PERSONALITATEA FEMEII, ÎNTRE PREJUDECĂŢI Şl REALITATE

Anca Munteanu "Fetele bune ajung în cer, fetele rele ajung unde vor, chiar şi în al noulea cer, aici pe pământ.", observă cu un umor spomos şi revitalizant autoarea germană, de profesie psiholog, Ute Ehrhardt (1996, p. 186), într-un recent bestseller. Dar ce înseamnă pentru o femeie să ajungă în "al nouălea cer, aici pe pământ"? înseamnă să-şi asume curajul de a înota împotriva curentului cu perseverenţă, graţie şi fără lamentări, sau altfel spus, de a învăţa o nouă retorică a lui "Nu" şi "Da", pentru ca în consonanţă cu aceasta să ucenicească un alt mod de a fi şi acţiona. Iată câteva dimensiuni aferente retoricii lui "Nu": • "Nu" împotriva barierelor înălţate de autoritarismul masculin şi conformismul celorlalte femei; • "Nu" împotriva tendinţei, destul de active încă, de a fi consemnate în bucătărie, dormitor şi camera copiilor; • "Nu" împotriva tuturor stereotipurilor şi complexelor feminine, precum cel al inferiorităţii, dependenţei şi pasivităţii, al dorinţei, aproape nevrotice, de a fi frumoasă şi de a plăcea cu orice preţ; • "Nu" împotriva oboselii, insecurităţii, descurajării şi spaimelor de tot felul. Cât priveşte retorica lui "Da", aceasta se constelează pentru sexul feminin în următoarele direcţii: • Da în a suporta dispreţul ironia şi ostilitatea majorităţii bărbaţilor, nu numai în faţa oricărei tentative de emancipare feministă, dar, mai ales, în faţa unei femei împlinite, adică liberă şi performantă; • '"Da" în a-şi respecta timpul şi spaţiul, de a avea reguli imperative existenţiale proprii; • "Da" în a-şi constitui o imagine lucidă şi minuţioasă despre sine, despre potentele şi aspiraţiile sale; • "Da" în a se autoafirma profesional şi civic, pe măsura zestrei pe care o tezaurizează. Problema şanselor egale pentru orice fiinţă umană, indiferent de sex, este o chestiune deosebit de complexă, ce trenează de multă vreme. Căci asigurarea "contextului" problemei, respectiv a unui cadru constituţional şi juridic pe măsură, oricât de benefic şi necesar s-ar dovedi, nu este deloc eficient. Şi pentru că prejudecăţile nu se smulg, ci se dizolvă treptat, doar prin argumentele lapidare, austere, dar elocvente ale ştiinţei se impune, în mod inexorabil, să cunoaştem "textul" problemei, adică personalitatea femeii, cu toate virtuţile şi carenţele ei. Studiul de faţă îşi propune să creioneze, în tuşele sale cele mai expresive, profilul feminităţii, aşa cum se conturează el astăzi, în consens cu cele mai noi descoperiri ale ştiinţei. Astfel, vor fi invocate, într-o sinteză succintă, dar consistentă, cele mai importante cunoştinţe vehiculate de eminenţele domeniului, cu privire la persoanlitatea femeii. În plus, vor fi antrenate propriile noastre opinii, aşa cum s-au conturat ele

s-a demonstrat că bărbatul şi femeia sunt jumătăţile complementare şi inalienabile ale aceluiaşi tot coeziv la originile lui arhetipale (ca în "Sărutul" lui Brâncuşi) şi că. despre care vorbea Vigny. femeile sunt mai longevive (chiar dacă trăiesc "mai mult ca babe". prin urmare. Rolul propensator pe care factorii de sorginte socio-culturală îl exercită asupra agresivităţii la fiinţa umană este elocvent argumentat de studiul pe care 1-a întreprins M. cu vârsta cuprinsă între 17-18 ani şi provenind din 8 licee timişorene. Având în vedere destinul lor biologic. iar femeia Cercetarea de teren şi prelucrarea statistică a rezultatelor a fost realizată cu aportul studentului Francisc Ranisav. un decupaj în plan biologic. (începând cu acele jucării războinice ce sunt predestinate băieţilor. pe care creierul feminin îl înregistrează comparativ cu cel masculin (unul dintre argumentele preferate aflat în portofoliul misoginilor împătimiţi). ar trebui să fie mai performantă decât omul. ca să cităm observaţia maliţioasă a unui bărbat "galant") şi au o capacitate suplimentară de adaptare la vicisitudinile existenţei. la o radiografiere antitetică a personalităţii celor două sexe. nu este volumul substanţei cerebrale. ce posedă un creier de 7 kg. fiind vorba doar de un mirabil joc compensatoriu. In plus. Mead (1935) în insula Noua Guinee. au dat naştere unor copii cu o inteligenţă superioară faţă de medie. Cât priveşte deficitul de aproximativ 100 g. din punct de vedere intelectual.la capătul unui studiu experimental. aşa cum demonstrază Penfield. bărbatul se caracterizează printr-un ascendent al instinctului de dominaţie şi agresiune. (bărbatul se ocupă de servituţiile domestice. • Mai întâi. realizat asupra unui eşantion format din 203 subiecţi (100 băieţi şi 103 fete). cu prisosinţă. ceea ce influenţează nivelul intelectual al fiinţei umane. reclamă grabnice retuşuri şi reconsiderări. Clişeul atât de mult sanctificat. să procedăm. dar şi la traumele de natură afectivă. ce le sunt livrate spre îngurgitare de-a lungul vieţii. dar este potenţat şi prin impactul unor factori socioeducativi. sunt mai suportive şi mai stoice la durere. Ca o inferenţă generală. de asemenea. 1988). cât raportul acestuia cu greutatea corporală. femeile. ele se exteriorizează uneori mai decenzurat şi mai zgomotos. prin surplusul de endorfine avut în dotare. Concret. în caz contrar. nici unul nu este superior celuilalt. cel de perpetuare al speciei. Pentru a ilustra acest adevăr. chiar dacă pe baza unor clişee educaţionale înrădăcinate. raport ce nu dezavantajează deloc femeia. femeia nu reprezintă nicidecum "al doilea sex" (ca să invocăm titlul unei incendiare lucrări semnate de Simone de Beauvoir) şi cu atît mai puţin "copilul de douăsprezece ori impur". fiind un corolar al prezenţei testosteronului (Hines. Chiar dacă femeia posedă un schelet şi un sistem muscular mai fragil decât al bărbatului. prin simpla redistribuire a responsabilităţilor pe sexe. ea este mai rezistentă la diversele maladii (inclusiv la boli cardio-vasculare şi cancer). care identifică bărbatul cu "sexul tare". ideea că în ceea ce priveşte echipamentul ei psiho-somatic. că femeile cărora li s-a administrat progesteron în timpul sarcinii. indiferent de sex (Hines. S-a demonstrat. putem observa că ştiinţa a validat astăzi. în continuare. sub raport potenţial. Surplusul de agresivitate masculin are premise genetice. Dimpotrivă. La capitolul instinctual. încă din copilăria timpurie şi sfârşind cu toate stereotipurile de rol combativ şi beligerant. balena. prin cele mai diverse canale. 1988). de la Facultatea de Psihologie a Universităţii "Tibiscus" din Timişoara . iar femeia printr-o prevalentă al instinctului de supunere şi al celui matern.

ne îndreptăţesc speranţa că. iar maşinile au preluat multe dintre corvezile istorivoare. agresivitatea feminină a înregistrat cote îngrijorătoare. identitaea lor reală. iar femeia este superioară prin dexteritate digitală. în acest sens. dar şi dezinteresul faţă de aceste domenii ale cunoaşterii umane (Eccles. Aceste distincţii îşi revendică deopotrivă premise ereditare şi socio-culturale. Asimetria mai accentuată de dreapta. Conform descoperirilor ştiinţifice actuale. Din raţiuni de sistematizare. performanţele superioare obţinute de bărbat în domeniul matematicii. Nu mai puţin fertilizantă. Vom consemna. ştiinţă şi tehnică în general. iar cea stângă de procesarea preferenţială a informaţiei verbale. îndeosebi. sexul feminin poate fi la fel de performant ca şi cel masculin în propăşirea ştiinţei şi culturii. 1985). prezentă la sexul masculin. Cert este că toate aceste argumente şi multe altele dintre cele posibile. sexul feminin surclasează pe cel masculin. dar şi capacitatea de a putea percepe. 1981. ci cu mintea". reclamă o tratare mai detaliată întrucât. inclusiv procurarea hranei). fetiţei i se inoculează cu perseverenţă. 13). mai vechi sau mai noi. • Poposind asupra dimensiunilor psihologice de personalitate ale celor două sexe. p. false modestii şi galanterii păgubitoare. Oproiu (1974. atât în familie. că valoarea potenţialului intelectual al femeii nu este cu nimic inferioară faţă de cea a bărbatuluL Rezultă că în condiţii socio-educative realmente echitabile. sensibilitatea olfactivă şi rapiditatea de a percepe detaliile. femeile sunt mai dotate sub raportul aptitudinilor verbale şi a memoriei vizuale. al ştiinţei şi tehnicii în general. cât şi în şcoală ( pe baza performanţelor obţinute de sexul masculin în istoria lui) a deschiderii sale faţă de acest gen de activităţi. când vederea . diverse forme geometrice cu ambele mâini. prin plasarea băiatului de la cea mai fragedă vârstă în compania unor jocuri şi dispozitive mecanice care contribuie. dincolo de prejudecăţi partizane. aşa cum observa E. cu efect adiacent. la fortificarea ei.îndeplineşte muncile exterioare căminului. ne vom organiza discursul în funcţie de câteva repere nodale. * Pe plan motric. în cele ce urmează. a devenit profund anacronică orice tendinţă de a purta competiţia dintre sexe în perimetrul strict fizic. pe care le furnizează din belşug psihologia diferenţială şi creatologia. că "inteligenţa nu are sex" (L. pe acest teritoriu sau disputat cele mai aprige bătălii în scopul reevaluării rolului şi statului feminin. * Dotarea intelectuală. să schiţăm. cu nimic mai modeste decât cea masculină din culturile civilizate ale globului. La antipod. ceea ce înseamnă că nu mai este nevoie să ne "tăiem cu sabia. se dovedeşte cultivarea la băiat. prin capacitatea de discriminare a culorilor. Lombardo Rădice. emisfera dreaptă este responsabilă. nu numai convingerea inabilităţii sale faţă de matematică. ca un factor amplificator. p. la fel de bine. constituie temeiul genetic pe care se întemeiază avansul aptitudinilor lui spaţiale şi implicit. exersarea acestei predispoziţii. în plus. bărbatul excelează prin forţă musculară. Iată câteva dovezi edificatoare: • dacă bărbaţii întrec femeile în ceea ce priveşte aptitudinile neverbale (îndeosebi cele spaţiale). La toate acestea se adaugă. de procesarea informaţiei spaţiale. cu forţă şi statornicie. viteză şi precizia mişcărilor. deaorece. îi conferă femeii abilităţi verbale şi gramaticale suplimentare. Bilateralitatea cerebrală mai accentuată la sexul feminin decât la cel masculin. Argumentele ştiinţei demonstrează. * Sub raport senzorial. "bărbaţii nu mai merg să vâneze urşi". o serie de date. 74).

Astfel. 1992).000 subiecţi şi ale cărui rezultate au fost comunicate în 1978. Analizând motivaţia la fetele talentate. infuzând-o cu un halou de poezie şi mister. sub acest aspect. în sensul că fetele trăiesc mult mai profund teama de eşec decât băieţii. ca atunci când nu poate utiliza văzul. în schimb. există autorităţi care subdivid inteligenţa în trei tipuri: abstractă. aceste particularităţi sunt prevalent consecinţa modului de viaţă feminin. Dotarea compensatorie a celor două sexe poate fi ilustrată pregnant dacă urmărim modul în care sunt ele echipate sub această triplă ipostază. au produs deja cuvenitele eroziuni atitudinale. faţă de activitatea şcolară. socială şi tehnică. mai ales în sfera interrelaţionării umane. dacă se bazează precumpănitor pe mâna stângă (Witelson. Într-un monumental studiu longitudinal. de asemenea că ele sunt mai tolerante la munca rutinieră şi plictiseală. dacă inteligenţa abstractă se structurează în valori comparabile la cele două sexe. sexul feminin este cotat ca fiind mai sentimental. Astfel. care a trebuit să evolueze. decât la liceeani (10%). atitudine ce alterează nivelul performanţelor la disciplinele respective. prin democratizarea aspiraţiilor şi şanselor la educaţie. Hyde şi Fennama. O idee cu semnificaţie adiacentă. livrează şi Kerr (1985). * Cât priveşte motivaţia. Chiar dacă majoritatea autorilor vorbesc despre superioritatea sexului masculin. într-un elan de sacralizare revalorizator. unor deficienţe atitudinale. Se observă. inteligenţa tehnică avantajează bărbatul. Se vorbeşte şi de un spor al capacităţii empatice şi al celei intuitive la femeie. 1985). După opinia noastră. În literatura de resort. aceeaşi asimetrie de dreapta îl face mai apt. cu asiduitate. ce observă că atitudinea faţă de eşec diferă la cele două sexe. respectiv dezinteresului pe care îl manifestă faţă de acestă disciplină (Eclles.absentează. Cert este că prezenţa unei motivaţii ridicate în liceu nu este predictivă pentru o realizare superioară la vârsta adultă. 1989. 1978). să identifice mai corect formele respective. precum şi suportul oferit de corpul didactic. La băieţi. mai romantic şi mai nuanţat. prin diverse sarcini. mai ales în cazul fetelor (Helson. * În plan afectiv. . iar inteligenţa socială favorizează femeia. sârguinţă şi docilitate. stereotipurile educaţionale limitative care le sunt furnizate fetelor. cât de cultură. Farmer (1987) constată influenţele benefice pe care le exercită asupra acestei dimensiuni mamele care activează într-o profesie. Autorii respectivi opiniază că această stare de lucruri denotă că încă din adolescenţă. 1990). iniţiat de Flanagan pe un lot cuprinzând 400. performanţele mai modeste ale fetelor se datoresc. de regulă. Eccles (1985) comunică o atitudine carenţială a reprezentantelor sexului feminin faţă de diverse materii şcolare. în spaţii intime şi să-şi decline competenţele. la sexul feminin înregistrează câteva trăsături specifice. motivaţia înaltă este datorată exersării lor aptitudinale. accesul la profunzime şi subtilitate în domeniul afectiv nu este atât o chestiune de sex. prin subordonarea sexualităţii. Interesantă este şi teama de succes pe care Butller şi Nisan (1975) o decelează ca fiind mult mai frecventă la liceene (64%). La bărbat. Mai apoi. adică de capacitatea oricărei persoane de a reinventa iubirea. încrederii de sine şi suportului parental. s-a constatat că mediul educativ influenţează mai mult fetele decât băieţii. * Configuraţia atitudinală. îndeosebi. în ceea ce priveşte aptitudinea pentru matematică (Linn şi Hyde. fetele probează un surplus de receptivitate. s-a descoperit că performanţele spaţiale şi tehnice ale femeilor s-au ameliorat semnificativ în perioada 1960-1975.

prin argumente impecabil instrumentate ştiinţific. succesul academic este perceput deja deformat. să asistăm la o subită şi dramatică răsturnare a situaţiei în defavoarea sexului feminin. evocă limpede şi fără niciun dubiu. Studii recente realizate de Abra şi French (1991). a unei atitudini deficitare faţă de profesie şi a unui nivel de aspiraţia modest. exclusiv servituţiilor domestice şi educaţiei propriilor lor copiii. . Multe nume de prestanţă din literatura creatologică străină şi autohtonă atestă. prezenţa în universul feminin a unor factori educativi frenatori. de clişee educaţionale inhibante.M. populat cu un cortegiu interminabil de bariere externe şi interne.E. dacă adăugăm că toate aceste doamne venerabile se dedicaseră.). contorsionat. de rutină şi suficienţe care şi astăzi dezavantajează femeia. 188). Chiar dacă potenţialul creativ feninin nu este cu nimic inferior celui masculin. acesta însă se metamorfozeaza şi se fructifică distinct. Planchard (1992. nu trebuie să uităm că între potenţialitate şi realitate se interpune un drum lung.În consecinţă. motiv pentru care ele strălucesc mai rar în ştiinţă. constată cu stuperfacţie că la vârsta adultă. La toate acestea se mai adaugă şi existenţa la sexul feminin. dacă valoarea debitului creator la oameni este comparabilă atât pentru bărbat cât şi pentru femeie. în funcţie de activităţile preferate. întrebarea care se articulează din start este dacă realmente bărbatul posedă o creativitate potenţială superioară. Vernon (1977). Terman.a. în studiul său longitudinal de notorietate. contribuie în final nu numai la ditaţîa talentului lor nativ. meditează E. Helson (1992 ş. La bărbaţi domină interesele faţă de lucruri. retestându-şi subiecţii selecţionaţi în copilărie ca supradotaţi. că între cele două sexe nu există diferenţe semnificative sub raportul potenţialului creativ. iar la femei interesele faţă de aspectele formale ale esteticului. "Când condiţiile sociale şi de altă natură sunt identice pentru ambele sexe. pe ansamblu. * Potenţialul creativ Având în vedere că istoria culturală a omenirii constituie încă o istorie preponderent masculină. De altfel şi Callahan (1992) observă că adeseori fetele nu-şi aleg cariera în consens cu aptitudinile lor. chiar dacă emanciparea ei este pe rol. ca o ştafetă mult prea înaltă şi puţin compatibilă cu rolul clasic de femeie. Absenţa modelului pentru învăţare socială şi poara fertilizarea activităţilor de tip creator. ceea ce constituie un nou impediment în realizarea superioară a aptitudinilor de care dispun. activităţi ce se structurează specific la fiecare sex. matematică şi muzică. au demonstrat că fetele excelează mai ales în domeniile care nu implică nici o pregătire sau reclamă doar o instruire formală. pentru a înţelege cum este posibil. persoanele de sex feminin au înregistrat un regres lamentabil al coeficientului lor de inteligenţă. Această stare de lucruri. atât de utilat în ontogeneza lor timpurie. femeile pot realiza tot ceea ce execută bărbaţii în domeniul inteligenţei" Şi L. comparativ cu femeia. Explicaţia devine transparentă. ca după intervalul cuprins între 3-15 ani (când numărul băieţilor şi fetelor este comparabil). Mai precis. cu trup şi suflet. Aceeaşi cauză este suspectată şi de Ph. * Sfera intereselor se constelează diferenţiat în funcţie de coordonata sex. dar provoacă şi eroziuni la nivelul motivaţiei intrinseci şi a încrederii de sine. unde este nevoie de o educaţie laborioasă şi de durată. O serie de cercetări evidenţiază că femeile au la îndemână mai puţine modele pentru identificare în scopul realizării academice şi creative. p.

1983). aşa cum observa. mărturii în sprijinul pretinsei sale inferiorităţi. acestea sunt mai mari pentru băieţi decât pentru fete (Block. dar bine instalate prin tradiţie. iar fetiţa va întruchipa fragilitatea şi frumuseţea. în funcţie de sex (Rubin. dar persistente. cărţile cu poveşti. destinul multor femei poartă amprenta "unei dezvoltări psihice inhibate" în virtutea cărora ele se complac într-o viaţă călduţă în plan profesional. Astfel. Fără a insista. atât în perceperea cât şi în comportamentul său faţă de copil. Iată pentru ce. Aşa cum arată A. Aceste imagini diferite vor determina şi conduite specifice. dar atât de inechitabile pe care le oferă celor două sexe.Deşi procesul de emancipare şi afirmare a femeii are o istorie relativ scurtă. Discriminarea sexuală este întreţinută şi de portretizările stereotipe. Şi pentru ca şirul anacronismelor şi absurdităţilor să fie complet. Băieţii sunt întotdeauna zugrăviţi ca fiind puternici. ea va primi în doze "homeopatice". 1974). aşa cum remarcam în . dar întotdeauna mai sociabile. ceea ce îi prejudicează şi astăzi o "autentică ieşire în larg". Studiind cazurile de nerealizare profesională în cazul fetelor. încă de la cea mai fragedă vârstă. (Leary. ceea ce îi va ucenici un anume conformism la norme şi valori. 1983). cuplul parental îşi tratează copiii diferit. p. mărimea. Şcoala continuă şi ea opera discriminărilor de sex-rol. mai afectuoase şi mai puţin apte pentru a conduce. va simţi la fiecare pas. inoculându-i un imperturbabil sentiment de dependenţă (Ruble. cât de numeroase sunt privilegiile masculinităţii. Ayles (1992) identifică următoarele cauze: expectanţa scăzută. stabili şi agresivi. Simone de Beauvoir (1965): chiar şi cel mai mediocru dintre bărbaţi se va crede un semizeu în faţa unei femei". 1984). în cele mai diverse domenii de activitate. Adler (1991. Dacă noul născut are şansa de a fi băiat. în consecinţă. pe care părinţii (în special taţii) le aşteaptă de la copiii lor. constituie şi ea o excelentă pârghie de exersare a inegalităţii dintre sexe. diluându-i aspiraţiile pentru viitor. 1982). nu trebuie să ne surprindă dacă treptat se va instala. Greer şi Houston. cu un nedisimulat sarcasm. forţa şi vitalitatea. uneori şomere. 115). Faţă de fiu va fi arborată o atitudine mai permisivă în actele lui de explorare şi independenţă (inclusiv cele riscante). Concret. presiunea socială şi lipsa de încredere în forţele proprii. programele de televiziune etc. deci cei care se încumetă să jinduiască la jucăriile predestinate celuilalt sex. în timp ce faţă de fiică se va adopta un comportament excesiv de conciliant şi protector. Cu toate acestea. marcată de o tristă şi cenuşie pasivitate. în timp ce fetele sunt prezentate în postura de gospodine şi mame. să contabilizăm câteva dintre cauzele care concură la această stare de lucruri Procedând cronologic trebuie să remarcăm că ucenicia inegalităţii dintre sexe debutează încă de la naştere. Tatăl este mai discriminativ decât mama. dascălii sunt mai suportivi faţă de fete decât faţă de băieţi (Licht. s-a constatat că băieţii ce se joacă cu păpuşile. succesele repurtate sunt remarcabile. pentru că este ştiut conform unor standarde nescrise. în clasele mici. fenomen confirmat şi de studiul realizat de Huston (1983). sunt criticaţi de 6-7 ori mai mult decât cei care se conformează baremelor clasice. zidul de prejudecăţi şi atitudini alienante persistă cu obstinaţie. dacă noul născut este fetiţă. competenţi profesional. raţionali. băiatul va întruchipa în imaginea lor. ceea ce îi va demola în timp încrederea în sine. că fiecărui sex îi sunt destinate anumite categorii de jucării. Provenzano şi Luria. un complex de superioritate în virtutea căruia. Dimpotrivă. Jucăria. Astfel. Cât priveşte aspiraţiile de autorealizare şi status ocupaţional. în forul său lăuntric.

pentru a decela şi alte cauze care concură ia jugularea şanselor ei de afirmare. 226): • exceptând unele profesii (avocat. încă din anul 1981. ponderea activităţii femeilor s-a diminuat • venitul mediu feminin este cu 10% mai scăzut decât cel masculin. în exerciţiu. într-un fel sau altul orice femeie este un tip de gospodină: în devenire. . prin modificarea complexului ei de vasalitate. sunt suficiente pentru a justifica prăpastia care încă mai persistă. salariul femeii este mai scăzut cu 20% faţă de al bărbatului. formulă pe care am validat-o de mai multe ori. Derulând în continuare existenţa femeii. am iniţiat o cercetare de teren asupra unui eşantion format din 203 adolescenţi (100 băieţi şi 103 fete). între potenţialitatea creativă a femeii şi transpunerea ei în realitate. în majoritatea cazurilor. jurnalist economist). precizăm că decelarea potenţialului creativ a uzitat de o formulă proprie pentru investigaţie. Toate aceste argumente. aşa cum menţionam şi anterior. în Dilema. 111): "afrmarea femeii pe măsura proceselor sale native. nr. cu vârsta cuprinsă între 17-18 ani. • şomerii femei au şanse mai reduse decât bărbaţii de reintegrare în muncă. spicuite dintr-un arsenal mult mai corpolent şi mai diversificat. 226). prin epurarea tuturor distorsiunilor cuibărite artificial înfiinţa ei". • deşi femeile acoperă 47% din totalul tinerilor cu diplomă de liceu sau facultate. convertit în cifre un hiatus de mai mulţi ani la o vârstă de mare pondere în ascensiunea ei profesională. Este suficient să menţionăm că deţinem un record european dificil de egalat. delegat al Consiliului Europei la Bucureşti. De aceea. p. 1997. educaţia propriilor copii şi gospodărie. putem spune că cea mai veche profesiune a femeii nu este prostituţia ci aceea de gospodină. că deşi femeile reprezintă "o minoritate". prin numărul nesemnificativ de femei aflate în Parlament şi respectiv. ele nu posedă decât 1% din proprietatea mondială şi deţin 10% din veniturile globului (A. căci se exercită pe gratis. Cât priveşte maternitatea. din 8 licee timişorene. interesele profesionale şi culturale ocupă încă un loc periferic în viaţa femeii contemporane. nu se va putea realiza doar prin stipularea şi legiferarea unor drepturi ci. o întrerupere de cel puţin doi ani pe ruta sa profesională. în "Dilema". ceea ce înseamnă. Preda. Ca un corolar pentru toate aceste stări de lucruri. • s-a accentuat feminizarea forţei de muncă în agricultură. 1997.cartea noastră "Incursiuni în creatologie" (1994. de regulă. nr. conform unor date recente este suficient să menţionăm. absenţa totală a lor din actuala echipă guvernamentală. Referitor la barierele de sorginte socio-economică. cu observaţia că aceasta din urmă este mult mai nerentabilă din punct de vedere pecuniar. ori. (iar conform declaraţiei făcute recent de Camelia Gheorghe. Focalizându-ne atenţia asupra condiţiei femeii din România. în alertă. în retragere sau de carieră. ce însumează mai mult de jumătate din populaţia planetei şi acoperă două treimi din timpul de muncă. Din dorinţa de a ne structura propriul nostru punct de vedere asupra valorii şi modului de structurare a potenţialului creativ la sexul feminin. trebuie să observăm că majoritatea zdrobitoare a femeilor nu se vor putea degreva niciodată de maternitate. iar cel practicat de patronii străini cu 40%. în această perioadă de tranziţie se detaşează câteva note caracteristice (Daniela Rovenţa Frumuşani. mai ales. ele sunt reprezentate modest în posturi decizionale. Fără a detalia aspectele tehnice aferente. majoritatea femeilor nu se limitează la un singur copil. s-a demostrat că naşterea unui copil generează pentru femeia respectivă.

dacă ierarhia primilor trei factori (gândire divergentă. 3. vom adăuga că atitudinile constituie prin excelenţă opera educaţiei. în schimb. sugerând că deblocarea şi fructificarea mai completă şi mai profundă a potenţialului creativ este un imperativ fierbinte. subiecţii de sex feminin investigaţi. care nu se rezumă la decriptarea gândirii divergente (aşa cum se procedează uzual în studiile de specialitate). în pofida drepturilor constituţionale dobândite (inclusiv al accesului liber la cultură şi educaţie). ea este complet inversă la cele două sexe. Concret. La antipod. subiecţii masculini situează. . diferă însă. este limpede unde trebuie căutată sursa tuturor inhibiţiilor. nu numai pentru sexul feminin.Concret. în fruntea ierarhiei lor atitudinale. explică de ce ea nu-şi poate onora potenţialul său creativ (cu nimic inferior la naştere faţă de cel masculin). 2) S-au obţinut unele diferenţe în ceea ce priveţte modul de structurare internă a potenţialului creativ la ambele sexe. ponderea unora dintre ei. La fete. ca de pildă: sensibilitatea şi profunzimea în trăiri şi perseverenţa în muncă. la toţi subiecţii eşantionului nostru. aprehensiunea. printr-o baterie formată din 15 teste. plasează în primele rânduri ale topului lor atitudinal (cu excepţia receptivităţii faţă de nou) componente nefertile pentru gestiunea potenţialului creativ. evocă un dezolant conformism intelectual la adolescenţii investigaţi. Cât priveşte travaliul statistic. gândire convergentă. Referitor la ordinea ultimilor doi factori (aprehensiunea şi rezonanţa intimă). pentru a nu încărca analiza. acesta a apelat la metode complexe de prelucrare computerizată a datelor obţinute. Concret însă. sunt plasate periferic comparativ cu băieţii. adică la vârsta când personalitatea individului este închegată în articulaţiile ei esenţiale. am urmărit determinarea creativităţii potenţiale într-o manieră mai completă şi mai nuanţată. capacitatea de a recepta umorul. rezonanţa intimă şi atitudinile creatoare. Făcând abstracte de rezultatele cantitative recoltate. dintre cei care se pretează experimentării. Singurele diferenţe majore care apar între cele două sexe se referă la constelaţia atitudinală. încrederea în forţele proprii. în sensul că la fete ea se prezintă profund deficitară întrucât atitudinile. că numai structurarea carenţială a fondului atitudinal la femeie. Rezultă. comparatv cu băieţii se înregistrează un uşor avans în privinţa gândirii divergente. Astfel. ci şi pentru cel masculin. la subiecţii masculini faţă de cei feminini apare un ascendent statistic semnificativ al gândirii convergente (datorită structurării superioare a aptitudinii lor matematice). ci vizează şi alţi factori expresivi pentru creaţie. Este vorba de gândirea convegentă. iar momentul opţiunii profesionale este scadent. precum independenţa şi nonconformismul în gândire şi acţiune. cotate ca vitale în activarea potenţialului creativ. atitudini creatoare) este identică. pasivităţii şi suficienţelor feminine. Plasarea originalităţii (deci a factorului creativ fundamental) pe ultimul loc. capacitatea de a-şi asuma riscul. aşa încât dacă în palierul adolescenţei influenţele ei frenatoare au reuşit să producă la sexul feminin deteriorări atât de importante în acest plan. atât la fete cât şi la băieţi. unde eie ocupă o poziţie evident profitabilă. Pentru a pregăti concluzia finală. ne vom focaliza atenţia doar asupra decodificării lor calitative: 1) Pe linia postulată de notabilităţile domeniului s-a confirmat că valoarea globală a potenţialului creator nu diferă semnificativ la cele două sexe în adolescenţă. prin urmare. dimensiuni definitorii pentru creativitate.