Boghian, Incep Ist, Cap 4

CAP.
IV
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori.
Paleoliticul ºi Epipaleoliticul - Mezoliticul
IV. 1. Consideraþii generale, periodizare ºi cronologie
Paleoliticul reprezintã prima ºi cea mai îndelungatã epocã din istoria

strãveche a omenirii, în care diferitele tipuri umane, aflate într-o evoluþie, cu
fenomene fireºti de continuitate ºi discontinuitate (Homo habilis, Homo erectus,
Homo sapiens arhaicus ºi Homo sapiens sapiens), au dobândit, alãturi de
trãsãturile anatomo-fiziologice proprii speciei (în special bipedia ºi poziþia
verticalã, graiul articulat, inteligenþa extinsã, gândirea ºi acþiunea logicã),
componentele sistemului economic, social ºi spiritual, omul definindu-se din ce în
ce mai mult ca un animal cultural.
Aceastã devenire, foarte îndelungatã, desfãºuratã pe parcursul a peste
patru milioane de ani, nu a fost întotdeauna liniarã ºi ascendentã, petrecându-se
deopotrivã în condiþii de existenþã prielnice ºi neprielnice, noile achiziþii fãcându-
se foarte lent, în cadrul unor unitãþi temporale deosebit de îndelungate, viaþa
oamenilor fiind reconstituitã foarte greu, de cele mai multe ori pe baza “industriei
litice” pe baza cãrei s-a dat, de altfel, numele epocii. Chiar dacã existã ºi pãrerea
potrivit cãreia arheologia paleoliticului ar trebui asimilatã Paleontologiei animale
(Turner, 1982), deoarece aceastã din urmã disciplinã ar oferi un cadru mai larg
pentru înþelegerea complexitãþii diferitelor fenomene ale difuziei ºi evoluþiei
comunitãþilor umane în cadrul ecosistemului, ca parte integrantã a acestuia, totuºi
doar odatã cu omul se poate vorbi de devenirea istoricã propriu-zisã. De aceea,
considerãm cã odatã cu omul mediul natural a dobândit o nouã componentã, o
dimensiune conºtientã a sa, fãuritorii istoriei începuturilor au determinat ca
Paleoliticul ºi Epipaleoliticul-Mezoliticul, care alcãtuiesc Epoca pietrei cioplite sã
reprezinte perioade fundamentale ale Preistoriei generale, bineînþeles cu luarea în
considerare a tuturor interdependenþelor care au existat, de-a lungul timpului, între
om ºi naturã.
În acest sens, arheologii ºi specialiºtii din unele ºtiinþe conexe, au reuºit sã
reconstruiascã, parþial, trãsãturile modului de viaþã ºi de gândire din Paleolitic ºi
Epipaleolitic-Mezolitic, rãmânând, totuºi, încã foarte multe probleme
nesoluþionate sau care au fost studiate de pe poziþii simpliste, empirice ºi chiar
naive. Dacã lucrurile sunt oarecum mai clare pentru perioada de sfârºit a Epocii
pietrei, acestea se complicã cu cât ne îndreptãm atenþia spre primele 3000
de milenii ale începuturilor istoriei, prudenþa ºtiinþificã fiind o însuºire
necesarã cercetãrii.
Deºi folosim sintagma de societate umanã, în spatele acesteia înþelegem
de fapt o multitudine de manifestãri, dezvoltate în spaþii geografice diferite,
62 Dumitru Boghian
reprezentate prin numeroase tipuri sociale, alãturi de biodiversitate,
sociodiversitatea fiind o caracteristicã ºi a acestei epoci. Reunirea lor în cadrul
unor trãsãturi generale, uniformizatoare, este deosebit de dificilã ºi nu serveºte nici
corectei înþelegeri ºi nici reconstituirii ºtiinþifice. De aceea, multe din
reconstituirile realizate din necesitãþi ºtiinþifice sau didactice, sunt ipotetice ºi vor
suferi, în viitor, diferite ajustãri, în conformitate cu mersul firesc al cunoaºterii.
Aºa cum am vãzut, atunci când am discutat despre periodizarea ºi
cronologia Preistoriei generale, existã un decalaj temporal între primele etape ale
procesului de antropogenezã ºi primele dovezi de activitate conºtientã, manifestate
sub forma confecþionãrii primelor unelte din piatrã cioplitã. Aceastã perioadã de
peste 1, 5 milioane de ani a fost definitã ca Prepaleoliticã (cuprinzând aºa-numita
culturã osteo-donto-keraticã), (aproximativ 4000000-2500000 ani BP), dupã care
a fost definitã perioada Paleoliticului, cu care începe epoca propriu-zisã a pietrei
cioplite, cu trei paliere temporale: Paleoliticul inferior (timpuriu), (aprox.
2500000-300000 ani BP), Paleoliticul mijlociu (evoluat), (aprox. 300000-40000
ani BP), ºi Paleoliticul superior (târziu sau recent), (40000-mileniul al XIV-lea
BC, în lumea orientalã, sau 10000/8000 BC, în zona europeanã).
Epoca pietrei cioplite, ºi Preistoria propriu-zisã, se încheie cu
Epipaleoliticul - Mezoliticul, (mileniile al XIV-lea al IX-lea BC, în lumea
orientalã, sau 10/8000- 6000/ 5000 BC, în lumea europeanã), prin care se face
trecerea spre perioada urmãtoare a epocii pietrei ºlefuite, consideratã ºi partea
iniþialã a Protoistoriei.
IV. 2. Prepaleoliticul (aprox. 4000000 - 2500000 BP)
Sub aceastã denumire este inclusã perioada de început a istorie strãvechi,

când au avut loc primele etape ale procesului de antropogenezã, atunci când primii
hominizi s-au individualizat din trunchiul maimuþelor antropoide, adicã vremea
strãmoºului(lor) comun(i) ai omului ºi maimuþelor antropomorfe actuale ºi a
arheantropinelor (Homo erectus cu diferitele sale subtipuri), pânã la apariþia
primelor unelte certe, confecþionate intenþionat din piatrã cioplitã. Acest interval
temporal a mai fost denumit, în literatura arheologicã mai veche, Eolitic gr. åïò
(eos) = aurorã, ëéèïò (lithos) = piatrã, care a devenit caduc.
Este foarte greu de definit care au fost caracteristicile modului de viaþã al
acestor grupe de hominizi. Se poate bãnui cã acesta nu era foarte diferit de cel al
maimuþelor antropoide din care descindeau ºi cu care se înrudeau în mod direct,
atât prin felul de procurare a hranei din biotop, prin vânãtoare ºi cules, organizare
“socialã” în cete, cu descendenþã naturalã, ierarhii ºi relaþii biologice, sau prin
raporturile cu alte populaþii de animale sau hominizi.
Se considerã cã, pentru procurarea hranei, pentru amenajarea culcuºurilor
ºi eventualelor adãposturi ºi pentru apãrare, în faþa altor animale de pradã sau grupe
de hominizi, australopithecinele ar fi folosit o serie de unelte ºi arme naturale, beþe,
pietre de diferite dimensiuni, oase ºi coarne de animale, luate din naturã, pe care le
utilizau ocazional, aºa cum fac astãzi cimpanzeii, urangutanii, gorilele, pe care,
poate, le pãstrau pentru întrebuinþãri ulterioare.
În urma descoperirilor de la Makapansgat (Republica Sud-Africanã), în
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 63
1924, R. Dart a definit, pentru aceastã etapã, aºa-numita culturã osteo-donto-
keraticã (gr. osteon=os; odontos=dinte; keras/keratos=corn), când hominizii ar
fi folosit, pe lângã echipamentul lor natural, ca unelte incipiente: dinþi, coarne ºi
oase, uneori sparte ºi utilizate în cadrul vânãtorii. Existenþa unei asemenea culturi
discutabile a fost susþinutã ºi de H. Breuil. Ulterior aceastã denumire a folositã ºi de
C. S. Nicolãescu Plopºor pentru încadrarea discutabilelor materiale fosile de la
Bugiuleºti (com. Tetoiu, jud. Vâlcea). Acest tip de comportament ar fi pregãtit
confecþionarea propriu-zisã a uneltelor.
IV. 3. Paleoliticul inferior (aprox. 2500000 - 300000 ani BP)
Noþiunea de Paleolitic a fost introdusã, în anul 1865, de Sir John Lubbock,

fiind derivatã din alãturarea a douã cuvinte greceºti: ðáëáéïò (palaios) = vechi ºi
ëéèïò (lithos), desemnând etimologic Epoca veche a pietrei, înþeleasã ca Epocã a
pietrei cioplite. La rândul sãu, epoca paleoliticã a fost subîmpãrþitã în mai multe
faze evolutive, aºa cum am vãzut mai sus, stabilite ºi judecate, în special, dupã
progresul tehnologic, tipologic ºi funcþional al utilajului litic, la care s-au adãugat,
în limita posibilitãþilor, alte componente, care permit surprinderea evoluþiei
contradictorii a componentelor sistemelor economico-sociale ºi spirituale.
Paleoliticul inferior, cea mai îndelungatã perioadã preistoricã, a fost
divizat în urmãtoarele faze: Paleoliticul inferior timpuriu sau Protopaleoliticul-
gr. ðñïôùò (protos)=primul, (aprox. 2500000-1000000 ani BP), numit ºi arhaic,
în spaþiul african, Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat (aprox. 1000000-
400000 ani BP) ºi Paleoliticul inferior târziu/recent (aprox. 400000-
300000 ani BP).
IV. 3. 1. Paleoliticul inferior timpuriu/Protopaleoliticul

- (2500000 - 1000000 BP)
Aceastã perioadã desemneazã prima ºi cea mai îndelungatã parte a acestei

epoci, caracterizatã prin existenþa dovezilor clare de confecþionare conºtientã, de
cãtre Homo erectus (australopithecus ?) habilis, a uneltelor de piatrã cioplitã,
probabil ºi din alte materii prime: lemn, os, corn, dar care, din pãcate, nu s-au
pãstrat sau descoperit.
Dobândirea acestor abilitãþi creatoare a fost urmarea interacþiunii unui
complex de factori, între care trebuie luate în calcul: dezvoltarea în volum, cantitate
ºi calitate a substanþei cerebrale, o anumitã specializare a coordonãrii centrale a
diferitelor miºcãri ale membrelor, observarea ºi repetarea unor gesturi noi,
învãþarea ºi transmiterea experienþelor însuºite, conºtientizarea avantajelor noilor
unelte ºi/sau arme, pentru a face faþã, mai bine provocãrilor existenþei, în principal
pentru dobândirea hranei ºi apãrare, strâns legate de procesul general de
umanizare.
Primele unelte confecþionate din piatrã au fost, aºa-numitele cioplitoare,
lucrate pe extremitãþile unor bolovani, de diferite dimensiuni, numite ºi galete
(atunci când erau rulaþi ca urmare a acþiunii apelor marine, gheþarilor ºi torenþilor),
unifaciale, prin desprinderea de aºchii, de pe o singurã faþã, denumite choppers,
64 Dumitru Boghian
Fig. 28. Tipologia cioplitoarelor (choppers/chopping tools)

(dupã Cavaillon J. & N )
sau bifaciale, cioplite pe douã suprafeþe, numite chopping tools sau galets
aménagés, încadrate în zisa Culturã de prund (Pebble Culture), reprezentând
ipoteticele tehnocomplexe litice Preacheuleene, stabilite de H. L. Movius Jr., în
anul 1944, ºi denumite diferit de la zonã la zonã (Pebble Tools sau Chopping-Tool
Culture în Asia de SE, China, India, ºi culturile cu toporaºe de mânã-Hand-Axe
Cultures, cu bifaciale, în Africa ºi Europa) (fig. 28). Prin tehnicile de cioplire
(percuþie) directã, folosindu-se un bolovan de prelucrat ºi un percutor, ºi bloc
contra bloc (fig. 30 a ºi b), se obþineau aceste unelte cu margini tãioase, care stau, pe
Fig. 29. Cioplitoare de la Olduvai Fig. 30. Modalitãþi de cioplire a

(dupã M. D. Leakey) uneltelor (dupã M. Brezillon)
de o parte, la baza industriei litice pe nucleu (sau miez), ºi, pe de cealaltã parte, la
originea industriei litice pe prefabricate aºchiale, avându-se în vedere cã erau
folosite, în procesul muncii, ºi aceste produse de debitaj. Din punct de vedere
funcþional, aceste piese erau folosite în operaþii multiple: lovit, tãiat, rãzuit sau ca
percutoare, frecãtoare etc., mai eficiente decât o serie de unelte naturale.
Cioplitoarele monofaciale ºi bifaciale s-au pãstrat, în proporþii diferite, în funcþie
de pãstrarea unor tradiþii, creativitate ºi influenþe, pânã în Neolitic.
Cele mai vechi dovezi de prelucrare intenþionatã a pietrei, pentru obþinerea
de unelte, se cunosc în Africa de Est, la rãsãrit de Riftul Gregory (Gregory Rift
Valley) ºi provin din zona Hadar/Afar în Etiopia unde, de la Kada Hadar ºi Kada
Gona, au fost recuperate piese litice (choppers, chopping tools, nuclee-choppers)
care au fost datate prin magnetostratigrafie, între 2, 7-2, 4 mil. ani BP, vorbind,
probabil, de începuturile îndepãrtate ale Paleoliticului inferior african, prin faza sa
Protopaleoliticã, arhaicã.
Alte asemenea unelte/arme, lucrate din bazalt ºi cuarþ, datate dupã 1, 8 mil.
ani BP, au fost descoperite, la Olduvai Gorge, la nord de Ngorongoro Crater (N
Tanzaniei) (fig. 29), fapt pentru care cultura arheologicã ºi tehnocomplexul cãrora
le-au aparþinut a fost denumitã olduvaian, cu diferite faze, specificã tot pentru
perioada arhaicã a Paleoliticului inferior african (Early Stone Age). Piese similare
au mai fost descoperite la Koobi-Foora (Kenya), unde a fost definitã “industria
Karari”, dezvoltatã paralel cu fazele olduvaiene evoluate (aprox. 1, 65-1, 25 mil.
ani BP), Omo ºi Melka Kounturé (Etiopia) (fig. 34. 3), Semliki (Zair), Sterkfontein
ºi Swartkrans (Republica Sud-Africanã), existenþa lor prelungindu-se, în anumite
zone, pânã în Paleoliticul superior.
Redatarea fosilelor de Homo erectus erectus de la Sangiran (Indonezia), la
1, 8 - 1, 6 milioane de ani BP, ºi asemãnarea acestora cu unele fosile descoperite la
Trinil ºi Solo, din aceeaºi zonã, descoperite împreunã cu cioplitoare lucrate din tuf
vulcanic, descoperirile de la Dmanissi, în Georgia ºi artefactele de la Riwat ºi Pabbi
Hills, din Pakistan, pot pune problema, sub rezerva gãsirii de noi piese litice, în
asocieri arheologice certe, includerii Asiei în aria de rãspândire a
Protopaleoliticului.
În celelalte pãrþi ale Lumii Vechi, mai ales zona europeanã, elementele ale
Culturii de prund/Pebble Culture sunt datate dupã 1000000 de ani BP, fiind
confecþionate de comunitãþile de Homo erectus erectus care se rãspândeau treptat,
din aproape în aproape, ºi cucereau noi spaþii, desprinderea lor din trunchiul afro-
asiatic producându-se, probabil, înainte de trecerea la producerea industriei litice
acheuleene, astfel explicându-se ritmurile diferite de dezvoltarea a diferitelor
societãþi omeneºti. Nu excludem nici posibilitatea ca produsele considerate ca
aparþinând Culturii de prund sã reprezinte, în Europa, doar moºteniri arhaice în
cadrul unei industrii acheuleene propriu-zise. De aceea, se poate vorbi de o
variabilitate a Paleoliticului inferior, presupunând un nou demers euristic de
înþelegere nuanþatã a colonizãrii umane a Asiei ºi Europei precum ºi o definire mai
precisã a diferitelor lanþuri operatorii ale cioplirii pietrei, ale modului de folosire a
materiei prime, în strânsã legãturã cu ocuparea unor noi spaþii.
Se socoate, de asemenea, cã pe lângã confecþionarea intenþionatã a
primelor unelte, Homo erectus habilis ºi, ulterior, Homo erectus erectus ar fi fãcut
66 Dumitru Boghian
paºi importanþi pe calea dezvoltãrii altor
atribute umane, cum ar fi elementele
incipiente de organizare economicã:
procurarea hranei prin vânãtoare, în
continuitatea tradiþiilor fireºti, naturale,
din care cauzã acest tip de economie a
fost denumitã, nu tocmai potrivit, de
pradã, omul, ca omnivor, aflat la
capãtul superior al lanþului trofic, luând
din biotop, nu fãrã eforturi, uneori
considerabile, produsele alimentare ºi
utilitare (carnea unor animale mari ºi
mici, vânate de el sau luate de la alþi
prãdãtori, de aceea este foarte greu de
Fig. 31. Structurã de locuit de la spus cine era, în aceastã etapã vânãtor
Olduvai (dupã M. D. Leakey) sau vânat, fiind vorba de relaþii naturale
antropo-zoologice), ºi cules, prin care
procura majoritatea hranei, constând din ouã de pãsãri ºi reptile, insecte
comestibile, melci, scoici, tuberculi, rãdãcini, fructe, plante comestibile, piei, oase,
coarne etc.), neafectând echilibrul ecologic.
De asemenea, încã din Protopaleolitic se observã preocupãri pentru
amenajarea primelor adãposturi, sub forma unor colibe rotunde, din crengi,
frunze, ierburi, construite pe o bazã de bazalt, aºa cum sunt cunoscute la Olduvai
Gorge (Tanzania) (fig. 31), (cercetãri M. D. Leakey), datatã la 1, 8 mil. de ani BP,
sau pe o platformã de lut la Gomboré (Awash-Etiopia), (cercetãri J. Chavaillon),
încadratã pe la 1, 7 mil. de ani BP. Aceste adãposturi-colibe reprezintã elementele
unor tabere sezoniere sau mai durabile ale primilor culegãtori-vânãtori, aflate în
apropierea unor bogate surse de hranã. De altfel, despre existenþa unor tabere
sezoniere protopaleolitice vorbesc ºi descoperirile de la Omo 71, Omo 123
(Etiopia) ºi Koobi Fora (Kenya), toate datate înainte de 2 mil. BP.
În acelaºi timp, prezenþa acestor structuri de locuire, dovedesc existenþa
unor elemente evoluate de organizare a cetelor de hominizi, reconstituite
ipotetic, în care structurile de agregare biologicã, bazate pe ierarhii, relaþii
interindividuale ºi descendenþã naturalã erau, probabil, puþin modificate faþã de
perioada anterioarã, fãrã a se cunoaºte gradul de implicare conºtientã, în sens
social, rudenia sanguinã fiind un factor important de coagulare. În acest context,
în cadrul relaþiilor interumane, se considerã, ipotetic fireºte, cã Homo erectus
habilis utiliza o formã elementarã de limbaj, în timp ce Homo erectus erectus, a
cunoscut o normalã evoluþie spre un limbaj rudimentar, cu unele structuri
gramaticale simple.
Nu se cunosc, deocamdatã, elemente ale manifestãrilor spirituale,
neputându-se preciza dacã fosilele umane descoperite provin de la indivizi morþi în
urma unor accidente, a acþiunii animalelor de pradã, de la cadavre abandonate sau
de la eventuale înmormântãri incipiente, cu un ritual foarte simplu ºi greu de sesizat
arheologic.
Totuºi, începutul confecþionãrii uneltelor, cu alte forme ºi caracteristici
decât cele naturale, întemeierea primelor structuri de habitat ºi dovezile de
organizare socialã au modificat locul ºi rolul primilor oameni în cadrul
ecosistemului ºi au stat la baza dezvoltãrii conºtiente ulterioare.
IV. 3. 2. Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat

(aprox. 1000000 - 400000 ani BP)
Aceastã perioadã a fost, foarte probabil, creaþia tipurilor evoluate de Homo

erectus erectus din Africa, Asia ºi Europa, care au realizat o anumitã diversificare a
formelor de culturã materialã, urmare fireascã a transformãrilor prin care a trecut
omul ca specie ºi fiinþã culturalã, cu o întreagã suitã de structuri economice, sociale
ºi mentale.
Din punct de vedere arheologic, pentru aceastã perioadã au fost definite
mai multe aspecte culturale (tehnocomplexe litice, culturi ?), dintre care cel mai
important este Acheuleanul, definit încã din 1872 de cãtre G. de Mortillet, în urma
cercetãrilor efectuate pe terasele aluvionare ale râului Somme din cartierul Saint-
Acheul al oraºului Amiens (Franþa), unde s-au descoperit numeroase piese
bifaciale tipice. Ulterior, prin cercetãrile efectuate, s-au definit caracteristicile
industriei litice bifaciale acheuleene, au fost realizate diferite periodizãri, dintre
care o menþionãm pe cea utilizatã astãzi, introdusã de F. Bordes, cu trei faze
Fig. 32. Filiaþia ºi tipologia pieselor litice din Acheuleanul african

(dupã Isaac Gl., Garanger J)
principale; Acheulean timpuriu, Acheulean mijlociu ºi Acheulean târziu
(superior), aceastã culturã încheindu-se la nivelul Paleoliticului mijlociu.
68 Dumitru Boghian
Acheuleanul timpuriu (sau vechi) deºi este caracteristic pentru întregul
teritoriu al Lumii Vechi, fiind mai bine documentat în perioada echivalentã a
Fig. 33. Situri africane: A. Olduvaiene; B. Acheuleene

(dupã Garanger J.)
glaciarului Mindel ºi interglaciarului Mindel-Riss=sfârºitul pluvialului Kanjeran-
Gamblian ºi începutul pluvialului Kamasian, a debutat, se pare, în Africa de Est,
pe la 1, 5 mil. ani BP, prin aºa-numitul Acheulean african, specific pentru
Paleoliticul inferior propriu-zis/Early Stone Age, unde se cunosc primele situri cu
piese bifaciale.
Industria liticã a acestui aspect cultural este compusã din unelte mari de
tipul pieselor bifaciale, lucrate pe nucleu (miez), cu forme alungite, mai regulate,
cu baza rotunjitã, cu talonul înlãturat, marginile sinuoase tãioase ºi suprafeþele
cioplite în întregime, considerate tot toporaºe de mânã, grele, care se regãsesc ºi în
fazele ulterioare ale Acheuleanului. În cadrul Acheuleanului vechi erau prezente ºi
racloarele pe aºchie ºi s-au pãstrat însemnate elemente ale Culturii de prund
(fig. 32).
Descoperiri de piese litice acheuleene timpurii se cunosc în Africa: la
sfârºitul nivelurilor Olduvai I ºi Olduvai II (Tanzania) (fig. 34. 1-2), Nariokotome
III (Kenya), în siturile Stellenboch (Rhodesia), Kamoa, Luena, Katanga
(Republica Sud-Africanã), în zona Saharei de NV ºi la Ternifine (Algeria) (fig. 33).
În Africa australã, în urma descoperirilor de la Kaiso, pe valea râului Kafu
(Uganda), este cunoscut ºi un facies cultural (tehnocomplex ?) deosebit de primitiv,
numit Kafuan, caracterizat prin pseudo-choppers ºi bolovani naturali, care
debuteazã anterior Acheuleanului, pentru ca, mai apoi, sã evolueze paralel
cu acesta.
Paleoliticul inferior vechi din Orientul Apropiat este reprezentat tot de
industriile acheuleene, care prezintã mai multe faciesuri: de litoral (Sitt Markho,
Liban), de graben (Ubeidiyeh, Iordania) ºi o posibilã tradiþie cu bifaciale, datate
înainte de 1 milion de ani BP. Aceste faciesuri ºi tradiþii continuã ºi în Paleoliticul
inferior mijlociu (aprox. 850000-450000 BP), aºa cum ne aratã descoperirile de la
Berzine, Khallalé, Ouadi Aabet ºi Ras Beyrouth (Liban), pentru faciesul de litoral,
Joubb Jannine, Latamné, pentru faciesul de graben.
În Europa, începuturile industriei litice bifacialã acheuleene sunt mai
Fig. 34. Piese litice aparþinând Paleoliticului inferior african (1-5)

ºi asiatic (6-7). Olduvai (1-2), Melka Kountouré (3), Lac Langano,
Etiopia (4), Sidi Abderrahman, Maroc (5), Lanþian (6-7)
(dupã M. D. Leakeay, R. Feustel, J. Garanger)
târzii, fiind datate pe la 1000000-700000 de ani BP, asemenea piese descoperin-
du-se: în Grota Vallonnet (Nisa) ºi Soleilhac, în Franþa, Isernia La Pineta ºi la
Mandrascava (Italia), Gran Dolina (Spania), Kärlich Bb (Germania), La Belle-
Roche/Sprimont (Belgia), Sandalja (Croaþia), Beciov ºi Pribite Kamni (Slovacia),
Korolevo (Ucraina) etc., dintre care ultimele sunt mai noi. De aceea, multe dintre
descoperirile acheuleene timpurii din Europa sunt nesigure, chiar dacã sunt
asociate cu faunã villafranchianã. Pentru perioadele urmãtoare, de dupã 700000 de
ani BP, lucrurile devin mai clare ºi datoritã imbogãþirii descoperirilor ºi precizãrii
condiþiilor crono-stratigrafice.
70 Dumitru Boghian
Pentru o anumitã perioadã a Paleoliticului inferior european a fost definitã
cultura abbevillianã (denumitã astfel dupã localitatea Abbeville, Franþa, unde au
fost efectuate cercetãri de cãtre J. Boucher de Perthes). În unele lucrãri mai vechi,
pentru perioada abbevillianã a fost utilizat ºi termenul de Chellean, dupã
localitatea Chelles-Seine-et-Marne, Franþa, care este astãzi desuet. Abbevillianul
este considerat astãzi o fazã a Acheuleanului timpuriu european ºi este datat în
interglaciarul Günz-Mindel ºi glaciarul Mindel=prima parte a pluvialului
Kanjeran-Gamblian.
Ca fazã a Acheuleanului timpuriu, Abbevillianul se caracterizeazã printr-o
etapã evoluatã a confecþionãrii cioplitoarelor bifaciale, de pe suprafeþele cãrora
desprinzându-se numeroase aºchii se obþineau margini neregulate, deosebit de
tãioase, cu taloane rezervate, ºi vârfuri, piese care au mai fost denumite toporaºe
de mânã (fr. coup de poing; germ. Faustkeil, engl. hand-adze), de formã
triunghiularã sau amigdaloidã, având aceeaºi funcþionalitate multiplã ºi puteau fi
prinse, probabil, în anumite cozi sau mânere.
Deºi nu este foarte clar, în perioada Acheuleanul timpuriu îºi aflã, probabil,
începuturile ºi industria liticã din Asia de sud-est (Solo, Java, Sangiran,
Mondjokerto), unde au fost descoperite foarte multe fosile de Homo erectus, care ar
putea reprezenta creatorii faciesului Padjitanian (dupã zona Padjitan/Pacitan). În
zona chinezã, în aceeaºi perioadã a început, probabil, ºi faciesul cultural
Zhoukoudian (numit altã datã Kou-Kou-tien), cu o tipologie liticã rudimentarã
(fig. 34. 6-7), în timp ce în Pakistan ºi India (Madras ºi Kaºmir) este cunoscut un
aspect Presoanian (râul Soan, Pendjab-ul pakistanez), cu piese choppers ºi
spãrturi masive.
IV. 3. 3. Paleoliticul inferior târziu/recent

(aprox. 400000 - 300000 ani BP)
Ultima perioadã a Paleoliticului inferior reprezintã o dezvoltare fireascã a

industriei litice anterioare, în special a celei bifaciale, fiindu-i caracteristice fazele
evoluate ale Acheuleanului (mijlocie ºi târzie), mult mai bine cunoscute, ºi alte
faciesuri culturale, Clactonianul ºi Tayacianul, în regiunea europeanã,
Zhoukoudianul, în zona chinezã, Soanianul, în spaþiul indian etc. Aceastã
perioadã, cu durate diferite de la zonã la zonã, a reprezentat un apogeu al
Paleoliticului inferior, în interiorul sãu observându-se apariþia treptatã a
caracteristicilor industrilor litice ale Paleoliticului mijlociu.
Aceste aspecte culturale acoperã o perioadã temporalã echivalentã
stadiilor glaciare Riss I ºi II (Acheuleanul mijlociu), Riss III (Acheuleranul târziu
sau superior), care se prelungeºte ºi în timpul interglaciarului Riss-Würm
(Acheuleanul final-Micoqianul), toate paralele în timp cu cea de-a doua parte a
pluvialului Kamasian ºi începutul pluvialului Kageran.
Acheuleanul mijlociu cunoaºte o evoluþie ºi o diversificare tipologicã ºi
funcþionalã a pieselor bifaciale (fig. 35 ºi 36), acum fiind prezente piesele
lanceolate, cele ovalare, amigdaloide ºi limandele plate (numite astfel dupã forma
oval-alungitã a unei specii de peºte Limanda limanda), cioplite atent ºi retuºate,
folosite ca vârfuri de lance (?) ºi cuþite, piesele cordiforme, toporaºele de mânã cu
Fig. 35. Tipologia pieselor bifaciale (dupã F. Bordes)
Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

72 Dumitru Boghian
muchia transversalã, alãturi de care sunt prezente piesele unifaciale, lucrate pe
aºchie, într-o tehnicã numitã Protolevallois: racloare, cuþite denticulate, burine,
strãpungãtoare.
Într-o anumitã etapã a Acheuleanului mijlociu apar elemente ale tehnicii
de cioplire Levallois (numitã astfel dupã localitatea Levallois-Peret (Paris,
Franþa), constând din pregãtirea specialã a nucleului, în special de silex, prin
decorticare ºi realizarea unui plan de lovire, neted sau retuºat, numit câteodatã “în
formã de carapace de broascã þestoasã”, din care meºterul, cu o dexteritate
deosebitã, obþinea aºchii cu formã predeterminatã: ovalã, rotundã, rectangularã,
triunghiularã ºi numai puþine lame cu laturile paralele, care constituiau
“prefabricate”, cu talonul faþetat sau neted, prelucrate secundar, prin retuºare,
confecþionându- se racloare, gratoare ºi vârfuri triunghiulare.
În Acheuleanul târziu (superior) se observã o nouã diversificare a
utilajului litic, limandele reducându-se numeric, în vreme ce predominã piesele
bifaciale lanceolate, care aveau o formã triunghiularã, aplatizatã, ºi cele de tip
micoqian, având marginile tãioase regulate ºi suprafeþele mult mai atent retuºate.
Simetria deosebitã a acestor piese, reprezintã nu numai un reflex al progreselor
funcþionale, ci, poate, ºi o serie de mutaþii în spiritul uman, care denotã o oarecare
deschidere spre inovare, o orientare spre ordine ºi frumuseþe. Prin tehnica
Levallois, care se generalizeazã, s-au produs mult mai multe unelte pe aºchie:
gratoare, racloare, cuþite, burine, piese denticulate cu scobiturã (encoche) etc.
Clactonianul este un facies cultural ºi o tehnicã de cioplire specifice
pentru Paleoliticului inferior, numit aºa dupã staþiunea eponimã Clacton-on-Sea
(Essex, Anglia), caracteristic pentru zona nord-vest europeanã, ale cãrui începuturi
sunt greu de precizat, regãsindu-se, probabil, odatã cu popularea Insulelor
Britanice, de cãtre Homo erectus erectus (a se vedea fosilele de la Boxgrove din
Anglia, datate pe la 500000 de ani BP).
Ca facies cultural, Clactonianul s-a dezvoltat pe parcursul a trei faze:
vechi, evoluat ºi final, în acelaºi timp cu sfârºitul Acheuleanului ºi Levalloisianul,
între acestea existând fireºti interferenþe, influenþe ale sale întâlnindu-se ºi în
spaþiul afro-asiatic. Din aceastã cauzã, mulþi specialiºti considerã cã este vorba
doar de o tehnicã de cioplire aºchialã, dintr-un nucleu biconic, nepreparat în mod
special, “prefabricatele” (aºchiile) cu unghiul de spãrturã foarte larg având un talon
neted, oblic, cu bulbul de percuþie conic, proeminent, din care, prin retuºare, s-au
obþinut racloare, piese denticulate ºi cu scobiturã (encoche), piese discoidale, cu
forme nestandardizate, în paralel cu continuarea confecþionãrii uneltelor de tip
choppers, la începuturile Clactonianului, sau a bifacialelor ºi limandelor, în
celelalte etape de dezvoltare.
Piesele clactoniene sunt, adesea, amestecate cu materiale acheuleene, fiind
localizate în bazinul Tamisei. Dintre descoperirile clactoniene, pot fi menþionate,
pe lângã cele din staþiunea eponimã, acelea de la Swanscombe (fig. 38. 6), Warren
Hill ºi High-Lodge (Anglia), La Micoque (Franþa), Markkleeberg (Leipzig,
Germania), Vértesszölöss (Ungaria) º. a., aflându-se în aria debitajului de
tip acheulean.
Acheuleanul final sau Tayacianul (Tayac, Dordogne, Franþa) poate fi
considerat drept o perioadã de trecere spre Paleoliticul mijlociu (aºa-numitul
Musterian de Tradiþie acheuleanã), fiind caracterizat prin continuarea realizãrii
unor puþine piese bifaciale, lanceolate ºi cordiforme, cu vârf ascuþit ºi baza
semicircularã, împreunã cu unelte variate pe aºchii: racloare simple, convexe ºi
transversale, gratoare, cuþite, burine, piese denticulate, vârfuri tayaciene, lucrate,
uneori, în tehnicã Levallois.
Tayacianul, definit de H. Breuil, caracterizat prin unelte realizate pe aºchii,
este mai puþin cunoscut ºi contestat de mulþi specialiºti, ar putea reprezenta,
probabil, o împletire între industria liticã a Acheuleanului final cu cea clactonianã,
fãcând trecerea spre Musterian, aºa cum se vede dintr-o serie de descoperiri din
Orient: Et Tabun (Muntele Carmel), Qumm Qatafa (Iudeea), Yabroud (Siria) etc.
sau din Spania, Italia ºi Asia Micã. Dacã Clactonianul este specific pentru Europa
centralã ºi de nord-vest, Tayacianul este, a fost, mai degrabã, circummediteranean
ºi evolueazã, probabil, cãtre Micoqian.
Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior, pe la 300000 de ani BP, existã dovezi
Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

clare de utilizare a armelor de lemn cu vârful întãrit în foc, aºa cum este lancea de la
Lehringen (Germania), gãsitã între coastele unui elefant de climã caldã, dovedind
vânãtoarea animalelor mari.
Descoperiri încadrate în etapele evoluate ºi târzii ale Acheuleanului sunt
74 Dumitru Boghian
cunoscute la: Arago (Tautavel), Terra Amata (Nisa), Orgnac (Franþa), Torre in
Pietra, Rio Correcchio, Basilicate, Capri (Italia), grotele Sinzing (Germania),
Vértesszöllös (Ungaria), Petralona (Grecia), în Europa (fig. 37), Ubeidyah (Israel),
Beirouth (Liban), vãile Iordan, Béeka, Oronte în Orientul Apropiat, în timp ce în
Africa se constatã o continuitate de locuire, în multe din staþiunile amintite anterior,
realizându-se o trecere localã la urmãtoarele aspecte ale Paleoliticului
mijlociu/Middle Stone Age: Fauresmithianul, Sangoeanul, Lupembianul.
În spaþiul carpato-danubiano-pontic, care este parte integrantã a lumii
europene, ca descoperiri care pot fi atribuite cert Paleoliticului inferior, în stadiul
actual al cercetãrilor, sunt cele de tip acheulean de la Duruitoarea Veche (niv. 4 ºi 3)
Fig. 37. Situri aparþinând Paleoliticului inferior din Europa centralã

ºi de vest (dupã Grimaud-Hervé, Serre, Bahain, Nespoulet)
ºi Ofatinþi (niv. 3 ºi 2), din Rep. Moldova, ºi clactoniene de la Valea Lupului, jud.
Iaºi, Mitoc-Malul Gaben, jud. Botoºani, fãrã a se putea preciza care a fost poziþia
cronologicã a pieselor litice gãsite în depozitele remaniate de pe vãile: Argeºului,
Mozacului, Dâmbovnicului, Cotmenei, Oltului, Dârjovului ºi în împrejurimile
Sibiului. Cãtre sfârºitul Paleoliticului inferior carpato-danubiano-pontic sunt
cunoscute aºa numitele industrii premusteriene din Rep. Moldova (Mersîn,
Buteºti, Bobuleºti V, Varvareuca VII ºi X, Ofatinþi) cuprinse în faciesurile
Tayacian ºi Micoquian,
sau cele de la Ripiceni-
Izvor care nu sunt precis
încadrate.
Zhoukoudianul
este aspectul cultural
dezvoltat în Paleoliticul
inferior mijlociu ºi târziu,
în zona chinezã, denumit
astfel dupã descoperirile
din grotele de la
Zhoukoudian (SV
Beijing), care alcãtuiesc
un complex de situri, fiind
opera variantelor asiatice
ale lui Homo erectus
erectus (Homo
lantianensis ºi
S i n a n t h r o p u s
(Pithecanthropus)
beijinensis. Între cele
peste 2000 de unelte
descoperite, lucrate din
cuarþit, roci vulcanice ºi
cristal de stâncã, se
întâlnesc: toporaºe de
m â n ã , u n e l t e
aºchiale,racloare, vârfuri
retuºate, nuclee sferoidale
ºi poliedrice etc. Piese
similare s-au mai
descoperit în peºtera
G u a n y i n , l a To n g z i
(provincia Guizhou), la Fig. 38. Piese litice aparþinând Paleoliticului
Daye (provincia Hubei), inferior european. 1. Remontajul unui chopper
Peºtera Dragonului de la de la Vallonnet (Franþa); 2-4. Choppers ºi
Yunxan, la Litsun ºi în chopping-tools de la Caune de Arago (Franþa);
valea Fen (Fen Ho), care 5. Bifacialã din Grota Paglicci (Italia); 6. Bifacialã
anunþã un stil acheulean. Swanscombe; 7. Bifacialã Côtes-d'Armor
În zona indo- (Franþa); 8-11. Racloare ºi bifaciale de la
pakistanezã s-a dezvoltat Saint-Acheul (Franþa); 12-14. Piese
aspectul Soanian (denumit acheuleene finale de la Lazaret (Franþa)
(dupã H. de Lumley, F. Bordes, J. L. Monnier,
dupã valea râului Soan,
A. Tuffreau, A. Galiberti)
Pendjab, Pakistan), în
regiunile Madras ºi Kaºmir,
caracterizat printr-o industrie liticã rudimentarã, compusã din choppers ºi
76 Dumitru Boghian
chopping-tools, piese bifaciale acheuleene, aºchii masive, greu de deosebit de
desprinderile naturale, aºchii de tip clactonian, rar retuºate, la care se adaugã aºchii
ºi gratoare, cu planul de lovire faþetat, prezentând caracteristici de debitaj
Levallois, fãcând trecerea spre Paleoliticul mijlociu.
Prin caracteristicile sale, Soanianul, mai ales prin descoperirile din situl
Chauntra (valea Soan), cu seriile sale de de bifaciale, prezintã o interferenþã a
industriilor litice africane ºi europene cu cele sud-est asiatice. În regiunea Madras
s-a dezvoltat faciesul
Madrasian, caracterizat prin
prezenþa bifacialelor ºi puþine
piese chopping tool, iar în situl
Attirampakkam au fost
descoperite unelte de aspect
acheulean. Cãtre sfârºitul
Soanianului au fost
confecþionate piese litice de tip
Musterian ºi Levallois.
În sud-estul Asiei, cu
toate cã existã numeroase
fosile legate de unele etape
timpurii ale procesului de
antropogenezã, Paleoliticul
inferior, aºa cum am vãzut
deja, este puþin cunoscut,
deoarece existã foarte puþine
asocieri, în complexe
arheologice cu stratigrafie
sigurã, cu unelte specifice
acestei perioade, piesele fiind
lucrate din tufuri vulcanice ºi
lemn fosilizat.
Astfel, piese de tip
choppers ºi chopping tools,
asociate cu aºchii clactoniene
ºi Protolevalloisiene, au fost
descoperite la Irrawaddy
(Mandalay), (Birmania), pe
terasele Mekongului ºi râului
Kwaï Noï (Siam), ale râului
Perak (Malaka-Malaesia),
Tuguegarao (insula Luzon-
Filipine) ºi pietriºurile râului
Baksoka (Java-Indonezia). Au
fost definite, astfel, mai multe Fig. 39. Locuinþe ºi vatrã din Paleoliticul
faciesuri regionale cum sunt: inferior european. A. Vatrã de la Terra Amata;
B. Locuinþã de la Terra Amata; C. Locuinþã de
Cabalwanianul, în Filipine,
la Lazaret (dupã H. de Lumley)
Tampanianul, în Malaezia,
Anyathianul, în Birmania,
Fingoianul ºi Lannathianul, în Thailanda etc., care rãmân domenii deschise
de cercetare.
În cea de-a doua parte a Paleoliticului inferior, toate tipurile de Homo
erectus au fãcut, nu dintr-o datã ºi foarte facil, paºi însemnaþi pe drumul umanizãrii
propriu-zise, a conturãrii mai exacte a structurilor economice, sociale ºi mentale.
Noile unelte/arme de piatrã, cu funcþionalitãþi multiple, alãturi de cele mai vechi
(suliþe de lemn, mãciuci, ciomege, beþe de scormonit, coºuri de nuiele etc.), au
permis practicarea vânãtorii, probabil în cete, a diferitelor animale, mai mari sau
mai mici, presupunând o oarecare specializare, care asigura, aºa cum ne aratã
studiile etnologice, pânã la 20-30 %, din hranã, în vreme ce culesul permitea
obþinerea restului de resurse alimentare, de pânã la 70-80 %. În ciuda unei creºteri
demografice, judecatã relativ, dupã numãrul crescut de fosile descoperite,
procurarea hranei nu a avut ca urmare modificarea raporturilor ecologice.
Relaþiile economice dintre indivizi sunt mai greu de determinat, dar nu se
poate exclude, probabil, o anumitã cooperare ºi solidaritate între membrii cetelor ºi
ginþilor, rudenia conºtientizatã jucând un rol, credem, din ce în ce mai important. În
acelaºi timp, este greu de definit care au fost formele de agregare socialã, care au
fost elementele noi dobândite în procesul treptat ºi lent de umanizare.
Considerãm cã, în continuitatea formelor de organizare socialã, prezente
în perioadele anterioare, cetele de hominizi capãtã caracteristicile ginþilor umane,
în care descendenþa naturalã, matriliniarã, fundamenta relaþiile de rudenie, iar o
serie de interdicþii sexuale, biologice, moºtenite din lumea animalã înruditã, devin
tabuuri ºi au avut ca urmare dezvoltarea exogamiei, care existã, de altfel, ºi la unele
specii, inclusiv la maimuþele antropoide. În cadrul acestor comunitãþi, ierarhiile au
capãtat, probabil, noi conotaþii, pe lângã calitãþile biologice, înþelepciunea,
îndemânarea, experienþa ºi fertilitatea jucând un rol deosebit, existenþa unui stadiu
matriarhal în organizarea ºi devenirea preistoricã a omului nemaiputându-se
susþine.
Grupele de Homo erectus erectus, care nu erau foarte numeroase, poate
pânã la 30-40 membri, cum aratã analogiile etnologice, dovedeau o preocupare
deosebitã pentru alegerea, organizarea sau construirea adãposturilor locuinþã ºi
pentru “domesticirea” ºi folosirea focului, luat din naturã. Astfel, la Makapansgat
(Africa de Sud), în Acheulean era ocupatã “Peºtera vetrelor”, cu instalaþii pentru
foc, pe care existau nu mai puþin de nouã straturi de cenuºã. Asemenea adãposturi
mai sunt cunoscute în unele grote de la Zhoukoudian, cu straturi groase de cenuºã,
dovedind întreþinerea îndelungatã a focului pe acelaºi loc, chiar dacã o serie de
specialiºti susþineau recent cã aceasta se datoreazã unor inundaþii care ar fi adus
cenuºa din exterior (Sic!).
În acelaºi timp, alte grupe de Homo e. erectus au construit locuinþe în aer
liber, sub forma unor colibe circulare-ovale, unele temporare, ca cele de la Terra
Amata (Nisa-Franþa), construite pe pari înfipþi în solul nisipos al unor dune, cu
vetre interioare ºi exterioare amenajate în mici alveolãri pavate cu plãci de piatrã,
datate pe la 400000 de ani BP sau Lazaret (Franþa) (fig. 39). Dovezi ale folosirii
focului ºi vetrelor mai sunt cunoscute la Vértesszöllös (Ungaria), Torre in Pietra
(Italia), Lunel Viel ºi Achenheim (Franþa), legate de Acheuleanul mijlociu.
“Domesticirea” focului reprezintã o cucerire deosebit de importantã a lui
78 Dumitru Boghian
Homo e. erectus, acesta devenind un factor civilizator, fiind greu de conceput o
umanitate evoluatã fãrã acest element. Focul a cãpãtat, de-a lungul timpului,
funcþii tehnologice, sociale ºi spirituale. Dupã o perioadã în care hominzii au
dovedit aceeaºi teamã instinctualã faþã de focul natural, ca ºi animalele, Homo e.
erectus a învãþat sã cunoascã acest element natural, luându-l din naturã (unde se
naºte prin autoaprindere, erupþii vulcanice, descãrcãri electrice etc.) ºi l-a folosit,
probabil, acum 500000 de ani BP, pentru încãlzit, iluminat, apãrarea de animalele
sãlbatice ºi prepararea hranei, prin frigerea cãrnii ºi coacerea rãdãcinilor,
tuberculilor, ameliorarea cioplirii pietrei ºi întãrirea uneltelor de lemn etc.
Ulterior, în Paleoliticul mijlociu ºi superior, odatã cu producerea focului, acesta a
fost întrebuinþat la: prelucratul pieilor prin argãsire, transformarea unor coloranþi,
prelucrarea osului, a substanþelor cleioase, ºi, nu în cele din urmã, în cadrul
diferitelor rituri ºi practici magico-religioase, toate implicând un întreg cortegiu de
schimbãri complexe în comportamentul uman, în plan economic, social ºi mental.
Cu toate progresele pe care le face Homo erectus erectus, în aceastã a doua
fazã a Paleoliticului inferior, nu sunt sesizabile, deocamdatã, deºi pot fi bãnuite,
elementele spirituale, magico-religioase ºi artistice. În acest sens, foarte buna
pãstrare a unor cranii, datând din Paleoliticul inferior final (Tautavel, Steinheim
º.a), poate fi legatã, probabil, de prefigurarea unui comportament funerar, alãturi de
alte practici magico-religioase.
IV. 4. Paleoliticul mijlociu/dezvoltat

(aprox. 300000 - 40/35000 ani BP)
Acest etaj cronologic al Paleoliticului a fost creaþia lui Homo e. erectus

evoluat, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã a Lumii Vechi, a lui Homo sapiens
archaicus, Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo s. sapiens, care, potrivit
descoperirilor arheologice, au dovedit importante calitãþi tehnologice, lucrând la
un nivel superior piatra, folosindu-se atât nucleele cioplite cât ºi aºchiile, lamele ºi
vârfurile, oarecum standardizate, desprinse prin percuþie directã sau indirectã ºi
presiune (fig. 30 a, c-d), folosite într-o manierã sistematicã ºi pe scarã largã, în
tehnica numitã Levallois (fig. 40), care cunoaºte o înflorire deosebitã.
În acelaºi timp, în arsenalul omului din Paleoliticul mijlociu îºi face loc
tehnica, din ce în ce mai perfecþionatã, a retuºãrii prefabricatelor, putându-se obþine
piese litice mult mai perfecþionate ºi eficace, a se vedea vârfurile de tip Levallois ºi
Le Moustier (fig. 41. 2-5), care puteau fi prinse în tije groase, realizându-se lãnci
eficace.
Noua metodã de cioplire a pietrei cerea cantitãþi însemnate de materie
primã, fapt care a condus, probabil, cãtre “inventarea” exploatãrii cvasi-
sistematice a unor surse litice, cu calitãþi deosebite, prin sãparea de puþuri ºi galerii,
aºa cum se cunosc, deocamdatã, în Egipt, unde, din puþuri adânci de pânã la 2 m, se
extrãgeau bolovanii de silex, sau în Africa de Sud, unde, din galerii orizontale, se
scotea ocrul roºu.
Cãtre 120000 de ani oamenii preistorici au trecut, în momente diferite de la
zonã la zonã, la reducerea dimensiunilor nucleului ºi extragerea de prefabricate sub
formã de lame fine, alungite, care au permis o specializare mai accentuatã a
uneltelor, aceastã tehnicã extinzându-se foarte mult în Paleoliticul superior.
În Paleoliticul mijlociu, s-a dezvoltat un important complex tehnologic ºi
cultural, Musterianul, dupã denumirea localitãþii Le Moustier (Dordogne,
Franþa), rãspândit în diferite forme în Europa, Africa ºi Asia, de la sfârºitul
glaciaþiei Riss pânã la sfârºitul stadiului glaciar Würm II. Musterianul îºi are
originea în industriile litice ale Paleoliticului inferior, existând împletiri cu
Levalloisianul.
Din punct de vedere tipologic, Musterianul este o industrie pe aºchii,
prefabricate din care s-au confecþionat, mai ales, vârfuri bifaciale ºi racloare
(fig. 41). Unii cercetãtori ai Paleoliticului (D. Peyrony ºi F. Bordes) au stabilit mai
Fig. 40. Modalitãþi de cioplire Fig. 41. Piese litice musteriene. 1. Racloar
Levallois unipolarã (dupã E. Boëda) convex; 2. Vârf Levallois; 3-5. Vârfuri mus-
teriene; 6. Racloar oblic; 7. Racloar trans-
versal; 8. Racloar convergent; 9. Racloar
dublu; 10. Aºchie Levallois (1, 3-9. Combe-
Grenal, Dordogne; 2. Hauppeville, Norman-
dia; 10. Corbiac, Franþa (dupã F. Bordes)
multe faciesuri musteriene, definite pe baza rolului determinant al proporþiei

racloarelor în comparaþie cu alte unelte:
! Musterianul de Tradiþie Acheuleanã asemãnãtor, în parte, cu Micoquianul, cu

bifaciale cordiforme, plate ºi triunghiulare, lame - cuþite à dos, gratoare,
strãpungãtoare, burine, care au devenit predominante în faza finalã;
!Musterianul tipic (Le Moustier) - caracterizat prin întrebuinþarea tehnicii

levalloisiene de cioplire a pietrei, prin preponderenþa vârfurilor de mânã, a
80 Dumitru Boghian
racloarelor, un numãr redus de lame - cuþite à dos ºi prezenþa accidentalã a
bifacialelor;
!Musterianul denticulat care cuprinde o industrie liticã mediocrã, caracterizatã

prin unelte cu scobituri (encoches) ºi piese denticulate, în timp ce vârfurile de
mânã, racloarele, cuþitele ºi bifacialele sunt rare;
!Musterianul La Quina (Charentian), denumit dupã localitatea La Quina

(Charente-Franþa) pare cã evolueazã din Clactonian ºi Tayacian, industria sa
prezentând numeroase racloare circulare ºi înguste, laterate, transversale ºi plan-
convexe, în vreme ce cuþitele, bifacialele ºi piesele denticulate sunt rare;
!Musterianul La Ferrassie (dupã localitatea eponimã din Dordogne, Franþa) pare
Fig. 42. Industrie liticã aterianã Fig. 43. Industrie liticã

din Algeria. 1-4. Beir el Ater; africanã MSA. 1-9. Lupembian;
5-14. Sahara (dupã Camps G., 10-12. Orange (Africa de Sud);
Chavaillon N.) 13-17. Pietersburg
(dupã Clark J. D.)
cã evolueazã din mediul La Quina, având ca unelte caracteristice racloarele
transversale, convergente, înguste, plan-convexe sau bifaciale, piesele bifaciale
lipsesc iar uneltele denticulate sunt rare.
De asemenea, au mai fost definite ºi alte faciesuri musteriene, cum ar fi
discutabilul Musterian alpin (E. Bächler, 1903), cunoscut pe baza descoperirilor
din zona montanã a Elveþiei, cu o industrie liticã sãrãcãcioasã, asociatã cu
numeroase materiale osteologice de urs de peºterã, ºi Musterianul din Asia
Centralã, subîmpãrþit, la rândul sãu în cel puþin patru grupe regionale (grupul
Levallois, grupul Levalloisiano-Musterian, grupul Musterian tipic, montan, ºi
grupul Musterian de tip soanian).
Ca descoperiri musteriene mai importante, din spaþiul european, pot fi
menþionate cele de la La Ferrassie, Le Moustier, La Quina, Combe-Grenal, Pech de
l'Aze (Franþa), Grimaldi, Guattari (Italia), El Castillo, Romani (Spania), Saint
Brelade (Anglia), Spy (Belgia), Altmühl (Germania), Predmost (Moravia), Tata
(Ungaria), Krapina (Croaþia), Asprocaliko (Grecia), Molodova (Ucraina etc.).
În acelaºi timp, pe lângã Musterian ºi Levalloisian, au fost decelate ºi
definite mai multe faciesuri: Micoquianul, care succede Acheuleanului, cu
varianta Micoquianul Europei centrale; Pontinianul, apropiat de Charentian ºi
Musterianul La Quina, dezvoltat pe litoralul Pontin (la sud de Roma pânã la Monte
Circeo) ºi caracterizat prin bogãþia de racloare cu retuºe La Quina, utilizarea pe
scarã redusã a tehnicii Levallois, puþine vârfuri musteriene, nuclee discoidale ºi
pãstrarea pieselor choppers ºi chopping-tools; Taubachianul, cunoscut în Europa
centralã (situl Taubach, Germania), s-a rãspândit în Germania, Moravia, Ungaria,
vestul Ucrainei ºi a avut o industrie interesantã, de mici dimensiuni, neregulatã, ca
artefacte remarcându-se: piesele denticulate, piesele cu scobituri retuºate, vârfurile
robuste etc.; Charentianul, denumit dupã zona Charente, unde pe baza cercetãrii
unor situri au fost definite: Charentianul de tip La Quina ºi Charentianul de tip La
Ferrassie remarcate prin tipurile de racloare ºi tehnica Levallois; Krumlovianul,
rãspândit în sudul Moraviei (regiunea Moravsk, Krumlov), în repertoriul utilajului
sãu gãsindu-se: aºchii retuºate, racloare, piese cu scobituri retuºate, piese
denticulate, bifaciale poliedrice etc.; Altmühlianul, dezvoltat poate din
Micoquianul Europei centrale, în partea de centru-nord a Europei (râul Altmühl,
afluent al Dunãrii, în Bavaria), a avut o industrie liticã caracterizatã prin vârfuri
bifaciale (Blattspitzen), racloare bifaciale ºi simple, lame bifaciale.
În spaþiul carpato-danubiano-pontic, Paleoliticul mijlociu este mult mai
bine cunoscut decât perioada anterioarã, evidenþiindu-se cercetãrile efectuate în
mai multe zone: Prutul mijlociu (Ripiceni-Izvor), reprezentând faciesurile
musteriane tipice de debitaj Levallois ºi de tradiþie acheuleanã ºi debitaj Levallois,
spaþiul pruto-nistrian cu mai multe descoperiri ºi faciesuri (Buzdugeni I,
Musterian denticulat, Chetrosu, Musterian de tip micoquian, Molodova I,
Molodova V, Cormani IV, grota Buteºti facies Levallois fãrã bifaciale, Stânca un
facies particular), Dobrogea (situri deschise Mamaia-Sat, Peninsula, Saligny,
Peºtera, situri în peºteri Cheia La Izvor ºi Târguºor La Adam), specifice pentru
aºa-numitul facies al Musterianului denticulat cu elemente micoquiene,
Transilvania, nordul Olteniei ºi Banatul (Baia de Fier, Nandru/Peºtera Curatã ºi
Peºtera Spurcatã, Ohaba Ponor, Boroºteni-Peºterea Cioarei, Gura Cheii-Râºnov,
Peºtera-Braºov, Bãile Herculane-Peºtera Hoþilor, Peºtera Climente I, Cladova,
Româneºti-Dumbrãviþa, Gornea-Dealul Cãuniþei) încadrate în aºa-numitul
Musterian cuarþitic ºi în Charentian, cu toate cã existã evidente diferenþieri între
unele staþiuni, ºi Þara Oaºului (Boineºti, Remetea Somoº I ºi II, niv. I).
Paleoliticul mijlociu african, numit ºi Middle Stone Age, a fost mult mai
diversificat decât în perioada anterioarã ºi s-a caracterizat prin douã stadii
82 Dumitru Boghian
evolutive. Stadiul mai vechi, a cunoscut zonal, faciesurile Musterian, în nordul
Africii, din Maroc (Taforalt, niv. 35, J' Bel Irhoud), Tunisia (Gafsa) pânã în Egipt
(Kharga) ºi, poate, în Sahara, oarecum asemãnãtor cu cel de tip La Ferrassie,
anterior sau poate contemporan Aterianului; Sangoean-Toumbian (golful
Sango/Sango Bay, pe tãrmul lacului Victoria, Uganda), în partea de centru sud ºi,
parþial, vest a continentului, pentru zona forestierã (Congo, Zair, Burundi, Ruanda,
Rep. Centrafricanã, Gabon, Angola, Mozambic); Tiemassasianul în Africa de Vest
(Tiemassas, Senegal); faciesul cu aºchii Levallois ºi mici bifaciale, în est, ºi
faciesul cu lame ºi mici bifaciale, în sud-sud-vest, unde, într-un peisaj de stepã a
evoluat aspectul Fauresmithian, în care se mai pãstreazã destul de însemnate
tradiþii de tip acheulean, între ultimele trei existând unele suprapuneri.
Astfel, în Africa de Sud ºi Est Homo sapiens a generalizat tehnica
Levallois ºi a inventat debitajul lamelar, uneori într-o manierã deosebit de
elaboratã, ca piese predilecte fiind cunoscute: racloarele, artefactele retuºate ºi cele
denticulate. Ca descoperiri se remarcã cele din zona Olduvai Gorge (Tanzania),
Boomplaas ºi Klasies River Mouth (provincia Cap, Africa de Sud).
Stadiul mai nou s-a caracterizat prin faciesurile: Aterian, specific pentru
toatã zona de nord a continentului, (Bir-el-Ater, Algeria), în care predominau
vârfurile, gratoarele, piesele pedunculate ºi tehnica Levallois (fig. 42);
Lupembian (Lupemba, în bazinul Shaba, Zair), în zona în care anterior s-a
dezvoltat Sangoean-Toumbianul (fig. 43. 1-9); faciesul cu vârfuri unifaciale ºi
piese bifaciale, în est, ºi faciesul Pietersburg (fig. 43. 10-17), cu vârfuri
unifaciale ºi bifaciale, în sud, fiind prezente, de asemenea, unele interferenþe ºi
supapuneri. Pentru Africa de Sud ºi Est a fost definit, ca facies “industrial” al
Paleoliticului mijlociu, Stillbayanul, caracterizat prin utilizarea pe scarã largã a
tehnicii Levallois, a vârfurilor cu retuºe uni- ºi bifaciale, racloare, piese denticulate
împreunã cu lame macrolitice, care este divizat, mai nou, în mai multe faciesuri
regionale, termenul fiind uzitat din ce în ce mai rar.
Tot în Africa, mai precis în estul Zairului, se cunosc, încã din Paleoliticul
mijlociu, uneltele standardizate din os, printre care harpoanele care au fost
întrebuinþate atât la vânãtoare cât ºi la pescuit. Este foarte posibil ca multe din
industriile Paleoliticului mijlociu african/Middle Stone Age sã fi fost create de
diferite variante de Homo sapiens, care se rãspândeau spre alte zone ale lumii.
Orientul Apropiat, spaþiu de concurenþã ºi înlocuire între diferitele grupe
umane de Homo sapiens neanderthaliensis ºi Homo sapiens sapiens, s-a
caracterizat, în Paleoliticul mijlociu, printr-o serie de faciesuri litice interesante:
Amoudianul (Grota Amoud, Israel), care a prezentat o tehnicã lamelarã timpurie,
în care s-au realizat gratoare ºi burine, în special, împreunã cu aºchii levalloisiene,
Musterianul târziu reprezentat prin vârfuri triunghiulare cu baza subþiatã (de tip
Emireh), confecþionate în tehnicã Levallois, ºi Yabroudian (Grota Yabroud, Siria),
în cadrul cãruia s-au perpetuat piesele bifaciale acheuleene. De asemenea, trebuie
remarcat faptul cã prezenþa sau absenþa debitajului Levallois pare a fi un criteriu de
departajare a industriilor litice din Orientul Apropiat de cele din Zagrosul irakiano-
iranian. Astfel, dacã în zona levantinã piesele de tip Levallois (aºchii ºi vârfuri)
sunt numeroase ºi de bunã calitate, în zona Zagrosului acestea lipsesc, acolo fiind
cunoscute doar piesele pe aºchii, în special racloarele, care fac trecerea cãtre
industria liticã a Paleoliticul mijlociu extrem-oriental. Yabroudianul a fost urmat,
în zona Eufratului, de faciesul Hummalian, datat pe la 157000-90000 BP.
În zona chinezã, în perioada Paleoliticului mijlociu, continuã sã se
dezvolte Zhoukoudianul, caracterizat prin vârfuri de mânã, aºchii, racloare,
gratoare, burine denticulate, piese cu encoches, realizate pe produse de debitaj
Levallois, ºi cultura Ordos (numitã dupã platoul eponim din Mongolia), care a
pãstrat, pânã târziu, uneltele de tip choppers, artefactele discoidale ºi bifaciale dar
au apãrut ºi racloarele, vârfurile musteriene, piesele denticulate, lucrate în tehnica
Levallois, ºi în cadrul cãreia au fost decelate tehnocomplexele
Shuidonggou/Chouei-tong-keou ºi Sjara-osso-gol.
În Japonia, în ciuda controverselor, primele dovezi de locuire umanã ºi
confecþionare a uneltelor litice sunt datate între 150000/130000- 70000 BP (Insula
Kyshu, Babadan/prefectura Miyagi). În staþiunile Hoshino, la nord de Tokyo, ºi
Gongenyama, datate între 50000 ºi 30000 BP, pe lângã piese mai vechi, de tip
choppers ºi chopping-tools, sunt cunoscute ºi bifaciale de tip acheulean împreunã
cu artefacte lucrate în tehnicã Levallois.
În Asia de sud-est continuã, ºi în Paleoliticul mijlociu, datoritã folosirii
unor materii prime litice inferioare, mai ales tufurile vulcanice ºi lemnul ºi calcarul
silicifiat, confecþionarea uneltelor ºi armelor “culturii de prund”, în mediul cãreia
au început sã fie folositã tehnica levalloisianã. Un fenomen asemãnãtor se petrece
ºi în cadrul Soanianului recent indian, în Pendjab, dar piesele levalloisiene ºi
musteriene sunt mai numeroase (siturile Narmada/Narvada ºi Patne/Maharachtra).
Tipul de economie din Paleoliticul mijlociu a rãmas aproape neschimbat, faþã de
perioada anterioarã, existând, foarte probabil, o mai accentuatã specializare a
vânãtorii ºi culesului, strâns legatã de perfecþionarea utilajului litic, osteologic,
lemnos ºi de specificul mediului geografic în care comunitãþile umane au trãit.
Fig. 44. Structuri de habitat musterian. A. Colibã de la Molodova I;

B. Adãpostul-paravan de la Ripiceni Izvor (România)
(dupã A. Cernyš, Al. Pãunescu)
Probabil, odatã cu inventarea ºi utilizarea harpoanelor, oamenii din aceastã
perioadã, au inclus ºi pescuitul printre importantele activitãþi legate de cules.
Referitor la organizarea habitatului uman din aceastã perioadã, se poate
arãta cã au fost folosite, deopotrivã ºi în acelaºi timp, grotele ºi adãposturile de sub
stânci, probabil într-un climat mai aspru, pentru care a fost definit aºa-numitul
Musterian de peºterã, precum ºi locuinþele-colibe ºi corturile, într-un climat mai
84 Dumitru Boghian
propice, în cadrul numitului Musterian de terasã, sau asociate în funcþie
de condiþii.
Astfel, existã ºi asocieri de grote ºi alte tipuri de locuinþe cu vetre, aºa cum
se cunosc în adãpostul de la Lazaret (Nisa, Franþa), dupã cum am amintit mai sus,
datat acum aprox. 230000-130000 de ani BP, cu substrucþie de pereþi uºori ºi “piese
de mobilier” pentru odihnã, acoperite cu alge ºi blãnuri (fig. 39. C), sau
La Ferrassie, unde adãpostul a fost pavat cu lespezi. În aer liber sunt cunoscute
locuinþele-colibã, cu schelet din ramuri ºi oase mari de animale, acoperite cu
piei, unele mari, realizate pe podine la Molodova I (Ucraina), cu 15 vetre, sau
la Ripiceni (România), unele putând fi simple adãposturi (paravane) de vânt
(fig. 44).
Se socoate, adesea, cã Paleoliticul mijlociu a reprezentat perioada în care
omul a reuºit sã treacã de la folosirea focului la producerea acestuia, considerându-
se, pe baza dovezilor etnologice,
cã au existat cel puþin douã tehnici
principale de aprindere a acestuia:
prin percuþie ºi prin fricþiune, fãrã
a exclude anumite etape de
pãstrare ºi de întreþinere a “focului
domestic” în cadrul aºezãrilor ºi
l o c u i n þ e l o r
(fig. 45).
Prin tehnica percuþiei, se
considerã cã se loveau anumite
bucãþi de silex (percutoare) de
nuclee de piritã (sulfurã naturalã
de fier), cu ajutorul scânteilor
fierbinþi rezultate aprinzându-se
ierburi uscate ºi iascã, peste care
erau puse lemne subþiri ºi se Fig. 45. Modalitãþi producere a focului.
obþinea un jar capabil sã incendieze A. Fricþiune; B. Percuþie; C. Vatrã.
ºi lemne mai groase. Ar sta
mãrturie, în acest sens, bucãþile de piritã descoperite în grota Chaleux (Furfooz) ºi
Trou Al Wesse (Belgia), Laucelle (Franþa), Star Carr (Anglia), Montillier (Elveþia),
sau a urmelor de iascã de la Star Carr (Anglia), Salzgitter-Lebenstädt (Germania),
Portalban (Elveþia), Charavines (Franþa) etc., datate în Paleoliticul superior,
Epipaleolitic ºi Neolitic.
Tehnica fricþiunii presupunea frecarea unul de altul a douã lemne uscate,
pânã se obþinea o micã grãmãjoarã de rumeguº aprins, peste care se puneau ierburi
ºi iascã, ºi rezulta un jar. Un alt procedeu consta din frecarea, printr-o miºcare
circularã rapidã, a unui beþigaº într-un orificiu sãpat într-o plãcuþã de lemn uºor de
aprins. Ambele tehnici sunt cunoscute doar etnologic, deoarece nu se fosilizeazã
arheologic.
Progresele înregistrate pe diferite planuri, materiale ºi spirituale, au permis
specialiºtilor sã considere cã structurile sociale din Paleoliticul mijlociu erau mult
mai închegate, ginþile constituind acele familii mari bazate pe rudenie ºi
solidaritate, care ar fi constituit cadrul social în care indivizii, înrudiþi direct sau
indirect, îºi duceau traiul. Astfel, este posibil ca relaþiile biologice de altã datã sã fi
cãpãtat certe ºi ireversibile forme sociale. Nu se poate ºti, cel puþin în momentul de
faþã, dacã în interiorul acestor ginþi s-a produs o separare pe diferite tipuri de familii
ºi care ar fi fost configuraþia acestora, diferitele modele etnologice invocate
neputând fi luate decât parþial în considerare.
Oamenii Paleoliticului mijlociu aveau, probabil, un limbaj apropiat de cel
al oamenilor moderni, evident mult mai rudimentar, care le-au permis sã conceapã
ºi sã ordoneze acþiunile, obiectele, evenimentele, uºurând posibilitãþile de
comunicare, cu importante repercusiuni în plan reflexiv. Pe baza cercetãrilor
arheologice, s-a dovedit cã oamenii Paleoliticului mijlociu aveau, cu siguranþã, o
serie de reprezentãri spirituale, artistice ºi funerare, nãscute, probabil, încã de la
sfârºitul perioadei anterioare.
Au fost descoperite o serie de mojare, în care se mãrunþeau diferiþi
coloranþi naturali, de culoare roºie sau neagrã, care au servit, probabil la pictarea
corpului, în cadrul unor ceremonii ºi ritualuri magico-religioase, sau pentru
decorarea unor piese realizate din materiale perisabile. Astfel, François Bordes a
descoperit, la Pech de l'Aze (Dordogne, Franþa), un fragment de coastã având
trasate douã linii fine, paralele, desemnând o ondulare dublã, datat la aproximativ
120000 ani BP, la începutul interglaciarului Riss-Würm, iar la Qafzeh (Palestina),
Bernard Vandermeersch a descoperit, într-un nivel datat la 95000 ani BP, scoici
perforate ºi colorate cu roºu, denotând o modificare la nivelul mentalitãþilor
omului, despre care nu vom mai afla niciodatã suficient.
Cãtre sfârºitul Paleoliticului mijlociu, pe lângã folosirea ocrului roºu, cu
scopuri cultice ºi artistice, au mai fost descoperite, în Tunisia ºi Franþa, blocuri de
piatrã având incizate linii paralele ºi cupule. De asemenea, se considerã cã pot fi
legate de preferinþele estetice ale omului miniblocurile de piritã de fier (legate,
poate, ºi de tehnicile de producere a focului) ºi mulajul unui gasteropod fosil
descoperite la Arcy-sur-Cure (Franþa), dovedind capacitatea acestuia de a
recunoaºte frumosul natural. Asemenea dovezi se înmulþesc foarte mult odatã cu
trecerea la Paleoliticul superior.
Existenþa unui rit funerar ºi, poate, a unui cult al morþilor este doveditã
la nivelul Paleoliticului mijlociu, prezentând, de la început, un caracter închegat,
ceea ce presupune, aºa cum am arãtat, o lungã ºi sinuoasã etapã de conturare, unele
descoperiri arheologice ºi dovezi etnologice putându-ne oferi posibile modalitãþi
de reconstituire.
Acestea reflectã, fãrã îndoialã, transformarea petrecutã în percepþia morþii
ºi naºterea ideilor despre o viaþã postumã, paleoantropologia funerarã
considerând mormântul ca o relaþie specialã, privilegiatã, stabilitã între cei vii
ºi cei defuncþi, un rãspuns colectiv ºi cultural faþã de viaþã ºi moarte, legat,
dupã pãrerea noastrã, nu numai de raþiuni sanitare ºi spirituale ci ºi de un
grad avansat de socializare, vorbind de o “maturizare” a conºtiinþei umane.
O serie de înmormântãri intenþionate (fig. 46) aratã cã, în Paleoliticul
mijlociu, existau ritualuri destul de elaborate ºi standardizate cum ar fi: aºezarea
chircitã a corpului, orientarea acestuia în mormânt, realizarea înmormântãrii în
apropierea sau în cadrul spaþiului locuibil, depunerea unor ofrande, constând, mai
86 Dumitru Boghian
ales, din oase de animale (bizoni, cerbi, mufloni) ºi unelte sau arme, cum se cunosc
la Teºik-Taº în Uzbekistan, Staroselje ºi Kiik-Koba (Crimeia) Chapelle-aux-
Saints, Régourdou ºi La Ferrassie în Franþa, Spy (Belgia), Shanidar (Irak) ºi
Mugharet-el-Tabun (Muntele Carmel, Israel), aparþinând unor indivizi de tipul
Homo sapiens neanderthaliensis, precum ºi cele de la Skhul ºi Djebel-el-Qafzeh,
în Israel, atribuite lui Homo sapiens sapiens, vãdind o diversitate tipologicã.
Înhumarea de la Shanidar aratã cã omul de Neanderthal avea o grijã
deosebitã faþã de cel defunct, cadavrul fiind depus pe un pat vegetal ºi înconjurat cu
flori, specifice pentru lunile mai-iunie, unele având virtuþi medicinale. Alte
morminte aratã cã au fost utilizate, pentru defuncþi, depuneri în poziþii orizontale,
chircit pe o parte sau pe spate, foarte rar pe torace, considerându-se cã este vorba de
imitarea dispunerii naturale din timpul somnului sau a foetusului, în viaþa
intrauterinã. În acest cadru, a mai fost invocat un cult al craniilor, probabil legat de
configurarea unui cult al strãmoºilor, putând fi aduse în sprijin descoperirile de la
Monte Circeo (Italia), în peºterile Guettari ºi Fosselone, puse în relaþie, dupã unii
specialiºti, ºi cu practici de canibalism ritual, cum se presupune pentru fosilele de la
Krapina (Croaþia) sau Zhoukoudian (China), pe care s-au gãsit urme clare ale
dezmembrãrii cu ajutorul uneltelor litice.
Tot în legãturã cu Paleoliticul mijlociu au fost puse o serie de înmormântãri
de cranii aparþinând urºilor de peºterã, potrivit fosilelor din grota Regourdou
(Dordogne, Franþa), Boroºteni-Peºtera Cioarei sau Buteºti (Rep. Moldova),
postulându-se un cult al ursului de peºterã, dar pot reprezenta, dupã pãrerea
noastrã, ºi anumite
practici totemice.
Toate aceste
manifestãri magico-
religioase ºi artistice
denotã apariþia unui
clar comportament
religios al lui Homo
s a p i e n s
neanderthaliensis ºi
a lui Homo sapiens
sapiens, ca o parte
integrantã a
spiritului uman, care
a implicat o strânsã
întrepãtrundere între
viaþa de zi cu zi, a
indivizilor ºi
comunitãþilor
preistorice,
Fig. 46. Înhumãri din Paleoliticul mijlociu. A. Kiik-Koba; implicând latura
B. Qafzeh 9; C, I. La Ferrassie; D. Skhul IV; E. Amud; profanã, ºi sacrul,
F. Kebara 2; H. Tešik-Taš prezente în toate
(dupã Tokarev S. A., Cordy J.-M) acþiunile omului
paleolitic. “Primitivul” nu face nici o distincþie între lumea sacrã ºi cea profanã.
Orice act al sãu, efectuat natural pentru asigurarea supravieþuirii, are ºi o conotaþie
sacrã, perceputã atât la nivel individual cât ºi colectiv.
Astãzi, este tot mai mult acceptat cã apariþia ºi evoluþia fenomenului
religios au fost rezultatul unor interacþiuni complexe între latura bio-
psihologicã a omului, ca individ, cu cea socialã, instituþionalã, a comunitãþilor
umane, ºi componenta istoricã, reflectate prin însuºirea moºtenirilor,
completarea ºi transmiterea tradiþiilor, modelele de antropologie culturalã fiind
elocvente, procesul de închegare a acestuia fiind aproape la fel de îndelungat ca ºi
procesul de antropogenezã. Din aceastã perspectivã, fenomenul religios se
caracterizeazã prin armonie internã funcþionalã ºi universalitate structuralã.
IV. 5. Paleoliticul superior (aprox. 40000 BP - mil. XIV/10/8000 bc)
Deºi este cea mai scurtã, perioada Paleoliticului superior se caracterizeazã

printr-o cadenþã deosebitã a progreselor atât în planul industriei litice ºi
osteologice, a structurilor economice ºi sociale, cât, mai ales, în cel al
manifestãrilor artistice ºi spirituale, mulþi specialiºti ai epocii pietrei vorbind de o
”revoluþie a Paleoliticului superior”. Aceastã perioadã preistoricã a fost opera
diferitelor tipuri de oameni moderni, Homo sapiens sapiens, care s-au rãspândit pe
cea mai mare parte a suprafeþei uscatului, populând ºi zonele marginale ale Lumii
Vechi, cunoscutã ca Lumea Nouã: Oceania ºi Australia, America de Nord ºi
America de Sud, precum ºi întinse suprafeþe “eliberate” de foºtii gheþari, în
Europa, Asia ºi America.
Aceastã difuzie a avut ca urmare nu numai diversificare biologicã a omului
modern ci ºi dezvoltarea unei multitudini de trãsãturi economice, sociale ºi
spirituale, cu efecte foarte benefice în manifestarea spiritului creator uman. Zonele
de contact, unde diferitele comunitãþi umane s-au aflat în strânse interferenþe
culturale, au favorizat ritmul de inovare, zonele marginale, izolate, mai mult sau
mai puþin, dezvoltându-se mai lent, la nivelul Paleoliticului superior constatându-
se adâncirea decalajelor dintre societãþi ºi civilizaþii.
Periodizarea Paleoliticului superior s-a fãcut tot pe baza analizelor
tipologico-comparative ºi stratigrafice a diferitelor descoperiri ºi industrii litice,
acestor criterii adãugându-li-se altele: industria osteologicã, tipurile de habitat
uman, arta mobiliarã ºi rupestrã, ºi cronologia absolutã, care foloseºte datãrile
radiocarbon.
În ceea ce priveºte utilajul litic, meºterii Paleoliticului superior au atins un
nivel deosebit în producþia uneltelor ºi armelor pentru cã s-a generalizat cioplirea
(debitajul), dintr-un nucleu, a lamelor succesive ºi paralele. În acest sens meritã
reþinute consideraþiile lui André Leroi-Gourhan: “Dintr-un kilogram de materie
primã cioplitorul musterian de silex obþinea doi metri de tãiºuri, randament care îi
permitea sã trãiascã mai multe luni, fãrã a reveni în carierele de silex. Odatã cu
cioplirea lamelarã, omul vârstei renului a fãcut un salt considerabil, de 6- 8 m de
tãiº, pentru lamele masive, pânã la 20-25 m pe kilogram, pentru lamele fine ºi
lamele…”. O lamã se prezenta ca o desprindere alungitã ºi îngustã, care avea unul
sau douã tãiºuri, realizate cu ajutorul retuºelor (fig. 48) putându-se obþine burine,
88 Dumitru Boghian
Fig. 47. Stadiile climatice ale Paleoliticului superior european ºi

corelarea cu industriile litice (dupã Garanger J.)
racloare, strãpungãtoare, ºi, în special, unelte mixte.
În perioada cuprinsã între 45000 ºi 35000 de ani BP s-ar fi realizat trecerea
de la Paleoliticul mijlociu la cel superior, fiind definite mai multe aspecte culturale
în aria euroasiaticã ºi africanã între 37/32000 ºi 29000 de ani BP este cunoscutã,
mai ales în apusul Europei, cultura aurignacianã, urmatã de cultura gravettianã,
datatã între 29000 ºi 22000 de ani BP. Mai apoi, între 22000 ºi 20000 de ani BP a
fost definitã cultura protosolutreanã, urmatã de cultura solutreanã propriu-zisã,
20000-17000 de ani BP. Paleoliticul superior se încheie cu cultura magdalenianã,
dezvoltatã, la rândul ei pe parcursul a mai multor faze, între 17000 ºi 10000 BC
(fig. 47). Trebuie remarcat cã aceastã periodizare ºi cronologie este valabilã, mai
ales pentru Europa de Vest, în celelalte regiuni existând unele aspecte particulare
sau lipsind unele dintre aceste stadii, subliniind tocmai acea evoluþie diversificatã,
de care vorbeam mai sus.
În perioada de trecere de la Paleoliticul mijlociu la cel superior, a fost
definit aspectul cultural Châtelperronean (Grotte des Fées-Châtelperron, Allier,
Franþa) sau Castelperronean, specific, mai ales pentru centrul regiunile franco-
cantabrice, contemporan cu sfârºitul intersadiului Würm II ºi începutul glaciaþiei
Würm III. A fost numit ºi Perigordian vechi, deoarece pãstreazã în industria liticã
însemnate tradiþii musteriene, putând sã derive din Musterianul de Tradiþie
Acheuleanã. Utilajul litic a fost lucrat pe aºchii desprinse din nuclee levalloisiene,
dintre care se remarcã: vârfurile Châtelperron, lamele “cuþite” à dos, aºchiile ºi
lamele denticulate ºi cu scobiturã (encoches), racloarele cu retuºe abrupte,
gratoarele, burinele diedre, lamele Dufour. Dintre piesele osteologice pot fi
amintite: vârfurile biconice de suliþã, retuºoarele, podoabele, dintre care unele din
dentiþie prelucratã. A fost datat pe baze C14 pe la 35000 de ani BC, putând fi , în
unele zone, contemporan parþial cu Aurignacianul.
La începutul glaciaþiei Würm III, pe la 35/30000 BP a înflorit, în zona
europeanã ºi Orientul Apropiat, cultura aurignacianã, numitã dupã peºtera
Aurignac (Haute-Garonne, Franþa, cercetatã de E. Lartet, 1860), în cuprinsul
cãreia, pe lângã piese de facturã mai veche, ca racloarele de tip La Quina, sunt
prezente numeroase lame înguste aurignaciene, cu retuºe “solzoase”, gratoare ºi
burinele carenate, lamele cu retuºe semiabrupte, cunoscute ca lamele Dufour,
lamele denticulate. De asemenea, Aurignacianul s-a caracterizat prin
perfecþionarea cioplirii lamelare, din nuclee piramidale ºi prismatice, a tehnicii de
obþinere a lamelor simetrice, precizia retuºelor, ºi prin apariþia utilajului osteologic
vârful de tip Mladec, cârligele de undiþã cu vârf dublu, vârfurile de suliþã,
bastoanele perforate, spatulele, presupunând o specializare deosebitã a vânãtorii ºi
pescuitului. În dezvoltarea sa, Aurignacianul a fost subdivizat în trei etape, inferior,
mijlociu ºi superior,
durând din timpul
oscilaþiei Hengelo pânã
cãtre 20000 BP.
Perigordianul
reprezintã un complex
de faciesuri tehno-
culturale de la
î n c e p u t u r i l e
Paleoliticului superior,
definite pentru regiunea
Perigord/Franþa (D.
Fig. 48. Tipuri de retuºe utilizate în Paleoliticul superior:
Peyrony, 1933), dar a retuºe solzoase; b. retuºe paralele; c. retuºe scalariforme;
fost caracteristic, în d. retuºe aurignaciene; e. retuºe marginale; f. retuºe aco-
general, pentru vestul peritoare de tip solutrean (dupã M. Brézillon)
Europei, unde s-a
90 Dumitru Boghian
interferat cu Châtelperronianul, care pare a fi un facies local al sãu. Industria liticã
pãstreazã multe elemente de tip levalloisiano-musterian, folosindu-se pe scarã
largã retuºarea abruptã. Este cunoscut din cercetarea grotelor de La Ferrassie,
Laugerie-Haute, La Gravette, Arcy-sur-Cure (Franþa) etc. ºi a cunoscut cinci faze
de dezvoltare din care prima a fost contemporanã cu Châtelperronianul, a doua ºi a
treia cu Aurignacianul iar a patra ºi a cincea cu Gravettianul, între aproximativ
28000-20000 BP.
Uluzzianul este prima culturã (aprox. 33000 - 32000 BP) încadratã în
Paleoliticul superior de pe teritoriul Italiei (Grota Cavallo din golful Uluzzo,
cercetãri A. Palma di Cesnola) care s-a caracterizat prin moºteniri musteriene,
vârful semilunar specific, o cioplire bipolarã ºi o industrie osteologicã sãracã.
Bacho-Kirianul (Grota Bacho-Kiro, Bulgaria) este considerat cel mai
vechi facies al Paleoliticului superior din spaþiul balcanic (aprox. 43000 BP), fãrã a
se putea demonstra caracterul sãu aurignacian.
Szeletianul, denumit astfel de I. L. Èervinka, în anul 1927, dupã peºtera
Szeleta (Munþii Bükk, Ungaria), este datat între 41000 ºi 38000 ani BP, fiind
contemporan parþial cu Châtelperronianul ºi parþial cu Aurignacianul din Europa
de vest. Se pare cã Szeletianul ar putea fi o formã de trecere de la un Musterian local
(Micoquianul Europei centrale) spre Paleoliticul superior, în industria liticã a
acestuia fiind prezente piesele bifaciale, foliacee cu baza rotunjitã, mult mai subþiri
Fig. 49. Principalele situri aparþinând Paleoliticului superior din

centrul ºi apusul Europei
(dupã Grimaud-Hervé, Serre, Bahain, Nespoulet)
decât cele anterioare, având funcþii multiple, unele de tip micoquian, gratoarele
carenate, burinele diedre ºi racloarele, care se rãspândesc pe un spaþiu destul de larg
din Europa est-centralã.
În Europa centralã, mai ales în zona Moraviei, la începuturile
Paleoliticului superior (aprox. 42000-38000 BP) s-a dezvoltat un facies al
Szeletianului numit Bohunicianul (Brno-Bohunice, definit de M. Oliva, 1984)
care conservã o serie de tradiþii Levallois ºi a influenþat industriile szeletiene ºi
aurignaciene din regiune.
În perioada 39000-30000 BP, spaþiul cuprins între Insulele Britanice,
Belgia ºi estul Câmpiei Germano-Polone a fost repopulat de grupele umane ale
Micoqianului oriental ºi ale culturilor cu vârfuri foliacee, formându-se un vast
tehnocomplex leptolitic cunoscut sub numele de complexulul-Lincombian-
Ranisian-Jermanowician (eponime: Kent’s Cavern pe Lincombe Hill, Anglia;
grota Niltoperzowa, Jermanowice, voievodatul Cracovia, Polonia ºi Ranis,
Germania).
În imensa regiune a Marii Câmpii Ruse (Orientale) au fost decelate, la
începuturile Paleoliticului Superior, douã faciesuri cu industrie laminarã, parþial
contemporane cu Aurignacianul: Streleþkianul (dupã staþiunea Kostienki 6
Streleckaja) ºi Spicinian-Gorodtsovian (situri eponime Kostienki 17 Spicin ºi
Kostienki 15 - Gorodtsov).
Un facies al Aurignacianului din Europa est-centralã, dezvoltat probabil
dintr-un Musterian alpin este Olschewianul (definit de L. Vértes, 1955), cunoscut
mai ales prin cercetãrile din Munþii Bükk din Ungaria (grotele Istállóskõ, Peskõ,
Herman, Hillebrand etc).
Cultura gravettianã (La Gravette-Dordogne, Franþa, cercetãri F.
Lacorre, 1930-1954) s-a rãspândit în întreaga zonã europeanã, dezvoltându-se în
interstadiul climatic Paudorf al glaciaþiei Würm III (aproximativ 28000-22000 de
ani BP). Industria liticã gravettianã era compusã din vârfuri La Gravette, lamele à
dos, retuºate abrupt, à bord abattu, sau cu trunchiere retuºatã, la unul sau la ambele
capete, întrebuinþate la tãiat, burinele pe trunchieri retuºate ºi cu scobituri
(encoches), numite Noailles (fig. 50. 6-14), folosite, pe scarã largã, la prelucrarea
osului ºi cornului, vârfurile de sãgeatã cu suprafaþã planã. Multe din uneltele din
silex cioplit ºi retuºat erau prinse, în diverse maniere, în mânere sau tije, mai subþiri
sau mai late, servind ºi ca arme. În gravettian au continuat sã se perfecþioneze
piesele lucrate în os ºi corn, mai ales vârfurile de suliþã, bastoanele perforate,
strãpungãtoarele, acele (?) etc. Este posibil ca originea Gravettianului sã se
gãseascã în Europa centralã, aºa cum par sã o demonstreze descoperirile din
Austria ºi Moravia.
Destinul Gravettianului a fost diferit, în partea de apus a Europei fiind
urmat de Solutrean în timp ce în rãsãrit, dupã ce s-a divizat în diferitele faciesuri ale
Gravettianului oriental, a continuat prin Epigravettian, fãcând legãtura cu
Epipaleoliticul-Mezoliticul.
Aºa cum am menþionat, în jumãtatea de rãsãrit a Europei, s-a dezvoltat
Gravettianul oriental (fig. 51. 1-12) care a cunoscut mai multe faciesuri:
Pavlovianul, în Europa Centralã, ºi Kostienkianul, în Marea Câmpie Rusã,
fiecare cu anumite specificitãþi.
92 Dumitru Boghian
Pavlovianul, definit de H.
Delporte ºi B. Klima în urma
cercetãrilor de la Pavlov-Bøeclav,
Moravia, Rep. Cehã, este considerat
Gravettianul Europei centrale, în
inventarul acestuia gãsindu-se, ca
piese litice, lamele drepte sau curbe,
cu spatele retuºat abrupt, burine,
vârfurile ºi lamele cu trunchiere, iar
ca artefacte osteologice ºi
cornulare: vârfurile de suliþã,
baghetele, sãpãligile din corn de
ren, “lopeþile” din omoplaþi de
mamut, pandantivele.
Legat de Aurignacian ºi de
Gravettianul oriental este aspectul
Kostenkian (Kostenki-Voronej,
Ucraina), 37000-32000 BP, cãruia îi
sunt proprii vârfuri bifaciale
foliacee, cu baza dreaptã, aºa cum
este vârful de tip Markina Gora,
gratoarele pe lame mari, burinele, în
special diedre, alãturi de o industrie
Fig. 50. Piese litice din Paleoliticul osteologicã destul de bogatã, cu
superior european. 1. Cuþit Châtelperron; strãpungãtoare, pumnale ºi spatule.
2. Burin; 3, 12. Gratoare pe aºchie; 4. Vârf Acest aspect este reflectat în
musterian; 5. Lamã denticulatã cu culturile Kostenki-Sungir sau
trunchiere; 6. Vârf La Gravette; 7. Burin Streleckaja, cu origine localã din
multiplu cu trunchiere; 8, 11 Lame cu
Musterianul cu bifaciale de tip
trunchiere dublã retuºatã; 9. Burin
Noailles; 10. Lamelã à dos; 13. Vârf Font- Zaskalnaja, care au coexistat cu o
Robert; 14. Burin diedru (dupã F. Bordes) industrie leptoliticã de tip Kostenki-
Spicinskaja, caracterizatã prin
unelte à dos ºi o tehnicã lamelarã dezvoltatã.
Acest aspect, specific pentru stepele nord ponto-caspice s-a prelungit, în
formele particulare ale Gravettianului oriental, perioadã pentru care a fost numit
Kostienki-Avdeevo, cunoscut prin vârfurile à cran ºi cuþitele Kostienki. Acest
facies s-a dezvoltat pânã la sfârºitul Paleoliticului superior, cunoscând, în evoluþia
sa, mai multe faze, în care s-au resimþit influenþe solutreene ºi magdaleniene.
De asemenea, trebuie sã arãtãm cã, în rãsãritul Europei, Gravettianul
oriental s-a prelungit, aºa cum am precizat, pânã la sfârºitul Paleoliticului superior,
sub forma Epigravettianului oriental, necunoscând o evoluþie clasicã de tip
solutrean sau magdalenian.
În Bazinul Pannonic, la sud de lacul Balaton, a fost definit un facies local al
Gravettianului est-central european, numit Sagvarian (situl Ságvár, în Ungaria),
datat între 18900 - 17700 BP, în timp ce în zona vest-central europeanã ºi
mediteraneanã este cunoscut faciesul Arenian (situl Arene Candide din Italia),
încadrat pe la 20300 BP, cu piese litice de tip Gravette ºi microgravette.
Solutreanul (Crot du Charnier, Solutré-Pouilly, Franþa, ales în 1869 de
G. de Mortillet ca sit eponim)
reprezintã un aspect cultural definit, în
special, pentru întreg spaþiul franco-
cantabric ºi s-a dezvoltat dupã 20000
BP, într-o perioadã climaticã mai
caldã, post-Paudorf, pânã în timpul
interstadiului Lascaux.
Faza timpurie a acestui aspect
cultural a fost denumitã Protosolutrean
sau Solutreanul inferior urmatã de
altele: Solutreanul mijlociu,
Solutreanul superior ºi final.
Industria liticã a Solutreanului
prezintã o deosebitã individualitate,
caracterizându-se prin numãrul mare
de piese bifaciale, lucrate foarte atent,
prin totala ºi atenta retuºare a
suprafeþelor, întrebuinþându-se
retuºele paralele ºi subparalele,
razante ºi cele solzoase. Vârfurile
bifaciale solutreene au fost, la
începutul acestui aspect cultural,
Fig. 51. Piese litice aparþinând
asimetrice, fiind numite “vârfuri cu Gravettianului oriental (1-12) ºi
suprafaþa planã”, parþial retuºate, Solutreanului (13-19) (dupã M.Otte.,
pentru ca în fazele evoluate aceste piese H. Schmit)
sã prezinte o simetrie ºi svelteþe
deosebitã, fiind categorisite drept vârfuri foliacee, retuºate cu grijã pe ambele
suprafeþe, de tipul frunzelor de laur (feuilles de laurier), în faza mijlocie,
reprezentând aproximativ jumãtate din piesele descoperite în staþiuni, ºi sub forma
frunzelor de salcie (feuilles de saule), lungi ºi înguste
(fig. 51.13-19).
Fãrã a fi precizate, deocamdatã, legãturile cu Szeletianul, Aterianul sau
eventuala evoluþie localã din Perigordianul final, piesele de tip solutrean se
regãsesc ºi în Europa centralã ºi de est, în Orient ºi Africa, fãrã a se putea vorbi de o
oicumena solutreanã. De asemenea, în ultima vreme, s-a lansat ipoteza potrivit
cãreia, în timpul perioadei de sfârºit a glaciaþiei Würm III, comunitãþi solutreene,
din Europa de Vest, s-ar fi putut deplasa de-a lungul banchizei din Atlanticul de
Nord, ajungând pe coasta de sud-sud-est a Americii de Nord, unde ar fi dat naºtere
civilizaþiei Pre-Clovis care a evoluat, ulterior, spre cunoscuta culturã a Lumii
Noi, Clovis.
În zona Insulelor Britanice, pentru perioada cuprinsã între aprox. 20000-
10000 BP, a fost decelat (D. Garrod, 1926) faciesul Creswellian (Grotele de la
Creswell Crags, Anglia), cãruia i-au fost proprii lamele à dos, vârfurile à dos ºi à
cran de tip Creswell, diferite piese osteologice, obiecte de artã ºi podoabe, care se
94 Dumitru Boghian
perpetueazã ºi în Epipaleolitic.
Cãtre sfârºitul Paleoliticului superior, în vestul ºi centrul Europei
(Peninsula Ibericã, Franþa, Elveþia, Germania, Moravia, Polonia) s-a dezvoltat
aspectul cultural Magdalenian (abri La Madeleine-Tursac, Dordogne, Franþa,
reperat de E. Lartet în 1863), încadrat
între 17000 ºi 12000 BP, care a
cunoscut trei mari faze evolutive:
inferioarã, cu etapele I-II, evoluatã,
etapele III-IV, ºi superioarã, cu etapele
V-VI, fiind contemporan cu începutul
interstadiului Würm III-IV, sfârºitul
glaciaþiei Würm ºi începutul
Postglaciarului.
Piesele litice magdaleniene
caracteristice sunt: burinele, mai ales
cel numit “cioc de papagal”, pentru
Magdalenianul superior, gratoarele,
strãpungãtoarele, lamele à dos abattu,
triunghiurile, lamele neretuºate,
vârfurile foliacee, vârfurile
pedunculate (fig. 52. 1-15). Foarte
nume-roase sunt uneltele ºi armele de
os ºi corn: spatule, vârfuri de suliþe,
unele cu baza despicatã, harpoane
simple ºi duble, cu barbeluri pe o parte
sau bilaterale, baghete (fig. 52. 16-20),
podoabe, piese de artã etc.,
presupunând o specializare deosebitã a
ocupaþiilor.
Influenþe de tip magdalenian se
cunosc ºi în alte pãrþi ale Europei, pânã
în stepele ucraineano-ruse. În nordul Fig. 52. Piese litice ºi
Europei, mai cu seamã în zona germanã, osteologice magdaleniene
s-a dezvoltat un facies contemporan (dupã M. Otte)
magdalenianului târziu, numit
Hamburgianul. Unii specialiºti considerã cã Magdalenianul târziu ar fi stat la
baza culturii epipaleolitice timpurii europene, Azilianul, deoarece în cuprinsul sãu
apar elemente ale microlitismului ºi geometrizãrii.
În rãsãritul Europei, în partea a doua a Paleoliticului superior, de pe la
20000 BP, s-a dezvoltat o culturã epigravettianã orientalã, rãspânditã în bazinul
Dunãrii mijlocii, spaþiul carpato-danubiano-pontic, zona centralã ºi de sud a
Câmpiei Ruse, pânã la Marea Neagrã (Amvrosievka, Bolšaja Akkarja, Anetkova 2,
Kamenaja Balka II).
Populaþiile epigravettiene au fost contemporane cu cele ale faciesurilor
Kostienkian, Molodovian, Sagvarian, Puškarian ºi cu culturile est-europene;
Zamjatnin, Mezin ºi Eliseeviciean. Acestea erau specializate, de la zonã la zonã, în
vânarea renului, calului, bizonilor ºi mamuþilor. Deºi industria liticã este specificã
pentru Gravettian, cãtre sfârºitul acesteia apar piesele microlitice ºi geometrice.
Paleoliticul superior din spaþiul carpato-danubiano-pontic este reprezentat
prin douã faciesuri de bazã: Aurignacianul ºi Gravettianul, pe baza cãrora, în
funcþie de tradiþii, poziþii crono-stratigrafice, influenþe ºi direcþii evolutive s-au
constituit o serie de alte faciesuri particulare. Pentru prima parte a Paleoliticului
superior, în cadrul faciesului Aurignacian pot fi încadrate descoperirile de la Mitoc-
Malul Galben, cele din cultura Brânzeni-Ripiceni (grota Brânzeni, Ripiceni-
Izvor, Gordineºti, Corpaci, Bobuleºti IV, Ciutuleºti, Climãuþi I), siturile de pe
terasele Bistriþei (Bistricioara-Lutãrie, niv. I, Ceahlãu-Cetãþica I, niv. I-II,
Ceahlãu-Cetãþica II, niv. I-II, Dârþu, niv. I-II ºi Podiº, niv. I), din Dobrogea
(Gherghina, Þibrinu, Peninsula, peºterile Cheia ºi Târguºor-La Adam), din Câmpia
Românã (Slobozia-Giurgiu, Malu Roºu-Giurgiu ºi Lapoº-Buzãu), din sud-vestul
Transilvaniei (Boroºteni, Cioclovina), Þara Bârsei (Gura Cheii-Râºnov), nord-
vestul României (Buºag/Baia Mare, niv. I, Boineºti ºi Remetea-ªomoº I-II) etc.
Fãrã a se putea preciza, în stadiul actual al cercetãrilor, care au fost
legãturile dintre Aurignacian ºi Gravettian, se pare acã între acestea a existat o
relativã contemporaneitate. Începând dupã 28000 BP, Gravettianul din spaþiul
nostru a avut o evoluþie îndelungatã, ºi a fost denumit Gravettian oriental fãrã a i
se putea face o periodizare internã precisã, asupra acestei probleme existând încã
discuþii. Dintre descoperiri meritã a fi amintite cele din zona Nistrului mijlociu,
unde a fost definit faciesul Molodovian (Molodova V, niv. 10-7, 6-1), din staþiunea
Coºãuþi, cele de pe terasele Prutului mijlociu (Crasnaleuca, Cotu Miculinþi, Mitoc,
Ripiceni, în România, Costeºti I, în Rep. Moldova), terasele Bistriþei (Bistricioara-
Lutãrie, Podiº, Dârþu, Buda ºi Lespezi), Dobrogea (Þibrinu), Þara Bârsei (Gura
Cheii-Râºnov), Banat (Româneºti-Dumbrãviþa I, niv VI, peºtera Climente I), Þara
Oaºului (Boineºti, Remetea-Somoº I-II, Cãlineºti I, III ºi IV, Turulung) etc.
Gravettianul s-a prelungit în Tardiglaciar ºi Postglaciar, când s-au dezvoltat stadiile
Tardigravettian sau Epigravettian.
Africa pãstreazã, ºi în Paleoliticul superior, numit Late Stone Age, o
dezvoltare diferenþiatã. Astfel, în Africa de nord, a continuat sã se dezvolte
Aterianul, care, la începutul perioadei a mai pãstrat multe elemente levalloisiano-
musteriene. Aterianul a evoluat, în cea mai mare parte a sa, în Paleoliticul superior
dezvoltat, piesele sale bifaciale prezentând asemãnãri cu cele solutreene, în special
vârfurile foliacee sau cele cu peduncul ºi retuºa continuã pe ambele suprafeþe ale
pieselor, la care s-au adãugat multe gratoare. Acest aspect a contribuit, foarte
probabil, la geneza faciesurilor nord-africane ale Epipaleoliticului: Ibero-
maurusianul, Capsianul, Sebilianul etc.
În sudul continentului african, în zona forestierã, din aspectul Sangoean a
evoluat Lupembianul (cu niveluri de locuire datate între aprox. 42000-38000 ºi
29000-27000 BP), care a cunoscut mai multe faciesuri zonale, în cadrul cãrora, pe
lângã utilajul de tradiþie anterioarã se gãsesc topoare ºi bifaciale subþiri, alungite,
apar lame-pumnal, vârfuri foliacee denticulate, unele de facturã solutreanã, sau
vârfuri pedunculate, asemãnãtoare cu cele magdaleniene. Acest aspect s-a
dezvoltat pânã cãtre 12/10000 BP, în cadrul stadiului Lupembian-Tshitolian,
tradiþiile sale continuând în Tshitolian. În zona nubianã este cunoscut un facies al
96 Dumitru Boghian
Paleoliticului superior, cu aºchii Levallois, burine ºi piese denticulate, numit
Khormusian (situl Khor Musa Pasha, în Sudan), datat între 25000-17000 BP.
Stillbayanul (aºezarea Stillbay, provincia Cap, R. Africa de Sud),
cunoscut, aºa cum am vãzut anterior, din perioada de sfârºit a Paleoliticului
mijlociu (Middle Stone Age), printr-o fazã protostillbayanã s-a dezvoltat plenar pe
parcursul întregului Paleolitic superior (Late Stone Age) pe lângã piesele
prezentate mai sus, au fost confecþionate un numãr mare de piese bifaciale
apropiate tipologic de “frunzele de laur” solutreene, lamele ºi lamelele cu retuºe
abrupte, aºchiile denticulate, vârfurile triunghiulare, retuºate unifacial. La rândul
sãu, Stillbayanul prezintã diferite aspecte culturale regionale, caracterizate prin
industrii litice particulare, denumite diferit în funcþie de zone ºi þãri: aspectul
Pietersburg (Transvaal ºi Natal, Africa de sud), aspectul kenyan, aspectul somalian
(Bur Eibi) ºi etiopian (Yavello ºi Melka Kounturé), zambian (Charaman) etc. Se
considerã cã faciesul Stillbayan a contribuit la geneza Epipaleoliticului cu
microlite ºi piese geometrice din aceastã zonã, cunoscut sub numele de Magosian.
În ultimul timp, preistoricienii care se ocupã cu cercetarea Paleoliticului Africii au
renunþat la termenul de Stillbayan, utilizând denumirile regionale ale faciesurilor
menþionate.
Unul dintre cele mai importante situri paleolitice sud-africane este cel de la
Klasies River Mouth (cercetat începând cu 1980), care a oferit o secvenþã
cronologicã cuprinsã între Paleoliticul mijlociu ºi superior (aprox. 120000 BP -
mil. al III-lea BC), caracterizatã prin succesiunea diferitelor industrii litice, unele
foarte “moderne”, create de Homo sapiens, dintre care cea de tip Howieson's Poort,
datatã între 90000 ºi 50000 BP, avea piese microlitice geometrice (semilune,
trapeze etc.), pe lamele retuºate, fiind cea mai veche de acest fel, cunoscutã pânã în
prezent, înlocuitã ulterior de piesele de tip Pietersburg.
Paleoliticul superior din Orientul Apropiat s-a caracterizat printr-o serie de
specificitãþi, la începutul perioadei fiind cunoscut un Aurignacian levantin numit
Antelian (Antelias în Liban), cuprins între 38000-20000 BP, ºi un alt facies, fãrã
elemente aurignaciene, datat între 25000-17000 BP, denumit Atlitian.
Restul Asiei prezintã mai multe aspecte de trecere de la Paleoliticul
mijlociu la cel superior, aºa cum ar fi Baradostianul (termen creat de R. S. Solecki,
în 1958, denumit dupã masivul Baradost, unde se gãseºte ºi grota Shanidar) din
Munþii Zagros (Irak), poate ºi în jur, India ºi Iran. Baradostianul s-a caracterizat
printr-o evoluþie localã, fãrã influenþe orientale sau elemente aurignaciene, dintre
piesele litice caracteristice fiind cunoscute lamele ºi lamelele cu marginile teºite ºi
vârfurile Arjeneh.
Paleoliticul superior din zona indianã a cunoscut o continuitate a industriei
litice din cadrul Soanianului dezvoltat, o serie de trãsãturi moºtenite de
Soanianul recent, când a fost populat întreg bazinul Gangelui, unde au fost
descoperite o serie de aºezãri ca cele de la Modi, Sidhpur, Morhana Pahar,
Barkaccha, Lekhania, Birbhanpur, sudul podiºului Dekkan, staþiunea de la Teri, ºi
insula Sri Lanka, alãturi de care au apãrut, cãtre sfârºit, elemente ale microlitizãrii,
acestea din urmã menþinându-se pânã în Neolitic ºi Eneolitic ºi chiar în Epoca
metalelor.
Pentru Asia de sud-est, dupã o perioadã în care Homo soloensis (Solo ºi
Ngandong, Java, Indonezia) a confecþionat, la nivelul de sfârºit al Paleoliticului
mijlociu ºi început al celui superior un utilaj robust, format din aºchii masive,
racloare, gratoare ºi vârfuri, împreunã cu o serie de piese de os. Pe la 40000-30000
de ani BP este cunoscutã populare altor insule, aºa cum este cazul grotei de la Niah
(Sarawak, Kalimantanul de NV), tipul local de Homo erectus creând o industrie
liticã de tip soanian recent, în cadrul cãruia se mai menþin aºchiile masive ºi
cioplitoarele. Pe la 10000 BC s-a manifestat o tendinþã spre microlitizare, în cadrul
cãreia apar ºi unelte de piatrã ºlefuitã.
În Indochina, aspectul Anyathian pare sã fi fost urmat de o serie de
faciesuri locale ale Paleoliticului inferior: Tampanian ºi Patjitanian, care s-au
prelungit pânã în Paleoliticul superior, industria liticã, cu bolovani ciopliþi sumar ºi
aºchii fiind legatã de perioada anterioarã, ºi Bacsonianul ºi Hoabinhianul, care
Fig. 53. Situri ale Paleoliticului superior din China

pot fi încadrate, cu suficientã siguranþã, la sfârºitul Paleoliticului superior, în
Epipaleolitic pânã la începuturile Neoliticului, acestea aflându-se într-o anumitã
relaþie cu zona chinezã.
Paleoliticul târziu din zona chinezã (Late Paleolithic) s-a caracterizat
printr-o serie de schimbãri faþã de perioada anterioarã, materializate în dezvoltarea
terhnologiei litice pe lame, apariþia pieselor microlitice, existenþa unei diversitãþi
tipologice ºi a unei standardizãri pe tipuri de piese ºi diferenþierea regionalã a unor
culturi distincte (fig. 53). Astfel, Homo sapiens din regiunea chinezã a confecþionat
industria liticã a Zhoukoudianului târziu, compus din piese pe aºchii, racloare ºi
gratoare de silex ºi cuarþit, împreunã cu unelte de os, mãrgele, fluiere, ºi ace cu
ureche; fazele evoluate ale culturii Ordos (platoul Ordos, în marele meandru de pe
cursul mijlociu al fluviului Huangho, la nord-nord-vest de Marele Zid Chinezesc),
cunoscutã prin siturile din bazinele Zhueidonkeu/ªuei-ton-keu ºi Sjara-osso-gol),
cu unelte de tradiþie musterianã amestecate cu cele specifice Paleoliticului
superior, ºi cultura Shiyu, în China de Nord.
Paleoliticul superior sau recent japonez pare sã se fi dezvoltat dupã 30000
98 Dumitru Boghian
BP, când în cadrul industriei litice dispar trãsãturile arhaice ºi au fost confecþionate
numeroase gratoare, cuþite late ºi scurte, vârfuri cu marginile retuºate ºi “topoare”
cu tãiºul lustruit, ultima categorie de piese fiind asemãnãtoare cu cele hoabinhiene.
Debitajul laminar a fost folosit de pe la 20000 BP, când s-a produs o deosebitã
diversificare a utilajului ºi a început utilizarea obsidianului pentru confecþionarea
artefactelor litice (adus de la distanþe de aprox. 150 km). Dupã 15000 BP, în cadrul
industriei litice din arhipelagul nipon au apãrut elementele microlitice, în perioada
urmãtoare fãcându-se trecerea la cultura Pre-Jomon.
Siberia a fost ocupatã, probabil, în Paleoliticul superior, dupã 35000 BP,
cunoscând culturile Angara (râu care se varsã în Lacul Baikal), pentru prima parte
a acestei perioade, cu staþiunile de la Bureti ºi Mal'ta, ºi Fontova Gora (aproape de
Krasnoiarsk), rãspânditã din Munþii Altai pânã în zona fluviilor Ienisei, Selenga ºi
Lena, specificã pentru cea de-a doua parte a perioadei, în utilajul litic al cãrora, pe
lângã piese de tradiþie musterianã, sunt prezente lamele retuºate abrupt, piesele
bifaciale foliacee, racloarele ºi gratoarele, industria osteologicã.
În partea de nord-est a Siberiei, a fost definitã o tradiþie beringianã care a
cunoscut douã faze de dezvoltare: faza
inferioarã, datatã între 35000 - 12000
BP, în care a fost încadrat faciesul
Djuktajan, ºi o fazã superioarã,
î n c a d r a t ã d u p ã 1 2 0 0 0 B P,
caracterizatã prin faciesul
Sumnaginian, care par a sta la baza
unor curente de populare a Americii de
Nord, aºa cum vom vedea în sub-
capitolul IV. 8. 1.
* * *
Din succinta prezentare a
industriilor litice ºi osteologice ale
Paleoliticului superior, rezultã cã, în
aceastã perioadã, a avut loc o
specializare deosebitã a ocupaþiilor, pe
lângã unelte ºi arme “universale”,
producându-se piese cu destinaþie
precisã, servind la practicarea de
operaþii diverse. Probabil cã fabricarea
uneltelor de piatrã ºi os devin ocupaþii
meºteºugãreºti, comunitare,
implicând cãutarea ºi exploatarea unor
materii prime, perfecþionarea
Fig. 54. Modalitãþi de realizare ºi tehnicilor de percuþie directã dar, mai
u t i l i z a r e a u n o r a r m e d i n ales, indirectã, prefabricatele fiind
Paleoliticul superior. 1-4. Lance cu lamelare, în special, ºi aºchiale, ºi a
vârf de os; 5, 7-8 a-f. Plopulsoare ºi modalitãþilor de retuºare.
moduri de utilizare; 6. Harpon de os În domeniul industriei
(dupã Cordy J.-M., Garanger J.) osteologice, pe lângã tehnica cioplirii
se observã folosirea renurajului, secþionarea cu ajutorul lamelor denticulate,
prelucrarea prin abraziune ºi ºlefuire, perforare, burinul, în diferitele sale variante,
fiind unealta predilectã utilizatã în realizarea artefactelor de os ºi corn.
Armele de piatrã cioplitã ºi os, în special vârfurile de lance, suliþã ºi
sãgeatã, prinse în tije de diferite grosimi ºi lungimi, au pierdut din masivitate dar au
câºtigat în precizie,
lungimea tirului,
puterea de penetrare
ºi siguranþa
vânãtorului, sãgeþile
fiind lansate
folosindu-se arcul
simplu, cunoscut pe
la 20000 de ani BC în
Peninsula Ibericã, în
vreme ce unele suliþe
mai scurte ºi mai
uºoare erau aruncate
c u a j u t o r u l
propulsoarelor de
corn, a cãror invenþie
se observã pe la
15000 B C (fig. 54. 5,
7-8 a-f).
Î n a c e l a º i Fig. 55. Tipuri de locuinþe din Paleoliticul
timp, apariþia, încã din superior. A-B. Pincevent (Franþa); C-D. Meze-
perioada anterioarã, a rich; E-F. Puºkari (Ucraina) (dupã A. Leroi-
harpoanelor din corn, Gourhan, J.-M. Cordy, Garanger J., Borisovski P.
p e r f e c þ i o n a r e a º i I., Gladkik M. )
folosirea pe scarã
largã a acestora, a condus la dezvoltarea pescuitului, mai ales a exemplarelor de
mari dimensiuni, pe lângã cârligele de undiþã de os, folosite pentru prinderea
peºtilor mici ºi mijlocii, ºi a vânãtorii, probabil a pãsãrilor mai mari (fig. 54. 6).
Vânãtoarea pãsãrilor a fost, poate, favorizatã de inventarea ºi fabricarea unor
fluiere, confecþionate din falange de ren, perforate în partea medianã, sau din oase
tubulare, care serveau la imitarea limbajului acestora ºi atragerea lor.
În aceste condiþii, s-au perfecþionat tehnicile de vânãtoare ºi pescuit, fiind
practicate în grupe umane mai mici, folosindu-se ºi alte unelte ºi arme: capcane
sãpate, laþuri, vârºe, saci, dar acestea nu s-au mai pãstrat, ºi sau utilizat unele
mijloace de deplasare pe apã de tipul plutelor, pirogilor monoxile, bãrcilor din
piei etc.
Amenajarea locuinþelor a cunoscut o anumitã evoluþie ºi diferite variante.
Astfel, în funcþie de condiþiile climatice, tradiþii ºi necesitãþi regionale, se cunosc,
arheologic, urmãtoarele tipuri de locuinþe, specifice unor aºezãri deschise (în aer
liber): adãposturi uºoare, locuinþe comunitare, bordeie, colibe, corturi, individuale
sau asociate în tabere, mai mult sau mai puþin durabile (fig. 55), ºi adãposturi sub
100 Dumitru Boghian
stânci ºi în grote.
Adãposturile uºoare erau construite relativ simplu, într-o groapã naturalã
sau sãpatã intenþionat, la micã adâncime, cu diametrul de 4-5 m, care era
înconjuratã de o suprastructurã realizatã din materiale lemnoase sau osteologice, ºi
acoperitã cu frunze, plante, piei, închise sau deschise la partea superioarã ºi cu una
sau mai multe vetre dispuse, oarecum, central, ca la Bureti (Angara, Siberia).
Locuinþele comunitare erau de mari dimensiuni, compuse din mari gropi
ovale, un fel de bordeie, de multe ori de peste 30 m lungime, pe axul acestora fiind
dispus un ºir de vetre, aºa cum sunt “casele lungi” de la Kostienki (Ucraina), cu
diametre de 23-34 m x 5, 5-6 m, sau Puºkari (Ucraina) (fig. 55. E-F), împãrþite în
mai multe camere prin vãlãtuci de lut, fiecare dotatã cu douã-trei camere, punând
poate problema divizãrii ginþilor în mai multe familii, inegale numeric. Bordeie se
mai cunosc la Pavlov (Moravia, Cehia), unde au fost sãpate în loess, având,
probabil, o substrucþie lemnoasã ºi osteologicã ºi erau acoperite cu piei de animale
ºi materiale vegetale, fiecare având vetre de foc ºi mici gropi pentru cenuºã ºi
resturi menajere.
Locuinþe circulare, de diferite dimensiuni se cunosc pentru foarte multe
aºezãri aflate în aer liber, folosindu-se, ca materiale de construcþie oasele,
defensele ºi maxilarele de mamut ca la Molodova ºi Mezerik (Ucraina) (fig. 55. C-
D), Ripiceni (România) sau Climãuþi (R. Moldova), cu vetre centrale sau
exterioare, fiecare tabãrã cuprinzând mai multe construcþii de acest tip. În cadrul
altor tabere de vânãtori, sezoniere, sunt cunoscute construcþii uºoare de tipul
colibelor ºi corturilor mici, asemãnãtoare cu cele ale vechilor amerindieni, aºa cum
a descoperit A. Leroi-Gourhan la Pincevent (Franþa), pe malurile Senei
(fig. 55. A-B).
În perioadele mai reci, din timpul stadiilor glaciare Würm III ºi IV, dar nu
numai, au continuat sã mai fie ocupate unele grote ºi adãposturi sub stânci (“Peºtera
renului” de la Arcy-sur-Cure, Aurignac, Combe-Capelle, Cro-Magnon, “Grotte
des Enfants” ºi “Grotte du Prince” Grimaldi, “Peºtera Uscatã” Cioclovina etc.),
dupã cum nu trebuie exclus sã fi fost utilizate, în regiunile reci, locuinþe de tipul
iglu, care au dispãrut odatã cu încãlzirea climei, ºi nu s-au fosilizat arheologic,
acestea respectând ºi astãzi formele preistorice.
Structurile organizatorice, economice ºi sociale ale lui Homo s. sapiens au
fost mult mai elaborate decât cele ale precedesorilor sãi, reglementãrile morale ºi
juridice fiind susþinute de cutumele magigo-religioase, care, dacã ar fi sã le
judecãm dupã celelalte progrese materiale ºi artistice, erau deosebit de avansate,
termenul de primitiv fiind cu totul inadecvat pentru definirea oamenilor acestei
perioade. Ginþile au continuat sã fie forma predilectã de organizare socialã, acestea
asociindu-se, pe baza înrudirii, în comunitãþi umane mai mari de tipul triburilor,
relaþiile dintre acestea nefiind întotdeauna paºnice. Este posibil ca, din cadrul
ginþilor, sã se fi desprins familiile, cu numãr variabil de generaþii ºi membri.
În cadrul vieþii economice, pe lângã proprietatea comunitarã a terenurilor
de vânat ºi cules, exista, foarte probabil, o proprietate de grup, a familiilor ºi
ginþilor, ºi o proprietate privatã, asupra locuinþei, armelor ºi uneltelor, ºi, de ce nu,
asupra unei pãrþi din produsele agonisite, accentuându-se ºi specializându-se, în
acelaºi timp, ºi diviziunea naturalã a muncii, pe sexe, vânãtoarea, pescuitul
construirea adãposturilor, apãrarea fiind ocupaþiile practicate mai ales de cãtre
bãrbaþi, în vreme ce culesul, activitãþile casnice ºi unele meºteºuguri domestice
erau apanajul femeilor, realitatea preistoricã fiind însã mult mai complexã decât
aceastã palidã viziune. Dacã ar fi sã judecãm dupã unele documente etnologico-
antropologice, au existat, foarte probabil, mai multe tipuri de vânãtoare, specifice
pentru zonele de pãdure, silvo-stepã ºi savanã, semideºertice ºi deºertice sau cele
reci, cu unelte specifice, dupã cum s-au practicat diverse tipuri de cules ºi pescuit,
în funcþie de resursele disponibile în ecosistem, necesitãþi ºi comportamente
economice.
IV. 6. Religia ºi arta paleoliticului

superior
Paleoliticul superior marcheazã o nouã ºi

însemnatã mutaþie în spiritualitatea lui Homo s.
sapiens, diferitele credinþe ºi practici magico-
religioase, pe care nu le vom cunoaºte niciodatã
suficient, sunt reflectate în creaþiile artistice cu
semanticã complexã ºi destinaþie bine definitã,
imaginea fiind prezentã aproape peste tot, cu
diverse maniere de realizare: de la piesele de artã
mobiliarã pânã la “operele monumentale” de
sculpturã ºi picturã parietalã, în cadrul unor
adevãrate sanctuare.
Manifestãrile religioase ºi artistice au fost
rezultatul unei treptate maturãri spirituale,
începutã, aºa cum am arãtat, mult înainte, epoca
Paleoliticului superior marcând, în fapt, trecerea la
un alt nivel al mentalitãþilor. Dintre credinþele ºi
practicile magico-religioase, mai explicit pare ritul
funerar, care se amplificã ºi se diversificã,
impunându-se, în funcþie de tradiþii ºi influenþe,
diferenþieri regionale tot mai clare, în zona vest-
europeanã fiind, se pare, preferatã înhumarea
chircitã pe partea stângã, în Liguria înhumarea în
poziþie întinsã pe spate, în timp ce în Moravia a fost
practicatã înhumarea chircitã pe partea dreaptã. Cel
mai adesea, scheletele erau presãrate cu ocru roºu,
culoarea sângelui ºi, implicit, a vieþii, ºi erau Fig. 56. Înhumãri din
dispuse în morminte singulare (Dolni Vestonièe, Paleoliticul superior (1-2) ºi
Brno ºi Stare-Mesto în Moravia-Cehia; Kostenki/ epipaleolitic (3). 1. Kostenki
Markina Gora-Ukraina (fig. 56. 1), Sungir (Rusia), (Ucraina); 2. Grimaldi
Lapeto-Portugalia), duble (Grimaldi, Italia), (fig. (Italia); 3. Ofnet (Germania)
(dupã Rogachev A. N.,
56. 2) sau multiple (Pøedmosti, Moravia/Cehia, 14
defuncþi (dupã alte date 20), adulþi ºi copii, depuºi
chircit, acoperiþi cu pietre, într-o groapã ovalã cu
102 Dumitru Boghian
pereþii placaþi cu omoplaþi de mamut ºi plãci de calcar), dupã cum existã ºi
înmormântãri de cranii acoperite cu ocru roºu (Pøedmosti-Cehia, Ciulatovo-
Ucraina), împreunã cu piese de inventar ºi ofrande, legate de unii specialiºti ºi de
canibalismul ritual. Dintre aceste înmormântãri meritã a fi remarcat mormântul de
la Brno, edificator pentru complexitatea ritualului funerar.
Astfel, într-o groapã de peste 4,50 m adâncime se gãsea scheletul unui
bãrbat adult care conþinea, ca inventar, un colier alcãtuit din ºase sute de melci
dentalium, o statuetã masculinã ºi discuri perforate din fildeº de mamut ºi oase de
animale, vorbind, probabil de importanþa defunctului.
Toate aceste înmormântãri vorbesc de structurarea deosebitã a cultului
morþilor ºi strãmoºilor ºi a concepþiilor despre viaþa postumã, în Europa fiind
cunoscute, pânã în prezent, peste 61 de morminte provenind din 31 de situri,
grupate în cinci zone: ucraineano-rusã (Kostenki ºi Sungir), sudul Moraviei,
Liguria, sud-vestul Franþei ºi Peninsula Ibericã.
Au mai fost invocate, pentru credinþele ºi practicile magico-religioase din
Paleoliticul superior: cultul osemintelor (cercuri de oseminte, depozite de oase,
dispuse în grãmezi, depozite de oase aflate în conexiune anatomicã, exemplul tipic
fiind cel oferit de scheletele de femele de reni, cu cavitatea toracicã ºi abdominalã
umplutã cu piatrã, jertfite prin aruncarea în apa lacului de la Stellmoor (Hamburg,
Germania de Nord), oasele decorate ºi trofeele, cultul mandibulelor, cultul ursului
de peºterã Chauvet-Vallon-Pont-d'Arc (Ardèche, Franþa), Zots-Silezia
(Germania), Petershöhle ºi Salzsofenhöhle.(Austria) etc., presupuse în urma
descoperirilor arheologice, sau animismul, fetiºismul, ºamanismul, totemismul,
magia de vânãtoare (simpateticã), cu multiple variante observate în picturile
rupestre sau la statuetele de mamuþi de la Vogelherd (Germania) ºi ritualurile de
fertilitate, exprimate prin prezenþa unor statuete de tip Venus ºi de tip phalloi sau a
celor zoomorfe etc., existenþa acestora fiind stabilitã ºi prin cercetãri de istorie
comparatã a religiilor.
Arta Paleoliticului superior este, poate, cea mai expresivã realizare a lui
Homo s. sapiens din aceastã perioadã, având o determinare bio-psiho-socio-
culturalã ºi reflectând strânsa dependenþã de manifestãrile magico-religioase, a
cãror varietate a fost foarte mare, fiind prezentã în toate zonele ocupate de omul
modern. Considerãm cã fiecare din teoriile referitoare la originile artei preistorice
are partea sa de adevãr, dar nu trebuie trecut cu vederea faptul cã, odatã cu apariþia
unor rãspunsuri magico-religioase, în cea de-a doua parte a Paleoliticului mijlociu,
sunt evidente, aºa cum am arãtat mai înainte, primele elemente ale manifestãrilor
artistice.
De aceea, credem cã ideile, credinþele ºi practicile magico-religioase au
stat la baza manifestãrilor artistice, teoriile hedoniste (a jocului ºi cele de naturã
fiziologicã), cea a imitãrii ºi cele psihologiste având un rol complementar în
explicarea conturãrii artei preistorice ºi istorice ca un întreg, disociat doar din
raþiuni didactice pentru înþelegerea “mecanismului” spiritual.
Dintre specialiºtii de marcã, care s-au ocupat de cercetarea manifestãrilor
artistice ºi magico-religioase ale Paleoliticului superior, pot fi amintiþi: H. Breuil,
A. Laming-Emperaire, A. Leroi-Gourhan, E. Anati, A. Marshack, H. Delporte,
P. Graziosi, J. K. Kozlowski, G. Bosinski, M. Otte etc., conturându-se mai multe
viziuni interpretative, cu atât mai mult cu cât este vorba de vestigii pãstrate
fragmentar.
Din punct de vedere cronologic ºi stilistic, credem cã se mai poate lua în
considerare clasificarea reprezentãrilor artistice din Europa occidentalã fãcutã de
A. Leroi-Gourhan, care este un important punct de plecare, putând fi completatã
prin noile descoperiri ºi interpretãri, pentru aceeaºi zonã, pentru Europa centralã ºi
de est sau pentru celelalte regiuni, deoarece, cu toate amendamentele unor
specialiºti, nu i s-au adus, pânã în prezent, modificãri esenþiale.
Astfel, dupã o etapã prefigurativã, la sfârºitul Paleoliticului mijlociu ºi
începutul Paleoliticului superior, cu dovezi ale folosirii pigmenþilor minerali ºi a
unor motive, cum sunt cupulele ºi inciziile, s-ar putea decela patru stiluri (fig. 57):
I. specific pentru Aurignacian, pânã spre 29000 BP, asimilabil, în parte,
figurativului geometric, reprezentat prin blocuri ºi plachete de calcar gravate cu
reprezentãri sexuale umane, realiste, sau zoomorfe, schematizate, puncte ºi
bastonaºe; II. caracteristic pentru Gravettianul occidental, aproximativ 27000-
20000 ani BP, considerat un stil figurativ sintetic, reprezentãrile animaliere
Fig. 57. Schema evolutivã a stilurilor picturale rupestre, centratã pe

reprezentãrile animaliere. Stilul I 1. Abri Cellier; 2. La Ferrassie; 3.
Belcayre (Dordogne); Stilul II 1. La Grèze; 2. La Mouthe (Dordog-
ne); 3-5. Pair-non-Pair (Gironde); Stilul III 1, 5. Pech Merle (Lot); 2-
3, 6. Lascaux (Dordogne); 4. Cougnac (Lot); Stilul IV 1, 7. Font-de-
Gaume; 2, 6. Teyjat (Dordogne); 3. Le Portel; 4. Niaux (Ariège); 5.
Arcy-sur-Cure (Yonne) (dupã A. Leroi-Gourhan, J. Garanger)
104 Dumitru Boghian
parietale fiind situate în locuri mai accesibile, distingându-se prin linia cervico-
dorsalã sinuoasã; III. propriu pentru Solutrean ºi primele douã stadii ale
Magdalenianului, aproximativ 19000-15000 BP, un stil figurativ analitic
juxtapus, cãruia îi sunt caracteristice reprezentãrile parietale în locuri mai greu
accesibile, artiºtii respectând mai mult proporþiile ºi realitatea vizualã,
“personajele” fiind redate în miºcare; IV. încadrat temporal în celelalte stadii
magdaleniene, între aproximativ 15000-10000 ani BP, manifestat prin redarea
realistã a animalelor (stil figurativ analitic înlãnþuit), subîmpãrþit în douã
perioadestilul IV vechi, caracteristic pentru Magdalenianul evoluat (III-IV),
reprezentãrile zoomorfe fiind redate naturalist, cu multe detalii, ºi stilul IV recent,
specific pentru Magdalenianul superior (V-VI), denotând un “realism cvasi-
fotografic”, fãrã detaliile din perioada anterioarã.
Potrivit aceluiaºi autor, reprezentãrile artei Paleoliticului superior
reprezintã expresia vizualã a unor mituri preistorice dualiste, bazate pe opoziþia
masculin-feminin, exprimatã, la rândul sãu, prin dispunerea antagonicã a unor
animale ºi simboluri, principiul masculin fiind redat prin cal, cerb, capra sãlbaticã
ºi semnele falice, iar cel feminin prin bizon, mamut, bour ºi vulve, interpretare care
este supusã, în ultima vreme, unei fireºti revizuiri.
Alþi specialiºti, L. R. Nougier ºi Cl. Barrière, aratã cã este vorba, mai
degrabã, de un dualism existenþial, care opune simbolurile vieþii ºi ale morþii,
poziþie la care subscriem deoarece principiul coincidentia oppositorum este unul
fundamental în gândirea ºi arta preistoricã, înglobând ºi dualismul masculin-
feminin, perpetuându-se apoi în mentalul tuturor societãþilor istorice (fig. 58).
La începutul Paleoliticului superior au continuat tradiþiile folosirii
pigmenþilor minerali, în special a ocrului roºu, probabil pentru pictarea pieilor de
animale, întrebuinþate pentru confecþionarea de veºminte uzuale sau de cult, pentru
pictarea corpului, în cadrul ceremoniale cultice, pentru înfrumuseþarea locuinþelor
ºi sanctuarelor ºi, nu în ultimul rând, în cadrul ritualului funerar, aceastã etapã
pregãtind pictura parietalã. Astfel de dovezi se cunosc la Combe-Grenal
(Dordogne-Franþa, 35000 BP), Uçagizli Magara (Turcia, 32000 BP),
Brassempouy ( Landes-Franþa, 32000 BP) etc., atribuite unor niveluri
châtelperroniene.
Pictura, gravura ºi sculpura parietalã rupestrã reprezintã
manifestãri ale artei monumentale paleolitice, aceste trei genuri artistice
apãrând, de cele mai multe ori, asociate, grotele în care au fost descoperite fiind
considerate adevãrate sanctuare, centre religioase regionale, tribale.
Artiºtii preistorici au întrebuinþat mai multe tehnici pentru realizarea
elementelor de artã parietalã: gravarea contururilor reprezentãrilor cu ajutorul
burinelor ºi vârfurilor ºi acoperirea corpului animalelor cu culoare, ca la Périgord,
Chauvet (Vallon-Pont-d'Arc, Ardèche) þi Laugerie-Basse, toate în Franþa, trasarea
cu culoare neagrã (cãrbune de lemn) sau roºie (ocru) a conturului ºi trãsãturilor
anatomice prin linii continue sau punctate, subþiri, groase sau chiar dispuse în
fascicule, respectând, câteodatã, foarte scrupulos unele detalii, folosind, uneori
ºabloane, corpul anima-lelor fiind zugrãvit cu culoare cu ajutorul unor pensoane
sau prin suflarea pigmenþilor minerali cu ajutorul unui tub sau direct din gurã,
picturile fiind monocrome sau policrome, aºa cum se observã la Chauvet, Cosquer,
Pech-Merle, Lascaux,
Rouffignac, Niaux, Font-
de-Gaume, în Franþa, sau
Santima-mine, Las
Monedas, Altamira, Tito
Bustillo ºi Ekain, în
Spania etc.
Printre cele mai
timpurii descoperiri
picturale rupestre se
numãrã blocurile de
calcar pictate bicrom, cu
figuri liniare, animale ºi
vulve de la Périgord ºi
Cellier-Dordogne
(Franþa), în asociere cu
gravuri ºi sculpturi în
basorelief, ºi cele din
grota Chauvet (Vallon-
Pont-d'Arc, Ardèche,
Franþa), total intactã,
descoperitã recent.
Grota Chauvet
este compusã din mai
multe galerii de mari
dimensiuni, conþinând
mai mult de 400 de
picturi ºi gravuri
paleolitice, datate la
aprox. 32-30000 ani BP, Fig. 58. Tabel sinoptic cu simbolurile grafice
compunând un bestiariu prezente în picturile rupestre. A. Simboluri
foarte original ºi variat, masculine (phalloi); B. Simboluri feminine
alcãtuit din: rinoceri, (vulve, profile antropomorfe feminine); C.
feline, urºi, bufniþã, Puncte ºi bastonaºe (dupã A. Leroi-
mamuþi, un craniu de urs Gourhan, J. Garanger)
de peºterã, împreunã cu o
vatrã, realizatã pe un sol argilos, cu un depozit de cãrbuni, ca urme ale focului fãcut
în Paleolitic, unelte de silex cioplit, amprente, fiind un important obiect de studiu.
Începe sã se manifeste un stil realist-paleolitic, care va înflori în perioadele
urmãtoare (fig. 59. 1-4).
Pentru Gravettian ºi Solutrean, trebuie menþionate scenele pictate din
peºterile Pair-non-Pair (Gironde), Grotte de Portel (Ariège), Fourneau du Diable þi
Bourdeilles (Dordogne), Croze à Gontran, Gargas (Pirinei) ansambluri sculptate ca
cel de la Roc de Sers (Charente) etc. Chiar dacã arta solutreanã este mai puþin
cunoscutã, cãtre sfârºitul acestui stadiu paleolitic, este de remarcat celebra grotã
pictatã de la Lascaux, un veritabil sanctuar al comunitãþilor de vânãtori ºi
106 Dumitru Boghian
culegãtori paleolitici (fig.
59. 5).
În acest context, pot fi
consemnate ºi picturile din
Namibia (Africa),
identificate în situl Apollo
XI, realizate pe pereþii
stâncoºi ai adãpostului,
datate pe la 27000 de ani
BP nefiind exclus ca ºi alte
descoperiri sã fie la fel de
vechi.
Tot pentru aceastã
perioadã, deosebit de
importantã ºi interesantã în
acelaºi timp, este grota
submarinã Cosquer (capul
Morgiou, Calanques-
Fig. 58. Tabel sinoptic cu simbolurile grafice Marsilia, Franþa), datatã
prezente în picturile rupestre. A. Simboluri între 27000-19000 ani BP,
masculine (phalloi); B. Simboluri feminine adãpostind picturi ºi gravuri
(vulve, profile antropomorfe feminine); C. cu animale: cai, bizoni,
Puncte ºi bastonaºe. (Dupã A. Leroi- bouri, cervidee, feline,
Gourhan, J. Garanger) mufloni, capre sãlbatice,
pinguini, foci, peºti, meduze
(?), în total 142 de exemplare, mâini negative (55 exemplare), (fig. 59. 6), zeci de
semne geometrice ºi gravura “omului mort”.
În cadrul Gravetianului oriental (stadiul Epigravettian, aproximativ
18000-12000 BP) sunt cunoscute o serie de grote pictate, cum este cea de la
Cuciulat (România), Kapovaja ºi Ignatiev (Ural, Rusia), picturile cu animale,
uneori destul de schematizate, având dimensiuni mici ºi mijlocii, dovedind
existenþa unei comunitãþi spirituale, pe spaþii vaste, exprimatã ºi prin pictura
parietalã, pãstratã, din cauza alterãrilor ulterioare, doar în anumite locuri.
În urmã cu 22000 de ani BP au fost realizate, probabil, unele picturi
rupestre descoperite în partea de NV a Australiei. Cam în aceeiaºi perioadã, au fost
datate picturile din situl Pedra Furada, din statul Piaui (NE Braziliei), reprezentând
oameni, animale semne, care nu se pot grupa în scene.
Magdalenianul a însemnat perioada de apogeu a manifestãrii artei
picturale parietale paleolitice, “artiºtii” de la sfârºitul Paleoliticului superior au
reprezentat realist animalele, respectând proporþiile anatomice ale acestora ºi au
pus accent pe redarea detaliilor specifice pentru fiecare specie. Cãtre sfârºitul
Magdalenianului se observã un mai accentuat dinamism al figurinelor
reprezentate, în paralel cu renunþarea la redarea detaliilor anatomice.
Reprezentative pentru arta parietalã a Magdalenianului sunt grotele Altamira, Les
Trois Frères, Les Combarelles, Niaux, Font-de-Gaume, Rouffignac etc.
De o deosebitã valoare artisticã ºi magico-religioasã au fost statuetele de
Fig. 61. Statuete de tip Venus (1-3, 6), Fig. 60. Statuete (1-6, 8-11) ºi basorelief (7)
reprezentãri zoomorfe (4-5), dop de de tip Venus. 1-3 Dolni Vestonièe; 4.
burduf (7), phalloi (8-9). 1-2. Mal'ta- Grimaldi; 5. Bureti; 6. Avdeevo; 7.
Irkutsk; 3-6. Kostenki 1; 7. Laussel; 8. Willendorf ; 9-11. Mezin (dupã
Brassempouy; 8. Pirinei-Spania; 9. Latzmann M., Harault C., Okladnikov A. P.,
Gorge d'Enfer, Les Eyzies-de-Tayas, Klein R. G., Soffer O.)
Dordogne (dupã Klein R. G., Gherasimov
M. M., Harault C., A. Leroi-Gourhan)
tip Venus, naturaliste sau schematizate, aºa cum sunt cele de la Grimaldi (Menton)
(fig. 60. 4), Brassempouy (Landes), Lespugue, Laussel (fig. 60. 7), toate în Franþa,
Willendorf (Austria) (fig. 60. 8), Dolni Vestonièe (Cehia) (fig. 60. 1-3), Kostienki
(fig. 61. 3-6), Avdeevo (fig. 60. 6), Mezin (Ucraina) (fig. 60. 9-11), Mal'ta (fig. 61.
1-2) ºi Bureti (fig. 60. 5) (Siberia, Rusia), statuetele zoomorfe (grota Vogelherd ºi
Geissenklösterle, din zona Dunãrii superioare, Germania), Bruniquel (Franþa),
reprezentãrile de tip phalloi (fig. 61. 8-9), (adãpostul Blanchard ºi Gorge d'Enfer,
Les Eyzies-de-Tayas, Dordogne-Franþa), gravurile pe diferite obiecte de os, fildeº,
corn, piatrã, amulete cu diverse gravuri etc., dovedind o deosebitã diversitate a
artei mobiliare din paleoliticul superior, cu funcþionalitãþi multiple, în principal
magico-religioase.
108 Dumitru Boghian
Prin manifestãrile sale artistice ºi religioase, Omul Paleoliticului superior
s-a ridicat la statutul de veritabil Creator, latura spiritualã, în toatã amplitudinea ºi
complexitatea sa, contribuind la accelerarea devenirii istorice.
IV. 7. Epipaleoliticul - Mezoliticul (mil. XIV/10000/8000-

mil. IX/VII/VI/V bc)
Într-o viziune istoricã dinamicã, între Paleoliticul Superior ºi Neolitic, au

fost definite epocile epipaleoliticã (gr. epi = dupã) ºi mezoliticã (gr. mesos =
mijlociu; lithos=piatrã), în cadrul cãrora s-au “stins”, pe de o parte, trãsãturile
vechiului mod de viaþã ºi, pe de altã parte, au aparut elementele unui nou
comportament economic, social ºi spiritual al omului. Termenul de Mezolitic a fost
introdus de M. Reboux (1873), care a definit stadiul de tranziþie tehnologicã între
epoca paleoliticã ºi cea neoliticã. Ulterior Archibald Carlyle (1888) a dezvoltat
conþinutul acestei noþiuni, prin introducerea microlitismului geometric printre
caracteristicile de bazã ale Mezoliticului. Mai târziu, Georges Hervé (1895),
A. Rutot (1905) ºi J. de Morgan (1909) au încercat sã defineascã Mezoliticul în
accepþiunea actualã, de perioadã de tranziþie de la Paleolitic la Neolitic. În anul
1931, G. Goury, a divizat Mezoliticul în Epipaleolitic, în care a încadrat Azilianul
ºi Sauveterrianul, ºi Preneolitic, caracterizat prin Tardenoisian, introducând o
anumitã confuzie terminologicã ºi dând naºtere unei intense dispute în literatura de
specialitate, care a avut ca urmare apariþia unor clasificãri ºi denumiri zonale.
Deoarece pentru aceastã epocã, cuprinsã între Paleoliticul superior ºi
Neoliticul timpuriu, existã încã numeroase discuþii, considerãm, pentru a elimina,
unele neclaritãþi ºi suprapuneri terminologice, cã operãm cu formula compusã
Epipaleolitic - Mezolitic, înþelegând prin primul termen: perioada culturile ºi
faciesurile care prin caracteristicile principale (industrii litice ºi osteologice,
trãsãturi ale vieþii economice sociale ºi spirituale) sunt mult mai legate de
Paleolitic, în vreme ce al doilea termen credem cã desemneazã toate manifestãrile
cultural-cronologice ºi comportamentale care anunþã Neoliticul.
Din punct de vedere paleogeografic, aceastã perioadã preistoricã se
dezvoltã la sfârºitul Tardiglaciarului (Post-Würmian) ºi în prima parte a
Postglaciarului (Holocen-Preboreal ºi Boreal), când a avut loc o încãlzire generalã
a climei în fostele zone reci, importante suprafeþe de apã ºi uscat eliberându-se de
gheþuri, ºi într-un stadiu interpluvial în regiunile cu climat cald, care au favorizat
modificarea ºi diversificarea vegetaþiei ºi faunei faþã de perioadele anterioare ºi au
determinat importante deplasãri ale unor comunitãþi umane ºi intensificarea
legãturilor dintre acestea.
Pentru Epipaleolitic - Mezolitic au fost precizate, de cãtre A. Leroi-
Gourhan, douã stadii cultural-arheologice ºi cronologice distincte, model care ni se
pare adecvat cunoºtinþelor actuale despre epocã, deoarece surprinde transformãrile
gradate petrecute în perioada finalã a preistoriei ºi la începutul protoistoriei.
Primul stadiu este cel al “prãdãtorilor” epipaleolitici, mai apropiat de realitãþile
de altã datã din Paleoliticul superior, în cadrul sãu coexistând mai multe grupe
culturale, cu sau fãrã interferenþe între ele: grupele de vânãtori epipaleolitici
“tradiþionali”, care ºi-ar fi continuat, fãrã inovaþii majore, modul de viaþã,
tipologia ºi tehnologia industriei litice pe lame ºi aºchii, acestea trãind la sfârºitul
Tardiglaciarului; grupele de vânãtori epipaleolitici cu microlite care, deºi mai
pãstrau multe din trãsãturile vechiului mod de viaþã, inventeazã ºi perfecþioneazã
tehnici noi de cioplire ºi confecþionare a pieselor pentru arme ºi unelte, în special
microlitizarea ºi geometrizarea; grupele de vânãtori epipaleolitici cu unelte
din piatrã ºlefuitã, care ºi-au pãstrat, o vreme destul de îndelungatã,
caracteristicile tradiþionale ale modului de trai, dar au inventat separat, în diferite
pãrþi ale lumii (America, Asia de SE, unele zone forestiere ale Europei),
ºlefuirea pietrei.
Cel de-al doilea stadiu, mult mai dezvoltat, a fost numit al
“prãdãtorilor” epipaleolitici pe cale de evoluþie, este mult mai apropiat de
definiþia Mezoliticului, prevestind viitorul mod de viaþã, cãruia i-au fost specifice
mai multe grupe culturale: grupele epipaleolitice mezolitice) propriu-zise,
prezente în zonele dinamice de invenþie, care se aflau într-o etapã avansatã a
vânãtorii ºi culesului, cunoscând momente succesive de invenþie ºi perfecþionare a
industriei litice ºi de modificare a comportamentului economico-social ºi spiritual,
care le-au condus la o neolitizare prin evoluþie, în mai multe pãrþi ale Lumii Vechi;
grupele umane epipaleolitice, aflate la periferia zonelor de invenþie, care au
cunoscut, prin influenþele primite, fie un stadiu Neolitic aceramic, fie inovaþiile
neolitice propriu-zise, ajungând la o neolitizare prin aculturaþie, între acestea
existând sensibile decalaje culturale ºi cronologice.
La sfârºitul Tardiglaciarului ºi începutul Postglaciarului (mileniile al XIV-
lea al X-lea BC), Lumea Veche, cu excepþia Orientului Apropiat, era populatã de
comunitãþi umane care îºi prelungeau modul de viaþã din Paleoliticul superior ºi
începutul Epipaleoliticului - Mezoliticului, bazat pe vânãtoare, cules, pescuit etc.
În aceeaºi perioadã ºi puþin mai târziu, în Orientul Apropiat, în zona cunoscutã ºi
sub numele de Semiluna fertilã, alte comunitãþi umane inventau, într-un context
epipaleolitic, cultivarea plantelor ºi creºterea animalelor, pregãtind
comportamentul neolitic propriu-zis, de unde acesta s-a rãspândit în regiunile
învecinate.
Lumea Veche s-a caracterizat, în Epipaleolitic - Mezolitic, printr-o mare
diversitate a condiþiilor naturale ºi a formelor de manifestare arheologico-culturalã
specifice grupelor umane târzii de vânãtori, culegãtori, pescari. Dintre toate
caracteristicile epocii, doar industria liticã prezintã o importantã trãsãturã comunã
microlitizarea, la care s-a adãugat, ca element obligatoriu, geometrizarea
(fig. 62). Inventatã, probabil, în regiunea sud-africanã, aºa cum se observã în cadrul
industriei tip Howieson's Poort, datatã pe la 20000 BP (situl Klasies River Mouth),
industria microliticã geometricã a fost, ulterior, cunoscutã în nordul
continentului ºi în Orientul Apropiat (aprox. 16000-14000 BP), de unde aceste
industrii ºi tehnologii s-au rãspândit pe douã direcþii principale spre NV, cãtre
Europa, ºi spre est, cãtre restul Asiei.
Cauzele care au determinat trecerea la o nouã tehnologie ºi tipologie de
confecþionarea a uneltelor litice sunt mai puþin cunoscute, invocându-se, cel mai
adesea, epuizarea resurselor litice cunoscute anterior, extinderea suprafeþelor
împãdurite care îngreunau aprovizionarea cu materie primã, pânã la descoperirea
110 Dumitru Boghian
altor resurse în
Neolitic, creºterea
cererii de unelte ºi
arme ca urmare a
înmulþirii populaþiei
active, micºorarea
taliei vânatului
postglaciar, care ar
fi solicitat un utilaj
ºi un armament mai
puþin robust etc. La
acestea, credem cã
se poate adãuga
conturarea unui alt
comportament
tehnologic,
caracterizat printr-o
specializare
deosebitã a
confecþionãrii
utilajului de piatrã
cioplitã ºi retuºatã,
avându-se în vedere
cã, în ultima vreme,
se acordã o mare
a t e n þ i e
intenþionalitãþii
unor invenþii
epipaleolitice ºi
neolitice, industria
liticã aflându-se,
a p r o a p e
întotdeauna, în
prim-planul
inovaþiilor. Acest
nou comportarment
Fig. 62. Tipologia pieselor microlitice geometrice tehnologic a fost
trapezoidale (I ºi 7-19), rombice (II ºi 20-24) favorizat, probabil,
triunghiulare (III ºi 1-6), segmente de cerc/semilunare
(V-VI ºi 25-33) ºi rectangulare (IV). L=lungime, l=lãþime,
ºi de perfecþionarea
t=trunchiere, Tm=trunchiere mare, tm=trunchiere n d u s t r i e i
i
micã, Bm=baza mare, bm=baza micã (dupã A. Leroi- osteologice ºi a
Gourhan) lemnului, cu rol
major în realizarea
uneltelor ºi armelor
compuse, cu toate cã multe piese macrolite continuã sã-ºi pãstreze importanþa.
Astfel, din aceeaºi cantitate de materie primã se puteau obþine mult mai
multe prefabricate lame întregi sau trunchiate, lamele, aºchii, cu dimensiuni
maxime de pânã la 2, 5 cm, majoritatea având lungimea ºi lãþimea în jur de 1 cm,
aºa-numitele piese microlitice, de diferite forme geometrice triunghiuri, trapeze,
paralelograme, semicirculare (semilunare), care erau prinse, prin presiune sau cu
ajutorul gumei, bitumului, rãºinilor vegetale ºi betulinei, în suporturi, tije ºi mânere
din os, corn sau lemn, ºi deveneau foarte eficiente în activitãþile cãrora le erau
destinate, denotând o valorificare eficientã a resurselor.
Pentru a trunchia micile lame în fragmente meºterii Paleoliticului
superior/Late Stone Age, au inventat spãrtura microburin, care este atestatã în
Africa de Sud pe la 20000 BP, în Egipt pe la 18000-16000 BP (aspectul Silsihian,
fazã a Sebilianului) iar în Europa pe la 14000-12000 BP. Aceastã nouã tehnicã de
cioplire împreunã cu piesele litice microlite ºi geometrice s-au perpetuat de-a
lungul multor milenii, pânã în Neoliticul evoluat ºi, în unele zone, pânã în epoca
bronzului sau în perioadele istorice.
IV. 7. 1. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat
Zona Orientului Apropiat poate fi consideratã regiunea care a cunoscut un

Epipaleolitic - Mezolitic clasic, care, deºi foarte scurt (aprox. mileniile al XIV-
leaal IX-lea BC), prezintã trãsãturi tipice, de progresele realizate în aceastã zonã
Fig. 63. Harta rãspândirii siturilor natufiene ºi materiale

arheologice kébariene (1-3) ºi natufiene (4-16). 1-3. Vârfuri Kébara;
4-5. Microlite segmentiforme; 6. Vârf microlitic; 7. Burin; 8-9, 12-14.
Unelte ºi podoabe de os; 10. Statuetã de piatrã; 11. Pandantiv de
piatrã, 15. Vas de piatrã; 16. Planul unei locuinþe rotunde (dupã I.
Copeland, J. Cauvin, J. Lichardus )
112 Dumitru Boghian
fiind, probabil, dependente celelalte aspecte culturale, în special cele
circummediteraneene, circumpontice ºi orientale, ºi, de aceea, poate fi considerat,
în totalitatea sa, un Epipaleolitic - Mezolitic de invenþie, cu microlite ºi piese
geometrice. Epipaleoliticul-Mezoliticul oriental, cu piese microlite ºi geometrice,
îºi aflã rãdãcinile în aspectele culturale ale Paleoliticului superior final
(aproximativ 17000-12000 BP), mai ales în complexul Kebarian (Kébara, Israel),
caracterizat printr-o industrie cu piese cu lamele à dos sau trunchiate, vârfuri
Kebara (fig. 63. 1-3) ºi triunghiuri scalene, fiind bine cunoscut în zona litoralului
mediteranean al Libanului ºi Israelului, ºi mai puþin la est de Iordan ºi Munþii
Antiliban, precum ºi în cadrul altor faciesuri.
Din acest complex kebarian s-au dezvoltat, înainte de 12000 BP, în timpul
perioadei orientale 0, diverse faciesuri epipaleolitice, cum al fi Kebarianul
geometric, pe litoralul oriental, în valea Iordanului, oazele iordaniene (Azrak),
siriene, zona palmyrianã ºi de la El Kowm, ºi Mushabianul, în zona Sinaiului ºi
Galileii. Kebarianul geometric a avut o industrie liticã în care s-au confecþionat
microlite geometrice, mai ales trapeze, alãturi de râºniþe de mânã ºi zdrobitoare-
frecãtoare, aºezãri mici, locuinþe rotunde semiîngropate etc., care continuã în
cultura natufianã.
Natufianul (grota
Shuqba în Wadi en-Natuf, D.
Garrod, 1928) este o civilizaþie
a Epipaleoliticului evoluat, care
descinde din Kebarianul
geometric, ºi s-a dezvoltat în
perioada 12000-10300 BP
(perioada 1), într-un spaþiu
destul de întins, cuprins între
litoralul Mediteranei de est,
cursul mijlociu al Eufratului,
oazele din deºertul arabic
(El Kowm, Azrak), influenþând,
în mãsuri diferite, faciesurile
mezolitice nord ºi nord-est
africane (Delta Nilului) sau
sud-vest anatoliene (Cilicia).
Industria liticã natufianã era
predominant microliticã, un rol
important avându-l piesele în
formã semilunarã sau arc de
Fig. 64. Unelte microlitice ºi modalitãþi de
prindere a acestora în mânere-suporturi. cerc, segmentiforme, retuºate
Piese geometrice componente a unor vârfuri bifacial, oblic sau abrupt (fig.
cu barbeluri: a. Star Carr (Anglia); b. La 63. 4-5), spre sfârºitul culturii
Cocina, Spania; c. Palegawra (Irak), d. Jarmo manifestându-se tendinþa de
(Irak); e. vârf de suliþã prins cu rãºini; f. cuþit miniaturizare a microlitelor.
compus cu microlite Mugharet el-Kebarah Alãturi de aceste piese au fost
(Israel) (dupã G. Clark). confecþionate aºchii ºi lamele
late care erau folosite ºi ca pãrþi componente de secerã. În acelaºi timp, se foloseau
unelte pentru zdrobirea cerealelor culese, o abundentã industrie osteologicã
reprezentatã prin vârfuri cu barbeluri (harpoane ?), cârlige curbe de undiþã,
suporturi pentru seceri (fig. 63. 8-9, 12-14), ºi ºlefuirea unor obiecte de podoabã,
care pregãteºte tehnica deplinã neoliticã. În perioada a 2-a (10300 - 9600 BP),
Natufianul a evoluat spre faciesul Khiamian (El Khiam, Iordania).
Una dintre caractersticile importante ale Natufianului este legatã de
sedentarizarea mai accentuatã a habitatului uman (sate cu locuinþe rotunde sau
ovale, pe temelii de piatrã, fig. 63. 16) ºi prezenþa unui nou comportament
economic ºi alimentar, bazat pe utilizarea unui spectru mai larg de resurse, au fãcut
trecerea spre modul de viaþã neolitic aceramic.
Printre cele mai vechi descoperiri epipaleolitice din Orient, trebuie luate în
considerare ºi cele încadrate în aºa-numitul facies cultural Zarzian (definit dupã
nivelul B din grota Hazer Merd, Zarzi, Irak), specific pentru Munþii Zagros din
spaþiul irakiano-iranian (grotele de la Shanidar, nivelul B2 ºi Hajiyah, în Kurdistan,
Palegawra, fig. 64. c, Zarzi, Turkaka, în Zagrosul central, cele de la Warwasi ºi
Ghar-i-khar din regiunea Kermanshah, Iran), caspic (Belt, Hotu ºi Ali Tappeh) ºi
spaþiul mesopotamian, datate prin metoda C14 între 10500-6000 BC, unele fiind
legate mai mult de Paleoliticul superior altele de Neoliticul preceramic. În
mileniile al IX-lea-al VIII-lea BC, Zarzianul a evoluat spre un stadiu epipaleolitic
de invenþie în cadrul unei alte culturi, Karimshahirianul (Karim Shahir, Irak),
reprezentatã, pe lângã staþiunea eponimã, de siturile de la Gird Chai ºi Zawi Chemi-
Shanidar (Irak).
În industria liticã a Zarzianului sunt prezente numeroase lamele cu
scobiturã (encoche) ºi denticulate, vârfurile cu tãieturã (à cran), lamele ºi lamelele
à dos abattu, microlitele geometrice (triunghiuri, semilune, trapeze), gratoare mici,
burine, prezentând unele influenþe kebariene. Descoperirea unor râsniþe de mânã ºi
mojare, împreunã cu frecãtoare-zdrobitoare sau topoare cu tãiºul slefuit, pun
problema existenþei, în cadrul Karimshahirianul, a unui stadiu avansat al culesului
gramineelor sãlbatice ºi a consumului acestora, pregãtind cultivarea unor cereale ºi
leguminoase, într-o etapã ulterioarã, numitã în literatura de specialitate PPNA
Neoliticul (pre-) aceramic A (Pre-Pottery-Neolithic A (mileniile al X-lea-al IX-
lea BC). De altfel, din perioada a 3-a (9600 - 8600 BP) sunt evidente semnele
trecerii cãtre noul mod de viaþã ºi gândire din Neolitic (tabel Tranziþia epi-PPNA)
În Anatolia, prelungirea Orientului cãtre Europa, care a fost o placã turnantã, o
veritabilã punte de transmitere a influenþelor dinspre lumea orientalã ºi cursurile
mijlocii ale Tigrului ºi Eufratului spre sud-estul european, dupã Paleoliticul
superior urmeazã, pentru o scurtã perioadã, o serie de culturi cu lame, aºchii ºi
bolovani ciopliþi. În acest mediu, în mileniul al IX-lea BC, sunt prezente grupuri
umane care au adoptat microlitismul ºi geometrizarea unor piese litice aºa cum se
vede în grotele de la Karain, Beldibi, Belbaºi (Antalya), adãpostul Tekeköy
(Samsun) ºi de lângã Burdur (Turcia), fiind vorba, probabil sub influenþa
Natufianului, de un Epipaleolitic de evoluþie spre Neoliticul aceramic (mil.
al VIII-lea - al VII-lea BC), aºa cum este ºi cazul culturii Asikli.
IV. 7. 2. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

114 Dumitru Boghian
La sfârºitul stadiului Gamblian (=Würm) continentul african era populat

de grupe de Homo sapiens care îºi continuau modul tradiþional de viaþã, de vânãtori
ºi culegãtori paleolitici, dar acestea au fost puternic influenþate, la începutul
Preborealului, de progresele receptate dinspre centrele de invenþie din Orientul
Apropiat ºi Valea Nilului.
Pe mãsurã ce se pãtrunde spre interiorul Africii, pe direcþia SV, industriile
microlitice ºi-au pierdut importanþa. De aceea, din punct de vedere arheologic,
pentru aceastã vreme, continentul african poate fi subîmpãrþit în douã zone
culturale: Africa de nord, nord-est ºi est, cu industrii microlitice predominante, în
spaþii de savanã, lacustre ºi litorale, ºi Africa sub-saharianã, centralã ºi de vest
cu puternice remanenþe paleolitice, într-un teritoriu forestier întins.
În prima regiune, spaþiul geografic era foarte divers, dintre acestea
remarcându-se Sahara cu mai multe episoade aride sau lacustre. Aici sunt
cunoscute mai multe aspecte culturale: Sebilianul, Capsianul ºi Ibero-
maurusiamul.
Sebilianul (Sebil-Kom Ombo, Egipt) este caracteristic pentru nord-estul
Africii, în special Valea Nilului mijlociu ºi inferior. Deºi îºi gãseºte începuturile
(faza I) în Paleoliticul mijlociu ºi evolueazã în Paleoliticul superior, pentru
perioada de care ne ocupãm acum ne intereseazã fazele a II-a (cu aspectele
Silsihian 14000-13000 BC ºi Sebikian 13000-11000 BC) ºi a III-a, aspectul
Sebilian propriu-zis.
În faza a II-a (14000-11000 BC) se observã o dezvoltare derivatã din
Paleoliticul superior la Epipaleolitic, cu noi tehnici de confecþionare a uneltelor
cioplite ºi piese microlite geometrice (microburine, triunghiuri, trapeze,
segmente/arce de cerc), în stadiul Silsihian, cu o revenire la un utilaj cu talie
normalã ºi lame fin retuºate, în aspectul Sebikian, în timp ce în faza a III-a, a
Sebilianului propriu-zis (11000-8000 BC), industria liticã capãtã un accentuat
caracter microlitic ºi geometric, asemãnându-se, în multe privinþe, cu cea
tardenoisianã din Europa. În cadrul Sebilianului se observã influenþe primite din
partea Natufianului oriental sau Capsianului ºi Ibero-maurusianului din nordul
Africii.
Capsianul (Capsa/Et Mekta-Gafsa, Tunisia) rãspândit în partea de nord,
inclusiv Sahara, poate ºi est, a Africii, s-a dezvoltat, pe parcursul a douã faze, la
sfârºitul Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic.
Prima fazã, cea a Capsianului tipic (11000-6500 BC), are o serie de
moºteniri din Paleoliticul superior, în special lamele à dos abattu de tip
Châtelperron, burine laterale, lame cu scobituri, gratoare pe capete de lame etc.,
alãturi de care sunt prezente numeroase piese microlite ºi geometrice: microburine,
trapeze cu marginea concavã, triunghiuri scalene, lamele cu scobituri multiple,
lamele à dos, segmente de cerc (fig. 65).
În Capsianul superior (6500-5000 BC), pe lângã persistenþa gratoarelor
late ºi scurte, a puþinelor burine, piesele microlitice ºi geometrice au fost deosebit
de numeroase: triungiuri, segmente de cerc, lamele cu scobituri multiple ºi, mai cu
seamã, trapezele, se dezvoltã industria osteologicã, de unelte ºi podoabe. Tradiþia
Capsianului se prelungeºte în cadrul Neoliticului timpuriu nord-african.
Se pare, în stadiul actual
al cercetãrilor, deºi schema
cultural-cronologicã nu este
foarte clarã, cã, în Africa de est,
aºa cum au demonstrat-o
cercetãrile din Gamble Cave II
(Kenya), au existat o serie de
asemãnãri cu Capsianul lacustru
din zona Saharei, din care cauzã
aceastã “civilizaþie acvaticã” din
jurul lacului Nakuru, foarte
extins în Gamblian, a fost
denumitã Capsianul din Kenya
(L. Leakey), caracterizat prin
existenþa lamelor à dos abattu ºi
piese geometrice semilunare. De
altfel, aceastã regiune a fost un
spaþiu de interferenþã culturalã
epipaleoliticã între Orientul
Fig. 65. Industrie liticã capsianã din Apropiat ºi nordul Africii.
zona Algeriei (dupã G. Camps) I b e ro - m a u r u s i a n u l e s t e
faciesul cultural datat la sfârºitul
Paleoliticului superior ºi în Epipaleolitic (mil. XII-V BC), rãspândit în regiunea
coastei de nord-vest a Africii (Maroc ºi Tunisia). Acest aspect cultural evolueazã
din Aterian, perpetuând unele tradiþii litice ale acestuia, pe lângã care sunt
numeroase piesele microlitice, lamelele retuºate, fãrã forme geometrice, lamelele à
dos abattu (~60 % din totalul utilajului), piese semilunare, microburine, gratoare
circulare etc.
Cea de-a doua regiune a Africii, sub-saharianã, centralã ºi de vest, a fost
caracterizatã, în timpul Gamblianului, prin episoade succesive de restrângere sau
expansiune deosebitã a pãdurii ecuatoriale ºi tropicale, ultimul caz fiind propriu ºi
Epipaleoliticului, ecosistem populat încã din Paleoliticul inferior.
În zona Angolei, Zaïrului ºi Republicii Central-Africane au fost
descoperite atât urmele unei industrii litice masive, cu topoare de peste 30 cm
lungime, cât ºi industrii microlitice, diferite tipologic de la zonã la zonã, cum sunt
cele de la Matupi sau din grota Ishango, cuprinse în faciesurile Tshitolian, în zona
de centru-vest, datat între 10000-5000 BC. Spre est predominã industria
microliticã lamelarã, în vreme ce în zona ecuatorialã sunt cunoscute piesele
microlitice aºchiale ºi lamelare, mici gratoare unguiforme, segmente de cerc ºi
trapeze, încadrate în faciesul Magossian (Magossi, Uganda), derivat din
Stillbayan, contemporan cu aspectul anterior, în timp ce în regiunea Somaliei se
cunoaºte aspectul Hargesian. În Africa de sud, industria macroliticã predominã
chiar ºi într-o perioadã avansatã ca acea a Epipaleoliticului, în zona Rhodesiei
industria din grota Nachikufu ºi aspectul Smithfield, la nord de Zambezi.
IV. 7. 3. Epipaleoliticul - Mezoliticul asiatic

116 Dumitru Boghian
Marea diversitate geograficã a Asiei a oferit o particularizare deosebitã a

evoluþiei comunitãþilor umane în Epipaleolitic - Mezolitic, întâlnindu-se o
multitudine de stadii de dezvoltare istoricã, aspecte culturale ºi tradiþii. De aceea,
pentru aceastã perioadã, Asia poate fi împãrþitã în mai multe zone culturale
epipaleolitico - mezolitice: de la nord de Himalaia, de la sud de Himalaia, din
jurul Mãrii Caspice ºi extrem orientalã ºi de sud-est.
Zona asiaticã de la nord de Himalaia este reprezentatã de regiunea vest-
siberianã, care, deºi se aflã în prelungirea rãsãriteanã a stepelor est-europene, pare
sã fi avut un destin istoric oarecum diferit. Astfel, în aceastã zonã continuã tradiþiile
Paleoliticului superior în care se regãsesc moºteniri ale culturilor forestiere, cu un
utilaj litic destul de robust, iar în vãile Angara, Hinskaja ºi Èastye au apãrut vârfuri
de facturã swiderianã ºi unele piese geometrice, care sunt însã greu de încadrat
cronologic, se pare în mileniile al VII-lea al VI-lea BC, când s-a folosit ºi arcul.
În zona platourilor înalte din Mongolia ºi Manciuria (China de nord) existã
dovezi ale existenþei unui Epipaleolitic local cu elemente de microlitism
negeometric, aºchial, care, se pare, este la fel de târziu ca ºi cel din regiunea
siberianã.
Epipaleoliticul din regiunea de la sud de Himalaia, mai ales zona indianã,
afganã ºi pakistanezã, prezintã o serie de particularitãþi, fiind, în stadiul actual al
cercetãrilor, mai târziu decât cel oriental. Pentru aceastã perioadã sunt proprii
descoperirile din grota Sanghao, nivelul al III-lea, (NV Pakistanului), Snake Cave
(Ghar-i-Mar/Agkupruk, Afganistan), Khandivli (Bombay, India), Langhnaj
(Gujerat, India), în care, pe lângã o industrie liticã de aspect propriu Paleoliticului
superior cu lame, gratoare, vârfuri ºi burine, existã ºi piese microlitice: lamele à dos
abattu, semilune, trapeze, triunghiuri, microburine etc., dovedind, probabil, o
influenþã primitã, direct ºi indirect, din partea zonei mediteraneene sau a
Zarzianului. Din punct de vedere cronologic, Epipaleoliticul din aceastã zonã se
dateazã în Postglaciar, continuându-se pânã în culturile Neoliticului aceramic
local.
Epipaleoliticul - Mezoliticul circumcaspic este reprezentat de douã grupe
culturale/faciesuri distincte, ambele derivate din tradiþiile industriei litice ale
Paleoliticului superior din zona Platoului Krasnovosk ºi crestele Marelui Balkan.
Primul, reprezentat prin descoperirile din grotele Dam Dam Cešme 2 (niv. VII-VI)
ºi Džebel (niv. VIII-VII), se caracterizeazã printr-o industrie liticã cu piese
macrolitice trapezoidale ºi în formã de triunghiuri isoscele, cu analogii în zona
iranianã (niv. inferioare din grotele Bel't ºi Khotu/Iran); cel de-al doilea, divizat la
rândul sãu în douã variante, una cu variate piese microlitice groase, vârfuri de
sãgeatã ºi suliþã cu retuºe bifaciale (Dam Dam Cešme 1, niv. IV, Baš Keriz, Taš
Arvat), cealaltã cu piese trapezoidale alungite ºi înguste, segmente de cerc,
triunghiuri scalene ºi vârfuri în formã de “lamã de briceag” (Dam Dam Cešme 2,
niv. IV), ultima cu asemãnãri în zona iranianã (Zarzi ºi Shanidar B2).
Tadžikistanul prezintã, în Epipaleolitic - Mezolitic mai multe tradiþii ºi
culturi/faciesuri. Cele mai vechi manifestãri (Tutkaul, niv. 3, ºi Ak Tanga, niv. 6,
mileniile al XII-lea al X-lea BC), caracterizate prin piese rectangulare alungite ºi
înguste, se apropie de utilajul kebarian ºi cel din nordul Afganistanului. În nivelul 2
a de la Tutkaul au fost descoperite diferite materiale litice (lamele à dos, vârfuri
lamã de briceag”, segmente de mari dimensiuni, choppers ºi chopping tools etc.)
care se aseamãnã, în parte, cu cele din zona caspicã sau cu industria culturii Obšir
(Fergana în Uzbekistan, aprox. 9000 - 8000 bc). Pentru regiunea Pamirului
rãsãritean a fost definitã (V. A. Ranov) cultura Karkansu (mil. al VIII-lea bc), cu
locuinþe ovale, alungite ºi vetre de piatrã, choppers, chopping tools, lamele subþiri,
gratoare, microgratoare, racloare, vârfuri de sãgeatã cu retuºe bifaciale etc.
Epipaleoliticul chinez este puþin cunoscut, în cadru aspectului
Zhoukoudian apãrând anumite unelte microlite, industrie care se prelungeºte ºi la
începutul civilizaþiilor neolitice.
În Asia de sud-est existã mai multe tendinþe evolutive. Astfel, în Indochina
au fost identificate mai multe aspecte culturale epipaleolitice: Bacsonianul ºi
Hoabinhianul.
Bacsonianul (definit în 1906 de Henry Mensuy în urma cercetãrilor din
grotele masivului calcaros Bac-son din Vietnam, prima cercetatã fiind Phö-bingh-
gia, completat, ulterior, cu descoperirile de la est de Tonkin, 1922-1923, ºi din
aglomerãrile de cochilii de pe litoral). Unii specialiºti considerã cã este un facies al
Hoabinhianului cu o duratã deosebitã, de pe la 8000 pânã cãtre 4000/2000 BC,
corespunzând începuturilor Neoliticului. Se caracterizeazã printr-o industrie liticã
cioplitã (piese cu retuºe bifaciale, racloare neîngrijit lucrate) ºi, câteodatã, ºlefuitã
(toporul scurt doar cu tãiºul ºlefuit, numit protoneolitic) alãturi de care apar
polisoare de ºist ºi un utilaj osteologic (strãpungãtoare, tesle, spatule). În nivelurile
recente ale acestui aspect apare ceramica cu decor sub formã de împletiturã
specificã Neoliticului.
Hoabinhianul (definit de Madeleine Colani, prin anii 1920, în urma
cercetãrilor din grotele aflate în regiunea Hoa Binh) este cunoscut mai mult ca
tradiþie sau tehnocomplex decât sub formã de culturã sau fazã cronologicã, fiind
considerat cã fãce tranziþia de la Paleolitic la Neolitic (cca. 14000 - 3000 BP). Alte
situri ale acestui facies au fost descoperite pe un spaþiu mai larg care cuprinde, în
întregime, Peninsula Indochina ºi nordul Indoneziei (vestul Birmaniei, sudul
Chinei, Malaiezia, nordul Sumatrei ºi Taiwan). În fazele mai vechi au fost
descoperite piese litice destul de grosier lucrate, în fazele mijlocii sunt
caracteristice topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit ºi un utilaj litic mai uºor, unele unelte
de tip choppers ºi artefacte de os, iar în fazele evoluate continuã sã existe topoare ºi
tesle cu tãiºul ºlefuit, apar spãrturile de mojare ºi pisãloage de piatrã, spatulele de os
ºi ceramica decoratã cu ºnurul. Prin apariþia utilajului litic ºlefuit (topoare, dãlþi ºi
sãpãligi), fazele mijlocii ºi târzii ale Hoabinhianului sunt încadrate în Neoliticul
sud-est asiatic.
IV. 7. 4. Epipaleoliticul - Mezoliticul european
Pentru Europa tardiglaciarã ºi postglaciarã (Dryas, Preboreal, Boreal ºi

Atlantic) au fost stabilite trei faze evolutive ale Epipaleoliticului Mezoliticului,
care, în linii generale, pot fi surprinse pe întreg continentul, materializate într-o
deosebitã diversificare culturalã:
118 Dumitru Boghian
!faza de tradiþie paleoliticã (mil. al X-lea - al IX-lea BC), în care comunitãþile de

“prãdãtori” îºi continuã modul de viaþã, receptând anumite influenþe primite din
partea zonelor de invenþie;
!faza epipaleoliticã propriu-zisã (mil. al IX-le/al VIII-lea - al VII-lea BC), în

timpul cãreia grupurile umane folosesc cu predilecþie piesele microlitice ºi
geometrice iar în sud-estul Europei apar elementele Neoliticului aceramic;
!faza de trecere la Neolitic (mil. al VII-lea - al VI-lea BC), mai ales pentru o parte
a Europei de est, centralã sau de vest, piesele microlitice ºi geometrice
supravieþuind într-un mediu pe cale de neolitizare.
În acealaºi timp, perioada cuprinsã între sfârºitul
Tardiglaciarului/începutul Postglaciarului (Holocenului) ºi apariþia primelor
elemente ale modului neolitic de viaþã ºi gândire a fost cuprinsã de unii specialiºti
(M. Orliac, J. K. Koz³owsky, M. Otte) într-o perioadã mezoliticã, definitã prin
caracteristicile indicate mai sus, impunând astfel maniere personale de etapizare.
Astfel, M. Otte a stabilit mai multe stadii ale Mezoliticului pe care le-a
suprapus peste principalele oscilaþii climatice de la sfârºitul Tardiglaciarului
(Dryas III) ºi de la începutul Holocenului (Preboreal, Boreal, Atlantic) Stadiul
0/Mezolitic foarte vechi (aprox. 8800 - 8200 BC), Stadiul I/Mezolitic vechi
(aprox. 8200 - 6800 BC), Stadiul II/Mezolitic mijlociu (aprox. 6800 - 5500 BC) ºi
Stadiul III/Mezolitic recent (aprox. 5500 - 3000 BC).
De asemenea, faciesurile mezolitice europene au fost clasificate
(H. Schwabedissen, K. S. Koz³owski) în mai multe cercuri cultural-cronologice
ºi regiuni, care reprezintã entitãþi distincte: nord estic (jumãtatea nordicã a pãrþii
europene a Federaþiei Ruse, din nord-estul Poloniei pânã la Urali ºi din nordul
Ucrainei pânã la Marea Barents), dezvoltat pe baza culturii Angara din Paleoliticul
siberian, cuprinzând culturile /faciesurile Niemen, Volga-Oka, Kunda, Yangelka,
în industria liticã a cãrora se regãsesc, ca elemente comune, nucleele standardizare,
o tehnicã specialã de desprindere a lamelor ºi lamelelor; prezenþa gratoarelor ºi
burinelor pe lame trunchiate, a burinelor de unghi, a lamelelor de tip Borki, a
vârfurilor de os de tip Singirskoe ºi Stara Dode; nordic (Insulele Britanice, Belgia,
Olanda, Danemarca, sudul Suediei, nordul Germaniei, Polonia, Lituania ºi
Bielorusia), compus din culturile/faciesurile Maglemosian, Post-Maglemosian,
Duvensee, Kongemose, Ertebølle, Janis³awice, având ca elemente de unitate
gratoarele foarte scurte ºi lamele de topoare ºi tesle (herminete); ºi vestic (Anglia,
sudul Belgiei, Luxemburgul, sudul Germaniei, Cehia, Slovacia, Elveþia, Franþa,
Spania, Portugalia), reprezentat de culturile/faciesurile Sauveterrian,
Tardenoisian ºi Castelnovian, cu o industrie liticã în care se gãseau numeroase
piese microlitice, geometrice.
În prima fazã a Epipaleoliticului - Mezoliticului se înscriu toate culturile
epipaleolitice de la începutul Preborealului, multe aflate în continuitatea unor
aspecte culturale din Paleoliticul superior, marcate în cvasitotalitatea lor printr-o
tendinþã de microlitizare ºi geometrizare, lumea europeanã fiind, din acest punct de
vedere, dependentã de cea nord-africanã ºi orientalã.
Dintre culturile care pot fi situate în aceastã fazã amintim: Romanellianul
în spaþiul italian, Azilianul, care
urmeazã Magdalenianului din zona
Pirineilor ºi face parte, împreunã cu
faciesurile Tjongerian ºi
Federmesserian din complexul cu
vârfuri à dos courbe, Creswello-
Hamburgianul urmat de culturile
Ahrensburg-Lavenstädt pentru
Europa centralã ºi de centru-nord
(Germania), Brommianul, în spaþiul
nord-european, Swiderianul, în zona
nord-est europeanã, Epigravettianul
oriental târziu, în teritoriul nord-vest
pontic, descoperirile de tip Shan-Koba,
în Crimeea, Desnanianul, în spaþiul rus
(pe Desna) sau secvenþa epipaleoliticã
greceascã.
Fig. 66. Piese romanelliene (dupã Romanellianul (peºtera
H. Blanc) Romanelli-Otranto, Puglia Italia) este
mai timpuriu decât Azilianul, fiind datat
între 14000 - 10500 BP, rãspândindu-se în
zona de la nord de Mediterana, în zona
italianã ºi Franþa meridionalã (Provence),
unde a primit numele de Valorguian ºi
precede, acolo, Azilianul. De asemenea,
Romanellianul a fost împãrþit în mai multe
faze, fiecare cu specificitãþile sale.
În faza timpurie, Romanellianul
prezintã unele asemãnãri cu
Magdalenianul recent ºi Epigravettianul
final, pentru ca, mai apoi (grota Arene
Candide, Liguria) sã releve similitudini cu
Azilianul. În industria sa liticã,
Romanellianul cuprinde: gratoare
microlite rotunde, gratoare unguiforme pe
aºchie, lame cu partea dorsalã curbã,
numite ºi cuþite aziliene, lame à dos abattu,
puþine burine, vârfuri cu suprafaþa planã,
Fig. 67. Tipuri de vârfuri
desemnate ca vârfuri romanelliene etc. epipaleolitice. 1-2. Creswell; 3.
( f i g . 6 6 ) . U n e l e i n f l u e n þ e a l e Tjonger; 4. Federmesser; A-B.
Romanellianului se resimt pânã la Aziliene (dupã J. Campbell, A.
curbura de sud a Dunãrii mijlocii, Banat, Brohmers, H. Schwabedissen, G.
Peninsula Balcanicã sau Grecia. Céllérier)
120 Dumitru Boghian
Azilianul (peþtera Mas d'Azil, Ariège, Franþa) este datat în perioada 12000
- 11000 BP, s-a dezvoltat din Magdalenianul recent ºi a influenþat populaþiile dintr-
un spaþiu destul de larg, în unele zone interferându-se cu Romanellianul, unii
specialiºti vorbind de un facies intermediar Romanello-Azilian. Se considerã cã,
în ansamblul sãu, Azilianul ar însemna un regres faþã de Magdalenian, dar
reprezintã, în fapt, o culturã de adaptare la un ecosistem în schimbare spre climatul
temperat.
În utilajul litic al acestei civilizaþii sunt de remarcat: gratoarele mici,
rotunde ºi plate, unguiforme, burine vârfurile numite aziliene, în formã de “lamã de
briceag” (fig. 67. A-B), iar industria osteologicã cuprinde: harpoane plate, cu dinþi
ºi cu perforãri la bazã, lucrate din corn de cerb, baghete ºi poansoane. Dintre
descoperirile spirituale, cu o semnificaþie încã nedescifratã, trebuie menþionaþi acei
bolovani (galeþi) de râu pictaþi cu roºu ºi negru, reprezentând figuri geometrice
schematizate, numiþi petroglife.
Azilianul a fost clasificat în mai multe aspecte “franceze”: Azilian de
facies provensal (tipul Cassis), apropiat de Romanellian, Azilianul de facies
pirineian (tipul Mas d'Azil), Azilianul de facies périgourdian (tipul Villepin) sau
Langueroquian, Azilianul de facies Vercors (tipul Bobache) ºi pe baza acestuia
s-au format probabil, faciesurile Asturian, în zona litoralului de nord al Spaniei,
Sauveterrian ( abri Martinet din Sauveterre-la-Lémance, Lot-et-Garonne,
Franþa), ultimul caracterizat prin
numeroase piese microlite geometrice
(triunghiuri, semilune, “felie de
portocalã”), microburine, lamele etc.
(fig. 69), dezvoltat de-a lungul a trei
faze, Federmesserian (în zona Rinului
mijlociu) ºi Tisnovian (Moravia,
Boemia, Polonia).
Creswello-Hamburgianul
(Creswell Crags, Derbyshire în Anglia,
ºi Hamburg, în Germania), dezvoltat în
Insulele Britanice ºi Marea Câmpie
nord-europeanã, în perioada 13000-
11500 BP, este caracterizat printr-o
industrie liticã alcãtuitã din lame ce
prezintã o tendinþã de microlitizare,
piese geometrice, lame ºi lamele cu F i g . 6 8 . T i p u r i d e v â r f u r i
trunchieri retuºate ºi vârfuri cu tãieturã epipaleolitice cu peduncul. 1-2.
oblicã ºi partea activã lateralã (fig. 67. Hamburgian; 3-4. Ahrensburg; 5-7.
1-2, 68. 1-2), burine, pe trunchiere, Swideriene (dupã W. Taute, J. K.
gratoare, din os confecþionându-se Koz³owski)
harpoane ºi vârfuri de lance, frumos
decorate cu motive geometrice (siturile Stellmoor, Meiendorf/Ahrensburg, Kreis
Stomarn, Schleswig-Holstein, Germania).
Complexul cu vârfuri arcuite (pointes à dos courbe) sau
Federmesserian (de la germ. Federmesser = briceag prin care se desemneazã
vârfurile specifice, fig. 67. 4), care aparþine azilianului, s-a dezvoltat tot în zona
nord-europeanã, în intervalul temporal 12000 - 11000 BP, pe fond Magdalenian
târziu ºi Creswello-Hamburgian ºi reprezintã un facies de adaptare la un vânat mai
mic, specific spaþiilor acoperite cu pãdure ºi, de aceea, în cadrul industriei sale
litice se observã prezenþa pieselor microlitice cu o laturã tãioasã ºi cealaltã arcuitã
ºi retuºatã abrupt, numeroase gratoare, burine diedre etc. Unul dintre apectele sale
este faciesul Tjongerian, cunoscut prin staþiunile de pe valea râului Tjonger (din
Frisia, Drenthe ºi Groningen, în Olanda) ºi Meer II (Belgia) (fig. 67. 3).
Un alt ansamblu cultural-industrial, dezvoltat în zona de centru-nord a
Europei, este complexul cu vârfuri pedunculate (Stielspitzen) în cadrul cãruia
sunt incluse faciesurile: Brommian, Ahrensburgian ºi Swiderian.
Brommianul (Bromme, Sjaeland în Danemarca) s-a dezvoltat pe un
spaþiu întins din nordul Europei din Danemarca ºi pânã în Polonia ºi Lituania,
inclusiv Peninsula Scandinavicã. S-a caracterizat printr-o industrie liticã alcãtuitã
din burine diedre, gratoare pe lame scurte ºi alungite, vârfuri cu peduncul scurt ºi
larg, în formã de limb, puþin retuºate, mari ºi mici (peste ºi sub 9 cm), numite
“vârfuri Lyngby”, lame ºi aºchii cu scobiturã, piese denticulate, strãpungãtoare.
Evoluat, probabil, din Magdalenian se înrudeºte cu Ahrensburgianul ºi
Swiderianul.
Ahrensbourgianul (denumit dupã siturile de lângã Ahrensburg/
Hamburg, Germania) a ocupat un areal larg, cuprins între estul Olandei ºi sudul
Danemarcei pânã în centrul ºi rãsãritul Germaniei ºi Rhenania. Purtãtorii acestui
facies, ca vânãtori de reni, confecþionau o industrie liticã lamelarã, alcãtuitã din
gratoare scurte pe aºchie, burine, strãpungãtoare, “vârfuri Lyngby” ºi vârfuri
ahrensburgiene (realizat pe lamã cu trunchiere oblicã retuºatã, cu peduncul obþinut
prin retuºare directã, bilateralã, concavã, fig. 68. 3-4) ºi piese din materiale dure
scheletice (topoare din corn de ren, harpoane cu un rând sau douã rânduri de
barbeluri, vârfuri de lance, unele decoarate cu motive geometrice incizate ºi
gravate), podoabe din dentiþie ºi cochilii etc. Prin tendinþele de microlitizare ºi
geometrizare (piese triunghiulare ºi microburine), Ahrensburgianul stã, probabil,
la baza Mezoliticului propriu-zis din zona nord-germanã.
Swiderianul (Swidry-Wielkie, în interfluviul Vistula-Swider din Polonia)
este un facies cultural care s-a dezvoltat în mileniile al X/IX-lea - al VIII-lea BC, în
Polonia, Bielorusia, nordul Slovaciei, nord-vestul Ucrainei (Volhynia ºi bazinul
superior al Nistrului), nord-estul României (Carpaþii Orientali ºi bazinul Bistriþei),
urmând Gravettianului oriental final. În faza mai veche, vânãtorii de reni
swiderieni continuã o serie de tradiþii paleolitice cu gratoare circulare, vârfuri
pedunculate cu retuºe inverse de tip Swidry (fig. 68. 5-7), alãturi de care apar piese
microlitice, mai numeroase în cea de-a doua fazã: lamele cu vârful ascuþit prin
retuºe oblice pe trunchieri, microburine, confecþionate din silex adus, uneori, de la
mari distanþe sau din “exploatãri miniere” (Gojœæ din zona Cracovia-
Czestochowa). Din corn ºi os au fost realizate topoare, vârfuri de suliþã, harpoane
cu decoruri geometrice etc. A mai fost denumit complexul cultural Mazovian sau
Chwalibogowician (Chwalibogowice, Voivodatul Kielce, Polonia). Deplasându-
se spre nord-est (Letonia ºi Estonia), swiderienii au contribuit la geneza culturii
Kunda, spre est în bazinele Desnei (cultura Desna), Niemenului ºi Volgãi.
122 Dumitru Boghian
Epigravettianul oriental final reprezintã supravieþuirile de facturã
paleoliticã într-un mediu geografic în schimbare într-o zonã destul de largã a
estului ºi sud-estului european, inclusiv în Peninsula Balcanicã, multe asemenea
elemente împletindu-se cu influenþele de tip swiderian, aºa cum se vede din
descoperirile de la Molodova V, nivelurile 1a ºi 2, în regiunea Nistrului, ºi Borºevo
II, pe Don, la sud de Voronej, comunitãþile acestuia vânând, în special, renul
ºi calul.
Descoperiri epipaleolitice din Crimeea de tip Shan-Koba, sunt prezente în
grotele ºi adãposturile de la Siuren II ºi Shan-Koba (niv. 6), Fatma-Koba (niv. 6
ºi 5), datate în mileniile al X-lea al VIII-lea BC, fiind reprezentate prin lame cu
spatele curbat, lamele trunchiate ºi retuºate, strãpungãtoare, microlite geometrice
(segmente de cerc, trapeze) ºi microburine, vãdind o anumitã influenþã orientalã ºi
o treptatã adaptare la un vânat de dimensiuni mai reduse (antilope, cerbi, mistreþi,
lupi, iepuri). În acelaºi timp, trebuie menþionat cã, în aceastã perioadã, s-au resimþit
influenþe de facturã azilianã (vârfurile curbe, piesele segmentiforme,
microgratoarele circulare, artefactele de os, cu motive decorative gravate,
galeþi/petroglife ºi plachete decorate cu ornamente geometrice pictate, podoabe din
dentiþie) ºi swiderianã (vârfuri pedunculate, cu faþa planã, la Siuren II, niv. 2 ºi 3).
În Peninsula Balcanicã, Epipaleoliticul este reprezentat prin mai multe
descoperiri care denotã importante supravieþuiri ale Epigravettianului final în care
au pãtruns multe elemente de tip azilian (Sandalja/Peninsula Istria, în Croaþia,
Crvena Stijena, niv. VIII, în Muntenegru, Klithi, niv. superioare, în Epir/Grecia ºi
grota Franchthi, în Argolida/Grecia.
În zona greceascã se considerã cã a avut loc o pãtrundere, pe uscat ºi pe
apã, în condiþiile utilizãrii navigaþiei, a unor comunitãþi umane venite dinspre
Orient sau dinspre Peninsula Italicã, care se suprapun peste nivelurile
Paleoliticului superior. În grota de la Franchthi, din Argolida, au fost descoperite
unelte de silex, cherturi ºi obsidian din insula Melos (care se aflã la 150 km
depãrtare), dintre care se remarcã lame à dos, lame cu întrebuinþãri multiple,
microgratoare, piese geometrice microlite. Nivelul epipaleolitico-mezolitic
propriu-zis este datat între 8300-6000 BC, fiind urmat de descoperiri de tip neolitic.
Faza epipaleoliticã - mezoliticã propriu-zisã (mileniile al VIII-lea - al VII-
lea, chiar al VI-lea BC, în unele zone) este reprezentatã, aºa cum am arãtat ºi mai
sus, prin dezvoltarea mai multor tehnocomplexe (R. Desbrosse, J. K. Koz³owski):
occidental (Sauveterrian, Campignian, Tardenoisian etc.), nordic (Ahrensburgian
final, Maglemosian etc.), între Rin ºi Vistula, nord-estic (faciesurile episwideriene
ºi siberiene), dintre Marea Balticã ºi Munþii Urali, ºi sud-estic (nord-pontic).
Faciesul/tehnocomplexul tardenoisian (denumit dupã siturile din
regiunea Tardenois, în sudul departamentului Aisne/Franþa), a fost definit ºi
încadrat în Mezolitic de cãtre G. de Mortillet (1897) ºi este cunoscut pe un întins
areal din Europa, cu mai multe aspecte particulare, mai ales în spaþiile deschise,
acoperind întreaga perioadã a Borealului ºi începutul Atlanticului, ºi, de aceea, unii
specialiºti considerã cã este vorba, mai degrabã, de o tehnicã de cioplire a pietrei ºi
o industrie liticã specificã.
Tardenoisianul a fost periodizat în trei faze (încadrate între mijlocul
Borealului ºi mijlocul Atlanticului), primele douã fiind epipaleolitico - mezolitice,
Fig. 69. Piese litice sauveterriene Fig. 70. Piese litice tardenoisiene
(dupã A. Thévenin, J. G. Rozoy) (dupã J. Hinout)
ultima prelungindu-se în cadrul Neoliticului timpuriu. Tardenoisianul I ºi II se

caracterizeazã printr-un debitaj lamelar ºi confecþionarea vârfurilor microlitice
triunghiulare ºi rectangulare, a vârfurilor duble asimetrice, retuºate bifacial, a
microlitelor trapezoidale ºi semilunare, lamele cu encoche, gratoare pe aºchii (fig.
70), prin continuarea unei bogate industrii osteologice-strãpungãtoare, pumnale,
ace, mânere etc., în prima fazã resimþindu-se influenþele sauveterriene (piese
triunghiulare, semilunare, “felie de portocalã” etc.).
De asemenea, în cadrul tardenoisianului au fost decelate mai multe
variante regionale, de litoral faciesul de litoral provensal, numit ºi Castelnovian
(abri Font-des-Pigeons, Châteauneuf-les-Martigues, la gurile Rhonului), faciesul
de litoral armorican (siturile Muge, Teviec), sau continentale Tardenoisianul
tipic din Bazinul Parizian, Tardenoisianul din Agenais, Tardenoisianul de tip
Sainte-Catherine din Trets, numit ºi Protolagozzian. În zonele vecine, s-au
manifestat influenþele de facturã tardenoisianã, aºa cum se observã în Valea
Rhinului ºi în cadrul faciesului Beuronian (grota Jägerhaus/Jägerhaushöhle, lângã
Beuron, pe Dunãrea superioarã, în Germania), rãspândit pe un întins areal din
Europa centralã, ºi faciesurile orientale, inclusiv din spaþiul carpato-danubiano-
pontic.
Comunitãþile umane tardenoisiene târzii, ale faciesului Montbani, au
participat direct, prin aculturaþie, sau indirect, prin cucerirea lor ºi asimilare, la
geneza culturilor Neoliticului timpuriu din Valea Dunãrii mijlocii, Valea Rhinului,
Valea Rhonului, Bazinul Parizian etc., conferind anumite particularitãþi acestora.
Alte aspecte culturale epipaleolitico-mezolitice au fost specifice pentru
zonele de pãdure, care erau mult mai extinse în Preboreal, Boreal ºi începuturile
Atlanticului, mai ales în regiunile eliberate de gheþurile de altãdatã, ºi pentru noile
întinderi de litoral, constituite ca urmare a modificãrii configuraþiei litoralului în
Postglaciar, ca urmare a creºterii nivelului oceanului planetar.
124 Dumitru Boghian
Pentru zonele forestiere, rãspândite de-a lungul
pânzelor de loess european, se remarcã o serie de
culturi cu unelte macrolitice cum sunt:
Campignianul (Campigny-Blagny, Franþa), cu
topoare ºi dãlþi robuste, ºi Maglemosianul
(potrivit termenului danez magle mose =
mlaºtinã, Jütlanda, Danemarca, cercetãri 1903, G.
F. L. Sarauw în situl Mullerup, Zealand/Sjaelland,
Danemarca), datat între 7600 - 6000 BC, s-a
dezvoltat în teritoriul cuprins din Insulele
Britanice pânã în rãsãritul Mãrii Baltice, spaþiu în
care s-au dezvoltat mai multe culturi ºi grupe
culturale maglemosiene sau de influenþã
maglemosianã ale aºa-numitului cerc cultural
nordic: grupul Svaerdborg (Danemarca),
grupul Ageröd (Scania, Suedia), grupul
Oderului inferior (Pomerania, Germania),
Duvensee (Germania), Janislawice (Polonia)
etc.
Acest complex mezolitic nordic
F i g . 7 1 . P i e s e l i t i c e s-a caracterizat printr-o industrie liticã mai
m a g l e m o s i e n e t i m p u r i i robustã, adaptatã acestui mediu, formatã din:
(dupã E. Brinch Petersen) topoare, unele cu urme de ºlefuire, tesle, dãlþi,
cuþite, vârfuri-stãpungãtoare, alãturi de care se
resimt multe influenþe tardenoisiene cu piese triunghiulare ºi trapezoidale,
vârfurile cu spatele teºit, microburine (fig. 44).
Aºezãrile maglemosiene, rãspândite în regiunea de centru-nord a Europei,
erau amplasate pe malurile lacurilor, râurilor, în zone mlãºtinoase ºi unele turbãrii,
fapt care a favorizat buna conservare a uneltelor de os ºi corn (vârfuri compuse,
vârfuri cu barbeluri, mânere, harpoane cu barbeluri largi, distanþate, cârlige de
undiþã, ace, strãpungãtoare, teci pentru topoare, tesle, podoabe etc.), lemn (vâsle
scurte ºi late/pagãi, pirogi-monoxile, arcuri, sãgeþi, mãciuci, vintire etc.) ºi piese de
chihlimbar (capul de elan de la Egemarke), care permit o mai completã
reconstituire arheologico-istoricã. Ca vânãtori-pescari-culegãtori, purtãtorii
Maglemosianului au întemeiat aºezãri sezoniere, în zonele de procurare a hranei ºi
de pregãtire a rezervelor pentru iarnã, ºi campamente de iarnã, mai durabile
(Holmegaard V).
Aceste comunitãþi umane, care au contribuit la geneza celor urmãtoare, au
început defriºarea pãdurii preistorice, continuatã de grupurile neolitice timpurii din
aceastã parte a Europei sau de creatorii Neoliticului lacustru.
Cultura/complexul cultural Duvensee (situl eponim dintr-o turbãrie din
Schleswig-Holstein, Germania) face parte din acelaºi cerc cultural nordic, fiind
specificã pentru perioada cuprinsã între sfârºitul Preborealului ºi sfârºitul
Borealului, în spaþiul de nord-vest al Europei (Insulele Britanice - Germania).
Industria liticã a acestei culturi/complex cultural este alcãtuitã din topoare, tesle,
“târnãcoape”, gratoare scurte, burine pe trunchiere, strãpungãtoare, piese
microlitice diferite tipuri de vârfuri, triunghiuri isoscele ºi scalene etc. În cadrul
industriei osteologice ºi cornulare se întâlnesc, în special, vârfuri cu barbeluri (tip
Duvensee-Dobbertin).
Înrudit cu aceastã culturã este faciesul Star Carr (asezarea eponimã din
apropiere de Seamer, Yorkshire, Anglia), dezvoltat în perioda Borealui, într-un
mediu umed din estul Angliei. În industria liticã a acestui facies se gãsesc
numeroase piese microlitice (vârfuri cu trunchiere, triunghiurim lamele
bitrunchiate, microburine), gratoare, burine etc., iar ca piese osteologice ºi
cornulare au fost confecþionate; harpoane cu barbeluri pe o singurã laturã, vârfuri,
strãpungãtoare, unelte de sãpat, podoabe. Din lemn s-au realizat platformele unor
locuinþe, pagãi ºi rulouri de scoarþã de mesteacãn.
Cea de-a treia fazã a Epipaleoliticului - Mezoliticului european, legatã de
trecerea la Neolitic, este specificã numai pentru pentru Europa centralã ºi de vest ºi
unele zone din partea de rãsãrit a Continentului, unde se prelungesc, pânã la
neolitizare, tradiþiile epipaleolitice mezolitice tardenoisiene ºi maglemosiene.
Astfel, în zonele de coastã, din cadrul cercului mezolitic nordic, s-a
individualizat complexul de litoral, reprezentat de culturile Kongemose þi
Ertebølle. Cultura Kongemose (denumitã dupã situl din mlaºtina
Konge/Kongemosen, Kalundborg, Danemarca) s-a dezvoltat la sfârºitul
Borealului ºi în prima parte a Atlanticului (aprox. 5600 - 5000 BC) în sudul
Scandinaviei (Suedia, Danemarca). Deºi urmeazã, în zonã, culturii maglemosiene,
industria liticã kongemosianã se diferenþiazã în bunã mãsurã de cea anterioarã,
fiind alcãtuitã din lame mari cu forme regulate, burine, gratoare, piese microlitice
(romburi, vârfuri-ace triedre, realizate prin tehnica microburin, vârfuri cu tãiº
transversal drept sau oblic), topoare, tesle ºi tãiºuri unifaciale, în cadrul industriei
osteologice întâlnindu-se pumnale, vârfuri de os cu caneluri, utilizate ca suporturi
pentru arme compuse, harpoane, topoare din corn de cerb. Din lemn au fost
confecþionate vintire ºi pagãi.
Comunitãþile culturii Kongemose practicau vânãtoarea tereastrã, probabil
prin hãituialã cu ajutorul câinilor (cerbi, cãprior, mistreþ etc), marinã (foci ºi
marsuini) ºi a pãsãrilor, pescuitul marin (moruni, merlani, peºti plaþi, rechini) ºi de
apã dulce (ºtiucã, somn), culesul moluºtelor, în acest domeniu apãrând unele
aºezãri cu aglomerãri de scoici (în limba danezã kjökkenmödings = grãmezi de
bucãtãrie, engl. kitchenmiddens).
În domeniul spiritual se cunosc piese decorate cu motive geometrice
incizate, ornamente antropomorfe ºi animaliere, pandantive ºi statuete din
chihlimbar, ca rit funerar fiind cunoscutã inhumaþia (Vedbaek Boldbaner).
Pe baza culturii Kongemose, prin evoluþie ºi influenþe s-a format la
începutul Atlanticului, în Europa septentrionalã, un complex cultural numit
Ertebølle-Ellerbeck (localitãþile eponime Ertebølle, lângã Løgstør, Jutland, în
Danemarca, ºi Ellerbeck, lângã Kiel, în Germania), ale cãrui comunitãþi finale au
fost asimilate de purtãtorii culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie
(Trichterbecherkultur).
În inventarul litic al acestui complex cultural se gãsesc: gratoare, burine,
strãpungãtoare, piese compuse cu tãiº, realizate pe suporturi lamelare, topoare,
tesle, cuþite, în cadrul industriei osteologice ºi cornulare întâlnindu-se harpoane
126 Dumitru Boghian
(din os ºi corn de cerb ºi oase de cetacee), piepteni, topoare etc. Modul de viaþã al
purtãtorilor acestui complex cultural era foarte asemãnãtor cu cel al predecesorilor
din cultura Kongemose, îmbogãþindu-se repertoriul animalelor ºi pãsãrilor vânate
ºi cel al peºtilor prinºi, navigaþia de coastã ºi în larg fiind o achiziþie tehnologicã
bine încetãþenitã. De asemenea, culesul este atestat de numeroasele
kjökkenmödings ºi apariþia, în faza finalã, probabil prin aculturare, a unei ceramici
grosiere cu forme simple (vase cu fundul ascuþit, strãchini/tãvi) decorate simplu,
fãrã a se putea preciza, pânã în prezent, dacã este vorba de o producþie localã.
Ritul funerar al acestor comunitãþi este bine cunoscut, constând din
înhumãri în poziþie întinsã ºi chircitã, cu dovezi de utilizare a ocrului ºi a unui
inventar destul de bogat, câteva incineraþii ºi dovezi ale practicãrii canibalismului.
În domeniul artistic, complexul cultural Ertebølle-Ellerbeck continuã tradiþiile
anterioare, ca noutate existând tehnica umplerii motivelor decorative incizate cu o
materie de culoare brunã.
Unele grupe umane Epipaleolitice - Mezolitice ºi-au pãstrat, pânã în
Atlantic, modul de viaþã bazat pe vânãtoare, pescuit ºi cules, cu un utilaj litic
apropiat de Tardenoisianul continental, ºi au contribuit, împreunã cu comunitãþile
neolitice de tip Impresso-Cardial ºi limiar-ceramice (danubiene), la geneza
Neoliticului timpuriu din zonele de nord ºi nord-vest al Europei.
* * *
Epipaleoliticul Mezoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic prezintã
o serie de specificitãþi legate de evoluþia culturilor locale, diferitele influenþe
receptate ºi, de ce nu, de stadiul cercetãrilor, din literatura de specialitate
individualizându-se trei grupuri culturale ºi cronologice.
Într-un prim grup sunt incluse descoperirile de tip epigravetian târzii:
Lapoº (Muntenia), Banat ºi zona Porþilor de Fier (grotele Climente I ºi II, adãpostul
Cuina Turcului), ultimele niveluri ale locuirilor de pe terasele Bistriþei, Ripiceni,
niv. II b (?), Mãluºteni IV, Tg. Bereºti-Dealul Taberei, niv. IV, (Moldova), Castelu,
Gherghina (Dobrogea). Dacã la Lapoº se observã persistenþa elementelor de
facturã aurignoidã pânã în Mezolitic, în zona Carpaþilor Orientali (Ceahlãu-Scaune
ºi Bicaz-Bardosu) existã dovezi ale prezenþei Swiderianului, în timp ce în zona
Porþilor de Fier (Cuina Turcului, Climente II) ºi Bãile Herculane au fost puse în
evidenþã elemente de facturã romanello-azilianã.
Tot în zona Porþilor de Fier, în stânga ºi dreapta Dunãrii, în mileniile
urmãtoare (al VII-lea - al VI-lea BC) este cunoscut grupul descoperirilor
aparþinând culturii Schela Cladovei-Lepenski-Vir (Schela Cladovei, Ostrovul
Mare, Ostrovul Corbului, Rãzvrata, Icoana, Veterani-terasã, Alibeg-Pescari, în
România, ºi Lepeski-Vir, Padina, Hajduèka-Vodenica, Vlasaè, în Serbia) care pare
sã înceapã în Epigravettianul final (Climente I) ºi dureazã pânã la pãtrunderea
comunitãþilor neolitice de tip Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna
Sibiului-Gura Baciului, considerându-se cã urmele de gramineele, topoarele ºi
sãpãligile de os ºi corn, perforate gãsite (Ostrovul Corbului, Icoana), ar putea fi
legate de existenþa unui eventual Neolitic local aceramic, care trebuie, însã, mai
bine cunoscut ºi definit. În categoria manifestãrilor spirituale ºi artistice ale acestei
culturi pot fi încadrate piesele de os decorate cu motive geometrice incizate, de la
Cuina Turcului, Icoana, Ostrovul Banului, Gura Vãii, puse în legãturã cu practici
mai vechi.
Cel de-al treilea grup este alcãtuit din descoperirile încadrate în
Tardenoisianul nord-vest pontic, care pot fi cuprinse în categoria mai largã a
manifestãrilor acestui complex din Europa centralã ºi de estic. În aceastã categorie
se înscriu descoperirile de la: Ceahlãu, Erbiceni, Ripiceni, Icuºeni, Mãluºteni
(Moldova), Varvareuca, Brânzeni, Zaim, Frumuºica, Lazo, Soroca (Rep.
Moldova), Adam ºi Cumpãna (Dobrogea) etc., legate de tehnocomplexele din
Crimeea sau de la Odesa, ºi cele de la Ciumeºti (NV Transilvaniei), cu afinitãþi în
varianta central-europeanã.
* * *
Epipaleoliticul - Mezoliticul a reprezentat o diversificare, nemaiîntâlnitã
pânã atunci, a civilizaþiilor ºi aspectelor culturale, ca urmare a adaptãrilor multiple
a comunitãþilor umane la noile condiþii de trai ale primei pãrþi a Holocenului, cu
ritmuri inegale de la zonã la zonã, de aceea evoluþia lor este mai greu de cuprins în
scheme generale.
Aceastã diversitate ºi-a pus amprenta asupra modurilor de întemeiere ºi
tipurilor de habitat uman ºi modului de organizare a spaþiului, continuând sã fie
ocupate unele adãposturi sub stânci sau grote, ca reminiscenþe paleolitice, alãturi
de care au fost realizate mult mai multe staþiuni deschise, fie sub forma unor mici
aºezãri, mai durabile, cu diverse tipuri de locuinþe (locuinþe rotunde si ovale pe
temelii de piatrã, în Natufian ºi Zarzian, colibe cu podine de lut la Sauveterre, în
Tardenoisian I etc.), populate de grupuri restrânse, în zonele litorale, pe malurile
lacurilor, fluviilor ºi râurilor, în spaþiile forestiere sau continentale, fie sub forma
unor aºezãri mai mari, mai ales în Orient, prefigurând viitoarele situri neolitice
aceramice.
Structurile economice epipaleolitice, judecate pe baza descoperirilor
arheologice, vãdesc, aºa cum am vãzut, la început, continuarea economiei bazate
pe vânãtoare, cules, pescuit, practicarea unor meºteºuguri casnice ºi comunitare,
într-o multitudine de aspecte particulare.
Creºterea populaþiei, rãspândirea treptatã a acesteia în noi ecosisteme,
“exploatarea” intensivã a unor zone, a se vedea Orientul, contactele dintre populaþii
ºi civilizaþii au dus la dezvoltarea unui alt comportament economic al omului,
adaptativ ºi preventiv alimentar, în faþa noilor provocãri apãrând elementele
economiei de producþie, atât de specificã pentru perioadele urmãtoare, fãrã a se
putea renunþa, evident, la economia de “pradã” ºi consum.
Din punctul de vedere al organizãrii sociale, se poate bãnui cã
Epipaleoliticul- Mezoliticul a prelungit, de asemenea, tradiþiile familiale, gentilice
ºi tribale din Paleoliticul superior, alãturi de care se manifestã, ca urmare a
interdependenþelor mai strânse dintre grupurile umane, a suprapunerilor ºi
colonizãrilor, noi elemente de agregare, acelea ale comunitãþilor teritoriale,
reunind mai multe familii, ginþi sau triburi, înrudite sau nu, fenomen binecunoscut
în Neoliticul aceramic oriental.
Spiritualitatea epipaleolitico - mezoliticã este mai puþin cunoscutã decât
cele ale perioadelor: anterioarã ºi posterioarã. ªi în acest domeniu, se pot surprinde
elemente de perpetuare a unor tradiþii din Paleoliticul superior, alãturi de care apar,
mai ales în zonele de invenþie, germenii unei noi spiritualitãþi neolitice.
128 Dumitru Boghian
Ritul funerar, una dintre cele mai însemnate manifestãri ale spiritualitãþii
preistorice, este documentat prin practicarea înhumaþiei individuale, duble sau
multiple a defuncþilor, însoþiþi de unele piese de inventar ºi acoperiþi, uneori, cu
ocru roºu, sau prin înhumarea numai a craniilor, secþionate de restul corpului, cu o
serie de piese de inventar ºi podoabã, câteodatã mai multe în aceeaºi groapã,
punând problema existenþei unor necropole, în grote sau deschise.
Morminte epipaleolitice de înhumaþie, cu defunctul acoperit, în unele
cazuri, cu un strat de ocru, se cunosc la Margaux (Dinant, Belgia), Cuzoul de
Gramat (Lot), Rochereil (Dordogne), grota Trou-Violet (Montardit), insulele
Teviec ºi Höedic (Bretagne), toate în Franþa, ºi Muge (Portugalia), Vedbaek
Bogebakken (Danemarca) datate în Azilian, Tardenoisian ºi Maglemosian, ºi
Medjez ºi Afalou (Algeria) aparþinând Ibero-maurusianului ºi Capsianului. În
necropola maglemosianã de la Vedbaek Bogebakken s-au descoperit înhumãri în
poziþie întinsã, douã morminte de incineraþie, elemente care denotã practicarea
canibalismului, probabil funerar ºi ritual. Unele morminte erau “bogate”, cu
defuncþii depuºi în poziþie chircitã (Skateholm II, Danemarca)
De asemenea, înmormântãri de cranii sunt cunoscute în grotele Ofnet
(Nardlingen, Bavaria), douã gropi cu 27 ºi respectiv 6 cranii, Hohlenstein
(Germania) ºi Sauveterre (Franþa), legate, foarte probabil, de un cult al craniilor ºi
al strãmoºilor.
În nivelul Epipaleolitic din lacul Stellmoor (Hamburg, Germania) au fost
descoperite sãgeþi de lemn, unelte de os, topoare din corn de cerb, un stâlp din lemn
de pin cu un craniu de cerb în vârf, puse pe seama unor rituri votive, în anumite
locuri sacre. Cu aceeaºi semnificaþie sau legatã de imagine unei “Fiinþe
Supranaturale”, abstracte, a fost consideratã ºi descoperirea de pe fundul unui lac
de la Ahrensburg-Hopfenbach (Germania), constând într-un “idol” sculptat în
lemn de salcie, cu vagi trãsãturi, de 3,50 m lungime, care fusese, altãdatã, împlântat
în pãmânt.
Arta epipaleoliticã îºi pãstreazã acelaºi caracter magico-religios
predominant, cunoscând, se pare, un proces de abstractizare, atât pentru
reprezentãrile picturale cât ºi pentru piesele cotidiene.Totodatã, în domeniul
artistic, sunt tot mai des redate siluetele umane, evident stilizate, de multe ori
prezentate în acþiunile vânãtoreºti, în cadrul unor scene compuse, realiste ºi
însufleþite, fapt pus, de unii specialiºti pe seama unor modificãri produse în
credinþele ºi comportamentul religios al ultimilor “prãdãtori”, în care Omul capãtã
un loc central, în detrimentul Naturii, pregãtind spiritualitatea neoliticã.
Reprezentãri picturale epipaleolitice se cunosc, pentru mileniile al IX-lea
al VII-lea BC, în Anatolia: seria a II-a de la Kumbukaði (Antalya), cu figuri
geometrice ºi omeneºti stilizate excesiv, ºi seria I din grota de la Palanli (Malatya),
cu desene de animale cornute (ibex ºi capre de munte), precum ºi picturile rupestre
de la Sierra Morena ºi Cueva de los Caballos, din Spania, cu scene de vânãtoare,
reprezentãri zoomorfe, geometrice, sau unele reprezentãri tardenoisiene (siluete,
motive ovale) etc.
În domeniul artistic ºi, deopotrivã, religios, se înscriu bolovanii (galeþii)
pictaþi cu peroxid de fier, cu motive simple, geometrice ºi antropomorfe
(H. Breuil), care alcãtuiesc aºa-numitele petroglife aziliene de la Mas d'Azil
(Franþa) sau din grota Birsek (Elveþia), ale cãror semnificaþii nu au fost lãmurite ºi
care sunt asemãnãtoare, în parte, cu semnele pictate, abstracte descoperite pe
pereþii stâncoºi de la Sierra Morena (Spania), care redau cerbi, mufloni, panglici
spiralate, cercuri, puncte, sori, sau cu cele gravate pe plãcuþe de os, aparþinând
Maglemosianului danez. Aceste piese au fost socotite, rând pe rând: rãbojuri,
semne grafice magice, simboluri falice, ciuring-uri (embleme totemice, iniþiatice,
pe plãcuþe de piatrã sau lemn, la negritoºii-aranda australieni), ultima înterpretare,
bazatã pe analogii etnografice, are cea mai frecventã receptare.
În Epipaleolitic - Mezolitic se pãstreazã importanþa artei mobiliare, multe
din piesele de os ºi corn, ºi probabil cele din lemn, au fost decorate prin gravare ºi
sculptare cu motive geometrice, dar, mai ales, cu scene de vânãtoare ºi diferite
animale, cum sunt cele natufiene de la Kebarah ºi El Wad. În acest context, trebuie
menþionate ºi o serie de piese sculptate în formã capete umane de os, natufiene,
descoperite la Karain (Turcia) ºi Nahal Oren (Muntele Carmel), ºi statuetã dublã,
din piatrã, redând douã personaje umane în poziþie de acuplare, de la Ain Sakhri,
prefigurând, poate, plastica neoliticã.
IV. 8. Paleoliticul ºi Epipaleoliticul în America de Nord, America

de Sud ºi Australia
IV. 8. 1. America de Nord ºi America de Sud
Problema populãrii celor douã Americi este una dintre cele mai discutate ºi
nelãmurite probleme ale preistoriei. Existã pãreri autorizate potrivit cãrora între
nord-estul Asiei ºi America de nord ar fi existat între 70000-35000 ºi 28000-10000
BC punþi continentale, în dreptul Strâmtorii Bering, exondatã în perioadele de
maxim glaciar. De asemenea, nu trebuie exclusã ºi o deplasare maritimã, cu
ambarcaþiuni incipiente, de-a lungul banchizei, cale care ar fi putut fi urmatã atât
din nord-estul asiatic cât ºi dinspre Europa de vest ºi nord-vest.
Deºi cele mai vechi locuiri americane sunt datate pe la 47000 de ani BP, în
adãpostul de la Boquerov da Pedra Furada (NE Brazilie, cercetare Niede Guidon),
38000 BP, într-o grotã din New Mexico (cercetare Richard MacNeish), 35000 BC,
aºa cum este vatra de la Lewisville (Texas), asociatã cu faunã fosilã, ºi complexul
de la Monte Verde (Chile, cercetare Tom Dillehay), încadrat pe la 33000 BP,
acestea însã nu sunt recunoscute de toþi specialiºtii. În schimb, nivelul mai nou, din
ultimul sit, datat pe la 14000-12000 BP, a fost acceptat de lumea ºtiinþificã.
Alte situri nord-americane au fost descoperite la: San Diego-Texas Street
(California), contemporanã cu cele de mai sus, Santa Rosa Islands (sudul
Californiei), aproximativ 27650 ± 2500 BC, Tule Spring (Nevada), 21800 BC, La
Jolla (California), 19500 ± 700, Meadowcroft Rockshelter, din partea vest-centralã
a Pennsylvaniei, datat pe la 16000 BP, peºtera Fort Rock (Oregon), Bluefish Caves
din Yukon (Canada) ºi Trail Creek Caves din Peninsula Seward, Valsequillo
(Mexico), ºi sud americane ca cele de la Taima-Taima (Brazilia) ºi Monte Verde
(Chile) încadrate pe la 14000 BP. Celelalte descoperiri ºi fosile umane sunt datate
dupã 12000 BP ºi sunt atribuite paleoindienilor americani.
S-a încercat sã se realizeze un tablou al populãrii zonei americane, cea mai
130 Dumitru Boghian
importantã fiind teoria celor trei valuri (Greenberg, Turner, Zegura), sprijinitã pe
analiza datelor lingvistice ºi genetice, inclusiv pe studierea morfologiei ºi
traseologiei dentare, în acord cu descoperirile arheologice, fãrã a fi general
accepatã. Potrivit acestui model, a existat o colonizare terestrã ºi una maritimã a
zonei americane, când populaþii din Siberia ºi Asia de nord-est au traversat
Strâmtoarea Bering exondatã, care se prezenta ca o întinsã porþiune de uscat
(Beringia) .
Primul val ar fi trecut în Alaska, punând bazele grupului amerindian din
Lumea Nouã, cel de-al doilea ar fi condus la întemeierea aºezãrilor de tip
Athabaskan, care au ocupat zona de taiga, cel de-al treilea val fiind constituit din
strãmoºii populaþiilor eskimose ºi aleutine, dintre care unele au coborât, în diferite
etape, spre sud, de-a lungul coastei Pacificului sau urmând un culoar la est de
Gheþarul Cordilierian (Munþii Alaskãi, Munþii Coastei, Munþii Cascadelor, Sierra
Nevada ºi Munþii Stâncoºi) ºi gheþarul de la rãsãrit (Laurenþianul), populând
America Centralã ºi cea de Sud.
Foarte probabil cã între aceste valuri de populaþii au avut loc suprapuneri ºi
interferenþe, cercetãrile de detaliu aflându-se de-abia la început. De asemenea, nu
trebuie exclus definitiv aportul vest-european, în acest caz deplasarea putându-se
face tot de-a lungul banchizei, dar de data aceasta prin partea de nord a Oceanului
Atlantic.
Cea mai cunoscutã teorie a populãrii Americii, devenitã clasicã de acum,
este cea a traversãrii strâmtorii Bering care, exondatã în timpul glaciaþiilor, ar fi
devenit o lesnicioasã punte de legãturã între nord-estul asiatic (Siberia de NE) si
Alaska. Populaþii venind dinspre Lumea Veche ar fi întemeiat aºezãri ca cele de la
Bluefish Caves din Yukon (Canada), datatã la cca. 16800 BP, ºi Walker Road din
Alaska (13300 BP), de unde, pe culoarul dintre Gheþarul Cordilierian ºi Gheþarul
Laurenþian, s-ar fi rãspândit spre centrul ºi sudul continentului.
De asemenea, mai sunt cunoscute si alte teorii care încearcã sã explice
popularea celor douã Americi. Una este teoria traversãrii Atlanticului, potrivit
cãreia vânãtori paleolitici europeni, creatori ai civilizaþiei solutreene, ar fi înaintat,
din motive necunoscute, deocamdatã, spre NV, de-a lungul banchizei nord-
atlantice, întemeind o serie de aºezãri pe coasta de SE a Americii de Nord, aºa cum
sunt cele de la Cactus Hill (datatã pe la 18000 BP) ºi Topper, cu descoperiri Pre-
Clovis (lame mici ºi rãzuitoare), care par a indica cã, la început, populaþia de tip
Clovis ar fi putut locui pe coasta rãsãriteanã a acestui continent.
Cunoscutã este ºi teoria drumului Pacificului de nord, de-a lungul
uscatului sau a banchizei, pe unde populaþii est-asiatice ºi aïnu s-ar fi rãspândit în
Lumea Nouã. În sprijinul acesteia sunt invocate descoperirile din Hecate Strait
(lângã Queen Charlotte Islands, SUA), unde piese paleolitice au fost dragate dintr-
un probabil sit preistoric submarin, aflat la mai mult de 50 m adâncime, din Santa
Rosa Island (California, SUA), unde, în punctul Arlington Spring, a fost identificat
un schelet feminin, datat pe la 13000 BP, sau ºi mai recentul schelet gãsit la
Kennewick (SUA), apreciat ca având o vechime de 9500 ani BP.
Mai nouã, dar la fel de interesantã, este teoria traversãrii Pacificului de
cãtre populaþii paleolitice din Asia de SE, folosind, evident, mijloace de navigat
specifice acelor timpuri (plute, monoxile, bãrci din piei de animale, de tipul umiak-
urilor eskimose etc.), trecând din insulã în insulã, din arhipelag în arhipelag, care ar
fi supravieþuitoarele
legendarului continent
Mu, ajungând pe coasta
vesticã a Americii de
S u d . D i n t r e
descoperirile invocate,
în acest sens, sunt cele
de la Monte Verde
(Chile), unde au fost
cercetate vestigiile unei
tabere de vânãtori ºi
culegãtori paleolitici,
care foloseau diferite
unelte de piatrã, os ºi
lemn, datat pe la 14700
BP, ºi cele de la
Fig. 72. Vârfuri din cadrul industriei litice Pachamachay (Peru),
paleoindiene nord-americane. 1. Sandia; 2-3. datate pe la 13900 BP.
Clovis; 4-5. Folsom; 6. Plainview; 7-8. Agate Basin; În acelaºi timp,
9. Meserve; 10. Milnesand; 11-12. Scottbluff; 13-14. deosebit de interesante
Eden; 15. Cuþit Cody (dupã H. M. Wormington, M. sunt descoperirile din
Brézillon)
partea de est a Americii
de Sud de la Pedra
Furada ºi Lapa Wermelha IV (Brazilia) ºi Los Toldos (Argentina), datate între
30000 ºi 13000 BP, care pun problema unei populãri destul de timpurii a acestui
continent, pe baza unui scenariu diferit de cele prezentate anterior. Evident,
popularea celor douã Americi de cãtre Homo sapiens mai cuprinde multe enigme.
Pentru continentul nord-american, într-un interval temporal contemporan
cu sfârºitul Paleoliticului ºi cu Epipaleoliticul - Mezoliticul european, a fost
definitã Perioada Paleo-indianã (1850). Peste un secol (1958), unii cercetãtori ai
perioadei ºi zonei (Willey G., Phillips Ph.), au fãcut unele precizãri, introducând în
literatura de specialitate, aºa-numitul stadiu Lithic, cu douã mari faze de evoluþie:
Perioada fãrã vârfuri/Preprojectile (înainte de 10000 BC) ºi Perioada
Paleoindianã propriu-zisã (10000 - 6000 BC), când s-au dezvoltat mai multe
tradiþii sau culturi, de-a lungul a trei faze (inferioarã/early, mijlocie/middle ºi
superioarã/late). Acest stadiu a fost urmat, în viziunea specialiºtilor amintiþi, de
altele: Archaic, Formativ, Classic ºi Postclassic, în timpul cãrora s-a trecul la
producþia de hranã ºi, ulterior, la societãþile ierarhizate ºi organizarea statalã
cunoscute istoric.
Cea mai bine cunoscutã perioadã a Paleoliticului ºi Epipaleoliticului nord
ºi centro-american este încadratã în Tardi- ºi Postglaciar (Holocen), când s-a
dezvoltat cultura Clovis (aprox. 10000-9000 BC), numitã astfel dupã oraºul
eponim (New Mexico), cunoscutã din anul 1932, consideratã ca aparþinând
Tradiþiei Paleoindiene nord-americane, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã
din sudul Americii de Nord, mai ales în Mexic, ºi din America Centralã,
bineînþeles, unde a cunoscut mai multe forme particulare. Aceastã culturã este
încadratã în Complexul sau Tradiþia vânãtorilor de megafaunã/Big-Game
132 Dumitru Boghian
Hunting Tradition, datatã în perioada de trecere de la Pleistocenul superior la
Holocen (aprox. 13000- 7000 BC). Elementul definitoriu al industriei litice a
acestei culturi este cioplirea aºchialã, numãrul lamelor folosite fiind mic, ºi
confecþionarea aºa-numitului vârf Clovis (fig. 72. 2-3), cioplit ºi atent retuºat, pe
ambele suprafeþe, cu laturile zimþate, baza scobitã ºi cu scurtã canelurã distalã, care
a avut ca urmare subþierea pãrþii respective ºi favoriza prinderea în tijã.
Originea acestui tip de vârf nu este precizatã, dar se presupune fie existenþa
unei tradiþii anterioare Pre-Clovis, cu rãdãcini în tradiþia vârfurilor/cuþite bifaciale
asimetrice de tip Sandia (fig. 72. 1), fie regresia tehnologicã a unei populaþii care
folosea cioplirea lamelarã odatã cu înaintarea spre Lumea Nouã. De asemenea, unii
cercetãtori, mai ales ruºi, considerã cã vârfurile nord-americane timpurii, cu
caneluri, se apropie, prin formã ºi facturã, de vârfurile siberiene, datate în
Paleoliticul superior, descoperite în situl de la Ushki, pe cursul mijlociul al
Kamceatkãi, vorbind de un curent paleoindian de populare a Americii pornit
tocmai din culturile vânãtorilor nord-est asiatici (siberieni) de mamuþi, încadraþi în
Aurignacian-Gravettian, cu atât mai mult cu cât asemenea piese au fost gãsite într-o
serie de situri din Alaska: Dry Creek, Putu, Lacul Healy ºi Akmak, încadrate în
Tradiþia Paleoarcticã. Aceste vârfuri au fost descoperite într-o serie de situri datate
cãtre 9500 BC ºi încadrate în aºa-numitul orizont (fazã ?) Llano, care defineºte
cea mai veche culturã paleoindianã.
Purtãtorii acestei civilizaþii ºi-au întemeiat aºezãrile într-o multitudine de
condiþii: pãduri, tundrã, deºerturi, câmpii deschise, de-a lungul þãrmurilor, ºi
practicau vânãtoarea animalelor mari (mamuþi, bizoni ºi ecvidee) ºi mici, a
animalelor marine, culesul ºi pescuitul.
Aºa cum arãtam, se pare cã aceastã culturã a evoluat dintr-o tradiþie Pre-
Clovis, care trebuie mai bine definitã, pentru a se identifica eventualele legãturi ale
acestora cu locuitorii siturilor mai timpurii. De asemenea, trebuie lãmuritã evoluþia
acestor comunitãþi în perioada ulterioarã, caracterizatã prin utilizarea vârfurilor
Folsom (fig. 72. 4-5), 9000-8000 BC, ºi invenþia independentã a unui nou mod de
viaþã. Astfel, aria de rãspândire a siturilor cu vârfuri Folsom este mult mai restrânsã
decât a celor cu vârfuri Clovis, limitându-se, deocamdatã la partea de sud-vest a
continentului nord-american, aºa cum se observã în situl Lindenmeier (Colorado,
SUA). Vârfurile Folsom aveau o lungime mai micã sau egalã cu cea a vârfurilor
Clovis ºi prezintã caneluri distale pe ambele feþe.
Deºi nu a fost clarificatã filiaþia între vârfurile Clovis ºi Folsom, mai
precisã pare legãtura între piesele din urmã ºi vârfurile Plainview (fig. 72. 6) (în
statele mexicane Tamaulipas, Nuevo Léon ºi Puebla), inclusiv cele de tip Agate
Basin (fig. 72. 7-8), cu marginile uºor convexe ºi cu baza dreaptã sau concavã
incluse în aºa-numitul Orizont (fazã ?) Plano, specific pentru Perioada
Paleoindianã târzie (8000 - 6000/5000 BC). Comunitãþile umane ale acestui
orizont au ocupat treptat teritoriile care s-au eliberat de gheþarul Wisconsin
(regiunile din sud-vestul Americii ºi câmpiile), contribuind, poate, la geneza
culturilor amerindiene arhaice. Acest orizont s-a caracterizat prin utilizarea, pe
lângã tipurile prezentate mai sus, a altor varietãþi de unelte litice: vârfurile
Scottsbluff (fig. 72. 11-12), introduse pe la aproximativ 6500 BC ºi Eden (fig. 72.
13-14) ºi cuþitul tip Cody (Wyoming) (fig. 72. 15), în timp ce aceste piese au fost
mult mai diversificate în zona Californiei ºi Arizonei (vârfurile Pinto Basin ºi
Mojave) sau în est (vârfurile Dalton ºi Meserve, fig. 72. 9), vorbind de existenþa
unor diferenþieri cronologice ºi regionale.
Pe lângã aceastã deosebitã varietate a industriilor litice, populaþiile
paleoindiene ale orizonturilor Llano ºi Plano au întemeiat aºezãri sezoniere, cu
duratã scurtã de locuire (Levi), ºi durabile (Lindenmeier, Quad), dar ºi specializate
în ceea ce priveºte practicarea ocupaþiilor - aºezãri în care se prelucra lemnul ºi
cornul (Shoop), în care se aflau ateliere de cioplire a pietrei (Williamson), situri în
care se vânau ºi se tranºau mamuþi (Blackwater Draw) ºi bizoni (Horner ºi Olsen-
Chubbuck), aºa cum demonstreazã cercetãrile americane mai noi.
Tradiþiile litice paleoindiene bazate pe confecþionarea ºi utilizarea
vârfurilor sunt cunoscute, aproximativ în acelaºi timp cu orizonturile descrise mai
sus, ºi în pãrþile de nord-est ºi vest (siturile Debert, în Noua Scoþie/Canada ºi Vail,
Maine/SUA) ale continentului ºi în Alaska. Astfel, în partea de vest a SUA (statele
Washington, Oregon, California) au fost descoperite numeroase situri în cadrul
cãrora industria liticã se baza pe vârfurile cu
canelurã, relativ contemporane (pe la 11000
BC) cu aºezãrile în care se gãsesc vârfuri cu
baza concavã (Fort Rock/ Oregon) ºi cu cele
specializate în vârfuri cu peduncul (Lind
Coulee/Washington ºi siturile din jurul
lacului Mojave/California).
Aceste situri ºi culturi, care sunt
caracterizate prin vârfuri foliacee, cu
peduncul, fãrã canelurã, au fost cuprinse în
aºa-numita Culturã veche
cordilierianã/Old Cordilleran sau
Northwest Culture caracteristicã zonei
Munþilor Cordilieri ºi Stâncoºi, din
California pânã la graniþa americano-
canadianã, care poate avea unele legãturi cu
Vechile Culturi ale Deºertului/Desert
Culture/Tradition (fig. 73). Între aceste
culturi/tradiþii au existat multe legãturi,
acestea influenþându-se reciproc. Purtãtorii
vechii culturi cordilieriene sau ocupat, în
zonele înalte, cu vânãtoarea cerbului,
elanului, castorului, pescuitul somonului ºi
culesul moluºtelor. Pe la 5000 BC,
populaþiile culturii cordilieriene se regãsesc
ºi pe coastele Pacificului, unde se observã o
împletire cu cele purtãtoare ale culturilor Fig. 73. Piese litice aparþinând
microlitice venite din nord. Culturii Deºertului (dupã C. M.
Aikens)
Pentru perioada ulterioarã anilor
5000 BC, în siturile aparþinând vechii
culturi cordilieriene, mai ales în acelea din Munþii Cascadelor, sunt cunoscute
râºniþele de mânã ºi zdrobitoarele, locuinþele semiadâncite ºi uneltele pentru
prelucrarea lemnului, dovedind o anumitã modificare a modului de viaþã, în timp ce
134 Dumitru Boghian
pe litoralul pacific, cãtre 1000 BC, era cunoscutã o economie bazatã pe pescuitul
marin, exploatarea mediilor forestiere, culegerea leguminoaselor, o relativã
sedentarizare, construirea unor locuinþe din lemn, semiadâncite, ºi ierarhizarea
societãþii.
În zona de vest ºi sud-vest a continentului nord-american, dupã un scurt
interval caracterizat prin utilizarea vârfurilor, debuteazã, în jur de 9500 BC,
Perioada Arhaicului vechi/Archaic Tradition, pentru care a fost specific aºa-
numitul Orizont (fazã ?) San Dieguito sau San Dieguito-Pinto (dupã râul eponim
din districtul San Diego/California), cunoscut ºi sub denumirea de Tradiþia
pluvialului vestic al lacurilor/Western Pluvial Lakes Tradition. Industria liticã a
acestei tradiþii culturale era alcãtuitã din vârfuri foliacee lanceolate, cuþite, gratoare
de mari dimensiuni, choppers etc.
În zona Podiºului Marelui Bazin au trãit, pe la 9000 BC, în condiþiile
începutului unui episod de aridizare, grupele umane ale celei mai vechi culturi a
Deºertului/Desert Culture/Tradition, care au confecþionat o industrie liticã
alcãtuitã din vârfuri fãrã canelurã ºi cioplitoare. De la începuturile sale, vechea
culturã a Deºertului a cunoscut utilizarea râºniþelor, frecãtoarelor, diferite tehnici
de împletit coºuri ºi ºnururi/sfori, pentru sandale, saci ºi fire, organizarea în grupe
seminomade ºi exploatarea unui mediu divers.
Dacã la început comunitãþile vechii culturi a Deºertului au manifestat o
cvasiunitate a formelor lor de manifestare, ulterior dezvoltat variante regionale ºi
au cunoscut ritmuri diferite de evoluþie, multe comunitãþi trecând la un mod de
viaþã bazat pe producþie (Stadiul Formativ/Formatif, din Utah, culturile
Fremont, dezvoltate între 1600700 BP ºi influenþate de Mogollonian-ul din Noul
Mexic ºi Arizona), dupã care pãtrunderea shoshonianã a readus un mod de viaþã cu
trãsãturi arhaice.
În regiunea vechiului lac Mojave (azi deºertul Mojave), în perioada Pinto
(aprox. 5000-3000 BC), în condiþiile accentuãrii aridizãrii, zona nu a mai fost
locuitã la fel de intens ca înainte, pentru ca vieþuirea umanã sã revinã în aºa-numita
Perioadã Gypsum (2000 BC - 500), când au fost resimþite importante influenþe
dinspre sud-vest, din partea Culturii Basketmaker II. Ulterior, dupã anul 500, la
nord-est de Mojave s-a manifestat o puternicã influenþã a Culturilor Anasazi ºi
Shoshonianã, în condiþiile dezvoltãrii unor trasee comerciale de-a lungul cursului
inferior al fluviului Colorado.
De asemenea, zona Fort Rock a cunoscut o dezvoltare particularã, marcatã
de perfecþionarea industriei litice cu vârfuri, într-o perioadã mai umedã, de extensie
a vegetaþiei ºi vânatului (pânã la aprox. 6000 BC), pentru ca, ulterior, în condiþiile
unui climat mai uscat, habitatul uman sã devinã mai puþin dens iar împletitul s-a
diversificat. În unele regiuni (Insula Nightfire din lacul Klamath) au fost utilizate
locuinþele semiadâncite ºi un mod de viaþã caracterizat prin cules.
În partea de nord-est a Podiºului Marelui Bazin, de-a lungul Snake River ºi
Salmon River, au evoluat comunitãþi umane care au prelungit, pe la 6000 BC, un
mod de viaþã bazat pe vânãtoarea bizonului ºi o industrie liticã asemãnãtoare cu
cele din zonele preeriilor ºi câmpiilor, urmate de faciesurile regionale ale
Culturilor Fremont ºi Shoshonianã.
Se observã astfel, cã deºi au ocupat un areal foarte întins (Oregon, Nevada,
Utah, Arizona, Noul Mexic, piemonturile vestice ale Californiei), culturile
Deºertului au prezentat caracteritici destul de unitare, situaþie despre care nu se
poate vorbi pentru civilizaþiile dezvoltate în perioada ulterioarã, în zonde sud-vest
a Americii Hohokam, Anasazi ºi Mogollon.
Perioada Arhaicului nord-american s-a caracterizat printr-o deosebitã
adaptare la noi ecosisteme, inclusiv cele dinspre nord-est eliberate de gheþuri,
diferitele populaþii holocene ocupând niºele ecologice ºi spaþiile acoperite cu
vegetaþie arboricolã. Dupã 6000 BC, Tradiþia Arhaicã s-a diversificat ºi a evoluat
în funcþie de diferitele zone geografice, pânã la trecerea la cultivarea plantelor sau
pânã la contactul cu europenii. Astfel, se cunosc mai multe culturi nord-americane:
! Arhaicul câmpiilor specific pentru perioadele mai calde ºi mai aride, în
preeriile ºi câmpiile de la est de Munþii Stâncoºi, unde populaþiile paleoindiene s-au
adaptat unor noi condiþii de mediu ºi au contribuit la geneza amerindienilor din
câmpii, aºa cum au fost cunoscuþi la venirea europenilor;
! Arhaicul scutului canadian (Archaic Canadian Shield) s-a dezvoltat de pe
la 3000 BC, în teritoriile din jurul golfului Hudson, pânã la fluviul Saint-Laurent ºi
Marile Lacuri americane, probabil din tradiþia Agate Basin, ºi s-a rãspândit pânã la
þãrmul Atlanticului; industria liticã a purtãtorilor acestuia era alcãtuitã din gratoare,
cuþite, vârfuri ºi topoare cioplite, indicând o adaptare dinamicã la un mediu
forestier cu arbori de esenþã moale, practicarea pescuitului ºi vânãtorii animalelor
mici (castori ºi iepuri) ºi mari (caribuul/Rangifer tarandus ºi elanul/Alces alces);
! Arhaicul de sud-est este cunoscut de-a lungul marilor cursuri ale fluviilor
Tennessee ºi Mississipi prin aºezãrile sub forma unor masive aglomerãri de scoici
(siturile Eva/ Tennessee ºi Indian Knoll/Kentucky), formate în urma practicãrii
intense a culesului ºi pescuitului între 6000-1700 BC; industria liticã este
caracterizatã printr-o reducere a dimensiunilor pieselor (vârfuri de sãgeþi cu
peduncul sau cu scobituri laterale), indicând, probabil, vânãtoarea practicatã cu
ajutorul arcului ºi propulsorului;
! Arhaicul laurenþian s-a rãspândit în mediul forestier temperat mixt
(arþar/Acer platanoides, stejar/Quercus sp., pinete etc.), ducând un mod de viaþã
cvasinomad (situl Pointe-du-Buisson, Quebec), bazat pe utilizarea unui spectru
larg de resurse naturale, într-o zonã extinsã situatã la nord de fluviul Saint-Laurent
pânã aproape de Atlantic, spaþiu în care s-a învecinat cu populaþiile Arhaicului
scutului canadian, cu cele ale Arhaicului maritim ºi cel al Marilor Lacuri (Old
Copper, în special); de aceea, în cadrul acestei variante a Arhaicului nord-
american, se regãsesc o serie de trãsãturi specifice culturilor vecine (ritualul
funerar ºi bogatul utilaj litic robust, utilizat pentru prelucratul lemnului topoare,
dãlþi concave, tesle), precum ºi prin confecþionarea unor timpurii obiecte de aramã,
aºa cum este cunoscut ºi în Arhaicul maritim ºi Cultura Old Copper;
! Arhaicul maritim este cunoscut pentru perioada cuprinsã între 3000-
1000 BC, într-un spaþiu deosebit de întins cuprins între statul Noua Anglie ºi
provinciile atlantice canadiene ºi de-a lungul fluviului Saint-Laurent, având unele
elemente de culturã materialã diferite de cele ale civilizaþiilor vecine (Arhaicul
laurenþian ºi Old Copper), fãrã a se putea stabili, deocamdatã, eventuale filiaþii ºi
legãturi între acestea; populaþiile arhaicului maritim au exploatat un mediu specific
(vânãtoarea mamiferelor marine foci, în principal, pãsãri, pescuitul ºi culesul
moluºtelor) ºi unele niºe ecologice terestre ºi au dezvoltat o spiritualitate elaboratã,
important fiind ritul funerar caracterizat prin înhumãri dupã ritualuri precise,
136 Dumitru Boghian
defunctul fiind însoþit de numeroase piese de inventar, deasupra mormântului
ridicându-se o micã construcþie tumularã, de pãmânt ºi dale de piatrã (Port-au-
Choix ºi Golful Amour);
! Arhaicul nordic/Northen Archaic este specific pentru zona arcticã
americanã, începuturile sale fiind plasate pe la începuturile mileniului al V-lea BC;
aceastã tradiþie s-a nãscut, probabil, din amestecul populaþiilor locale mai vechi,
reprezentante ale Tradiþiei Paleoarctice ºi alte grupe umane, rãspândite cãtre nord
ca urmare a încãlzirii în timpul perioadei optimului climatic postglaciar, rezultând
o industrie liticã bazatã pe vârfuri lanceolate, vârfuri cu scobituri proximale ºi
microlame, ai cãror descendenþi sunt indienii Athabascan.
În partea de nord a continentului, într-o perioadã relativ contemporanã cu
începutul Tradiþiei Paleoindiene, s-a dezvoltat Tradiþia Paleoarcticã, numitã ºi
Tradiþia nord-vesticã cu microlame/Northwest Microblade Tradition
(R. S. Mac Neish), care este consideratã ca o extensie a mai vechii tradiþii
paleoarctice siberiene. (Tabel IV. Tabel Crono.doc)
Aceastã tradiþie culturalã a fost, foarte probabil, rezultatul deplasãrii spre
nord-vestul american, pe cãi binecunoscute din perioadele anterioare, a unor noi
grupe de populaþii siberiene de vânãtori care trãiau într-un mediu de tundrã ºi
confecþionau ºi utilizau un utilaj predominant microlitic (lame ºi microlame,
burine pe desprinderi aºchiale, gratoare) împreunã cu piese bifaciale foliacee
(grota Djuktai ºi alte situri din bazinul Aldan, în Yakuþia, Ushki VI, în Kamceatka,
poate ºi unele situri japoneze etc.). Dacã unele situri ale acestei tradiþii, datate pe la
9000 BC, se gãsesc în pãrþile de vest, sud ºi centru ale Alaskãi (siturile Hidden
Falls, Ground Hog Bay, Trail Creek, Dry Creek, Healy Lake, College
Campus/Fairbanks), ulterior aceste populaþii s-au rãspândit spre est ºi nord-est, în
zona arcticã, alcãtuind o Tradiþie circumpolarã cu microlame. Este posibil ca
industriile microlitice arctice din prima parte a Holocenului sã fi fost create de
populaþiile de paleoeschimoºi, care au evoluat spre o nouã industrie microliticã,
aºa-numita Tradiþie Arcticã cu unelte mici/Arctic Small Tool Tradition, cu
diferite aspecte cronologice ºi regionale, care au durat pânã la sfârºitul mileniului I
BC, când au coexistat cu tradiþiile culturale neoeschimose, care s-au nãscut ca
urmare a interacþiunilor comunitãþilor din zona Beringiei ºi Alaskãi. Astfel, în
Vechile Tradiþii Culturale ale Mãrii Bering/Old Bering Sea Culture se gãsesc
rãdãcinile culturilor neoeschimose, numite diferit de specialiºti: Tradiþia
Balenierã Arcticã/Arctic Whale Hunting Culture, Tradiþia Maritimã Nordicã/
Northen Maritime Tradition, Tradiþia Thuleanã/Thule Tradition, dezvoltate
pânã în mileniul al II-lea al erei noastre.
***
În spaþiul mezoamerican, în paralel cu comunitãþile vânãtorilor de
megafaunã din nord, ºi, mai ales dupã 5000 BC, s-a dezvoltat o Culturã/Tradiþie a
Deºertului/Desert Tradition cu caracteristici particulare faþã de cea prezentatã
anterior. În cadrul inventarului acestei culturi au fost identificate: diverse vârfuri
mici de sãgeatã, atent lucrate, lansate cu ajutorul arcului, în partea nordicã, ºi cu
propulsorul, în cea sudicã, o bogatã industrie lamelarã (mai ales aºa-numitele
racloare chichimece), numeroase obiecte împletite (coºuri, sandale, ºnururi etc.),
Râºniþe fixe simple pentru zdrobitul seminþelor ºi boabelor, indicând existenþa unui
mod de viaþã seminomad ºi nomad, bazat pe exploatarea unei niºe ecologice
semiaride, prin cules (leguminoase, cactuºi, agave, unele graminee etc.) ºi
vânãtoare (insecte, reptile, mamifere mici, pãsãri, lynxul, cervidee, coyoþi ? etc.),
aºa cum se observã în siturile Tehuacán, faza Riego (Pueblo), Diablo (Tamaulipas),
Bolson de Mapimi (Durango), Cerro de Silva ºi Gran Tunal (San Lois Potosi),
Candelaria ºi Paila (Coahuila), cele mai multe datate pe la 6000 BC.
Prin cercetarea sitului de la Tehuacán (R. S. Mac Neish, Fr. Peterson) ºi a
altora, amplasate în medii diverse, a fost definitã o importantã ºi interesantã
secvenþã cultural-cronologicã, cu acelaºi nume, dezvoltatã de-a lungul a patru faze
(Ajuereado aprox. 10000-6500 BC, El Riego aprox. 6500-5000 BC, Coxcatlan
5000-3500 BC ºi Abejas 3500- 2700 BC), fiecare cu caracteristicile sale. Dacã în
fazele Ajuereado ºi El Riego comunitãþile umane ºi-au pãstrat modul de viaþã bazat
pe vânãtoare ºi cules, într-un mediu semiarid, din faza Coxcatlan este evidentã
trecerea la agriculturã bazatã pe cultivarea porumbului (Zea mays), una dintre cele
mai vechi dovezi (aprox. 3600 BC), laurului american (Persea gratissima),
dovleacului alb (Curcubita melopepo) ºi fasolei (Phaseolus sp.), chiar dacã
seminomadismul ºi ocupaþiile tradiþionale erau importante. Dar trecerea la un
veritabil mod de viaþã bazat pe producþie, asemãnãtor Neoliticului din Lumea
Veche, s-a realizat cãtre anii 1000 BC,
în Stadiul Formativ/Formative
Stage.
Recent, în America de Sud s-au
fãcut o serie de cercetãri în peºterile de
pe fluviul Amazon, din apropierea
oraºului Monte Alegre (N. Braziliei),
între care a fost sãpatã Caverna de
Pedra Pintada (Cave of the Painted
Rock) (Anna C. Roosevelt, Field
Museum Chicago, Universitãþile din
Illinois ºi Chicago), care prezintã
urme de locuire, datate prin termo-
luminiscenþã la 11000 BP, care ar
putea fi atribuite unor purtãtori diferiþi
de cei ai ai culturii Clovis, care, ca
vânãtori ºi culegãtori, s-au deplasat
spre sud, atingând zona andinã, cea
amazonianã ºi pampa argentinianã.
În America de Sud se cunosc
Fig. 74. Vârfuri mezoamericane ºi sud- mai multe complexe culturale, care
americane. 1-3. Vârfuri Clovis din au fost denumite diferit în literatura
America de Sud; 4-7, 9-10. Vârfuri de specialitate, în funcþie de
“coadã de peºte”/fishtail din Grota Fell cercetãtori, întreaga perioadã de
( C h i l e ) ; 8 . V â r f u r i “ c o a d ã d e dinainte de invenþia ºi utilizarea
peºte”/fishtail din zona Piura (Chile); ceramicii fiind desemnatã cu numele
11-20. Vârfuri “coadã de peºte”/fishtail generic de Preceramicul sud-
din grota El Inga (Ecuador) (dupã J. american, divizat în ºase faze mari:
Bird, R. Cooke, Th. F. Lynch, J. I - înainte de 10000/9500 BC, II -
Emperaire, C. Chauchat, J. Zevallos-
10000/9500-8000 BC, III - 8000-
Quinoñes et alii)
138 Dumitru Boghian
6000 BC, IV - 6000-4200 BC, V - 4200-2500 BC, VI - 2500-1800/1500 BC.
Cel mai vechi complex arheologic este reprezentat de Tradiþia cu
cioplitoare/Chopper, fãrã vârfuri/ Pre-projectile specificã pentru Pre-
ceramicul I, adusã de noii veniþi pe continent, datatã pe la 10000 BC, care este
supusã astãzi reevaluãrilor. Acestei tradiþii le sunt atribuite o serie de descoperiri
din Venezuela (situl Rio Pedregal, încadrat în complexul Las Lagunas), Peru
(Chivateros, nivelurile inferioare din Grota Pikimachay), Chile (complexul
Chuqui, industria Talabre, ansamblul litic Ghatchi ) Ecuador (Manantial) ºi
Argentina (Ampajango, Punta de Agua, Totoral, Tulirali, Zapagua, Tres Morros,
Saladillo etc.).
Unul dintre cele mai vechi complexe arheologice pare a fi ºi cel al aºa-
numitei Tradiþii sud-americane cu bifaciale (definitã de G. Willey), care se
suprapune peste aºa-numitul Preceramic II. Aceastã tradiþie mai este cunoscutã ºi
sub numele de Orizontul vârfurilor pleistocene/The Pleistocene Projec-tile
Point Horizon, cunoscut din cercetãrile de la Tagua Tagua ºi din Grotele Palli Aike
ºi Fell (Magal-lanes, Chile) ºi El Inga (Ecuador).
Dupã aceastã perioadã, destul de neclarã din punct de vedere crono-
cultural, a fost definitã, tot de G. Willey, Vechea Tradiþie a vânãtorilor sud-
americani/Old South American Hunting Tradition, care corespunde
Preceramicului III; ar fi apãrut ca urmare a rãspândirii spre sud a unor noi grupe
de vânãtori mezoamericani, purtãtori ai Tradiþiei Paleoindiene nord-
americane/Big-Game Hunting Tradition. În cadrul industriei litice a acestora se
gãseau frecvente vârfuri bifaciale, retuºate prin presiune, clasificate în douã tipuri
principale: “coadã de peºte”/fishtail projectile point (fig. 74), bifaciale, mai mult
sau mai puþin ovale, cu un peduncul evazat, care sunt mai vechi, ºi foliacee,
lanceolate, mai noi.
Vârfuri foliacee, lanceolate, au fost subdivizate în tipurile El Jobo
(Venezuela), Ayampitin ºi Lauricocha, alãturi de care au mai fost utilizate
racloare ºi gratoare pe aºchie ºi strãpungãtoare de os.
Orizontul sau complexul vârfurilor “în coadã de peºte” (definit de
Junius Bird) acoperã întregul continent sud-american (Argentina, Chile, Peru,
Columbia andinã, Ecuador, Peru, Uruguay, Brazilia) ºi partea sudicã a spaþiului
mezoamerican (Panama, Costa Rica, Honduras), ºi pare, în stadiul actual al
cercetãrilor, cã a fost mai vechi în partea meridionalã a acesteia (aºa-numita fazã
Magellan I, aprox. 9000-7000 BC) ºi mai noi în grotele Fell ºi Palli Aiki (Chile) ºi
El Inga (Ecuador), fiind datate pe la 8000/7000 BC.
Practicând vânãtoarea animalelor mari, diferite specii de lama (Camelidae
sp.), cervidee, leneºul american (Megatherium), elefantul columbian, calul sud-
american, mastodontul (multe dispãrute astãzi), comunitãþile vechilor vânãtori
sud-americani au populat, între aprox. 9000 ºi 7000 BC, un areal vast, cuprins între
litoralul Pacificului, regiunile andine, pampa argentinianã ºi extremul sud al
Continentului. Deocamdatã nu existã descoperiri care sã poatã face legãtura cu
perioada urmãtoare.
Pentru o perioadã avansatã de la începutul Holocenului, cuprinsã între
aproximativ 6000-4200 BC, G. Willey a introdus, pentru Anzii centrali ºi sudici ºi
pampa sud-esticã, aºa-numita Tradiþie a vânãtorilor ºi culegãtorilor
andini/Andean Hunting-Collecting Tradition, sau a Preceramicului IV, care o
continuã, deºi nelãmurit, pe cea anterioarã a vechilor vânãtori sud-americani.
Comunitãþile umane care au fost incluse în aceastã tradiþie au creat o industrie liticã
bazatã pe vârfuri bifaciale foliacee (“frunzã de salcie”), cu baza subþiatã ºi
rotunjitã, rombice (cu douã pãrþi active) ºi cu peduncul, rezultate fie în urma unei
evoluþii locale fie prin împrumuturi din zona nord ºi mezoamericanã. Se pare cã în
aceastã perioadã a început domesticirea unor specii de plante ºi animale
Pentru celelalte zone sud-americane, tot dupã 6000 BC, au fost definite
(G. Willey) douã tradiþii specifice zonei de litoral: Tradiþia litoralului sud-
american de nord-vest/North-West South American Littoral Tradition ºi
Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition, în cadrul
cãrora se observã realizarea unor adaptãri la noi ecosisteme (în special marine) ºi
trecerea cãtre o incipientã economie de producþie, bazatã pe horticulturã.
Tradiþia litoralului sud-american de nord-vest/North-West South
American Littoral Tradition este cunoscutã pentru zonele de coastã ale
Ecuadorului, nordul Columbiei, nord-vestul Venezuelei, Panama ºi în Insulele
Caraibe (Antile, Porto Rico, Vierges), unde a fost creaþia unor populaþii de
paleoindieni care practicau vânãtoarea ºi culesul în medii foarte diversificate. Fãrã
a avea o origine clarificatã, se pare cã aceastã tradiþie derivã din cea anterioarã a
vânãtorilor-culegãtori andini sau dintr-o altã tradiþie din Brazilia de est. S-a
caracterizat printr-o industrie liticã destul de sãrãcãcioasã alcãtuitã din choppers,
gratoare ºi unelte cu tãiºuri masive, alãturi de care se gãsesc ºi piese din scoicã ºi os.
Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition s-a
dezvoltat în zona coastei Pacificului din nordul Perului (siturile Ambo, Ancón,
fazele Arenal Luz ºi Canario, Ayacucho, fazele Jaywa, Piki, Chihua ºi Cachi,
Callavallauri, Lauricocha, orizontul al III-lea, Pachamachay), Bolivia
(Viscachani), centrul statului Chile (Puripica ºi Tulan) ºi Argentina (Intihuasi),
într-o perioadã cuprinsã în Preceramicul V-VI, datatã între 4000-1500 BC,
prelungindu-se în unele regiuni (Chile), pânã cãtre mijlocul mileniului I BC. Dupã
ce o anumitã perioadã au prelungit caracteristicile unei economii bazate pe vânat ºi
cules, ulterior purtãtorii acestei tradiþii au cunoscut o dezvoltare diferenþiatã, în
funcþie de ecosisteme pe care le-au populat, în care sedentarizarea progresivã ºi
trecerea la cultivarea unor plante au avut o deosebitã importanþã. În pampa
argentinianã ºi în stepele Patagoniei, comunitãþile umane vânau guanaco (Lama
guanicoe), fiind urmate de Tradiþiile Paraná-Pampa ºi Fuégiannã (din Þara de
Foc), în cadrul cãrora predominantã devine vânãtoarea mamiferelor marine.
De-a lungul ultimelor douã faze ale Preceramicului sud-american, în zona
andinã, mai ales în Peru, au apãrut marile centre cvasiurbane, cu construcþii cu
destinaþie publicã, în cadrul economiei producþia fiind evident bazatã pe
agriculturã (porumb, fasole, curcubitacee etc.) ºi creºterea unor animale, care
anunþã marile civilizaþii. În celelate zone, vechile tradiþii au evoluat deosebit
de lent.
IV. 8. 2. Australia ºi zona insularã din sud-estul asiatic

Indonezia, Polinezia, Micronezia, Melanezia ºi Australia au avut, în
Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic, o evoluþie particularã, care le-au
individualizat. Pe la 60000-50000 de ani BP, porþiunile de uscat evocate mai sus,
140 Dumitru Boghian
care formau Continentul Sunda, dispãrut prin “scufundare”, în Postglaciar, au
început sã fie colonizate de comunitãþi de Homo sapiens, rãspândindu-se, apoi, pe
uscat sau pe cale maritimã, cu ambarcaþiuni simple, de tipul plutelor ºi canoelor,
pânã în porþiunile de uscat numite Wallancea (compusã din Sulawesi ºi Timor) ºi
Sahul (care cuprindea Noua Guinee ºi Australia), deºi descoperirile antropologice
de la Kosite, Vers, Kiowa-Noua Guinee, Kow Swamp, Cohùna, Keilor ºi Wadjak
sunt mai noi.
Cele mai vechi dovezi de locuire din Paleoliticul superior se cunosc în
Peninsula Iluan (SE Noii Guinei), constând din topoare de piatrã, datate pe la
40000-32000 BP, ocupaþia de bazã fiind pescuitul. De asemenea, situri cu urme
vechi de locuire au fost identificate la Upper Swan River (aprox 36000 BP),
Devil's Lair Cave (cu vestigii datate de la aprox. 32000 BP, dar mai ales dupã
23000 BP), în jurul lacului Mungo (Noua Gallie de Sud), cu urme ale pescuitului,
culesului scoicilor ºi vetre de lut, datate prin termoluminiscenþã la 32000 BP,
alãturi de morminte vechi de incineraþie datate pe la 25000 BP, Koonalda Cave
(aprox. 24000-15000 BP). Unii specialiºti estimeazã cã pe la 40000 de ani BP, din
zona Sahul (fig. 75), comunitãþi umane s-au deplasat pe cale maritimã spre insula
Buka (nordul arhipelagului Solomon, Melanezia) ºi, de aici, din insulã în insulã, în
diferite etape, în Micronezia ºi Polinezia.
Pentru epoca pietrei din zona australianã au fost definite douã mari tradiþii
litice: Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian Core-Tool-and-
Scrapers Tradition ºi Tradiþia uneltelor mici/Australian small-tool tradition.
Tradiþia uneltelor pe
n u c l e u º i
rãzuitoare/Australian
C o r e - To o l - a n d -
Scrapers Tradition,
definitã în anul 1970,
este caracteristicã pentru
o lungã perioadã din
preistoria Australiei,
cuprinsã între
începuturile populãrii
continentului Sahul
pânã cãtre 40000 BP,
incluzând mai vechile
culturi din SE
Kartianul (Insula Karta
sau Kangourou,
Australia de Sud) ºi
Tartangianul (situl
Tartanga), care nu au
fost precizate nici sub
Fig. 75. Harta Indoneziei ºi Australiei cu principalele aspect cronologic ºi nici
descoperiri paleolitice ºi epipaleolitice (dupã cultural; au o arie largã
http://employees.oneonta.edu/walkerr/OldWorld/ de difuzie ºi multe
Africa,%20Asia%20and%20Australia.ppt.) variante regionale, fiind
astãzi considerate doar faciesuri ale industriei litice despre care vorbim. În cadrul
acestei tradiþii se cunosc unelte de tip choppers
(fig. 76. 1) ºi chopping-tools, gratoare pe nucleu, în formã de “copite de cal” (engl.
horse-hoofs) (fig. 76. 2), aºchii atipice, de diferite dimensiuni, uneori retuºate pe
margini, aºa cum se gãsesc în nivelurile vechi din situl Lake Mungo.
Dovezile de locuire din Paleoliticul superior sunt datate în Australia ºi între
37000-15000 BP, relevante fiind, în acest sens, descoperirile din regiunea lacurilor
Willandra, în timp ce în Tasmania acestea sunt prezente de pe la 33000 BP. În grota
Koonalda (regiunea carsticã a Marelui Golf Australian), între 23000 ºi 15000 BP,
existã dovezi ale exploatãrii bolovanilor de silex, care însã erau prelucraþi înaltã
parte.
Ulterior, cãtre 20000-18000 BP, au fost realizate în Þara Arnhem, lame
mari cu tãiºul lustruit, utilizate, probabil ca sãpãligi sau tesle. De asemenea, lame ºi
aºchii cu tãiºul lustruit împreunã cu mari lame cu scobituri laterale ºi tãiºul ºlefuit
(fig. 76. 8) au fost descoperite ºi în Highlands (Noua Guinee), unde au fost datate
pe la 14000 BP, sau mai târziu în sudul Australiei, fãrã a se putea vorbi de existenþa
unei perioade neolitice.
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a lui Homo sapiens din zona australianã,
trebuie menþionate înhumãrile din necropolele de la Lake Mungo ºi Kow Swamp,
utilizându-se ocrul roºu pentru picturi corporale. De asemenea, sunt cunoscute
dovezi ale artei parietale, aºa cum sunt cele din grota Koonalda, constând din linii
incizate, ondulate, paralele, încruciºate, trasate cu degetele sau gravate, care au fost
datate pe la 20000-18000
BC, ºi Laura (Peninsula
York) cu gravuri de urme de
paºi umani ºi canguri,
datate pe la 11000 BC.
În zona Indoneziei, în
Holocen continuã industria
aºchialã, microlitele lipsind
în mare parte, fiind
prezente doar în sudul
Insulei Sulawesi (Celebes)
ºi în regiunea Maros, unde
este cunoscut faciesul
Fig. 76. Industrie liticã australianã. Tradiþia Toalian. În Toalianul
uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Core-Tool-and- vechi (aprox. 8000/6000
Scrapers Tradition (1-2, 9-10) ºi Tradiþia BC) piesele litice au fost
uneltelor mici/Small-tool tradition (3-8, 11-16) lucrate pe aºchii ºi lame à
(dupã Mulvaney D. J., O'Connel J. F.) dos, fiind realizate vârfuri
din os ºi rãzuitoare din
scoici bivalve, care dispar,
însã, în nivelurile superioare. De asemenea, pentru regiunea insularã a Indoneziei
trebuie menþionate descoperirile din nivele superioare din grota Niah (Sarawak-
Kalimantan), datate în mileniile al VIII-lea - al VII-lea BC, cu topoare de piatrã
ºlefuitã, în absenþa elementelor care dovedeascã practicarea agriculturii, punând
problema existenþei unui centru independent de descoperire a noii tehnici de
142 Dumitru Boghian
prelucrare a pietrei.
În Toalianul mijlociu (aprox. 5000/4000 BC) sunt cunoscute microlitele
geometrice (semilunare ºi trapezoidale) ºi lamelele, micile vârfuri compuse de
sãgeatã cu retuºe bifaciale, cu marginile adesea denticulate ºi barbeluri (aripioare),
numite “vârfuri de tip Maros”. Ulterior, în Toalianul recent, care dureazã pânã în
mileniul I p. Chr., când au apãrut, pe la 2500 BC, ceramica ºi cultura orezului
(nivelurile superioare din adãpostul Ulu Leang). De asemenea, tot din aceastã
acestei perioade i-au fost atribuite unele dovezi de artã parietalã (mâini negative ºi
porci sãlbatici pictaþi cu ocru roºu). În Insula Java, industria liticã de la începutul
Holocenului a fost realizatã tot pe aºchii ºi lame puþin retuºate (lame à dos abattu ºi
vârfuri unifaciale de sãgeatã cu baza convexã). În centrul ºi sudul Sumatrei sunt
cunoscute vârfurile ºi microlitele din obsidian.
Tradiþia uneltelor mici/Australian Small-Tool Tradition a fost datatã
dupã 4000 BC, caracterizându-se printr-un utilaj de dimensiuni mai reduse, de o
mare varietate, realizat printr-un debitaj mai elaborat ºi o mai accentuatã precizie a
retuºãrii prin percuþie ºi presiune, deosebite fiind vârfurile bifaciale Kimberley, cu
marginile denticulate, care prezintã o atentã finisare de tip solutrean (fig. 76. 10-
11). De asemenea, au fost confecþionate: diferite lame à dos abattu, unele de tip
elouera, în formã de felie de portocalã (fig. 76. 5), vârfuri de tip Bondi (fig. 76. 3-4),
microlite geometrice, vârfuri foliacee unifaciale de tip Pirri (fig. 76. 6-7), piese
bifaciale retuºate ºi neretuºate etc. Aceastã tradiþie pare a fi rezultatul unei evoluþii
ºi rãspândiri locale deoarece nu este cunoscutã în Noua Guinee, unde s-a dezvoltat,
pe la ºi dupã 4000 BC, o economie bazatã pe horticulturã ºi domesticirea porcului
(a se vedea descoperirile din situl Kuk/Highlands), ºi în insulele estice ale
Indoneziei. Toate aceste unelte erau prinse în mânere, tije ºi suporturi de lemn, cu
ajutorul rãºinilor ºi gumei, obþinându-se cuþite ca cele de tip leilira, specifice
pentru centrul Australiei (fig. 76. 13. 15), mai fine ºi retuºate, utilizate de femei, ºi
mai robuste, rar retuºate, folosite de bãrbaþi, vârfuri compuse de suliþã sau de
propulsoare, “dinþi” de piatrã pentru cuþite-fierãstrãu de tip taap, întrebuinþate
pentru tranºarea focilor, tesle de tip tula, alcãtuite dintr-o aºchie cu partea activã
rotunjitã, retuºatã pe partea dorsalã (fig. 49. 14), uzitate pentru exploatarea ºi
prelucrarea lemnului pânã în perioada colonizãrii europene.
În perioada târzie a Tradiþiei uneltelor mici australiene/Australian Small-
Tool Tradition se observã o oarecare uniformizare a industriei litice ºi pãtrunderea
unor elemente noi, probabil datoritã dezvoltãrii legãturilor maritime cu regiunile
învecinate: pãtrunderea câinelui dingo pe continent, utilizarea propulsoarelor,
boomerang-ului, a scutului, utilizarea pe scarã largã a picturilor parietale, în
diferite variante regionale, ºi o mai mare diversitate a ritualurilor funerare.
În zona Tasmaniei, comunitãþile umane preistorice au rãmas oarecum
izolate, datoritã dificultãþilor de traversare a strâmtorii Bass, continuând sã
confecþioneze ºi sã utilizeze Tradiþia uneltelor pe nucleu ºi rãzuitoare/Australian
Core-Tool-and-Scrapers Tradition, pe care, însã, au adaptat-o resurselor litice
locale.
* * *
Epipaleoliticul - Mezoliticul încheie îndelungata epocã a pietrei cioplite,
care, deºi a marcat un progres general, nu a fost lipsitã de fenomene de
discontinuitate, de o evoluþie cu ritmuri inegale. Diversitatea manifestatã odatã cu
144 Dumitru Boghian

Boghian, Incep Ist, Cap 4

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Boghian, Incep Ist, Cap 4

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

CAP.

Paleoliticul reprezintã prima ºi cea mai îndelungatã epocã din istoria

IV. 2. Prepaleoliticul (aprox. 4000000 - 2500000 BP)

Sub aceastã denumire este inclusã perioada de început a istorie strãvechi,

IV. 3. Paleoliticul inferior (aprox. 2500000 - 300000 ani BP)

Noþiunea de Paleolitic a fost introdusã, în anul 1865, de Sir John Lubbock,

IV. 3. 1. Paleoliticul inferior timpuriu/Protopaleoliticul

Aceastã perioadã desemneazã prima ºi cea mai îndelungatã parte a acestei

Fig. 28. Tipologia cioplitoarelor (choppers/chopping tools)

Fig. 29. Cioplitoare de la Olduvai Fig. 30. Modalitãþi de cioplire a

IV. 3. 2. Paleoliticul inferior mijlociu/dezvoltat

Aceastã perioadã a fost, foarte probabil, creaþia tipurilor evoluate de Homo

Fig. 32. Filiaþia ºi tipologia pieselor litice din Acheuleanul african

Fig. 33. Situri africane: A. Olduvaiene; B. Acheuleene

Fig. 34. Piese litice aparþinând Paleoliticului inferior african (1-5)

IV. 3. 3. Paleoliticul inferior târziu/recent

Ultima perioadã a Paleoliticului inferior reprezintã o dezvoltare fireascã a

Fig. 35. Tipologia pieselor bifaciale (dupã F. Bordes)

Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

Fig. 36. Prelucrarea bifacialelor acheuleene (dupã F. Bordes)

Fig. 37. Situri aparþinând Paleoliticului inferior din Europa centralã

IV. 4. Paleoliticul mijlociu/dezvoltat

Acest etaj cronologic al Paleoliticului a fost creaþia lui Homo e. erectus

multe faciesuri musteriene, definite pe baza rolului determinant al proporþiei

! Musterianul de Tradiþie Acheuleanã asemãnãtor, în parte, cu Micoquianul, cu

!Musterianul tipic (Le Moustier) - caracterizat prin întrebuinþarea tehnicii

!Musterianul denticulat care cuprinde o industrie liticã mediocrã, caracterizatã

!Musterianul La Quina (Charentian), denumit dupã localitatea La Quina

!Musterianul La Ferrassie (dupã localitatea eponimã din Dordogne, Franþa) pare

Fig. 42. Industrie liticã aterianã Fig. 43. Industrie liticã

Fig. 44. Structuri de habitat musterian. A. Colibã de la Molodova I;

IV. 5. Paleoliticul superior (aprox. 40000 BP - mil. XIV/10/8000 bc)

Deºi este cea mai scurtã, perioada Paleoliticului superior se caracterizeazã

Fig. 47. Stadiile climatice ale Paleoliticului superior european ºi

Fig. 49. Principalele situri aparþinând Paleoliticului superior din

Fig. 53. Situri ale Paleoliticului superior din China

IV. 6. Religia ºi arta paleoliticului

Paleoliticul superior marcheazã o nouã ºi

Fig. 57. Schema evolutivã a stilurilor picturale rupestre, centratã pe

IV. 7. Epipaleoliticul - Mezoliticul (mil. XIV/10000/8000-

Într-o viziune istoricã dinamicã, între Paleoliticul Superior ºi Neolitic, au

IV. 7. 1. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

Zona Orientului Apropiat poate fi consideratã regiunea care a cunoscut un

Fig. 63. Harta rãspândirii siturilor natufiene ºi materiale

IV. 7. 2. Epipaleoliticul - Mezoliticul din Orientul Apropiat

La sfârºitul stadiului Gamblian (=Würm) continentul african era populat

IV. 7. 3. Epipaleoliticul - Mezoliticul asiatic

Marea diversitate geograficã a Asiei a oferit o particularizare deosebitã a

IV. 7. 4. Epipaleoliticul - Mezoliticul european

Pentru Europa tardiglaciarã ºi postglaciarã (Dryas, Preboreal, Boreal ºi

!faza de tradiþie paleoliticã (mil. al X-lea - al IX-lea BC), în care comunitãþile de

!faza epipaleoliticã propriu-zisã (mil. al IX-le/al VIII-lea - al VII-lea BC), în

ultima prelungindu-se în cadrul Neoliticului timpuriu. Tardenoisianul I ºi II se

IV. 8. Paleoliticul ºi Epipaleoliticul în America de Nord, America

IV. 8. 1. America de Nord ºi America de Sud

IV. 8. 2. Australia ºi zona insularã din sud-estul asiatic

You might also like