Încrederea în sine (apud E. Jurca, 2009, p.

203-209) • Reprezintă a treia „componentă” a stimei de sine, cu care uneori şi este confundată. „Încrederea în sine se aplică îndeosebi în acţiunile noastre – de unde rezultă a fi elementul conativ (motivaţional al stimei de sine, n.n.. ! fi încrezători (în sine înseamnă a fi capabili de a acţiona într"o manieră adecvată în situaţii importante# $ontrar iubirii de sine şi, îndeosebi, ima%inii de sine, încrederea în sine nu e prea dificil de identificat. !&un%e a frecventa cu re%ularitate o persoană, a observa cum se comportă în situaţii noi sau neprevăzute, c'nd e un post în &oc sau dacă oboseşte să ducă la capăt ceea ce a întreprins. Încrederea în sine poate apărea ca mai puţin importantă dec't iubirea de sine sau dec't ima%inea de sine, a căror consecinţă pare a fi. În parte e adevărat, dar rolul ei ne pare fundamental, în măsura în care stima de sine are nevoie de acţiuni pentru a se menţine şi a se dezvolta( anumite mici succese cotidiene sunt necesare ec)ilibrului nostru psi)ic, aşa cum sunt )rana şi o*i%enul pentru ec)ilibrul nostru fizic” (+. ,elord, $. !ndr-, .///, p. .0–.1 . 2nde trebuie căutate ori%inile încrederii în sine3 $a şi în cazul celorlalte două concepte prezentate mai sus „s"a constatat că, deseori, copiii iubiţi şi crescuţi în condiţii bune au un potenţial de încredere în ei înşişi mai ridicat dec't copiii respinşi, căraţi din familie în familie, abandonaţi sau bătuţi” (4. 5addou, 6778, Cuvânt înainte, p. .7 . Rolul fundamental în inducerea unui sentiment de si%uranţă de sine revine familiei, şcolii, bisericii şi altor factori educaţionali (asistenţa socială are un cuv'nt semnificativ se spus în aceste cazuri9 . :deal ar fi ca în cazul unui rezultat slab sau al unei fapte ne%ative, copilului să"i fie prezentate consecinţele posibile, nu automat să ne „năpustim” asupra lui cu reproşuri, ceartă, bătaie şi alte pseudometode corective încă suficient de prezente în mentalitatea „educativă” auto)tonă. ;rebuie să învăţăm mai de%rabă recompensa, modalităţi de încurajare şi de apreciere a valorii personale (indiferent de rezultatul de moment , at't de necesare succesului personal, nu doar să p'ndim pe post de „ta*atori” intransi%enţi orice nereuşită a copilului. < important să fie %ratificat c)iar şi numai pentru tendinţa neizbutită de a fi încercat să realizeze ceva, nu doar c'nd reuşeşte. < încura&ator să afle că =din %reşeli se învaţă”, că =au şi dreptul de a %reşi, de a pierde” şi că trebuie să se bucure de „morala insuccesului”, de învăţăturile trase din %reşeli, în loc să se descura&eze sau să renunţe. „Încrederea în sine se transmite fie prin e*emplu, fie prin cuvinte. ! încura&a un copil să accepte pierderea fără a"i da un bun e*emplu serveşte prea puţin. $opilul ştie că veridicitatea convin%erilor adulţilor se &udecă mai mult pe baza faptelor lor, dec't după sfaturi# ! nu )răni o frică disproporţionată faţă de necunoscut sau de adversităţi atestă un bun nivel al încrederii în sine# >esi%ur, o scăzută încredere în sine nu constituie un handicap insurmontabil, dar persoanele care suferă de aceasta sunt adesea victimele propriilor inhibiţii, vizibile mai ales în micile acţiuni cotidiene (e*. a da un telefon unei persoane dificile, a scrie o scrisoare de intenţie, a participa la un interviu etc. ” ?+. ,elord, $. !ndr-, .///, p. .0–.1@. .

„!tunci c'nd mă „în–cred”. încredere pe care o acordăm fără a verifica dacă lucrul respectiv este demn de încredere. ce va duce la constituirea nucleului „stimei de sine”. sentimentul de nesi%uranţă creşte şi.1/ . în baza e*perienţelor avute anterior în această privinţă” (idem. mss. Horbim uneori despre o încredere oarbă. În acest proces de „cucerire” a spaţiului „fiduciar” e*istenţial. 1B . Într"un climat afectiv suportiv şi stabil. . . !cel ceva poate fi în afara mea – e*terior –. p. că nu mă abandonează.n.erenul” e solid. a&ută necredinţei mele”9 Eu se „lasă” efectiv pe <l ca suport e*istenţial.• • • • În !naliza <*istenţială. ce ar e*clude efortul. < vorba de „încrederea subiectului în propriile"i posibilităţi. <ste un sentiment esenţial pentru dezvoltarea psi)olo%ică a copilului.n. copilul simte că are pe ce se lăsa. . încrederea în sine reprezintă un tip aparte de încredere. factor esenţial în formarea eului” (4. nu pot să se încredinţeze vieţii. în paralel. Craţele mamei constituie primul suport psi)oafectiv care „mă ţine”. . îmi creează sentimentul că nu mă lasă. pe de altă parte. Încrederea autentică însă. încrederea în sine. !m putea deci defini încrederea în sine ca( încredere în capacitatea de susţinere a propriilor capacităţi.. în neant”. de %enul( „cred >oamne.In%le . . o înţele%ere a realităţii şi o verificare a potenţialului de susţinere a acesteia” (idem. p. pe ceva anume din sine şi care sunt de fapt propriile"i capacităţi. studiată de <riAson <a a&ută copilul. 4ai trebuie să ştim că „încrederea nu este ceva ce posed sau nu posed. „. +edeli. nu mă „prăbuşesc în %ol. în mine – interior (încrederea în sine . „ispiti” pe >umnezeu. +urnică. în acea = încredere de bază. În viaţa reli%ioasă însă e*istă mulţi oameni care cred în >umnezeu. 1D . asin%ur'ndu"i controlul mediului. Într"o încercare de definire a încrederii. creşte şi an*ietatea# Încrederea în sine nu poate avea la ori%ine dec't propria e*perienţă. &oacă un rol fundamental ca suport interior. n.ui. fără a verifica suportul.//6. ci un proces ce presupune o anumită dinamică (se „construieşte” şi se „c'şti%ă”. 6 . p. 10 .o%oterapie. mă las de fapt (mă abandonez într"un fel pe ceva care cred eu că mă va putea „sus–ţine. presupune o raportare la lume. Eu pot fi încrezător în capacităţile mele dacă nu am o e*perienţă anterioară în această privinţă. Rădăcinile acestei încrederi trebuie căutate încă în prima copilărie. iar dacă o fac. n. ţine. implicarea efectivă şi orice responsabilitate din partea omului. În măsura în care acestea nu au fost e*perimentate ori s"au diminuat. propriile"i abilităţi (respectiv propria valoare în virtutea acestor resurse personale. în sc)imb nu se încred afectiv în <l. sau cu alte cuvinte mă bazez (simt o bază pe ceva. se „abandonează” orbeşte şi fatalist „în voia” . în energia vitală sau într"un ultim temei” ($. Ge de o parte e vorba de o sfidare a încrederii în <l. abilităţi. nu în sens proniator (aştept'nd să „pice para mălăiaţă# de Fus” . care poate fi >umnezeu. ea reprezintă „consimţirea de a se lăsa în seama unei structuri ce conferă stabilitate în vederea depăşirii nesi%uranţei actuale” (!. altfel spus o „punte peste nesi%uranţă” (idem . !ceste atitudini sunt de fapt modalităţi de a". !ceastă încredere se naşte fie din sentimentul că „mă pot baza”( fie din m'ndrie fie din superficialitate. din perspectiva şcolii vieneze de !naliză <*istenţială şi . <l se bizuie pe sine. p. la nivel cognitiv. un suport interior.1B" . de un „abuz de încredere” pasivă.

$asa <ditrice $orbaccio. . <dizioni >e)oniane.elord +ranLoise. teză de doctorat. Amerai il Signore Dio tuo. Cucureşti. <d. <dizioni Fan Gaolo. Fmaranda Cedrosian. ori%. . . <d. .// .$)rist)ope. 4arineasa. Cum să te iube'ti pe tine pentru a te înţelege mai bine cu ceilalţi (fr.//0 +edeli 4ario. <d. 677/. p. Arta de a fi liber. 6778 Jurca <u%en.rei./// N . 5addou 4arie. >aniela !. trad.uca. rofilo medico e psicologico . 6777 . . . !ndr.Bibliografie Opere • • • • • • $encini !medeo. Analiză %&istenţială 'i (ogoterapie în perspectivă psihopatologică 'i terapeutică. 4ilano. Stima di s*. . Cum să)ţi întăre'ti încrederea în tine. ersoana în analiza e&istenţială 'i în psihologia pastorală. sicologia dell!incontro con Dio . Kutenber%.rei. (!estime de soiM it. 4ilano. trad. Cucureşti. Amarsi per vivere meglio in mezzo agli altri. Colo%na./D". "emperamenti# caratteri# personalit$. mss.//6 +urnică $ristian. <d.