Rolul cronicarilor moldoveni și al lui Dimitrie Cantemir în dezvoltarea limbii române literare

Activitatea cronicarilor ajunge la cote maxime între secolele XVII și XVIII, activitatea lor dând naștere primei istorii a poporului român. Aceștia au considerat necesară o astfel de cercetare, deoarece istoria este cea care poartă o serie de valori educative, iar creațiile lor se îmbină într-un întreg patriotic, aceștia dorind să recupereze trecutul nostru. a) Concepția lor despre originea limbii române și despre necesitatea înregistrării faptelor. Limba română este înrudită cu celelalte limbi care își au rădăcinile în latina vorbită pe întinderea Imperiului Roman. Dintre „surorile” limbii române, amintim de limba franceză, spaniolă, portugheză, italiană, catalană, dialectele retoromane, provensale și dalmata. Toate aceste limbi s-au format din latina vulgară. Răspândirea acesteia în toate aceste țări, este foarte ușor de explicat. Imperiul Roman cucerind spațiile, și-a trimis militari și persoane din administrația imperială. Provincialii au preluat această limbă adaptând-o la graiul local. Astfel s-au alcătuit noi limbi romanice. Același mecanism a funcționat și în cazul limbii române. Substratul, reprezentat de limba geto-dacă, a furnizat câteva dintre particularitățile ce vor defini individualitatea noului idiom romanic. Apariția popoarelor migratoare a obligat limba română să-și conserve lexicul latinesc și structura gramaticală primordială, cea latină, dar să dea dovadă de capacitatea de a primi influențe datorate contactelor cu persoane de alte origini: slavi, maghiari, turci, greci. Acestea au fost introduse în fondul lexical român mai întâi ca niște împrumuturi, devenind mai apoi parte din corpul limbii române. Originea romană a poporului şi latinitatea limbii române au fost susţinute cu argumente istorice şi lingvistice, referindu-se la structura vocabularului, care cuprinde elemente ale vecinilor, afirmând că “de la Ram ne tragem, şi cu ale lor cuvinte ni -s amestecate”. Ureche exemplifică afirmatia cu câteva elemente concrete: “…de la ramleni, ce le zicem latini, pâine, ei zic panis, găină, ei zic galena, şi alte multe din limba latinească”. Referindu-se la originea latinească a poporului, cronicarul remarcă faptul că pe aceste meleaguri “au lăcuit oştile Ramului şi au iernatu de multe ori”, că s-au bătut cu sciţii şi tătarii, pentru că această ţară se afla în calea “raotăţilor”.

un aspect foarte important pe care îl subliniază Cantemir este acela cu privire la afirmaţia conform căreia în graiul moldovenesc se . Împrumutând din latină punerea verbului în principală la sfârşit. în De neamul moldovenilor.Miron Costin este mai cult decât Grigore Ureche. de particularităţile de vorbire care conferă veridicitate textului. Stilul Letopiseţului este presărat cu proverbe. “Unde trebuia să fie Deus. al mieu în loc de meus. ceea ce demonstrează încă o dată instabilitatea politică a epocii. articolele substantivelor sau verbele auxiliare. Diferiţi critici literari au considerat cronica lui Neculce excelentă. Cronicarul dă exemple de cuvinte concrete rămase. s-au adăugat şi puţine cuvinte slavoneşti. Aceşti cronicari moldoveni trasează o linie de dezvoltare în istoria limbii române literare. prin influenţa modelelor latine. s-au mai adăugat mai târziu şi puţine cuvinte ungureşti. şi a înlăturat “calomniile” lui Simion Dascălul.” El găseşte o modalitate de expresie literară a limbii. Letopiseţul lui Ion Neculce ilustrează. Ei iau în discuţie originile romanice ale poporului şi ale limbii române. În sfârşit. Ceea ce zguduie este stăpânirea emoţiei. în cele douăzeci şi cinci de capitole. pe care Neculce îl precede în ceea ce priveşte stilul umoristic şi oralitatea. având în vedere faptul că aceasta din urmă are mai multe cuvinte de sorgintă latină decât limba italiană. însă acoperită de o expunere ce caută să convingă prin corectitudine şi obiectivitate. în cazul lui Miron Costin. În plus. Costin îşi atinge obiectivul în proporţie de 100%. păstrând totuşi anumite elemente de zestrea populară. tot atâtea domnii. dar se referă şi la elementele gramaticale ilustrative. De asemenea. cronicarul caută încă de la început demnitatea intelectuală. avem cerul. angelus – îndzerul. aşa s-a stricat limba. Prezenţa împrumuturilor neologice din alte limbi se explică. Unde era coelum. iar altele foarte mici deosebiri. Unele cuvinte au rămas chiar întregi: barba – barba. Oralitatea stilului lui Ion Neculce este dat şi de termenii populari extrem de expresivi. Acesta a avut o reală problemă în ceea ce priveşte demonstraţia latinităţii poporului nostru. asemănându-se totodată cu stilul lui Creangă. Ion Neculce este considerat adevăratul continuator al lui Miron Costin. însă numai paisprezece domnitori. datorată patriotismului. Cantemir demonstrează că limba latină stă la baza graiului moldovenesc. întrucât unii au cârmuit ţara de câte două sau trei ori. În ceea ce priveşte originea limbii moldovenilor. Au îmbogățit posibilităţile exprimării cu ajutorul împrumuturilor savante din alte limbi și au realizat progrese absolut remarcabile în arta compoziţiei literare. valorificând elementele limbii vorbite. luându-se cele sfinte de la sârbi. aşa şi luna. Este de asemenea conştient de faptul că diferenţialitatea interpetării poate fi de natură subiectivă din cauza. avem Dumnezeu sau Dumnedzeu. homo – omul.

începe să scrie Letopisețul motivat de prețul pe care îl pun umaniștii pe cultura și pe scrierile vechi.întâlnesc şi alte cuvinte împrumutate de la greci sau turci. Apar și elemente de continuitate și latinitate a poporului și a limbii române. argumentul fiind că acest fenomen lingvistic a avut loc în urma comerţului dintre Moldova şi ţările respective. Deasemenea. deoarece nu se cunosc nici în graiul latinesc şi nici în graiurile celorlate popoare. cronicarul urmărind să trezească în contemporanii săi sentimentul patriotic și ideea că jugul turcesc poate fi înlăturat. efortul lui de a recupera istoria “ca să nu se piardă în negura uitării” este un act de patriotism justificat de condițiile social-istorice și politice în care trăia cronicarul. întrând mai devreme în contact cu ideile umaniste care se manifestau deja în acea țară. Întors în țară. Din punct de vedere istoric. În centrul cronicii lui Grigore Ureche stă figura lui Ștefan cel Mare căruia cronicarul îi realizează un portret de tip medalion după rigorile clasicismului. ci o opera în care se regăsesc și elemente de literatură întrucât cronicarul narează evenimente. Grigore Ureche pune bazele limbii literare românești prin accent pe portretul literar. ilustrând mai întâi o trăsătură fizică pentru ca accentul să cadă pe portretul moral. O perioadă foarte efervescentă care-l face pe cronicar să vorbească despre Moldova ca despre o țară “mișcatoare și neașezată”. comentează și realizează portrete de domnitori sau boieri după modelul clasic. Grigore Ureche a pribegit de mic împreună cu tatăl său în Polonia și a studiat la Lwow. acesta fiind printre primii care semnalează unitatea românilor. Eustatie Logofătul). istorice. s-au păstrat în limbă şi cuvinte dacice. Prin urmare. apar în cronica sa elemente de etnogeneză. . Mai mult decât atât. Cronica lui Grigore Ureche nu s-a păstrat în original. Simion Dascălul. principala atitudine a oamenilor era lupta. În aceste condiții. Cronica sa nu este o simplă înșiruire de date reci. ci într-o copie realizată de trei călugări care au și intervenit în text (Misail Călugărul. b) Opera cronicarilor Letopisețul lui Grigore Ureche descrie faptele din istoria Moldovei ce s-au petrecut între anii 1359-1594.

admiratia. Sustine si el ideile despre etnogeneza si nareaza implicat comentand. Dacă acesta excela în arta portretului. afrimand ca romanii s-ar trage din “tanharii adusi de Traian de la Roma”. locuiește împreună cu familia în Polonia și va studia la colegiul din Bàr.Este cel mai erudit dintre cronicarii moldoveni. Se inrudeste cu familia Cantemir si. Peregrineaza impreuna cu Cantemir in Rusia timp de 7 ani. Pe langa cele doua opere. Si el isi asuma responsabilitatea celor scrise stiind ca va fi judecat de posteritate. teama. A avut o viata grea. are posibilitatea sa constate ca si in Muntenia se vorbea limba romana. mai tarziu. Moare decapitat de Constantin Cantemir fiind acuzat de unelitiri impotriva domniei. va scrie o opera aparte intitulata “De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor”. Texul capata caracter polemic si pe alocuri accente pamfletare. indignare si dispretul. a mai scris si un numar insemnat de lucrari istorice si poeme in limba romana si polona. Nu a avut sansa ca ceilalti doi cronicari sa se formeze in Polonia. va fi sfetnicul de taina. De o deosebita importanta este “Predoslovia” asezata in fruntea acestei lucrari. Miron Costin excelează în arta descrierii. mahnirea si durerea. când va reveni în Moldova. Aceasta scriere pornita din sentimente nobile reprezinta defapt zbuciumul unei constiinte care cunoaste indoiala. zbuciumata pentru ca in cei 65 de ani de viata s-au perindat 22 de domnii. dupa ce domnitorul a fost invins de turci la Stanilesti (1771) si a trebuit sa se autoexileze in aceasta tara. intrebandu-se. Deasemenea . Jumatate de cronica prezinta elemente traite de cronicar. Este o opera in care cronicarul. Pentru ca nu a avut timp in cronica sa sa voarbeasca despre primul descalecat. va scrie Letopisețul de unde l-a lăsat Grigore Ureche. prietenul si indrumatorul lui Dimitrie Cantemir. O astfel de descriere apare în cronică atunci când cronicarul prezintă o invazie de lăcuste în timp ce mergea spre colegiu. Aceasta prefata este defapt o marturie dramatica a unui carturar patriot care n-a putut suporta ocarile aduse acestui neam. dintr-un adanc sentiment de patriotism se va ridica cu argumente puternice impotriva celor trei copisti ai cronicii lui Grigore Ureche care negau originea nobila a neamului nostru. Astfel. cunoscător al culturii greco-latine și a limbilor greacă și latină. argumentand. Ramane orfan la 9 ani si pleaca la rude in Muntenia. Își construiește o cultură solidă și. La fel ca Grigore Ureche.

Neculce asaza o culegere de 42 de legende (“O sama de cunvinte”).cand vorbeste despre tara. Portretele lui se remarca prin evidentierea unei singure trasaturi dominante. . naratiunea este subiectivizata.mai pribegeste inca 2 ani prin lume. fie pozitiva sau negativa. Ca si Creanga. Cronciarul acorda valoare documentara acestor legende. intamplari traite de el si. iara cine nu la va crede. A sasea parte din opera este ocupata de figura lui Dimitrie Cantemir. iara cine nu la va crede. exprimand o profunda implicare a naratorului in text. cine precum ii va fi voia asa va face”. interjectii care exprima sentimente profunde. de aceea. fie fizica. ii sunt inapoiate titlurile si averile. pe alocuri cald . fie morala. confera textului fluenta si accesibilitate. iar la batranete incepe sa scrie Letopisetul de acolo de unde l-a lasat Miron Constin. iara bine va fi. Tonul. bine va fi. pe alocuri barfitor – cand vorbeste despre domnitori si boieri. dar lasa pe cititor sa le aprecieze cum doreste (“Cine va citi si le va crede. In fruntea Letopisetului. dupa care revine in Moldova. cronicarul prezinta povesti din amintire. expresii si proverbe populare. Exceland in arta naratiunii. cronicarul foloseste limba vie a poporului. dand impresia de oralitate prin cateva elemente precum: formule de adresare.

Contributia cronicarilor la dezvoltarea limbii romane 1. Istorie    Au pus bazele istoriografiei romanesti Au transmis idei frundamentale in legatura cu etnogeneza Reprezinta contributia documentara cea mai bogata pentru istoria noastra medievala 2. Literatura  Cronicile contine primele exemple de compunere in limba poporului (primele forme de literatura orginala)  Implicarea autorilor in text si participarea la judecarea oamenilor si a evenimentelor (caracterul subiect al relatarilor)   Caracter memorialistic Prezenta unor procedee ale prozei artistice (naratiunea. Limba romana  Cronica reprezint aun nivel superior de folosire a limbii romane a limbii romane fata de textele religioase  Reprezinta efortul de transformare a limbii din mijloc de comunicare in mijloc de transmitere si de creatie a culturii 3. portretul. caracterizarea. descrierea. dialogul)  Sitlul elaborat .