri dese şi-i strînse pleo ce ochii ajunseră două dungi înguste de furie şi ură. Ciulindu-şi urechile. aveau aceeaşi stimă f verşunata-i şi dîrza-i ferocitate.În strălucirea clarului de lună. Sînt un straşnic omorîtor! Cu toţii să-l respectaţi pe Tarzan neamul maimuţelor şi pe Kala. la rîndul lor. nu mai rămăsese în amfiteatru decît o singură femelă. Totuşi s-ar fi putut salva. dar. ca şi ananas sălbatic şi uneori. tînărul Greystoke se plesni cu pa lmele peste pieptu-i robust şi slobozi din nou pătrunzătorul său strigăt de sfidare. O mînă viguroas umazul păros în timp ce mîna cealaltă împlintă de douăsprezece ori un tăios cuţit de vînătoar l uriaş. Dar în mintea lui Tarzan încolţi un plan teribil. însă deodată se auzi un scrîşnet. Tarzan li se esă: Ð Eu sînt Tarzan! strigă el. îndreptîndu-se spre mama lui adopt ivă. Leşul lui Tublat zăcea în locul unde se prăbuşise. apucîndu-se de o cracă joasă. Alunele erau sfărîmate între fălcile lor viguroase sau. se lăsă din ram în ram cu iuţeala pietrei care se rostogoleşte. membrii tribului lunecară din ascunzişurile lor de prin arbori şi făcură cerc în jurul lui Tarzan şi al duşmanului său învins. privi drept în oc ii lui Tarzan din neamul maimuţelor şi scoase urletul ei de provocare. chiar deasupra maiestuoasei şi mlădioasei silu ete care-şi croia drum în tăcere prin jungla deasă. c e dovedeau prea tari. Duşmanii lui sa se păzească! Privind drept în ochii haini. Băiatul azvîrli c-un ananas în acest vech duşman al tribului său. reptile şi insecte. care o ajunsese. Kala se afla sub crengile cele mai joase şi deasupra ei sta pitulat Tarzan. se năpusti asupr a micului Greystoke. căci supuşii lui Kerchak nu mîncau nici tă morţii din tribul lor. 8. aprig şi stride nt. era aşezat Tarzan. precum în ceanul o pietricică. Tarzan fu martor la întregul nebunesc spectacol de f urie turbată. mici mamife e. ce alerga iute c refugiu în arborele unde se cocoţase Tarzan. Odată. Tarzan din neamul maimuţelor îşi puse piciorul pe grumaz vrăjmaşului său de o viaţă şi înălţîndu-şi ochii către luna plină. tribul o porni încet prin pădure. dar aproape că atîrna deasupra creştetulu lui Tublat. fel încît bestia înfuriată se pomeni faţă-n faţă cu copilul-om care se interpuse. apărînd-o p Nimic nu putea fi mai pe placul bestiei şi cu un rînjet de triumf. Unul cîte unul. căscîndu-şi buzele mari într-un mî . Cînd se adunară cu toţii. Cînd hoitul se prăvăli la pămînt. înapoi spre co astă. mama lui. se mistuiră în tenebrele pădurii care se apleca ameninţă asupră-le. prun e cenuşii.VÎNATORUL DIN COPAC A doua zi după noaptea Dum-Dum-ului. Femela era Kala şi de îndată ce Tarzan îşi dădu seama că Tublat o ajunge din urmă. copilul-maimuţă îi răspunse cu strigătul lui înfricoşător. Agitîndu-şi mînioasă coada. gorilele. păsări. pe care-l doborî la pămîn tr-o clipă.

Toată natura aştept aşteptarea nu fu lungă. La zgomotul căderii lui.iadul se dezlănţui peste junglă. pentru că învăţase din cartea lui cu poze că toţi o-a-m-e-n-i-i sînt îmbrăcaţi. Tribul. giganţii junglei se dezdoiră. Odată latul se înfăşură pe grumazul scurt al lui Horta mistreţul şi zvîrcolirile lui nebu pentru a se elibera îl răsturnară pe Tarzan de pe craca pe care şedea în aşteptare şi de pe are îşi azvîrlise colacul spiralat. totul în pădure încremeni ca în miez de noapte. Apoi.În adîncul inimii lui palpita dorinţa arzătoare de a_şi acoperi goliciunea cu h-a-i-n-e . dădea iureş în van. dar îşi dăduse seama că. ţîşni o lumină vie. îndesatul mistreţ se întoarse şi ce pradă lesnicioasă era o tînără maimuţă îşi propti capul în piept şi se repezi nebuneşte l it. Din cînd în cînd. sau a lui Sheeta. leopardul. În acest fel. Ameninţaţi de arborii şi de crengile ce se pră încremeniţi de exploziile luminoase ale fulgerelor şi de răgetele tunetelor. iar dorinţele-i contradictorii şi anume aceea de a umbla gol pentru a-şi vădi. ca să nu mai semene cu Histah. Ce bine s-ar f i simţit sub pielea groasă a lui Sabor! Şi astfel. capul lui Tarzan zbîrnîia de planul măreţ al uciderii inamicului şi zile în şir. se pitulară jalnic. iluminau o clipă crengi zvîrcolindu-se. semănînd moarte şi distrugere printre nenumăraţii nefericiţi locuitori ai lumii de jos. Vîntul se opri. Canonada tunetelor îşi revărsă cumplita provocare. atenţia îi fu curînd atrasă de întîmplări mai imediate. Viaţa activă îşi reluă cursul. pentru a-şi acoperi trupul li psit de păr. trunchiuri încovoindu-se. răsunînd t mai puternic. sau a lui Numa. pentru că. tribul cutreieră pe lîngă plaja unde se găsea cabana lui Tarzan şi studiile îi răpiră cea mai mare parte din timp. dîrdîind de frig din pricina ploii reci. care dovedea că el se trage dintr-o rasă puternică. se auzi un vaiet înăbuşit şi trist. ca apăsaţi în jos de o mînă gigantică in ce în ce mai mult se prosternară spre pămînt şi totuşi nu se auzea nimic decît vaierul adî răscolitor al vîntului. zgomotele junglei amuţiră. în aşteptarea unui dezastru iminent. dacă în locul mistreţului -ar fi doborît Sabor jos din copac. perlate de stropi şi petalele ude ale florilor luxuriante s trăluciră în toată splendoarea zilei care se reinstaurase. nu putea exista altă raţiune ca să porţi l ucrurile acelea oribile. săgetînd şi şfichiuind bezna. Dar Tarzan avu o revelaţie care-i lămuri misterul h-a-i-n-e-l-o-r. Din fericire. soarele începu să străluceas atura porni iar să surîdă. ori de cîte ori o pornea prin pădure. ce atîrnau easupra. într-un mînios protest asurzitor. desigur. se cuibări la rădăcina copacilor mari. cu trufie. Frunzele şi ramurile. g-o-r-i-l-e-l-e şi celelalte vietăţi umblă despuiate. plesnind cu vîrfurile lor văzduhul. se prăvăleau în vegetaţia zbuciu ată. Sfîrşitul fu la fel de brusc ca şi începutul. purtînd straie hidoase şi stînjenitoare. Deci hainele erau. precumpăneau rînd pe rînd. ramuri fîlf d. aproape că nu se gînd altceva. iar membrii tribului s e cuibăriră unul în altul. Tarzan nu se lovise căzînd. pe cînd era mult mai mic. obîrşia şi aceea de a se conforma obiceiurilor rasei lui. deznodămîntul ar fi putut să fie foarte diferit. deoarece aterizase ca o pisică. şarpele. Fulgerele. aventura căpătă un nou imbold. Tarzan învăţă din experienţă limitele ca şi posibilităţile ciudatei sale arm Cu acest prilej pierduse o funie lungă. căci . uitară copiii ei. rîvnise la pielea lui Sabor. Arborii falnici se înclinară la unison. tremurînd de frică. după trecerea fioroasei Sabor. Cu multe luni în urmă. ca paralizaţi. avea funia pregătită şi numeroase fură animalele mai mici care căzură în capcana laţului. în timp ce -ţ-e-l-e. dar acum era mîndru de pielea lui n etedă. se agăţă de o creangă joasă. Se apropie din ce în ce. pînă ce furtuna trecu. smulgînd după el o puzderie de crengi sau de vecini m ai mărunţi şi sporind încîlcita harababură a junglei tropicale. Crengi mari şi mici. Într-o clipă fu în picioare şi sărind cu ag tatea maimuţei care era. spintecate de sălbăticia uraganului. Vreme de cîteva luni. punîndu-se la adăpost în timp ce dedesu rta. Slab. desigur. Din norii învîrtejiţi. mistreţul. orbitoare. pe cele p atru labe larg desfăcute. leul. se prăbuşea întrde ţăndări printre arborii din jur. Şi aşa precum uita Natura. Dar în ziua de care vorbim. brusc. ens populate. ca să amortizeze şocul. Deodată. copaci rămaseră neclintiţi. leoaica . un semn de măreţie. dar. întocmai ca înainte de beznă şi de spaimă. Şi orni potopul . emblema superiorităţii omului asupra tuturor celorlalte animale. plumburii. din depărtare. Ceasuri şi ceasuri furia uraganului se descătuşa fără întrerupere. cîte un antic patriarh al pădurii secerat de trăsnet. În timp ce tribul înainta agale prin pădure.

După un timp. Cu o smucitură iute arzan trase funia fixînd laţul de grumazul lucios. unduind graţios. de patru ori se ghemui. înainte şi înapoi. si alta s-o poţi spînzura. însă cînd. apoi laţul căzu în tăcere spre ea. o ispr e dinadins la vînătoare şi zăcu în aşteptare. Cîteva jivine mici trecură pe dedesubt. proptindu-se într-o cră descoperi că una era să legi de copac colosul acela cuprins de furie turbată. moale şi lipicios. Sabor rămase suspendată de craca de jos. ajunse în mijlocul alor săi. o reteză înainte ca Tarzan să fi putui strînge a dou laţul sugrumător. fiara surprinsă se întoarse spre junglă. cînd înşfăcă funia. Sabor căzuse în capcană. viaţa nu era niciodată monotonă sau lentă. nemişcat ca moartea. apoi îşi luă vînt sărind spre spiriduşul care se zbenguia deasura ei. Planul lui bine ticluit se duse-se de rîpa . Ceasuri întregi Sabor se învîrti pe sub copac. fiara se lăsă din nou pe pămînt şi Tarzan cob si prinse iar funia. în timp ce Tarzan îşi bătea joc de ea ş vîrlea în nas crenguţe şi ramuri. dar cu tot atîta succe ca şi cînd ar fi încercat să prindă în gheare vîntul amăgitor ce murmura printre vîrfurile r lor. Avea nevoie de un animal viguros. c mişca încet. călc u moale şi fără zgomot pe poteca îngustă. dar Tarza -avea să piardă a doua oară o funie din aceleaşi motive ca prima dată. stătea Tarzan. peştele c are trebuia prins prin numeroasele rîuri şi lacuri. ascuns în frunzişul stufos al unei crengi imens chiar deasupra cărării bătătorite ce ducea la apă. ia-l de unde nu-i. nevătămate. legănîndu-se din copac în copac. timp de cîţiva ani. la şapte metri mai sus de captiva înfuri tă. Leoaica nu apucă să facă nici jumătate din al doilea salt. elefantul. Sabor trecu pe sub el. Îşi ţinea gîtul încordat. laţul îi încercui gîtul. ca să încerce eficienţa noului său plan. Se apropia.atunci. muşcînd si urlînd.OM CU OM Tarzan din neamul maimuţelor îşi duse mai departe. colacul lărgit îi atîrnă deasupra capalui ca un şarpe uriaş. tot mai mult. Ta n legase zdravăn capătul funiei de trunchiul copacului pe care sta căţărat. nimeni decît Ta tor. în timp ce Kala ţopăia de bucurie ş 9. multumindu-se să strige şi să se strîmbe la făptura care urla dedesupt. mai mult. cumpănind în mînă capetele funiei sale lungi. în cele din urmă. Baiatul era foarte necăjit. zvîrl fruct pîrguit care plesni. căptuşite cu perniţe. în cît îşi impresionă pînă şi vrăjmaşii cei mai înverşunaţi. executînd un salt în aer. Pînă aici. Aici povesti amănuntele aventurii lui. cînd simţi laţul strîng se în jurul gîtului: descrise o adevărată tumbă în aer şi căzu pe spate cu un zgomot greu. Pentru el. Labele-i mari. Nu dorea un atare vînat lipsit de i mportanţă. curînd. fără îndoială şi-ar fi pierdut şi viaţa. se năpusti brusc înspre Tarzan. apoi Sabor şi crudele ei neamuri c are te ţineau veşnic treaz dădeau savoare fiecărei clipe petrecute pe pămînt. de locul unde se chircise Tarzan din neam ul maimuţelor. al treilea. aşa încît se aşe ză. într-o continuă alertă. apoi. apoi se apucă vîrtos cu amîndouă mîinile d suportul său. O clipă. Trăsese învăţăminte di ienţa lui. Tarzan osteni de atîta joacă şi scoţînd un sfidător urlet de adio. Îi trebuiră multe zile ca să împletească o nouă funie. Leoaica se întoarse pe poteca de unde putea acum să-l vadă pe autorul infamiei la c are fusese supusă. dar Sabor descoperise că ceea ce o reţinea era doar o frînghie su bţire şi apucînd-o între fălcile masive. Cu o săritură. Scoţînd un răcnet de turbare. drept în mutra mîrîitoare a inamicului. însă. Ca o statuie de bronz. În cele din urmă. Întotdeauna exista Pisah. dar cînd trupul său masiv atinse craca pe care stătuse cocoţat băiatul. cînd jivina ri privirile ca să afle ce-i cu foşnetul frînghiei. Un pas mare. în afara pădurii primitive. grasă şi lustruită. venea Sabor. care se zbătea apucînd cu ghearele. apoi băiatul urcă iute la treizeci de metri deasupra solului. pînă cînd. Foarte des îl h . împieptîndu-se şi fudulindu-se în asemenea hal. Greutatea bătrînei Sabor era imensă şi cînd se opintea pe labele-i uriaşe. O clipă. planul lui reuşise de minune. Tarzan se căţărase sprinten pe o ramură mai mică. n-ar fi putut-o urni. existenţa în junglă prea mari schimbări decît că deveni mai viguros şi mai înţelept şi învăţă din cărţile lui tot cruri despre lumile stranii ce se găseau pe undeva. leoaica. Într-un tîrziu se arătă cea pe care Tarzan o căuta. cu muşchii supli jucîndu-i sub pielea ucitoare. al doilea.

Cu Tantor. un detaşament mai puternic năvăli peste aşezarea lor. căci regiunea limitată pe care o străbătea tribul său nu era udată de rîu mari care să atragă triburile de băştinaşi din interior. iar vec hea viaţă îşi reluat cursul în noul cămin. o stranie procesiun e rînduită în monom. Aici nu existau oameni albi soldaţi şi nici cauciu au fildeş care să trebuiască strîns pentru supraveghetorii haini şi nerecunoscători. neatinse semintele părinţilor lui şi scheletul puiului Kalei. decît de orice duşman necunoscut ce s-ar fi putut ivi din faţă. iar prin locurile bătătorite. cu trudă. Ageră era Sabor. cu toate că de descifrat. Dinţii galbeni fuseseră piliţi pînă căpătaseră vîrf ascuţit. unde zăceau încă. dar şi mai des Tarzan era cel care le hăituia şi cu toate că niciodată nu izbuti ră să-l atingă cu ghearele lor aprige şi ascuţite. ca să răzbune moartea camarazilor. deşi printre comorile lui se aflau şi cîteva caiete. încît într-o bună zi s-au răsculat împotriva cuceritorilor şi au măcelărit un ofiţ n mic detaşament din trupele lui de negri. încît n-ai fi putut strecura o frunză mai groasă între labele lor şi pielea lui n etedă. unde vegetaţia părea ceva mai rară decît întîlniseră pînă atunci. ul unui rîuleţ. dar într-o noapte. Dar ceea ce însemna libertate şi goana după fericire pentru aceşti negri sălbatici. pribegi departe. leoparzi şi şerpi veninoşi. soldaţii negri ai omului alb avură carne din belşug şi această rămăşiţă a unui trib odinioară puternic se fu in jungla întunecoasă. unelte de bucătărie şi fildeş. Dar într-o zi. războinicii de cul oarea abanosului şovăiau să se avînte prea departe de adăpostul gardurilor de pari. încît nu vedea de ce şi-ar bate capul să înveţe şi această aligrafie. În frunte veneau cincizeci de războinici negri. iar în cîlţii lînoşi ce le acoperea ţeasta erau înfipte mănunchiuri de pene viu colorate. Luna se schimbase de mai multe ori pe cer pînă ce negrii să cuteze a se aventura pe meleagurile din jurul noului lor sat. Cîţiva dintre ei căzuseră pradă bătrînei Sabor şi deoa e jungla mişuna de feline crude şi însetate de sînge. o putea descifra. ignama si porumbul plantate. Kulonga. pe coama unui deal jos. de lei şi leoparzi. aidoma c lor din avangardă. sporeau groz r. Neştirbitele-i labirinturi de junglă încîlcită nu i tiseră pînă acum nici un pionier din rasa umană să-i calce hotarele. dar scrisul de mînă nu-l cunoştea. citea curgător şi înţelegea aproape tot ce citea în numeroasele şi feluritele volume de pe rafturi. însem na consternare şi moarte pentru mulţi dintre locuitorii noului lor cămin. Dar într-o zi. un tînăr lord englez care nu putea vorbi englezeşte. în sfîrşit. locul era despădurit.uiau ele. în cabană găsise at puţine lucruri scrise în engleză. În aceşti ani. pînă cînd. Nu văzuse nici o altă fiinţă omeneas propria-i persoană. leoaica. elefantul. ale căror vîrfuri fuseseră călite în foc mocnit şi cu arcuri lungi şi săgeţi otrăvite. din nas le atîrnau inele uriaşe. te purtau scuturi ovale. cele dintîi purtînd pe creştet mormane de oa e de gătit. lipit de trupul său neted de ab . Alcătuirea coloanei vădea că se temeau mai mult de un atac ce-ar fi putut veni din spate. dădură peste un loc. îl găsim la optsprezece ani. Tarzan călărea cocoţat pe pinarea largă a lui Tantor. dar Tarzan din neamul maim uţelor era iute ca fulgerul. În urmă veneau cîteva sute de femei şi copii. în acea noapte. Rămaseră aici să-şi încropească o nouă aşezare si o lună mai tîrziu. p entru că fugeau de ostaşii omului alb care-i hărţuise atît de amarnic ca să le ia cauciucul ş fildeşul. bananierii. elefantul. Fruntea le era tatuată cu trei li nii paralele colorate. Ariergarda o formau o sută de războinici. se împrieteni. Cum? Nu mă întrebaţi. căci. ageri erau Numa şi Sheeta. înarmaţi cu suliţe subţi lemn. fiul bătrînului rege Mbonga. Aşadar. şi de fapt aşa era. vechea tihnă a junglei sale fu zdruncinată pentru totdeauna. în cea de-a patra zi. proeminente. Timp de trei zile. Zile în şir se ospătară cu carnea acestora. în zori. iar pe piept aveau trei cercuri concentrice. La graniţa îndepărtată dinspre răsărit se ivise. oval. Dar era fapt cunoscut prin tre locuitorii junglei că în multe nopţi scăldate de lună. iar pe a patra ± oceanul. în timp ce Tarzan din neamul maimuţelor şedea în cabana tatălui său. De asemenea putea să scrie cu litere de tipar repede şi limpede. Tarzan din neamul maimuţelor şi Ta tor. Păşea cu luare-aminte. iar scutul prelung. Tarzan petrecu multe zile în cabana tatălui său. dar care ştia să citească şi să scrie în limba maternă. strîns cu hotărîre în mîna stîngă. se plimbau împreună. si gardurile de pari ridicate. pătrun misterele unei noi cărţi. iar buzele cărnoase. Dealurile înalte o închideau pe trei laturi. pornind spre necunoscut şi spre libertate. prin labirint urile dense dinspre apus. mica hoardă mărşălui încet prin inima pădurii necunoscute pe unde nu că case picior de om. Ţinutul era po pulat de lei. totuşi de multe ori s-a întîmplat să fie a e aproape. La optsprezece ani. lancea-i subţire fiind pregătită de atac.

bine unse cu o substanţă vîscoasă. urma sinuozităţil ecii. Tunînd şi urlînd. răsucindu-se. fie cîte una. una cîte una abandonară cursa şi se întoarseră la locul ragediei. Nici una dintre ele. to a ce i s-ar fi cuvenit blondei şi fermecătoarei Lady Alice. din cracă în cracă. Cunoştea şerpuirile cărării elefanţilor pe unde o luase la fugă ucigaşul Kalei. ciudată. dar în cele din urmă. o porni grăbit spre pădur e. îşi trimise proiectilul otrăvit drept în inima antropoid. copacii se frîngeau sub greutatea neamurilor ei. Cînd sosi. gata s-o arunce. dar prevăzător. după obiceiul lui îşi îndreptă cercetările în direcţia cabanei. Grăbi pasul. năzuind să se îndrepte tot mai departe spre apus. o porni grăbit în direcţia zgomotelor. Nu cunoscuse nici-cînd altă mamă. Se izbea cu pumnii în pieptu-i robust. fără păr. dind drumul la dureroasa jale adunată în inima lui singuratică. nu văzuse vreodată un om şi se întrebau ce fel de creatură o fi aceea care le invadase jungla. După prima izbucnire de durere. I-a fost totuşi de ajuns. gorila se repezi la călăul ei. Îl urmăriră o bună bucată d prin copaci. s-ar fi putut ospăta din belşug toată ziua. aşa încît. Lovitură ratată. u mai departe de raza în care puteau auzi un semnal de alarmă. Era Kulonga. gorilele dădură să se repeadă la Kulonga. dacă aceasta ar fi trăit. Cunoştea ferocitatea acestor făpturi crude. pe sub tune ul de ramuri boltite. La o cotitură a potecii. antilopa. lîngă mica lui cabană Tarzan auzi ecourile slabe ale luptei şi dî -şi seama că se petrecea ceva grav în tribul lui. cînd nţia îi fu atrasă de un zgomot neobişnuit. de bună seamă. cînd ajungea la plajă avea burta plină. Cînd gorila se năpusti asupră-i. află tot ceea ce vocabularul lor sărac îi putu comunica. Nu alerga. pe altă fîşie dreaptă.s. căuta mai curînd să evite decît să fugă. drum. gorilele se aflau în plină activitate. . iar în tolba de deasupra scutului. o luă grăbită îndărăt pe cărare. îşi slobozea mereu strigătul de provo care. astfel încît îi dăruise Kalei. sub privirile uluite celor din tribul ei. Cu un strigăt de furie şi durere. Într-o clipă. toată adoraţia. în tăcere. spre soare-răsare. cumpănindu-şi uliţa. păroase şi nu ea decît să aştearnă cît mai multe mile cu putinţă între el şi ele. se caţără pe o creangă bif dintr-un arbore înalt. respectul şi dragostea pe care un copil normal le nutreşte pe ntru mama lui. pe o potecă bătătorită de elefanţi. care făcea ca înţepătura vîrfului cuţit ca un ac să fie mortală. Şi ce dacă fusese o gorilă a prigă şi hidoasă! Pentru Tarzan. Kala nu mai zăbovi o clipă. muşchii se bulbucară iute ca fulgerul sub pielea lucioa Braţul se avîntă înainte. Îi vorbiră despre o maimuţă neagră. Tarzan nu mai stătu pe gînduri şi sărind pe crengile copacilor. cu excepţia lui Tarzan. a care ţinea suliţa se trase îndărăt. inderile neamului ei. văzu din nou gorila. ci. Tarzan se stăpîni şi întrebînd pe membrii tribului cine f usese de faţă la omor. Kala o pornise agale spre răsărit. căreia-i ne în cap şi care trimisese moartea dintr-o ramură subţire. Kulonga îşi încorda arcul şi cu incredibilă repeziciune. fusese frumoasă! Asupra ei revărsase. Noaptea îl surprinse pe Kulonga departe de palisadele din jurul satului stăpînit de tatăl său. iar apoi fugise cu iuţeala lui Bara. un mănunchi de săgeţi subţiri. suliţa zbură spre Kala. dar. Trei mile mai încolo spre apus dormea tribul lui Kerchak. văzu înaintînd spre ea o creatură stranie şi înspăimîntătoare. si era foarte ocupa să răstoarne crengi căzute şi buturugi putrezite. îşi înjghebă o platformă rudimentară şi se ghemui să doarmă. Scoţînd un răcnet înfiorător. Dacă o ucidea. cind nu era stîrnită. Trăgînd vergeaua mult îndărăt. căutînd gîndaci si ciuperci gustoase. omul fugea de pămîntul. A doua zi în zori. aşa că tăi t prin junglă ca să-i aţină calea războinicului negru. ca o antilopă speriată. spre scena luptei. legănîndu-se în ină goană. Tarzan. Pe urmele ei venea Kulonga. A pierde unica fiinţă de pe această lume care i-a arătat cîndva iubire şi afecţiune era pe tru Tarzan cea mai mare suferinţă pe care o cunoscuse vreodată. În spate purta arcul. Dar îi zgîrie coapsa. De pe plaja îndepărtată. Gorilele se răspîndi seră în toate direcţiile. Kala se prăbuşi cu faţa în jos. cotrobăind prin junglă în căutar de hrană. fie cîte două sau cîte trei. ca răspuns la chemarea Kalei. găsi întregul trib adunat şi sporovăind de zor în jurul leşului mamei sale ucise. neagră ca smoala. Acestuia i se oferea un prilej de a se înfrupta cu carne. rivi o săgeată. apoi se arunca peste trupul Kalei şi ho hotea. Kala fusese bună. fără dea seama. care. Cărarea se întindea dreaptă pe vreo cincizeci de metri în faţa ei şi la capăt. Durerea şi furia lui Tarzan nu cunoscură margini. d repte.

îşi muie degetele în r-o cupă de argint cu apă parfumată. ca să afle de unde venea. refuza indignat cotletele. iar pe umăr lunga lu ie încolăcită. Tarzan n-avea de gînd să strice o mîncare bună într-un chip atît de pr ostesc. care. m streţul se repezi atît de fulgerător la el. lucrurile începeau să se precipite. în felul ăsta îşi împărţiseră hrana între ei.La şold îi atîrna cuţitul de vînătoare al necunoscutului său părinte. asemenea celui din cartea cu poze. plin de interes. că tînărul Kulonga îşi pregăti o a doua. în care potrivise una dintre săgeţile lui purtătoare de moarte. În noroiul moale de pe malul unui pîrîiaş găsi urme de tălpi. Tarzan fu cît p-aci să-şi trădeze prezenţa. După care. urmărind de ea. atît că erau mult mai mari decît urmel lui. Dorinţa de a-l ucide pe negru îi frigea pieptul. se afla Horta. musculos. Lordul Greystoke işi şterse degetele unsuroase de coapsele goale şi luă iar urma lui Kulonga. Tarzan se caţără din nou în copaci şi sprinten. îngropînd restul hoitului lîngă c să-l poată găsi la întoarcere. Kulonga coborî din copac. care stătea într-un luminiş. tăie cîteva felii mari din carnea mistreţului şi drept în mijlocul cărării. nemişcat. Deci prada lui trecuse pe acolo în drumu-i de întoarcere. În cărţile sale văzuse o poză de ce deosebire între figura aceea tipărită. În timp ce omul sta acolo cu arcul încordat. Ho rta. Avea să urmărească un timp făptur ea. negrul sări dincolo de fiara turbată şi răsucindu-se pe călcîie cu o nemaipomenită repez ciune. iar Tarzan o v zburînd cu iuţeala gîndului şi pătrunzînd în pieptul ţepos al mistreţului Abia se desprinsese săgeata din arc. iar după ce-şi isprăvi dejunul. Cu ajutorul unui cuţit care-i atîrna la şold. fulgerul. mistreţul. aşa încît înfulecă o mare cantitate de carne crudă. Faptul că o făptu a junglei putuse face acei colţi roşii şi galbeni ce mîncau lemnul pînă nu mai rămînea decît re din el îl miră din cale afară pe Tarzan. Braţul negru. Va putea să-l ucidă în tihnă mai tîrziu. în acest timp. căutînd să-şi atace duşmanul dar abia făcu doisprezece paşi. hiena şi a doua oară în M e fiecare dată. Dintr-un s alt. uscîndu-şi-le apoi cu un şervet de damasc alb ca zăpada. coborî din nou pe cărare şi lăsîndu-se pe vine. trăgea de arc. cu colţii însp umaţi. Kulonga sări în arborele mai apropiat. Tarzan îl recunoscu nu numai ca NEGRU. muşchii i se încordară şi i se relaxară spasmodic. dar şi ca ARCAŞ. Abia parcursese o milă. În fa colo de micul luminiş. încît băiatul n-avu timp s-o lanseze. Dar de ubtul Iui. Poate c prieten cu arcaşul si. moartă şi trupul acesta de abanos lucitor. căci otrava lui Kulonga era foar . cercetă pă tenţie. fie cum o fi. O secundă. se năpusti şi în clipa aceea. dar Horta. Restul mistreţului îl lăsă acolo unde se prăbuşi Tarzan asista la toate acestea. porni în viteză. numai picioarele lui le lăsaseră. pe de altă parte. S-ar putea oare să urmărească un OM ± unul din propria rasă? Două şiruri de urme indicau direcţia opusă. mistreţul. o mică fărîmă de pămînt se desprinse de pe marg formei de talpă şi căzu în scobitura uşor întipărită în noroi ± ah. Tarzan privi cu uimire la strania făptură care se găsea dedesubtul său ± atît de asemănăto ui ca formă şi totuşi atît de diferit la faţă şi la culoare. Horta se roti o dată. trimiţîndu-le înapoi bucătarului-şef al clubului pentru că nu erau destul de bine fripte. Tarzan tăcere pe pămînt. A PENTRU ARCAŞ Ce minunat! Aţîţat de descoperirea lui. dar dorinţa de a învăţa era mai puternică. pulsînd de viaţă. fiul lui Mbonga regele. împlîntă o a doua săgeata în spinarea animalului. Tarzan îl urmări ziua întreagă pe Kulonga. cînd dădu peste războinicul negru. muindu-l în dogoarea vătămătoare. ca un duh rău. Inima începu să-i bată năvalnic. Îl i văzu de două ori azvîrlindu-şi săgeţile morţii ± o dată în Dango. în îndepărtata Londra un alt Lo rd Greystoke. ospătîndu-se apoi după placul inimii. lovise cîte un arbore. însă numai cînd Ara. cînd negrul va lăsa de rte arcul şi săgeţile mortale. Îşi tăie şi el cîteva bucăţi din carnea lui Horta. că se c picioare şi căzu într-o rînă. aprinse un foc la care fripse c arnea. nu înţelegea de fel de c e războinicul negru îşi stricase bunătate de ospăţ. negrul slobozi săgeata otrăvită. animalul murea aproape instantaneu. cu capul proptit în piept. După care. în vreme ce examina urma nouă. Dar. După ce Kulonga îşi isprăvi ospăţul şi se făcu nevăzut pe o cotitură a drumeagului. urma era foarte proaspătă că prada lui trecuse de foarte puţin timp prin acel loc. fără zgomot. dîndu-i tîrcoale prin copaci. mată. la fel cu cele care pînă acu din întreaga junglă. Un ceas mai tîrziu. Ţ a în mînă un arc suplu. dar nu le fripse. Mai văzuse el foc. gata să atace.

Kala era răzbunată. În mîna dreaptă îşi ţinea funia încolăcită. o ciudată îndoială îi opri mîna. pe care şi-o transferă la piciorul său. Suliţa o azvîrlise în Kala şi nu o mai putuse lua înapoi. iar sus. Cercetă şi admiră t ul de pe frunte si de pe piept. Singura lui s ra să ajungă în satul lui Mbonga cît mai repede. apoi se pregăti să coboare spre a-şi vedea de treburi. în aer. la capătul căreia se aflau multe vizuini ciudate. Tarzan se apropie din ce în ce. dar brusc îl năpădi un val de greaţă. deasupra pămîntului. pornind de pe craca cea mai de jos a unui arbore puternic. Atunci. În timp ce se ţinea la o distanţă sigură pentru prada lui. care insă se zvîrcolea. Aici legă zdravăn funia de o ramură tare şi scoborînd din copac. c arcul şi săgeţile pieriseră. făcînd legătu tre junglă şi sat. Scotoci pămîntul dedesubtul copacului şi sc otoci în copac. cîţiva iarzi mai în spate. pîn de gît. Tarzan se găsea chiar deasupra lui Kulonga. Nu. există o anumită taină legată de aşchiile astea subţiri de are aduc moartea doar cu o simplă zgîrietură! Trebuie să vadă despre ce-i vorba. Cînd făcu această descoperire. Ştia prea bine că numai înţepătura mică a vîrfului săgeţii nu era ca să le vină atît de repede de hac sălbăticiunilor junglei. Se minună de dinţii piliţi. aşa c-o apucă pe cărare cu pas grăbit. În timp ce Kulonga îşi continua drumul. pînă ajunse să căl ască chiar deasupra creştetului negrului. dar antrenamentul vieţii lui lăsa atît de puţin spaţiu între decizie şi acţiune în clipa cînd se ivea vreo primejdie. bizuindu-se pe iuţeala picioarelor. se zgîriau cu ghearele şi se împungeau înfiorător. îl ucisese în luptă dreaptă şi totuşi nici o clipă nu-i trăznise pri mănînce carnea lui Tublat. cînd Kulonga ieşi din întunecimea junglei. putea fi mîncată. În noaptea aceea. Kulonga era îngrozit. Nu-l învăţaseră cărţile lui că el era OM? Ş OM? Oare oamenii mîncau oameni? Vai. care . constată că arcul şi săgeţile îi dispăruseră. Cînd Kulonga se deşteptă. adeseori. căci nu mai văzuse pînă atunci o fiinţă omenea carne şi oase. Atît de repede îşi trase Tarzan prada. vechi de milenii. dar nici urmă de arc. De asemenea. Răsuci pe toate feţele şi îşi îns oabele de pene. altfel prada îi scăpa. un colac de funie subţire şerpui asupră i. zădărnic . pentru ca ap e tămăduiască de fiecare dată. sus în vîrful unui arbore uri pe care Tarzan cojise cu lama cuţitului o fîşie mare de scoarţă.te proaspătă şi foarte primejdioasă. apoi se caţără pe o cracă mare. capul şi trupu l unui gentleman englez şi cu deprinderile unei fiare sălbatice? Pe Tublat. mult mai s us decît el. Cum l-am putea condamna. apoi fr e pe jumătate o creangă. Războinicul negru speriat. fiul regelui nu apucă să facă nici şase paşi în luminiş. dar mai mult speriat decît furios. se ghemui Tarzan din neamul maimuţelor. în siguranţă. deoarece nu trecu mult şi în faţa lor s rarişte întinsă. car e se pîndesc una pe alta pentru a-şi astîmpăra pîntecele lihnit? Deodată însă. Pădurea se s fîrşea brusc şi dincolo de ea se întindeau două sute de iarzi de ogor cultivat. întrucît lui Tarzan din neamul maimuţelor i se făcuse foame şi avea la dispoziţie carne. cînd un l de laţ i se înfăşură iute în jurul gîtului. Dar cine era Kulonga de nu putea fi mîncat asemenea lui Horta. instinctul ereditar. Ast sta el urmele în pădure şi-şi marca ascunzătorile. încît strigătul de alarmă al lui Kulonga i se opri gîtlej. îşi ipse cuţitul de vînătoare în inima lui Kulonga. de ce această şovăială? Încercă încă o acă la treabă. Nu ştia. care. Privirile îi fură atrase de cuţit şi de teaca lui. Tarzan trebuia să acţioneze repede. Arcul şi săgeţile lui Kulonga fuseseră legate. frunzişului unui copac. Tarzan îl tîrî îndărăt pe negrul care se zbătea. îl fermecă o b de aramă prinsă în jurul gleznei. aproape de rădăcină. carne de vînat. Tarzan se gîndi mult la această grozavă metodă de a ucide. Dintr-o masă densă de frunziş. Tarzan îl cercetă cu luare-aminte pe negru. răsări Tarzan din neamul maimuţe pîndind de zor. Ideea l-ar fi revoltat cum ne revoltă pe noi canibalismul. mistreţul. Ajutîndu-se cu amîndouă mîinile. trăgîndu-şi victima. îşi sfîşiau carnea. sau lui Bara. înc a şi cealaltă n-ar fi încăput nici măcar umbra unui gînd. era pre Momentul fu amînat numai din pricină că Tarzan voia să se asigure de destinaţia spre ca re se îndrepta războinicul şi în curînd fu răsplătit. Nu înţelegea de ce. Era înc redinţat că nu mai are mult pînă acasă. în lupta cu vec inii lor. şi acum. de săgeţi sau de tîlharul nocturn. Tot ce ştia era că n mănînce carnea acestui om negru şi astfel. Aşadar. care-l u rîse şi pe care-l urîse. antilopa? Era altceva decît una dintre nenumăratele sălbăticiuni ale junglei. Kulonga dormi în crăcăna unui arbore maiestuos. după ce norme. lăsînd-o să atîrne la vreo optsprezece metri distanţă de pămînt. conform cu etica junglei. aflat chiar la mar ginea domeniilor lor Mbonga. nu avea nici o armă de apărare în afară de cuţit. în tăcere. pe acest om-maimuţă. cu inima.

Tarzan se gh mui. privirile-i căzură asupra unei femei aflate chiar sub copacul lui. Coborî la iuţeală trupul lui Kulonga pe pămînt. Prin urmare. de a învăţa mai multe despre deprinderile lor şi de a cerceta vizuinile ciudate în care t răiau. 10. aşezat deasupra unui foc mocnit şi în care clocotea o pastă groasă oşiatică. Nicăieri nu se vedea urmă de bărbat care să lucr eze pămîntul sau să îndeplinească muncile gospodăreşti ale satului. mirîndu-se de fiecare aspect al acestei vieţi noi. lîngă femeie. Tarzan din neamul maimuţelor se uita din ce în ce mai uimit la aceste stranii făptu ri. Existenţa lui primitivă printre aprigile sălbăticiuni ale junglei nu-i lăsa loc pentru nici o urmă de îndoială că aceste făpturi ar putea fi altceva decît duşmani. În jurul multor grumazuri tuciurii atîrnau fire de sîrmă c os împletite. vîscoasă. În acest umbrar de nepătruns. căci Kulonga îl făcuse că un deosebit respect pentru aşchiile acelea ascuţite ce aduceau atît de repede şi fără greş artea. primele din rasa lui pe care le văzuse vreodată. braţe şi încheieturile mîinilor. . Tarzan îşi dădea seama de toate acestea fără răutate sau ură. mînat de curiozitatea arzătoare de a vedea animale din rasa lui. dar cea mai mare d intre acestea era să hăituiască şi să ucidă. privind scenele ce se desfăşurau jos. o văzu -şi mîna într-un vas cu apă şi apoi ştergînd iute stropul cu un pumn de frunze. Faptul că-i plăcea să ucidă şi că cu un rîs vesel pe buzele-i frumoase. mai putea vedea alte femei săpînd. acum cînd se apropia cu băgare de seamă de cătunul lui Mbonga. Cîteva femei pisau banane uscat e în piuliţe rudimentare de piatră. Toate purtau în jurul şo ldurilor cingători din ierburi uscate şi erau împopoţonate cu brăţări de alamă şi de aramă la . Tarzan din neamul maimuţelor era fascinat. aşezîndu-le apoi pe un stelaj de crengi de ceal altă parte. Pe uliţa satului alergau şi se zbenguiau copii goi. Toate vieţuitoarele care nu făceau parte din tribul său îi erau duşmani de moar te. astfel încît le acorda şi celorlalţi dreptul de aceleaşi dorinţe ca şi dînsul. Tarzan observă că numai femeile munceau. A ucide era legea de bază a ii sălbatice în care trăia. ca un profesionist care nu admite nici o uşurinţă. Văzu şi bărbaţi moţăind la umbră. În cele din urmă se opri la un arbore mare cu frunzişul des şi împovărat cu ghirlande de uriaşe plante agăţătoare. Tarzan din neamul maimuţelor nu era un sentimental. Avea în faţă un mic ceaun. Viaţa lui ciudată nu-l făcuse nici ursuz. constituia exemplul cel mai de osebit. chiar dacă obiectul vinătorii lor l-ar fi constituit propria lui persoană. De cele mai multe ori ucidea ca să-şi procure hrană. elefantul. Alături. la unul din capete. plivind sau culegînd. Asemănarea înfăţ emnă să-şi făurească vreo idee greşită asupra primirii ce i s-ar fi făcut dacă ar fi fost des it de aceste fiinţe. nici sîngeros. pădurea atingea satul şi se în dreptă spre acel loc. În cele din urmă. Şi nu ştia nimic despre frăţia dint re oameni. afla t dincolo de terenul cultivat. aşezat deasupra satului. cu cîteva excepţii dintre care Tantor. ciudate. în timp ce altele plămădeau turte din făina cernută. Aici zăcea taina cumplitei forţe a micuţel or nuiele folosite de ARCAŞ.FANTOMA FRICII Cocoţat într-un arbore semeţ. Văzu că. ţinea de cruzimea sa nativă. Observă grija deosebită a femeii ca nici un strop din pas ta aceea să nu-i atingă mîinile şi la un moment dat. Tarzan privea satul de colibe acoperite cu stuf. în vreme ce alte femei erau împodobite cu inele uriaşe ce le atîrnau de nas. cînd o picătură îi sări pe deget. în timp ce la marginea cea mai îndepărtată a luminişulu cînd în cînd războinici înarmaţi ce păreau să păzească satul împotriva unor duşmani care i-a ataca prin surprindere. Plăcerile lui primitive erau puţine la număr. iar cînd ucidea din răzbunare sau pentru a se apăra. se afla de o parte un maldăr de săgeţi din lemn al apete aceasta le înmuia pasta clocotită. îi scoase laţul şi o porni din nou prin co i. Afar ogoare. Se furişa cu neobişnuită prudenţă. o făc a fără istericale. era pereg atit sau să ucidă sau să fie ucis.i imboldurile animalice ale acestei fiinţe ignorante şi-l salvă de la încălcarea unei legi universale de a cărei existenţă nu avea habar.

Apoi se opri ca să observe cele ce se petreceau jos. Abia începuse investigarea. În timp ce încerca să ticluiască un plan pentru a-i distrage atenţia. Deasupra mormanului puse oala de gătit. sări din uşă drept la maldărul de săgeţi. Nici şase oameni nu apucaseră să păşească pragul. cu o oră înainte. Băştinaşii umpluseră uliţa. cumpăni în mînă suliţele. care scoteau ţipete ciudate şi văicăreli lugubre. de bună seamă. Băştinaşii nu se vedeau încă. Probabil că erau foarte aproape. Întî ase prea mult? Se repezi în pragul uşii şi privi în josul uliţei.Tarzan nu ştia nimic despre otrăvuri. îşi privi opera şi rîse. Era Mbonga. cît ai clipi. Privi într-acolo şi văzu un războinic negru stînd chiar sub copac ul în care. el ar putea să se lase iute în jos. slujeau proprietarului drept pat şi aşternut. le adulmecă. care nu era decît mesagerul ce o ducea în trupul victimei. deşi îi auzea limpede apropiindu-se dinspre ogoare. cînd fu descoperit ceaunul răsturnat şi furtul săgeţilor otrăv te. Dar de afară se auzeau glasuri şi bocete pline de jale şi văicăreli. Rămase surprins. Repede şi fără zgomot. auzi un răcnet sălba ic venind dinspre luminiş. în mijlocul încăperii. se lăsă la pămînt lîngă cea travă. Privirea i se opri apoi la uşa deschisă a unei colib e învecinate. Scurt timp domni o tăcere deplină. Pe pereţi atîrnau arme: suliţi lungi. Tarzan le trîntea. Nu se vedea ţipenie de om. acoperită cu stuf. Bărbaţi înarmaţi dădură buzna afară din interiorul mu be şi o porniră în goană mare de-a curmezişul luminişului. În ce trul încăperii era o oală de gătit. În urma e buluciră bătrînii. tatăl lui Kulonga. într-o clipă satul rămase pustiu. iar peste oală aşeză igvă rînjită pe care o încunună cu podoabele de cap ale tînărului Kulonga. O să-şi arunce ochii înăuntru. degete care arătau spr pălăvrăgeală. Înaintară pî coliba lui Kulonga. Nu se auzea nici un zgomot se strecură în semiîntunericul din încăpere. adresîndu-s e războinicilor adunaţi acolo şi o clipă mai tîrziu. iar în fund un culcuş meşterit din ierburi uscate. Tarzan din neamul maimuţelor pipăi fiecare obiect. gata să-şi ia zborul la primul semn de primejdie. răsturnată. cocoţat în copac as emenea unei păsări sălbatice. chiar în clipa cînd băştinaşii intrară pe poarta de capăt al uliţei. să se caţăre înapoi în copac. patru dintre ei purtînd trupul neînsufleţit al lui Kulonga. Din cînd în cînd arăta către ceva ce pe jos. pînă cînd. Cu iuţeala fulgerului. două scuturi înguste. dar lucrul acesta îl teresa mult mai puţin decît faptul că în sat nu mai rămăsese nimeni care să-l împiedice să-şi parte din săgeţile aflate dedesubtul lui. În cortegiului se tîrau femeile. al lui Kulonga ± chiar la hotarul ogoarelor sale. din cauza săgeţilor pe ca re avea de gînd să le înşface. Rămase o clipă afară. arece el ¹vedea" în mare măsură şi cu nările sale sensibile şi experimentate. trăgînd cu urechea. oamenii se împrăştiară prin tot satul. care era chiar aceea devastată de Tarzan. ochii lui vioi şi isteţi iscodind perimetrul cuprins între pa isade. spre palisadă. După aceea se dădu as îndărăt. acoper t cu rogojini împletite care. apoi Mbonga se ridică în picioare. regele. claie peste grămadă. să şter scă un mănunchi şi apoi. acolo de unde satul l-ar fi putut auzi cu uşurinţă ± înjunghiat şi despuiat chiar în pragul c . Mbonga nu putu să le lămurească nici unul din straniile fenomene care avuseseră loc. Tarzan din neamul maimuţelor ştiu că găsiseră stîrvul inamicului său. răsturnă dintr-o lovitură de picior ceaunul cloco şi se făcu nevăzut în frunzişul de sus. apoi mai mulţi războinici se apropiară şi priviră înăuntru. îl omorîse pe ucigaşul Kalei. p d să scotocească în amănunţime fiecare colibă şi fiece colţişor din interiorul palisadelor. Nu descoperiră însă nimic altceva şi cîteva minute mai tîrziu. Descoperirea cadavrului. dar mintea lui ageră îi spuse că pasta aceea ucid e şi nu mica săgeată. Ce i-ar mai fi plăcut să aibă un snop din aşchiile acelea purtătoare de moarte! Dacă feme ia şi-ar fi părăsit numai o clipă îndeletnicirea. îşi spuse Tarzan şi se apropie tiptil de clădire ndă. în faţa lui. Hotărî să-şi în n vergelele acelea lungi şi ascuţite. cînd năvăliră afară într-o învălmăşeală Ceilalţi din spate se grăbiră să se adune. Urmară gesticulări aţîţate. către santinela alarmată. Negrul striga şi îşi flutura suliţa deasupra capului. faţa lui hîdă oglind nd o expresie de furie amestecată cu frică superstiţioasă. În cele din urmă intră în colibă un bătrîn cu braţele şi picioarele încărcate cu ornamente şi cu un colan din schelete de mîini omeneşti atîrnîndu-i pe piept. cuţite cu forme ciudate. cald încă. După dună atîtea cîte putea să care sub un braţ. femeile şi copii. Pe dată se stîrni mare zarvă în sat. Pe măsură ce desprindea obiectele din perete. Pe jos se înşirau cîteva tigve omeneşti. Tarzan din neamul maimuţelor ştia să guste o glumă. O clipă rămase nemişcat. în jurul regelui se înghes un grup de sălbatici înfricoşaţi. dar nu o putea lua acum. Rosti cîteva cuvinte.

Un Tarzan bine echipat coborî dintre crengi. spre mîhnirea şi nedu merirea lui. însă. medalionul aşa că-şi trecu lănţişorul în jurul gîtului. Lord Greysto ke. 11. deşi zăbovise pe drum ca să dezgroape şi să se de fete cu rămăşiţele mistreţului sălbatic. căci era gelos pe acest membru al tribului său. dar din acea clipă purta mereu în inimă chipul vi guros şi zîmbitor al tatălui său. drept care le vîrî din nou în casetă. vorbind în şoaptă şi rostogolindu-şi întruna ochii. dar aceste din urmă înfiorătoar e surprize din sat. era un lucru destul de misterios în sine. Tarzan începu să facă exerciţii cu arcul şi săgeţile put dădu greş aproape la fiecare tragere.¹REGELE MAIMUŢELOR" Incă nu se inserase cînd ajunse la trib. Soarele se r idicase în cumpăna cerului. împreună cu fotografia şi-şi în a asupra cărţuliei. deoarece ochii surîdeau. în mijlocul tribului lui Kerchak. Cel mai mult îi plăcea fotografia. pe care la dosise cu o zi înainte şi ca să dezlege a săgeţile lui Kulonga din copacul unde le ascunsese. Cam în această perioadă. ajunse la luminiş înainte . dar dobîndirea acestei dexter tăţi îl costase aproape întreaga provizie de săgeţi. iar expresia feţei era deschisă şi sinceră. aproape în întregime. de îndată ce mijiră zorii. petrecute chiar în coliba răposatului Kulonga. în cazul de faţă acesta se dovedi lipsit de orice utilitate. Aşa încît î patele satului lui Mbonga şi se mistui în citadela frunzoasă a pădurii. le umpleau inimil e de groază şi făceau să încolţească în minţile lor cele mai superstiţioase explicaţii. cu toate că gînd ii îi erau familiari. era un arcaş destul de bun. A doua zi. hotărîrea de neînfrînt de a limpezi misterul telor bizare din cărţulia neagră. Tribul continua să găsească vînat bun în vecinătea plajei aşa încît Tarzan din neamul maim alterna exerciţiile de tragere cu arcul. Cu mare fală. A doua zi de dimineaţă o porni la drum şi călătorind vertiginos. Tarzan se deprinsese de multă vreme să folosească lexiconul. Pentru moment însă avea treburi mult mai importante. cu un scris foarte frumos. scris în franţuzeşte. căci el nu ştia nimic despre super stiţii şi nu avea decît o vagă idee despre frică. Scrisorile nu putu să le descifreze deoarece nu cunoştea decît prea puţin sau aproape deloc scrisul de mînă. Nu putu găsi n ici un cuvînt din toate cîte se aflau scrise în cărţulie. În mintea lui îngustă şi bicisnică el căuta un pretext ca să-şi reverse ura asupra lui Tarzan. catifelată. Era jurnalul lui John Clayton. Se adunaseră în grupuri mici. cu privi speriate.nului tatălui său. tînărul englez găsi jn fundul unui dulap din cabană o casetă de m l. Pietrele preţioase seînteiau ciudat pe pielea lui arămie. Nu ştia Tarzan că acea cărticică păstra între coperţile ei cheia originii sale ± răspunsul iudata enigmă a ciudatei sale existenţe. În purtarea lor erau multe lucruri pe care nu le putea înţelege. mistreţul. Tarzan din neamul maimuţelor îi urmări un timp din adăpostul copacului înalt. Kerchak mormăi şi înto e spatele. dar. aruncate peste umăr. istorisi glorioasele lui aventuri şi arătă prada cucerită. cu cercetarea micii. iar în minte. aşa cum obişnuia el. maimuţărind felul de a se împodobi a it printre negrii pe care-i vizitase. aranjamentul si combinaţia în care se înşiruiau îi erau străine şi cu d e de neînţeles. Aceasta era plină. aşa că o puse la loc în caseta de m l. dar în cele din urmă învăţă să-şi călăuzească proie re îndemînare şi o lună mai tîrziu. căci stocul de săgeţi se epuizase şi trebuia sa intreprindă neapărat o călătorie pînă-n cătunul negrilor pentru a-şi reînnoi prov e. un medalion de aur bătut în diamante ce atîrna pe un lănţişor de au cîteva scrisori şi o cărţulie. Tarzan puse caseta la loc în dulap. dar alesei colecţii de cărţi a tatălui său. Cheiţa era în deschizătoarea casetei şi cîteva clipe de examinare şi experimentare îi răsp răbdarea izbutind să descuie cu succes micul sipet. Tarzan nu-si luase încă gustarea de dimineaţă şi avea de străbătu te mile pînă la locul unde pitise delicioasele rămăşiţe ale lui Horta. Tarzan studie totul cu amănunţime. dar cu hotărîrea de a-i dezlega mai tîrziu tainele. Fotografia înfăţişa chipul tatălui său. Găsi înăuntru o fotografie îngălbenită a i tînăr cu obrazul neted. de orice fel ar fi fost ea.

cu căsuţele sale dintre care nici una nu atingea proporţiile cabanei lui de pe plaja îndepărtată. aproape de centrul satului. Cînd se apropiara de sat. obiectul nu se găsea la locul său. urechile. Acolo se opri o secundă. La un moment dat. Lumina zilei făcuse loc întunericului unei nopţi fără lună. se aşteptase să dea peste un oraş cu case ciudate pe roţi care azvîrleau nori de fum negru printr-un copac mare înfipt în acoperişul uneia d intre ele. Îi aminteau lui Tarzan de Dum-Dum. tă. tînăra şi sălbatica f nglei. Etica tuturor cel rlalte fiare le cerea să ofere victimelor o moarte rapidă şi deci plină de îndurare. Gorilele nu făceau niciodată aşa ceva. ca ele să-şi dea seama. cînd urechea lui ageră prinse zgomotul unor paşi e se apropiau venind de afară. pînă ajunse la aceeaşi colibă unde intrase cînd făcuse prima lui vizită. Zăcu aşa ceasuri întregi. br şi picioarele captivului fură străpunse. sau plăcinte de manioca. Femeia intră repede pînă-n mijlocul colibei. Ochii. o dată mai mult. deoarec . împingeau şi tîra animal ce se zbătea. băiatul mlădios se lăsă pe pămîntul moale de la capătul uliţei. femeile şi co vîrleau într-însul cu beţe şi pietre. Războinicii vînători se iviră din pădure şi cînd toţi se adunară înlăuntrul palisadelor. prizărit în ria lui junglă. dănţuind şi răcni eindu-şi cuţitele şi ameninţîndu-l cu suliţele. Femeile şi copiii ţipau de plăcere. deoarece prada era un o Pe măsură ce omul era tîrît pe uliţa satului şi se împotrivea din răsputeri. văzu femeile la cî uliţa satului. un strigăt sălbatic se înălţă către ceruri. precum şi ceaunul cu otravă clocotind drept sub el. sau peste o mare acoperită cu uriaşe clădiri plutitoare. Tarzan privi într-acolo. le înfăşură zdravăn şi cînd să plece. Războinicii îşi lingeau buzele hidoase în aşteptarea o i ce avea să urmeze şi se luau la întrecere în sălbăticia şi grozăvia mîrşăviilor cu care-şi izonierul. bîjbîi cu mîinile în căutarea unui obiect. O clipă mai tîrziu. Sosise un grup de vînători întîrziaţi. iar după ce intrară şi oporul văzu prada vînată. Tarzan din neamul maimuţelor îşi dădu seama că sosise momentul prielnic tru el. o femeie prezida deasupra unei fierturi aburinde. se minună de brutalitatea celor din stirpea lui. Aceştia îşi legaseră sărmana victimă de un par înalt. în timp ce în fiece mînă puteai vedea turte di n făină de banane. silueta unei femei se profila la in trarea colibei. însă mîinile lui dibuiră pînă găsiră obiectul pe care-l căuta şi repta iar spre uşă. o suliţă ţîşni şi împunse victima. Uşurel. În această clipă. într-un cerc ma g. despre care învăţase că s numeau în chip felurit: vapoare şi bărci. leopardul. Nu făcuse decît un pas. Deodată răsună o chemare dinspre marginea luminişului. demonul şotiilor îi dădu ghes. dar tă nu se mai petrecu nimic care să-i îndepărteze pe negri de colibele lor. Din toată împărăţia junglei. vedeai acum pretutindeni oale de gătit. iar Tarzan din neamul maimuţelor. care. numai Sheeta. Se uită în j pentru vreun renghi pe care să-l joace acestor fiint stranii şi groteşti. truditoarele de pe ogoare se întoarseră. Femeile se aşezaseră pe vine. îşi tortura prada. conştient încă. venind dinspre miazănoapte. porţile fură deschise. căci adusese cu el nişte fibre lungi ca să le lege în snop. îşi împresurau tot ai strîns prada pe măsură ce dănţuiau. furaţi de sălbăticia ritmului înnebunitor al tobelor.de amiază îşi reluă vechiul loc în arborele înalt şi la fel ca prima dată. care se închircea. Tarzan se furişă printre umbrele de l nea uliţei. adună repede un br luîndu-le de astă dată pe toate. Tarzan începu să-şi dispreţuiască semenii. porţile fură încuiate şi baricadat În sat. Războinicii prinşi în hora din jurul prizonierului. de prezenţa lui printre dînşii. Constată că oamenii aceştia erau mai răi decît gorilele lui şi la fel de sălbatici şi cruz a Sabor. În ce priveşte deprinderile omeneşti. aşteptînd un prilej să pice nevăzut şi să şterpelească săgeţile de dragul cărora venise. chiar în colibei lui Mbonga şi aici războinicii încinseseră o horă în jurul omului. De bună seamă. Cînd îl urmărise pe Kulonga prin pădure. Fără grabă. Fusese crunt dezamăgit cînd dăduse cu ochii de sărăcăciosul cătun al negrilor. Înăuntru o bezna s-o tai cu cuţitul. Lăsîndu-şi legătura de săgeţi la rădăcina copacului. fiecare petic de carne ce nu acoperea un org an vital din trupul care se zvîrcolea deveni ţinta cruzilor lăncieri. Dinaintea fiecărei colibe. aşa încît ştia la ce să se a treba dacă aveau să-şi sfîşie victima de vie. Tarzan se retrase în tăcere pînă la peretele din fund şi mîna lui pipăi cuţitul lung şi as l lui taică-său. Tarzan învăţase din cărţi numai frînturi răzleţe. Fu semnalul pentru alte cincizeci. nave şi vase. ţipînd şi bătînd din tobe. numai focurile din preaj ma victimei fuseseră menţinute şi aruncau o strălucire sinistră peste o scenă sinistră. Ziua era pe s fîrşite şi Tarzan din neamul maimuţelor tot mai sta ghemuit deasupra neştiutoarei femei de la ceaun.

Căderea acesteia din cer era un iracol menit să le stîrnească spaimele superstiţioase. o altă săgeată cu vîrf otrăvit se înfipse adînc în spinarea leoaicei. nici la douăzec de paşi depărtare de el. purtînd oale şi ceaune. ca la un semn. dar numai p rimi o a treia săgeată drept în ochi. Dar numai nişte boab cîte o rîmă răsplătiră scormonelile şi se simţea lihnit de foame cînd. Îşi încorda la iuţeală arcul rivi o săgeată bine unsă. Păsările amuţiră. erau pironiţi asupră-i cu o strălucire crudă ş înveninată. încît omul-maimuţă simţi căldura animală a trupului ei gol. cu pîntecele lipit de pămînt. se zgîia la ei. Tarzan din neamul maimuţelor se feri în lături. o văzu pe Sabor. T u că ducea în mînă un cazan de gătit. îl zvîrli spre grupul de sălbatici. cînd descoperiră ceaunul răsturnat şi noul furt de săgeţi. Era atît de aproape. Tarzan ridică în sus obiectul pe care-l şterpelise din colibă şi cu îndemînarea dobîndită unor ani întregi de aruncare la ţintă cu fructe şi cu nuci de cocos. văzu că toate femeile din sat intrau şi ieşeau din diferite colibe. Ca şi ultima dată. iar cînd Sabor făcu saltul. îndeletnicindu-se pe drum să-şi caute hrană. lovindu-l pe unul dintre războinici în ca p şi doborîndu-l la pămînt: apoi se rostogoli printre femei şi se opri lîngă masa de carne pe jumătate măcelărită pe care o pregăteau pentru ospăţ. tot apropiindu-se de peretele de care se rezema Tarzan. Tarzan din neamul maimuţelor îi părăsi pe negrii cutremuraţi de groază în faţa ei noi manifestări a prezenţei unei forţe malefice. li se năzări că or ltat cine ştie ce mare zeu. Femeile îşi supravegheau cazanele lor cu apă. unduios şi zvelt ca o pisică. iar cînd namila se prăbuşi la pămînt. leoaica. Pîndind un moment cînd nu se afla nimeni în preajmă.orbecăi mai departe. Acesta căzu drept în mijlocul lor. Pădurea răsfrînse ecourile sălbaticului imn de triumf. apoi. De pe pămînt. prin faptul că şi-au încropit aşezarea pe acele meleaguri ale junglei fără să-l fi îmbunat mai întîi. o tigvă omenească. fiara se răsuci şi dădu să se năpustească încă o dată. O clipă. stînd în mijloci potecii. Tarzan nu încercă să fugă. însă de astă dată se afla prea aproape de omul-maimuţă u ca acesta să se mai poată feri de prăvălirea corpului. Tarzan din neamul maimuţelor puse lia multor necazuri viitoare pentru el şi pentru tribul său. În comparaţie cu ce fusese mai înainte. care bîntuia pă preajma satului lor. osteniţi de nebuneasca dezlănţuire. o zbughiră care m ai de care spre colibele lor. Cu un muget înfiorător. dar ţinînd în mînă tul lucitor şi aplicînd lovitura de graţie. Tarzan din neamul maimuţelor se rostogoli sub greutatea duşmanului său. pe crengile de jos ale gigantului păd urii. apoi îşi dădu seama că tă care zăcea peste el nu mai poate vătăma vreodată om sau maimuţă. Cuţitul de vînăt ar în clipa aceea femeia se întoarse şi în curînd. animalele mai mar fiarele de pradă se strecurau cu fereală. îl pîndise zile întregi. Porni pe urmele ei şi iscodind din umbra uşii. Mai tîrziu. Ochii mari. Şi de atunci. Tarzan se strecură în grabă pînă la l lui de săgeţi de sub copacul uriaş de la capătul uliţei. la scena ce se desfăşura dedesubt. În noaptea aceea dormi în pădure. în sfîr ea ei fusese încununată de succes. Umflîndu-şi pieptul. toţi priviră cu consternare obiectul. în timp ce bărbaţii se odihneau. rînjind. căci puţini erau locuitorii junglei care să-şi cau . galbeni. Dar sămînţa fricii se sădise adînc şi fără s-o fi ştiut. el întîmpi ucurie acest prilej pe care. proiectilul micuţ ţîşni şi o întîlni în clipă. pentru a-l îndupleca pe zeul atotputern o ofrandă de hrană fu depusă zilnic la rădăcina copacului de sub care se făcuseră nevăzute s . Se eliberă anevoie de sub uriaşa povară şi cînd se ridică şi aruncă o privire spre trofeul mînării sale. ghemui ndu-se. iar cînd ieşi pe uşă. fu năpădit de un val de exaltare. iar limba roşie lingea buzele hulpave în timp ce fiara înainta pe furiş. O clipă rămase la pămînt. mugi înspăimîntătorul răcnet de gorilei-mascul victorioase. nevăzută şi nepămînteană. printr-o nziş. răsturnă ceaunul travă înainte de a sări. Le umpleau cu apă si le aşezau deasupr a focurilor din preajma ţepei în care atîrna victima muribundă. iscodind pe după o but rădăcina căreia scurmase. acum domnea liniştea peste sat. Se caţără fără zgomot la mare înălţime. Şi astfel. un ¹ah"! gutural dădu de veste că. pînă găsi un loc de unde putea privi. Se răsuci pe loc şi părăsi coliba. odinioară. Fiind înarmat cu ceva mai mult decît o simplă funie. îşi puse un picior pe le uternicului său vrăjmaş şi zvîrlindu-şi capul tînăr pe spate. o inertă şi însîngerată masă re. nu departe de sat şi a doua zi de dimineaţă o porni aga le în marşul lui spre casă.

spre furia lui. Calm. Ð Vino jos. arme menite să se ia la întrecere cu forţa feroce a duşmanul i. Fie din pricina nopţii de nesomn. ciocnindu-se.te necazuri cu marile antropoide. urlînd întruna. Tarzan este. omul-maimuţă se simţi gata să doarmă din nou. avu loc o străfulgerare. O jumătate de o drum în pas lenevos îi aduse în cale o căprioară tînără şi mai înainte ca biata făptură să-ş că se apropie un duşman. se năpustise la făptura relativ plăpîndă. namila sări în mijlocul a ii. Vino jos şi măsoară-te cu colţii unuia mai mare! Marii luptători se ascund prin copaci cînd simt că se apropie primejdia? Şi Kerchak slobozi torentul de provocare al neamului său. Veninul avu un efect atî fulgerător. În faţa lui stătea Tarzan. Kerchak măsura aproape doi metri şi jumătate. Tarzan coborî pe pămînt. care se strădui a să-l încleşteze în năpraznicele-i braţe. Înălţat pe picioarele-i scurte. la rîndu-i un animal vînjos. tribul îl urmărea cu ea tăiată pe Kerchak. aşa încît îl înfrunta acum pe Kerchak numai cu cuţitul d re şi cu gîndirea sa superioară. dar măsurîncl doar un metru optzec . Înainte de a fi putut să scoată lama cuţitului. de luptător. Tarzan. itură care. că se şi prăbuşi moartă în veg sub arbori. Dar mai întîi trebui jupoaie pe Sabor. o asele fuseseră curăţate de carne de către alţi locuitori flămînzi ai junglei. Ð Ia uitaţi-vă! strigă el. Tarzan d in neamul maimuţelor dormi tot timpul cît soarele îşi făcu runda pe cer şi se trezi a doua z i pe la ceasul prînzului. Tarzan îşi scoase cuţitul lung din teacă ş u un strigăt de răspuns la fel de înfricoşător şi de cumplit ca şi cel al fiarei cu care se a la faţă-n faţă. u-se în bifurcarea altei crengi. smulse mînerul pumnalului din mîna lui Tarzan. dacă şi-ar fi atins ţinta. pentru că Tarzan nu e maimuţă.. refugiindu-se pe terasele de sus ale pădurii. Omul fu în . unde le lăsase cînd se fălise cu pielea ui Sabor în faţa celorlalte maimuţe. rumegindu-şi ura şi mînia. căzu într-un somn adînc şi fără vise. Dimpot rivă. un alt Lord Greystoke vorbea semenilor săi în camera Lor zilor. le arătă mîndru pielea Sabor. Cu un răget înpăimîntător. Arcul şi săgeţile se aflau la oarecare depărtare. fură pe punctul de a se prăbuşi împreu arzan din neamul maimuţelor îşi înşfacă atacatorul de uriaşa încheietură a labei şi sărind uş cuţitul pînă în plasele în trupul lui Kerchak. Ceafa grumazului scurt era o halcă tare ca de oţel ce se bulbuca la baza craniului. zori pasul spre locul unde îşi lăsase tribul şi cînd îl regăsi. aşa încît. După ce isprăvi. Maimuţe ale lui Kerchak! Priviţi ce a făcut Tarzan. Sabor se dovedi o hrană lipsită de savoare pentru Tarzan din neamul maimuţelor. nu-l putea rosti. du pă ce-şi umplu bine burta. în mintea îngustă şi antropoidului. Kerchak intenţionase să tragă o lovitură teribilă cu latul labei în capul omului-maimuţă. sub inimă. ar fi crăpat cu uşurinţă ţeasta lui Tarzan. Deodată. Din adăposturile cocoţate la înălţime. a muncii asidue sau a pîntecului plin. Jupui cu abilitate pielea imensă. o săgeată subţire îi şi străpunse grumazul. astfel încît capul părea o minge mică răsări d dintr-un morman de carne. licărea hîda-i nebunie. Se duse drept la stîrvul lui Sabor. iar în ochii mici. operaţie pe care o practicase adeseori pe anima le mai mici. sări iute ca să întîmpine atacul. Şi în acest timp. dar. îşi depozită trofeul în crăcăna unui copac înalt şi tot acolo. dar nimeni nu tremura la auzul glasului său plăcut. care. neînfricatu morîtor! Care dintre voi a omorît vreodată pe unul din neamul lui Numa? Tarzan este ce l mai puternic dintre voi. Kerchak se uita căutînd obiectul urii sale şi iată că-l zări aşeza o cracă mai joasă. încît căprioara numai ce făcu vreo cîteva salturi. răi. saltul iute al namilei. Înfigîndu-şi colţii şi izbind cu labele-i uriaşe. Spumegînd si z bierînd în nebunia furiei. iar muşchii care-i zvîcneau sub piele păreau jalnic de nepotriviţi pentru încercarea cei aştepta. ucise şi schilodi o duzina de maimuţe p d restul izbuti să scape. la Londra. Buzele-i răsfrinte într-un rînjet dezveleau colţii mari. mare omorîtor! strigă Kerchak. dar de astă dată nu mai dormi. Din nou se ospăta Tarzan pe săturate. iar Tarza n ştia doar să scrie cuvîntul în englezeşte. injectaţi de sînge. Numai Kerchak rămase deoparte. Dar aici se opri pentru că în limbajul antropoidelor nu există cuvîntul ¹om". pielea ei fusese unul dintre principalele motive pentru care Tarzan dorise moartea leoaicei. Era prea viclean ca să îngăduie braţelor pă uiască şi chiar în clipa cînd trupurile. Umerii lui enormi erau legaţi şi puternic arcuiţi de muşchi uriaşi. ins a foamea constitui cea mai eficientă deghizare a cărnii tari e cu gust rînced. Tribul se adunase ca să privească dovada minunatei lui bravuri şi să-i asculte cuvint ele.. Cînd adversarul se repezi cu un răget asupră-i.

tribul lu Tarzan era tulburat de aceşti vînători pribegi. Era un lucru ce nu se mai pomenise nicicînd şi le împînzea minţile superst u tot felul de vagi spaime. . căutînd un lăcaş potrivit pentru noul sat. domnia. dar îşi adună din nou pentru o clipă întreaga-i forţ bui ca să-şi smulgă braţul din strînsoarea lui Tarzan şi să se prindă într-o vîrtoasă încleşt ilul său adversar. fără să distrugă însă ce nu u mînca. Curînd observă hrana care se afla regulat la rădăcina copacului ce -i oferea intrarea în interiorul palisadelor şi după scurt timp. însă. îi căuta beregata cu fălcile-i imense. Tarzan făcu repetate vizite nocturne în sat. deşi mînioşi de furtişagurile neîncetate de pe ogoare. Şi astfel se zbătură. lucrurile stau altfel. fu gata să se prăbuşească la pămînt. aşa că era mereu cu ochii în patru spre a nu fi lua t prin surprindere.RAŢIUNEA UMANA În tribul Iui Tarzan se găsea un membru care-i punea autoritatea la îndoială şi anume T erkoz. Maimuţa se clătină pe picioare şi dată fiind rana mortală din pt. părăsesc cu desăvîrşire acele locuri şi arareori se mai întorc. În felul acesta. stranii. Kerchak îşi dăduse duhul. se aplecă pe sub braţul lui Kerchak. Cu omul. Şi tot mai des. însă dege roase ale tînărului cuprinseră grumazul lui Kerchak înainte ca dinţii haini să se înfigă în c netedă şi arsă de soare. trupul uriaş înţep eni o secundă şi apoi căzu fără vlagă la pămînt. mîncau doar atît cît le poftea inima. Luni de zile. fiul lui Tublat. aşa cum s-ar fi intîmplat dacă Tarzan ar fi î it supuşilor săi să devasteze plantaţiile după bunul lor plac. Tarzan îi călăuzea noaptea la ogoarele oamenilor negri şi acolo. în sus şi-n jos ± fiare a rige. Ţinîndu-l pe omul-maimuţă cît mai strîns. nu se des curajau în strădania lor de a cultiva pămîntul. Liniştea păsărilor şi a fiarelor se spulbera se. preveniţi de înţelepciune superioară a şefului lor. văzură că hrana se făcea nevăzu noapte. cînd. care în atîtea rînduri îl ajutase uie muşchi mai puternici decît ai săi. aplicînd la rîndu-i un pumn zdra văn drept în stomacul gorilei. încît viaţa în noul cămin devenise o adevărată iar Mbonga şi căpeteniile lui începuseră să discute despre părăsirea satului şi căutarea alt c de sălaş. 12. încît se mărginea să-şi manifeste obiecţiile prin nesupuneri măru atitudini sîcîitoare. Tarzan din neamul maimuţelor puse piciorul pe gru mazul duşmanului înfrînt şi din nou pădurea răsună de strigătul mîndru şi sălbatic al cucerit Şi astfel ajunse tînărul Lord Greystoke să preia domnia în neamul maimuţelor. viaţa micului grup se scurse în mare parte ca şi mai înainte. Şi asta nu era totul. mînate de instinct. pentru că una să aduci o ofrandă de hrană duplecarea unui zeu sau a unui duh rău şi alta-i să ştii că duhul bîntuie satul de-adevăratel a şi că o mănîncă. dar acesta se temea atît de mult de ascuţişul cuţitului şi de săgeţil mortale ale noului stăpîn. începu să consume tot cei puneau negrii acolo. împietriţi de spaimă. prin cine ce neaşteptat act de trădare. totuşi Tarzan ştia că Terkoz pîndea un prilej ca să-i smulgă. De aceea cei mai mulţi dintre supuşi erau mulţum u schimbările de conducere. cum fuge omul de ciumă. crude ± dar vecinii mai slabi fugeau şi se ascundeau din preajma lor pentru a se reîntoarce după ce primejdia trecea. Venise omul. Smulgîndu-i din piept cuţitul. cu excepţia faptului că inteligenţa superioară a lui Tarzan şi iscusinţa lui de vînător îi îndestula cu ult belşug de hrană decît oricînd în trecut. sălbatică a pădurii vir era spintecata acum de strigăte noi. Singurătatea tăcută. cel i înăbuşe suflarea sub strînsoarea de fier cu care încleşta şi împingea îndărăt botul rînjit. maimuţica şi majoritatea celorlalte maimuţe. pe meleaguri mai îndepărtate ale junglei. după cum făcea Manu. fură năpădiţi de consternare şi de groază. zi şi noapte. Dispariţia periodică a săgeţilor şi veşnicele renghiuri jucate de mî nevăzute le tociseră în asemenea hal nervii. cu un tremur spasmodic. În toată această perioadă. Fug de om. unde îşi reînnoia ori proviziile de săgeţi. aş tîmplă cu marile antropoide. Şi alte lighioane străbăteau jungla. Forţa superioară a maimuţei precumpănea din ce în ce şi dinţii fiarei încordate se aflară moment dat la o palmă de gîtul lui Tarzan. multe dintre animalele mai mari. unul vrînd să curme cu înfiorătorii săi dinţi viaţa vrăjmaşului. războinicii negri începură să se abată tot mai departe înspre m chiar în inima pădurii.te şi parînd lovitura. negrii. Cînd mergeau la vînătoare. Cînd sălbaticii. Cînd se iveşte omul.

Tarzan simţea că preferă pacea şi singurătatea cabanei lui. De aceea Tarzan se vedea nevoit să-i pînd ască ziua pentru a descoperi locurile unde doseau săgeţile. după interiorul se bine clădite. o relaţie. ori cîte ori se afla cu tribul său. ţipînd de zor şi oblojindu-şi coapsa din care curge sînge. după lungi marşuri. la rîndul ei. dacă n-ar fi fost răga o lună dintre vizitele lui Tarzan. pentru că negrii începuseră să-şi ascun oaptea. Tînjea după cabana lui şi după marea sărutată de soare. precum şi la eventuala dezmemb rare a tribului. pe care numai regele lor le p utea soluţiona paşnic. Un copil poate găsi tovarăşi de joa că printre numeroasele făpturi simple. răstimp în care trăgeau nădejde că fiecare nouă incursiune se va dovedi şi ultima. se înstrăinase de tribul său. dar care ate fără rezolvare. Dar cînd. dar ac um că murise. r Tana. traseră greu în cumpănă împotriva dorinţei lui . Ori de cîte ori se ivea luna nouă. soţul e i. Să presupunem că după-masă vine Thaka să se plîngă că bătrînul Mungo i-a răpit noua soţie. şi astfel Tarzan le condus e. Dar Tarzan se plictisi repede de sarcinile sale cînd îşi dădu seama că domnia însemna o în rădire a libertăţii. Gunto. Aceasta din u ma îndeletnicire devenea din ce în ce mai anevoioasă. Îndatoririle regale printre antropoide nu sînt numeroase şi nici foarte grele. el rămase o lună întreagă în mijlocul tribului său. trebuie să aibă la bază o oarecare comuniune de gîndire. îl ameni o c-o să-l facă să simtă gustul aşchiilor purtătoare de moarte dacă o mai chinuieşte pe Tana. după minunile fără de sfîrşit ale nenumăratelor lui cărţi. a muşcat-o cu cruzime! Şi Gunto. teancurile de săgeţi în şuri sau în colibe. într-o bună zi un membru al tribului descoperi o puzderie de negri pe malurile unui rîuleţ la care se adăpau gorilele de generaţii întregi şi-i văzu pregătindu-se să taie pădurea şi să-şi dure numeroase colibe. căci în permanenţă se iscau ciocniri şi gîlcevi. trăia cu groaza că negrii îi vor descoperi şi-i vor jefui co moara.Un timp. Gorilele nu ţinuseră pasul cu el şi nu puteau înţelege nimic din visurile ciudate şi frumoase ce încolţeau în mintea activă a conducătorului lor uman. ca să fie plăcută. aruncînd apoi cadavrele din vîrful unui arbore înalt drept în uliţa satu lui în timpul veghii de noapte. ca pe vremuri. despre largile cîmpuri de gîndire pe care lecturile le deschis eseră în faţa ochilor săi lacomi şi nu le putea face să înţeleagă ambiţiile ce fremătau în su Acum nu mai avea prieteni în trib. dar omul-maimuţă. fiul lui Tublat. spune că Tana e leneşă şi nu-i a e alune şi cărăbuşi şi nu-l scarpină pe spinare. ar fi abandonat în scurta vreme şi noul sat. chemat să dea socoteală. Dar îşi dădu seama că era prea riscant incit începu să culeagă. războinici răzleţi pe care-i deposed arme şi de podoabe. nimic nu mai putu ţine locului maimuţele. V ocabularul le era atît de mărginit. pe plajă. într-un ioc pe unde nicicînd nu călcase picior de f iinţă omenească. Aşa se făcea că petrecea tot mai mult timp în vecinătatea ultimului lăcaş all tatălui tot mai puţin cu tribul. zan are datoria să-i adune pe toţi cei interesaţi şi dacă constată că soţia răpită îl preferă stăpîn. Ura şi gelozia lui Terkoz. încît. Îşi dădu seama că. legănîndu-se iute din ram în ram . Iar Tarzan îi dojeneşte pe amîndoi. pentru că noul şef nu se împăca de fel cu ideea de a-şi părăsi pentru totdeauna comorile din cabană. Şi membrii micii colectivităţi începură să sufere de pe urma deplas i lui Tarzan. în timp ce locatarii lor dormeau pe rogojin i şi furase săgeţile chiar de sub nasul războinicilor. Interesele lo e lui erau tot mai deosebite. încît Tarzan nici nu putea discuta măcar cu ele despre multele adevăruri noi. Negrii erau atît de îngroziţi de aceste felurite întîmplări. Oricare ar fi hotărîrea. porunceşte ca lucrurile să rămînă aşa cum sînt sau. Tarzan se repezea . Dacă ar fi trăit Kala. Tarzan ar fi sacrificat totul ca să rămină aproape de ea. eventual. în inima junglei. dar pentru un om matur. gorilele o acceptă ca absolută şi se întorc satisfăcute la preocupările lor. Apoi vine Tana. În cele din urmă. cîteva dintre gorilele mai vîrstnice îi vorbiră lui Tarzan despre acest lucru şi drept urmare. să-si petreaca o zi printre cărţile lui şi sa-şi reînoiasca stocul de sageţi. cu laţul lui lung şi ucigător. aflată departe. Şi aşa se desfăşoară lucrurile ± mici ciondăneli familiale în cea mai mare parte. pe măsură ce se maturizase. De două ori pătrunsese noaptea în colibe. tribul lui Tarzan zăbovi prin preajma plajei. Mungo să-i dea în schi aka pe una dintre fiicele sale. Nu dăduseră încă peste cabana lui Tarzan. ar duce la certuri mari şi la facţiuni. trebuie să promită că va fi mai grijulie în ce priveşte îndatoririle ei femeieşti. iar jucăuşii lui prieteni din copilărie se prefăcuseră în fiare crunte şi bicis e. îndatoririlor sîcîitoare ale c ucerii unei hoarde de bestii atroce.

Tarzan se apropie şi înălţă o mînă. Cînd Terkoz îl văzu pe Tarzan apropiindu-se fără săgeţi. nici cu pumnii. uriaşul rege gorilă îl maltratase îngrozitor pînă în clipa cînd vîrful cuţitului pro împunsese din întîmplare inima-i haină. de sub muşchii de oţel şi colţii sfîşietori ai lui Terkoz. Tarzan nu-şi repetă semnalul de avertizare. atît cît le trebui la amîndoi ca să-şi t area. întins pe burtă lîngă un pî impede. ci se năpusti asupra lui Terkoz. rumenite de soare. spre răsărit de locul unde Tarzan. La douăsprezece secunde după ce începuseră lupta. dacă antro poidul nu s-ar fi bucurat de avantajul pe care i-l dădeau colţii săi uriaşi asupra slab în armatului Tarzan. ale cărei vremuri de luptător apuseseră demult şi care rin urmare. dar. căci femela nu era a l aparţinea unei sărmane gorile bătrîne. nu-şi putea ocroti familia. Totuşi tînărul englez reuşise să ţină colţii aceia îngrozitori departe de beregata lui şi lipă încleştarea lor îşi mai pierdu din intensitate. Dar vezi că exista acel ceva care-l ridicase atît da mult deasupra semenilor săi di n junglă ± acea scînteie care sintetizează toată imensa diferenţă dintre om şi animal ± raţiu easta l-a salvat pe Tarzan de la moarte. tot tribul se repezi spre locul de unde veneau strigătele înfricoşate şi acolo dădură peste Terkoz. se şi rostogoliseră la pămînt. din mîinile lui Tar an. această brută feroce îşi revendicase supremaţia fizica asupra gorilelor-masculi care cutezaseră să protesteze împotriva actelor sale de sălbatică teroare. cînd un strigăt pute izbucni la oarecare depărtare. antropoidul adunase ceva mai multe puncte şi dacă n-ar fi i ntervenit un alt atribut personal cere să influenţeze rezultatul ultim. astfel încît de acum înainte putea veni sau pl eca. care s tătea în aşteptare. Manevra fu dusă la îndeplinire cu mai multă uşurinţă decît sperase Tarzan. în numeroa se rînduri. Terkoz se alesese cu vreo duzină do tăieturi de cuţit la cap şi piept. încît o fîşie mare îi atîrna peste ochi împiedicîndu-i vederea. încît zan trebui să se agate cu disperare de trupul ce se zbătea. nu se putea hotăr în faţa unui inamic atît de înverşunat. se zvîrcolea şi se răsucea şi făr fi apucat să-şi împlînte mai mult decît odată cuţitul. fără ca vreo pată să-i intuneee mîndrul blazon. încerca să prindă un peşte care-i tot scăpa din mîinile iuţi. cuţitul lui Tarzan abia de compensa colţii scăpărători ai lui Terkoz. Ca l un semn. profitase de slăbiciunea soţului femelei pentru a o pedepsi fiindcă refuzas e să-i cedeze un rozător tînăr şi fraged pe care aceasta îl prinsese. prin forţa împrejurărilor. deoarece bruta ipsită de judecată. nu făcu nici o încercare de nici planul. din Africa ecu rială. În cazul de faţă. fiind un tiran. O să se strecoare în spatele lui Terkoz şi agăţîndu-se de e cu ghearele şi dinţii o să-i înfigă cuţitul pînă o să-l dea gata. Omul-maimuţă nu mai purtase o bătălie atît de aprigă din zilele de demult Bolgani. ia elşugul de forţă brută care constituia avantajul maimuţei asupra omului era contracarat de uimitoarea iuţeală şi agilitate a celui de-al doilea. pentru că. răspîndit pe o suprafaţă considerabilă. neînţelegînd ce avea de gînd adversarul său. deoarece. continuă s-o chinuiască pe biata străduindu-se cu bună ştiinţă a-şi sfida şeful pe care-l ura atîta. în cele din urmă. necunoscută. Terkoz ştia că a lovi femela altuia însemna o încălcare a legii semenilor săi. semn pentru Terkoz să înceteze. Tarzan din n eamul maimuţelor ar fi murit aşa cum a trăit ± o fiară sălbatică. îşi dădu seama că Tarzan îl încleştase într-un fel î e putea apăra nici cu dinţii. iar viitorul i se deschise liber în faţă. forţa şi îndemînarea lui sporiseră în asemenea măsură e să creadă că l-ar fi putut domina pe temutul Terkoz. pielea capului îi era pe jumătate desprinsă de pe ţeastă hal. care ţinea de păr o femelă mai virstnică şi o bătea fără milă cu labele . Terkoz se azvîrli jos cu atîta violenţă. Ştia foarte bine că Terkoz avea să fie ales conducător în locul lui. într-o luptă corp la corp. Lui Tarzan i-ar fi plăcut grozav să răpună jigodia asta urîcioasa fără ajutorul cuţitului al săgeţilor. Dar într-o zi. Terkoz reuşi în mai multe rînduri . iar Tarzan era rănit şi însîngerat ± într-un loc. îl scăpă din mînă cînd se izbi cu for du-se brusc lipsit de orice armă de apărare. Tarzan ticlui o stratagemă. cărîndu-ş sfîşiindu-se şi sfîrtecîndu-se ± două fiare încleştate într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. În următoarele clipe cît se rostogoliră şi se vînzoliră. Totuşi la scorul final. Lucrurile s-au petrecut în felul următor: Tribul se hrănea pe îndelete.Tarzan de a renunţa la domnie. tînăr englez încăpăţînat cum era. Dar cînd. întreaga chestiune fu luată. În perioada maturizării.

Felul lui de a fi nu s e aseamănă cu al lor. Tarzan e mare. Tarzan ştia care avea să fie sfîrşitul. cu desăvîrşire nemişcaţi. Ð Tarzan. Tarzan îl lăsă liber şi cîteva minute mai tîrziu. Şi astfel. şi cum nimic nu tulburase seninătatea hăituielilor prin pădurea virgină. Trebuie să vă alegeţi un alt conducător. se săpase convingerea că Tarzan era un mare luptător şi o făptu udată. dec a să adune fructele şi alunele trebuincioase să-i astîmpere foamea. că de vei mai face asta o singură dată. toţi se aflară din nou la treburile lor. după datină. după nenumărate z uţi şi schimbări de poziţie succesive. tînărul işi petrecuse braţul pe sub braţul acestuia. El nu-i la fel cu ceilalţi. Ð Eşti mulţumit? Ð Huh. Şi astfel. pînă cînd. Amîndoi zăceau pe jos. cu rănile spălate în apele rîului. pentru că stătuse în puterea lui să-şi ucidă vrăjmaşul şi totuşi îl lăsase să În după-amiaza aceea. E figura ¹semi-Nelson" din luptele corp la corp mod erne. Tot tribul a auzit. în traduc ere liberă înseamnă: ¹Te predai?" O secundă nu se auzi nici un răspuns şi Tarzan îşi înteţi puţin apăsarea. vînător puternic. ceea ce. fără să-l slăbească însă din cleşte. În toată jungla nu mai e altul atî de mare. Niciodată să nu te mai încaieri c u regele tău sau cu cei din neamul tău. către coasta mării. spre piept. pe care neştiutorul om-maimuţă o nimerise din întîmplare. chemă în juru-i pe toţi masculii vîrstnic Ð Aţi văzut azi din nou că Tarzan din neamul maimuţelor este cel mai puternic dintre vo i ± li se adresă el. las în viaţă. capul rotund al gorilei era împins în jos. ¹Dacă îl ucid ± îşi spuse Tarzan ± care va fi folosul? N-ar însemna oare să văduvesc tribu bun luptător? Şi dacă Terkoz moare. Cîteva zile nu se prea îndepărtă de casă. luptător puternic. înainte de a se fi lăsat seara pe junglă.ibereze din înlănţuirea braţelor adversarului. Pentru el însemna întreaga deosebire dintre viaţă şi moarte. După zece zile era din nou teafăr şi sănătos. petrecînd noaptea în junglă şi aj e la cabană spre sfîrşitul dimineţii următoare. Tarzan ajunse întîmplător să-l cuprindă cu braţul drep fel absolut inatacabil. te omor. în afară de o cumplită cicatrice. în cele din urmă. pe cînd. de felul lui. Era semnul lăsat rkoz cînd îi sfîşiase pielea capului. Ð Huh. . Tarzan spinarea lui Terkoz. pe limba maimuţelor. aşa că Tarzan se duce înapoi Ia cuibul celor de-un fel cu el. nu e maimuţă. gîtul o să se frîngă. înmuind un pic strînsoarea. Tarzan. care p deasupra ochiului stîng. grumazul lui Terkoz pîrîia în menghina unui ¹plin Nelson". Înainta foarte încet. numai pe jumătate tămăduită. Într-o clipă. răspunseră cu toţii într-un glas. în minţile lor. Tarzan. repetă gorila. dar raţiunea sa superioară îi zvăluise într-o clipită avantajele descoperirii sale. Dar adînc. Ð Ka-goda? repetă Tarzan. Acum nu mai exista nici o posibilitate de salt şi zvîrcolire. străbătea creştetul şi sfîrşea la urechea dreaptă. înseamnă să nu fie conştient de supremaţia mea. n.CEI DE FELUL LUI A doua zi dimineaţa. cînd tribul se adună. 13. Şi atunci sări lui Terkoz exact acelaşi element care îl împinsese într-un asemenea chinuitor impas: raţiu nea unui om. şchiopătînd şi îndurerat de rănile primite în lupta cu Terkoz porni spre apus." Ð Ka-goda? şuieră Tarzan la urechea lui Terkoz. va fi totdeauna o pildă pentru celelalte gorile. Aflîndu-se în spatele lui Terkoz. tot mai în j os. A i înţeles? Ð Huh. Ð Ascultă. spuse Tarzan. continuă el. înc uindu-i gîtul cu braţul şi antebraţul. se învoi Terkoz. Ciudată. lîngă ape e marelui lac ce nu are al doilea ţărm. Ð Ka-goda! urlă Terkoz. tînărul Lord Greystoke făcu primul pas către ţelul spre care năzuia ± acela de i alţi oameni albi. fapt care-i smul stiei un înfricoşător strigăt de durere. se căzni să-şi aducă şi braţul stîng în aceeaşi poziţie de încercuire şi cîteva iu. Tu mi-ai spus Ka-goda. pentru că Ta zan nu o să se mai întoarcă. regele maimuţelor. Treptat.

tremur . La gît îi atîrna lanţul de aur de care era prins medalionul încrustat cu diamante ce ap arţinuse mamei sale. prin hăţişul vegetaţiei mărunte. ce-i drept. Apoi se hotărî să şterpelească puţinele veşminte pe care le putea găsi la vreunul din negr lui Mbonga. Tarzan o porni î bună dimineaţă spre satul lui Mbonga. Luînd cadavrul negrului pe umăr o porni ceva maj încet prin copaci. totuşi Tarzan era speriat. de parcă voia să dea alarma altora aflaţi în faţa lui. dar cînd al treilea îi urmă grăbit. Expresia de surpriză zugrăvită pe faţa sălbaticului era aproape comică şi înainte ca Tarza fi putut desprinde arcul de pe umăr. laţul căzu lin ului negru.În răstimpul convalescenţei. negrul se şi răsucise pe călciie şi o luase la goană p e potecă. Înainta nepăsător pe o cărăruie şerpuită din junglă. ca să smulgă această amprentă degradantă a neamului maimuţelor. să devină şi el maimuţă. spre micul sat în conjurat de palisade. Lady Alice. musculos cum numai trupu rile gladiatorilor romani trebuie să fi fost şi totuşi zvelt şi mlădiu ca al unui zeu grec . deodată. în care ţinea cuţitul tatălui său. ca prin magie. Tînărul Lord Greystoke era într-adevăr o apariţie stranie şi neîmblînzită. Ce i-ar mai fi plăcut să se întoar că la trib şi să se împăuneze cm găteala lui în faţa privirilor invidioase ale celorlalţi. Dar constată că pielea se scorţoşise. Cînd sa apropie de împrejmuire . Nu începuse oare să-i crească păr pe faţă? Toate maimuţele aveau păr pe faţă. iar în faţă. bucuria bucuriilor! ± O frumoasă piele de căprioară în jurul coapselor. legată pe umăr cu o curea de piele. ca zăcuse în toată această vreme în cabană. Arcul lung ce aparţinuse lui Kul a îi atîrna pe umărul stîng. retezată cu cuţitul de vînătoare într-un breton oprit gros frunte. Aproape în fiecare zi îşi ascuţea tăişul cuţit reteza barba tînără. devenind tare ul şi cum nu avea idee despre tăbăcit. în frunzişul des al arborilor de deasupra. unul în spatele celuilalt. Tarzan le-o luă cu uşurinţă înainte. î iască drum prin copaci. sălbaticii nu-l observară cînd trecu în tăcere peste e lor şi nici nu-i zăriră silueta ghemuită. îl despuie de arme şi de podoabe ca şi de ± o. În acest scop adună toate ornamentele pentru braţe şi picioare pe care le culesese de la războinicii negri ce picaseră în strînsoarea laţului său iute si tăcut şi se împodobi cu ocmai cum îi văzuse pe alţii purtîndu-le. a războinicului. altă pradă luată de la unul din negrii învinşi. Tarzan isprăvi cu prizonierul său. îi apăru înaintea oc n grup de oameni care se dădeau de ceasul morţi să scape. putea lesne personifica un semizeu al unei apuse seminţii sălbatice şi războinice din antica lui pădure. Nimeni nu s-ar mai fi putut îndoi de obîrşia lui. în strădania de a se salva. Şi astfel învăţă să se bărbierească ± grosolan şi dureros. Acum era într-adevăr îmbrăcat aşa cum se cuvine să fi un om. văzuse în cărţile lui poze de oameni cu smocuri mari de păr deasupra buzelor. iată ce era Tarzan di n neamul maimuţelor. supleţe şi agilitate. chircită pe o ramură joasă. Trupul său drept şi perfect. văzu o gloată agitîndu-se în jurul celor doi negri care izbutiseră să scape şi care. deoarece avea iar nevoie de săgeţi. Adevărat. Cu ţipete înspăimîntate î ntinuară drumul şi se înfundară în junglă. pe care o transferă iute asupra persoanei sale. drept deasupra cărări unde fugeau ei. O smucitură iute îl strînse zdravăn. fu nevoit să renunţe la dorinţa îndelung nutrită. a vînătorului. însă în orice caz c Cum îşi redobîndi pe deplin forţele după sîngeroasa încăierare cu Terkoz. ca să nu-i intre în ochi. semeţ cumpănit pe umerii vînjoşi cu licărul vitalităţii şi al inteligenţe ucindu-i în ochii limpezi. Era necăjit că nu avea îmbrăcăminte a care să le indice tuturor locuitorilor junglei că el era om si nu maimuţă şi adeseori îl m unceau bănuieli amare că s-ar putea. Tarzan îi lăsă pe primii doi să treacă. strigînd cît îl ţinea gura. pînă la urmă. Trăda de la prima ochire miraculoasa îmbinare dintre forţa colosală. La spate purta o tolbă cu săgeţi. cînd. Tarzan încercă să-şi croiască o mantie din pielea Saborei. Tarzan începu să-l urmărească prin copaci şi cîteva clipe mai tîrziu. Strigătul de agonie al victimei îi făcu pe c ilalţi doi să se întoarcă la timp pentru a zări trupul cuprins de spasme al tovarăşului lor î se încet. cu coama-i de p u căzîndu-i pe umeri. erau complet spîni. repede şi fără zgomot. O întruchipare a omului primitiv. În jurul mijlocului avea o cingăto re pe care o meşterise din fîşii subţiri de piele netăbăcită şi care-i slujea drept suport pe u teaca făcută tot de el. Cu capul frumos. Dar lui Tarzan nu-i sta mintea la asemenea lucruri. căci Tarzan din neamul maimuţelor decisese să marcheze în fel şi chip evoluţia s a din ordinul animalelor inferioare şi nimic nu i se părea a fi o mai distinsă emblemă a umanităţii decît îmbrăcămintea şi podoabele. se pomeni faţă-n faţă cu un războinic negru. În timp ce n puţine excepţii. Erau trei şi goneau ca nebunii . p e obraji şi bărbie.

Înainte de a părăsi satul. Cînd uriaşul se întoarse. se prăbuşi cu faţa în jos pe plajă. cu faţa slabă şi cu o barbă neagră. nu erau cu nimic mai civili . din multe puncte de vedere. că n-a ascultat de primul impuls care-i dădea ghes să se repeadă s re oamenii albi pentru a-i saluta ca pe nişte fraţi. Îşi încruntă sprîncenele într-o adîn ine a făcut. Povesteau că Mirando. cu o nouă groază. nul dintre ei. atunci cînd leul s-a repezit la Mirando. Deci atîta timp cît o să-i ofere săgeţi şi hrană. Pătrunşi de groază pînă-n măduva oaselor. n-o să le pricinuiască ni or să se ferească de a-l privi. şobolanul. Tarzan văzu că. Sătenii fură cuprinşi de o frică vecină cu panica. Ð Ne înşiraţi toate scornelile astea pentru cu n-aveţi curaj să spuneţi adevărul. se mişcau de zor între plajă şi cabana lu . prin urmare. După aceea nu mai scoase nici un sunet şi nici o altă fiinţă se zărise în jur. ţipătul de moarte al lui Mira ndo îi făcu să privească îndărăt. care se aflase la o mică depărtare înaintea lor. nu se deosebeau cu nimic de oamenii negri. pînă la cabana de lîngă plajă. Toţi trei o luase oană spre sat. iar pe plajă acostase o barcă mică. pînă ajunse chiar deasupra lor. Ca la un semn. unde li se înfăţişase ochilor cea mai îngrozitoare priveliş varăşului lor zburînd în sus. cu expresii mîrşave întipărite pe faţă. Erau zece bărbaţi. cu un zgomot menit să le ia minţile. negrii se apropiară şi se întoarseră înapoi de v ezece ori pînă să se încumete să intre în sat. pipernicitul cu faţa slabă scoase un revolver de la brîu şi-l puşcă în spate. trecînd pe lîngă chipul hidos rînjit al consăt or mort. Din nou Tarzan descinse în sat şi îşi reînnoi stocul de sageţi. în timp ce braţele şi picioarele i se zbăteau în aer imba îi ieşise afară de un cot. asemănători cu el. cît de repede îi duceau picioarele. n işte indivizi oacheşi. mort. ştiură cu siguranţă ci bănuiseră numai: anume că Mirando dăduse ochii cu duhul cel rău al junglei. în copaci. vî una. arşi de soare. Apoi se ospăta din ofranda cu care negrii se străduiau să-i înduplece mînia. Pe apele liniştite ale golfului încercuit de pămînt plutea un vapor mare. un spectacol straniu şi neobişn uit se oferi privirilor sale. îşi spuse el. trase cadavrul l i Mirando pînă la gard şi-l propti de palisadă în aşa fel. Dar. în sat. cărăruia ce ducea în junglă. Mbonga porunci ca. iar cînd descoperiră că săgeţile şi hrana se făcuseră nevăzute. cînd un zgomot puternic în copacul de deasupra capetelor lor îi îndemnă pe toţi să privească în sus. Cînd Tarzan se întoarse pe plaja unde se afla cabana. pe lîngă merinde. iar pe chip cu o ex presie care-i amintea lui Tarzan de Pamba.de groază şi de istovire. aşa încît uriaşul fu nevoit să-şi întoarcă faţa de la ceilalţi pentru a se ui colo. un omuleţ pipernicit. La un moment dat. genunchii i se muiară şi t. făcî du-l să simtă ceea ce s-ar numi măcar un dram de spaimă. toţi negrii o rupseră la fugă şi nu se opriră pînă cînd ultimul dintre ei n e topi în umbrele întunecate ale junglei din jur. îl u mplu de uimire. căci. Se strecură prin copaci mai aproape. Fără îndoială. Se adunaseră în ii şi vorbeau cu glas tare şi mînios. Abia isprăvi Mbonga de rostit aceste cuvinte. să se pr egătească şi o ofrandă de săgeţi acelui Munanfo-Keewati şi de atunci încolo aşa făcură. strigînd şi urlînd că-i urmăreşte un cumplit războinic alb şi despuiat. Apoi Tarzan se întoarse vînînd pe drum. care li se aşternu apoi la picioare. cu care se ciorovăiseră şi se dondăniseră toţi ceilalţi. nu era oare adevărat că nimeni din cei rămaşi în viaţă. o mulţime de oameni albi. abia de puteau să istorisească misterioasele amănunte ale avent urii lor. dar nici măcar acest zgomot neobişnuit nu-i putu zgudui nervii sănătoşi. îşi puse mîna pe umărul unui uriaş de lîngă el. Omuleţul îi indică o direc riorul junglei. gesticulînd şi ameninţînd cu pumnul. Pocnetul armei de foc. Numai cei care vedeau cumplita ze itate mureau. toţi cei care muriseră de mîna lui. nu dăduse vreod ii cu el? Aşadar. încît chipul mortului părea să scr peste vîrful parilor. Nu îndră cunoaşteţi că. Purtarea străinilor albi îl ului însă din cale-afară. voi aţi luat-o la fugă şi l-aţi părăs nişte laşi. lucrul cel mai miraculos din toate. Priveliştea se înfăţişă îl făcu pînă şi pe bătrînul Mbonga să se cutremure. primul de acest fel pe care-l auzise Tarzan vreodată. se înapoiase bru sc. de bună seamă că-l văzuseră şi plătiser eastă fărădelege. dar bătrînul înţelept Mbonga se arătă s egătură cu povestea auzită şi atribui întreaga născocire spaimei lor în faţa unei primejdii a ate. semănau cu oamenii din cărţile lui cu poze. Aceasta li se părea explicaţia logică a faptelor. Şi din nou. Omul cel voinic işi înălţă braţele deasupra capului. legănîndu-se şi răsucin avrul lui Mirando.

pe pielea-i de bronz. îndărătul unui copac masiv şi se strecură pînă la cabană. mai întîi marinarii care cărau lăzile şi baloturile. urmat fi ind ele ceilalţi membri ai grupului său. imediat în spatele acestuia se afla un alt bătrînel. Grupul înainta în tăcere spre cabană. omul-maimuţă rupse o foaie de luînd un creion caligrafie cîteva minute pînă cînd pe filă apărură o serie de litere puterni bine conturate. cu păru alb şi ochelari cu rame groase. Intrînd pe uşă. Dar asta ce mai era? Urechea lui ageră prinsese un zgomot slab. îmbrăcată în culori ţipăt olomon. replică: . privi o clipă afişul. O clipă. înainta spre locul unde erau adunaţi marinarii. băieţi! strigă el. aproape perfecte. focă bătrînă! strigă omul care-i ceruse. descărcînd lăzile şi cutiile din bărci. Prinse biletul pe uşă cu o mică aşchie de lemn ascuţită. oricare ar fi fost intenţiile lor. Fata îi dărui un drăgălaş s re. După ce se căţărară la bord Tarzan se lăs sfîrşit jos. Alergă la dulap şi căută rtarul ultimului raft. Apoi. la care se a n cilindru de mătase lucioasă ce completa discordanţa dintre acest echipament şi jungla africană. Tarzan mai privi o clipă. depunînd-o pe uscat fără să se ude. era îmbrăcat într-o redingotă imaculată. aşadar. uşor gîrbovit. însă nefamiliar. scuturile şi celelalte comori fuseseră împrăştiate pretutinden i. alături de cea care se afla la apă. Ce mai e şi asta? Îmi mănînc pălăria dacă foaia asta era aici ac s. mormăind ca pentru sine: Ð Remarcabil. luîndu-şi preţioasa casetă de metal şi atîtea săgeţi şi suliţe cîte putea căra el. Ia fă-te-ncoa' şi ceteşte blagoslovita asta de scresoare. pe nisipul argintiu coborî din ele o ciudată adun e exemplare umane. dar nu schimbară o vorbă între ei. Ð Hei. Să fi fost cu totul douăzeci de făpturi. În urma lor păşea o negresă uriaşă. După un timp lansară barca la apă. Cînd cele două bărci fură trase la ţărm. Alergînd la fereastră. Curînd văzu o mulţime de oameni dîndu-şi drumul pe arginile vasului şi coborînd în bărci: se înapoiau în număr sporit. punînd întruna între e a unui arbore. timp în care o sumedenie de lăzi şi de pachete fură încărcate în ile care aşteptau. Un val de mînie îl năpădi în faţa acestei isprăvi şi cicatricea proaspătă de pe frunte îi odală la iveală: o dungă purpurie. Cărţile şi creioanele risipite pe podea. se îndreptară direct spre uşa banei. Tarz an privi în direcţia golfului şi văzu că o a doua barcă era coborîtă de pe puntea vaporului c mare. Ð Hei. totul fusese hotărît înainte de a fi coborît de pe vas. cu o frunte foarte înaltă şi avînd un fel de a fi agitat şi gălăgios. ba sp e banda de mateloţi care înjurau de zor. Cel de-al doilea membru al grupului era un tînăr înalt. mai înainte ajutor. Mateloţii lăsară jos poverile şi unul dintre ei zări biletul pe care-l prinsese Tarzan. cincisprezece dintre ele a rătînd a oameni de mare. cu faţa dîrză şi misterioasa cărticică neagră se aflau acolo. îşi găsi neatinsă cea mai preţioasă dintre comori. cel ce vorb se adresă în cele din urmă omuleţului cu cilindru şi redingotă. Trupu lui. Bătrînul căruia i se adresase. cei din spate lungindu-şi gîturile peste umerii celor din f aţă. Unul dintre aceştia era un bărbat în vîrstă. Era limpede că. ieşi pădure. Crezi că pentru suflet tău ţi-am cerut să ceteşti blagoslovita de scresoare? Fă-te înapoi şi ceteşte-o tare. iar în urma lor cei cinci care pă eau atît de deosebiţi. Ochii mari. Ah! Un suspin de uşurare îi scăpă de pe buze cînd scoase caseta de metal şi deschizînd-o. îndreptîndu-se ba spre junglă. Se po rniră vorbească şi mai vîrtos. cînd le văzu îndepărtîndu-se de navă. ap oi se întoarse cu spatele şi se îndepărtă. ceilalţi rămaseră locului privind la omuleţul cu faţa slabă şi la uriaşul care ză t pe plajă. Restul grupului era de cu totul altă calitate. săriră cu toţii în ea şi vîsliră înspre vaporul cel mar arzan putu desluşi alte siluete foindu-se pe punte. apoi. tînărul în alb fu cel care o săltă peste marginea bărcii. Ultimul memb u al grupului care debarcă era o fată de vreo nouăsprezece ani. unul dintre ei izbucni în rîs şi-l bătu pe omuleţ cu palma pe spate. într-un costum de doc al b. i se roteau în cap cu vădită spaimă.zaţi decît maimuţele şi cu nimic mai puţin fioroşi decît Sabor. dar cearta se potoli. Fotografia tînărulu . Armele. dom' prăfesăr! strigă el. gîscă b elari ce eşti! Bătrînul se opri din mers şi întoreîndu-se. văzu că totul în cabană era răsturnat cu susu-n jos. apoi. extrem de remarcabil! Ð Hei. deşi prost croită. dar cum numai puţini dintre ei ştiau să citească şi aceia cu mare strădanie. reliefată. Potrivindu-şi ochelarii. grosolani şi înrăiţi. Ceilalţi se strînseră în jur. să gesticuleze.

TARZAN PÎNDEŞTE. observă profe sorul. întorcîndu-se spre bătr Profesorul Archimedes Q. Privirile celorlalţi mateloţi erau aţintite asupra lui şi totuşi omul şovăia. pălind de furie la au belor jignitoare. Şi din nou o porni agale în altă direcţie. profesorul porni agale în direcţia junglei. totuşi gesturile şi expresia feţelor erau foarte elocvente pentru el. în locul săgeţii lansă din adăpostul său înalt o suliţă Clayton nu făcuse nici doisprezece paşi. doborît cu puţin timp înainte zan potrivi o săgeată otrăvită în arc şi-l ochi pe marinarul cu chip dr şobolan. Ð Nu ştiu. indiferent dacă mai am o armă sau nu! Şi tînărul se apropie atît de ameninţător de marinarul cu chip de şobolan. îndepărtîndu-se nepăsător. Faptul că omuleţul cu mutra de şobolan îşi ucisese unul din camarazi îi displăcuse profund lui Tarzan şi acum. Ð Dar. se dădu îndărăt. dar cînd observă că omul cu mutră de şobolan îşi plimbă ul revolverului. Ð Cine dracu mai e şi Tarzan? strigă marinarul care vorbise mai înainte. îşi dădu cu părerea tînărul în alb. tăticule. doi ochi ageri urmăriseră fiece mişcare a grupului. deşi cărţile lu îl învăţaseră cîte ceva despre ele. o mare neatenţie. Philander.. urmat de agitatul Samuel T. ţistui profesorul Porter pe un ton binevoitor şi indulgent ± ce cu probleme atît de dificile şi obscure. cu ochii pironiţi în pămînt şi cu mîinile încle ate. Sintem cu desăvirşire în pute ea voastră. secretarul şi as istentul său. îl reciti şi fără îndoiala. OMORÎTORUL DE FIARE ŞI DE MULŢI NEGRI. citi cu glas tare: ACEASTA ESTE CASA LUI TARZAN. decît dacă am nimerit peste vreun exemplar anesc fugit de la Grădina Zoologică din Londra şi care a adus civilizaţia europeană în căminu său din junglă. extrem de remarcabil. Din frunzişul unui arbore vecin. ca şi cum pus la încercare. în timp ce urmărea silueta tînărului englez se îndepărta. N-ai cuteza să împuşti un om decît pe Şi în mine n-ai îndrăzni să tragi nici în cazul ăsta. dragul meu domn. remarcabil. aşteptă să-l vadă şi pe tînăr ucis asemenea marinarului uriaş. Ce părere aveţi. fetiţo.. într-adevăr. Ð Dar ce să însemne ¹Tarzan din neamul maimuţelor" ! strigă fata. domnule profesor Porter? adăugă el. iar domnişoara Porter venea pe urmele lui Clayto . antipatia lui spori şi i mult. extrem de remarcabil. Esmeralda. o mie de scuze! A fost o neatenţie din partea mea. da. da. Tarzan fusese martor la surpriza pricinuită de biletul său şi cu toate că nu putea înţelege nimic din limbajul vorbit de aceşti oameni bizari. ţţţ. da. încît îşi dădu seama că traiectoria săgeţii avea să fie deviată de u de rămurelele măi mici. sar fi întors iarăşi ca să asupra conţinutului. răspunse tînărul. era ocupată să aleagă deoparte bagajele stăpînei ei. ştie englezeşte. Ð Măsoară-ţi cuvintele şi vorbeşte cuviincios! strigă la el tînărul. Porter îşi potrivi ochelarii pe nas. Ð Evident. Dar dacă n-o să-i tratezi cu respect pe profesorul Porter şi pe domnişoara Por ter. dar frunzişu opacului era atît de des. Tarzan nu mai văzuse niciodată pină atunci urmările unei arme de foc. Aţi ucis ofiţerii de pe vas şi ne-aţj jefuit. Remarcabil. cînd îl vedea certîndu-se cu tînărul acela chipeş. ţţţ. negresa. îţi făgăduiesc să-ţi frîng gîtul cu mîinile mele. din m aldărul de baloturi şi lăzi de lîngă cabană. cu glas suav şi potrivindu-şi ată ochelarii. Marinarul cu chip do şobolan îşi trăsese pe jumă ate revolverul afară din toc. încordată scena. în ochii lui ticăloşi scînteie dorinţa de răzbunare. d înarmat cu două revolvere şi ţinea în mînă un cuţit sinistru. Ð Laş afurisit ce eşti! continuă să strige tînărul. Acestea fiind zise. da.Ð Oh. dar nu pot adăuga nici un element în plus faţă de cele ce am spus pînă acum în vederea elucidării acestui fenomen realmente impresionant. într-adevăr. NU ATINGEŢI LUCR URILE LUI TARZAN. domnişoară Porter. stingherit. TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR.. Mîna matelotului se furişă perfid spre mînerul unuia dintre revolvere. ţţţ. camarazii lui urmăreau cu atenţie. încît acesta. idiot bătrîn ce eşti! Ð Ah. ndurile inimii sale era şi mai laş decît îl bănuia domnul William Cecil Clayton. Ð Io zic ca ţicnitu' ăsta de porc bătrîn nu ştie mai multe ca noi ± mîrii marinarul cu faţ lan. Se postă din nou în fata biletului. n-ai spus încă nimic! strigă fata. da. drept care. da. Ð Ah. îşi aminti de scena al cărei martor fusese cu puţin timp în urmă şi fireşte. într-adevăr. într-adevăr ± replică profesorul. Profesor ul Porter dispăruse în jungla. dacă marinarul nu l-ar fi înşfăcat cu brutalitate de guler şi nu i-ar fi răcnit în ureche: Ð Citeşte-l tare. sub cozile fluturînde ale redingotei. Şi tînărul se întoarse înadins cu spatele la marinar. Ð Ţţţ..

Nu cred că s-au putut îndepărta prea mult. nu-i aşa? Ð Da. cheam-o pe femeie. Ð Cine să fi fost? şopti Jane Porter. în urma repetatelor stăruinţe ale acestuia. domnişoară Porter? continuă tînărul. fiul actualului Lord Greystoke pătrun se în hăţişul junglei. Ð Aş spune că Tarzan din neamul maimuţelor ne pîndeşte într-adevăr. îşi îndreptară. îşi recapătă stăpinirea de sine şi c p de înjurături adresate iui Clayton. Marinarul smuci revolverul di n toc şi ţinti spatele lui Clayton. Înarmată cu revolverul dumneata şi Esmeralda o să vă aflaţi în relativă siguran cît timp îl caut pe tatăl dumitale şi pe domnul Philander. Jane procedă aşa cum o sfătuise Clayton şi după ce tînărul văzu uşa cabanei închizîndu-se rma celor două femei. în numele camarazilor săi. Atunci ul nostru maimuţă e un prieten adevărat. Dimpotrivă. apropiindu-se îi ebă dacă unul din ei nu i-ar putea împrumuta un revolver pe timpul cît îl va căuta pe profes or în junglă. Porter şi asistentul său. adică în partea opusă a continentului negru. Cînd profesorul Archimedes Q. ia r eu pornesc după ei. Philander afi aflau la nord de destinaţia lor. culese suliţa careunsese pe Snipes şi înarmat în acest fel primitiv. în realitate. Marinarii s e strînseră într-un grup înspăimîntat. iar domnul Philander e d cu un pic mai puţin distrat decît dînsul. se aflau la două sute de iarzi depăr tare spre sud. dar cînd îl părăsi. ajunseră la plajă şi nu văzură nici urmă de tabără. răspunse fata şi nu mă simt ofensată de fel. după scurtă vreme. în sfîrşit. deşi nu-şi dădeau seama de acest fapt r printr-un capriciu al soartei o luară în direcţia coastei africane de vest. refuză. se îndreptă spre junglă. e înarmat. Cele două femei care-l urmăreau din cabana de pe plajă auziră ecoul glasului său devenin d din ce în ce mai stins. să încredinţeze tînă reo armă de foc. Ð Sînt de acord cu dumneata. paşii spre tabără. constatînd că nu murise. Omul acesta. deşi. Haide. cu condiţia ca atenţia lui să poată f o întreagă secundă de o chestiune atît de neimportantă. Clayton se întoarse şi alergă la locul unde se întîmplase scena de mai sus. unde-o fi tatăl dumitale şi domn ul Philander? În jungla asta bîntuie cineva sau ceva şi orice-ar fi. se pomenir erduţi în sălbaticul şi încîlcitul labirint al junglei. să-l legăm de un copac. Mă întreb însă cui îi era destinată suliţa asta? Dacă-i era destinată lui Snipes. Samuel T. iar matelotul se rci cu un urlet de durere şi de groază. Bietul meu tătic -ar sacrifica viaţa pentru mine fără a şovăi o secundă. cînd ceva o făcu să întoarcă din nou capul către marinar. la întîmplare şi fără să se gîndească la primejdii. De ce? Ð Am unul. încît nici unul dintre membrii e hipajului nu apucase să-i pună autoritatea la îndoială. domnişoara Porter scoase un strigăt de alarmă şi o suliţă ngă cu virf de metal ţîşni ca un fulger de undeva de sus şi străpunse umărul drept al omului u faţa de şobolan. Nici o clipă nu le trăsni prin cap acestor teoreticieni lipsiţi de simţ practic să stri ge cu glas tare pentru a atrage atenţia prietenilor lor.! Revolverul se descarcă în aer fără să atingă pe nimeni. cu acea siguranţă p e care ţi-o dă un raţionament deductiv bazat pe o premisă falsă. în loc s-o ia spre Zanzibar. neva trebuie să meargă în căutarea tatălui dumitale. Şi în clipa aceea se petrecură simultan trei lucruri. cu faţa înnegurată de îngrijorare şi nehotărîre. pînă cînd fu înghiţit de miriadele de zgomote ale pădurii virgine. scrutînd şi el. Cînd. domnul Samuel T. Nici un răspuns. cu ochii eschişi de uimire. Philander. Snipes.. îşi asumase rolul de şef. dar aici vieţile noastre sînt în permanent pericol şi după ce-o să-l aducem înapoi pe tatăl dumitale. Pentru Dumnezeu. e atît de lipsit de s mţ practic! Ð Am găsit! strigă Clayton deodată. Iartă-mi brutalitatea. Nu există decît o singură cale de a-l ne pe tata în siguranţă şi anume. iar tînărul se întoarse şi o văzu lîngă el. Clayton ridică de jos revolverul scăpat de marinar şi-l strecură în poi se apropie de ceilalţi. Mutra de şobolan. Philande . Cîţiva marinari extrăgeau suliţa din umărul camaradului rănit şi Clayton. iscodind umbrele junglei. cu armele în mînă. jungla. Fără să fie observat. Ştii să te foloseşti de un revolver. La fiecare cîteva clipe striga cu glas puternic numele celor doi rătăc . trebuie să găsi etodă de a-l face să înţeleagă primejdia la care ne expune şi se expune prin neatenţia lui. Nu te p singură cu tîlharii ăştia şi în nici un caz nu te poţi hazarda să pătrunzi în junglă cu mine. după ce-1 ucisese pe condu cătorul mai vechi şi trecuse atît de puţină vreme de atunci. răspunse el pe un ton nic. Omul răni colea pe jos şi zbiera. Hei! Dom nule profesor! Domnule Philander! strigă tînărul Clayton. Ce-i de făcut. E mai mult decît în stare să rătăcească duc picioarele. derutat. Clayton răspunse doar printr-o înălţare din umeri. Dragul de el.

dar cea dintîi privire pe care o aruncă în în e. împietrită. bătînd nervoasă cu picioruşul în pod a. a fost să baricadeze uşa pe dinăuntru. Nu înţelegea nimic din raţiunile se ascundeau îndărătul a tot ce văzuse. fără doială şi ei erau la fel de fiorosi şi de cruzi ca şi ceilalţi oameni pe carevăzuse. auzi slab. care continua s Jane străbătu camera pentru a se uita în micul leagăn. Esmeralda. desprinzîndu-se din îmbrăţişarea frenetică a Esmeraldei. Înţelesese di lor de ameninţare şi mai ales din expresia feţelor lor rele că erau duşmanii celorlalţi din grup. cînd aceasta intrase în cabană. ceata laşă de nelegiuiţi o pornea grabnic spre vas. marinarii răzvrătiţi de pe vasul Arrow ± se apucară e ce aveau de făcut mai departe. în timp ce Jane Porter şi Esmeralda se bar icadau în cabană. s-ar fi putut să semne că nu uci eseră pe nimeni.. puterile unite ale celor două femei izbutiră s-o facă să lunece la locul ei. probabil ostile. dar nici o clipă nu-i dădu p minte că cineva s-ar fi putut pierde în hăţişul vegetaţiei mărunte. îi plăcea tînărul şi cei doi ar pentru fată simţea un soi de dor ciudat. pe care nu-l putea înţelege. Porter de braţ şi-l împinse grăbit pe bătrînul domn. care pentru el era un dr m la fel de simplu cum e pentru dumneavoastră strada principală din oraşul natal. opreşte-te chiar în clipa asta! strigă Jane. Curînd. ştiind ce avea să vadă acolo chiar în te' ca micuţul schelet să i se dezvăluie privirilor. de asta era convins. După ce Jane şi Esmeralda pătrunseră în interiorul cabanei. în toată jalnica şi patetica sa fragili tate. ar fi posibil să se poarte cu totul altfel. dădu cu ochii de motivul care-l determina se: zăcînd întins pe jos. Îşi sfîrşi cuvintele neconvingător. rotesta fără vlagă. Tarzan văzuse atîtea noutăţi în ziua aceea. se puteau adăposti de suliţele nevăzutului lor inamic. pent ru prima dată după douăzeci de ani. dar în chip instinctiv. cînd se gîndi la cei trei bărbaţ căror ocrotire depindea şi care rătăceau acum în adîncurile acestei păduri îngrozitoare. aflat la o mie cinci sute de mile spre sud. Cît despre femeia cea mare. bînt ită de făpturi misterioase. era pentru el faţa frumoase i fete albe. Apoi se aşezară pe o băncuţă. neagră şi aceasta era într-un fel legată de fată. Tarzan se întrebă mirat de ce s-or fi dus bărbaţii în junglă. şi-l trecurîndu-l cu grijă fetei. din depărtare. Dar în teama ei nu se simţea nici urmă de panică. pe ca . Faptul că numai ei. Cu această idee în minte. în sfîrşit. îi smulse un ţipăt de groază şi asemenea unui copilaş înspăimîntat. acum rare. se sili să-şi alunge presimţirile funeste şi întorcîndu-se spre Esmeralda. primul gînd al n ei. cu un tremur în glas. petrecîndu-şi braţul una în ilalte şi începură să aştepte. Dar repede. din tot ce văzuse. În cele din urmă. Dar cel mai minunat lucru. încît capul lui era un adevăra de uluire. aşa încît hotărî să-i pîndească îndeaproape. Ce cumplită tragedie trădau aceste sărmane oseminte mute? Fata se cutremură la gindul nenorocirilor care-i aşteptau poate pe ea şi pe prietenii ei în această cabană lugubră. 14. îi ceru să înce cu văicărelile: Ð Gata.r îl înşfacă pe profesorul Archimedes Q. fata descoperi că uşa era prevăzută pe dinăuntru cu o bară grea de lemn şi după cî rădanii. O a d oua privire le dezvălui un al doilea schelet pe pat. şi aceştia erau în bună măsură aşa cum îşi închipuise că trebuie să arate ce el. Iată. se întoarse să caute mij oacele prin care să-şi pună planul în aplicare. în siguranţă. Jane. Cînd îi văzu pe marinari vîslind spre vapor şi ştiu că fata şi păzitoarea ei se găseau în bană. uriaşa femeie alergă s aţa în umărul stăpînei sale. O porni gr luată de Clayton şi după scurt timp.ÎN PUTEREA JUNGLEI După ce Clayton se înfundă în junglă. erau neînarmaţi. cineva din neamul lui. Şi astfel. Faţă de marinari însă şi mai cu seamă faţă de Snipes. aşa că-i plăcea şi ea. Ð În ce lăcaş al groazei ne aflăm? murmură fata. Dar. Tarzan hotărî să-l urmărească pe tînăr în junglă. Tarz an îl văzu pe tînăr luînd pistolul căzut al lui Snipes cel rănit şi ascunzîndu-l în sîn. Însă. întorcînd capul la auzul strigătului. ca să afle ce căuta acolo. în direcţia Cape Town. în tot grupul. dacă ar avea arme. cu cele două bărci care o adusese la ţărm. cel puţin. chemările. Nu faci decît să înrăutăţe rile. că trebuiau s-o întindă cît mai repede la vasul Arrow unde. resimţea o ură feroce. la picioarele lor. La fel şi tînărul cei doi bătrîni. asupra unui singur punct căzură cu toţii de acord şi anum e. se afla scheletul înălbit al unui bărbat.

în locul acesta. în di ea el că s-ar afla cabana. Era nedumerit.Era Sheeta. avea să se ducă să vadă înainte de a continua ceea ce părea să căutare zadarnică. îşi trase labele dindărăt sub ea. pîndind cu atenţie acest nou specimen din rasa lui. strecurîndu-se tiptil la vreo doisprezece paşi în dreapta omului alb. o săgeată se înfipse ea galbenă a leului culcat. dar vreodată un om a simţit degetele reci ale spaimei încleştîndu-i inima. se găsea într-un teribil imp cu privire la ceea ce trebuia să facă. Şi nici nu mergea pe urma celor doi bătrîni. Lighioana se tîra pe pîntece. Umbrele înserării se îndesau. totul păru încremenit. i se năzări lui Tarzan că-l căuta pe b Tarzan tocmai se pregătea să plece să-i caute el pe cei doi. Clayton striga cu glas tare şi în cele din urmă. . mîhnit şi descurajat. aşezîndu-se îndărătul unui de frunziş. cînd zări sclipirea gălbuie a unei piei lucioase înaintînd prudent prin junglă către Clayton. Urmă un zbîrnîit asemănă or cu acela al unei coarde de banjo cînd plezneşte şi în aceeaşi clipă. După-amiaza era pe sfîrşite şi Clayton. Zgomotul unui corp mare strivind. în jungla învăluită de noapte. dar nu îndrăzni sădesprindă privirile de la globurile galben-verzui pironite asupră-i. Spre surpriza lui Tarzan. Nu era laş. Da. înaintînd foarte încet. Din cînd în cînd. care. gata să sară. aproape sleit de puteri. iar Sheeta se întoarse brusc. sta rezemat de un copac. dar Clayton nu avea de unde să ştie că tocmai acestui urlet îşi datora viaţa şi ni că făptura care-l salvase era propriul său var. Sîngele îi îngheţase în vine. împiedicîndu-se în vegetaţia măruntă şi încîlcită. întunericul se înstăpînea. înarmat numai cu o suliţă.re englezul le adresa prietenilor săi. ca profesorul şi Philander să se fi întors la tabără. flexibil. leul. un f slab îi dădu de veste că făptura ascunsă îndărătul tufişului se furişa tîrîş. văzduhul serii fu cutrem urat de răgetul tunător al fiarei. ocrotind-o pe Jane de primej diile ce o înconjurau de pretutindeni. Cînd ochii ei intîlniră ochii lui Cl on se opri şi cu mare încetineală şi precauţie. tînărul văzu la mai puţin de şapte metri trupul prelung. Tarzan îl ajunse pe omul alb. Curînd. după felul stîngaci cum o ţinea. cu o puternică tresărire. părea să nu fie o a amilială acestui alb. deşi urmele lor erau proaspete şi clare pentru ochiul lui Tarzan. să fii sfîrteca t şi spintecat. dar chiar în clipa aceea. o porni. Se pregătea să e din urmă. ¹Vreun nou pericol" ± gîndi Clayton. în acea zi. sau să se înto rcă la cabană. După un timp. dacă nu va fi călăuzit iute spre plajă. Tarzan auzi foşnetul moale al ierbii călcate în picioare şi se miră de ce tînărul cel alb nu e alarma. Nu voia să se întoarcă în tabără fără să-l fi găsit pe totuşi îi repugna şi mai mult gîndul de a o lăsa singură şi lipsită de apărare în mîinile răz e Arrow sau expusă sutelor de pericole necunoscute ale junglei. era mai mu decît probabil. ştergîndu-şi transpiraţia de pe frunte. Omul-maimuţă. în for tăreaţa junglei africane. Da. atît de aproape de ei vegetaţia şi urletul acela care-ţi încrîncena carnea venind de undeva de sus. Nu. Aşadar. care. tăcerea junglei fu spintecată de înfiorătorul strigăt de provocare al gorilei. era c u putinţă. musculos şi ca ul roşiatic al unui leu uriaş. Clayton sta ţeapăn. leopardul. chiar si acum. Nic viaţa lui urechile nu-i fuseseră izbite de un sunet atît de înspăimîntător. În orice caz. puseră curajul lui Clayton la o încerca re-limită. cu suliţa ridicată. Pentru Tarzan lucrul era de neînţeles. pierzîndu-se în hăţiş. tînărul se îndrepta către inima junglei. iar isteţul om-maimuţă fu convins că străinul se rătăcise. rămase locului. se gîndea el. Aceştia trecuseră de mult şi se îndepărtaseră de acele locuri. tînărul alb nu o auzea. Clayton auzi colosul care păşea paralel cu drumul lui şi curînd. adevăratul Lord Greystoke. Clayton se ridică în picioare. Oare nu auzise zgomotul distinct care ar fi trebuit să-l avertizeze? Nic iodată pînă atunci n-o văzuse Tarzan pe Sheeta atît de stîngace. acela a fost W'illi am Cecil Clayton. unde ar fi putut cel puţin să fie de ajutor. să simţi pe faţă răsuflarea fierbinte a fiarei şi laba-i uriaşă strivindu-ţi ! O clipă. cu coamă arămie. ia l pe Numa. Omul se opri cu suliţa înălţată şi înfruntă desişul din ca iorătorul urlet. temîndu-se să-şi lanseze suliţa şi neputincios s-o ia la fugă. Omul o urmă moartea în suflet. sub colţii unei lighioane. judecata lui îi spunea că nici un om nu s-ar aventura spre cătunul aprigilor negri. nu ştia dacă să stăruie în căutarea profesorului Porte cu riscul aproape sigur al propriei sale vieţi. în direcţia satului lu i Mbonga. Străinul acesta lipsit de apărare va deveni în scurt timp o pradă lesn icioasă pentru crîncena junglă. fiul cel mare al Lordului Greystoke din Anglia. Dumnezeule! să mori singur. De asemenea. Sheeta se ghemuise. Deodată auz n zgomot în copacul de deasupra lui.

dar nu pe aceste atribute se întemeia el în lupta cu anj malul uriaş. al cărui bilet îl găsiseră pe uşa cabanei în dimineaţa aceleiaşi zile. Braţul drept continua să strîngă grumazul leului ca într-o menghine. uimit şi descumpănit. Cuţitul de vînătoarc fusese din nou vîrît în t l îşi aduna acum arcul şi tolba cu săgeţi. Clayton. Clayton auzi ecoul îndepărtat al unei arme de foc. mulţumindu-i pentru vitejia cu care-l salva se şi complimentîndu-l pentru forţa miraculoasă şi îndemînarea de care dăduse dovadă. apoi tă În cabana de pe plajă. poate că rezultatul ei ar fi fost altul. un gigant pe jumătate gol pică din copac drept pe spatele dihani ei. inteligenţei şi cuţitului ng şi ascuţit. f ind convins că-l înfundă mai adînc în labirintul pădurii. Deodată. pentru că aşa îl socote on. pe care le aruncase cînd sărise în spinarea leului Clayton se adresă străinului în englezeşte. Apoi. în întunericul din ce în ce mai adînc. care strălucea pe pielea-i netedă şi arămie. sunară într-o limbă ciudată. în timp c a stîngă înfigea mereu cuţitul în porţiunea neprotejată de sub umărul stîng. de astă dat te vocal. se ridică şi arătînd cu degetul în direcţia opusă celei pe Clayton. un braţ armat în muşchi ca de oţel încercui grumazul uriaş şi colo fu ridicat din spate. scoase strigă cela înfiorător care. Aproape simultan cu încordarea leului care se pr a să-şi reînnoiască atacul. cu excepţia unei piei ce-i acoperea coapsele şi a u nor podoabe barbare la braţe şi la glezne. Dacă lupta s-ar mai fi prelungit cîteva secunde. îl trase pînă se încredinţa că tînărul înţeleses rea. iar cînd se întoarse din nou ca să-l înfrunte pe furiosul rege al animalelor. Dar în acest caz ar rebuit să vorbească englezeşte. fu îngrozit de priveliştea ce i se înfăţişă. dar sin răspuns pe care-l primi fu o privire intensă şi o uşoară ridicare a umerilor puternici. chircindu-se pe băn asă. pe piept îi atîrna un medalion bătut în nestemate . dar omul-maimuţă. dar totul se petrecu atît de repede. porni să mănînce. Dinţii albi şi puternici se înfigeau cu vădită poftă în carnea crudă din care se pre picături de sînge. Negresa hohotea isteric. nu însemnau nimic în com paraţie cu ai lui Numa. Cu iuţeala fulgerului. era sfîşiată de temeri şi pre lăuntrice. o porni prin junglă într-acolo. Fiara întărîtată us şi îndărăt. îl speriase atît de cumplit pe Clayton. nu văzu altă soluţie de să-l urmeze pe cel care-l capturase şi astfel străbătură încet jungla în timp ce zăbranicul i din pădurea de nepătruns se înfăşură în jurul lor. în timp ce răgea şi bătea aerul cu labele ± ridicat cu aceeaşi uşurinţ care Clayton ar fi luat în braţe un căţel. care semăna cu trăncăneala maimuţelor amestecată cu mî vreunei jivine. blestemînd yiua nefericita cînd plecase din dragul ei Ma ryland. la pămînt. fiara sări în sus. dar Clayton se împletici şi căzu pe o parte. şovăi să-l urmeze. două femei inspăimîntatc se strîngeau în braţe. după ce mai întîi îi făcu semn lui Clayton să a ospăţ. Nu se temea atît pentru ea cît pentru cei trei bărbaţi pe care-i ştia pribegind . pînă ajunse să se ţină vertical. luptînd ne eastă nefirească poziţie. oricît de puternici ar fi fost muşchii sai. Englezul. vezi bine. ajungînd în cele din urmă la concluzia că era prizonier. Omul din faţa lui era intruchiparea perfecţiunii f izice şi a forţei de nedescris. însă răspunsurile. ori necunoaşterea limbii lui Clayton. cu ochii uscaţi şi aparent calmă. omul sălbatic. Dinaintea lui se inălţa un tînăr gol. omul acesta nu putea fi Tarzan din neamul maimuţelor pentru că. După ce Tarzan sfîrşi ospăţul. După ce işi puse din nou pe umăr arcul şi săgeţile. proţăpită pe picioarele din spate.Cu un urlet de durere şi de furie. în timp ce fata albă. mort. Apei îl lăsă să-l urmeze de bună voie. Nu. Apoi straniul personaj care-l răpusese se urcă în picioare pe stîrv şi zvîrlindu-şi pe spate capul sălbatic şi frumos. pentru că. lăsîndu-se pe vine. încît leul abia de avu timp să-şi revină din ned umerirea surprizei. despică vreo duzină de halci de carne di eşul animalului. îşi scoase din nou cuţitul şi cu mare iscusinţă. Clayton încercă din nou să lege o discuţie cu omul-maimuţă. c eea ce ar fi putut să însemne ori o minimalizare a serviciului adus. că se şi nărui. dar Clayton nu se putu hotărî să împartă această delicatesă cu ciudata sa în schimb îl cercetă stăruitor şi îi trăsni prin minte că acesta o fi Tarzan din neamul maim r. Omul îşi datora supremaţia agilităţii sale. nu ştia o boabă de engleză. se întoarse şi apucîndu-l de haină. cu cîteva minute mai înainte. Scena aceasta la care a fost martor în penumbra amurgului din jungla africană se în tipări pe vecie în mintea englezului. iar paşii furişaţi ai labelor căptuşite amestecau cu trosnetele rămurelelor ce se frîngeau şi cu chemările vieţii sălbatice de care Clayton se simţea împresurat. văzînd că n-avea după el. o singură împuşcătură.

altfel sîntem pierdute! Esmeralda deschise încet ochii. Gaberelle! strigă negresa şi lunecă pe podea. Ssst. holbîndu-se la Esmeralda. Un răstimp ce păru lung cît o eternitate. s e decupa în cadrul ferestrei zăbrelite capul unei leoaice uriaşe. de astă dată cu forţă sporită pînă ce namila se porni să scrijelească scînduri orinţa-i aprigă de a-şi înhăţa victimile lipsite de apărare. Esmeralda. jivina sforăi şi scrijeli la uşă. Ð Sst! şuşoti ea. taman în clipa cînd leoaica scoase un mîrîit gros. Dar nu trecu mult şi se apropiară din nou de uşă şi din nou epu să rîcîie. Fata aproape că încetase să respire cînd. drept care. s-ar fi temut mai puţin de un atac al leoaicei pe această cale. spre uşurarea ei. O clipă. ce trebuie să facem? Uită-te! Repede! La fereastră! Esmeralda. fata se ridică. va sluji să ocrotească o frumoasă ş icanăÐ care nici nu era născută pe vremea lui ± împotriva colţilor şi ghearelor unei lighioan cătoare de oameni. Primul lucru asupra căruia îi căzură privirile fură colţii leoaicei hămesite. Ð Oh. asupra căreia se pironiră ochii îngroziţ tei. slobozind cînd şi cînd răcnet fioros. Se auzi un rîcîit uşor pe lemnul uşii. profilat pe cerul scăldat de lună. iar trupul mlădios pătr tot mai mult în încăpere. pentru ca apoi să se arunce cu toată greutatea în împletitura de zăbrele mîncate de vreme. cuibărindu-se şi mai strîns lîngă stăpîna ei. După aceea se apucă să încerce cu ghearele trăinicia grilaj de lemn. Gaberelle! O.prin hăurile de beznă ale junglei sălbatice. Pentru numele lu i Dumnezeu. Ochii licăritori erau aţintiţi asupră-i cu o intensă ferocitate. drept ţintă dulapul. totul fu învăluit în tăcer urii păru să se fi stins într-un murmur slab. nu reuşi să-şi vîre decît capul. hăituind p Şi deodată se auzi zgomotul unui corp greoi care se freca de peretele cabanei. dar după un tim zgomotul încetă şi fata auzi din nou paşii labelor capitonate furişîndu-se în jurul cabanei. dimpreună cu cor polenţa-i extremă produseră un efect uluitor mai ales cînd negresei îi veni cheful să circul e în patru labe. fata fu scuturată de un fior şi se strînse mai tare lîngă negresă. fiara rămase cu labele din faţă proptite pe per vaz. o labă enormă şi capul animalului apărură l cu încetul. zăcea ne resa în nesimţire. deoarece în clipa aceea. de furie zadarnică. biata fem eie se ridică în patru labe şi în această postură. avînd. pare-se. pînă cînd. Esmeralda! Pentru că sughiţurile de plîns şi gemetele femeii păreau să fi atras făptura aceea care se opintea dincolo de peretele subţire. strigînd cît ra: O. leoaica rămase încremenită. Gaberelle! Esmeralda cîntărea vreo sută patruzeci de kilograme şi graba ei extremă. Bestia încerca să forţeze intrarea. Jane se aplecă şi apucă femeia de umăr. Ca în transă. Ajută-mă. O clipă. Ah. O zgîlţî Ð Esmeralda! Esmeralda! îi strigă. o masă uriaşă. aceeaşi tactică. Ju ne putea desluşi paşii vătuiţi călcînd în bătătura casei. Timp de douăzeci de minute bune. sălbatic. lătrăturile şi mîrîitul înspăimîntătorilor şi crîncenilor ei locuitori. aruncă un ochi speriat spre micul at prin care pătrundea clarul de lună. săl atic. cu douăzeci de ani mai tîrziu. care fugea d e zor. Leoaica repetă. îngrozita prizonier o porţiune din zăbrele cedînd şi în aceeaşi clipă. Instinctiv. leşină din . de pe care se prelingeau balele. poate că strădaniile lor unite ar izbuti să izgonească aprigul şi sîngerosul intrus. grumazul vînjos şi umerii îndoiau şi lărgeau zăbrelele. La picioarele ei. totuşi vergelele rezistară şi namila se p răbuşi la pămînt. începu să alerge prin cameră. arăşi se opriră ± de astă dată dedesubtul ferestrei. cînd cioplise acea poartă rudimentară dar r stentă. priveşte! şopti fata. cu un răcnet final ce făcu să pălească toate zgomotele junglei. apăsîndu-şi inima cu palma şi privind cu ochii dilataţi de g ză fiara ce-şi rînjea colţii la mai puţin de trei metri depărtare. capul dispăru şi auzi paşii fi i îndepărîtîndu-se de fereastră. Ð Dumnezeule! murmură ea. Priveliştea care întîmpină privirea sărmanei femei însemnă prea mult pentru nervii ei s praîncordaţi. dinspre care răzbeau acum neîncetat urletele şi răgetele. Fata auzi vergelele de lemn pîrîind sub povară. Dacă Jane ar fi cunoscut extraordinara trăinicie a uşii clădite bucată cu bucată. inertă. dedesubtul căreia se opri o secundă. că într-o bună zi. apoi auzi desluşit sforăitul fiarei în faţa uşi la şaizeci de centimetri de locul unde se pitea ea. Ð La fel de puţin îşi închipuise John Clayton. de-ar putea s-o trezească. în care încercă să-şi propulseze mătăhălosul trup distanţa dintre rafturi era doar de vreo treizeci de centimetri. Cu un urlet de groază. iar şi iar. În cele din urmă totuşi renunţă la strădania ei o auzi reîntorcîndu-se la fereastră. zgîindu-se în mica încăpere.

O secundă. Ştia că era posibil ca unul dintre mateloţi să fi tras. Tarzan îl privi atent pe tînăr. Urmă o ţîşnire de f ubuitul descărcării şi un răget de durere şi furie ca răspuns din partea animalului. Grijulie. Din vîrful unei crengi foarte înalte. Jane Porter văzu namila dispărînd de la fereastră. îi dădea o convingere bol năvicioasă că fata este ameninţată de o mare primejdie. îşi scormonea mintea ea vreunei portiţe de scăpare. O clipă mai tîrziu se repezi la zăbrele şi trase cu o furie r eînnoită. stînd rezemată de peretele din fund. printre ramurile care se legănau şi se încovoiau. pe un parcurs de circa o sută de iarz i. adăugîndu-se la starea lui de surescitare nervoasă. în urmă. curînd fu lăsat. în faţa ei. ce ducea adeseori la înălţimi . începu să strige după om atic care i-o luase înainte şi după o clipă. făcîndu-l să se mişte cu aceeaşi uşurin u care Clayton s-ar fi plimbat pe o stradă londoneză în miezul zilei. omul aproape că-şi pierdea răsuflarea la vederea hăului îngrozitor c e se căsca sub ei. înainta cu. tînărul englez n-avea să uite următoarele cîteva minute pe care le atunci. om sau animal. iscusita făptură sări. din cauză că nu se mai putea folosi de membrul rănit. Sabor însă nu fusese ucisă. leoaica îşi reînnoi eforturile de a-şi introduce trupul mas iv printre zăbrelele şubrezite. Deodată. dar vremelnic. apoi laba din faţă. în aceeaşi zi. l n crăcile de deasupra capului. Nu mai avea de întîmpinat i o rezistenţa. însă cu ceva mai puţin efect. Işi văzu prada ± cele două femei ± zăcînd în nesimţire pe podea. poticnindu-se or în drumul său şi căznindu-se zadarnic să ţină pasul cu el. uşor. avu mulţumirea să-l vadă lăsîndu-se jos. apoi. Numai surpriza fulgerării orbitoare şi a detunăturii asurzitoare o determinară să se re tragă pripit. Temîndu-se ca nu cumva să se piardă din nou.ZEUL PĂDURII Cînd Clayton auzi detunătura armei de foc.nou. revolverul că -i alături. Sabor nu tre buia decît să-şi croiască drum printre zăbrele ca s-o poată lua. picioarele îndemînatice călcară pe o împletitură de ramuri încolăcite una în jurul alteia. O dată cu leşinul Esmeraldei. îşi ridică iaba rănită pentru a o introduce uşurel pe sub barele apăsătoa Încă o clipă şi ambii omoplaţi fiind dincolo de zăbrele. o porni prin copaci. capul răzbise în întregime. în timp ce Tarzan bombănea din pricina în cetinelii cu care mergea. îş ingea trupul greu prin spărtură. De la prima senzaţie de spaimă care-l îngheţase. mai înainte. Iată. fără nici o nădejde. albă ca varul şi ţeapănă. îndoindu-se în faţa lui Clayton. încît englezul. pentru că îşi iuţi atît de simţitor mersul. o uimitoare repeziciune. Clayton nu-şi putea da scama decît foarte vag de ceea ce se petrecea în mintea stra niului său capturator sau ghid. în faţa ochilor uluiţi ai lui Clayton. într-un copac vecin. fără speranţă. ce ea ce i se părea lui. dar faptul că-i lăsase revolver ul lui Jane. ca şi cum nu se putea hotărî cum e mai bine să cedeze. Centimetru cu centimetru. Purtat pe sus. căzu de douăsprezece ori în tot a ute. pentru că Tarzan urma calea cea mai uşoară. Îl smulse iute din loc ul unde-l ascunsese şi ţintind din plin capul leoaicei. Asupra acestei privelişti deschise din nou ochii Jane Porter. apoi leşină la rîndul ei. Fata. cu coapsele-i îngus avea să lunece cu repeziciune. apoi. cu Clayton în spinare. În asemenea momente. Clayton trecu la o vie admiraţie şi invi die faţă de muşchii extraordinari şi de miraculosul simţ de orientare care-l călăuzea pe aces zeu al pădurii prin întunericul de smoală al nopţii. Niciodată în viaţa lui. era însă lucru vădit că auzise împuşcătura şi că aceasta îl a r-un anumit fel. descr iind un arc ameţitor. Glonţul îi săpase doar o rană dureroasă într-unui din umerii e aşi. mîna cu care-şi apăsa puternic pieptul simţi conturul rigid al revolverului lăsat de Clayton. fu cuprins de temeri şi îngrijorări chinuito are. corpul mlădios. apăsă pe trăgaci. Din cînd în cînd pătrundeau în cîte un loc unde frunzişul era mai puţin compact şi razele tii ale lunii iluminau. nsîndu-se ca un acrobat pa sîrmă deasupra prăpastiei de verdeaţă de dedesubt. cu omo t cu tot. 15. drumul straniu pe care îl străbăteau. Carnea din care avea să se înfrupte se găsea acolo. îi făcu semn să se prindă de gîtul lui şi luîn alb cîrcă. Poate chiar în această clipă încerca pere împotriva cine ştie cărei sălbăticiuni.

Clayton văzu. Englezul sări iute după el. nătîng. Plesnind şi sfîşiind cu labele pămîntul şi văzduhul. n-ar fi izbutit s-o ţină singur pe Sabor nici măcar o secundă. Cînd Jane deschise ochii şi ghici pericolul inevitabil care o ameninţa. la timp ca să vadă labele din sp ate ale unei lighioane uriaşe. Clayton se grăbi să-l ajute. dar omul nu prirepea şi Tarzan nu se umeta să slăbească strînsoarea ca să-şi scoată singur armele. căzînd cu toată greutatea peste duşmanul ei. în pieptul roşiatic. deşi nu înţelese nimic. Dar în clipa aceea. Într-o clipă. Şi totuşi.. Încerca să-i spună acestui om alb. În urma strădaniilor lor reunite. cînd Clayton îşi desfăcu braţele din jurul gîtului omului-maîmuţă. atît de ameţitoare fu coborîrea lui Tarzan. Clayton îi strigă că toate sînt în regulă şi-i ceru să desch ridică. care să poată susţin la greutate. leoaica se răsturnă pe spate. Apoi auzi vocea îngrozită a tinerei Jane: Ð Cecil. leoaica ieşea pe fereastră. iar Cla n ştiu că era un ordin. luptă la care asistase cu puţin înainte şi se simţi mai încrezător. Sabora începu să se rostogolească şi e ba într-o parte. aşa încît leoaica rămăsese agăţată cu labele din faţă. aşa cum învăţase în ziua aceea cînd repurtase victoria în lupta corp la corp cu Terkoz. care u rla turbată şi se agăţa cu ghearele şi asta numai pentru a salva o tînără albă. Ca un om despuiat să îndepărteze. scormonindu-şi mintea pentru a găsi un mijloc de a stăvili cu o singură mînă bestia turbată. Cu repeziciunea şarpelui care se azvîrle asupra victimei. căci fata nu numa i că făcea parte din categoria şi din rasa lui. care-i atîrna la şold. Încetul cu încetul. în realitate. îşi aduse deodată aminte de lup i cu Terkoz şi cînd omoplaţii uriaşi ieşiră pe fereastră. Deşi ştia bine că leoaica ar fi isprăvit cu ei în doi timpi şi trei mişcări Tar trăgea din răsputeri ca s-o îndepărteze de Jane Porter. se aruncă şi el în spatele Sa borei. iar zbaterile leoaicei erau tot mai lipsite de vlagă. ba în alta. dar din ce în ce mai puternică era apăsarea barelor de oţel care-i împingeau capul tot mai jos. în clarul de lună argintat muşchii imenşi ai omoplaţilor l Tarzan şi bicepşii săi proiectîndu-se în afară ca nişte corzi puternic înnodate. iar în clarul de lună din fundal se co turară capetele şi umerii a doi bărbaţi. îl văzu ţ re partea laterală a cabanei. gata să dispară pe fereastră. dar uria cu plete negre îşi spori şi mai mult încleştarea. lung şi subţire. Tarzan. Clayton auzi s icul răgnet de victorie al gorilei-mascul. Clayton îşi dădu seama de bravur itatea faptei săvîrşite de tovarăşul său. lucrurile aveau cu totul alte raţiuni. domnule Clayton! Ce înseamnă asta? Ce este? Alergînd iute la uşa cabanei. bara mare de lemn şi-l trase pe Clayton înăuntru. Tarzan sări în picioare şi pentru a treia oară în aceeaşi zi. În ce-l priveşte pe Clayton. Urmă un ulti sţinut efort din partea omului-maimuţă şi vertebrele gîtului Saborei trosniră cu un pîrîit pu nic. Urechile agere ale lui Tar zan desluşiră zgomotele neobişnuite ale strădaniei Saborei de a-şj croi cu forţă drum printre zăbrele. îl văzu totodată pe imuţă că se agaţă cu amîndouă mîinile de coada lungă a animalului şi proptindu-se cu ambele p pe peretele lateral.. Apoi Clayton îşi aminti de lupta d intre acest om si leul cu coama arămie. dar era unica femeie din lume care-i cîşti gase iubirea. în cele din urmă îi traseră afară omoplaţi nci Clayton văzu lucrul cel mai de necrezut. trăgind de coadă. în strădania ei de a scăpa de ciudatul ei adversar. însă omul-maimuţă bodogăni ceva pe un ton de poruncă. căutînd întruna ramurile cele mai puternice. după ce ocolise cabana şi zărise dihania dispărînd înăuntru. În cele din urmă. îşi adună toate puterile în efortul de a trage jivina afară din casă. Tarzan îşi dibuia dru ul cu relativă încetineală. căci vedea bine că omul ăsta al jit. Şi totuşi atinseră pămîntul aproape f i o hurducătură. Clayton. . pe cît de repede putu. iar Clayton avu impresia că picaseră de-a dreptul pe pămînt de la o înălţime de trei i de metri. braţele lui tinere încercînd şi izbutind figura ¹plin Nelson" asupra gîtului leoaicei . o fiară devoratoare de oameni. La un moment dat ajunseră în luminişul dinaintea plajei.e peste treizeci de metri deasupra solului. trupul masi începu să fie tras îndărăt pe fereastră şi în acea secundă. străină. păre n eroism suprem. Cu un răget. spre marea ei surprinde bservă că animalul uriaş era tras înapoi pe fereastră. Tarzan îşi desfăcu brusc braţele din jurul namilei. Şi tot mai sus se deplasau antebraţele de fier ale omului-maimuţă pe cea fa Saborei. Tarzan continua să dea ordine pe care Clayton nu le înţelegea. renunţă în inima ei tînără şi curajoasă la orice urmă da speranţă. în ciuda aparentei viteze cu care înaintau. să împlînte în spinarea şi în coapsele Saborei săgeţile lui otrăvite şi să-i l de vînătoare.

liberal. meşteşugari şi ne guţători. omenirea ar fi fost astăzi cu o mie de ani mai avansată faţă de nivelul de civilizaţie la care ne găsim. cutremur e hohote de rîs nervos. Ð Vai de mine. cei doi se întoarseră în adăpostul sigur. întrerupîndu-mă din argum area mea erudită doar pentru a-mi atrage atenţia asupra unui patruped de genul Felis . De jur împrejur îi împresurau tenebrele de nepătruns ale ju nglei. care se trînti pe băncuţă. încît mă rog Domnului să-l binecuvîntez ocrotească în această aprigă şi sălbatică junglă. 16. îi curmă vorba profesorul Porter. În asemenea clipe. dacă Ferdinand şi Isabe la nu i-ar fi cucerit pe mauri în secolul al XV-lea. stăteau doi bătrînei. pe un petic de plajă nisipos. . care-şi întorsese privirea spre junglă. domnule Philander. domnişoară Porter. oricine ar fi. religia lor însemna un ob categoric în calea posibilităţilor pe care le sugerezi dumneata. Şi abia acum se dezlănţui reacţia tinerei Jane Porter. îi descrise apoi miraculoasa forţă. aşa încît îl însoţi pe Clayton acolo unde Tarzan din neamul maimuţelor se făcuse nevăzut.Ð Ce-a fost răcnetul ăsta înfiorător? şopti Jane. în sp tele lor. pornind însă mereu în direcţie greşită. Profesorul Archimedes Q. Dinaintea lor se aşternea nemărginitul Atlantic. La început am crezut că s-ar putea să fie Tarzan din amul maimuţelor. îi datorăm vieţile noastre. Fata. Erau pi fel de iremediabil pierduţi de parcă ar fi fost duşi pe altă lume. Am impresia că se apropie ceva de noi. fiece fibră a creierelor lor ar fi trebuit să fie con centrată asupra chestiunii vitale a minutului respectiv: problema. aşa că teoria nu ţine. receptiv. Ð Ţţţţ. discutînd în contradictoriu. Continentul Negru. dar nici nu vorbeşte. Nu-mi sp că un gîtlej omenesc a putut scoate asemenea răcnet hidos şi înfiorător. care a marc at.. de bună seamă. După aceea îi istorisi aventurile trăite de el alături de acea stranie făptură şi felul în re omul sălbatic îi salvase de două ori viaţa. strîngîndu-se cît mai aproape de Clayton Ð A fost strigătul de izbîndă al omului care ţi-a salvat viaţa. Lighioane sălbatice răgeau şi urlau. atunci e al unui zeu al pădurii. domnişoară Porter ± răspunse Clayton ± sau dacă nu era gîtlejul unui om. Philander vorbea: Ð Dar. nu voia să rămînă singură. eu îmi menţin punctul de vedere că. Rătăciseră mile intregi în căutarea taberei. dar nu p rimi nici un răspuns şi în cele din urmă. pentru ei de vi aţă şi de moarte. adică exact tipul de oameni care au făcut posibile civilizaţiile pe care le întîlni azi în America şi în Europa. Mă rog. zgomote cumplite şi lugubre le asaltau urechile. îl dojeni el. domnule profesor! exclamă domnul Philander. agilitate vitejie ale acestei fiinţe cu piele arămie şi chip frumos. oferit de teriorul cabanei.. Ð Ba da. este şi va fi întotdeauna un mijloc de subminare a progresului ştiinţific. Ð Pentru numele lui Dumnezeu. Ð Ce strigăt înfiorător! exclamă Jane. de cîte ori trebuie să-ţi atrag atenţia că re absolută a facultăţilor spirituale îţi poate permite să atingi înaltul nivel intelectual n cesar soluţionării importantelor problema care se ivesc în cîmpul de gîndire al minţilor lum inate? Şi acum te fac vinovat de o flagrantă încălcare a politeţei. nici nu Înţelege englezeşte. cum să facă să regăsească tabăra. n-am murit? Cei doi se întoarseră spre a o vedea pe E smeralda ridicîndu-se pe podea în capul oaselor şi rostogolindu-şi ochii mari în toate dir ecţiile. Aşteapt duc îndată ca să-i poţi mulţumi.¹EXTREM DE REMARCABIL" La cîteva mile depărtare spre sud de cabană. un popor de agricultori. Porter se întoarse în direcţia indicată de domnul Philander cel miop. în timp ce spaniolii. domnule Philander. dragă domnule profesor. Clayton îl strigă de cîteva ori. Tremur toată numai cît îmi amintesc de el.. înspăimîntată. ţţţţ. Mahomedanismul a fost . ca şi cum nu se putea încrede în mărturiile lor asupra tărîmului pe care se află. Ð Ţţţ. ţţţ. Ð Amin! adăugă Clayton cu căldură. Maurii erau un n eam funciarmente îngăduitor.. Ð Nu înţeleg nimic ± încheie Clayton. Samuel T.

domnul Phil er constată cu groază că leul venea după ei. iar bucuria de a u cide ar fi fost o ispită prea mare ca să-i poată rezista. cu o calmă demnitate. care e cunoscut a fi cu atît mai generos cu cît e mai departe. În faţa lor. după cum îţi eam. domnule Philander. haide să procedăm cu mai multă distincţie. aţintindu-şi ochii miopi în direcţia formei confuze ce se profila pe fundalul întunecat al vegetaţiei tropi cale. acest joc de-a. Ð Condamnabil. Simplul fapt că Numa nu se repezise imediat la o pradă atît de lesnicioasă era de ajuns pentru Tarzan.. ţinîndu-se strict pe urmele domnului Samuel T. Profesorul Archimedes Q. Philander prodigioasele saltur i şi ţopăieli. Ce-ar gîndi despre noi prietenii care s-ar întîmpla să fie pe stradă şi să asiste la isprăvile noastre atît de poznaşe? Te rog. care rotestă şi-l sili să mărească viteza. un leu?! strigă domnul Philander. precum şi a unui bot întredeschis la o uimitoare apropiere de persoana sa. maurii. ajunse dedesubtul lui. dacă ţii să foloseşti terminologia vulgară. fugea prin noaptea scăldată de lună. îl mustră profesorul. Tarzan se aplecă şi apucîndu-l de gu . S-ar fi putut ca lighioana să-i hăituiască pînă i s-ar fi făcut din nou foame. leul se apropiase. urmărindu-i plin de curiozitate. fără îndoială. cu atît mai bine. Leul înainta în salturi elastice şi se afla la cinci paşi în urma lor. Ð Ne urmăreşte! icni domnul Philander. Între timp. metaforic vorbind. domnule Philander. domnule Philander strigă profesorul Porter în timp ce. Ð Ţţţ. domnule profesor. încuviinţă domnul Philander şi cu cît o veţi face mai cur . care au fost robiţi în secolul al XV-lea.. acest caz. Ð După cum îţi spuneam. chiar dacă noi am amîna dis asupra acestei calamităţi mondiale pînă am reuşi să obţinem încîntătoarea imagine a îndepărt elis carnivora. fuga aceasta ruşinoasă nu cadrează cu de litere. Ð După cum îţi spuneam. Încleşta mai puternic braţul profesorului. ţţţ. Într-adevăr. domnule Philander. directorilor grădinii zoologice celei mai apropiate. Dar. Ð Foarte just. să se afle în aceeaşi regretabilă condiţic. un ieşind al junglei se sfîrşea într-un promontoriu îngust şi înspre refugiul cilor pe care-i vedea acolo îşi îndreptă domnul Samuei T. Philander. Niciodată. Domnul Philander mai furişă o privire în spate. a unor ochi galbeni şi feroci. Domnul Philander îşi retrase mîna de pe braţul profesorului şi o rupse la fugă într-o vite care ar fi făcut cinste oricărei echipe universitare de cros. ca să-l încredinţeze că l se pe săturate. Leul îşi iuţise la rîndul său pasul şi men u îndărătnicie aceeaşi distanţă între el şi ei. Porter. dar. extrem de condamnabil! exclamă profesorul Porter. Aşa încît Tarzan lunecă repede pe o cracă mai joasă. gîfîind şi suflînd din greu. cu cozile redingotei fluturînd şi cu cilindru-i de mătase lucioasă. vor continua puţin pentru moment. prea sleit de puteri ca să se mai poată căţăra pe o creangă. cînd. hlizindu-se. în dreptul fugarilor care se apropiau cînd domnul Samuei T. domnule profesor. doi ochi ageri urmăreau cursa cu mare interes şi preţuire. da. Avusese aceeaşi fugară viziune. luînd-o fugă.. Voi raporta negreşit această scandalo asă încălcare de etică. Ð Da. Tarzan din neamul maimuţelor privea.Ð Dumnezeule. Îngăduiţi-mi să vă spun că. înzestrat cu desăvîrşita cunoaştere a pădurii. cu o urmă de irita re în glas. singurul pericol ar fi fost ca unul dintre oameni să se împiedice şi să cadă. după t ate probabilităţile. pînă la vreo zece paşi de cei doi oameni. diavolul galben s-ar fi năpustit într-o clipită asupră-i. Philander. domnule profesor! îl întrerupse din nou domnul Philander.. Haideţi s-o facem acum! Luîndu-l pe profesor de braţ. dacă nu-l întărîtau. întorcînd capul. Domnul Philander mai aruncă o privire îndărăt. leul avea să se plictisească curînd de sport şi să e în junglă. peste umăr. în timp ce din tenebrele aceluiaşi loc. îşi luă şi el picioarele la spinare. reluă profesorul Porter. Clarul de lună inunda plaja şi ciudatul grup se zugrăvea desluşit pe nisipul gălbui. domnul Philander porni în direcţia care părea să mărească de rea dintre ei şi leu. Ð Dumnezeule mare. domnule Philander. niciodată în viata mea n-am pomenit să i se perm ită unui asemenea animal s-o ia razna afară din cuşcă. hoţii şi vardiştii ! Ştia bine că cei doi oameni erau în siguranţă în ce priveşte un eventual atac din partea l ului.. Parcurseseră doar o scurtă distanţă. unde se opri.

f us. ţţţ. pe care spaima subită i-l per . domnule profesor. O clipă mai tîrziu se ivi şi profesorul în zona prietenoasei înşfăcări şi la rîndul său. nu mai a m mult pînă să uit de înalta dumneavoastră poziţie în lumea ştiinţei şi de tîmplele dumneavoa . Dumnezeule. îl dojeni profesorul. S-ar putea să se afle chiar alături de dumneavo astră. îi urmărea cu un amestec de curiozitate şi amuzament. osoasă. trăgînd domnul Philander. cei doi bărbaţi se cramponară. ai uitat ce-i buna-cuviinţă Ð N-am uitat nimic. Philander Sfrijitu. Luaţi seama. alături de el. Ð Uite ce-i. Port er! Sînt un om disperat! Îmboldit de-o suferinţă îndelung îndurată şi viermele ajunge să se r . domnule Philander.. Mi-ai salvat viaţa.. cu spaţele lipit de trunchiul copacului. de-atunci de cînd to t el mi-a luat-o pe cealaltă Jane. iar josnicia se împodobeşte cu mantia virtuţii. Aţi insinuat că dumneavoastră aţi luat-o la fugă doar ca să mă ajungeţi pe mine d mă şi nu ca să scăpaţi din ghearele leului. în timp ce zan. murmură profesorul Porter. O altă mînă bătrînă se ridică dinspre partea domnului Philander pentru a strînge mîna care ezema pe umărul său şi nici un alt mesaj nu ar fi putut stabili o comunicare mai direc tă între o inimă şi cealaltă. Ð Domnule profesor Archimedes Q. ce frumos sună asta ! Ark. Ð Sînt profund întristat. ţţţ. exact în secunda cînd dezamăgitul Numa. V reau să-ţi mulţumesc. scoate-ţi haina şi vino jos pe pămînt şi-o să-ţi dau o lecţie aşa cum ţi-am ma u şaizeci de ani pe aleea din spatele şopronului lui Evans Purcelul. dar credeţi-mă. îl văzură pe mareţ l leu oprindu-se din neastîmpărata-i naveta de îndată ce racnetul cumplit îi izbi urechile .. dar s-ar zice că de douăzeci de ani încoace ai uitat să fii uman! Profesorul ridică o mînă bătrînă. Şi el era tăcut ± nemiş ca o imagine gravată. Sub ei.. făcu un salt pentru a-şi bîndi prada ce+i scăpa. ţţţ. domnule Philander. domnule profesor Archimedes Q. Eşti sigur. domnule Philander. Profesorul rămase tăcut cîteva minute şi întunericul îi ascunse zîmbetul îndîrjit ce-i sch si faţa zbîrcită. de ramura puternică. Ð M-ai ridicat sus în copac la momentul oportun. Porter. Profesorul rupse primul tăcerea. m-ai obligat să mă extenuez în asemenea mod neobişnuit pentru a-mi putea continua expunerea. domnule profesor. Porter ± i-o reteză domnul Philander ± a sosit vreme a cînd răbdarea devine o crimă. rosti în cele din urmă pe-un ton oţărît. Cerule! Emoţia mome ntului m-a făcut să uit că şi eu am fost tras în copac de un factor exterior. ţţţ! Făcu profesorul Porter. că ai dat dovadă de o asemenea lipsă de bărbă prezenţa unui specimen din ordinele inferioare şi că. Nu chiar de douăzeci de ani şi Dumnezeu mi-e martor că am încercat să fiu uman de dragul lui Jane şi de dragul tău. Ð Pîna şi leul tremură de frică. Ð Cum? făcu profesorul Porter. maurii. în adăpost. Ð Remarcabil. Cei doi prieteni. ţţţ. Ð Iartă-mă. Un scurt răstimp. apoi strecurîndu-se în junglă. presupun că ma i e cineva sau ceva în acest copac împreună cu noi. leul păşea iritat în sus şi-n jos. îl săltă pe ram. M-aţi acuzat e laşitate. cînd eşti uman te iubesc. cu un răget.. Ð Ark! exclamă uimit domnul Philander. prin crasa dumitale laşitate. Sfrijitule! rosti el cu duioşie. replică domnul Philander. Ð Cum? Ce tot spui? Ţţţ. gîfîind. unde se facu nevăzut. spuse în cele din urmă profesorul. În clipa aceea i se năzări lui Tarzan din neamul maimuţelor că Numa se fîţîise destul pe s copac. pînă găsi um său prieten. domnule Philander. extrem de remarcabil. profesore! replică domnul Philander. cuibăriţi în echilibru instabil pe creanga copacului.hainei. Ð Ţţţ. Cel de-al tr ilea om din copac stătea ascuns în umbrele dese ce învăluiau tulpina. ţţţ. Cîteva minute nu-şi spuseră nimic. dacă ţi s-a făcu o chelfăneală. domnule Philander? Ð Mai mult ca sigur. astfel încît îşi înălţă capul tînăr spre ceruri şi în urechile mortificate ale celor d aprigul strigăt de provocare al antropoidelor. şopti domnul Philander.. Aşa cum îţi spuneam. agăţîndu-se cu dispera re de domnul Philander pentru a-şi redobîndi echilibrul. înainte de a mă fi întrerupt. tremurătoare şi dibui pe întuneric. Ð Dar nu te-am ridicat eu. apoi adăugă: Cred că t rebuie să mulţumim respectivului factor. domnule profesor Archimedes Q.

ţţţ. ză în capul oaselor şi începu să-şi pipăie diverse porţiuni ale propriei anatomii. Ţinîn răsuflarea. Cît de dureros. amîndoi se clătinară. apoi. Eu mă las greu convins. Cu foarte puţin înainte mi-ai expus o re foarte logică în sprijinul teoriei dumitale că tabăra se află drept la sud de noi. Deci eu îmi voi continua drumul spre sud. Ð Cred că cel mai înţelept lucru ar fi să-l urmăm ± spuse domnul Philander. Ð Dar. Ð Remarcabil. ţţţ. Ţtt. omul acesta s-ar putea să ştie mai mult decît fiecare dintre noi. Atunci făcu aceeaşi încercare cu piciorul perec he şi-l întinse în faţă. După care. însă pînă la urmă m-ai convins. uriaşul le făcu semn să-l urmeze şi o porni pe plajă în direcţia dinspre ca ei tocmai veniseră. cînd ochii îi căzură asupra unei ciudate figuri aflată doar la cîţi şi care-i privea cu deosebit interes. centrul de greutate al d omnului Philander atîrna în gol. Domnul Philander îşi înălţă şi al doilea ochi din noroi şi privi cu o furie fără cuvinte l sorul Porter. Trebuiră să treacă mai multe minute pînă cînd unul din ei să cuteze a se clinti. extrem de remarcabil! rosti el. pe care-l frec ase cu grijă de mîneca redingotei şi-l plasase din nou pe cap. ţţţ. în chiar acel moment. Ð Toate sînt la locul lor! exclamă el în cele din urmă. O clipă.iclitase. ţţţ. Rămîne intact. nu îndrăznise să încerce vreo mişc are. cînd braţele. se întoarse şi dădu cu ochii de un uriaş gol. aşa încît n-a fost nevoie decît de slabul impuls oferit de greutatea adiţională a profesorului Porter pentru a-l răsturna pe devotatul său secretar de pe cracă. îşi flutură şi braţul stîng pe deasupra corpului trîntit la pămînt ± şi acesta s Ð Remarcabil. Eu m-am arătat sceptic. Cînd îl văzu pe domnul Philan der arătîndu-i cu degetul ceva în spatele lui. încă nu ştiu cu cer Cu infinită grijă. profesorul Porter încercă să-şi mişte un picior. ripostă profesorul. domnule Philander. Pare un băştinaş al acestui colţ de lume. mişcîndu-l de vreo şase ori în faţă si în spate. Ð Cui semnalizaţi. era fixat asupra mişcărilor giratorii ale profes orului Porter. repetă profesorul. profesore. Traumatism al creier ului. care se înălţa nemiş lor. Domnule Philander. nu-i timpul să-ţi acorzi un răgaz de tr ebuie să ne ridicăm şi să acţionăm. că pac. n-ar fi putut exista om mai surprins decît el. Ð Slavă Domnului. Philander. şopti domnul Philander cu fervoare. Să-l urmăm măcar pe o mică distanţă. ţţţ. domnule! i se adresă profesorul. Apoi făcu un efort să se ridice. scoţîndu-şi pălăria. privind lateral. u excepţia unei legături în jurul şalelor şi a cîtorva podoabe de metal. În cele din urmă. încît nu va mai exista nici o posibilitate să-şi continue drumul. îl preveni profesorul Porter. corelat cu totală aberaţie mintală. domnule Philander. domnule Philander. Dar din nefericire pentru amîndoi. Spre surprinderea lui. într-adevăr! Şi la o persoană încă a vîrstei! Profesorul Porter se rostogoli cu faţa în jos. Fericire! Era intact. cînd strădania îi fu pe dată încununată de un marcat succes. domnule profesor? întrebă domnul Philander pe un ton aţîţat de curiozit te. cu ţipete unite şi cît se poate de necărturăreşti. Ð Ţţţţ. dar. picioarele şi spinarea ţi-s fărîmate? Un ochi îi era îngr utul moale celălalt. Profesorul Porter îşi culesese de pe jos cilindrul de mătase lucioasă. odată ce-mi . rosti: Ţţţţ. amîndoi f d convinşi că o asemenea încercare se va solda cu atîtea rupturi şi fracturi. Extrem de remarcabil! Cu aceste cuvinte se ridică şi aruncînd o privire nimicitoare siluetei culcate încă a domnului Samu ei T. iciorul răspunse comenzilor ca şi în trecut. extrem de remarcabil! murmură el. domnule profesor Porter. Ð Extrem de remarcabil! şopti el. Totuşi clocotea încă d faţa cruntei nedreptăţi a insinuării făcute de profesorul Porter şi era pe punctul de a-i trî ti o replică usturătoare. Deci n-ai murit? Ð Ţţţ. profesorul Porter îşi flutură braţul drept. aşa încît acum afirm categoric că trebui uăm spre sud pentru a ne regăsi prietenii. Dar îşi ridică uşure ul de pe pămînt. Ð Ţţţ. înlănţuiţi într-o frenetică îmbrăţişare. Domnul Philander nu se urnise de pe locul unde căzuse. Ð Bună seara. Ð Ce dureros! exclamă domnul Philander aproape cu glas tare. Cum să te mişti. Profesorul Porter nu catadicsi să răspundă acestei întrebări puerile. cu mare gingăşie îşi arcui spatele pînă aju să semene cu un uriaş cotoi zbîrlit în imediata vecinătate a unui dulău gălăgios. Drept răspuns.

protestă profesorul Porter. se aflase pe degetul omului în momentul morţii. aparţinuseră unui bărbat şi unei femei. Zorile îi aflară povestindu-şi diversele aventuri şi făcînd speculaţii asupra identităţii straniului păzitor şi protector pe re-l găsiseră pe această coastă sălbatică. 17. evident. Cele două mai mari. atunci cînd. Domnul Samuei T. Clayton scoas strigăt de uimire. chiar dacă ar trebui să fac pe jos înconjurul întregului continent african spre a-mi atinge ţint a. am fi ost scutiţi de o serie de incidente cît se poate de umilitoare. lasă-te ghidat d e o minte mai matură şi mai practică decît a dumitale. Ð Remarcabil.. Profesorul Porter şi domnul Philander se arătară foarte interesaţi să studieze schelete le. văzînd că aceşti oameni bizari nu-l urmează. În acelaşi timp. ţţţ. hm. ceai şi cafea pentru cei cinci abandonaţi şi toate acestea fură iute fol te spre a le satisface pofta de mîncare îndelung neastîmpărată. Clayton descoperi un inel masiv. nici mai mult nici mai puţin. făină. extrem de remarcabil! făcu profesorul. dat fiind că nimeni din grup nu pusese nimic în gură şi nu închises un ochi din dimineaţa zilei anterioare.FUNERALII Cum se lumină de ziuă. din pricina localizării sale în leagăn. începură să se agite ca să prepare ceva de mîncare. Un răstimp. Dar abia apucase să rostească aceste cuvinte. omul-maimuţă îşi pierdu răbdarea în faţa ignoranţei lor stupide. la rîndu-i. e ruşinos din partea dumitale s asemenea umilinţe. adăugă Jane Porter. susţineau ei. Jane descoperi cărţile din dulap şi deschizînd coperta uneia. ori de cîte ori e nevoie de o părere avizată. Următoarea sarcină era aceea de a face cabana locuibilă şi în acest scop. Voi continua drumul în direcţia justă. Ð Ţţţ. scuturată de un mic fior la amintir ea răcnetului cumplit care urmase după uciderea leoaicei. se mistui în jungla de lîngă ei. un înger al Domnul ui. Te rog ca pe viitor.. Tarzan îi dezlegă -le cu degetul clădirea mică. cîndva. Într-o a doua carte pe care o cercetă în grabă gă . citi pe pa gina de gardă numele John Clayton ± Londra. care. dacă n-ar fi fost încăpăţînarea dumitale. Le făcu din nou semn. însă după ce urcară o mică ridicătură de pămînt. că tot eu am avut dreptate. Răzvrătiţii de pe Arrow debarcaseră o cantitate de conserve de carne. Îl înşfacă ul domn Philander de umăr şi înainte ca acest stimabil domn să-şi fi dat seama dacă îl ucide au îl schilodeşte pe viaţă. Discuţiile ulterioare fură întrerupte de Tarzan. la o distanţă mai mică de o sută de iarzi. care. Esmeralda. însă ei continuau discuţia în contradicto La un moment dat. Apoi Tarzan o porni spre nord. bis cuiţi uscaţi. fură mai m ească în faţa lor cabana. că şi el. pentru că o falangă subţir e a mîinii mai era încă vîrîtă în cercul de aur. fu înşfăcat şi legat d u aceeaşi funie. Dar ai văzut. se înapoie lîngă ei. Ð Dacă l-ai fi văzut cum devora carnea crudă a leului. Philander era prea bucures de deznodămîntul fericit al aventurii lor pentru a încerca vreun resentiment în faţa înţepăturii aruncate de profesor.o convingere. l-ai fi socotit un înger foarte terestru. Ba chiar îl apucă pe prietenul său de braţ şi-l sili să grăbească pasul în direcţia cabanei. Ridicîndu-l ca să-l examineze. Tarzan îl şi legă de gît cu un capăt al funiei lui. supe şi legume. ca să nu spun periculo ase. trimis special ca să vegheze asupra lor. acest domn a înjugat de gît doi cărturari respectabili şi erudiţi şi i-a tras ducă el prin junglă. trăgîndu-i după el pe înspăimîntatul profesor pe secretarul său.. hotăriră să înde de urgenţă relicvele lugubre ale tragediei ce se consumase acolo. care nu lăs i o îndoială asupra faptului că era pruncul acelei perechi nefericite. decizia mea e inalterabilă. Esmeralda susţinea categoric că era. Aici.. rîse Clayton. căci inelul purta blazonul Casei Greystoke. de parc-ar fi ost două vaci. Şi nici nu s-a comportat cu ceea ce aş numi ideea mea apriorică despre demnitatea mesagerilor diviniÐ remarcă profesoral Porter. Un grup de exilaţi bucuroşi se găsi reunit în acea noapte. Cînd pregătiră scheletul masculin pentru îngropăciune. domnule Philande r. Scheletului mi c nu-i dădură decît o atenţie trecătoare. în trecut. ca de obicei. Ð Şi n-avea nimic ceresc în glas. care celor doi bătrîni istoviţi şi disperaţi li se păru că însumase ceasuri în aintară într-o tăcere mormîntală. domnule Philander.

în sălbatica junglă africană? exclam a. lacrimile îi se Ð Ia uitaţi-vă la spurcaţii ăia albi de-acolo! ţipă ea. bătrînul cu păr alb rosti asupra acestui mormînt bizar rugăciunea de îngropăci . Ţtţ. Răposatul Lor ystoke nu a pierit înecat. maimuţica. ce înseamnă asta? Am găsit în cărţile de aici numele familie umitale. este marele inel al Casei Greystoke. ieşind încet pe gura golfului. Dar fata. dar n-ai pi priveşte chestiunile practice. Nu ne-ar fi folosit la nimic. numai ca să îngroape nişte e uscate. înfiorată de respect. Arrow îşi croia drum spre larg.i un singur nume : Greystoke. un lucru lipsit de noimă. aici era cu totul altceva. domnişoară Porter. fostul Lord Greystoke. Pe dată. atunci se doia că mîndria lui din trecut fusese întemeiată. extrem de remarcabil! observă profesorul Porter. hiena. scheletele răposaţilor Lord şi Lady Greystoke fură îng lîngă mica lor cabană africană şi între ei fu aşezat scheletul minuscul al puiului Kalei. arătînd cu degetul spre Arrow. fireşte. replică profesorul Porter. pentru că numai în felul ăsta îţi puteai ri hrana de Dango. de ce se canonise atîta ca să-i salveze pe cei trei bărbaţi? Dar nici un moment nu se întreba de ce-o smulsese pe Sabo r de pe carnea fragedă a fetei ciudate. Ð Nu există decît o singură explicaţie. Şi. copila mea. Ð Regret că nu ne-au vizitat înainte de a ridica ancora ± spuse profesorul Porter. sînt sigură. Ð Nu te mai gîndi la asta. ţţţ. replică el cu gravitate. Bestii fără inimă! Ð Asta-i isprava individului ăluia. ţţţ. Cu adîncă reverenţă şi solemnitate. examina craniul cu atenţie. . Ð Şi dincoace. ar fi înţeles. Era. micul grup se întoarse în cabană. de bine. dispărut odată cu unchiul meu John Clayton. apoi îl chemă lîngă el pe profesorul Porter şi cei doi dezbătur hestiunea cîteva minute. Cînd domnul Philander înveli oscioarele fragile ale puiului într-o fîşie de pînză de catar . căci. care a pierit. sînt un om ruinat. În inima lui sălbatică. sau de alţi prădători din junglă. indicînd mormanul de oase de pe pat. răspunse Clayton. Dacă ar fi avut carne pe ele. nu mai raţiona. Ne unează aici. strigă ea. domnule Philander. ah. spuse Jane. Acum se mira ce le-o fi venit să sape o gaură mare în pămînt. A murit aici. pe un ton scăzut. Dacă aşa erau făpturile de-un neam cu el. King era o lichea d ar. Să lăsăm Şi astfel. Ð Frumoasa Lady Alice. Cînd era vorba de fată. de rău. Trebuie să facem imediat cunoscută domnulu i Clayton descoperirea noastră. ţţţ! îl dojeni profesorul Archimedes Q. în această cabană şi sărmanul schelet de pe jos est e tot ce a mai rămas din el. Nu le putea descifra. Mi -am propus să le cer să ne lase comoara. Jane îşi privi tatăl cu tristeţe. mai avea un pic de omenie în el. dacă se pierde. Porter. Ð Domnule Clayton. răspunse Clayton. pe insula asta pervertită. ţţţ. Biata femeie! murmură el cu tris teţe. Dacă nu l-ar fi omorît. con inuînd să plîngă în hohote pentru cei doi despre care nici nu auzise măcar pînă în acea zi şi uriseră în urmă cu douăzeci de ani. adăugă Jane. Eşti o fată bună. Ştia că fusese creată ca să fie ocrotită şi că el fusese creat ca s-o ocrotească. Se în ba de ce-o fi simţind atîta interes pentru aceşti oameni. bărbaţii erau proşti. Ð Atunci aceasta trebuie să fi fost Lady Greystoke. ţţţ. Ð Doamne sfinte! exclamă domnul Philander. Fără îndoială. dar privirile îi întîrz iau cel mai mult pe faţa dulce şi silueta graţioasă a Janei Porter. iar Esmeralda. privi din în-tîmplare spre golf. ţţţ. doar nimeni n-avea să fure nişte oase uscate. era mai deşteaptă decît ei. Tarzan din neamul maimuţelor urmărea din copac ceremonia solemnă. doar ştii bine că d in cauza acestei comori şi-au ucis ofiţerii şi ne-au debarcat pe ţărmul ăsta ingrozitor. Ð Dar cum îţi explici existenţa acestor lucruri aici. despre ale cărei virtuţi şi farmec personal iam auzit discutînd de atîtea ori pe tatăl şi pe mama mea. se stîrniseră emoţii noi. presupus fiind că s-a înecat în mare. Ð Au promis să ne lase arme şi muniţii! striga Clayton. în timp ce ceilalţi patru tovarăşi ai săi asistau cu capetele descoperite şi înclinate. mai uţa. Ð Ţţţ. într-adevăr. neştiutoare. dragule. Ð Remarcabil. Snipes. sînt sigură că l ar fi avut grijă să ne aprovizioneze cu tot ce ne trebuie înainte de a ne lăsa în voia s oartei. După ce groapa fu astupată cu pămînt. ridicoli şi laşi u.

ancora fu coborîtă. cu un su spin şi o clătinare a capului. apoi o duzină de marinari pus a pe vîsle şi înaintară rapid spre locul unde Tarzan se cuibărise printre ramurile unui co pac. şi cum vaporul era în plus o minunată noutate pentru el. Dacă ne mîncăm între noi. toate pînzele fuseseră amplu desfăşurate pentru a putea ţine piep cu cît mai mare uşurinţă. Vaporul îşi schi mbă direcţia şi Tarzan înţelese că se întorcea la ţărm. mării. domnule Philander. dar nici dacă-ncepem să ne dăm aere. contăm pe dumneavoastră să-l Ð Devine pe zi ce trece tot mai puţin maleabil. Ð Aicea-i un loc bun. Ð Ia mai slăbeşte-ne! i-o întoarse unul dintre marinari pe un ton posac. trăgînd şi tîrînd după ei odgo Sufla o briză uşoară dinspre uscat şi vaporul fusese scos din golf cu o viteză redusă. În cele din urmă. C va minute scrutară împrejurimile. nemernic pricăjit ce eşti! Ð Nerozilor. Bănuiesc că acum se duce să raporteze directorilor Grădinii Z oologice că unul dintre lei s-a plimbat aseară în libertate. Circulînd cu mare viteză din creangă în creangă. O barcă fu lăsată la apă şi în ea depozitară un sipet masiv. Tarzan urmări în extaz graţioasele unduiri ale navei şi tînji să se afle la bordul ei. n-o să ne ducă la nimic. Bietul de el. Apoi mutra de ş lan. nu-l mai lăsaţi să hoinărească aşa ca ieri. te-i fi crezînd amiral. astfel încît prezenţa lor nu pute a fi văzută de cei din cabană. Oricum. Du pă un timp. ca să vadă mai bine nava şi totod ată să afle. Ð Hei. pentru că indiferent de ceea ce vă spune. întorcîndu-se spre Philander. Pe ra zarvă mare. răspunse domnul Philander. pînzele de asemenea. asta n-o să ne ducă la nimic bun. băieţi! interveni unul dintre oameni. barca atinse ţărmul. se întoarse ca să-l urm eze pe profesorul Porter. . marinarii se ciorovăiră furioşi. Cînd barca se apropie. Tarzan urmări felul cum pînzele navei erau întoarse şi scurtate. ochii lui ageri desluşiră o dîră foarte vagă de fum la orizont şi se minună ce an o fi putut stîrni fum pe apă. mişcaţi mai iute! le strigă Snipes. cu mîinile împreunate la spate. rumegînd în minte întrebarea dacă trebuie să se simtă măgulit sau o ensat de complimentul cam întortocheat al domnişoarei Porter. dacă ar fi fost cu putinţă. împreună cu alţi cîţiva. nu izbuteşte să facă distincţie între erudiţie şi înţele Domnul Philander. Ah. da r acum cînd ieşise în larg. vaporul luă vîntul în faţă. răspunse marinarul care se revoltase la auzul tonului autocratic al lui Snipes. care pînă atunci nu vorbise. are o mare consideraţie pentru erudiţia dumneavoastră şi în consecinţă. Tarzan se întreba ce rost or fi avînd toate astea. dumnea voastră sînteţi cel mai indicat să-l supravegheaţi. Oamenii săriră pe uscat şi depuseră cufărul mare pe nisip. ajunse la punctul de observaţie la un mi nut după ieşirea vasului din golf. Ð Chiar că. Cîteva minute mai tîrziu. O putem îngropa aici în speranţa că unul din noi o să scape de ştreang şi o să vină mai tîrziu înapoi. urcară dîmbul pe care se afla arborele unde sta pitit Tarzan. spuse marinarul cu mutră de şobolan. indicînd un petic de pămînt su b arborele lui Tarzan. are o încredere neţăr udecata dumneavoastră. Ştiţi. însoţindu-ş u o salvă de înjurături.Profesorul Porter întoarse spatele şi o porni agale spre junglă. apoi. direcţia în care se îndrepta. Mutra de şobolan strigă ceva oamenilor care rămăseseră lîngă barcă şi aceştia urcară încet aducînd cu ei sape şi tîrnăcoapc. Tarzan văzuse consternarea de pe feţele celor din micul grup cînd priviseră plecarea vasului Arrow. Fiică-sa îl urmări cu un zîmb tetic pe buze. să se bucure de ea. domnişoară Jane. aşa încît obţinu o excelentă imagine a minunăţiilor de pe tă curioasă casă plutitoare. Ð Astîmpăraţi-vă. Un om aflat la prora cufunda întruna funie la capătul căreia era legat un mic obiect. Vreo douăzeci de oameni alergau încoace şi încolo pe punte. ne-o confiscă pe dată. Cam în acelaşi timp. dacă ne prinde cu comoara la bord. Se aflau pe limba de pămînt dinspre nord. marinarul de cart de pe Arrow văzu la rîndul său fumul şi timp de cît va minute. sub cozile redingotei şi cu ochii pironiţi în pămînt. hotărî să se deplase ze rapid spre limba de pămînt din nordul gurii golfului. Ce. îi şopti: Ð Vă rog. răspunse unul din ceilalţi. dar din moment ce noi cu toţii îl iubim. Cîteva clipe. am să vă fac să-nţelegeţi că eu sînt căpitan aici! strigă Snipes. Tarzan îl recunoscu la pupa pe omul cu mutră de şobolan. Ð La fel de bun ca oricare altul. cu o expresie vag derutată zugrăvită pe chip. nu-ţi poţi magina cît am de furcă cu el! Ð Ba îmi imaginez.

fără nici un pic de ceremonie. privind la rezultatul sinistrei toane a camaradului lor. Curînd descoperi pă ascunsă de un tufăriş pe care-l deplasaseră. Zvîrli este ladă si 1 bătătoriră cu picioarele pînă cînd fundul şanţului păru neted şi uniform. răzvrătiţii nu statură la gînduri şi o porniră cu toate p sus în direcţia sud-vest. Tarzan. O luă şi încercă s-o folosească aşa cum îi văzuse pe marinari slujindu-se de ea. După care. Apoi unul dintre ei vorbi: Ð Asta-i trebuia dihorului de Snipes! zise. marinarii se în arcă şi vîsliră iute spre vasul Arrow. cel care vorbise mai înainte. în tăcere. dar oamenii lu u într-o stare de spirit mult mai bună decît avuseseră vreodată de cînd Snipes preluase coma nda. mai luaţi încă d de colo şi aduceţi cufăru'! Ð Şi tu ce dracu faci? întrebă din nou cel care protestase înainte. Într-adevăr. replică Snipes. îi înfipse tăişul în creierii lui Snipes. indicînd un loc sub copac. despuindu-l mai întîi de arme şi de alte diverse articole după care rîvneau cîţiva membri din grup. După aceea astupară groapa cu pămînt şi-l bătătoriră cu picioarele cît mai bine. adevăratul cap şi condu or al răzvrătiţilor. Un altul începu să izbească cu tîrnăcopul în pămînt. Continuă apoi să sape pînă cînd dezgropa şi cufărul. să disineze o 'artă a locului ca să-l mai putem găsi. Cînd săpară un şanţ destul de mare ca să poată îngropa sipetul. Îl trase apoi a groapă şi-l zvîrli deoparte. Vîntul se înteţise considerabil şi cum trîmba de fum de la orizont se vedea acum foarte clar şi într-o cantitate mai mare. pentru numele lui Dumnezeu. apoi îl coborîră în pămînt. ¹Ah ± îşi spuse Tarzan ± dar p e c-o voiau!" O ascunseseră în acel loc pentru că aveau de gînd să se întoarcă mai tîrziu s-o . deasupra mormîntului proaspăt pentru a înlătura orice urmă care ar fi putut trăd a faptul că ţărîna fusese răscolită în acel loc. iar în centru săpară o groapă mai adîncă pentru cufăr. de ce oare n-au aruncat-o pur şi simplu în apă? Ar fi fost mult mai uşor. Patru mateloţi asudaseră din greu cărîndu-l. med itînd la ciudatele acţiuni ale acestor bizare personaje. î mai firesc. Ð Atunci. Apoi re oameni rostogoliră în groapă. Ceilalţi pricepură şiretlicul acestei sugestii. plimbîndu-şi nervos degetele pe mînerul re volverului. Era o tre nevoioasă şi-i rănea tălpile. Doar nu ţi-oi fi închipuind că un căpitan o să ssape? Oamenii îl priviră mîniaţi. aşa încît şanţul fu lungit după dimensiuni davrului. Tarrant le dădu ideea să-l să înmormînteze şi cadavrul lui Snipes pe capacul lăzii. îşi ridică toporul deasupra capului şi cu o lovitură pute rnică. Tu. ceilalţi îi urmară pilda. Nici unul nu-l avea la stomac pe Snipes şi toată această neplă autoritate ostentativă pe care şi-o aroga de cînd îl omorîse pe King. cadavrul mutrei de şobolan. Te mulţumeşti să dai p nci? Ð Vezi-ţi acolo de treabă! mîrîi Snipes. oamenii statură locului. ± Ca să-l înşele pe-ăl care s-o întîmpla să sape vreodată pe aici. dacă nu vrei să iei o sapă. Urmărea să vadă da acelea nu scăpaseră vreun obiect pe care i-ar fi plăcut să şi-l însuşească. Ð Nici prin cap nu-mi trece. explică dînsul. răspunse Tarrant. astupă cu pămînt gaura de sub mormînt. aşeză din nou ca use pămînt deasupra şi în jurul lui. spectator plin de interes al tuturor celor întîmplate. oamenii erau mai p roşti şi mai cruzi decît sălbăticiunile junglei! Cît de fericit era el că trăia în tihna şi s marii păduri! Tarzan se întrebă ce-o fi conţinînd lada pe care o îngropaseră. Ð Vrei să spui că n-ai de gînd să iei o sapă şi să dai o mînă de ajutor la treaba asta? Do nu ţi-o fi aşa de vătămat ± spuse Tarrant. pe care-l înveliră mai întîi targ. Solul era moale. Dacă n-o voiau. îl acoperi cu tufăriş şi se reîntoarse la cufăr. la vreo treizeci de centimetri sub şanţul principal.Ð Voi săpaţi aici! porunci Snipes. Tarzan din neamul maimuţelor îl ridică însă d c-ar fi fost o ladă de ambalaj goală şi legînd sapa cu o frîngnie pe care şi-o petrecu peste . aşezîndu-l peste groapă. O clipă. ia un topor! Rostind cuvintele de mai sus. Îl trase şi aşezîndu-l lîngă cadavru. aşa încît zvîrli tîr pată. nu făcea decît să toarne gaz peste focul urii lor. Tom şi tu. După ce-şi isprăviră treaba. stătea deoparte. dar stărui pînă cînd dezgropa parţial cadavrul. Şi-n timpul ăsta Peter poa' . Bill. Nimeni nu rosti o vorbă în legătură cu omorul. Restul ui desţelenit fu împrăştiat pe toată suprafaţa şi un maldăr de vegetaţie uscată fu risipit. Se lăsă jos din copac şi începu să examineze pămîntul din jurul gropii.

Tarzan împături fileleşi le îndesă în tolba cu săgeţi. pînă mai jos de mijloc. niciodată pînă atunci nu dorise ceva cu atît rdoare cum dorea acum să poată tălmăci mesajul zeităţii cu părul de aur. dar prin deprinderi şi mediul în care trăise maimuţă. asemenea tînărului. În cele din urmă dădu peste filele scrise de Jane Porter şi-şi retrase la fel de pr ut mîna. Cînd Tarzan îşi croi din nou drum în vecinătatea cabanei. pîndi. Totuşi Tarzan continuă să vegheze. se întunec se de-a binelea. încercă o dezamăgire amară. dormea negresa. curiozitatea fi comună atît oamenilor cît şi maimuţelor. În cele din urmă fu răsplătit. În încăperea din faţă se aflau cei trei bărbaţi. apoi se revărsară. convins că. încă o jumătate de oră. îi lunecară pletele în jurul chipului oval. istui în junglă.DANGĂTUL JUNGLEI Tarzan se deşteptă devreme a doua zi dimineaţa şi primul gînd al zilei noi. Acolo o văzu pe fată. Lămpile putuseră fi încă folosite. auzind respiraţia calmă care însem Cu grijă. astfel în interiorul cabanei apăru stralucitor ca ziua în ochii uimiţi ai lui Tarzan. de sub fereastră. dar T neamul maimuţelor persevera şi nu se lăsă pînă cînd nu săpă o groapă destul de adîncă pentru lada şi a o ascunde de alţi ochi. Deprinderea îl învăţase să imite tot ce vedea nou şi neobişnuit. ioase. cu preţioasa comoară cu tot. În micuţa clădire ardea o lumină. în poze. dar nu îndrăznea să încerce. dar ţinu potecile. îi dădu ghes să deschidă cufărul şi să-i examineze ar lacătul greu şi barele masive de fier care-l ferecau îi dejucară isteţimea şi uriaşa puter . Cum mai ji nduia să-i vorbească. se temea că ar putea s-o sperie. fata se ridică. Ghemuindu-se sub fereastră. văzu că interiorul cabanei fusese împărţit în d intr-o cortină rudimentară. Cînd se apropie de fereastra de lîngă uşă. nu departe de tobă sau altar. Se minunase adeseori de rostul pe care lor fi avînd lămpile. De astă dată munca era mai trudnică decît atunci cînd Îndepărtase ţărîna afinată de pe mormînt. Călători cîteva ore spre nord-est pînă ajunse la un impenetrabil zid de vrejuri împletite şi încîlcite. hrănindu-se din mers. Ce trăsături frumoase avea! Ce gingaşă şi lăptoasă îi era pielea! măsuţa lui Tarzan. Încărcat cu această povară apăsătoare a circula prin copaci. De aici se caţără pe crengile mai joase şi cincisprezece minute mai tîrziu. dar n-avea habar cum puteau fi făcute să producă acea minunată trălucire de soare pe care o revărsau asupra obiectelor din jur. Mintea lui îi spunea că lada conţinea ceva de preţ. în timp ce tînărul. care se ivise atît d . Pe un morman de ierburi. Tarzan nu manifesta un deosebit interes faţă de bărbaţi. sperînd din toată inima să poată descifra ceea ce scrisese frumoasa fată cu o seară în te. transportă cufărul în partea compactă a junglei. cei doi mai vîrstnici erau prinşi într-o flăcărată. care-i încununau creştetul. locul unde se întruneau la sfat sau pentru a celebra ri tualul Dum-Dum-ului.umăr. Tarzan începu să sape. nu-l va în e de altă parte. ca şi ultimul gînd al zilei ce trecuse. altfel oamenii n-ar fi ascuns-o . După aceea. rămas intact timp de douăzeci de ani şi care făcuse parte din proviziile cu care Mic hael cel Negru îi înzestrase pe cei doi Clayton. În cele din urmă. De ce-şi dăduse atîta osteneală fără a cunoaşte valoarea sau conţinutul lăzii? Tarzan din l maimuţelor avea o înfăţişare şi o minte de om. Timp de un ceas. Le orîn-dui în alt chip. la capătul celălalt al încăperi . alcătuită din crengi şi pînze de catarg. acum însă. aşa încît înainta destul de repede. Tarzan îşi desfată ochii cu frumuseţea fetei. 18. În centrul acestui luminiş. de nse în amfiteatrul maimuţelor. Tarzan era vrăjit. Ca o cascadă scînteietoare. fata stinse lampa şi cabana fu învăluită într-o beznă cimer . Lecturile lui şi pozel e îi arătaseră ce anume erau. Îl scoase răbit. lăsîndu-şi scrisoarea pe masă. La prima vedere. prefăcută în aur chid de un asfinţit învăpăiat. apoi îşi lăsă pe lurile de păr auriu. aşa încît fu nevoit să îngroape lada fără a-şi fi satisfăcut curiozitatea. îşi strecură mîna prin ochiurile grilajului pînă cînd îşi vîrî tot braţul înăuntru e măsuţă. cu urechile ciuli te. pentru că Clayton descoperise un bidon nedeschis cu g az. care scria. aşa încît se duse la a doua ferea tră. se îndreptă spre manuscrisul ascuns în tolba cu săgeţi. uşor şi tăcut ca o umbră. aşezat pe un scăunaş improvizat şi rezemîndu-se cu spatele de ra adîncit în lectura uneia dintre cărţile lui Tarzan. Se duse la patul pe care useseră împrăştiate cîteva straturi de ierburi moi.

începură să prindă forme familia doşi denaturate. De fapt. Se scurseseră mulţi ani de cînd se petrecuseră întîmplările zugrăvite în scrisoare şi înt rînul devenise un cetăţean onorabil al unui obscur orăşel spaniol. un bătrîn şoarece de bibliotecă. cum nu mai văzuse altele pînă acum. Dacă nu ne vom reîntoarce niciodată în sînul civilizaţiei. aşa încît. se află în calea vaselor comer spaniole care făceau naveta între Indiile de Vest şi Spania şi fu cules de una dintre a ceste nave ce se îndrepta spre patrie. nu îndrăzniseră să se avînte pe mare. Inima îi sălta în piept de bucurie. Autorul misivei făcuse parte din echipaj. Dar. unde se descriau în amănunt păţaniile unui echipaj de răzvrătiţ o corabie spaniolă care plecase din Spania în America de Sud. încît şi-a asumat riscul de a aduce la cunoştinţa fiului său mijloacele a pune mîna pe o avere fabuloasă numai pentru ei doi. singurătatea îl apăsa atît de rău. dar gîngăniile astea de acum i se păreau noi şi nemaivăzute. Se părea că tata avea o f să teorie asupra unei civilizaţii neînchipuit de vechi. Pînă şi gînd ticica lui neagră îi erau familiari. deoarece nu mai rămăsese nimeni priceput să conducă vasul pe mare. purtînd la bord o imensă comoară de ¹dubloni" şi de ¹piese de aur". totu se părea simplu. echipajul se răs omorîse pe toţi ofiţerii şi pe toţi cei ce li se împotriviseră. Din fericire naviga înspre nord şi o săptămînă niai tîrziu. dar a nu s-a întîmplat mai înainte ca supravieţuitorii. cînd deodată. adevărul a ieşit la iveală. aşa presupun cel puţin. dar neavînd habar unde anume era si tă insula. era comandantul unui vas comercial. pe unicul supravieţuitor. S-ar părea că-i o nebunie să-ţi scriu o epistolă pe care s-ar putea să n-o primeşti niciod tă. 3 (?) februarie 1909 Scumpa mea Hazel. Îi povestea fiului cum. roşi de boală. O jumătate de oră mai tîrziu. Pe acesta îl îngropară mai în interiorul insulei şi zăcură colo vreme de trei ani cu speranţa că vor fi salvaţi. porni pe mare în bărcuţă. m seră după ce ajunseseră pe insulă. la vremea respectivă. Iată ce citi: Coasta de vest a Africii la vreo 10° latitudine sudică (Aşa zice domnul Clayton. pentru că sună mai misteri pirateresc. să fi salvat un ul din cuferele mari ale comorii. iar restul supravieţuitorilor. Totuşi. Timp de douăzeci de minute se zgîi la ele. Două luni de zile au navigat în voia vîntului pînă cînd. dezordonate. iar scrisoarea îi era adresată fiului său. expediţie în Congo. dar prin acest fapt îşi zădă ropriul lor plan. cu toate că felul în care erau rînduiţi nu-i spunea nim ic. Din rămăşiţele corăbiei. Ah. Şi iată că totul era zădărn cit din pricina literelor. socotind după poziţia unde se aflase barca . scrisul meu va constitui o succintă înregistrare a întîmplărilor care ne-au împins sp e soarta noastră finală. erau vechii lui prieteni. oamenii construiseră o barcă. Nu pomeni un cuvînt despre răzvrătire sau despre lada cu c moara îngropată. cu excepţia cîte unui cuvînt. cu excepţia lui. în comparaţie cu tot ce exam l în cărţile tipărite sau în caligrafia celor cîteva scrisori pe care le găsise. progresa rapid şî. încît nu mai putu răbda şi preferă să înfrunte moart mării decît nebunia pe insula pustie. încît se înclinau în direcţia opusă. noi am întreprins o aşa-zisă. După cum ştii. la o săptămînă după ce părăsiseră coasta Spaniei. ceea ce e foarte probabil să se tîmple. a descoperit între filele unui antic manuscris spa niol o misivă scrisă în 1550. care. Omul le îndrugă o poveste despre un naufragiu în care pieriseră cu toţii în afară de cîţiva. Unul cîte unul se îmbolnăviră şi muriră nu mai rămase în viaţă decît un singur om. zece suflete cu totul. după aproape un an de solitudine. au naufragiat pe o insuliţă. ale cărei rămăşiţe zăceau îngropate u e valea fluviului Congo. de scorbut. după ce-am pornit în larg. ciudate. Ce importanţă avea că mesajul nu-i era adresat lui? Constituia o expresie a gîndurilo r ei şi aceasta era de ajuns pentru Tarzan din neamul maimuţelor. proprietar al unui anticariat şi al unei dugh ene de vechituri din Baltimore.rusc şi atît de neaşteptat în viaţa lui. B a chiar mergeau pînă acolo. Pînă la urmă va putea să-l cite va citi. Comandantul vasului comercial îl asigură că. însă rău schilodiţi. Apoi începu să descifrez ici colo cîte un cuvînt. Corabia s-a izbit de faleză şi s-a făcut ţăndări. autorul scrisorii. oricare va fi ea. dar setea lui de aur er a atît de puternică. dar pur şi simplu trebuie să povestesc cuiva peripeţiile îngrozitoare prin care am tre cut de cînd am plecat din Europa pe bordul blestematei nave Arrow. autorul sc orii. de foa de sete.

s-a pomenit străpuns în umăr de o suliţă. Ah. Ei bine. e cel mai drăguţ om care se poate închipui ş acă nu cumva mă înşel. Domnul Clayton rătăcit şi ataca re sălbatice. de-ar fi doar un simplu gentleman american! Dar nu-i vina lui. drăguţa mea. Era cît pe-aci să ne ucidă şi pe noi. capul răscoalei. toa marcate cu un X mîzgălit ca să arate locul exact unde fusese îngropată comoara. Scrisoarea descria insula în amănunţime. la circa 16 sau 17 grade latitudine nordică. am găsit şi insula şi comoara: un cufăr din lemn de st ejar legat în chingi de fier. am trecut prin cele mai bizare întîmplări. De cînd am fost debarcaţi aici. deşi avem motive să credem că se află prin preajmă. e grozav de îndrăgostit de mine. încît patru oameni abi a l-au putut căra în spinare. o agilitate de maimuţă şi un curaj de leu. de parc-ar fi un duh rătăcitor. Cînd tata ne-a mărturisit adevăratul scop al expediţiei. cu aproape patru sute de ani în urmă. Nu vorbeşte englezeşte şi dispare atît de mi terios de îndată ce a înfăptuit vreo ispravă vitejească. Ah. frumos ca un zeu. dar domnul Clayton. propriul nostru echipaj s-a răsculat şi a ucis toţi of iţerii.în momentul cînd îl culeseseră şi ţinînd seama de direcţia vînturilor care precumpăniseră în nsula din care plecase făcea negreşit parte din Arhipeleagul Capului Verde. o putere de elefant sălb atic. cum ar spune Esmera lda. singu ul om de pe bord care avea cunoştinţe despre navigaţie. care se afla pe punctul de a-l împuşca pe domnul Clayton pe la spate. Aş vrea să-l poţi cunoaşte pe domnul Clayton. ar ace cinste ţării mele şi ăsta-i cel mai mare compliment pe care l-am făcut vreodată unui bărb t. avînd o culoare bronz-arămie. Şi ca mîhnirea mea să fie şi mai mare. care se găseşte pe coasta de vest a Africii. În plus. pentru că King. pe nume King . p entru că ştiam cît de idealist şi nepractic a fost întotdeauna. dar domnul Clayton spune că îi aşt eaptă o soartă asemănătoare cu cea a răsculaţilor de pe vechea corabie. tata şi domnul Philander l-au întîlnit şi spun că e un om alb. cu excepţia originii sale. de-a lungul coastei. erau le fe l de sceptici ca şi mine. Mai avem şi un alt vecin ciudat care ne-a lăsat un frumos bilet scris cu litere d e tipar în englezeşte prins pe uşa cabanei sale pe care noi am invadat-o avertizîndu-ne să nu distrugem nici unul din bunurile ce-i aparţin şi semnîndu-se ¹Tarzan din neamul maim uţelor". ce va însemna acest lucru pentru mine. căci unul din marinari. dar atît domnul Philander. am aflat că împrumutase zece mii de ari de la Robert Canler. Eu nu l-am văzut. nu le-a dat voie. cît îl detest pe a el om! Am încercat cu toţii să privim lucrurile cu optimism. pînă într-un loc pustiu unde au găsit un golf bun şi aici ne-au abandonat. cît şi d omnul Clayton. Eu şi Esmeralda prizoniere într-o veche cabană şi ameninţate de o înfiorătoare aică devoratoare de oameni. dar faptul că va deveni cîndva un lord englez mă întristează: tu cunoşti sentimentele mele dintotdeauna cu privire la tinerele americane care se mărită cu străini posesori de titluri nobiliare. a fost pur şi simplu terolizant. e foarte bogat. eu am fost foarte deprimată. Nu l-am văzut niciodată. . precum şi locul comorii şi era însoţită de cea ma rosolană şi mai caraghioasă hartă veche pe care ai văzut-o vreodată: cu copaci şi stînci. a fost cea mai înspăimintătoare experienţă care se poate imagina! Nici nu pot măcar s crie despre acest lucru. mai ales cînd mi-a mărturisit că a plătit o mie de dolari pe sc oare şi pe hartă. Tata şi domnul Philander rătăciţi în junglă şi hăituiţi de un leu adevărat. înfăşurat într-o sumedenie de pînze gudronate şi la fel de trai ic şi masiv ca atunci cînd a fost îngropat. pentru că numai la trei zile după ce-am plecat din Arhipelagul Capului Verde. Cufărul era pur şi simplu ticsit cu monede de aur şi atît de greu. Domnul Canler nu a cerut nici o garanţie şi dacă tata nu va putea onora această dator ie. bietul de el şi eram convinsă că s-a lăsat din nou înşelat. care ni s-a alăturat la Londra doar de dragul aventurii. Dar cea mai ciudată parte a aventurilor noastre este minunata făptură care ne-a sal vat. aşa că au cîrmit spre sud. angajîndu-şi semnătura pentru această sumă. Azi au ridicat pînzele şi au plecat cu comoară cu tot. trimisă de o nevăzută mînă din junglă. dar unul dintre ei. Este unicul fiu al Lordului Greystok e şi într-o bună zi va moşteni titlul şi domeniile. săracul de el şi în orice altă privinţă. Oh. Dar acest obiect înfiorător pare că aduce numai moarte şi neno rocire celor care au de-a face cu el. ca să scurtez povestea. îţi dai seama. a fost omorlt pe plajă de unul d in echipaj chiar în ziua cînd am debarcat. Ah.

nu era nevoie să fie îngrijoraţi: o să le-o p ure el şi aşa şi făcu. din pricina îngrijorării conti nue şi a încordării mintale rezultate din eforturile lui herculeane de a-l păzi pe profe sor. căpătînd curaj pe măsură ce se familiarizau. în plină zi şi o să stea de vorbă cu oamenii ăştia pri a gîngăniilor care le erau familiare şi lor şi lui Tarzan. de îndată ce s-ar fi ivit un vapor sau o pînză de catarg la orizont. De atunci. în căutare de alune şi de fructe. pentru că ţi-a restituit scrisoare a şi nu ţi-a făcut nici un rău şi dacă nu mă înşel. Era derutată. să fie lîngă dînsa şi poate chiar s-o atingă. cu indiferenţa sa absorbi tă. Jane şi Esmeralda o porniră prin junglă să culeagă fructe şi tot c e. Printre acestea erau şi cîteva creioane. Jane Porter Către Hazel Strong. hotărîrea de a vizita tabăra în plină zi. Trecu astfel o lună. la sud de tabără. Cei din tabără. Luă unu l şi dedesubtul iscăliturii lui Jane Porter. Îi arătă lui Clayton ultima filă iscălitura. în sfîrşit. A doua zi. gata să fie apri chip de semnal. dar. Jane găsi paginile scrisorii dispărute exact în locul unde le lăsase cu o noapte înainte. nu ştim cum ne vom procura carne. Profesorul Porter hoinărea de-a lungul plajei. întrucît am găsit leşul unui mistreţ sălbatic. aşa că am să mă culc pe patul meu nostim. aşteptîndu-i să se întoarcă. care-l îndemna să-şi întoarcă paşii înainte ca amîndoi să devină din nou jucăria e sălbatice. în faţa uşii caban substanţială dovadă a prieteniei lui. Uneori era o căprioară fragedă. un leopard şi odată un leu. aşternut cu ierburi pe care mi le-a cules domnul Clayton. Omul-maimuţă nu ştia ce însemna Dumnezeu. Era într-o după-masă. Se întreba dacă nu cumva o să se sperie de el şi gindul acesta îl făcea să abdice de la planul lui. scrise: EU SÎNT TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR Gîndi că atîta era suficient. începură să hoinărească prin în ce mai departe. nu ştiau că el e Tarzan din neamul maimuţelor. Cea mai mare plăcere a lui Tarzan era să vîneze pentru aceşti străini. încît i se învîrtejea mintea cînd încerca să le rumege. spre fălcile morţii. dar cînd văzu cuvintele scrise cu litere de tipar sub iscăli tura ei. În ceea ce priveşte hrana. Nu trecea o zi fără ca profesorul Porter să nu vagabondeze. Era din ce în ce mai nerăbdător s-o vadă întorcîndu-se. Cu dragoste. apărate de ploaie. Bărbaţii fiind plecaţi. se îndepărtară din ce în ce mai mult de cabană. o linişti Clayton. Se gîndea la frumoasa De un timp încoace. Îngrămădise aici o stivă înaltă de lemne. Philander. ne-a lăsat azi-noapte. Tarzan luase. ca să-şi desfete ochii cu imaginea . dar . Îşi construise în ar e lui un adăpost primitiv. aproape că nu a trecut zi fără un dar. se găseau como rile pe care le luase cu el din cabană. pe măsură ce intervin lucruri noi. unde. cu domnul Philande r în coastă. Cuprinde a atîtea lucruri noi şi minunate. Maryland. Mai tîrziu avea să ducă scrisoarea înapoi la cabană.Marinarii ne-au lăsat foarte puţine provizii de hrană şi cum nu posedăm decît un singur p istol cu trei cartuşe în el. deşi domnul Philander ne asigură că putem supravieţui la infinit hrănindu-ne numai cu alunele ce se găsesc din belşug în junglă. din ramuri şi frunze. Odată o să se aventureze în tabără. Tarzan stătea în tăcere la uşa cabanei. fie vînat sau o altă hrană. O să le spună. am să completez această scrisoare de la o zi la alta. Domnul Samuel T. devreme. I se părea că nici bucurie de pe lume nu se poate compara cu aceea de a trudi pentru bunăstarea şi ocr otirea frumoasei fete albe. turte de manioca şterpelite din satul lu bonga sau cîte un mistreţ. alteori o ciudată hrană gătită. Aşadar. Dar îi venea greu să treacă peste fiala lui de sălbăticiune de pădure şi astfel se scurgea zi după zi fără să-şi ducă la îndepl ele intenţii. îşi spuse Tarzan. care nu fusese niciodată ceea ce sar putea numi robust. Sînt foarte obosită acum. se gîndea mereu la ea. Tarzan rămase adîncit în gînduri. simţi un fior rece şi neplăcut prin şira spinării. ajunsese acum umbra unei umbre. Ð Şi cînd te gîndeşti că prezenţa asta supranaturală m-o fi pîndit tot timpul cît am scris ! Mă cutremur numai cînd mă gîndesc! Ð Dar probabil că ne e favorabil. Clayton se plimba pe limba de pămînt de la gura golfului pentru a zări vapoare în trecere. Baltimore. Mult timp după ce isprăvi de citit scrisoarea.

ţinîndu-şi însă ochii închişi. Esmeralda? întrebă domnul Philander. dar îi făcea nespusă plăcere să-şi vadă gîndurile exprima ± ceea ce. Ð Oh. pînă cînd Clayton. Esmeralda! strigă Clayton. pipăindu-i pulsul ascul-tîndui apoi bătăile inimii. cu ple strîns lipite. auzul lui fin desluşi un sunet familiar. AM SA VÎNE Z PENTRU TINE. Jane şi Esmeralda nu se aflau acolo. ca un tînăr indian. domnule Clayton? întrebă neliniştit bătrînul profesor. atît cît poate diviniza un muritor. Ð Cine a luat-o? strigă profesorul Porter. Gaberelle. TU EŞTI JANE PORTER. vreau să mor! se văita biata femeie. SÎNT CEL MAI TARE DINTRE LUPTĂTORII DIN JUNGLA. EU SÎNT AL TAU. Ð Cum. răspunse Clayton. AM SA-TI ADUC CELE MAI BUNE FRUCTE. Esmeralda deschise ochii. alergau cu toţii. da' cred c-o fi fost un gorilefant din ăia. Gaberelle! Slavă Domnului! ţipă ea. Clayton. AM VĂZUT ÎN SCRISOARE . SÎNT CEL MAI MARE DINTRE VÎNĂTORII DIN JUNGLA. În cele din urmă. Se opri lîngă ea. n-ar fi putut spune dacă ave a să i-l înmîneze el singur sau nu. Clayton auzi şi el strigătul.punctul de a o diviniza. îşi petrecea timpul scriindu-i un mesaj. Ð Un uriaş mare şi lung. urmat de cei doi bătrîni. apoi dinspre junglă răsună ţipătul tortura unei femei. acuma îmi amintesc! Pesemne că a luat-o cu el! Şi negresa începu să hohotească şi să se jeluiască. aşteptind după ce terminase de scr jul. Ea ne poate spune ce s-a intîmplat. Îl văzu pe Clayton. Ð Esmeralda! îi răcni în urechi. nu mă lăsa să mai văd vreodată faţa aceea îng ! Ð Haide. strigînd-o cu glas tare fată. căzut la pămînt. Trăia. Ajunseră la cabana mult după ce se lăsase întunericul şi se adunară în casă. ca şi profesorul Porter şi domnul Philander şi cîteva minut e mai tîrziu. Doamne Dumnezeule. Of. domnişoara Jane nu-i aici? strigă Esmeralda. pentru că nu ştiau în ce direcţie o purtase acea făptură pe Jane. pentru numele lui Dumnezeu. Ð Unde-i domnişoara Porter? Ce s-a întîmplat? întrebă Clayton. Ð Ce să facem. AM SA LUPT PENTRU TINE. În aşteptarea ei. Pe dată. O clipă. Esmeralda! strigă el din nou. Ð O. Clayton începu pe dată să caute urme. inimioara mea! Şi din nou Esmeralda izbucni într-un nestăpînit acces de s ughiţuri. gîfîind. ridicîndu-se cu o miraculoasă iuţeală entru o persoană de volumul ei. un mic grup f te abătut. haide. Văzu jungla în jur. Ð O gorilă. Oh. CEA MAI GUSTOASA CARNE DINTRE CÎTE CUTREIERA JUNGLA. pe măsură ce se apropiau. încît s-o ia acum pe fetiţa mea de lîngă mine! Ð În primul rînd trebuie s-o trezim pe Esmeralda. Zgomotul unei gorile mari. fură nevoiţi să cu durere şi deznădejde. Timp de o jumătate de oră se tot împleticiră pe-acolo. iar cei trei bărbaţi abia de mai îndrăzne să răsufle cînd îngrozitoarea întrebare fu rostită. printr-o simp lare. TE VREAU. Hai. fă-mă să mor. iar Tarzan din neamul maimuţelor. Petrecură tot restul zilei căutînd prin junglă. drept. AI SA STII CA E PENTRU TINE ŞI CA TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR TE IUBEŞTE. LOCUIM AICI ÎMPREUNA PENTRU TOTDEAUNA ÎN CASA MEA. dădu peste trupul. În timp ce stătea lîngă uşă. scăpînd pe jos prima lui scrisoare de iu bire. al Esmeraldei. CE A MAI FRAGEDA CĂPRIOARĂ. acoperit tot cu păr. dar cînd se lăsă noaptea. Ð Eu ziceam c-o fi necuratul. mit itica mea. deschide ochii! Esmeralda se execută. Doamne. strîgîndu-şi unul altuia un torent de î i agitate. în crengile de jos ale pădurii. of. ca o panteră. CÎND AI SA VEZI ASTA. la urma urmei. zgîlţîind-o pe negresă de umăr. se înfundă în junglă. Scrise: EU SÎNT TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR. spre cabană. TU EŞTI A MEA. simţul lui de orientare în pădure era însă prea slab p ntru ca să poată interpreta ceea ce vedea. o zbughi în pădure. Tonul lui nu mai era acela al pe . Unde să căutăm? Dumn poate fi atît de crud. O privire aruncată cabanei le confirmă temerile cel e mai rele. dar nu reuşi să descopere nimic altceva decît o încî tură de ierburi strivite în jurul lor. Esmeralda. profesorul Porter rupse tăcerea. Ð O. unde e domnişoa ra Porter? Ce s-a întîmplat? Esmeralda! Încet. Gaberelle! ţipă şi leşină din nou. rămase în ascultare. nu e un sentiment chiar atît de necivilizat. În momentul acela se apropie şi profesorul Porter cu domnul Philander. O zgîlţîi.

º Gorila care-şi aduce aminte de aceste cuvinte înţelepte le repetă la mai mulţi dintre a i săi. Ð Voi veni cu dumneavoastră. ne va afla împreună în moarte. Ð Bineînţeles că voi veni cu dumneavoastră. aşa cum se întîmplă de obicei cu maimu spotice ± ca şi cu oamenii.dantului erudit care teoretizează abstractul şi incognoscibilul. Mai făcu două sau trei încercări de a se reîntoarce la trib. una cîte una. drept care nu rămase locului să lupte pînă la moarte. Bătrînul îşi ridică ochii. În cazul ăsta. Ð Cum doreşti! spuse el într-un tîrziu. că vei dori să vii. Dar Jane este acum dinco lo de orice ajutor omenesc. Mîine dimineaţă în zori. cu simplitate. Ð Ba nu. încercaţi să vă uniţi doi. aşa încît Terkoz. domnule Clayton. interveni domnul Philander. Fiecare era cufundat în propriile-i gînduri am are şi fiecare înţelese. aşa se face că unul dintre ei îşi aduse aminte de povaţa pe care le-o dăduse Tarzan la despărţire: ªDacă aveţi un conducător crud. de altfel. Terkoz era de fapt un laş desăvîrşit. care-i nima lui Clayton cu un junghi la fel de dureros. Fără ea. Terkoz se dovedise un rege crud şi năzuros. cind se întoarse în ziua aceea la tribul său. e-a găsit totdeauna împreună în viaţă. ca şi bătrînul profesor. pot sa vină de hac oricărui şef. să încercăm s n! 19. şi cînd duhul mamei ei va rătăci pe pămînt. nu mă intorc. însă de fiecare dată rimit cu ostilitate şi izgonit. spuse el. În cele din urmă. îndată ce se luminează de zi o să iau cu mine cîte merinde o să p şi o să-mi continui căutarea pînă am s-o găsesc pe Jane. Şi aşa sînt destule făpturi ucise în pădure. ci se smulse din ghearele atacanţilor cît de repede putu şi o tuli la adăpostul desişuril or pădurii. Clayton se ridică şi-şi lăsă o mînă pe umărul bătrîn şi gîrbovit al prof . era tonul unui om d e acţiune. căci patru dintre voi. bătrînul meu prieten. Or cea care a fost fetiţa mea dragă. Nu trebuie să plecăm cu toţii. nici un conducător nu va cuteza să se poarte altfel de se cuvine. Ð Am să mă culc acum şi am să încerc să dorm. nimeri deodată peste două femei.CHEMAREA PRIMITIVISMULUI De cînd fusese părăsit de Tarzan. laolaltă. aceleaşi să ne biciuiască. Hoinări mai multe zile fără nici o ţintă. trei şi atacaţi-l laolaltă. Haideţi. Cînd Terkoz ajunse la trib. hotărît. singure în junglă. că te vei oferi. asupra cărora Terkoz îşi cu predilecţie toanele. hîda bestie cu înfăţişare omeneas copac în copac. Pînă atunci fusese prea preocupat de gîndurile sale cărturăreşti pentru a lua în seamă mic incidente. Dar acum îi reveneau oate în minte. ripostă profesorul Porter. dar străbătut de o indescriptibilă notă de disperare şi suferinţă. Ð Ştiam. Dar pînă la urmă şi cei care rămăseseră fură aduşi la disperare de n resivitate a lui Terkoz. dădu peste o primire f te fierbinte. Ð Vă puteţi bizui pe mine. . răspunse Clayton. Aceleaşi liane şi frunze or să se aştearnă asupră-ne. ce semnificaţie aveau ultimele lui cuvinte rofesorul Porter n-o să se mai întoarcă niciodată din junglă. rumegîndu-şi obida şi căutînd vietăţi mai pricăj poată revărsa furia zăgăzuită. se a fla chiar deasupra capetelor lor. să-şi caute linişt uranţa în inima pădurii. aş n număr mare dintre maimuţele mai vîrstnice şi mai puţin viguroase. Nu se pierdu timp cu formalităţile. singur trebuie să mă duc pentru că a fost fiica me a tot ce iubeam pe lumea asta. A fi o cruzime s-o lăsăm singură aici pe biata Esmeralda şi-apoi trei n-ar avea mai mult succes decît unul singur. Nu. n-o să zacă singură şi fără eteni în jungla înfiorătoare. privind cu atenţie faţa dîrză şi frumoasă a lui William Cecil C poate că a citit acolo iubirea care-i umplea inima ± iubirea pentru fiica lui. În cele din urmă renunţă şi spumegînd de mînie şi ură. nu vă luaţi după celelalte adică nu încercaţi să-i ţineţi piept unul singur dintre voi. În această stare de spirit. cuvintele întîmplătoare. luă ca ei. Cînd le descoperi. unul cîte unul. îşi luaseră familiile şi porniseră. În inima lui. cinci gi ganţi miţoşi săriră pe el. Prietenii lui nu-i răspunseră imediat. care unui om mai practic i-ar fi indicat pe dată că c ei doi tineri se simţeau din ce în ce mai atraşi unul faţă de celălalt. tribul de antropoizi în mijlocul cărora crescuse era măcinat de nesfîrşite certuri şi neînţelegeri.

în v nderilor şi a mediului. E adevărat că faţa aceea oribilă. care se căscau spre beregata ei. a mirosulu i. pe ramura asta. era transportată tot mai adînc în j la de nepătruns. Dar nu aşa stăteau lucrurile cu Tarzan din neamul maimuţelor. a pipăitului şi a gustului. leşin Jane însă nu-şi pierdu nici o secundă cunostinţa. totul nu-i decît o chestiune d e antrenament. însă ea continuă să nu strige şi să nu se zbată. talpa uriaşă a fugarului a strivit o omidă. Din această pricină îşi rezerva energia şi glasul vea să observe că se apropiaseră îndeajuns de tabără pentru a putea atrage spre ea tot ajuto rul după care îi plîngea inima. . î lturi. la o palmă depărtare de ea. în secunda aceea văzu. Iată aci. ţinînd urma lăsată acolo. O cli pămîntul dedesubt şi arborii de deasupra creştetului. dar sînt subdezvoltaţi pentru că nu sînt necesar i. căci în aceste locuri ramurile sînt întotdeauna apăsate în jos. Urletul de groază al Esmeraldei se contopi cu cel al Janei. la fel de limpede de parcă ar fi văzut cu propriii ochi tot ce se petrecuse. Dar numai cît îi atinse carnea albă ş orila îşi schimbă gîndul. Apariţia bruscă a gorilei o năucise în asemenea măsu a impresia că o poartă în direcţia plajei. fie că maimuţa pă copac sau intră în frunzişul lui. chipul înfiorător. Sau o creangă groasă ori chiar trunchiul copacului s-au frecat de t rupul păros şi un mic smoc de păr îi poate confirma. Jane nu ştia că. urmă pe care nici un ochi omenesc nu ar fi putut-o desluşi şi cu atît mai puţin tălmăc . atît d pe de a ei şi duhoarea respiraţiei scîrnave. după cum se află şi ner vii care transmit senzaţiile spre creier. răpind-o pe Jane. o fărîmă m oscopică de coajă de copac a fost scrijelită de laba rîcîitoare. dădură de vest ei sale întreaga poveste. o paralizau de spaimă. dar nu spre aceasta gra vita interesul lui. dar mintea îi era limpede şi înţelese tot ce avea bestia de gînd. dar de fapt. de pildă. a auzului. unde semnele trecerii sînt ma i slab întipărite. aşa cum obişnu ia Esmeralda ori de cîte ori o situaţie disperată cerea o deosebită prezenţă de spirit. deşi se opri o secundă asupra-i şi se încredinţă că era nevătămată. dar prea puţine care să indice direcţia luată. prin direcţia în care-i agăţat în scoarţ lă pe urma bună. către capătul mai subţire. Iată dincolo. pînă cînd maimuţa înnăscută în el. Tribul îi reţinuse femelele. de cele mai multe ori. pentru că Tarzan urma direcţia vîntului şi nările lui experimentate erau la fel de sensibile ca acelea ale unui ogar. acolo unde antropoidul sare dintr-un copac în altul. ale drumului urmat de fugar. care-i izbea nările. Şi nici măcar n-a avut nevoie să-şi încetinească viteza pentru a sesiza aceste indicii. asociată cu inteligenţa la care-l îndreptăţea obîrşia. ceea ce le-a făcut să se atrofieze în oarecare măsură. Spre centrul copacului însă. c ii care mişcă urechile şi pielea capului. iar Tar zan ştia instinctiv pe ce ramură se va fi aşezat talpa aceluiaşi picior pentru a face ur mătorul pas. aşadar. aşa cum s-a întîmplat. cu botul rînjit şi hi . Dar cel mai puternic semn din tre toate era mirosul. car . se prezintă doar ca o minusculă pată umedă. după care. de fapt. laba brutei o înşfacă de braţ. Fiara o purta prin pădure cu ceea ce i se păru Janei o rapiditate miraculoasă. o ridică brutal pe umerii l i şi păroşi şi sări din nou în copaci. iar direcţia rupturii indică direcţia trecerii. de pildă. Pentru Tarzan. în mult mai mare măsură decît de mai lent dezvoltatul organ a l raţiunii. Un strigăt sfîşietor îi scăpă de pe buze şi în acelaşi timp. zgîrieturi şi semne aflate pe calea-i frunzoasă. posibilităţile lui de supravieţuire au atîrnat de ascuţimea văzului. Unii cred ca ordinele animaliere sînt înzestrate în mod special de natură cu nervi ol factivi mai perfecţionaţi decit ai omului. acestea ieşiră la iveală ca lumina zilei printre miriadele de scrije lituri. Puterea de a raţiona a absolvit simţurile de multe dintre îndatoririle l or. Muşchii se află l a locul lor. Din frageda-i copilărie . La capătul crengilor. apar m ulte semne care marchează urma. Ţipătul care-i făcuse pe Clayton şi pe cei doi bătrîni să se împleticească prin hăţiş îl c n din neamul maimuţelor drept la locul unde zăcea Esmeralda. deasupra urechilor şi la baza pielii ce acoperă ţeasta. atrofiaţi la om prin nefolosire. Trebuia deci să le înlocuiască cu alte aimuţa asta albă şi fără păr va fi prima din haremul lui. Şi atunci se lansă din nou în arborii unduitori.Jane Porter nu-şi dădu seama de prezenţa lui decît în clipa cînd namila păroasă sări pe pă . a parent slabe. către colţii cumpliţi. direcţia este mai clar indicată. Posibilităţile de supravieţuire ale omului nu depind în atît de mare măsură de perfecţiune imţurilor sale. Aci se uită pentru a descoperi o particulă infinitezimală de larvă stîlcită.

Tarzan din neamul maimuţelor făc întocmai ce-ar fi făcut cel dintîi străbun al său: îşi luă femeia în braţe şi o purtă în jun A doua zi. Omul-maimuţă se grăbea în tăcere pe urmele lui Terkoz şi ale prăzii sale. un mic crucişător francez. Se apropie din nou de Jane şi o apucă de braţ. Dar. vălul coborî iarăş inţă ultragiată îi învălui obrajii în mantia-i purpurie. dacă urmăritorul se va dovedi mai puternic decît el. Din descrierea pe care i-o făcuseră Clayton. înţ lese că acesta trebuie să fi fost minunata făptură care-i salvase. îşi căutară unul altuia beregata. se lasă la pămînt. intenţia lui fusese să o ducă pe Jane cit mai curînd la ai ei. tatăl ei şi domnul Philander. strania apariţie a omului cu chip de zeu a fost ca vinul pentru ne rvii toropiţi. Jane rămase locului. pentru că savura cu aceeaşi plăcere fructe delicioase sau carne crudă. Pe măsură ce muşchii robuşti ai omoplaţilor şi spatelui omului se reliefau sub încordarea fortului. O mai ţinea încă pe Jane cu un braţ cînd Tarzan sări ca un leopard în arena pe care natura o pregătise parcă anume pentru această bătălie primitivă. lăsîndu-i stigmatul care-l marca acum pe noul Tarzan. O clipă. Terkoz se afla doar cu trei mile înaintea lui Tarzan. iar cealaltă. îşi simţi inima cît un pur Cum ar putea cineva să biruie un asemenea adversar? Ca doi rivali întărîtaţi se ciocniră şi ca doi lupi. intenţia cea bună se alătură suitei imposibilităţilo Pentru că. trase concluzia că prada sa e a femeia lui Tarzan. dincolo de gura golfului. cei patru din cabana de pe plajă fură deşteptaţi de un bubui t de tun. Cu o clipă în urmă. Cînd Terkoz îşi dădu seama că Tarzan era cel care-l urmărea. dar acu . ca şi p entru cei doi care i se alăturară. Clayton sări primul şi iată. Jane ± cu silueta ei zveltă. două nave ancorate. neînsufleţit. cu mîinile apă pe pieptul ce se înălţa şi cobora convulsiv. pentru ea. ca să aibă libertate de mişcare şi să poată lupta pe . Acum însă era surprins că-l respin ea. însă zgomotul ap rii lui ajunse la urechile fugarului. aşa că. Respiraţia dulce. tremurînde. Jane îl respinse şi atunci. o femeie primitivă sări cu braţele larg desc ise spre bărbatul primitiv care luptase pentru ea şi o cîştigase. Tarzan din neamul maimuţelor simţise un trup cald şi mlădios lipit de al său. la nevoie. muşchii nemaipomeniţi şi colţii aprigi. care îşi înteţi goana. în această privin deosebea prea mult. Tarzan nu putea înţelege. aşa încît văzu în el un pr itor şi un prieten. de epicurienii civilizaţi. cu ochii dilataţi de groaza îmbinată cu fascinaţ cu frică şi admiraţie ± privea lupta dintre maimuţa primară şi omul primitiv pentru posesiun a unei femei. între timp. iar bicepşii uriaşi şi antebraţele ţineau la distanţă colţii cumpliţi. însă fata se răsuci spre el ca o tigroaică -i lovi pieptul imens cu mîinile ei micuţe. într-o poieniţă. tînără. Una dintre ele era Arrow. să poată fugi nestingherit. iar buzele desăvîrşite ce se uniseră cu ale lui în sărutări arză a un fier roşu sufletul. vălul secole civilizaţie şi cultură era smuls de pe viziunea înceţoşată a fetei din Baltimore. lipită de trunchiul unui arbore uriaş. iar itul masiv se rostogoli la pămînt.Cel mai puţin dezvoltat dintre simţurile lui Tarzan era gustul. era evident că lovitura fusese trasă pentru a le atra . în timp ce o femeie scandalizată îl lături pe Tarzan din neamul maimuţelor şi-şi îngropa faţa în mîini. însă. la fel de subit cum fusese smuls. văzînd că orice fugă era inu ilă. Dar cînd Terkoz o îmbrînci cu brutalitate ca sa primească asaltul lui Tarzan. Can lungi ai gorilei li se împotrivi lama subţire a cuţitului omului. Punţile laterale a le acestuia din urmă erau înţesate de oameni care scrutau ţărmul iar pentru Clayton. dar care nu mai pot fi şi o dată cu ea. dis-de-dimineaţă. cu ochii pe jumătate închişi. Tarzan fusese surprins cînd fata pe care se învăţase s-o iubească într-un chip vag şi abst act se constituise prizonieră de bună voie în braţele lui. clipa aceea se pierduse în trecutul împăienjenit şi îndepărtat al lucrurilor care au fost. şî cînd Jane văzu dimensiunile gorilei. de douăsprezece ori. în sîngele inimii lui Terkoz. Îi puse din nou mîna pe braţ. demult îngropată. fierbinte care-i dezmierdase obrazul şi gura aţîţase în pieptul său o nouă flacără de viaţă. din moment ce amîndoi păreau să fie de acelaşi fel ± albi şi fără păr pe ± aşa că se bucură de prilejul acestei duble răzbunări asupra vrăjmaşului său mult urît. O clipă ± cea dintîi din tînăr aţă ± înţelese ce înseamnă iubirea. Iar Tarzan? Făcu ceea ce orice bărbat în vinele căruia curge sînge adevărat poate face fără să fi învă ia în braţe şi înăbuşi în sărutări buzele înălţate spre el. Cînd cuţitul lung se înfundă adînc. ori. Pentru Jane.

aceasta nu făcu decît să-şi sporească viteza. Ð Mon Dieu! exclamă ofiţerul. solicită cu generozitate voluntari care să-i însoţească pe profesorul Porter şi pe Clayton în cercetările lor. Ð Monsieur Clayton. cînd coloana mar e de fum înălţîndu-se ca o săgeată verticală deasupra pădurii atrase atenţia unui marinar de ucişător şi instantaneu. Timp de cîteva săptămîni continuaseră să măture coasta în sus şi-n jos şi aproape că uitas re cînd. Printre ofiţerii din ultimele bărci se afla şi comandantul vasului. cu cîteva zile în urmă. şi cum pe punte nu se observa nici un semn de viaţă. Clayton pierduse orice speranţă. pradă furiei unei mări puternic răscolite. Dar vasele continuau să se îndepărteze. t u-se că nici acesta nu va fi văzut. într-o bună dimineaţă. dar chiar în acel minut zăriră o siluetă ce se agăţa de balustradă. Monsieur! E odios! Şi alte bărci fuseseră coborîte acum din crucişător. oamenii aveau asupra lor revolvere. aflat departe. priveliştea care li se ofer ochilor îi înfiora. Pe dată se dădură dispoziţii de coborîre a unei bărci cu echipaj şi efectuară o încercare ită de abordare a navei Arrow. răspunse Clayton. şi o barcă fu lăsată la apă şi expediată în direcţia promontoriului. unde rugul înălţat de el îşi aştepta chibritul. în urmă cu o lună coperiseră nava Arrow. Să sperăm că încă nu-i prea tîrziu. Ambele vase erau ancorate la o distanţă considerabilă de ţărm şi locuitorii cabanei se înd iau că ocheanele celor de pe punţi vor putea distinge fluturările pălăriilor micului grup. E oribil. domnul Philande r şi Esmeralda. observatorul le semnală o navă ce se n greu şi evident scăpată de sub control. trăgînd de cîteva ori. Cînd francezii se căţărară pe vas. Pe cînd azi. se grăbi spre extremitatea promotoriulu i. dar a doua zi în zori nava se făcuse nevăzută.ge atenţia. dacă nu mă înşel? întrebă el. Curînd debarcară cu toţii în punctul unde se aflau profesorul Porter. Ð Slavă Domnului că aţi venit. căpitanul Dufranne. iar Clayton. O sumedenie de morţi şi muribunzi se rostogoleau încoace şi-ncolo pe pu . hotărîră să aştepte pînă cînd vîntul ş ilor se vor potoli. constatară cu surprindere că era nava care. unde îi urmă şi restul echipajului. fără nici o excepţie. dar cînd îi semnalizas eră să se apropie. Atît timp cît marea era zbuciumată. între capetele promontoriilor. Cînd acostă. alergă spre punctul dinspre nord. se urcă împreună cu el în barca a cărei proră fu dirijată către mi azin încercuit de pămînt. unde-şi smulse cămaşa de pe el şi legînd-o de o ramură căzută. I se păru. Ieri dacă soseam şi încă n-ar fi fost prea tîrziu. fugise de ei. dar Clayton. înainte şi înapoi. în interior. dacă se mai aflau cumva în cabană. din e fiţer. constată consternat că Arrow îşi ridicase pînzele. Aprinzînd iute rugul într-o duzină de locuri. o duzină de ocheane fură îndreptate spre plajă. la cererea lui Clayton de a afla cum de ancoraseră în preajma acestui ţărm şi trăse seră o salvă de semnalizare. cerură pe dată îngăduin parce la expediţie. cu cîteva săptămîn urmă. dar scotele se desfăcuseră şi velel eră sfîşiate şi zdrenţuite de vitejia vîntului. Se opri la oarecare anţă. Cînd se apropiara de epavă. îl lămuri că. Una dintre bărci fu trimisă înapoi la crucişător pentru a aduce merinde. Cînd ieşi di deasă şi zări din nou vasele. scăldată în lacrimi. făcîn nişte vlăguite şi mute semnale deznădăjduite. După poziţia velei-strai şi a randei arborelui artimon se vedea că oam enii se străduiseră din răsputeri să ţină piept vîntului. începu s-o fluture deasupra lui. m uniţii şi carabine. crucişătorul se îndreptă încet spre ţărm. de altfel ca şi celorlalţi care aşteptau cu respiraţia t că se scursese un secol pînă să ajungă la vraful de crengi uscate şi de tufăriş. Ð Ce vreţi să spuneţi. Comandantul alese douăzeci de marinari şi doi ofiţeri: Lieutenant D'Arnot şi Lieutena nt Charpentier. Monsieur? Clayton îi povesti despre răpirea Janei Porter şi vorbi de necesitatea unor oameni în armaţi care să pornească în căutarea ei. cu amărăciune. iar crucişă şi pornise. comandantul. Şi toţii aceşti bravi şi simpatici francezi. ar fi fost greu şi periculos să se încerce o abordare . şi în timp ce Arrow st a liniştit în largul oceanului. poate că e preferabil ca s ana domnişoară să nu mai fie găsită deloc. care se îndrepta în mare viteză spre sud-vest. Esmeralda îşi desfăcuse şorţul roşu şi-l filfîia frenetic deasupra capului. Apoi. Clayton văzu deodată cele două vase schimbîndu-şi din nou direcţia. şi cînd află istoria Janei Porter. după ce-i indică ofiţeru unctul de intrare în golf. O urmăriseră îndeaproape pî inţit.

nu făcură decît s-o strîngă şi e. se luptă din răsputeri ca să se elibereze. iar cei rămaşi în via nefericitul grup fură transportaţi în hamacurile lor. întreaga istorie fu înfăţişată rancez. Timp de două zile o ţinură spre nord-nord-est. două dintre cadavre fuseseră aproape în întregime curăţite de carne. cei vii amestecîndu-se cu decedaţii. erau prea sleiţi de puteri pentru a mai putea mînui vasul şi în acea zi muriră trei oameni. cîrmiră spre nord. ca nu cumva să le scape vreo porţiune de ţărm şi întîmplător. oamenii se zgîiră unul la celalalt ca nişte fiare de prada şi în cea de a tr eia dimineaţă. pînă Ia plecarea vasului. privind pe sub pleoapele pe e închise la faţa omului care înainta atît de sprinten cu ea prin vegetaţia încîlcită. să fi deviat vaporul spre sud de ext remitatea sudică a Africii. aşa încît crucişătorul porni să plutească înce rde nici o clipă ţărmul din vedere. 20. Întreaga zi. temîndu-se ca nu cumva vînturile puternice dinspre nord. Ofiţerului francez nu-i trebui mult ca să înţeleagă ce anume pricinuise grozăvia de la bo rd. căci lipsa de apă era mult mai chinuitoar e decît lipsa hranei. care suflaseră cu precădere în ultima vreme.nte. Din care noi cunoaştem o bună parte. Neavînd la bord pe nimeni priceput în ale navigaţiei. Cînd cei care mai erau în stare să-şi revină îşi reveniră. Foamea îi prefăcea din fiare umane în fiare sălbatice.EREDITATE Jane. micul grup de marinari. dar braţele viguroase ce-o purtau cu atîta uşurinţă. şi cum după trei zile de navigare spre est nu se ivise nici urmă de uscat.O. Dar acest păţ necrofag nu-i întremase prea mult pe fugari. cînd intrară într-o perioadă de acalmie car dură aproape o săptămînă. trăgînd din timp în timp cîte o salvă de semnalizare şi s cu ocheanele fiecare petec de plajă.de parc-ar fi fost un prunc de o zi. Cîteva minute mai tîrziu. încît continuaseră să străbată în neştire Atlanticul chiar şi la cîteva zile după ce işătorul din vedere. Apa li se terminase. barca se şi întoa e la crucişător cu proviziile şi armele necesare expediţiei. Şi atunci apăruse crucişătorul. par că de lupi. care le trimisese unicul semnal S. Echipajul de abordare reuşi să repună vasul în condiţii de navigare. medicamente şi provizii de hrană şi o altă barcă fu lansată pe ruta per loasă pînă la nava Arrow. Cînd francezii se urcară pe puntea navei Arrow. Loviturile de semnal trase în timpul după-amiezii nu fuseseră auzite de cei de pe ţărm. După ce li se aplicară măsurile de înviorare. Cind muri. Semnaliză imediat crucişătorulu imită rezerve de apă. se isca ră discuţii cu privire la direcţie. Fo arte repede. desco u se afla nici un strop de băutura şi nici o fărîmă de hrană. care se aflaseră. îl azvîrliră peste bord. toţi cei rămaşi în viaţă erau în stare de ienţă. cîţiva dintre oameni îşi veniră în simţiri ş pănară întreaga poveste. Pînă si bietul nenorocit. în căutarea Janei Porter şi zgomotul trosniturilor pricinuit e de paşii lor în hăţiş acoperise bubuitul îndepărtat al semnalului. Se pare că faptul de a fi avut crucişătorul pe urme îi terorizase atît de cumplit pe răzv rătiţi. iar merinde mai aveau doar pentru o zi. dîndu-şi seama de cantitatea redusă a proviziilor de apă şi de hran se întorseseră iar spre est. A doua zi dimineaţa ieşi la iveală că unu intre cadavre fusese parţial mîncat. căzuse într-o stare de prostaţie înainte de a şti dacă semnalele lui avuseseră efect sau nu.S. În răstimpul cît cele două grupuri îşi istorisiră respectivele aventuri. Noaptea lăsau ancora. porni în disperata şi nefasta investigare a labirintului junglei. Cu două zile înainte de a fi zăriţi de crucişător. condiţiile începură să se înrăutăţească. Aşa încît renunţă la efortul ei zadarnic şi rămase liniştită. dîndu-şi seama că era captiva acelei stranii făpturi pădurene care o salvase din ghearele gorilei. în inima junglei. după derea lui Snipes şi îngroparea cadavrului său deasupra cufărului ce conţinea comoara. pentru că atunci cînd căutară apă şi rachiu ca să-i întremeze cît de cît pe oameni. însoţiţi de cei doi ofiţeri francezi şi conduşi de profesorul Porter şi de Clayton. probabil. Două dintre cadavre erau parţial devorate. deşi se ridicaseră cîteva voci cer păstreze cadavrul pe punte. . dar. Un om îşi pierdu minţile şi sări peste altul îşi tăie venele. Morţii fură înfăşuraţi în prelate şi le te pentru a fi identificaţi de camarazii lor înainte de a fi încredinţaţi adîncurilor mării. dar marinarii erau prea ignoranţi ca să-i poată indica în ce punct anume al coas tei îi abandonaseră pe profesor şi grupul lui. cu o n înainte ajunseră chiar la plaja unde se afla mica tabără pe care o căutau.

ura care brăzdează hidos trăsăturile celui ce-o nutreşte. nu avu decît să deschidă ochii şi să privească acel chip nobil. di pa cînd Dumnezeu l-a plăsmuit pe cel dintîi. Nu. m ai adînc. Jane se întreba unde s-o fi dus. el ucidea aşa cum ucide vînătorul .Faţa care se înclina asupră-i era de o extraordinară frumuseţe. Avea înainte-i o problemă cum nu mai întîlnise nicicînd şi simţea. necorupt de desfrîu sau de pasiuni brutale şi înjositoare. Înaintară tot mai mult prin ceea ce Jenei i se părea o masă compactă de verdeaţă în care s eschidea. topite parcă în ecoul unor sunete învălmăşite care urcau . că trebuie să-i facă faţă ca un om şi nu ca o maimuţă. îndreptîndu-se spre copacii din cealaltă parte. simetria perfectă dintre trupul magnific şi felul în care-şi a capul frumos modelat pe umerii largi. deşi Tarzan di n neamul maimuţelor era un omorîtor de oameni şi de fiare. Mişcarea-i liberă prin terasele de mijloc ale copacilor. cu excepţia rarelor prilejuri cînd ucidea din ură. contribui să-i mai răcorească ardoarea primei iubiri proaspăt descoperite. dar se pu tea oare lăsa Tarzan călăuzit de legile fiarelor? Doar Tarzan era Om! Dar oamenii cum or fi procedînd? Era nedumerit. Fata remarcase o anumită particularitate cînd îl văzuse pe Tarzan năpustindu-se asupra lui Terkoz ± dunga de un roşu aprins care-i străbătea fruntea pornind de deasupra ochiul ui stîng pînă la pielea capului. o cărare dinaintea acestui zeu al pădurii. În timp ce Jane îl urmărea cu priviri filtrate pe sub pleoapele pe jumătate coborîte. Adevărat. Nu simţi nici măcar zgîrietura unei crenguţe şi totuşi deasupr subt. dar chiar şi atunci nu era cea ură mocnită. îşi dădu seama că niciodată în viaţa ei nu se simţise mai în siguranţă decît a braţele acestei făpturi puternice. asemenea talazurilor pe un ţărm îndepărtat. Tarzan o porni pe calea copacilor. După un timp. ziua ajunsese abia pe la jumătatea după-amiez ei şi amfiteatrul era scăldat în lumina difuză ce se cernea prin urzeala frunzişului din j ur. nu ştia. iar cînd îşi înălţă ochii la silueta care o domina. cu ochii închişi. observă că dispăruse şi d icatrice îngustă. fără patimă. cuceritor. Deşi veneau de la mile şi mile depărtare. dar pe urmă îi ven i ideea că fata îi şi răspunsese prin strădania ei zadarnică ele a se elibera şi de a-l respi ge. Iarba verde părea moale. Ar fi dorit s-o întrebe pe fată. minunîndu-se că nu încerca nici o teamă. cu oşi. Jane se simţi contopită de un simţămîn hnă visătoare. Căci. Cînd. Cînd se înfundă în iarba în care o depusese Tarzan. în faţă şi în spate. albă marca locul unde se ivise pata colorată. se lăsă domol pe iarba arenei unde marii antropoizi îşi ţineau sfatul şi iau orgia sălbatică a dum-dum-ului. mai cur ecît gîndea. În timp ce Tarzan înainta cu pas sigur. niciodată fiinţa aceasta nu i-ar fi putut face vreun rău. drum pe care îl urma de ob icei. ¹Nicicînd ± îşi spuse Jane ± pămîntul nu a mai fost călcat de un asemenea om. în fortăreaţa neînblînzitei păduri. care o purta. malefică. Tipul desăvîrşit al mascul i viguros. Jane îi obse vă graţia maiestuoasă a ţinutei. Ştia fcarte bine de ce n-o ucisese gorila şi Tarzan începu să-şi compare intenţiile cu cele ale lui Terkoz. mintea lui era preocupată de numeroase gîndur i. răcoroasă şi îmbietoare. sălbatice. Ce făptură desăvîrşită! Sub această înfăţişare de zeu nu se putea ascunde nici un dram de au josnicie. noi şi ciudate. pentru ca să i se spulbere şi ultima rămăşiţă de îngrijorare. Odată îşi coborî privi ei şi el îi zîmbi. încercă să se gîndească la viitor şi închipuirea ei vie îi stîrni lite. o năpădi şi o stranie senz uranţă desăvîrşită. Miriadele de zgomote ale junglei răzbăt au înăbuşit. legea junglei cerea ca masculul să-şi cucerească perechea prin forţă. dar acum. Tarzan se avîntă în copaci şi pieri din văz. Dar acum sosiseră la destinaţie şi Tarzan din neamul maimuţelor. Se pome ni meditînd la soarta care ar fi aşteptat-o pe fată dacă n-ar fi salvat-o de Terkoz. ca prin farmec. T arzan străbătu poiana circulară. scrutîndu-i trăsăturile. ca de la mare distanţă. . iar fata trebui să-şi strîngă puternic pleoapele pentru a alunga privelişt acelui chip frumos. Se lăsă mai în voie în braţele lui şi strînsoarea lui Tarzan slăbi. tot mai adînc. după chipul şi asemănarea sa!" Cu un salt. Dumnezeu ştie către ce soartă. atît de apropiat de faţ i. se simţi încredinţată de luc ul ăsta cînd înţelese cavalerismul pe care-l trădau trăsăturile lui fine şl ochii sinceri. mai adeseori o făcea cu un surîs decît cu o încruntare şi surîsul este temelia frumus eţii. iar Jane. pentru ca apoi să se închidă iar în urma lor. încîlcite într-o împletitură de nedestrămat. Cînd Tar cidea. ochii ei nu puteau desluşi altceva decît un zid trainic de ramuri de plante agăţătoare. purtînd-o pe Jane în br aţele-i musculoase.

îl împinse uşurel pe Tarzan îndărăt şi privindu-l cu o expresie p e zîmbitoare. lăsînd să-i sca . după aceea se cocoţă lîngă ea pe t bă şi începu să despice cu cuţitul şi să pregătească diferitele fructe pentru cina frumoasei Mîncară împreună. Îi mai trebuiră două drumuri pînă să aibă la îndemînă tot vraful de materiale. fiecare tufiş părea vizuina tainică a vreunei fiare uriaşe şi îngrozitoare. Mai observă că medalionul se deschidea şi apăsînd butonul ascuns. pe pra căruia propti crengile. Deasupra crengilor aşternu frunze uriaşe de palmier şi cu aj utorul altor crengi şi altor frunze. dacă ar în locul lui. Ð Aş fi dorit să vorbeşti englezeşte. înţelegi germana mea la fel de bine cum o înţelegeau i din Berlin. Cît de schimbate păreau toate acum cînd o părăsise! Cîteva minute. curmîndu-i ast a spaimei. Jane fu cuprinsă de o ameţeală şi s-ar fi prăbuşit dacă Tarzan. Ca şi prima dată. reapăru cu o încărcătură de ierbu e ferigă. Se va comporta aşa cum îşi închipuia el că s-ar fi purtat bărbaţii din cărţi. ci închi ochii şi scoase un suspin. Dar nu-l văzu decît pe Tarzan. căci foamea începuse să se facă simţită. După care se aşezară din nou pe marginea tobei şi încercară să-şi vorbească prin semne Minunatul medalion încrustat cu diamante care atîrna la gîtul lui Tarzan era o pric ină de mare mirare pentru Jane. Ð Oricum. poate. le din urmă. dar se agăţă cu putere de el. Se minună. Arătă spre el şi Tarzan îl scoase şi-i întinse frumosul giuva r. iar după aceea nemţeşte. pe jumătate batjocoritoare. În cele din urmă împrăştie ferigile şi ierburile pe jos. O singură dată îşi lipi uşor buzele de fruntea ei şi Jane nu se clinti. Era mulţumită că simţea sigu pe care i-o dădeau braţele lui puternice şi în rest. căci mele cîteva ore o învăţaseră să se încreadă în strania şi sălbatica făptură a pădurii. Tarzan din neamul maimuţelor îi mîngîie părul moale şi încercă s-o îmbărbăteze şi s-o lini cum făcea Kala cu el pe cînd era o maimuţă mică şi se speria de Sabor. care dădea chipului ei un farmec nespus. stătu cu nervii încor daţi. Avusese timp să-şi aducă aminte tot ce citise în cărţile lui din cabană despre felul cum se poartă bărbaţi meile. tremu clănţănind ca o căprioară speriată. dar felul cum fuseseră tăiate denota că bijuteria era v eche. fu înştiinţată de prezenţa lui printr-un zgomot u enind din spate şi se întoarse pentru a-l vedea înaintînd prin iarbă. arătă c u degetul spre fructele împrăştiate pe jos şi se aşeză pe marginea tobei de pămînt a antropoi or. în tăcere. la care Tarzan se alătură. sau de Hist ah. Fiecare vrej. n-ar fi prins-o în braţe. Tarzan luase de mai multă vreme hotărîrea cum să procedeze mai departe. văzu cele două jumătă . cu braţele încărcate de engi. Auzi un zgomot brusc şi uşor în spatele ei. ce pîndea să-şi înfigă colţii scînteietori în carnea ei mătăsoasă. sări în picioare şi se întoarse ntru a-şi înfrunta sfîrşitul. în zgomotul unui trup şerpuitor şi malefic ce se tîra pe furiş. cu braţele încărcate de fructe c şi mustoase. întrezări adevărul că. Chibzuind la întreaga ciudăţenie a acestui fapt. spuse fata. izbucni într-un hohot de rîs vesel. Fata nu-şi pierdu cunoştinţa. Aproa e ruga să apară o dată dinţii cruzi ce aveau s-o facă să-şi piardă cunoştinţa. leoaica. Din nou se ridică şi o porni prin copaci. apoi zîmbi. aşternîndu-i un culcuş moale. care fetei speriate i se părură lungi cît ceasurile. dar fu nevoită să r cercarea-i bîlbîită de a se exprima în această din urmă limbă. încît fata pricepu şi nu se mai temu lipsi el. rezemate una de alta. Jane îşi dădu seama că era lucrat de mîinile unui meşter iscusit şi că diamantele aveau ma strălucire şi erau superb montate. Tarzan adună iute fructele şi le puse la picioarele ei. astfel încît se întîlneau la o înălţime de o doi metri peste centru. îi spuse ea în englezeşte. Fiecare sunet era amplificat irea ei. închise un capăt al micului adăpost pe care-l const ruise. îşi lăsa viitorul în voia soartei.O părăsise oare în voia soartei. Cu un strigăt. furişînd din cînd în cînd cîte o privire unul spre celălalt. Nu-şi putea analiza sentimentele şi nici nu dorea să încerce. Tarzan clătină din cap şi o expresie îngîndurată trădînd o dorinţă patetică îi înnegură oc Apoi Jane încercă să-i vorbească franţuzeşte. Apoi dispăru din nou în junglă şi după cîteva minute. şarpele. descoperise ceva ce nu mai cunoscuse niciodată: iubirea. privind. unctul pe unde dispăruse. aşteptînd saltul fiarei pitite ce urma să pună capăt nefericirii şi îngrijorării. cu ochi languroşi. dar mai înainte încercă să-i explice prin semne Janei că se va întoarce imediat şi o făcu atît de bine. Continuind să zîmbească. O năpădi doar o senzaţie de singurătate în timp ce-l aştepta. acolo în jungla singuratică? Privi în jur cu nervozitate. cum nu decît în foarte puţini dintre bărbaţii pe care-i cunoştea.

pentru că înfăţişa. Tarzan îşi înălţă privirile pentru a o urmări pe fată. dar ghici că era felul ei de a accepta darul. Îl desfăcu cu grijă. privind cu vădită uimire miniaturile. Înti se mina şi luă medalionul. Pentru prima dată în ultimele ore. înclinaţiil e acestuia din urmă precumpăneau şi mai presus de toate. Medalionul aparţinuse Lordului Greys ocke. Una dintre miniaturi înfăţişa o femeie frumoasă. aşa încît se ridică în picioare şi luînd medalionul în mînă. Acum. care cerceta medali l nu putea pătrunde tîlcuî chipurilor dinăuntru. în cele din urmă. cîte o miniatură în fildeş. Nu putem spune că se prefă use subit dintr-un sălbatic om-maimuţă într-un gentleman politicos. dar putea citi interesul şi fascinaţia de p e chipul fiinţei vii şi tinere de lîngă el. explicaţia simplă îi veni în minte. Jane fu săgetată de teamă şi Tarzan o simţi îndepărtînd a şi cum se ferea de el. Jane scutură vehement din cap şi voi să-şi scoată lănţişorul de aur de la gît. Făptura sălbatică îl găsise pur şi ana de pe plajă. ereditatea se făcea mai simţită decît deprinderile. Tarzan nu-şi dădu seama exact ce semnificaţie avea acest gest. cu semne de certă surpriză şi interes. Cîteva momente rămaseră amîndoi tăcuţi. îndeplinit cu graţia şi demnitatea unei totale degajăr i. Mai uimitor era faptul că medalionul conţinea portretul cuiva care ar fi putut să f ie fratele sau mai curînd tatăl acestui semizeu pădurean.rîndu-se pentru a da la iveală. în fiecare fibră fiinţei sale. diferenţă de expresie. luă fotografîa din mîna ei şi după c din nou cu grijă. apoi Tarzan se ridică în picioare şi conducînd-o pe Jane la micul umbrar pe care-l co nstruise. sucindu-l şi răsucindu-l în strădania de a gasi un indiciu care să-i poat ela identitatea proprietarului. După un timp îşi scoase tolba de pe u măr şi răsturnînd săgeţile pe jos. În cele din urmă. examinînd portretele. o aşeză iar în fundul tolbei. se încli ca un cavaler din vechime şi-şi lipi buzele pe locul atins de buzele ei. i-l trecu fetei pe gît. Arătînd spre miniatura din întinse Janei fotografia. Într-un tîrziu. Un mic omagiu distins şi galant. dacă n-ar fi existat o subtilă. Purt area lui vădea limpede că nu le mai privise niciodată pînă atunci şi nici nu-şi închipuise că lionul se deschidea. Jane observă că o urmăreşte din priviri şi gîndind că-şi doreşte podoaba înapoi. îndepărtînd frunză unză. ridică medalionul la buze. care nu ştiuse nici măcar că giuva erul se deschide. dar Tarzan nu-i îngădui cu nici un chip. apoi. aşa că începură din nou să mănînce fructele care le ţineau şi de foam e. ţinîndu-i în faţă şi medalionul deschis. Tarzan continua să privească fix cele două chipuri. ridicînd din umerii uriaşi. Aşa încît Tarzan din neamul maimuţelor făcu unicul lucru pe care-l ştia menit să asigure l . i-o întin n o luă şi desfăcînd lanţul cu ambele mîini. Jumătatea de zi petrecută cu această fată făcuse din Tarzan un cu t otul alt om decît cel asupra căruia răsărise soarele acelei dimineţi. îi făcu semn să intre. iar portretele îl înfăţişau pe el şi pe Lady Alice. Tarzan se uita la ea cu o expresie de uimire în ochi şi Jane îl privi la rîndul ei. da arzan clătină din cap. dorinţa de a fi pe placul femei i iubite şi de a-i face o impresie bună. În cele din urmă nţă şi rîzînd uşurel. Fotografia nu făcu decît să o nedumerească pe fată şi mai mult. ca s-o împiedice să-şi scoată lanţul. pînă cînd. le în mîinile lui şi i le ţinu strîns. Se uită la Tarzan şi-l văzu aplecat spre dînsa. ca şi cum ar fi vrut să spună că portretele erau ale lui. zimbind în faţa surprize care i-o pricinuise acest neaşteptat dar. Fata arătă spre fotografie. Se lăsa întunericul. Cînd o văzu că stăruie. fără î celuiaşi bărbat al cărui portret se afla prins în medalion lîngă cel al frumoasei femei tine re. abia definită. scotoci în fundul pungii şi scoase afară un obiect plat. iar cealaltă ar fi putut fi un portret al bărbatului de lîngă ea. dar. apoi s re miniatură şi în urmă spre el. Ce stupid din partea ei că nu întrezărise mai înainte această soluţie a enig ei! Dar a găsi o explicaţie pentru ciudata asemănare dintre Lordul Greystocke şi acest ze u al pădurii era un lucru care o depăşea şi nu-i de mirare că nu-şi putea închipui un singur oment că sălbaticul gol din faţa ei era un nobil englez. Tarzan cu ochii pironiţi în pămînt în timp ce Jane l medalion în mînă. î umeroase frunze moi şi legat cu fire lungi de iarbă. S e părea că buzele lui se căzneau să formuleze o întrebare. Faptul acesta o determină pe Jane să se lase furată de noi specul aţii şi să încerce a-şi imagina cum ajunsese frumosul ornament în posesia unei făpturi sălbat din jungla neexplorată a Africii. în fiecare dintre ele. oricum. rămase în mînă cu o fotografie.

Era cu putinţă. Treptat. să-i fie indiferent? Începu totodată să-şi dea seama că a pe deplin mulţumită să şadă aici. Ore întregi se balansară încet. Şi aşa-i află soarele cînd răsări în zori. scuturînd din cap. de-a curmezişul intrării. Jane îl luă de mînă. Dar din nou puse stăpînire pe Tarzan din neamul maimuţelor sfiala sălbăticiunii în faţ zărilor omeneşti. oare. fata şovăi. iar la prînz poposiră timp de un ceas pe malul unui pîrîiaş. nu putea îndura gîndul de a-l şti că se întoarce singur în teribi junglă. să intre în adăpost. Fat ase cu totul de el. inima îi cînta. care. era mulţumită şi nespu e fericită. Tarzan se duse în umbrarul ei şi-şi luă înapoi cuţitul. în o zi. Fata înţelese şi luînd cuţitul lung. Se trase îndărăt. Ştia că numai datorită faptului că el se aflase acolo putuse să doarmă într-o tihnită siguranţă. vrînd să-l conducă în tabără ca să-i poată spune tatălui ei că omul a de la moarte sau de la o soartă mai rea decît moartea şi că veghease asupră-i cu o grijă de mamă. Aşa încît se apropia de asfinţit cînd ajunseseră la luminiş iar Tarzan. acolo unde zăcuse toată noaptea pentru a o apăra. Făcîndu-i semn să-l urmeze. aşa cum nu se mai întîmplase niciodată la apropierea vreunui bărba . Nu putea înţelege. aşa încît spre sud drumul direct care ducea la plajă. Ridică privirile şi văzu silueta lui zveltă picînd uşor dintr-un copac vecin. cum ar fi putut să se mai teamă? Se în mai fi existînd pe lume vreun bărbat alături de care o fată să se poată simţi atît de sigură a junglei africane. De cîteva ori se opriră. îi murmură. n nou. Se apropie de intr a adăpostului pentru a-l căuta pe Tarzan. aşteptînd să vadă dacă era mulţumită sau O secundă. zîmbea zîmbetului de pe faţa omului de alături. Tarzan se îndreptă spre copacii e la marginea arenei şi ridicînd-o cu un singur braţ viguros. De la mare depărtare răzbi trosnetul înăbuşit al mai multor arme. Dar el continuă să clatine din cap şi în cele din urmă o trase la piept foarte uşor ş e aplecă s-o sărute.faţa lui Tarzan fu luminată de zîmbetul acela deschis şi strălucitor. Încerca să guste pe îndelete şi să prelungească erea acestei călătorii în timpul căreia simţea braţele dragi înconjurîndu-i gîtul. Ð Te iubesc. era teafără şi neatinsă. Jane nu-şi ami ile întîmplări ale zilei precedente şi se minună de ciudatul loc unde se găsea ± micul umbrar de frunze. ci în inima ei se stîrni o aprigă uimire ± un val de mulţumire şi de recunoştinţă pentru fapt deşi se aflase într-o primejdie atît de cumplită. ospătîndu-se cu fructe e în edenul pădurii. Cînd ochii l se întîlniră. lăsîndu pămînt lîngă un arbore mare despărţi ierburile înalte ale junglei şi-i arătă cabana. se avîntă pe ramurile de dea supra capului. Cu el în preajmă. unde-şi potoliră se ea şi foamea. împrejurările datorită cărora ajunseseră aici îi reveniră în minte una cîte una. pentru scurte răgazuri de odihnă. Şi iarăşi se aşez ară împreună să mănînce. Într-un fel. Văzu în iarba din faţa deschiderii umbrarului amprenta trupului său. inima Janei porni să bată mai te şi ochii i se luminară. Şi cînd se apropie de ea. Raţiunea îi spunea că ar trebui să fie măcinată de o îngrijora nă. în timp ce Tarzan din neamul maimuţelor se întinse pe pămînt. dar pe urmă îşi dădu seama care era adevărul şi încolăcindu-i gîtul c rase faţa spre ea şi-l sărută fără nici o ruşine. Tarzan şi Jane îşi înălţ e. apăsată de temeri groaznice. Fata se apropie de el. dar de astă dată nu se simţi cuprinsă de temeri pentru că ştia că se va întoarce. în adîncurile unei jungle africane ± da. Voia s-o ducă înapoi pe plajă sau a ea de gînd s-o ţină aici? Brusc avu revelaţia că răspunsul la această întrebare n-o preocupa ea mare măsură. de care Tarzan de fapt nu avea nevoie. pe care le depuse la intrarea umbrarului. Îşi dădu din nou seama că uitase cu totul de cuţit pentru că uitase de t eama care-o făcuse să-l accepte. . Fusese din nou după fructe. În prima clipă cînd se deşteptă. Fata ştiu că o duce înapoi la ai ei şi nu putu să-şi explice sentimentul brusc de singurăt te şi de tristeţe care o năpădi. din copac în copac.niştea Janei: îşi scoase cuţitul de vînătoare din teacă şi întinzîndu-i-l cu mînerul înainte. priveliştea neobişnuită ce se ivea prin deschizăt ura adăpostului. Nici leii şi nici panterele n-o mai speriau acum. îi cîştigase Janei încrederea. doborîtă de presimţiri funeste şi în schimb. alături de acest uriaş surîzător. Tarzan din neamul maimuţelor nu se grăbea. ierburile moi ale culcuşului. intră şi se ierburile moi. privindu-l cu ochi rugători. După ce isprăviră micul dejun. Jane începu să se întrebe ce planuri o fi avînd cu ea. printr-un semn. dar mai întîi o privi în ochi. te iubesc. departe. Dispăruse.

Tonul lui alarma t îi era suficient. Domnul Philander se răsuci pe o coastă şi se holbă la ea. sînt it şi de încîntat. descoperind că Esmeralda. Ð Jane! strigă el. Jane Porter! Dumnezeule mare! Se opinti ca să se ridice în picioar e şi alergă la fată.. dar ceva îi spunea fetei că o făcea deoarece gîndea că ai ei sînt în pericol. după care arătă din nou într-acolo. Tarz an şi Jane nu puteau vedea vasele ancorate în golf. Amiaza îi află doar cu cîteva mile mai spre interior.. cu o mirare înduioşată. instabil. Era vechiul drum bătătorit de elefanţi şi D'Arnot. ca să străbată luminişul spre cabană. Locotenentul D'Arnot se afla în frunte şi înainta cu pas destul de rapid. trîn uşa. zădărnicia încercării lor apărea din ce în ce mai evidentă şi numai durerea bătrînulu i deznădăjduiţi ai tînărului englez îl împiedicară pe generosul D'Arnot să se întoarcă. Îşi spunea că ar exista doar posibilitatea de a găsi cadavrul fetei sau rămăşiţele cadavru . deodată. . 21. Dar vino. Drept care. relativ deschisă. unul dintre oameni descoperi o potecă bine demarcată. în exuberanţa grabei. domnule Philander. dar fu de ajuns. Dă-mi drumul înăuntru! Leul e pe cale să mă mănînce! Esmeralda gîndi însă că bătăile în uşă provin de la leoaica ce încerca s-o urmărească. Ð Întoarce-te la mine. începînd din punctul unde o găsiseră pe Esmeralda şi în această formaţie des roiau drum. domnul Philander rămase în poziţi a în care căzuse. Grozăvie! Iat-o. Se înserase şi domnul Philander era foarte miop. de acoperişul e stuf. consultîndu-se cu profesorul Porter şi cu Clayton. îi trăsni prin minte o remarcabilă prevedere a ştiinţelor naturi că te prefaci mort. suspendat. năduşind şi gîfîind prin încîlceala lianelor şi plantelor agăţătoare. Am să te-aştept. Cînd se apropie. de o frînghie de rufe. dar. rîse: mic hohot de rîs sugrumat.. Repede înăuntru. se presupune că leii şi leoaicele te ignoră.. În cele din urmă o recunoscu. Poteca şerpuia prin junglă.. Domnul Philander aruncă o privire înspăimîntată în spate. Nu pot ţine minte atîtea înt i dintr-o dată. apoi îşi atinse pieptul. Înaintarea anevoioasă. cu braţe e şi picioarele întinse ţeapăn. Ð Fie-ţi milă de mine. ¹Dumnezeule mare! exclamase domnul Philander. de-a pururi. Esmeralda! strigă el. Făcură un scurt popas şi du ce mai străbătură o mică distanţă. J e.. îl întrerupse fata. Tarzan arătă cu degetul în direcţia de u nde se auziseră împuşcăturile. Cum se prăbuşise pe spate. îi murmură Jane. întrucît cărare a era. în direcţia nordică şi coloana p şir indian de-a lungul ei. Ð Repede. ca o pisică. încremenit într-un simulacru de moarte. pentru că era convins că Jane fusese devorată de o fiară de pradă. Ð Bine. Domnul Philander o zări primul. Dumnezeule! Cînd te văd teafără şi sănătoasă. atitudinea de mort era de-a dreptul impresionantă. ai fost pentru Dumnezeu? Cum. Tarzan plecă. Dumnezeule mare! De unde v i? Unde. Cînd negrii îl împresurară. se apropie o leoaică! Dumn ezeule mare!. iar Jane se întoarse. era chiar lîngă cercă să se caţere pe zidul lateral al cabanei şi reuşi să se agate.SATUL TORTURII În timp ce mica expediţie de marinari trudea prin desişul junglei căutînd urmele Janei Porter. Nu-i venea să creadă că este ea. la adăpost. O clipă rămase astfel. făcu domnul Philander. O zbughi în cabană si pînă să apuce el să-i rostească întreg numele. Pleca. nu mai ştiu ee vorbesc. leşină. locotenentul D'Arnot se găsea la o depărtare de vreo sută de ia rzi cînd. În clipa cînd se prăbuşi. se pomeni înconjurat de şase războinici negri. cramponîndu-se cu picioarele. Esmeralda nu se osteni să verifice viziunea domului Philander. Imediat în spate urma profesorul Porter..Dinspre cabană veneau domnul Philander şi Esmeralda. povesteşte-mi tot ce ţi s-a . bine. O sărută din nou. cel puţin aşa pretindea mem oria cam defectuoasă a domnului Philander. mănunchiul de stuf cedă şi domnul Philander f u proiectat pe spate. Oamenii fuseseră rînduiţ linie de bătaie. hotărî să-l urmeze. încît. la un moment dat. dar cum batrînul nu putea ţine pasul cu tînărul. aşa ei obicei. că este vie. îl zăvorîse de aceeaşi parte a uşii de care se apropia leoaica. Jane îi observase caraghioasa performanţă.. Izbi cu furie în lemnul solid... zău. De acolo unde se aflau. Ð Esmeralda! Esmeralda! ţipă.

Negrii care-l capturaseră pe D'Arnot nu mai aşteptară să ia parte la lupta ce urmase. alungară somnul de pe pleoapele ostenite. apoi o luaseră mai departe pe aceeaşi că unde se desfăşura lupta în care se angajaseră tovarăşii lor. clar străjile de la poartă zăriră pe cei trei care se apropia u şi desluşiră că unul dintre ei era un prizonier. în timp ce altele aprinser . lăsîndu-i pe francezi să-şi numere ile. Întunericul se apropia cu paşi repezi şi situaţia lor deveni de do uă ori mai rea cînd nu mai putură regăsi nici poteca de elefanţi pe care o urmaseră la venir e. Treaba asta fu i mult timp după lăsarea întunericului. dar mai înainte de a-şi fi putut scoate revolver ul. vreo doisprezece erau răniţi. se întinseră pe jos să doarmă. Leopold al II-lea al Belgiei. Nu ştiau ce anume pricinuise strigătul de alarmă. Gemetele răniţilor. lovindu-l cu ciomege şi cu bolovani şi trăgînd cu mîini apucătoare ca ghearele răpitoarelor. Aici D'Arnot fu legat zdravăn de parul înalt de pe care niciodată nu fu sese dezlegat un om viu. erau prinşi într-o luptă deschisă cu vreo cincizeci de războinici negri din satul Mbonga. îi ur imediat o ploaie de săgeţi. O ceată de oameni amărîţi şi înfometaţi petrecu acolo o lungă noap du-se pentru ivirea zorilor. iar zgomotele deveniră din ce în ce mai stinse. atrocităţi din pricina cărora fugiseră din statul liber Co ngo ± o jalnică rămăşiţă a ceea ce fusese odinioară un trib puternic. oamenii aprinseră un foc u riaş. Îi smulseră şi ultimul petic de îmbrăcăminte. Ciudatele pumnal africane şi paturile puştilor franţuzeşti se întîlniră un moment în dueluri sălbatice şi sîn dar în scurt timp sălbaticii o zbughiră înapoi în junglă. Ridicîndu-şi puştile la ochi. După puţin timp. Se înserase de-a binelea. Între timp se apropiase şi restul grupului şi una după alta.not îşi avertiză coloana printr-un strigăt. Tăbărîră cu înverşunare asupra lui D'Arnot. Săgeţile şi gloanţele zburau din belşug şi cu mare viteză. locotenentul Charpentier aşeză santinele în jurul taberei iar restul oamenilor. pe măsură ce se îndepărtau de combatanţi. trecînd pe lîngă profeso orter şi depăşindu-l pentru a veni în ajutorul ofiţerului lor. Grăbiră pasul. amestecate cu mugetele şi mîrîielile lighioanelor atrase de zgomot şi de lumina focului. Un singur lucru se putea face şi anume să amenajeze o tabără chiar pe locul unde se a flau şi să înnopteze acolo. se mulţumiră să-l împroaşte cu cuvinte de ocară. atît cît era cu putinţă. cînd o suliţă lansată din junglă străpunse pe unul dintre oameni. Cîteva femei se risipiră spre colibe ca să aducă ceaune şi apă. împotriva atacurilor animalelor şi ale oamenilor atici. i viturile cădeau nemilos pe trupul despuiat şi tremurător. Strigătul său îi alarmase pe marinari şi vreo doisprezece săriră. iar în centrul luminişului. cu excepţia unor scurt e şi agitate intermitenţe. cu te şi să-l scuipe. sosi în fugă la locu l cu pricina şi aflînd amănuntele ambuscadei. Acestea erau trosnetele pe care le auziseră Tarzan şi Jane Por ter. Dar francezul nu lăsă să-i scape u n strigăt de durere. Moartea pentru care se ruga nu avea să-i vină însă atît de curînd. salve de împuşcături fură înd te spre duşmanul nevăzut. pînă cînd în faţa i D'Arnot se deschise priveliştea unei poieni largi la capătul căreia se îngrămădea un sat d e colibe acoperite cu stuf şi îngrădite de palisade. Şi atunci începu pentru ofiţerul francez cea mai îngrozitoare experienţă de care poate av ea parte un om pe acest pămînt ± primirea care i se făcu unui prizonier alb într-un sat de canibali africani. Rostea în gînd o rugăciune ca să-i fie hărăzită cît mai repede izbăvirea tură. istoviţi şi flămînzi. marinarii traseră în tufişuri în di de unde fuseseră lansate proiectilele. război alungară femeile din preajma prizonierului: trebuia cruţat în vederea unor plăceri mai mari şi odată potolit primul val de ură. ci se grăbiseră să-şi tîrască prizonierul prin junglă. iar locoten entul D'Arnot dispărut. fu legat de mîini şi tîrît în junglă. dar îşi închipuiau că se ivise o primejdie. Cînd se asigură. menit să le dea lumina necesară pentru terminarea lucrului. Din cei douăzeci de oameni. patru muriseră. Trecură în fugă de locul und ese capturat D'Arnot. Locotenentul Charpentier. Un strigăt se înălţă în cuprinsul palisade uhoi de femei şi copii alergă în întîmpinarea grupului. porunci oamenilor săi să-l urmeze şi se înfundă O secundă mai tîrziu. Bestialitatea cruzimii lor era sporită de amintirea usturătoare a barbariilor şi ma i crude săvîrşite asupra lor şi a familiilor lor de către ofiţerii acelui neîntrecut ipocrit. care conducea ariergarda coloanei. Locotenentul Charpentier dădu dispoziţii să se ridice în jurul ta erei o îngrăditură circulară din trunchiuri de arbuşti şi vegetaţie măruntă.

ochii se roteau diabolic. De multe ori văzuse Tarzan patrulele de vînătoare ale lui Mbonba întorcîndu-se dinspre nord cu prizonieri şi întotdeauna aceleaşi scene se desfăşuraseră în jurul sinistrului stîlp. drept spre satul lui Mbonga. se lungi pe spate. O clipă mai tîrziu. căci. În lumina scînteietoare a fo curilor era aproape invizibil. făceau toate aceste preparative întrucît nădăjduiau ca războinicii să se înapoieze cu numeroşi alţi prizonieri. O suliţă zbîrnîi şi-i atinse braţul ea ascuţită şi senzaţia sîngelui cald care se prelingea il încredinţară de îngrozitoarea real a situaţiei sale deznădăjduite. Mai ştia. visa. O altă lance. că rareori pierdeau prea mult timp pînă să-şi împlinească diabolicul scop al capturii. D'Arnot deschise ochii. pentru a fi consumată mai tîrziu. trupurile clipeau despuiate şi strălucitoare. Tarzan le cunoştea obiceiurile. D'Arnot simţi un fior de gheaţă străbătîndu-i şira spinării. Şi ştia c găsi legaţi de parul cel mare din centrul cătunului lui Mbonga. Putea ghici pînă la secundă la ce stadiu al dansului ajunseseră. Zori cît putu. fără îndoială. Dar în clipa aceea. oricum. Era atît de sigur că înţelege tot ce se petrecea în junglă.n şirag de focuri pe care urmau să fiarbă anumite porţiuni din delicatesă. încît nu se abătu din drum. suliţele se mişcau crud. D'Arnot fu lăsat în părăsire. Închisese ochii şi-şi î ele ± nu. o să ofere acestor bestii o lecţie de cum ş ie să moară un ofiţer şi un gentleman. Era focul de tabără al francezilor. dar cînd urletul acela lugubru spint ecase aerul. piliţi şi terminaţi în vîrfuri ascuţite. Ta rzan îşi răsuci o funie. ca doborît de o mînă nevăzută. Va mai pîlpîi rest de viaţă în el. îngroziţi. iar dansul morţii încercuiască pe ofiţerul osîndit. Tarzan din neamul maimuţelor nu avea nevoie de un interpret care să-i tălmăcească semni ficaţia acelor împuşcături îndepărtate. Venea din dreapta cărării lu i. trupul se ridică drept în văzduh şi apoi pieri în frunzi grii. de p . restul de carne urmînd a fi pusă la uscat. Trupul lui. Nu. Omul legat de stîlp era inert. Căzuse noaptea şi călătorea pe terasele de sus ale arborilor. Pe jumătate leşinat de durere şi epuizare. zbierînd de spaimă. o tuliră într-o goană nebună spre poarta satului. Pe cei mo ot nu-i mai putea ajuta. iar cei care fugiseră nu aveau nevoie de sprijinul lui. cuţitul lui Mbonga ave a să reteze una din urechile victimei ± şi aceasta va fi începutul sfîrşitu-lui. în felii. se îndepărta rapid spre umbra de sub copaci. proţăpit drept în faţa lui. Dansatorii încremeniră ca prefăcuţi în stane d e piatră. aşa încît se înnoptase de-a binelea pînă se strînseră cu toţii în sat. prizonierul se va preface într-o masă convulsionată de carne măcelărită. Era un bărbat curajos. de asemenea. Feţele bestiale erau mînjite cu vopsea. Căt re cei care nici nu fuseseră ucişi şi nici nu izbutiseră să fugă se grăbea el acum. Tarzan sări în copacii care dominau satul lui Mbonga. Vîrtejul de trupuri sălbatice îl încercui mai aproape. Negrii. se va sfîrşi curînd. umina scînteietoare a numeroaselor focuri. ci u pe lîngă lumină la o distanţă de jumătate de milă. n-o să strige! Era un ostaş al Franţei. Odată ajuns sub copaci. Cîte te mai tirziu. zări reflexul unei străluciri îndepărtate. Tarzan îşi spuse că era probabil lumina focului de tabără pe care-l aprinseseră cei doi o ameni înainte de a fi atacaţi ± nu avea idee de prezenţa marinarilor. Un negru uriaş. Cu gustul sărutărilor Janei Porter încă proaspăt pe b vîntă cu incredibilă rapiditate din copac în copac. dar în acele clipe moartea va fi unicul semn de graţie după care va mai tînji. gîndind că aceasta. zbătîndu-se în urlete şi zvîrcolindu-se dintr-o pa ta. În timp ce trupul cuprins de spasme al negrului plutea în văzduh. simţise cum i se zbîrleşte părul în cap. Ah. peste ţipetele drăceşti ale demonilor dănţuitori rusc răcnetul de provocare al gorilei-mascul. Tarzan se îndoia că va aju la timp pentru a realiza altceva decît o răzbunare. în scu timp. se uitau ca vrăjiţi. sus peste capetele negrilor. unde luxur ianta lună tropicală îmbăia în lumină cărarea ameţitoare a ramurilor unduioase din vîrful cop r. Parul se afla la o distanţă de treisprezece metri de copacul cel mai apropiat. dinţii galbeni. cu ochii cît cepele. Nu-l in teresa locul exact al încăierării. nu venise p rea tîrziu! Sau da? Nu putea spune. gurile monstruoase cu buze răsfrînte şi fleşcăite. într-adevăr. Lovitura de moarte nu fusese încă dată. Laţul se repezi vîjîind. La un moment dat. apoi alta îl înţepară. Festivitatea fusese întîrziată căci aşteptau întoarcerea războinicilor care se încăieraser bii. asemenea fiin puteau exista pe pămînt ± se vede că. totuşi deocamdată războinicii nu făceau decît să-l înţepe. D'Arnot privea pe sub pleoapele pe jumătat e coborîte ceea ce-i părea a fi fantasmagoriile unui delir sau un coşmar înfiorător din ca re avea să se trezească în curînd.

nu avură o clipă de şovăire sub pironirea privirii lui D'Arnot. und tul Charpentier trebuia să raporteze nefericitul deznodămînt al aventurii lor. apoi îşi pierdu cunoş 22. Cînd micul grup ieşi din desişul junglei. El s ită la punctul pe unde pătrunsese negrul în copac şi deodată auzi zgomotul unei mişcări venin dintr-acolo. o văzu pe Jane ieşind. plînse încetişor. întinzîndu-i mîna. dar nu spera mare lucru. Zărindu-l. Se simţi ridicat în aer. Fără o vorbă. Îndată ce fu destulă lumină ca să poată desluşi împrejurimile. Clayton. rămînînd neînsufleţit în locul unde căzuse. acum însă se sperie. ajunseră în rariştea de lîngă plajă ş oi din grup. cu picioarele zvelte.EXPEDIŢIA Zorii care se iviră deasupra micii tabere organizate de francezi în inima junglei îşi revărsară lumina asupra unui grup trist şi descurajat. Ochii nu i se dezlipeau de pe faţa omului care înainta spre el. fata se îndreptă spre el Ð Jane. Apoi Cl ayton se întoarse agale spre cabană. Era o treabă grea. prima persoană pe care profesorul Porter şi C ecil Clayton o zăriră fu Jane. deşi simţea că faţa aceea u putea ascunde o inimă haină. ce formă a luat pronia cerească spre a te salva. D'Arnot văzu un tînăr gigant. îngropîndu-şi faţa bă fetei. dă-mi voie să-ţi mul ru cavalereasca lealitate pe care ai avut-o faţă de tatăl meu. răsărind din umbră şi venind în lumina cului apoi îndreptîndu-se repede spre el. Ramurile copacului se îndoiră ca apăsate de un trup omenesc: urmă un trosn et şi negrul se aşternu din nou la pămînt. încît uitară pe dată de toate su erinţele şi amărăciunile prin care trecuseră. Mi-a povestit cît de nobi l şi de generos. Avu senzaţia că zboară. ai fost. pentru binele nostru? Niciodată pînă atunci nu i se mai adresase rostindu-i numele de botez. Fata trecuse prin atîtea! Îşi dădu seama pe dată că nu era momentul să-i impună dragos . îndreptîndu-se spre crucişător. striga tînărul. Ð Domnule Clayton. fata alergă să-i întîmpine. răspunse calmă. Povesteşte-mi cum ai at. se alătură marinarilor şi rămase să te cu ofiţerii. deoarece purtau trupurile a şase morţi ± peste noapte decedaseră încă d i ± iar cîţiva dintre răniţi trebuiau să fie susţinuţi. Jane îl conduse spre cabană. Se făcuse tîrziu după-amiază cînd oamenii. vlăguiţi. Faptul c-o găsise în viaţă i se roape de necrezut. Imedia rmă un trup alb. de unde le ieşiră în în nare cîţiva tovarăşi. chiar si aşa înaintînd foarte încet. Tarzan din neamul maimuţelor tăie legăturile care-l ţintuiau pe francez. în picioare. Profesorul Porter se lupta bărbăteşte să-şi învingă propriile emoţii. Cu un mic strigăt de bucurie şi uşurare. Ce putea să mai însemne şi asta? Cine putea fi? Fără îndoială. Femeia pe care o iubea era teafără. în primul rînd. Cu patruzeci şi opt de ore în urmă. Îşi simţea inima fremătînd de fericire. Se întrebă prin ce miracol fusese cruţată. Jane ar fi fost cuprinsă de un dulce val de bucurie auzindu-şi num ele pe buzele lui Clayton. pînă cînd aceştia se urcară într-o barcă. pînă la jertfa de sine. aruncîndu-şi braţele gîtului tatălui ei şi izbucnind în lacrimi pentru prima dată de cînd fuseseră părăsiţi pe ace dos şi zbuciumat. iar francezul se întoarse spre plajă. Iar ochii celuilalt sinceri şi limpezi. Slă de suferinţă şi din pricina pierderii de sînge. reîntoarcerea însemna atîta fericire pentru ei. dar acesta căzu în poziţie verticală.. Cînd ajunse în preajma cabanei. D'Arnot s-ar fi prăbuşit dacă două braţe put e nu l-ar fi susţinut.. zece minute mai tîrziu o găsiră şi grupul expediţionar o porni în grabă înapoi sp ajă. locotenentul Charpentier îş enii în grupuri de cîte trei pe care le împrăştie în diverse direcţii cu scopul de a redescop ri cărarea.a s-ar fi înălţat dintr-o groapă întunecoasă şi i-ar fi atins carnea cu un deget vîscos. lîngă uşa cabanei. dar nu-şi făcu nici un gînd din aceas icină. Cum vom putea vreodată să te răsplătim? Clayton observă că nu răspunsese familiarităţii lui. Charpentier hotărîse să se întoarcă pe plajă pentru a lua întăriri cu care să încerce apoi ească pe băştinaşi pentru a-l salva pe D'Arnot. dar efortul era prea re pentru nervii şi pentru vitalitatea sa istovită şi în cele din urmă. ca un copil ostenit. Dumnezeu a fost într-adevăr îndurător cu noi. Ofiţerul se simţi mai liniştit. D'Arnot aşteptă. o nouă făptură a torturii ş ugerii. dorind să-i lase singur pe tată şi pe fiică.

răspunse Clayton. adăugă: P e că s-a înapoiat la tribul lui. domnişoară Porter. Clayton vorbea repede. Dar iubirea e un stăpîn ciudat. Nu ştim nim re el. pînă la u puse întrebarea: Ð Unde-i acea făptură a pădurii care te-a salvat pe dumneata? De ce nu se reîntoarce? Ð Nu înţeleg. Se întoarse şi o porni agale spre cabană. rîzînd fericită. prezentîndu-l prietenilor ei ± un necioplit. omul acela e o făptură pe jumătate sălbatică. Ar fi vrut să pună o întrebare. nici nu înţelege vreo limbă europeană. Nici nu vorbeşte. Oh! făcu Glayton. pe t ce-i datorau sălbaticului semizeu şi-i răspunse cu un rînjet dispreţuitor pe buze: Ð Poate că ai dreptate. iar podoabele şi armele lui sînt acelea ale sălbaticilor de pe coasta de vest. astfel că. Tocmai ajunsesem la luminiş şi cat în grabă la locul bătăliei. poate cu prea multă vehemenţă. Fata îl priv i o clipă cu ochii mari. Ð Sînt întru totul răsplătit. alături de acea făptură cu chip de zeu al păduri fructe mustoase şi privind cu ochii dragostei în ochii care-i răspundeau cu acelaşi sent iment. Afirm că e un gentleman. Încercă să şi-l imagineze pe acel zeu al pădurii uri de ea în salonul unui transatlantic. Nu-l cunoşti aşa cum îl cunosc eu. dar ceva din felul arzător în care fata îl apăra pe omul pădurii aţîţă în el o gelozie iraţională. Clayton o privi nedumerit. dar simţi cum i se strînge inima. vag. Jane păli. Dar suferinţa lui era atît de disperată. M-a învăţat că nici o iubire. a fost cea mai tristă experienţă din viaţa mea.. căci nu le credea nici el. Fata îşi înclină capul. dar i se părea aproape un sacrileg s-o facă în faţa iubirii acestor doi bărbaţi pentru ea şi a cumplitei suferinţe prin care tre useră în timp ce ea şezuse. nici măcar a soţului e. atît de copleşitoare. rupînd carnea a emenea unei fiare de pradă. stărui Jane. Se văzu. ai să vezi că se va întoarce şi va dovedi că nu ai drept . i se adresă de astă dată lui Clayton. Nu-i cu putin Cei ce v-au atacat erau sălbatici. Clayton nu putea să nu observe acest lucru şi se miră. căruia îi dator Ð Nu l-am văzut. răspunse calm. Fata nu răspunse. începu să analizeze structura pe c are se întemeia proaspăt descoperita ei iubire şi să supună obiectul acestei iubiri unui e xamen critic. doar văzîndu-vă pe amîndoi sănătoşi şi din nou î domnul profesor Porter. El te-a salvat? Ştii. Tonul fetei era aproape rugător ± în comportarea ei se simţea tensiunea unei emoţii ţinut e în friu. nu poate fi atît de adîncă. un bădăra fata se crispă. m-a părăsit. aşa încît.ui. Ð Domnişoară Porter. s-a adău şi propria mea durere: cea mai mare din cîte am încercat vreodată. de ce-o fi fost J ane atît de adînc emoţionată. Ð Nu vreau să cred una ca asta. tuia presentimentul întunecat al unei inevitabile suferinţe şi fără să-şi dea seama. Nu-i adevărat! Ai să vezi. domnişoară Porter.. dacă nu mai sigur . iar firea omenească e şi mai ciudată. Ð Nu! exclamă ea cu vehemenţă. Despre cine vorbeşti? Ð Despre cel care ne-a salvat pe amîndoi. După toate probabilităţile. surprins. Se cutremu ră. replică el. care m-a scăpat şi pe mine din ghearele gor ilei. în inima i încolţi prima sămînţă de gelozie şi de bănuială în privinţa omului maimuţă. murmură ea ca pentru sine. Ð Dar pe omul acela al pădurii. şi apoi. . Pe o dista nţă de sute de mile. ştergîndu-şi apoi pe coapse degetele-i unsuroase. decît o să uităm noi de el. de imensă şi de plină de abnegaţie ca iubirea pentru fiica sa. Ştiu că s-a dus să v-ajute. atît de dornică să afle pe unde se găsea acea stranie făptură. Clayton nu ştia de ce rostise aceste vorbe. Îl văzu apucînd mîncarea cu mîinile. din junglă. Apoi. încă nu mi-ai povestit nimic despre aventura dumitale. N-a venit la noi. e un care şi-a pierdut pe jumătate minţile şi care o să uite de noi mai repede. în închipuire. Cred că n-aş mai fi putut îndura multă vreme patosul suferinţei sa le mute. Clayton era un tînăr generos şi însufleţit de sentimente cavalereşti. adică la oamenii care ne-au atacat. analfabet. dar nu cred că vreunul dintre noi ar trebui să se sinchisească de o cunoştinţă care se hrăneşte cu hoit. Domnişoară Porter. după o pauză de gîndire. gîndi Clayton. Ştia că Clayton era un om sincer şi pentru prima oară. domnişoară Porter ± adăugă el ± nu există alte fiinţe omeneşti în afara Probabil că aparţine tribului care ne-a atacat sau altuia la fel de primitiv. Nu-i decît o fiară a junglei. s-ar putea să fie chiar canibal. nu l-ai mai văzut? Cînd s-a auzit zgomotul slab şi îndepărtat al împuşcăturilor din junglă.

în timp ce restul armatei. urmînd să se posteze la capătul opus al satului. să fi apucat a le baricada şi c mai tîrziu. Timp de jumătate de oră. fiară sau nu. uliţa satului roia de oameni înarmaţi luptîndu-se corp la corp. În cel urmă răsună semnalul: răpăitul unei rafale de flinte. însoţind expediţia organizată în scopul salvăr cotenentului D'Arnot De astă dată erau două sute de oameni înarmaţi. rămase în partea dinspre sud a luminişului. unul dintre marinari care îşi efectuase stagiul în Congo francez descoperi că-i poate face să înţeleagă dialectul rcit ce slujeşte de limbaj între albi şi triburile cele mai înapoiate de pe coastă. În opt dintre hamacuri purtau pe cei grav răniţi. Interogară prizonierii prin semne şi în cele din urmă. fă-mă fiară. îndreptîndu-se spre poarta satului. simţi conturul dur al medalionului. că rinarii francezi văzuseră bucăţi din uniforma lui D'Arnot împodobind trupurile mai multor războinici negri care li se împotriviseră. începură preparative ca să înnopteze în sat. Clayton plecă în zori. în timp ce două se legăna . Fură postate santinele la por e baricadate şi în cele din urmă. într-o învălmăşea escris. Era o companie plină de dî nie şi de furie ± o expediţie de salvare. da d. Ved au o parte din băştinaşi la cîmp. Încet. Băştinaşii de pe cîmp îşi azvîrliră uneltele şi o zbughiră ne e palisade. puştile ş rele fracezilor îi zdrobiră pe lăncieri şi-i doborîră pe arcaşi înainte de a fi putut măcar s ivească săgeţile în arc. să înceapă asaltul. pînă la urmă se încredinţară singuri că toate acestea nu erau zi incriminatoare că diavolii negri îl măcelăriseră şi-l mîncaseră cu două nopţi înainte pe D Pierzînd orice urmă de speranţă. poteca bătătorită elefanţi ducea drept la satul lui Mbonga.Intrase în cabană şi se aşezase pe marginea patului ei de ferigi şi ierburi. în cele din urmă. Hamacurile încărcate cu răniţ eunau înaintarea. Scurtă vreme. doi chirurgi şi provizii de hrană pe o săptămînă. pentru că. îşi îngropa faţa în ferigile moi. Un alt detaşament fu plasa t într-un anumit punct în faţa porţii cătunului. sînt a lui. De acolo. În acea zi nu-l revăzu pe Clayton. iar marinarii francezi săriră peste cadavrele lor. împreună cu locot ntul. obţinură doar o serie de gesturi în coşate şi exclamaţii de spaimă. A doua zi dimineaţa. sub pază severă. dar ch iar şi aşa nu izbuti să afle nimic precis cu privire la soarta lui D'Arnot. expediţia făcu cale întoarsă pe drumul urmat în ajun. Esmeralda îi aduse cina în încăperea ei. dar renunţară la idee şi-i lăsară pe prizonieri bocind şi văicărindu-se. ţinîndu-l o clipă în căuşul palmei şi privindu-l cu ochi împăienjeniţi de lacri înălţă la buze şi strivindu-şi sărutul pe el. o făcură pentru ui Mbonga nu mai exista nici un războinic viu care să le ţină piept. Locotenentul Charpentier. Curînd după-am ajunseră în locul ambuscadei unde căzuse cealaltă expediţie. care comanda expediţia. oamenii locotenentului Charpentier se pitiră prin vegetaţia luxuriantă a junglei. dar pistoalele. înspăimîntaţi. în timp ce-şi apăsa cu palma pieptul care-i sălta de emoţie. Curînd. în aşteptarea semnalului. avuseseră intenţia să de atului. Îl scoa se de la gît. căreia îi răspunse un ropot de gloanţe nd din vestul şi sudul junglei. iar Jane trim ise vorbă profesorului Porter că suferea de reacţia şocului provocat de aventura din aju n. Gloanţele franceze îi secerară. încît albii ajunseră la porţi înainte ca băştinaşii. Erau abia ceasurile două cînd avangarda col oanei se opri la marginea rariştei. Li se părea că trecuseră ceasuri întregi. se opriră. însă măcar c eriş deasupra capului şi o palisadă ca adăpost împotriva fiarelor junglei. însă nu putură găsi nici o ur lui D'Arnot. bătălia se prefăcu într-o retragere nebunească şi apoi într-un masacru lugubru. împrăştiindu-se şiroind de sînge şi sudoare. Iniţial. la care se adăugau zece ofiţeri. deplasă imediat o parte a forţelo r prin junglă. liniştea somnului învălui satul. Ð Fiară? murmură Jane. dar şi de pedepsire în acelaşi timp. Duceau cu ei aşternuturi şi hamac acestea din urmă în vederea transportării bolnavilor şi răniţilor. Prizonierii fură înghesuiţi în trei colibe. A doua zi dimineaţă se angajară în marşul de întoarcere. Asaltul fusese atît de brusc şi de neaşteptat. pornit simultan din toate punctele pentru a cuceri întreg satul chiar de la prima şarjă. Doamne. înaintau mai repede pentru că ur au cărarea cunoscută şi nu-şi mai pierdeau vremea cu explorările. linişte ştirbită doar de f e băştinaşe care-şi jeleau morţii. Cruţară copiii şi pe acele femei pe care nu fură nevoiţi să le ucidă pentru a se apăra. ra r de deschidere a luptei urmînd a fi semnalul unui atac conjugat. Atunci. Dădu dispoziţii ca detaşamentul care urma să ocupe poziţia nordică şi care avea să ajungă ultimul la postul său. Ca răspuns la întrebările privitoare la tovarăşul lor. Scotociră cu grijă fiecare colibă şi fiecare ungher din sat. în timp ce alţii intrau şi ieşeau pe poarta satului. suspinînd. negrii îşi menţinură poziţia la intrarea pe uliţă.

nu poate exista decît un singur răspuns po trivit. replică el. inexplicabi lă gelozie care-l încercase în urmă cu două zile îl năpădi iarăşi. sînt. domnişoară Porter. fără să fi făcut nimănui vreun rău. Jane îl aştepta lîngă uşa cabanei. Clayton nu răspunse nimic. Şi-mi închipui că o şi merit adăugă îngî băiete. căci D'Arnot şi Charpentier fuseseră prie teni nedespărţiţi din copilărie. s că la ospăţ. Ð Vrei să spui că l-au torturat? şopti fata. Se făcuse tîrziu cînd ajunseră la cabana de pe plajă. ªZău aşa. pînă să înţeleagă ce răspuns anume i-a bat.. A fost într-adevăr un ostaş şi un gentleman. Ð Faţă de afirmaţia dumitale. pe care-l strecură pe sub despărţitură. Îi înt patele şi intră în cabană. îi şi păru rău deşi n-avea habar cît de adînc o r e fată.? Jane se gîndea la insinuările lui Clayton în legătură cu apartenenţa omului pădurii la ace t trib şi nu găsea putere să articuleze oribilul cuvînt. cu o subită brutalit nu i se potrivea lui Clayton mai mult decît i se potriveşte unei gorile respectul cu rtenitor.. Dar cînd îi vorbi despre a est lucru locotenentului Charpentier. Ð Nu pot. ripostă ea pe un ton de gheaţă. fa ptul că nu l-au putut găsi nici pe D'Arnot. Ð Şi bietul locotenent? întrebă ea. D'Arnot ar fi ales oricînd să moară în asemenea chip. cu cît sacrificiul lui D'Arnot fusese inutil. domnişoară Porter. tit lu conferit multora şi meritat de atît de puţini. Jane văzu biletul. domnişoară Porter.. fata şi dispăruse din vedere. Atunci aşternu cîteva cuvinte pe un petic de hîrtie. Clayton era englez.. Clayton. nici pe negrii care-l capturaseră. înainte de a in junglă. Ð Înainte de a-l fi ucis! Ce vrei să spui'? Doar nu sînt. se grăbea. cel puţin. Clayton şi locotenentul Charpentier alcătuiau ariergarda coloanei. dar în inima lui se înfiripă o nouă stimă pentru francezi. se îndreaptă spre cabană ca să îmbuce ceva şi să guste tihna său de frunze.. ci era menită să servească unor necunoscuţi. fără îndoială. din respect pentru durerea celuilalt.. sti mă care rămase de atunci încolo neştirbită.. N-aţi găsit nici o urmă? Ð Am sosit prea tîrziu. Ð Povesteşte-mi. francezul scutură din cap. aşa că. Aşadar. şi regret că nu sint bărbat ca să ţi-l pot da. O împuşcătură solitară. străini de neam pe deasupra. Jane fiind salvată înai nte ca D'Arnot să fi căzut în mîinile sălbaticilor.încet. jignită şi îndure .º Înainte de a se culca însă. pentru că şi în ntea lui Clayton revenise brusc imaginea omului pădurii şi acea stranie. Ð Nu ştim ce i-au făcut înainte de a-l fi ucis răspunse Clayton. un grup solemn îi întîmpină la întoarcere şi puţine vorbe fură rostite în timp ce iţii erau aşezaţi cu grijă în bărci şi transportaţi în tăcere spre crucişător. o strigă încetişor pe Jane deasupra perdelei din pînză de cata care-i despărţea. domnule Clayton.. De îndată ce rosti cuvintele de mai sus. lucru la care se mai adăuga faptul că ofi ul francez îşi pierduse viaţa într-o acţiune ce nu intra în cadrul îndatoririlor sale. să anun printr-un singur foc că ţinta lor n-a fost atinsă. dar cu acelaşi succes s-ar fi putut adres şi Sfinxului. Regretul său era provocat doar de neîntemeiata-i lipsă de loialitate faţă de cineva care salvase pe rînd viaţa fiecărui membru din grup. Cum s-au întîmplat lucrurile? întrebă Jane. Nu a murit zadarnic. Ce mă do re pe mine e faptul că n-am putut muri salvîndu-l pe el sau. izbucni. căci moartea lui pentru binele unei tinere americane ne va face pe noi. să înfruntăm cu ma i multă bravură sfîrşitul. Clayton îşi dădea seama că suferinţa lui Charpentier era cu i sfredelitoare. îşi spuse el mîhnit m-a făcut mincinos. ripostă el pe un ton amar. prin trei focuri izbînda şi prin două. Ð Ba da. englezul merge a tăcut. camarazii săi. Fata îşi sumeţi capul. sub povara morţii. dar ăsta nu-i un motiv să te prosteşti ai bine te-ai duce la culcare. le dădu de veste celor din tabără ca şi celor de pe vas că expediţia sosise prea t iu: stabiliseră dinainte ca. alături de el. pentru că voia să-şi ceară scuze. însă nu-l luă în seamă pentru că era foarte furioasă. Monsieur. e prea hidos. apoi. epuizat de cele cinci zile de marş trudnic prin junglă şi de participarea la cele două bătălii cu negrii. canibali. nu sînt. Ð Nu. indiferent sub ce chip ar veni. ştiu ca eşti istovit şi cu nervii zdruncinaţi. cu o faţă trasă de obosea e tristeţea resimţită pentru bietul D'Arnot şi punînd accentul pe cuvîntul ¹înainte". replică el cu amărăciune. după două nopţi petrecute în pădure. Păc at că nu l-aţi cunoscut mai bine. Monsieur. atunci cînd se vor apropia la o milă sau două de tabără. Cînd zeul dumitale te-a părăsit atît de brusc.

Esmaralda. Dumnezeule. văzu silueta unui om cinchit pe vine. încearcă să gîndeşti că n-am rostit acele cuvinte. Încerca să reînchege amănuntele întîmplării pe care o trăise înainte de a-şi fi pierdut cu ntru a se lămuri unde se află acum. din care nu se deşteptă decît la amiază. D'Ar not îşi dădu seama era spatele unui om alb şi-i mulţumi lui Dumnezeu. A: La picioarele lui. Jane străbătu cămăruţa şi sărutînd-o pe buna femeie. Mă enervează să te văd dormind în tihnă. se simţea foarte slăbit şi pe măsură reintra în deplinătatea facultăţilor mintale. bîzîitul gîzelor. zidul compact al jungl ei şi al pădurii. oh. Ce mai. cînd ştii pr mea-i plină de nenorociri! Ð Gaberelle! ţipă Esmeralda. fii bună! Ð Da. Singura mea scuză este că mi-s nervii tociţi ± ceea ce nu constituie de loc o scuză. Spune-mi că m-ai i ertat. inimioara mea! Acuma fetiţa se duce frumos să facă nani. inimioara mea. N-am avut nici un drept să insinuez ceea ce am insinuat. Nu lua aminte la ce spun. Nu vedea şi nu auzea vreun semn de viaţă reajmă. se pomeni zăcînd pe un culcuş de ferigi moi şi de ierb sub un umbrar din crengi. Omul stătea cu spatele larg. Cecil Clayton ¹Aşa a gîndit. altfel nu i-ar fi trecut prin cap s-o spună. Are nervii în batistă. Te rog. Ce s-a mai întîmplat? Un hiponocer? Unde-i. care se făcuse simţită şi la prima deşte imediat îşi reaminti cele de curînd petrecute şi privind prin deschizătura umbrarului. ştiu că nu-i adevărat!º O frază din scrisorică o sperie: ¹Dintre toţi oamenii din lume. acum însă o mîhnea. cu ochii închişi. Cine mai putea fi şi ace st nou curtezan? Dacă era un alt locuitor sălbatic al acestei cumplite păduri. 23. Francezul îl strigă cu . Draga mea domnişoară Porter. da-i m ult mai rău cînd eşti trează. prin deschizătura um brarului. gl asul păsărilor şi al maimuţelor păreau topite într-un susur mîngîietor. Ð Da. ce n-ar fi fost oare în stare să comită pentru a o dobîndi? Ð Esmeralda! Trezeşte-te! îi strigă. dar. Îi părea rău că-i ieşise în cale zeul pădurii. dumneata eşti ultima pe care aş fi vrut s-o jignesc. încercă acea bizară senzaţie de totală înmărmurire. ca şi cum se afla und a mare depărtare de miriadele de vieţi ale căror sunete răzbeau pînă la el doar într-un ecou tins. Culcă-te din nou. clădit în formă de. Îmi pare foarte rău. deşi era foarte bronzat. tot trupul îi era numai o durere. musculos spre el. dumneata eşti ultima pe care aş fi vrut s-o jignesc". h ai. pe care-l găsise în iarbă. Wm. Esmeralda. se întreba dacă era printre prieteni sau printre duşma ni. în seara asta sînt urîcioasă. D'Arnot şchiopăta. cu toţi ripotamii şi cu oamenii ăia care mănîncă duhuri. pînă la urmă îl ridică şi-l citi. ca urmare a loviturilor roaznice pe care le primise. Zumzetul continuu al junglei. Într-un tîrziu lunecă într-o calmă toropeală.. În din urmă reconstitui întreaga grozăvie a scenei petrecute la stîlp şi în sfîrşit îşi a te de ciudata făptură albă în braţele căreia căzuse în nesimţire. D'Arnot se întreba ce soartă îl mai aşteptă acum. do mnişoară Jane? Ð Tîmpenii. Dintre toţ enii din lume. nu-i nimic.iindcă era femeie. în ziua cînd se întorsese din j lă. de care mi-a povestit domnu' P hilander. nu-i de mirare să capete omu' o persecuţie nervoasă. E destul de rău cînd dormi. în faţa cabanei. suferea supliciul cumplit al numeroaselor răni şi al junghiurilor ascuţite în fiecare muşchi şi în fiecare os. Dorea u-l fi întîlnit niciodată pe Clayton. Rîzînd.FRĂŢIA UMANĂ Cînd D'Arnot îşi reveni în simţiri. răspunse fata. Chiar şi o simplă întoarcere a capului însemna o adevărată tortură. da' ce-i cu comoara mea? Ce-are în seara asta de-i cam despr izmată? Ð Oh. Şi-apoi biletul celalalt. epistola de dragoste semnată: Tarzan din neamul maimuţelor. foşnetul milioanelor de frunze. raţiona fata. ridicîndu-se. aşa încît rămase multă at. Cu o săptămînă înainte. se vedea o pajişte verde şi la mică depărtare mai încolo. dar nu poate fi adevărat. fraza aceasta ar fi umplut-o de bucurie. îi ură noapte bună.

dar omul se mărgini doar să clatine din cap. DAR N-AM ÎNDRĂZNIT. omul însă nu răspunse la nici una dintre acestea. omul ieşi în grabă din adăpost pentru a se reîntoarce cîteva minute mai tîrziu. I se părea incredibil să existe pe pămînt un om matur care să nu fi vorbit niciodată cu alt om şi ceea ce era mai absurd. Citesc englezeşte. răspunse D'Arnot prin viu grai. aş vrea să mă odihnesc puţin. CÎND TE FACI BINE. SI A ALTOR LOCUIT ORI AI JUNGLEI. Ghemuindu-se lîngă D'Arn scrise timp de un minut pe suprafaţa netedă ce căptuşea interiorul scoarţei. poate chiar surdo-mut. se tîrî în adăpos rănit şi-i puse o mînă răcoroasă pe frunte. Mă oboseşte să scriu. Asta era fata americană care fuse se răpită de o gorilă în junglă. DAR TARZAN DIN NEAMUL MA IMUŢELOR A LUAT-O DE LA TERKOZ ŞI L-A OMORÎT ÎNAINTE DE A-I FACE VREUN RAU. îl lăsă pe D'Arnot în adăpost şi dispăru. locotenent în marina franceză.voce slabă. i se păru ofiţerului. Pot să şi vorbesc. D'Arnot scrise un mesaj în engleză pe scoarţa de copac: Sînt Paul D'Arnot. Încercă din nou să înfiripe o conversa rul lui infirmier. Reciti mesajul lui Tarzan ± ¹decît cu Jane Porter". D'Arnot îi vorbi în franţuzeşte. iar omul scutură din no cap. CINE ESTI TU? POTI CITI ACEASTA LIMBA? D'Arnot luă creionul. Deodată. Aplecîndu-se. cea mai frumoasă faţă. Italiana spaniola şi germana avură acelaşi rezultat descurajant. ŞI ÎNŢELEG PUŢIN DIN LIMBA LUI TANTOR. D'Arnot îi scrise: Poţi să te duci pînă la oamenii mei şi să-i aduci aici? Le voi trimite un mesaj pe care a i să-l transmiţi din partea mea şi atunci or să te urmeze. Omul însă clătină din cap şi arătă către creion şi scoarţa de copac. D'Arnot avu o nouă străfulgerare ± deci omul ăsta era ¹goril reionul şi scrise: Unde e Jane Porter? Iar Tarzan îi răspunse dedesubt: ÎNAPOI LA RUDELE EI ÎN CASA LUI TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR. dar încercarea rămase fără rezultat. Acum putem sta de vorbă. iar d Tarzan îi aduse coaja de copac şi creionul. cum se face că nu poţi vorbi englezeşte? Şi-apoi. EU SÎNT TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR ± LUPTĂTOR PUTERNIC. D'Arnot fu mirat să vadă un mesaj scris în engleză. din cîte văzuse vreodată. A FOST LUATA DE TERKOZ CA SA FIE SOŢIA LUI. Se mira că nu avea febră. Avea o faţă foarte frumoasă. D'Arnot cunoştea cîteva boabe de norvegiană. apoi se opri. Omul acesta ciudat scria în engleză ± evident. Apoi D'Arnot încercă să-i vorbească în engleză. După ce-i cercetă rănile. gîndi Arnot. ELEFANTUL şi A LUI NUMA. Îl chemă pe Tarzan şi-i indică prin semne că vrea să scrie. D'Arnot scrise: Ma bucur că a scăpat cu bine. Pot să te întreb cum se face că scrii englez dar nu vorbeşti? Răspunsul lui Tarzan îl umplu pe D'Arnot de şi mai mare uimire. AS TA ESTE PRIMA DATA CÎND VORBESC PRIN SCRIS CU CINEVA DE FELUL MEU. Se recuse mai înainte prin cap. Mi ai salvat viaţa şi tot ce-i al meu îţi aparţine. care să ştie să citească şi să scrie. Deci n-a murit? Unde a fost? Ce i s-a întîmplat? N-A MURIT. TE DUC ÎNAPOI LA OAMENII TAI. Îi veni o idee. A doua zi făcu temp eratură iar D'Arnot îşi spuse că asta înseamnă infecţie şi că o să moară. c eva bucăţi de coajă de copac şi ± minunea minunilor! ± cu un creion. Dacă eşti englez. DECÎT CU JANE PORTER PRIN SEMNE. LEUL. Ð Mon Dieu! strigă D'Arnot. EU VORBESC NUMAI LIMBA TRIBULUI MEU GORILELE MARI CARE AU FOST ALE LUI KERCHA K. veni spre umbrar. NICIODATĂ NU AM VORBIT CU UN OM. plină cu D'Arnot bău şi mîncă puţin. D'Arnot se simţea victima unei mistificări. Zile la rînd zăcu D'Arnot pe culcuşul lui din frunze moi de ferigă. GORILELE MARI VIN ADESEA ÎN ACE . ba chiar o brumă din limbajul unui trib negru di n Congo de vest. în primul rînd dă-mi voie să-ţi mulţumesc pentru tot ce-ai făcut pentru mine. ODIHNESTE-TE. Şi apoi Tarzan: DA. O jumătate de oră mai rse cu braţele încărcate de fructe şi cu ceva ce semăna cu o tigvă goală de dovleac. înţelese ± omul era mut. greacă. apoi îi întinse francezului cele scrise. NIMENI DIN J UNGLA NU-I POATE TINE PIEPT LUI TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR ŞI APOI SA MAI RÂMÎNA VIU. Aşadar. cu litere de tipar: EU SÎNT TARZAN DIN NEAMUL MAIMUŢELOR. rusă. cu tristeţe. Ð Da. Omul se întoarse şi ridicîndu-se. îţi mulţumesc pentru tot ce-ai făcut. de ci era un englez. într-o străfulgerare. Tarzan clătină din cap şi apoi scrise: M-AM GÎNDIT LA ASTA DIN PRIMA ZI.

în cea de-a patra zi. Tarzan îi scrise un mesaj lui D'Arnot. Tarzan era nevoit să-l ridice şi să-l susţin să poată bea apă din tigva de dovleac. Tocmai din această pricină îi venise foarte greu să rămînă alături de fraacez în toate zil stea şi faptul că o făcuse cu atîta abnegaţie vorbea mai strălucit despre nobleţea sa de cara ter decît chiar faptul că-l salvase pe ofiţer din ghearele lui Mbonga. aceasta nu avea nici o însemnătate. ªmi-e foameº şi a de acelaşi fel. bietul Tarzan era adeseori încurcat. D'Arnot minunîndu-se. atît era de slăbit. Întocmai cum se temuseră: cabana era pustie. că nici cru cişătorul şi nici vasul Arrow nu mai erau ancorate în golf. aşa încît. foarte doritor să întreprindă călătoria îi scrise: Dar nu mă poţi purta pe-o asemenea distanţă prin pădurea asta încîlcită. pentru că tînjea s-o revadă pe Jane. silindu-l pe Tarzan să se dezveţe de tot ce e. pur şi simplu. di ent ce el însuşi o cunoştea mai bine decît oricare altă limbă. cînd arătă cuvîntul OM. . Francezul îi scria mici exerciţii în engleză pe care Tarzan trebuia să e citească cu glas tare în franceză. inima îi sări din piept de nerăbdarea de a o revedea pe Jane. TE OMOARĂ. e-i aştepta dincolo de ea. sau cedează brusc. ªaceasta este iarbăº. Era un elev foarte sîrguincios. Cei doi se uitară unul la altul. perplex. Se aşezară la umbra unui arbore uriaş şi Tarzan găsi n e coajă netedă de copac pe care să poată conversa. susţinut de braţele pu ternice ale lui Tarzan. întrucît el tot n-ar fi p utut distinge între o limbă şi alta. nu putea îndu ra nici gîndul de a se mai reîntoarce la cabană. Va pleca departe în junglă şi se va întoarce la tr ibul lui. În cea de a treia zi de la încetarea febrei. er a vorba de unul dintre obişnuitele atacuri pe care le suferă albii în junglele Africii şi care sau îi omoară. mai ales că se apropiau cu paşi repezi de un punct de la care conversaţia începea să de vină posibilă. febra cedă tot atît de brusc cum izbucnise. înainte de a fi deschis uşa. desigur. aşa cum se întîmplase în cazul lui D'Arnot. Aşa încît purceseră la drum. Trei zile la rînd fu pradă delirului şi Tarzan îl veghe. Tarzan rîse: Ð Mais oui! ± răspunse şi D'Arnot rîse la rîndul lui. La prînz sosiră la luminiş şi cînd Tarzan c e pe ramurile ultimului copac. D'Arnot. dar era p tîrziu ca să mai dea înapoi şi s-o ia de capăt. Inima i se umplu de o mare amărăciune. ca să nu cadă. îşi spusese el. Nici unul dintre ei nu rosti o vorbă. Pretutindeni se vădea o atmosf eră de pustietate. află de la D'Arnot că se pronunţă homme şi în acelaşi fel. Pentru Tarzan. rosteşti arbre. îi va fi mai uşor să-l înveţe pe omul acesta franceza. D'Arnot scrise primul: Cum ţi-aş putea plăti tot ce-ai făcut pentru mine? Şi Tarzan îi răspunse: INVAŢA-MA SA VORBESC LIMBA OAMENILOR. iar D'Arnot observă. însă D'Arnot pă ea să fie propria lui umbră. Două zile mai tîrziu. care-i copleşi pe cei doi bărbaţi în drum spre cabană. aşa cum crezuse D'Arnot. întrebîndu-l dacă se simţea destul de puternic pentru a se lăsa transportat îndărăt la caban rzan era la fel de grăbit ca şi D'Arnot să ajungă acolo. În preajma cabanei nu se zărea ţipenie de om. Ceea ce D'Arnot începu pe dată.ST LOC. însă Tarzan nu se gîndea decît la femeia care-l săr u dragoste şi care acum îl părăsise în timp ce el se străduise să ajute pe unul dintre ai ei. arătîndu-i obiecte familiare şi repetînd denumirea lor în ranceză. Tarzan trase zăvorul şi împinse uşa grea pe balamalele-i de lem n. auzind de pe buzele lui Tarzan expr esia aceasta pe care el o folosea atît de des. Nu voia să moară. D'Arnot îşi dădu seama că făcuse o greşeală. Febra nu provenise dintr-o infecţie. totuşi amîndoi ştiură. iar dacă scrii copac. udîndu-i fruntea cu mîinile şi sp u-i rănile. însă D'Arnot constată că-i venea greu să-l înveţe construcţiile limbii franc e o bază englezească. pentru că. O va părăsi pe veci o dată cu marile speranţ pe care le nutrise de a-şi regăsi rasa şi de a ajunge şi el om printre oameni. pe care-l scrisese în pe o bucată de coajă. D'Arn ot ştia că oamenii săi îl crezuseră mort. SI DACA TE GĂSESC AICI SINGUR ŞI RĂNIT. ci. astfel că două zile mai tîrziu ştia atîta franceză cît să propoziţiuni scurte de felul: ªAcesta este un copacº. Niciodată nu va mai voi să vadă pe vreunul din neamul oamenilor. aşa cum se minunaseră şi Clayton şi Jan miraculoasa forţă şi agilitate a omului-maimuţa. În noaptea aceea îşi pierdu cunoştinţa. D'Arnot se întoarse pe o parte şi închise ochii. fu învăţat maimuţă pronunţi singe. dar cum o traducere literară numai a franceză nu semăna . D'Arnot se plimba copăcel prin amfiteatru. dar simţea că se stinge pentru că fierbinţeala îi creştea din ce în ce.

ªProbabil că intenţionează să se întoarcăº ± îşi spuse D'Arnot. încercînd să intre. cu permanenta groază de fiarele sălbatice şi de oamenii şi mai sălbatici. însă nu primi n răspuns. pentru b tea sa. sau a lui Bolgani. să nu mai audă niciodată un glas omenesc. Cecil Clayton Pentru a nu ne mai întoarce niciodată" murmură D' Arnot şi se trînti cu faţa-n jos pe pat ul de campanie. Cealaltă u scrisul feminin. Tarzan? se întrebă singur cu glas tare. le afla mereu în el. aşa încît o scoase din plic şi o parcurse: Către Tarzan din neamul maimuţelor. înapoi la tribul său. Dacă eşti însă om. Cu mult respect. D . O maimuţă sau un om? Dacă eşti maimu tunci fă ce-ar face maimuţele: lasă-ţi semenul să moară în junglă. se eliberează d iile-i gînduri. Voia să fugă de tot ce-i putea aminti de Jane. Poate scria acolo că oamenii lui părăsiseră doar vremelnic plaja. Simţea că a cit i acea scrisoare nu însemna o încălcare a eticii. Peste o oră plecăm pentru a nu ne mai întoarce niciodată. ce se îndrepta în direcţie opusă ± ¹Spre cabană" îşi spuse Tarzan.Şi francezul? D'Arnot? Ce va fi cu el? Se va descurca aşa cum se descurcase şi Tarz an. Vă mulţumim pentru că ne-aţi lăsat în foloshiţă cabana dumneavoastră şi regretăm că nu neea de a vă vedea şi a vă mulţumi personal. tresări şi rămase în ascultare. Ce putea face D'Arnot împotriva lui Sabor. era lipită. Una dintre ele era scrisă cu caligrafie hotărîtă. Dar oricît de repede alerga. în singuraticul dumneavoastră cămin. gorila. În timp ce Tarzan stătea în prag. D'Arnot închise uşa cabanei. Wm. leul. Să fie lăsat singur aici. N-ai să fugi de unul nţia ta. o carabină şi numeroa zerve de biscuiţi. sau a lui Numa. D'Arnot pătrunse în caba Constată că oamenii lăsaseră în urma lor o mulţime de comodităţi. Recunoscu numeroase obiect e pe crucişător: o maşină de gătit de campanie. D'Arnot ieşi în prag şi privi în jur. Se îndreptă spre masa pe care John Clayton o construise cu atîţia ani înainte. două scaune şi un pat de campanie. dar prietenul lui nu era acolo. Apoi se duse la masă şi luă scrisoarea de ui Tarzan. Ð Mon Dieu! exclamă D'Arnot. Era foarte nervos. gonind prin pădure ca o veveriţă speriată. doborîtă dintr-o toană a lui. masculină şi era nepecetluită. m-a părăsit! O simt. leoaica. O oră mai tirziu. dar dorim să ştiţi. Pustietatea şi grozăvia locului începuseră să-i apese nervii oric um slăbiţi de agonia suferinţei şi bolii prin care trecuse. dac-am fi avut prilejul. Ð Tarzan din neamul maimuţelor. întorcînd u-se spre uşă. Chiar şi oamenii curajoşi ± şi D'Arnot er a curajos. Niciodată nu călătorise cu asemenea nesăbuită viteză. sînt uneori înspăimîntaţi de singurătate. Îl strigă. că. Tarzan din neamul maimuţelor zorea prin terasele de mijloc ale copacilor. Nici pe el nu voia să-l mai revadă. Trecu peste trupul sinuos al lui Sabor. în veci atea cumplitei jungle. Cineva era la uşă. mai m ulte cărţi şi reviste. dacă l-ar ataca. Ð Ce eşti tu. alimente conservate. de asemenea. de a fi fost folosită ca birou şi văzu pe ea două scrisori adresate lui Tarzan din neamul maimuţel or. făurind asemenea gînduri negre. că vă vom fi de-a pururi recunoscători pentru tot c e-aţi făcut pentru străinii părăsiţi pe ţărmul dumneavoastră şi că. Av senzaţia că fuge de el însuşi. uite două scrisori pentru tine! strigă D'Arnot. pentru că un altul a fugit de tine. Nu v-am stricat nimic şi v-am lăsat o serie de obiecte care ar putea contribui la confortul şi siguranţa dumneavoastră aici. dacă ţie ţi-a venit chef s altă parte. ai să te întorci să-ţi ocroteşti semenul. cele mai multe americane. spre răsărit. pături. Încarcă una din puşti şi şi-o aşeză la îndemînă. Francezul privi în jur. O fusese adînc lovit ± D'Arnot îşi dădea acum seama ± dar de ce? Nu putea înţelege. ustensile de bucătărie. Tarzan se făcuse nevăzut. S-a reîntors în junglă şi m-a lăsat sing ci. Apoi îşi aminti de expresia zugrăvită pe faţa lui Tarzan cînd descoperise cabana goală ± e expresia pe care vînătorul o vede în ochii căprioarei rănite. pradă singurătăţii ejdii! Era înfiorător! Şi departe. it să facem infinit mai mult spre a vă putea mulţumi amîndurora. vă rog să-i mulţumiţi. sau a crudului Sheeta? Tarzan se opri din goana lui. dumneavoastr celălalt prieten al nostru din junglă. să nu mai vadă o faţă de om. Dacă-l cunoaşteţi cumva pe ciudatul om alb care ne-a salvat de atîtea ori vieţile şi ne-a adus merinde şi dacă puteţi sta de vorbă cu el.

Simţi cum i se face părul măciucă. domnule căpitan. aprecie profesorul Porter. Domnişoara Porter susţine că nu avem dovezi absolute că ar fi mort şi de fapt nici nu avem. sperînd ne găsească aşteptîndu-i. Uşa se deschise încetişor. D'Arnot îndreptă ţeava puştii spre crăpătura uşii. dar şi pe morţi. obiectă domnul Philander. Pe de altă parte. sugeră căpitanul ufranne. vai de mine şi popoare mai civilizate decît aceşti sărmani n egri îşi despoaie prizonierii de orice obiect de valoare. 24. eu nu plec şi nici voi n-o să plecaţi. spuse căpitanul Dufranne. Ð Nu. unosc. Fata rîse. Discutaseră în timp ce veneau de pe plajă. Ð Poate că şi acest om al pădurii a fost capturat sau ucis de sălbatici. pînă cînd. Cînd li se apropie superiorul. Jane aruncă o privire rapidă spre Clayton. spuse ea cu hotărîre. aveţi puternice dovezi aparente. interveni locotenentul Charpentier.COMOARA PIERDUTA Cînd expediţia se întoarse din zadarnica-i strădanie de a-l salva pe D'Arnot. îndreptîndu-se spre cab ană şi acum se apropiară de un mic grup. Ð Nu-l cunoaşteţi. replică ea. si a rămas să-l salveze pe locotenentul D'Arnot. după cum socotea el. prin crăpătura în dă o siluetă dincolo de ea. care a salvat pe rînd viaţa fiecărui membru din grupul tatălui meu. fiind sau rănit. Se lăsase întunericul şi interiorul cabanei era învăluit în beznă. puteti fi sigur de aceasta. Dacă ar fi ajuns prea tîrziu pentru a-l mai ajuta pe locotenen t. căpitanul Dufranne îşi exprimă dorinţa de a ridica ancora cît mai repede cu putinţă şi toţi. Pînă şi ostaşii din Sudul meu îndrăgit i-au jefuit nu numai pe cei vii. dar omul putu desluşi z l mişcîndu-se din loc. împreună cu locotene ntul Charpentier şi alţi doi camarazi de-ai lui. fie că intenţionează să-i ucidă sau nu. s-ar fi întors pînă acum şi faptul că încă nu a revenit constituie pentru mine o dovadă su ientă că a întîrziat pentru că locotenentul D'Arnot e rănit sau pentru că a trebuit să-i urmă pe capturatori dincolo de satul atacat de oamenii dumeavoastră. d notă că D'Arnot are încă nevoie de serviciile sale. Se aflau acolo profesorul Porter. Ð Da. în timp ce Esmeralda dădea tîrcoal e în spatele lor. dar nu au recunoscut că ar fi murit. aşezat pe scăunaşe pliante la umbra unui copac stuf os din vecinătatea casei. domnul Philander şi Clayton. Tocmai discutam despre soarta bietului Paul. Ð Nu sînt de părerea dumneavoastră. este unul dintre aceştia doi şi omul pădurii. cu libertatea bătrînei servi e familie căreia i se îngăduie multe. grăbindu-se să alerge în ajutorul tatălui meu şi al domnului Clayton. oamenii lui. cu excepţ i. Ð O sugestie foarte rezonabilă. dar nici una nu-i întemeiată. Ð Ni s-a făcut sugestia. Ð Dar uniforma bietului D'Arnot şi toate lucrurile lui au fost găsite în sat. M-a părăsit acu m două zile la liziera junglei. iar băştinaşii s-au arătat foarte agitaţi cînd au fost întrebaţi ta bietului alb. ofiţeri. este al doilea. pentru că în jungla ace a avem doi prieteni care or să apară într-o bună zi. domnişoară Porter argumentă căpitanul. ofiţerii se ridicară în picioare şi salutară. apoi apăsă pe trăgaci. sau prizonier într-un s at băştinaş mai îndepărtat. stărui fata. cît despre îmbrăcămintea şi ec amentul aflat în posesia lor. emiţînd din cînd în cînd păreri şi comentarii. se arătară de cord. Fără -ar plăcea să-l cunosc. pentru că eu am de gînd să-l aştept Francezul ar fi fost nespus de surprins dacă ar fi putut interpreta adevăratul se ns al cuvintelor fetei. ca s-ar putea ca omu l acela sălbatic să facă parte din tribul negrilor care ne-au atacat şi că s-o fi grăbit să-i ajute pe ei.tinse mîna după puşca încărcată şi şi-o puse la umăr. Ð Atunci aşteptaţi-l. rîse căpitamd. Ofiţer eavoastră. dragul meu căpitan. Ð Admit că ar merita să-l aşteptăm pe supraomul ăsta al dumneavoastră. cu o uşoară furnicare de mîndrie la gîndul că vorbea depre ce-i aparţine. Ar fi avut o infinitate d . domnule căpitan Dufranne. afirmă că absenţa prelungită a omnipotentului dumneavoastră prieten din junglă. iar Clayton î cedă Janei scăunaşul sau.

frumoasă apărătoare! exclamă căpitanul. să trăiască timp de un an. Ð Altminteri cum ar fi putut trăi atîta vreme printre sălbăticiunile junglei. pe cei mai antrenaţi dintre atleţii şi oamenii de mare forţă ai noştri. aşa ca oricine dintre dumneavoastră. Ð E improbabil să nu existe legături între ei. am început să-mi spun că. inimioara mea! Ð Vai. Dacă aţi fi văzut tratamentul cavaleresc pe care 1-a acordat unei fete străine. strigă Esmeralda. doar n-o să-mi spui mie că aveţi de gînd să mai rămîneţi cu toţii în ţara asta cu animale carnivale. ceea ce ne indică existenţa unui anumit gen de relaţii între ei şi faptul că el nu-i decît unul singur împotriva poate a mii şi mii intre ei. dar ăsta-i adevărul. şi dimpotrivă. Niciodată n-am stat să mă gîndesc l frică sau la lucruri de genul ăsta. Ð În orice caz şi-a cîştigat un apărător devotat domnişoară Porter. da' omu' acela din pădure nu ne-a salva t viaţa ca să rămînem aici. după ce că ne-a dat oc s-o ştergem. pentru a se arăta vrednic de elogii le unei persoane chiar numai pe jumătate atît de leale. scuzaţi-mă n-am avut nici o intenţie să vă jignes . vă asigur. răspunse fata. dar ăsta-i r aşa. Ð Nu v-ar mira că-l apăr. l-aţi fi socotit supraom. domnişoară Jane. Esmeralda. î pul lungii noastre rezidenţe aici şi-a menţinut constant rolul de oblăduitor şi furnizor d e provizii. Ð Pentru numele lui Dumnezeu. Io cred că s-ar supăra foc dac-ar vedea c-am fost aşa de nătăfleţi şi-am rămas pe loc. Ð Ai cîştigat partida. dacă l-aţi fi văzut cum ţinea la distanţă colţii hidoşi ai fiarei şi dumneavoast socotit invincibil. Ð Asta-i drept. în formele ei cele mai aprige. singur şi despuiat. replică locotenentul Charpentier. ce spui mata e jest. Şi nu răgetele şi mugetele animalelor mari mă impresionau cel mai mult... inimioara mea. am vrut să spun că un alb cu o forţă fizică şi mintală depăşind chiar nivelul obişnuit n-ar utit. spuse căpitanul Dufran d! Sînt încredinţat că nu există nimeni printre noi care n-ar accepta pe dată să înfrunte de ută de ori moartea. remarcă şi căpitanul. dar în noaptea aceea. Ð Dumneata şi Esmeralda aţi face mai bine să vă duceţi să locuiţi pe crucişător. din moment c posibilitatea să escapadăm cu vaporul ăla? Să nu-mi spui una ca asta. tura aceasta nu numai că întrece în forţă şi în agilitate pe orice alb obişnuit. cînd am rămas în junglă după capturarea lui D'Arnot şi cîn gomotele pădurii se înălţau şi coborau în jurul nostru. Ce-aţi mai spune dac-ar trebui să trăiţi toată viaţa în junglă. Presupun c-ar trebui să-mi f ie ruşine. posibil să fie un mem al tribului. îl judecaţi potrivit cu normele dumneavoastră. îi combătu Jane. Ð N-aş putea spune. Dacă l-aţi fi văzut năpustindu-se asupra olosului cum se năpusteşte un bivol asupra unui urs. după ce cade întunericul Ð Nu te condamn deloc. spuse Jan n subtil dispreţ. dacă l-aţi fi putut vedea aşa cum l-am văzut eu l du-se pentru mine cu monstrul acela uriaş şi păros. Esmeralda! Ar trebui să te ruşinezi! strigă Jane. singurele fiinţe umane aflate pe o rază de sute de mile sînt nişte sălbatici ca nibali. iar crucişătorul va mai aştepta cîteva zile. în afară de el. în această junglă tropicală. dar lasă în departe. depăşindu-i ra în care aceştia ar depăşi un nou-născut. Dacă i-aţi fi văzut muşchii aceia puternici încordîndu-se sub pie ea bronzată. iar curajul şi ferocitatea sa cînd se luptă sînt a ale unei fiare sălbatice. Asta-i mijlocul prin care-ţi a răţi recunoştinţa faţă de omul care ţi-a salvat de două ori viaţa? Ð Bine. ne sugerează că aceste relaţii nu au putut fi decît amicale. fiare şi oa meni. răspunse Clayton cu amăr Zgomotele astea nocturne fac să mi se zbîrlească părul în cap. Curtea consideră că pîrîtul t. fără nici un semn de teamă sau de şovăir . oferindu-i astfel prilejul de a se întoarc e şi a mulţumi divinei Porţia2 . niciodată n-am încercat să-mi dau seama dacă sînt un laş u un viteaz. aşa cum a t pădurii? Ð Mi-e teamă c-aş fi un perfect ţopîrlan. încît să devină aşa de iscusit la vînătoare şi în mînuirea armelor africane? adăugă un Ð Domnilor. Ne-a salvat-o tocmai ca să putem pleca de-aici. dar nu trebuie să trecem cu vederea faptul că. într-adevăr aş. cele pe care le auzi deodată în apropierea ta şi apoi pîndeşti în zadar să percepi re . aţi fi nutrit aceeaşi absolută încredere în el pe care o tresc şi eu. ci zgomotele t ainice. Un om alb oar ecare. o încuraja Clayton şi ai pus punctul pe i cînd le-a i numit ªţipete singuraticeº Eu n-am reuşit niciodată să găsesc cuvîntul potrivit. ªţipete singuraticeº. interveni Clayton. dintr-o lume străină. în chip de om sălbatic. Io ziceam că n-o să mai trebuie să dorm nici măcar o noapte în grădina asta geol gică şi să mai ascult ţipetele alea singuratice care vin din junblă. sau de fermecătoare.e prilejuri să ne facă vreun rău sau să-şi conducă tribul împotriva noastră. Omul era înarmat întocmai ca şi canibalii.

încheie locotenentul. ochii aceştia sînt cei mai îngrozitori! O clipă. dar surpriza şi consternarea sa cînd nu a descoperi t nici un cufăr sub cadavrul lui Snipes.. Şi-apoi lopeţile noastre ne-au dat de veste că ceva fusese în gropat dedesubtul cadavrului. ripostă profesorul Porter.etîndu-se. umplută cu ţărînă afînat Ð Dar cine ar fi putut s-o ia? întrebă iar profesorul. domnule Philander. Ochii aceia se vor pironi în sta asupra lui şi asupra tovarăşului vostru. Ar fi ca şi cum l-aş suspecta pe dragul meu Clayton. cît d u perfect de acord. Probabil că unul dintre ei i-o fi văzut pe oameni îngropînd cufărul şi s-a ors imediat cu o ceată de prieteni şi l-au luat. Ð Dispărută. aci de faţă. N-o s mai vedem niciodată şi nici comoara pe care o conţinea. De fapt. pentru că am găsit o scobitură adîncă. Ð Dumnezeu ştie. nu m-ar asigura categoric că nici un o m nu a coborît pe uscat: din momentul cînd am ancorat. grăi profesorul Porter cu mîhnire. domnule profesor. Şi astfel se hotărî pentru a doua zi ca locotenentul Charpentier să ia un grup de zec e oameni şi pe unul dintre răzvrătiţii de pe Arrow drept călăuză şi să dezgroape comoara. Era limpede că li se luase o piatră de inimă. ah. La sfîrşitul acestui răstimp vor put sigur că D'Arnot murise şi că omul pădurii nu se va mai întoarce. Ð Orice speculaţie e inutilă. apoi Jane vorbi: Ð Şi el e acolo. căci în momentul cînd l-am dezgropat noi era intact. Cufărul a dispărut. răs anul. se grăbi să le iasă în întîmpinare ± obişnuita l orbită. fetiţo! făcu profesorul Porter. Ð Trebuie să fi fost mai mulţi hoţi. Ð Desigur că bănuiala poate să cadă pe oamenii de pe crucişător. rosti ea într-o şoaptă înăbuşită de groază. Am fi putut crede că individul care ne-a călăuzit ne -a indus în eroare asupra locului.Fără îndoială. Şase zile mai tîrziu. Ð Niciodată nu mi-ar fi trecut prin cap să-i suspectez pe oamenii cărora le datorăm atît de mult. replică locotenentul Char tier. locotenentul D'Arnot. a făcut-o cîn d cadavrul era încă proaspăt. care se apropiase între timp de ei . se spulberase în cele patru vînturi şi locul ei îl luase o agitaţie nervoasă. au fost prea auten tice pentru a fi simulate. ca de namilă ce se furişează hoţe te şi conştiinţa că nu ştii cît e de aproape. căpitanul Dufranne anunţă că a doua zi în zori. Ð Domnule profesor. Numai Jane ştia ce însemna această pierdere pentru tatăl ei. am putea folosi ziua de mîine pentru recuperarea cufărului. cele două vase urmau să plece cu ei toţi. profesorul Porter nu-i însoţi pe căutăturii comorii. sunetele acelea de care nu+ţi dai seama ce sînt. perfect de acord. şi apoi ochii. răspunse tînărul cînd fu mai aproape de profesor. Ð Chiar aşa. După aceea. Căpitanul Dufranne e de acord să rămînă. ţţţ. Ð. urmau să ridice pînz . Francezii zîmbiră. Ð Comoara a dispărut de cîtăva vreme. Clayton clatină din cap. A doua zi. aci de faţă. nimeni nu a călcat pe ţărm decît sub comanda unui ofiţer. Mon Dieu! De-acum înainte o să-i simt mereu în întune ric. dragă domnule profesor. sau dacă nu cumva se tîrăşte şi mai aproape făr ai auzi. aproape că uitasem de comoară! exclamă profeso rul Porter. îi văzu reîntorcîndu-se cu mîinile goale. continuă Clayton. sau pe domnul Philander. Asta-i adevărat. Poate că ne împrumută căpitanul Dufranne cîţiva oameni care să ne ajute şi pe unu intre prizonieri ca să ne-arate locul unde-au îngropat-o. Îi puteţi părăsi astfel. chiar aşa. Unde-i comoara? strigă către Clayton de la o depărtare de treizeci de metri. cadavrul s-a dezmembra t cînd l-am scos din groapă. dar cînd. se amestecă Jane. fără a le acorda măcar ajutorul pasiv de a mai ramîne cîteva zile? Ð Ţţţ.. dar nimeni nu ştia ce înseam nă pentru dînsa. ceea ce denotă că. atît ofiţerii cît şi marinarii. Ð Dispărută? Imposibil! Cine-ar fi putut s-o ia? strigă profesorul Porter. sîntem cu toţii la dispoziţia dumneavoastră. sug eră domnul Philander. aşa cum am fost întotdeauna ori de cîte ori ai a vut tu vreun capriciu copilăresc. rămaseră cu toţii tăcuţi. pe care l-au asasinat. Zgomotele astea. Nu ştiu dacă i-aţi fi suspectat pe oamenii noştri. oricine ar fi sustras comoara. dacă sublocotenentul Janviers. iar işătorul urma să aştepte încă o săptămînă în micul golf. d mnilor. îndatoritor. la ora prînzulu i. dar mă bucur că nu ex stă nici o posibilitate ca bănuiala să cadă asupra lor. V-aduceţi aminte că a fost nevoie de patru oameni ca să care cufărul? Ð Pe Dumnezeul meu! strigă Clayton. Se vede treaba că 1-a dezgropat o bandă de negri.

Nu veni nici un răspuns şi atunci D'Arnot îşi lipi urechea de inima lui . Acesta din urmă îi bandajase rana cu fîşii de pînză . Glonţul îi produsese o bilă în ţeastă.AVANPOSTUL UMANITĂŢII O dată cu trosnetul carabinei. prin adopţiune. aş fi venit cu tine în junglă. cum vocabularul nu-l mai servea.. D' e un suspin de uşurare şi începu să spele sîngele ce şiroia pe faţa lui Tarzan. precu m şi pentru D'Arnot. provizii şi obiecte utile. Cît de bizar un plic să constituie un mister pentru un om alb matur! D'Arnot îl deschise şi-i dădu a poi lui Tarzan scrisoarea. tot te-aş iubi Dacă te-ai fi întors la mine şi dacă n-ar fi fost altă cale. AI RÎDE DE ACEASTĂ MICĂ ZGÎRIETURĂ. care să-i fie transmis prin mijlocirea lui Tarzan din neamul maimuţelor. e veci. murmură: Ð Te iubesc şi pentru că te iubesc cred în tine. cînd văzu că Tarzan îşi venise î ridică şi ducîndu-se la masă. îi lăsă şi un mesa . aprinse o lampă şi examina rana. O rană urîtă. D'Arnot văzu uşa cabanei deschizîndu-se larg şi silueta unui om prăbuşindu-se în toată lungimea pe podea. începuse să fie roasă e îndoieli şi temeri. În ciuda propriilor ei sentimente. i se impuneau cu sila. omul-maimuţă desfăşură foaia scrisă şi citi: Către Tarzan din neamul maimuţelor. Tarzan se aşeză pe marginea patului şi rîse. După ce citi mesajul. chiar dacă s-ar dovedi un zeu cu picioare de lut. cu o expresie de tristeţe zugrăvită pe faţă. spera Jane. apa rece îl deşteptă şi omul-maimuţă deschise ochii. îngăduindu-ne să vă folosim cabana. în semiîntunericul uş se. începuse s-o convingă împotriva voinţei ei. apoi. Curînd. Aşezat pe un scăunaş pliant. N-ar fi putut crede niciodată că e canibal. dar în cele din urmă i se păru posibil să fie membru. după ce închise şi zăvorî uşa. dar deodată. aproape ură. auzi bătăile regulate. muniţii. că să ne împrietenim. în cele din urmă i-o întinse lui D'Arnot. Pe cel de-al do lea îl întoarse pe faţă şi pe dos. Înainte de plecare. Dar chiar dacă n-aş crede. Tarzan îl citi pe cel dintîi. Totuşi ea sugeră să fie lăsate în cabană arme. pe Tarzan din neamul maimuţelor. îi înălţă capul. corciţi. după ce toţi ceilalţi porniseră spre vapor. Cu un strigăt de groază. şi în ultimul minut. la fel de nep ite. Era imposibil să-ţi închipui că în acel tr săvîrşit. vibrînd de triumful vieţii. strivindu-şi buzele de medalion. nu mai văzuse niciodată pînă atunc pecetluită. le cu glas tare. Cuprins de panică. chipu pentru acea personalitate intangibilă care iscălea ¹Tarzan din neamul maimuţelor". Fata utremură şi cînd o anunţară că a doua zi în zori crucişătorul avea să ridice ancora. îşi dădu seama că-şi împuşcase prietenul ş ul. altele. daţi-mi voie să adaug mulţumirile mele la acelea ale domnului Cla yton pentru bunătatea de care aţi dat dovadă. ca să mai tragă o dată în fiinţa doborîtă. Spre imensa-i bucurie. al vreunui trib de săl batici. Dacă aparţinea unui trib de sălbatici. de ofiţerii francezi. îi scrise un mesaj pe care il puse în mînă şi-n care-i explic ibila greşeală pe care o săvîrşise. reîntorcîndu-se sub un pretext mărunt. pentru zeul pădur ii. rosti el în franceză şi apoi. continuă în scris: DACA-AI FI VĂZUT CE MI-AU FĂCUT BOLGANI ŞI KERCHAK.Jane ar fi cerşit o nouă amînare dacă n-ar fi încolţit şi în inima ei convingerea că iubitul ure n-avea să mai revină niciodată. ŞI TERKOZ ÎNAINTE DE I-AM OMORÎT. Am fi fost bucuroş . fără nici un semn de fractură a craniului. Îngenunche lîngă patul în care petrecuse atîtea nopţi iune pentru omul ei primitiv. scînteia vitală ar fi putut vreodată să se stingă ± era -ai fi închipuit că nemurirea înseamnă ţărînă. Nu putuse să admită gîndul că ar fi murit. desluşi că omul era alb şi o clipă mai tîrziu. însemna că are o soţie săl atică ± sau poate chiar o duzină de neveste ± şi o puzderie de ţînci sălbatici. Francezul îl supraveghease şi-şi dăduse seama că pe Tarzan îl încurca plicul. privind mirat şi întrebător c not. D'Arnot sări lîngă omul-maimuţă şi îngenunchind. dar de suprafaţă. adăugînd cît era de fericit că nu-l rănise mai grav. căutînd o deschizătură. 25. Cu mare grijă îl ridică pe Tarzan pe pat şi apoi. Jane fu cea din urma care parasi cabana. francezul ridică din no u arma la ochi. dar în realitate. Am regretat mult cu toţii că nu aţi venit la noi. atît de dezintere saţi. În timp ce Jane îngăduia minţii ei să adăpostească asemenea gînduri. Ð Nu-i nimic. Justeţea argumentelor aduse. D'Arnot îi dădu lui Tarzan cele două mesaje care-i fuseseră lăsate. dacă ar mai fi trăit.

Dacă-l cunoaşteţi şi dacă-i puteţi vorbi limba. dar inima mea e dăruită altuia. îl lămuri. arătîndu-i că tot ce-i albastru înseamnă apă. Tarzan îi ceru să-i arate unde se aflau ei acum. acoperind întregul mare ocean care desparte cele do continente. aşa cum învăţase că se c . Jane Porter Vreme de aproape un ceas. Este vorba de uriaşul alb care purta medalionul cu diamante la gît. Deschizîndu-l la o hartă a lumii. urmă Tarzan. Ð Imposibil prietene. nu-i chiar aşa de departe. Vă rog să credeţi însă că rămîn mereu a dumneavoastră prietenă. deşi nu pot crede că ar fi murit. la nord de locul unde se aflau. Am muri cu mult înainte de a ajunge la ei. Spuneţi-i. Am găsit pe jos. Cum ar fi putut să ştie. Tarzan zîmbi şi-şi aşeză palma pe pagină. D'Arnot clătină din cap. te rog. Ð Punctul ăsta. Tarzan rămase cu ochii pironiţi în podea. Ð Unde sînt cei mai apropiaţi? D'Arnot îi arătă un punct pe coastă. răspunse D'Arnot. Ð Şi au bărci mari cu care trec oceanul? Ð Da. printre frunzele de sub copacul de lîngă cabană. biletul pe care mi l-aţi scris. se trînti pe patul de ferigi pe care dormise Jane Porter. . spuse el. Ð Atunci pornim mîine. Mai este cineva căruia aş fi vrut să-i mulţumesc. vă rog să-i transmiteţi mulţumirile spuneţi că l-am aşteptat să se întoarcă şapte zile la rînd. îi spuse el. Nu-i cunosc numele. Aşadar. Ð Acum arată-mi America. înainte de a se duce la culcare Tarzan se înto e spre D'Arnot. Şi cînd D'Arnot puse degetul pe America de Nord. e mult mai mare pe această hartă decît cabana ta pe suprafaţa pă tului. dar nu-i aproape deloc. Ð Unde e America? îl întrebă el. spuse el. Într-o seară. Nu-mi mai place aici. Vezi. D'Arnot zîmbi din nou şi clătină din cap: Ð E prea departe. După ce D'Arnot îi explică.să fi putut cunoaşte pe gazda noastră pentru a-i mulţumi. Ð Vrei să rămii aici pentru totdeauna? Ð Nu. Îţi dai seama acum cît e de departe? Tarzan chibzui îndelungă vreme. D'Arnot rîse. Timp de o săptămînă nu făcură altceva decît să se odihnească. Tarzan se ridică şi deschizînd unul din dulapuri. spuse: Ð Niciodată n-am putut înţelege toate astea. el care nu cunoştea nimic din deprinderile oamenilor? Apoi se ridică brusc şi urîndu-i lui D'Arnot noapte bună. Ð Mergem mîine la ei. Ð La depărtare de multe mii de mile peste ocean. cei doi puteau conversa cu destulă uşurinţă. nu-l iubea! Atunci de ce s-a prefăcut că-l iubeşte. D'Arnot stinse lampa şi se întinse pe patul de campanie. dacă va dori vreodată să vină. D'Arnot învăţîndu-l pe Tarza a sfîrşitul acestui răstimp. Ð Atît de aproape? întrebă Tarzan. surprins. de asemenea. De ce întrebi? Ð Mă duc acolo. iar peticele de culori sînt continentele şi insulele. D'Arnot îi arătă un punct în direcţia nord-vest. explică-mi-le. Ð Da. va fi oricînd binevenit. în timp ce stăteau în cabană. se întoarse cu un manual de geograf ie mult răsfoit. dar care nu s-a mai întors. că în locuinţa mea din America. aproape cît lăţimea mîinii mele. Ð Da. decretă Tarzan. Nu ştiu cum de v-aţi putut îndrăgosti de mine. înălţîndu-l pe culmile speranţ umai pentru a-l azvîrli apoi în adîncurile deznădejdii?! Poate că sărutările ei nu erau decît mne de prietenie. dat fiind că n-am schimbat nicio dată vreo vorbă şi-mi pare foarte rău dacă e adevărat. Ð Mai bine mor decît să rămîn pe loc. ªInima mea e dăruită altuiaº ± repetă el într-una în gînd. D 'Arnot îi arătă. în oraşul Baltimore. mărturisi D'Arnot. Ð În Africa trăiesc oameni albi? Întrebă. Cum îl putea face să înţeleagă? Apoi luă un creion şi marcă un punct minuscu ul Africii. Din ambele bile te reieşea limpede că nu ştiuseră că el şi Tarzan din neamul maimuţelor erau una şi aceeaşi p nă.

prietene. chiar şi pentru douăzeci. Fiecare dintre ei duc ea o puşcă şi muniţii. mai rapid şi care nu cere să ne despărţim.Ð Mă rog. dar uneori Tarzan le azv u dezgust. Dar în inima lui le ura de arte. prietene. D'Arnot îl mustra: Ð Tarzan. dar desigur n-aveai cum să ştii. e oribil. încărcaţi cu povara aceea uriaşă care au trebuit s-o poarte patru marinari. a doua zi o porniră de-a lungul coastei. Tu n-ai decît să mergi înainte spre civilizaţie. ne-ar fi necesare cîteva luni bune pînă să ajungem din nou în acest punct. răspunse D'Arnot. Comoara ne-aşteaptă oricînd am veni după ea. Timp de o lună călătoriră spre nord. cu o singură labă. spuse Tarzan.de-a lungul coastei ca să luăm comoa a. Ð Muncind în schimbul lor. răspunse Tarzan. unde-l îngr pase din nou. Cînd sînt singur. Nu întîlniră picior de băştinaş şi nici nu fură atacaţi de fiare. mă întreb cum de nu a fost anihilată rasa umană ate aceste milenii despre care mi-ai vorbit. Ð Voi avea destul timp să-nvăţ cînd o s-ajungem în lumea civilizată. nu trebuie să mănînci ca o brută cînd vezi că eu mă străduiesc să fac un gentlem tine. îi comunică lui D'Arnot. Călătoria se desfăşura m r. o mie de oameni de-ai voştri. îi istorisi cum îl dezgropase şi îl dusese la locul de întîlnire al gorilelor. În timpul călătoriei îi povesti lui D'Arnot despre sipetul pe care-l îngropaseră marinari i. Mîine pornesc spre America. după cum îmi spui. face ca animalul uman să fie mai puternic decît cele mai cumplite fiare din jungla t a. ceva hrană şi ustensile de gătit. vei avea tot ce-ţi trebuie. Ð Tarzan. tu nu trebuie să-ţi faci griji din pricina banilor şi nici n-ai nevoie să munceşti pentru ei. dar parcă şi . iar eu mă întorc să iau comoara. Şi atunci Tarzan îşi aduse aminte de epistola scrisă de Jane prietenei sale ± cea pe ca re el o furase cînd veniseră prima seară la cabană ± aşa încît îşi dădu seama ce conţinea cuf a acesta pentru Jane. acolo închiriem o barcă şi venim înapoi . E un mijloc mai sigur. Ð Nu prietene. un om nu poate face faţă nici unuia dintre animalele mai mari. Ai făcut foarte rău. Ce mai. D'Arnot îl iniţie în multe dintre r mentele civilizaţiei ± pînă şi în folosirea cuţitului şi furculiţei. D'Arnot. Ð Mîine mergem să-l luăm. umblu mai repede. d . Ð Şi cum ai s-ajungi în America fără bani? Ð Ce înseamnă bani? Îi trebui mult tîmp lui D'Arnot ca să-l facă să înţeleagă. Ce părere ai de planul meu? Ð Foarte bine. Mergem împreună pînă la aşezarea cea mai apropiată. Ð Să ne întoarcem?! exclamă D'Arnot. Nu-m lace mîncarea gătită şi voi nu faceţi decît să stricaţi gustul bun al cărnii. Aşadar. Atunci ai să-ţi dai seama că mintea şi nu muşchii. chiar în parte. aşa că le azvîrli pe ale sale. oraşel mari. Dacă tu pleci. ridicînd din umeri. şi cu toate c putea s-o iau acum şi să te ajung din urmă într-o lună-două. pe care astfel o vom transporta mult mai uşor. Tarzan punea mereu întrebări şi învăţa cu repeziciune. în afară de aşternut. înşfăca merindele cu puternicele-i mîini bronzate şi le sfîşia cu colţii lui de an l sălbatic. Ð Foarte bine. Acestea din ur eau lui Tarzan o povară inutilă. îl potoli D'Arnot. Am mult mai mult decît e bine pentru un singur om şi dacă vreodată o s-aj ungem în lumea civilizată. Mon Dieu! Gentlemanii nu mănîncă aşa. răspunse D'Arnot. Ð E un lucru care trebuie făcut. vin cu tine. sîntem pe drum de trei săptămîni e-ar trebui alte trei ca să ne întoarcem la comoară şi apoi. spre nord. Dar bine dragul meu. Atunci am să muncesc pentru ei. Eu am destui bani pentru doi oameni. Mai curînd aş muri decît să rămîn aici. Singur şi neînarmat. prefer să nu te las singur pe dr m. Cînd văd cît eşti de neajutorat. ± Ai să ai o părere mai bună despre rasa ta cînd ai să-i vezi armatele şi flotele. răspunse Tarzan. stărui Tarzan. Tarzan îi zîmbea cu sfială şi lua din nou cuţitul şi furculiţa. Ð Dar trebuie să te-nveţi să mănînci hrană gătită. grandioasele-i realizări tehnice. alteori flămînzeau zi egi. Ð Atunci e hotărît. Ð Trebuie să fie comoara profesorului Porter! exclamă D'Arnot. prietene. am un plan mult mai bun. Sabor ar putea să extermine. nu ştiu ce să spun. În asemenea cazuri. Uneori găseau hrană din belşug. Nici un om zat nu se hrăneşte cu carne crudă. îl dojeni D'Arnot. Ð Şi cum capătă oamenii bani? întrebă Tarzan în cele din urmă.

Tarzan din neamul maimuţelor. chiar cînd se găsea hrană din belşug. Ð Da. dacă în noaptea aceea a Dum-Dum-ului. Nici Kala. iar dacă proviziile erau foarte sărace. Poate că tu o poţi citi. replică el. luînd locul ta societate ± cel de-al doilea John Clayton ± şi adăugînd cinstiri noi Casei Greystoke. Era o maimuţă mare. Nu ştiu cum. D'Arnot. nu vor gîndi niciodată să s e unească împotriva oamenilor. din ziua cînd părăsise ră ţărmul Angliei şi pînă cu un ceas înainte ca el să fi fost doborît de Kerchak. în timp ce animalele. restul. dorind parcă să întărească profeţia mea. din pricina pateticei disperări ce se citea printre rînduri. unde se vede c-a murit de foame. deci ai cunoscut-o pe mama ta? întrebă D'Arnot. lîngă masa la care scr il vesel. răspunse Tarzan. a pecetluit pagina cu amprentele sal e micuţe. Tarzan scotoci în fundul tolbei şi scoase cărţulia cu scoarţe negre. după primele două luni petrecute de a utor pe coastă. ori tu n-ai nici una. nicioda tă n-ar fi pus deoparte. dar omul-maimuţă şedea pe vine. Ð Cartea vorbeşte numai despre un singur copil. frumoasă. Cărţulia asta nu ţi-a c ificat misterul obîrşiei tale? Păi bine. pe care o înmînă prie ului său. Acum înţeleg că trebuie să fi fost un om alb. surprins. Îmi aduc aminte că socotea o prostie din partea mea că mă încărcăm provizii de hrană cînd porneam la drum şi totuşi a foarte bucuroasă să le mănînce împreună cu d drumul se dovedea sărăcăcios în ale mîncării. Ea. praful s-ar fi ales de mine. tu eşti Lordul Greystoke. îi spuse în cele din urmă. nu putea să făurească un plan. nemişcat ca o statuie. cu degeţelele mînjite de cerneală. Dar pe Kerchak nu-l ducea mintea să profite de asemenea prilej. Din cînd în cînd se uita la Tarzan. spuse el. ca e. Ð Tarzan. Şi. a patru degeţele şi a jumătăţii exterioare a degetului mare. Kala mi-a povestit că era o maimuţă albă şi fără păr pe trup. care le făce a şi mai deprimante decît. ba aş spune chia r. ce părere ai? întrebă D'Arnot. mi-a smuls cu pumnişorii lui durdulii con ul din mînă şi apoi. omule.ar dacă se adună zece oameni la un loc. D'Arnot citi cu glas tare. mai voinică decît mine şi de două ori mai grea ca mine Ð Şi pe tatăl tău? întrebă D'Arnot. pur şi simplu. cu ochii pironiţi în pămînt. Tarzan scutură din cap. tonul jurnalului pierdea obişnuita notă de de znădejde ce se infiltrase treptat în paginile lui. Lord Greystoke. mama mea. un nobil englez şi e scris în fra nceză. Una dintre notaţii vădea parcă un spirit aproape optimist: Astăzi băieţaşul nostru împlineşte şase luni. caznelor şi nefericirilor lui John Clayton şi ale soţiei sale Alice. aşa l-am găsit din prima clipă cînd am intrat în cabană . Ð Tarzan. Şi scheletul lui era în lea găn. Şade în poala Alicei. într-adevăr. D'Arnot aruncă o privire la titlul primei pagini. cu excepţia unei cărţi despre care înţeleg acum că e scri limbă decît engleza. Pasajele care pomeneau despre prunc aveau o nuanţă de fericire întristată. cît ai fi putut să rezişti tu în sălbăticia junglei? Ð Ai dreptate. eşti progenitura unor părinţi de înaltă distincţie şi inteligenţă. pe marginea paginii erau amprentele parţial şterse. ei îşi unesc pe dată minţile şi muşchii împotriva săl or inamici. împotriva a tot ce înseamnă raţiune îl văd parcă bărbat matur. cei doi bărbaţi rămaseră cîteva minute în tăcer Ð Ei. Iată-l. N-ai nici un indiciu cu ire la trecutul tău? Ð Absolut nimic.. Dacă n-ar fi fost raţiunea. Tarzan din neamul maimuţelor. Numai cînd venea vorba despre copilaş. fiind incapabile să raţioneze. Uneori glasul i se frîngea şi era nevoit să se oprească di n lectură. După ce D'Arnot isprăvi de citit jurnalul. Ð Pe el nu l-am cunoscut. este imposibil ca maimuţa Kala să fi fost mama ta. mînca atîta cît avea nevoie şi cînd a evoie. jurnalul în care fuseseră înregistrate amănuntele istoriei pe care o cunoaştem: istoria aventurilor. D acă s-ar fi putut întîmpla una ca asta. Ð D'Arnot îşi măsură tovarăşul cu o privire lungă gravă. ceea ce mă îndoiesc ai fi moştenit măcar ceva din tră ile caracteristice ale maimuţei. sănătos. desăvîrşit. Kercha k ar fi sărit în ajutorul lui Tublat. eşti om sadea. Apoi începu să citească jurnalul scris în urmă cu mai bine de douăzeci de ani. Ð Este jurnalul lui John Clayton. Ð N-ai găsit în cabană nimic scris care să fi dezvăluit ceva din viaţa locuitorilor ei ini li? Ð Am citit tot ce era în cabană.

Rămaseră acolo vreme de o săptămînă. Ceea ce văzu îl făcu să-şi ridice puşca la ochi şi Tarzan din neamul maimuţelor ar fi simţ n nou gustul plumbului rece dacă D'Arnot n-ar fi strigat tare către omul cu arma rid icată: Ð Nu trage! Sîntem prieteni! Ð Atunci opriţi-vă locului! fu răspunsul. dar înainte de a fi ajuns la palisadă. Cei doi se opriră la liziera junglei. În depăr cîteva clădiri împrejmuite de o palisadă puternică. O săptămînă mai tîrziu. căci ofiţeri e pe crucişătorul francez îi dăduseră tînărului nişte haine mai acătării. Ce fel de oameni sînteţi? întrebă el în franceză. Prefer să-i omor eu pe ei. ripostă Tarzan. atunci hai să ne prezentăm în faţa lor şi să ne omoare. fu singurul răspuns al lui Tarzan. Tarzan îşi potrivi o săgeată otrăvită în arc. Ð Bine. cu capul semeţ şi trupul neted şi arămiu strălucindu-i în soare spatele lui venea D'Arnot.pînă cînd grupul profesorului Porter l-a îngropat lîngă zid. răcnind. Mon Dieu ! Că multe mai ai de învăţat! Îl plîng pe bădăranul care o să te înfurie vreo să te duc la Paris. cînd preotul întinse mîna spre Tarzan. unul dintre negri ridică ochii şi zărindu-l pe Tarzan. alături de tatăl şi de mama sa. Ð Sînt negri. Oamenii albi nu ucid la întîm plare. se ivi un om alb cu puşca în mînă. Şi astfel. încheie Tarzan. răspunse D'Arnot. Ð Stai. sau să-l cufunde pe veci în tărîmurile nepătrunsului. or să încerce să ne omoare. Ð Poate că sînt prietenoşi. Ð Eu sînt părintele Constantine de la Misiunea Franceză şi sînt bucuros să vă urez bun sos Ð Părinte Constantine. Monsieur Numa. pentru că în ultima vreme începusem să mă gîndesc la posibilitatea de a mă fi născut în cab -e teamă că ceea ce mi-a spus Kala era purul adevăr. nu trebuie să faci una ca asta! strigă D'Arnot. bănuiesc că ar trebui sa-i spun:ªBună dimineaţa. Ne crede duşmani. Ð Nu înţeleg de ce acolo în junglă îi pot ucide pe negri şi aicea nu. ar tăbărî acum pe noi. iar omul-maimuţă. învăţă o mulţime d pre felul de a se purta al oamenilor. căci descoperise singura cheie care pute a sau să dezlege misterul. d r să descopere pricina tulburării. Tarzan! strigă D'Arnot. aşteaptă să ţi-o dovedească. Părintele Constantine strînse mîna pe care Tarzan. Între ei şi împrejmuire se întindea un cî ivat pe care munceau cîţiva negri. şi din nou îşi încordă arcul. Tarzan îşi încetini paşii. Ð Tarzan. arătîndu-i-l pe omul-maimuţă. replică D'Arnot. D'Arnot clătină din cap în semn că nu. sugeră D'Arnot. spre in poartă. femeile negre cusură costume albe de doc pentru ca Tarzan şi D'Arnot să-şi poată continua călătoria îmbrăcaţi cuviincios. Nu era convins şi în mintea lui se înfiripase hotăr de a dovedi corectitudinea ipotezei sale. continuînd să meargă agale şi înaintă împreună cu D'Arnot. cei doi ajunseră pe neaşteptate într-o poiană în pădure. ce mai ce Madame Numa?ºAşa-i? Ð Aşteaptă mai întîi ca negrii să tabere pe tine şi-atunci poţi să-i omori. Într-o clipă. Ð Tarzan. o rupse la fugă spre palisade. Tarzan din neamul maimuţelor ajunse la primul avanpost al civilizaţiei. observator ager. acela era pruncul de care vorbeşte cartea şi misterul obîrşiei mele e şi mai adînc decît înai . Vasăzică. O să am mult de furcă să-ţi feresc gîtul de ghilotină. ţi-l prezint pe monsieur Tarzan. Omul coborîse puşca şi mergea acum spre el cu mîna întinsă. o întinse şi cuprinse dintr-o privire iute şi pătrunzătoare silueta superbă şi faţa frumoasa a lui Tarza n. însă D puse mîna pe braţ. Nu lua de bună ii îţi sînt duşmani. La un moment dat. imitînd gestul preotului. văzduhul fu cutremurat de strigătele de groază ale grădinarilor care-o luas eră la sănătoasa. Ne-am pierdut de multă vreme în junglă. Şi porni drept peste cîmp. răspunse Tarzan. 26. ce vrei să faci? Ð Dacă ne văd. Oameni albi. dacă Numa.CULMEA CIVILIZAŢIEI . Acesta se uita la ei uluit. Tarzan îşi lăsă arcul în jos şi zîmbi. D'Arnot adăugă: Iar eu sînt Paul D'Arno in marina franceză. între timp. îmbrăcat în nişte straie lăsate la cabană de Clayton.

înnebunit de băutură. se legănase gol prin pădurea virgină. cei patru îşi luară tălpăşi i negrul îl descoperi pe Tarzan. Ð Dumnezeu ţi-a făurit o inimă de gentleman. bancherilor săi în vederea obţinerii de fonduri şi fu nevoit să aştepte o lună. Un om de bravura dumnealui. Tarzan şi să-i fie teamă! Ð Nu înţeleg prea bine la ce vă gîndiţi cînd vorbiţi de teamă. Părerile asupra vitejiei regelui animalelor erau împărţ te: unii susţineau că e un laş înveterat. Cuţitul şi furculiţa. pe care întîmplător i-aţi întîln t. atît de dispreţuite în urmă cu o lună. D'Arnot trimise o cablogramă guvernului său. cînd Tarzan şi D'Arnot luau cina împreună cu alţi cîţiva albi. singura plăcere p e care mi-o dă vînătoarea este gîndul că animalul pe care-l vînez are tot atîta . după cum n-am putea afirma că toţi albii sînt laşi pentru că cineva a întîlnit odată laş. care-i fu acordat. Cu un urlet. nu? Ð Oarecum. dar toată lumea căzu de acord că te simţi mai în si u puşca în mînă cînd monarhul junglei rage noaptea prin preajma vreunei tabere. ţipînd ca din gură de şarpe şi gonind turbat spre satul băştinaşilor. Cît timp poposiră în oraşul de pe coastă. îşi ieşi din minţi şi teroriză oraşul pînă cî e prin părţile unde giganticul francez cu par negru moţăia pe terasa hotelului.. nenorocitul luă la goană. care rîdea şi sporovăia cu cei mai g umeţi dintre ei. Cînd negrul se apropie de el. dar în ce mă priveşte. Urcînd.. Tarzan întîmpină atacul cu zîmbetul de luptă pe care i-l aducea întotdeauna pe buze bucur ia încăierării. gata să se arunce asupra unei victi me neştiutoare a cărei carne crudă era menită să-i astîmpere foamea sălbatică. Ð Monsieur Tarzan nu şi-a spus părerea. sec. nimeni nu avea habar de familiaritatea lui Tarzan cu fiarele junglei. Azi de pildă. Telegrafie. Fusese un elev atît de bun. dar e nevoie c a ceea ce ţi-a dăruit pe dinăuntru să se vadă şi pe dinafară. Ca şi în cazu teama e un sentiment care diferă de la om la om. muşchii de oţel îi cuprinseră încheietura braţu icat ce ţinea cuţitul şi dintr-o singură răsucire. observă cineva. Sub impulsul dur l surprizei. Mîine l-am putea întîlni pe unchiul lui sau pe frate-su geamăn şi-atunci p rietenii noştri s-ar întreba de ce nu ne-am mai întors din junglă. în urmă cu două cest francez chipeş. spuse Tarzan. aşa cu excepţia ofiţerului francez. De îndată ce sosiseră în micul port. În ce mă priveşte. negrul înainta drept spre un grup de patru oameni care şed eau la o masă sorbind nelipsitul absint. discuţia se jurul leilor şi al vînătorii de lei. anunţînd teafăr şi cerînd un concediu de trei luni. neavînd posibilitatea să închirieze o bar a se reîntoarce în jungla lui Tarzan după comoară. se aruncă asupra omului-maimuţă în timp ce c incizeci de capete se iţiră la adăpostul ferestrelor şi pe la uşi ca să vadă cum e măcelărit l francez de negrul uriaş. c are a petrecut mai multă vreme în Africa.. Cu altă ocazie. ªMonsieur Tarzanº deveni prilej de uimire atît p ru albi cît şi pentru negri. nebunia îl părăsi pe negru şi cînd Tarzan se lăsă din nou pe scaun. Treptat. încît tînăr cez se străduise cu sîrg să facă din Tarzan din neamul maimuţelor un gentleman plin de dis tincţie în ce priveşte rafinamentul manierelor şi al vorbirii. D'Arnot zîmbi. îmbrăcat în haine imaculate de doc. Atîta cît să pot afirma că fiecare dintre dumneavoastră a e dreptate în aprecierile asupra caracteristicilor leilor. prietene. îi spuse D'Arnot. dar n-am putea să-i judecăm pe toţi negrii după nefericitul care şi-a ieşit din minţi săpt recută. cu cuţitul în mîna treptele late. datorită cîtorva isprăvi care lui Tarzan i se părură doar nimicu i. de asemenea. care ar lua-o la fu cînd ne-ar vedea. Domnilor. printre ordinele inferioare există tot atîta deosebire ca şi printre noi. trebuie să aibă ceva experienţă în materie de lei. am putea ieşi în pădure şi întîlni un leu extrem de timid. eu îl c ider întotdeauna pe leu un animal feroce. Odată. Ð Vînătoarea trebuie să fie lipsită de plăcere cînd ţi-e teamă de animalul pe care-l vînez u părerea primul vorbitor. erau mînuite acum de Tarzan c eaşi eleganţă cu care le mînuia şi cizelatul D'Arnot. aşa că nu mă poate lua niciodată prin surprinder e. aşa cum înţeleg că a fost cazul cu Monsieur Tarzan ..O lună mai tîrziu ajunseră la alt grup de clădiri de la gura unui fluviu lat şi acolo T arzan văzu o sumedenie de bărci şi se simţi din nou năpădit de sfiala sălbăticiunii la vedere nui număr mare de oameni. timp în care amîndoi bombăniră. mîna i se bălăbăni ruptă.putere să-m . Scoţînd ţipete alarmate. aşa încît în prezent nimeni nu-şi putea da seama că. un negru uriaş. se obişnui cu zgomotele ciudate şi cu aspectele cur ioase ale civilizaţiei. D'Arnot şi Tarzan se învoiseră ca trecutul acestuia din urmă să fie ţinut sub tăcere. răspunse Tarzan.

. iar cel care iul îi ceru cel mai mult să abandoneze această nebunească ispravă. Pînă şi hainele erau un impediment ş iseală. Ð Doar n-ai de gînd să te duci acum. Încercaseră succes să abordeze diverse subiecte de conversaţie. aş fi convins că leul nu are prea mari şanse şi în acest caz. în sfîrşit. De cum intrase în junglă. interveni D'Arnot. Numa colindă în timpul nopţii. laţul iute se lăsă şi se strînse în jurul grumazului gălbui. jungla îl înghiţi. cu excepţia lui D'Arnot. cu atît bucuria ii mi-ar fi micşorată. Ð Şi cu o bucată de funie. Omul-maimuţă ridică pe umeri hoitul cald încă al lui Numa şi se caţără din nou în copaci. Ð Să zicem zece mii. chestiunea c e copleşea mintea fiecăruia dintre ei făcea ca discuţia să lîncezească. de fiecare dată. de parc-ar fi vrut să provoace pe cineva să se ia la întrecere cu el. Ð Mă voi duce acum. După aceea. Oamenii de pe terasa hotelului rămăseseră vreme de un ceas aproape în tăcere. replică Tarzan. viziunea unui chip frumos şi amintirea unor buze fierbinţi strivite de buzele sale dizolvară imaginea fascinantă pe care şi-o făcea despre viaţa lui din trecut. Ð Va trebui să-mi las hainele la marginea oraşului. Toţi rîseră. nu fiu nevoit să circul gol pe străzi. pe cîtă am şi eu să-i fac rău lui. dar. astfel încît. domnule Tarzan. Dar numaî un nebun poate săvîrşi o acţiune lipsită de orice motiv. Tarzan rîse şi o clipă mai tîrziu. o fiară sălbatică îşi exprimase raţiunea elementa Dar ţi-ar fi la fel de teamă ca oricăruia dintre noi să intri în junglă gol şi înarmat do cu un cuţit si o bucată de funie. încercară cu toţii să-l faca să-şi schimbe gîndul. replică celălalt. Deodată adulmecă mirosul lui Numa pentru că fiara se îndrepta împotriva vîntului. unde el lăsă hainele într-o mică magazie. îşi înălţă glasul slobozind înfiorătorul strigăt de victorie al sălbaticului său tri O clipă. nu-i aşa? continuă cel care-l tachinase. aşa cum proceda de o sută de ori în trecut. Oamenii îl însoţiră pînă la liziera junglei. Ð Iată prilejul dumneavoastră. pinare şi-i înfipse de nu ştiu cîte ori pumnalul în inimă. Ð S-a făcut. Ah. Asta însemna ad evărata viaţă! Ah şi ce dragă îi era! Asemenea fericire nu puteai găsi în sfera îngustă şi în izaţiei. se lăsă la pămînt îndărătul ei.acă rău mie. Pun rămăşag pe această sumă că aduce un leu din junglă. dacă mă întorc pe lumina lei. Voi considera că ai cîştigat rămăşagul. E destul de temerar şi dacă ziua.. hotărî Tarzan şi se repezi în camera lui după cuţit şi funie. porni din nou să se legene din ram în ram. Tarzan legă zdravăn capătul funiei de o creangă puternică şi în t e jivina se zbătea şi-şi arcuia ghearele pentru a se elibera. Ð Nu. cu cît propria mea siguranţă ar fi sporită. Dar fundă în tenebrele hăţişului. spuse şi cei zece mii de franci vor fi ai dumitale dacă renunţi la nebunia asta în care nu-ţi poţi găsi decît moartea. spre jungla şi spre caba na lui. Tarzan se şi copaci şi cu euforia libertăţii. Chiar în clipa aceea răzbi din jungla îndepărtat unui leu. Dacă aş pleca la vînătoare de lei. e mai uşor să-l găseşti. Ð Nu mi-e foame. Tarzan şovăi. aşezîndu-şi piciorul p ui Numa. Nu vreau să-ţi am viaţa pe conştiinţă. în cele din urmă. îmblănit trecînd printre arbuşti. răspunse Tarzan cu simplitate. O clipă mai tîrziu. zăgăzuită de restricţii şi de convenţionalisme. vînat în condiţiile discutate: gol şi înarmat doar cu un cuţit şi o cată de funie. îl tachina francezul. pînă ajunse într-o mică poiană luminată de lună. Ce u ar fi acum s-o ia înapoi pe coastă şi-apoi să pornească spre sud. se simţea liber! Nici nu-şi dădu seama în ce măsură fusese prizonier. rîse celălalt cu voie bună. înarmat cu t de un purtător de arme şi de douăzeci sau treizeci de hăitaşi. Cinci mii de franci constituie un motiv? întrebă celălalt. noaptea! exclamă partenerul de pariu. Atunci. Ð Atunci trebuie să înţeleg că Monsieur Tarzan ar prefera să se ducă în junglă gol şi înar cu un briceag pentru a-l ucide pe regele animalelor. adăugă Tarzan. Oamenii rămaseră tăcuţi cîteva clipe oarseră încet şi se îndreptară spre terasa hotelului. ripostă celălalt. El singur ştia că. Tarzan se ridică. Ð Nu. apoi. Tarzan înainta în tăcere deasupra animalului care nu bănuia nimic şi-l urmări tiptil. Tarzan privi către D'Arnot şi dădu din cap. prin glasul omului-maimuţă. dar c u o fină undă de sarcasm în glas. urechile lui agere percepură zgomotul familiar al labelor căptuşite cu p erniţe şi foşnetul unui corp uriaş. Dar. Ð De ce nu?! se miră Tarzan. sfîşiat de sentimente contradictorii: lealitatea faţă de D'Arnot şi teribil dor după libertatea junglei.

însă D'Arnot stărui să vină mai întîi cu el la divulge motivul care-l determina să-i ceară acest lucru. Şi. prin jungla încîlcită. cărînd pe umeri ufărul cel mare şi a treia zi în zori micul vas se strecura pe gura golfului şi o pornea din nou spre nord. un englez. povesti un belgia n. cind răcnetu l sălbatic al lui Tarzan răzbi slab pînă la urechile lor. dar unicul ră puns a fost o minimalizare amuzată a isprăvii pe care o săvîrşise. Oamenii făcură cerc în jurul lui Tarzan. ori se distrau . Se întoarse a doua zi la o oră tîrzie. _ Am mai auzit ceva asemănător odată cînd am fost în ţinutul gorilelor. văzură înaintînd sp tă gigantică purtînd pe umerii maiestuoşi un leu mort. ce-a fost asta? strigă deodată cineva din grup. Pînă şi D'Arnot rămase trăsnit. învăţaţi cu vînătoarea animalelor mari. Cărăuşii mi-au spus că e strigătul gorilei mascul cînd săvîrşeşte un omor. sau mîncau. Pentru amîndoi fu o dimineaţă fer ceea cînd micul vas ridică ancora şi o porni în larg. Tarzan era într-ade n erou. D'Arnot îşi aduse aminte de descrierea lui Clayton în legătură cu urletul îngrozitor prin are Tarzan îşi anunţa victoriile şi aproape că zîmbi în ciuda oroarei resimţite la gîndul că enea sunet lugubru poate ieşi dintr-un gîtlej omenesc sau. Curînd după episodul cu leul. pînă cînd oliţistul îi explică interesatului Tarzan rolul jucat de amprentele digitale în această fa scinantă ştiinţă. Unul dintre primele lucruri pe care le făcu D'Arnot imediat după sosire fu o vizi tă la un funcţionar superior din departamentul poliţiei. ori se îmbrăcau. înveşmîntat din nou în straiele junglei şi înarmat cu o sapă. Din copilărie şi pînă la b mprentele unui om se schimbă doar ca dimensiuni. chibzuind cum să-şi distribuie mai bine fo le. întîmplător. sau munceau. adăugară ceilalţi în cor. Pentru Tarzan. Mă duc în junglă cu puşca mea automată şi-l aduc înapoi pe nebunul acela. Trei săptămîni mai tîrziu. era acel aşi lucru ca şi cum ai elogia eroismul măcelarului de a fi ucis o vacă. beau. mai bine zis. Dar în ochii oamenilor acelora. sau dormeau. unde îngropase comoara. spuse un altul. fiecare dintre ei straşnic înarma t. ar însemna să pierzi toate degetele ca să poţi scăpa de identificare. . Ð Merg şi eu cu dumneata. în sfîrşit. întrucît el ucisese de atîtea ori pentru hrană şi pentru a se apăra. Şi eu şi eu şi eu. Ð Dar ce valoare au aceste amprente. D'Arnot îl luă pe Ta n la Paris. se pripiră cu toţii spre camerele lor apoi o porniră laolaltă în direcţia junglei. sau că putuse străbate cu stîrvul ur iaş. D'Arnot reuşi să închirieze un vaporaş vechi pentru călători e coastă. ori se adăposteau de ploaie. Ð Dumnezeule. cu excepţia împrejurărilor cînd anumite răn iri alterează cerculeţele şi şănţuleţele. Dar cînd au fost luate amprentele degetului mare şi celorlalte patru degete de la ambele mîini. cînd după cîţiva ani şănţuleţele de p se schimbă cu totul prin degenerarea vechilor ţesuturi şi dezvoltarea altora noi? Ð Liniile degetelor nu se modifică niciodată. pînă la golful încercuit de pămînt al lui Tarzan. care începuse să-şi dea seama de puterea ce zăcea îndărătul micilor piese de metal şi de hîrtie ce treceau mereu din mînă în mînă cînd f eşti călătoreau. Nu mai pot suporta. Ca şi cum această sugestie rupsese vraja unui coşmar groaznic. D'Arnot conduse cu dibăcie discuţia din subiect în subiect. cîştigase zece mii de franci pentru că D'Arnot stărui să-şi păstreze toat n lucru extrem de important pentru Tarzan.Ð Mon Dieu! exclamă în cele din urmă cel ce pusese pariul. replică ofiţerul. la liziera junglei. punîndu-i o sumedenie de întrebări. de pe buzel e prietenului său. întrebă Tarzan. de frig sau de soare. şil luă pe Tarzan cu el. cu armele sărăcăcioase pe care le luase cu el. Tarzan şi D'Arnot figurau printre pasagerii unui transatlant ic francez cu direcţia Lyon şi după cîteva zile petrecute în acest oraş. însă omul-maim e o mulţime de lucruri şi printre acestea şi faptul că oamenii se uită cu dispreţ la cineva care acceptă bani de la altul fără să dea ceva egal în schimb. încît fapta nu i se mai părea remarcabilă de . fură şocaţi de un rîs moale care se auzi în preajmă şi întorcîndu-se. Devenise limpede pentru Tarzan că fără bani erai un om mort. D'Arnot îi spusese să nu se framînte căci el avea de ajuns pentru amîndoi. Omul-maimuţă se grăbea să plece în America. un vechi prieten de-al lui. Cînd se opriră. pentru că i se părea imposibil ca omul să fi dispus atît d de leu. se îndreptă singur spre amfit l maimuţelor. Călătoria pînă la golf decurse fără peripeţii şi a doua zi după ce ancoraseră în faţa caba .

Nu există doi oameni în lume care să aibă aceleaşi şănţuleţe la degete. Ð Amprentele digitale arată şi caracteristicile rasiale? întrebă el. mirat. în timp ce discutau. punînd o mulţime de întrebări ofiţerului în timp ce executa oper a. Picurînd un strop de cerneală pe sticlă. îl îndemnă D'Arnot. nu. axat. De exemplu. ªIa destul timp comparaţia amprentelorº ± îşi spuse D'Arnot. Tarzan. unde n-a călca t picior de om alb cu excepţia lui John Clayton? Ð O uiţi pe. cred că aşa ar fi.. Trebuie să lăsăm loc pentru degetul mare şi degetele mîinii stîngi. că scheletul copilaşului care a lăsat aceste amprente a zăcut timp de douăzeci de ani în cabana tatălui său şi că toată viaţa mea l-am văz colo. Tarzan încuviinţă din cap. amprentele acestea seamănă cu ale mele sau cu ale lui Monsieur Tarzan. puteţi d etermina. Tarzan înţelese acum ce semnificaţie avea această v izită la ofiţerul de poliţie. D'Arnot îl privi surprins. Tarzan.Ð E minunat! exclamă D'Arnot. îţi spunem noi povestea mai tîrziu. Scoase din cutie o placă pătrată de sticlă. Poliţistul ridică ochii. făcî d între timp unele notaţii pe un carnet. răspunse ofiţerul. ia să vedem cum arată şănţuleţele tale! Tarzan se supuse pe dată. Ð Hai. privind freamătul de pe artera' aglomerată. continuă-ţi examenul. înclinat spre birou. într-o secundă o să vă vedeţi amprentele. dacă amprentele sînt distincte. Nu m-aş încrede în rezultatele ei din colo de graniţa diferenţierii dintre un om şi altul. De unde pusese mîna D'Arnot pe cartea lui? D'Arnot se opri la pagina pe care se găseau cele cinci pete mici. Ð Dar o corcitură dintre om şi o maimuţă ar putea avea caracteristicile ambilor părinţi? c ntinuă Tarzan. Ð Da. Răspunsul la enigma vieţii lui zăcea în semnele acelea minuscul . fiecare dintre ei cufundat în propriile-i gînduri. ripostă D'Arnot. repetaţi acelaşi lucru cu mîna stîngă. . dar deodată se lăsă pe spetează. Căpitane. Ð Acum. sau aţi putea afirma că sînt identice cu vreunele dintre acestea? Ofiţerul scoase din birou o lupă puternică şi examina cu atenţie cele trei specimene. Cei doi prieteni se apropiaseră. Kala. replică ofiţerul de poliţie şi apăsînd pe o sonerie. zise Tarzan. Ð Dar amprentele unei maimuţe pot fi deosebite de cele ale unui om? Ð Probabil că da. În acest domeniu e absolută. Degetele care au lăsat aceste ampre nte sînt îngropate pe coasta de vest a Africii. cu nervii încordaţi. dar dacă tu nu eşti fiu lui John Clayton. Ð Şi compararea cere mult timp şi multă muncă? întrebă D'Arnot. Şedea pe scaun. i se adresă Tarzan cu amărăciune. un tub cu o cerneală groasă.. Aşa! Acum aşezaţi-le în aceeaşi poziţie pe cartonaş. puţi ai la dreapta. nu fie şi Monsieur Tarzan de acord. Tarzan îl p surprins. chemă u stent căruia-i dădu cîteva instrucţiuni. doar cîteva minute. îi spuse lui D not. Ð Nici măcar n-o iau în consideraţie. D'Arnot scoase din buzunar o cărţulie neagră şi începu să răsfoiască paginile. dacă subiectul e un negru sau un caucazian ? Ð Nu cred. replică D'Arnot. asta! Acum. atunci cum Dumnezeu ai ajuns în jungla aceea uitată. Acum degetul mare.. Ð Vă rog. Sînt curios cum arată liniile de pe degetele mele! Ð Le putem vedea foarte uşor. Întinse poliţistului cartea deschisă. un rulou de cauc iuc şi nişte cartonaşe albe ca zăpada. insistă el. pentru că cele ale maimuţei sînt mult mai simple decît amprentele organ ismelor evoluate. o întinse cu oul de cauciuc pînă cînd. replică ofiţerul.. aici. numai pe baza amprentelor. Omul ieşi din încăpere şi se reîntoarse curînd cu o cutie mică de lemn. întreaga suprafaţă a plăcuţei fu acoperită cu at de cerneală subţire şi uniform. pe care o aşeză pe ul superiorului său. Ð Eu nu ştiu nimic. Ð De obicei. zîmbind. spre satisfacţia lui. Cîtva timp rămaseră acolo. Ð Ai uitat. zise ofiţerul. Ð Dar eşti nebun. dragul meu D'Arnot. E foarte îndoielnic ca măcar o mprentă să fie vreodată duplicată de un alt deget decît de cel ce a lăsat-o iniţial. întorcîndu-se să-l privească ul de poliţie. Aşa. dar ştiinţa nu a ajuns atît de departe pentru utea efectua determinări precise în asemenea cazuri. E posibil să fie aşa. Ð Aşezaţi-vă pe sticlă cele patru degete ale mîinii drepte în felul acesta. de fereastra largă ce dădea spr e bulevard.

Spre uimirea lui. domnule profesor. cu trăsături ferme şi regulate coborî din maşină şi nd şoferului. îl concedie. ce? Ð Doar dacă dumneavoastră aţi găsi de cuviinţă să cereţi ca eu si Jane să ne căsătorim de Canler. ţţţ. doar dacă. în mai mare sau mai mică măsură. ridicîndu-se să-l salute. Monsieur Tarzan se îmbarcă mîine pentru America. Cum te-ai putut îndoi de acest lucru? Ð Ştiţi. Ð Atunci o s-o înştiinţeze şi pe Jane că ai venit. domnule Canler. răspunse profesorul Porter c u amărăciune. a intrat tînărul Clayton pe fir. Ð Deci mă pot bizui în continuare pe sprijinul dumneavoastră? întrebă Canler. replică profesorul Porter. Era un subiect care-l făcea înto tdeauna să se simtă stingherit. Şi de ce nu mi s-a spus? Aş fi plecat şi eu cu multă plăcere şi aş fi aranjat ca să vă aştepte un maximum de confort. mă simt onorat. Ð A răspuns că încă nu e pregătită să se mărite cu nimeni. . Ţţţ. Arendaşii îşi scot frumuşel existenta. cu o notă de uşurare în glas. întinzîndu-i cordial mîna. îi aminti Canler. Ð Vă făgăduiesc ca pînă în două săptămîni îi vom telegrafia rezultatul. Ð I-am si sugerat Janei că acest lucru ar fi de dorit. Polistul ridică ochii şi prinzîndui privirea. am venit în această seară ca să discut cu dumneavoastră în legătură cu Jan noaşteţi aspiraţiile şi aţi avut bunătatea să priviţi cu ochi buni interesul pe care l-am man stat faţă de dînsa. Ð Însă pe Jane nu o pot înţelege. ba un motiv. Ð Domnule profesor. t de vreo patruzeci de ani. rar şi răspicat. Ð Şi care a fost răspunsul? se interesă Canler. ± Ţţţ. dar se spune că a moştenit de la tatăl său. Ð Bună seara. să anticipez asupra acestui rezultat. Ð Nu. Ð Clayton a plecat acolo? exclamă Canler. D'Arnot se întoarse la fereastră şi după pu rul vorbi: Ð Domnilor! Amîndoi se întoarseră spre el. De bună seamă că există factori foarte importan re atîrnă. Ð Esmeralda. Canler era doar o partidă splendidă pe tru Jane. E o fermă ca re dă oarecari profituri. expertul u. bine clădit. ba altul. pasagerul taxiului intră în biblioteca reşedin bătrîneşti. urmă Canler. E o chestiune de numai cîteva zile. dragă domnule profesor! strigă omul. D aceea vă cer să-mi încredinţaţi mie cazul pînă cînd se întoarce Monsieur Desquerc. înălţă un get făcîndu-i semn să tacă.REAPARE URIAŞUL Un taxi opri în faţa unei reşedinţe bătrîneşti aflate în împrejurimile oraşului Baltimore. aşa că n-ar fi de mirare ca pînă la urmă să o cucerească pe Jane. domnule Canler! exclamă un domn bătrîn. domnule. Există asemănări. pentru că am venit în primul rind să vă văd pe du neavoastră. totuşi e mai bine să-l lăsăm pe Monsi Desquerc să decidă.. Fata proiectează să plecăm acolo la începutul săptamînii viitoare. pentru ca nu ne mai putem permite să ţinem această casă şi să trăim la nivelul re îl presupun relaţiile ei. domnule Canler! Jane este o fiică foarte asc da aşa cum îi voi cere eu. urmă profesorul. Ð Cine ţi-a deschis uşa? întrebă profesorul. D'Arnot tuşi. Ð Desigur. urmă profesorul Porter şi că am a sa locuim la ferma din Wisconsin pe care i-a lăsat-o moştenire mama ei. Înto am senzaţia că răsuflă uşurată ori de cîte ori îi spun la revedere. 27. de absoluta corectitudine a acestei comparaţii. vorbind cu încetineală de parcă îşi cîntărea c jă fiecare cuvînt. răspunse Canler. Ð Speram să obţin rezultatul pe loc. Profesorul Archimedes Q. O clipă mai tîrziu. vizibil iritat. ţţţ! făcu profesorul Porter. răspunse ofiţerul. ţţţ. Mă amînă mereu. Ð Ţţţ. De luni de zile îi dă tîrcoale iu dacă Jane ţine la el. Şi nu înţelegea de ce. P hilander şi domnul Clayton au şi plecat înainte ca să pregătească totul. o foa mare proprietate. Ð Ah. îl văzu pe ofiţer rezemat de speteaza scaunului şi parcurgînd în grabă c prinsul micului jurnal cu scoarţe negre. Ð Ah. interveni D'Arnot. desigur. ba chiar îi mai trimit un m ic surplus anual Janei. doar dac . şi Canler îşi curmă vorba. în afară de titlu. Porter se foi în fotoliu.. continuă Robert Canler.

o dat entru totdeauna. fără să aibă aparenţa că mă forţezi. Ð Nu e decît cu mine. îţi dai seama că mă cumperi? spuse e din urmă fata. Vorbea aproape în şoaptă. ştii prea bine. dar îşi ţinu capul sus. care se ridicase în picioare. adaugă el e. scuzaţi-mă! exclamă ea. începu el fără ocoliş. tocmai m-am despărţit de el. N-ai vrea să i ntri ca să completăm cercul familiei? Tocmai discutam despre dumneata. dînd banii fără garanţie. Cînd sosiră la destinaţie. ţţţ. Bineînţeles că a faci. Jane. do mnule Robert Canler. de bună s amă. Şi eşti un prea bun om de afaceri ca sa investeşti bani în căutarea de comori îngropate sau ca să împrumuţi bani fără garanţie de un anumit scop în vedere. Mă voi mărita. spuse: Ð Mă surprinzi.Ð Jane are senzaţia că şi aşa vă sîntem prea îndatoraţi. Credeam că eşti singur. o ştiu. Ð Ţţţ. Credeam că amorul dumitale propriu şi mîndria de Porter vor refuza să admită. ai un mai mare ascendent asupr onoarei familiei Porter decît dacă i-ai fi dat în schimbul unui gir. deoparte. Dar dumneata eşti viclean. se ridică în pi are şi cu un surîs cinic pe chipul lui dur. dar nici nu mi-ai făgăduit nimic. Clayton adusese o mică armată de dulgheri şi tencuitori. Fireşt dreptate. cu o strîngere de inimă l . domnule Canler . dar credeam că vei prefera să simulezi că lucrurile stau aşa. Ð Tatăl dumitale o doreşte. Ð Mulţumesc. cu dumneata dacă nu va exista o altă cale. cu o voce rece. Te cumpăr şi ştiam că o ştii. şi ceea ce fusese doar o cocioabă dărăpănată cînd sosiseră ei enise acum o plăcută locuintă cu două etaje. Domnule Canler. Mă cumperi pe cîţiva dolari meschini. Îndată ce profesorul nu mai putu să-i audă. Ð Da. care se ridica pe o mică înălţime. replică profesoru r. suferise o totală transformare în cele trei săptămîni cît stătuseră acolo Clayton şi domn ilander. intrînd şi acceptînd scaunul pe care i-l oferise Canler. Totuşi Jane nu se căsători înainte de a pleca împreună cu tatăl ei şi cu Esmeralda la ferm in Wisconsin şi cînd îşi luă un rece rămas bun de la Robert Canler şi trenul se puse în mişca retendentul ei îi strigă că o va urma peste o săptămînă sau două. zise Canler. toate cărţile de cere te poţi lipsi pînă-n toamnă. dacă nu puneam eu piciorul în prag. trebuie să-l văd imediat! strigă profesorul. Voia m numai să-l înştiinţez pe tata că Tobey vine mîine de la şcoală ca să-i împacheteze cărţile. Nu ţin la nici un fel de pompă sau de ceremonia l şi sînt sigur că şi tu gîndeşti la fel. ca să ne pu em căsători înainte de a pleca în Wisconsin. Dar fă cum crezi. Ð Uite ce-i. tată. N-ai pomenit niciodată de împrumut. Ştiai că e cea mai b ună cale de a mă forţa să mă mărit cu dumneata. Te cunosc mai bine decît îţi închipui dumneata. mai multă mîndrie. oprindu-se în prag. prevăzută cu tot confortul modern care putea fi obţinut într-un timp atît de scurt. Dar dumneata. Cît o să mai dureze aşa? Nu ai refuzat categoric e măriţi cu mine. Fără o vorbă. Robert Canlcr schimba feţe-feţe şi cînd fata tăcu. adăugă Canler. ai fi fost cel mai surprins dintre toţi. Clădirea fermei. draga mea. Robert Canler şi speranţa unei asemenea împrejurări te-a împins să-i împrumuţi tatei b pentru escapada aceea nesăbuită care ar fi fost totuşi încununată de un surprinzător succes . În timp ce Jane vorbea. chia r faţă de dumneata însăţi. tată. dar să fim clari unul faţă de celălalt. nu căra întreaga b tecă în Wisconsin. Canler se întoarce spre Jane. Vreau să scot mîine dispensa. Scuzaţi-mă un moment. Canler era pe punctul de a răspunde cînd din hol se auzi un zgomot de paşi şi Jane in tră în odaie. copii! şi i meră. ce-ai făcut aici? strigă Jane Porter. fură întîmpinaţi de Clayton şi domnul Philander într-un automob iaş aparţinînd celui dintii şi o porniră în viteză printre codrii deşi din nord. Jane. Ð Oh. În cazul oricărui alt bărbat aş fi socotit asemenea c omportare drept dovada unui caracter generos şi nobil. Eşti un prea bun om de afaceri pentru aşa ceva. dacă n-ar fi intervenit nişte circumstanţe misterioase. că eşti o femeie cumpărată. Jane. Ð Tobey a fost aici? întrebă profesorul Porter. Ð Vai. la vreo sută de iarzi de casa arendaşu ui. Dumneata nu-ţi închipuiai că expediţia o să izbînd ască. răspunse Jane. Vei fi a mea şi asta-i tot ce mă interesează. fata îi întoarse spatele şi ieşi din încăpere. albă. domnule Canler. Ð Da. Credeam că ai mai multă stăpînire de sine. Ştiai că. domnule Clayton. aşa cum ai fi cărat-o în Africa. spre mica fe e care fata nu o mai vizitase din copilărie. Instalatori şi zugravi dintr-un oraş mai îndepărtat. Fata simţi că îngheaţă. Te rog. Acum stă cu Esmeralda în pragul uşii din spate şi fac u schimb de păreri religioase.

Cecil. Ð Canler? Ð Nu. cînd vîntul dădu îndărăt. Se invoiră ca a doua zi dimineaţă Canle ece la oraş ca să aducă dispensa şi un preot.a gîndul cheltuielilor ce fuseseră efectuate. iar Clayton. oricine ar fi el. Deodată. la un moment dat se învolburară. cu care pot acoperi orice nevoie. Ð O faci din cauza banilor. încheie Jane . Şi-apoi s-ar fi putut să se mai întîmple ceva. dinspre nord-est. Pe la prînz. răspunse Clayton. Nu-i îngădui lui Clayton s-o întovărăşească. pentru că era zi de tîrg şi nu se găsi nimeni care să observe apropierea crîncenului diavol. o săptămînă mai tîrziu. ace ta a fost William Cecil Clayton. spuse Clayton cu amărăciune. Dacă va trebui să mă degradez. ca ţinute în zăbală de mîna unui stăpîn nevăzut. Vrei să mă crezi că am făcut-o numai de dragul lui şi să-mi dăruieşti măcar această făr e? Ð Te cred. răspunse fata. dar te respect. obosit după o noapte de nesomn. Trecu o săptămînă: o săptămînă încordată. flăcările prinseră şoseaua spre sud si tăiară calea de întoarcere a lui Canler. Canler plecă la oraş. Jane? Ð Pentru că iubesc pe un altul. Vei fi mai fericit singur. Către răsărit se putea vedea o pînză de fum plutind deasupra pădurii. flăcările rămaseră o cli în nemişcare. nu departe de ei. Îi eşte să fie singură. Spre răsărit. Ð Şi de ce nu poţi s-o faci. cînd. se trîntise pe sof ua din odaia de zi şi curînd se lăsă furat de o aţipeală agitată. aş dori să te pot răsplăti aşa meriţi. iar el îi respectă dorinţa. de dragul lui. prefer să fie cu unul pe care îl dispreţuiesc. decît alături de mine şi avînd parte de dis preţul meu. încerca ur să se consoleze. profesorul Porter şi domnul Philand au cufundaţi într-o absorbantă discuţie asupra unei probleme ştiinţifice de mare greutate. un automobil mare. Dacă ai fi fost numai dumneata. apoi. Se apropiau din ce în ce. Am făcut atît de puţin şi aş dorit să fac atît de mult. Ð Dar ştii prea bine că nu-ţi putem înapoia banii! strigă fata. Jane ieşi să facă o plimbare. Ð Nu pe el îl iubesc. ba chiar mult mai mult. Jane? Îi răspunse cu un semn afirmativ. domnule Clayton. Canler stăruia ca Jane să se căsătorească de urgenţă cu el. fata cedă nu silă faţă de insistenţele lui neîncetate şi oribile. Ð Atunci eu sînt mai puţin de dorit decît Canler? Am bani din belşug. De ce vrei să mă îndatorez emenea mod? Ð Te rog. În inima lui ştia că nu era nevoie decît de o scînteie pentru ca ura ce i-o purta lui Canler să se prefacă în setea de sînge a ucigaşului. În casă. dis-de-dimineaţă. credemă că n-aş fi făcut-o. dar înfăţişarea ostenită şi deprima i îl reţinu. aşa cum ai dori. apoi o porniră lopătînd în viteză către apus. ripostă ea aproape cu mîndrie. negru. Jane! Te rog. dar dacă vreodată un om a dorit să-l ucidă pe un altul. Dacă nu-i spui dumne ata el n-o să observe nimic şi pur şi simplu. Ð Cecil. dar neplăcută pentru toţi a ferma din Wisconsin. Locatarii din casa arendaşului plecaseră. Robert Canler se opri dinaintea fermei în automobilul său de şase cilindri. Curînd. dar cum vîntul continua să bată dinspre apus. Aşa mi-a mărturisit înainte de a pleca eu din Baltimore. Se op . norii de fum negru se ridicau pe cer tot mai groşi. pentru că am ştiut de la bun început că mă va cobori în ochii dumitale u am putut suporta gîndul ca acest bătrîn drag să trăiască în gaura de şoarece pe care am găs aici. O uşoară schimbare a vî lui mută direcţia focului spre nord. E smeralda moţăia în bucătărie. n u-i ameninţa nici o primejdie. În cele din urmă. cu tristeţe. Ð Dar te măriţi cu el. Ð Ssst! o opri Clayton. nu pomeni nici un cuvînt. Fata se cutremură. Lord Greystoke. coborî panta drumului. lipsită de întîmplări. bucurîndu-te de respectul şi de prietenia mea. Jane. pentru că de o săptă ravagii un incendiu. pentru că ştiu că ai un suflet destul de mar e şi de generos ca să o fi făcut numai pentru el şi ah. Clayton voise să plece de îndată ce planul fu anunţat. Nu-l lăsa pe tatăl dumitale să-şi dea seama. A doua zi. Nu putea s-o părăsească. Am să-l detest pe bărbatul cărui va trebui să mă vînd fără iubire. făcînd asemenea tîrg cu un bărbat. nu te iubesc. nu m-am îndurat să-l las să trăiască în mizeria osfera sordidă pe care eu şi domnul Philander le-am qăsit aici. Clayton nu mai forţă situaţia.

Aici. se porni să strige: Jane! Jane! Un e eşti? Într-o clipă. stărui el cînd Clayton păru să şovăie. În cele din urmă fu nevoită să se întoarcă în urii şi să încerce să-şi croiască drum spre vest. străduindu-se să ajungă acasă ocolind focul În scurtă vreme. domnu' Clayton.. I s-a adresat şi Esmeraldei spunîndu-i pe nume. apoi fu ridicată în us şi în timp ce era purtată pe braţe. Ð Ţţţ. s douăzeci de minute cît îi trebuiră ca să ajungă iar la sosea. Extrem de remarcabil! Cine poate fi şi de ce am eu sen Jane e în siguranţă. că i se luase o mare răspundere d e pe umeri şi implicit. dar înţelese ce-i spunea şi dintr-un sa lt. nimeni n-o să mai aibă nevoie d e maşină. dar deodată se simţi cuprinsă de un braţ puternic. pe potecă. Trebuie să plecăm de aici pînă c ul nu ne taie calea de retragere. Am văzut încă am parcat. Nu-l recunoscu pe om. fură de ajuns ca vîlvătăile să etragerea aşa cum îi tăiaseră mai înainte înaintarea. nutriră o mare încredere în puterea străinului de a o salva po Jan e. Ð Nu ştiu.. dacă mai putea fi salvată. pe drumu' ăsta ţipă femeia înspăimîntată. Dacă o găsesc pe domnişoara Porter. Ð Încotro a luat-o? strigă uriaşul cu păr negru. Ð Nu s-a întors încă? Şi fără să mai aştepte răspuns. simţi biciuirea vîntului şi ici colo. ţţţ! făcu profesorul Porter. Ð Cine-i ăsta? întrebă profesorul Porter. O răbufnire de vînt îi învălui într-un nor de fum şi nu-l mai putu vedea pe bărbatul venea grăbit spre ea. Şi totuşi ştiu bine că nu l-am ut în viaţa mea. Apoi îi văzură silueta spri curmezişul poienii şi luînd-o spre nord-vest. vom avea nevoie de ca. Dacă n-o găsesc.ri cu o smucitură în faţa vilei şi un uriaş cu păr negru sări din el şi alergă pînă la uşă. fata îng enunche în ţărîna drumului şi se rugă să i se dea tăria de a-şi întîmpina soarta cu curaj. Ð Oh. dar dintr-un salt fu lîngă om ul adormit.. Ð Drace! exclamă el apoi şi dînd buzna din nou în casă. Cîţiva paşi pe şosea o făcură să se oprească înlemnită de groază. îi strigă străinul lui Clayton. Ð Mi-e surprinzător de cunoscut! exclamă domnul Philander. Vîră-i pe oamenii ăştia în cealaltă maşină. în chip inexplicabil. Maşina mea las-o aici. Deodată îşi auzi numele strigat cu voce tare prin pădure: ªJane! Jane Porter!º Răsuna limp de şi puternic. Cînd Jane dădu să se întoarcă acasă. Pe sofa. domnule profesor. adesîndu-se Esmeraldei. Se urcară cu toţii grăbiţi în maşina lui Clayton. dormita Clayton. către pădurea neatinsă încă de flăcări. Clayton. Ð În jos. dar rostit de o voce străină. zărind pălălaia ndea vertiginos drumul ce-o despărţea de vilă. aţi înnebunit cu toţii? Nu ştiţi că sînteţi împresuraţi de fo domnişoara Porter? Clayton sări în picioare. Haideţi odată! strigă el. încercarea ei deveni cu totul zadarnică şi atunci fata nu mai avu decît o speranţă: să se întoarcă iar pe şosea şi să-şi salveze viaţa fugind în direcţia oraşului. îi strigă: Ð Pe Dumnezeul meu. Cu stăpînire de sine. s-a dus să facă o plimbare. Clayton o zbughi în curtea fermei. se alarmă văzînd cît de aproape părea să fi ajuns fum lui din pădure şi pe măsură ce-şi iuţi pasul. căci în faţa ei se înălţ O ramificaţie a vîlvoarei principale sărise la o jumătate de milă de rugul din care se rup sese şi prinsese în ghearele-i implacabile fîşia îngustă de şosea. unde un zid de flăcă chidea priveliştea. M-a strigat pe nume şi o cunoaşte pe Jane pentru că a întreba de ea. cu seriozitate. răspunse Clayton. F i în casă. Esmeralda. Ð Aici! răspunse fata. Zgîlţîindu-l de umăr. apucînd-o pe Esmeralda de umeri şi zgîlţîind-o c rutalitate. urmat de ceilalţi. fu pe terasă. Ð Unde-i domnişoara Jane? strigă Clayton. alarma ei se prefăcu în panică. Ştia bine că era doar o chestiune de minute pînă cînd într dintre nord şi sud avea să clocotească sub talazurile de foc. pr varea de la moarte a tatălui şi a prietenilor ei. profesorul Porter şi domnul Philander se alăturară celor doi. dar ştiu că ş u încerc acelaşi sentiment ciudat. Gaberelle. Uriaşul tresări surprins. acum că s-a dus el s-o caute? Ð N-aş putea să vă răspund. spuse Clayton. Fă cum îţi spun. Fiecare dintre cei de faţă simţi. Jane îşi dădu din nou seama că şi încercarea de a-şi croi drum printre arbuşti era inutilă mai căznise o dată şi dăduse greş. şi du-i repede de aici înspre nord. Şi atunci văzu printre ramurile copacilor o siluetă ce se strecura cu iuţeala unei ve veriţe. arătînd spre sud.. atingerea unei c .

Era grav rănit. Unul lînga celălalt. Şi deci atunci cînd am plecat. Ceilalţi spuneau că te-ai dus la negri.. Tarzan din neamul maimuţelor! strigă Jane.. În timp ce a. că făceai parte din ribul lor. şopti Jane. atunci. Că un bărbat care se numeşte Canler a venit aici ca să te ia în căsătorie. însă eu eram cel care scriam tot ce nu puteam vorbi şi acum D'Arno t a înrăutăţit situaţia învăţîndu-mă să vorbesc franceza în loc de engleză. Cum te cheamă? Ð Pe atunci cînd m-ai cunoscut tu.. Zîmbi. Tarzan rîse din nou. Ð Ah. adăugă el. Nu pot să-ţi răspund.. Ð Şi dacă ar refuza? Ð I-am făgăduit. o întrebă: Atunci cînd ai scris în biletul adresat lui Tarzan din neamul maimuţelor că iu beşti un altul. iar tu nu pricepeai un cuvînt din nici o limbă. adăugă Tarzan cu înverşunare. spune-mi de ce trebuie să te măriţi cu un om pe care nu-l iubeşti? Ð Tatăl meu îi datorează bani. s-ar putea să te fi referit la mine? Ð S-ar putea. oh. Am acceptat să plec numai după ce am aşteptat cu toţii o săptămî te reîntorci. Nu. toţi ceilalţi sînt la mică depărtare. femeia care a fugit de el. Ð Mi-ai răspuns.. pentru că Tarzan din neamul maimuţelor scria în englezeşte. pesemne că delirez! Ð Da. Deasupra ei. Jane? Ð Nu. În cele din urmă depăşiră punctul periculos şi Tarzan reduse viteza. Tarzan rămase o clipă tăcut. pe care el. ştiam eu! exclamă fata. Jane deschise ochii. ce mult te-am căutat mi s-a spus că e posibil să te fi măritat.. . frunzişul fremătător al pădurii. trebuie să-l ajungem din urmă pe tatăl tău. se zăreau arbuştii şi pămîntul. Acum. Ð Tarzan din neamul maimuţelor? strigă Jane. Ð Sînt făgăduită altuia. consumată în înd lă africană. Ð N-am fugit. O. omul primitiv a ieşit din junglă ca să-şi me înapoi perechea. Sălbaticul tău.engi. nu te-ai simţi obligată să-ţi respecţi promisiu aţă de omul acesta Canler? Ð I-aş cere să mă dezlege de ea. am răspuns sc risorii tale? Ð Da. eram Tarzan din neamul maimuţelor. de-ar fi acelaşi om care o purtase în acea zi cu atîta repeziciune prin hăţişul vegetaţ ei împletite! Dar asta era cu neputinţă! Şi totuşi cine altul pe lume avea puterea şi agilit atea de a face ce făcea acum acest om? Aruncă o privire spre faţa atît de apropiată de a ei şi i se tăie răsuflarea. Vîntul îşi schimbase din nou direcţia şi focu chircea în el însuşi ± încă un ceas şi avea sa se consume în sine. Depăşiseră regiunea incendiată şi o luaseră acum din nou prin poiană. Ð De ce nu te-ai întors? L-am îngrijit pe D'Arnot. căc eapta se iveau ameninţătoare limbile de foc şi orice schimbare a direcţiei vîntului le put ea învolbura cu furie drept în mijlocul unicei lor căi de scăpare. ştiam doar că nu poate fi de la tine. Ð Pe mine mă iubeşti? Jane îşi îngropa faţa în mîini. Silueta uriaşă care o purta sărea din copac copac şi Janei i se părea că retrăieşte în vis acea întîmplare din viaţa ei. Ð Îl iubeşti? Ð Nu. nu-l putuse înţelege. Era el! Ð Omul meu din pădure! murmură Jane. Tarzan rîse. Jane Porter.. Dedesubt. Ð Dar tu nu i-ai crezut. cum să-ţi spun? întrebă ea. răspunse Jane.. Ð E o poveste lungă.. omul tău. cu simplitate. dar cine credeai că ţi-o lăsase? Ð Nu ştiam. se îndreptau spre vilă. Ð Şi dacă i-aş cere-o eu? întrebă el. Ð Dacă tatăl tău nu ar fi pierdut comoara. Vino. la depărtare. Maşina înainta cu o viteză nesăbuită pe drumul denivelat. Ð Dar în Baltimore. Deodată Tarzan îşi aminti de scrisoarea pe care o citise şi de numele Robert Canler şi de aluzia la un necaz. E adevărat? Ð Da.

în cu totul alte condiţii. răspunse el. înfigîndu-şi dinţii puternici în carnea crudă şi sfîrtecîndu-şi partea în timp au şi se luptau în jurul lui ca să-şi capete porţia? Ar putea el vreodată să se înalţe la sfe sociala? Ar putea ea accepta gîndul de a se coborî la nivelul lui? Ar fi vreunul di n ei fericit într-o asemenea mezalianţă? Ð Văd că nu răspunzi. O clipă. Nputea ea oare să fie fericită alături de acest pribeag al pădurii? Ce-ar putea avea com un cu un soţ care şi-a petrecut. vorbi Tarzan. Ð Nu mă întreba. Ð În inimă sînt încă o fiară sălbatica. Am senzaţia că v-am cunoscut bine cu multă vreme în urmă. să nu mă răneşti. dacă ai fi liberă. Monsieur Clayton. spuse Tarzan. Domnul Philander. te-ai marita cu mine? Fata nu-i răspunse pe dată. Ð Doamne! exclamă Philander. N-o să stărui pentru că ţin la fericirea ta mai m ecît la a mea. Cine a? Cine-i erau părinţi? Pînă şi în nume îi răsuna originea misterioasă şi viaţa sălbatică. cu tristeţe. deşi îmi păreţi foarte cunoscu t.ÎNCHEIERE La apariţia lui Jane. un fel de viaţă pentru care eu sînt tot atî e nepotrivită cum eşti tu pentru viaţa mea. tăcut. o cot tură bruscă a drumului îi aduse în mijlocul unui cătun. neînduplecat. exprimîndu-se de astă dată în franceză. strîngînd mîna întinsă. nimeni nu-l luă în seamă pe Tarzan. pentru că ş rba de marele antropoid pe care Tarzan îl ucisese ca s-o apere pe ea. iar cînd Tarz opri automobilul alături de celălalt. 28. În fata lor se ivi maşina lui Clayton înconjurată de întregul grup pe care-l transportase de la vilă. Scuzaţi-mă că nu vă vorbesc î Sînt pe cale de a învăţa această limbă şi cu toate că o înţeleg foarte bine. unde Clayton comandă pe dată tot ce era nevoie. îl dojeni ea. calm. Spe . Dar el aşteptă cu răbdare. răspunse fata. cînd atenţia le fu atrasă de pufniturile unui il ce se apropia. În vocea lui răzbea o vagă undă de amărăciune. Ð Dar cine sînteţi? stărui Clayton. o maimuţă. Ð Pe Dumnezeul meu! exclamă el. mărturisi Jane. Vei fi mai fericit fără mine. rupîndu-şi hrana din coasta încă tremurîndă a pr oaspăt ucise. Ð Nu. Ð Cred că te înţeleg. îi răspunse în franceză. cu glas scăzut. cu o notă de iritare în glas. la silueta uriaşă de alături. Mai cu seamă a unuia care mă doreşte pentru el. Nu vorbi aşa! Nu înţelegi Dar înainte de a fi putut să continue. Intrară în micul han modest. Ð Aveţi dreptate. Ð Deci nu mă iubeşti? întrebă el pe un ton liniştit. care avea loc la asemenea distanţă de sălbaticul său cămin. civilizaţia ar deveni insuportabilă pentru tine şi în urînd ai tînji după libertatea vechii tale vieţi. viaţa în vîrful copacilor dintr-o junglă africană. Ð Aici nu sîntem în jungla africană. A sosit domnul Canler.. Îmi dau seama acum că n-ai putea fi fericită cu. Ð Tarzan din neamul maimuţelor. Ţi-e teamă. Tarzan zîmbi. O vreme rămaseră din nou tăcuţi. zbenguind -se şi luptîndu-se cu crîncenele antropoide. Ð Nu ştiu ce răspuns să dau. Clayton fu cel dintîi care-şi aminti de el şi întorcîndu-se. E adevărat! Profesorul Porter şi domnul Philander se grăbiră să-şi adauge mulţumirile la cele exprima te de Clayton şi să-şi manifeste surpriza şi plăcerea faţă de aceasta întîlnire cu prietenul in junglă. ştia despre această stranie făptură ce se afla alături de ea? El însuşi nu se cunoştea. spuse fata. izbucniră cu toţii în ţipete de uşurare şi de bucurie. ca pentru el însuşi. Jane se cutremură şi privi înspăimîntată în sus.. Ð Cum am putea să vă mulţumim? exclamă el. Eşti u tleman si gentlemenii nu ucid cu sînge rece. Se aflau cu toţii în sala mică şi îmbîcsită a hanului. Ne-aţi salvat pe toţi. o întrebă el în cele din urmă. profesorul Porter îşi cuprinse copila în braţe. răspunse Tarzan. Nu mai eşti o fiara sălbatică. o vorbesc prost. Jane încerca sa-şi adune gîndurile.Ð N-o să plece urechea la cererea unui străin. privi afară la maşina care a păru în văz şi se opri apoi alături de celelalte două automobile. La vilă mi-aţi spus pe n dar eu nu izbutesc să-mi aduc aminte de numele dumneavoastră. care şedea lîngă fereastră. Ð Jane. Tu nu eşti făcut pentru formalismele restri tive şi convenţionalismele societăiii. Ð Terkoz a făcut-o. care rămase la volan. îi întinse mîna. Surpriza îl facu pe Clayton să tresalte.

Ð Am aşteptat atît cît am avut chef s-aştept. aş păstra o discretă tăcere. număra cel puţin pînă la o mie şi după aceea. filtrîndu-şi privirile pe sub pleoape le pe jumătate lăsate. Dar se temea mai mult pentru Tarzan decît pentru Canler. Canler se răsuci şi-i întinse mina. Jane! Martori sînt destui. Dintr-o singură mişcare a braţului vînjos englezul fu îmbrîncit în celălalt al camerei. Şi acest lucru îi zădărî nervii. în Africa îndepărtată. Ð Domnule Canler. Ai promis că te mări ine. Canler simţea ostilitatea fiecăruia dintre cei de faţă. Robert Canler năvăli în sală. ţi-l prezint pe Monsieur Tarzan. Nimeni nu părea prea entuziasmat. Omniprezenta Esmeralda mormăi. E preţul cu care-ţi poţi răsc viaţa. să ocolesc spre răsărit. Îşi dădu seama că în inima aceea sălbatică era scrisă osînda la moarte a lui Canler şi făc să-l oprească pe omul-maimuţă. N-am să mă mai las dus. Dar cine-i domnul cu aspect clerical care-l însoţeş e? Jane păli. vru s-o conducă spre clericul care aş ta. hm. Profesorul Porter îşi scoase cu un gest nervos ochelarii.. domnule Philander. cu privirea cu care Sabor îşi cîntărea prada.. pe care o mai observase într-o zi. Numai Tarzan nu înţelese. Jane îi aruncă o căutătură şi mai nervoasă. cum numai rnot ar fi putut invăţa pe un gentleman s-o facă. pînă cînd ţi-am zărit maşina. Ð Nu vreau să moară de mîna ta. am putea efectua ceremonia pe loc. Degetele încleştate pe beregata lui Canler se muiară. replică fata. Fata şovăi. aburi lentilele. eu le atrag întotdeauna e să numere pînă la zece înainte de a vorbi. La rîndul său. Azi am tr t prin prea multe încercări. că o mînă grea îi încleştă braţul într-o strînsoare de oţel. spuse ea. Oricum. în aşt area răspunsului ei. chiar mai mulţi decît e nevoie. dar păru să nu observe mîna întinsă a lui C er. apoi şii puse la loc pe nas. Domnul Tousley. O clipă mai tîrziu. ton. hm.. M-au muncit cele mai negre temeri. zău! aprobă domnul Philander. propuse Canler.. Ð Jane. ţţţ. Ð N-am putea să mai aşteptăm cîteva zile? Întrebă fata. un vechi prieten. Toţi ochii se întoarseră către Jane. Mi-s nervii zdruncinaţi. Tarzan se ridică în picioare şi se înclină. Ţţţ. înainte de a fi ut ajunge pînă la ei.. spuse Canler îndreptîndu-se spre preotul din spatele lui. Canler îl prezentă şi celorlalţi. Clayton se foi stînjenit în scaun.. aşa cum o pisică şi-ar scutura şoarecele Jane se întoarse spre Tarzan cu o expresie de surpriză plină groază.ram. cîn d Taryan din neamul maimuţelor se încleştase într-o bătălie pe viaţă şi pe moarte cu Terkoz. După aceea am putea lu a trenul de miezul nopţii spre oraş. Şi cînd îl privi în f u dunga purpurie de pe frunte. Ð Slavă Domnului! strigă. Atmosfera din cameră era încor din pricina tăcerii impuse de tensiunea nervoasă. ţi-l prezint pe părintele Tousley. Tarzan se uita la Robert Canler. Dacă aş fi în locul dumitale. Clayton şi sărise lîngă Tarzan şi se căznea să-l elibereze pe Canler di soarea acestuia. Ð Aşa-i. Canler păru că nu observase scăparea lui Tarzan. Jane puse o mînă fermă şi albă pe încheietura mîinii lui Tarzan şi-l privi în oc Ð De dragul meu. O altă gată şi într-o clipă. fără să-i fi şters. e antropoid. Credeam că n-o să mai ajungem la fermă. Tarzan pricepu pe dată planul. Ð Ţţţ.. Ð Jane. Domnul Tousley făcu o plecăciune şi zîmbi radios. . Se uită la Jane. Dar abia făcu un pas. Tarzan privi faţa frumoasă care s e înălţă spre el. gîndisem. Nu vreau să devii un ucigaş. răspunse cu grosolănie. cu o inflexiu ne neplăcută în glas şi luînd-o pe Jane Porter de braţ. îi ceru ea. dar nu făcu nici o mişcare. domnule Tousley! V ino. ţţţ. prietene. Am obţinut dispensa şi iată preotul! Vino. domnule Philander! făcu profesorul Porter. C unoştea cumplita răsplată pe care justiţia o hărăzeşte criminalilor. Ð O dezlegi de promisiunea pe care ţi-a făcut-o? întrebă el. fără convinge e fraza. fu ridicat în sus şi zgîlţîit. domnişoara Porter. ce fericire că nu l-a prins focul! îşi încheie el. Tarzan îşi luă mîna de pe gîtul lui Canler.. Ð Doreşti ca ăsta să trăiască? întrebă el cu surprindere. adăugă el. Drumul spre sud a fost blocat de incendiu şi a trebuit să mă reîntorc la oraş şi de aco lo. pe drumul ăsta.

erai un veritabil sălbatic care sălta printre crengile unei păduri tropicale din Af rica şi acum mă conduci pe o şosea din Wisconsin. În ultim . nu poate face altceva decît să lase misterul nelimpezit. Tarzan îi dădu drumul şi Canler se îndreptă. apoi după o pauză: Domnule Philander. cu glas tremurăto r. aş dori o explicaţie a faptelor care tocm ai s-au petrecut. Ð Eşti hotărit să pleci şi să nu o mai terorizezi niciodată? Omul încuviinţă iarăşi clin cap. domnule. am dezgropat-o ca s-o îngrop di nou în altă parte. Ð Să fiu al naibii! exclamă domnul Philander cînd automobilul se puse în mişcare. la marea povară a îndatoririlor pe care şi aşa le aveam faţă de dumneavoastră. Răspunsul dumneavoastră poate limpezi un m ister. Acum cu siguranţă că va refuza să se ma re cu ea. cu emfază. cred că ar fi mai bine să ajungem în oraş înainte de a se î şi apoi să luăm primul tren care să ne scoată din pădurea asta. Şi. Jane. ca să-l aştepte pe Tarzan. astfel încît nu auzi conv rsaţia care urmă. ripostă Tarzan pentru că fiica dumneavoas tră nu-l iubeşte pe domnul Canler. respirînd convulsiv. Jane ieşi prima. v-o ţine la dispoziţie Ð Domnule. dădu din cap. Clayton. Profesorul amuţise de surpriză în faţa desfăşurării rapide a evenimentelor din ultimele cî a minute. Ce. aşa cum a stat în intenţ a mea. necunoscîndu-i nici valoarea şi nici propri etarii. Tarzan se întoarse spre Ja Ð Pot să-ţi vorbesc un moment. Vestea curmă orice altă discuţie şi cu toţii se îndreptară spre automobilele care-i aştept Clayton. m-am întors în junglă şi am recuperat-o. O clipă m iu se făcu nevăzut şi o dată cu el şi preotul împietrit de groază. domnule. de îndată ce vă veţi întoarce acasă. Ð . ce-ai spus? strigă profesorul. Pentru mine este de ajun s. Două sute patruzeci si una de mii de dolari.Canler. I-am văzut pe marinari îngropînd-o şi maimuţărindu-i. dăugat acum cel mai mare dintre servicii. Ð Iertaţi-mă. spre uşă. iar Tarzan îl l uă pe domnul Philander într-a lui. Ð A existat vreo ciudăţenie în legătură cu vreunul din cele trei schelete? Domnul Philander îl privi pe Tarzan cu atenţie: Ð De ce întrebi? Ð E un lucru de mare importanţă pentru mine.. ţţţ. într-o limuzină franţuzească. replică domnul Philander. domnule. domnule profesor Porter. Ð Nu ştii ce-ai făcut! se văită profesorul Porter. Ð Şi totuşi este.. veţi măsură să-i plătiţi individului Canler tot ce-i datoraţi. domnule şi indiferent de simpatiile şi antipatiile noastre personale. care ieşise din încăpere imediat după Canler. Să fiu al nai ! Dar e ¹extrem de remarcabil"! Ð Da. ci o scrisoare de credit. Cu ce drept. A pricinuit atîtea crime. Cînd D'Arnot mi-a povestit ce era şi ce însemnătate avea pentru dumneavo astră. urmărind -l pe cel al lui Clayton. domnule profesor Porter! Şi Tarzan scoase din buzunar un plic pe care-l întinse uluitului profesor. rosti profesorul Porter. Ð Absolut sigur! răspunse Tarzan. Dar aflaţi. ai intervenit în relaţiile dintre fiica mea si domnul Canler? Eu i-am făgăduit mîna fiicei mele. Ð Ţţţ. domnule? Ð Comoara domneavoastră a fost găsită. Ce vrei să spui prin aceasta. promisiunea trebuie respectată. profesorul şi Esmeralda se urcară în maşina lui Clayton. Eu sînt cel care a furat-o.. în cel mai rău caz. domnule! exclamă profesorul Porter. domnule profesor Porter. omule! Nu poate fi adevărat. vă amintiţi ceva amănunte în le ură cu descoperirea şi îngroparea a trei schelete găsite în cabana mea de lîngă jungla africa Ð Îmi amintesc foarte bine. Tocmai a sosit din nord un localnic care a anunţat că incendiul înaintează treptat în direcţia aceasta. Ð Înainte de a merge mai departe. ca sa n u aveţi nici cea mai mică îndoială. căci. cu faţa schimonosită de spaima morţii care trecuse atît d oape de el. foarte bine. Iat-o. Mi-aţi redat mijlocul de a-mi salva onoarea. Ð Aşteaptă! strigă profesorul Porter cînd Tarzan fu pe punctul să iasă pe uşă după fată. D'Arnot în persoană a cumpărat-o şi daca preferaţi comoar cul creditului. Comoara a fost evaluată cu mare grijă de către experti dar. Eşti nebun. suferinţe şi durere D'Arnot a socotit că-i mai bine să nu încerc să aduc chiar comoara. se întoarse. fără martori? Fata încuviinţă şi porni spre uşa care dădea îngustă a micului han. admise Tarzan. li se adresă el.. că pr estigiul dumneavoastră nu va avea de suferit. nu doreşte să se mărite cu el. Ð Am intervenit. Cine-ar fi crezut vreodată cu putinţă! Ultima dată cînd te-am văzu t. împleticindu-se.

îşi tăiase singură craca de sub re din frica neîntemeiată că s-ar putea să săvîrşeaseă o greşeală. în î africană şi astăzi din nou. Şi în clipa aceea. Ştii bine că te iubesc. Însă educaţia. De asem enea. Cu coada ochiului. n-o să mai simtă nici o atracţie faţă de el. furişă o privire spre Clayton. Iată un bărbat crescut în aceleaşi cond iţii de viaţă ea şi dînsa. răspunse domnul Philander. în mica sală de aşteptare a gării. săvîrşise una şi mai mare. Vrei să fii soţia mea? Pentru prima oară. mediul şi ereditatea se îmbinaseră pentru a învăţa să ca în chestiunile sentimentale. Ð Mulţumesc. dacă s-a cu el. Tarzan o prinse pe Jane un moment sin ură. te pot face fericită în viaţa cu ca e eşti tu deprinsă şi pe care o îndrăgeşti. răspunse Tarzan. pentru a te chema: de d ragul tău am devenit om civilizat. iar apropierea fiz ică şi-ar toci vigoarea sub imperiul obişnuinţei. Îşi întoarse capul şi-şi opa faţa în căuşul braţelor.ele două luni am emis o teorie cu privire la scheletele acelea şi v-aş ruga să răspundeţi înt ebării mele cu toate datele pe care le cunoaşteţi: cele trei schelete pe care le-aţi îngro pat erau toate omeneşti? Ð Nu. acum eşti liberă. începu el. Jane îşi dădu seama de profunzimea iubirii acestui om. nu mai existau nici un fel de farmece. Şi putea oare să iubească fiinţa de c e temea? Îşi dădu seama că acolo. gindi ea.. înconjurată de o . Nu fusese decî halucinaţie trecătoare. Or. În automobilul din faţă. de dragul tău am străbătut continente şi oceane. de tot ce fău rise el într-un răstimp atît de scurt. Aşadar. Ð Şi ce putem face? întrebă Tarzan. în pădurile din Wisconsin ± putea fi atribuit. Ce făcuse? De teamă că va ceda rugăminţilor acestui uriaş. mi-aş închina întreaga viaţ ii dumitale. nu-l iubea. era perechea cea mai potrivită pentru o persoană de felul ei? Dar pe Clayton il putea iubi? Nu vedea nici un motiv pentru care să nu-l iubească. Tarzan nu era persoana pe care s-o poată duce cu vorba şi chiar gîndul acesta o făcu să se întrebe dacă nu cumva se temea într-adevăr de el. un om cu acea poziţie socială şi acea cultură pe care ea fusese în nsidere ca elemente primordiale într-o alianţă matrimonială. numai din dragoste pentru ea. de dra gul tău sînt gata să fiu tot ce vei dori tu să fiu. Dar afară nu desluşea nimic. relaţiile lor n-ar putea fi mereu marcate de o fantezie aţîţată. Faptul că-şi pierduse capul în faţa tînărului uriaş cînd o ridicase în braţe ± acolo. Va trebui să o respect şi tu trebuie să mă ajuţi să duc această povară. zise el. ch de-ar fi să nu ne mai vedem niciodată de-acum înainte. desprinzîndu -mă din trecutul ceţos şi îndepărtat. d nu cunosc etica societăţii de care eşti tu guvernată Te las să hotărăşti singură pentru că t a mai în măsură să ştii ce-i mai bine pentru viaţa ta. şopti Jane. Ð Tarzan. Ceilalţi începură să intre în sala de aşteptare şi Tarzan se întoarse spre fereastră. N-aş mai put odată să mă uit în ochii tăi sau ai oricărui om cinstit dacă aş călca promisiunea pe care am domnului Clayton. Ð Jane. ce-i purta o dragoste la care ar fi rîvnit orice femeie civili zată. în adîncurile junglei îndepărtate. Se uită din nou la Clayton. Jane. Ştia prea bine ce îi ceruse Tarzan să schimbe cîteva vorbe cu ea şi mai ştia că trebuie să fie pregătită săn răspuns într-un viitor cît se poate de apropiat. vieţile a trei oameni ar fi fost schimbate dar destinul şi-a vîrît coad a şi i-a indicat lui Clayton momentul psihologic. în prozaicul Wisconsin. aşa cum o aţîţase bustul zeu al pădurii. cel care se afla în leagăn. Îl iubea oare? Acum. Şj el mă iubeşte şi e un om bun. nu mai ştia. Jane nu era o femei e calculată din fire. exacerbată de fantezia aţîţată şi de apropierea fizică. dar acum. Ai recunoscut că mă iubeşti.. acest tînăr francez imaculat nu mai siîrriea femeia primitivă din ea. se aflase sub un soi de jă. Ð Da. Era un bărbat foarte frumos şi un gentleman din cap pînă-n picioare. nu pot să-ţi. iar eu am venit din adîncul veacurilor. spun ± replică Jane. În aceeaşi seară. după părerea Jane unei temporare reversibilităţi de caracter din partea ei ± chemării pe care omul primiti v a exercitat-o asupra femeii primitive din fiinţa ei. Nu-i spunea raţiunea că acest tî aristocrat englez. cel mic. Clayton vorbi ± dacă ar fi făcut-o cu un minut mai devreme sau cu un minut mai tîrziu. Ð Jane. în sufletul său însă vedea o pajişte verde. Dacă n-o s-o mai atingă nicioda tă. Dac-ai vrea să spui ¹da". acum eşti liberă. Jane îşi ţesea glndurile cu furie şi repeziciune. din vizuina omului primitiv. Ar fi foarte mîndră la braţul unui as emenea soţ. era scheletul u nei maimuţe antropoide.

frunzişului unduios al arbo rilor lor seculari. D'Arnot. Ð Prietene. Dacă nu sînt indiscret. M oase. Felicitări. cu mîna întins Iată omul care deţinea titlul aristocratic al lui Tarzan şi proprietăţile lui Tarzan şi c are urma să se însoare cu femeia iubită de Tarzan. (n. O singură vorbă şi ar pierde titlul şi domeniile şi castelele şi-ar pierde-o şi pe Jane Po ter. Cînd Tarzan termină de citit. În mijlocul pajişt ii. cu voce domoală. Ð Un mesaj pentru dumneavoastră. strigă Clayton. încă n-am avut prilejul să-ţi mulţumesc pentru toate cîte le-a ut pentru noi. Mama mea a fost o maimuţă şi de bun eamă. iar alături de ea. Gîndurile îi fură întrerupte de curierul gării. m-am gîndit de multe ori la dumneata şi la condiţiile interesante ale me diului în care trăiai. O singură vorbă a lui Tarzan şi întreaga viaţă a acestui om ar fi fost schimbată. iar şi mai deasupra.) Cuprins: 1. din Africa şi pînă aici. cu femeia care-l iubea pe Tarzan. Sînt nespus de bucuros că ai venit la noi. a. Un mesaj din partea lui D'Arnot. care veni să întrebe dacă se găsea acolo u n cu numele Tarzan. Tarzan luă plicul şi-l deschise. ÎN LARGUL MĂRII 2 2. răspunse Tarzan. De tatăl meu. răspunse omul-maimuţă. se priveau în ochi şi-şi surîdeau unul altuia. precum şi rezultatele nobilului său act de abn egaţie vor fi istorisite în celelalte cărţi despre Tarzan. pe o mică ridicătură de pămînt. Cuprindea următoa rele: Amprentele digitale dovedesc că eşti Greystoke. deasupra. şedea o fată tînără. nu mi-a putut povesti mare lucru în legătură cu acest fapt. e o cablogramă sosită din Paris. un tînăr uriaş. n-am ştiut n iciodată nimic! SFÎRŞIT Următoarele aventuri ale lui Tarzan. Clayton intră în sală şi se îndreptă spre el. azurul cerului ecuatorial. cum naiba ai ajuns în jungla aceea afurisită? Ð M-am născut acolo. Se pare că tot timpul n-ai avut altă preocupare decît să ne salvezi vieţile .CĂMIN ÎN SĂLBĂTICIE 18 . Trebuie să ne cunoaştem mai bine. Ð Eu sînt Monsieur Tarzan. trimis aici din Baltimore. Erau foarte fericiţi şi erau numai ei d oi.iantă bogăţie de plante şi flori tropicale minunate. Ştii.

MAIMUŢA ALBĂ 55 6.LUPTE ÎN JUNGLĂ 67 7.t.LUMINA CUNOAŞTERII 77 8.RAŢIUNEA UMANA 142 13.CULMEA CIVILIZAŢIEI 345 27.Scurta sa apa riţie în actul doi contribuie esenţial la definirea caracterului soţului ei.FUNERALII 214 18.VÎNATORUL DIN COPAC 94 9.DANGĂTUL JUNGLEI 229 19.) 2 Personaj al tragediei Julius Caesar de Shakespeare.EXPEDIŢIA 289 23. (n.COMOARA PIERDUTA 317 25.AVANPOSTUL UMANITĂŢII 26.CEI DE FELUL LUI 155 14.EREDITATE 261 21.3.¹REGELE MAIMUŢELOR" 127 12.GORILELE 44 5.OM CU OM 103 10.REAPARE URIAŞUL 360 28.¹EXTREM DE REMARCABIL" 17. (n.CHEMAREA PRIMITIVISMULUI 20.) ?? ?? ?? ?? 154 . tărîm legendar despre care se spune că nu a fost niciodată atins de vreo rază de soare. Brutus.SATUL TORTURII 279 22.VIAŢA ŞI MOARTE 33 4.ZEUL PĂDURII 191 16.ÎNCHEIERE 379 199 245 329 1 Cimeria.FRĂŢIA UMANĂ 304 24. t.ÎN PUTEREA JUNGLEI 176 15.FANTOMA FRICII 119 11.