A transmite o nestiintã sau o experientã

Jean-Yves Leloup, Scrieri despre isihasm
Trãirea isihastã se caracterizeazã printr-o dublã afirmatie: afirmarea transcendentei lui Dumnezeu în natura Sa si afirmarea prezentei lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, adicã a îndumnezeirii reale a omului prin energiile divine. Aceste douã afirmatii, atunci c nd sunt trãite si întrupate într-un om, vor da caracterului si învãtãturii sale trãsãturi unice. Acesta este chipul celor pe care îi numim Pãrintii Bisericii sau Pãrintii desertului, Stareti sau Bãtrâni, asa cum ni-i descrie traditia sau cum îi cunoastem p nã astãzi, în Athos sau în altã parte, cãci este vorba de o traditie întotdeauna vie. Acesti întelepti sunt cu mult mai smeriti dec t ma!oritatea oamenilor, pentru cã sunt mai iscusiti. "ai apropiati de infinit si de incomunicabil, ei sunt de asemenea mai constienti de limitele lor si de caracterul limitat al cunostintelor lor. Douã din trãsãturile lor îmi par mai caracteristice: smerenia si certitudinea. Smerenia este legatã de aceastã necunoastere a naturii divine sau apofazã, despre care am vorbit. #ertitudinea este legatã de realismul e$perientei lui Dumnezeu. Dacã realitatea Sa nu reprezintã ceea ce se poate imagina sau g ndi, ea nu este totusi mai putin arzãtoare, crucifiantã, dar si izvor de pace si bucurie. %rezenta Duhului este ceva ce se poate simti chiar cu trupul, cum i se va înt mpla lui "otovilov în apropierea Staretului Serafim. Dacã as spune: &'l cunosc pe Dumnezeu&, as fi un mincinos( Dumnezeu este incognoscibil. "ai bine mi-ar fi mie sã tac si sã rãm n în smerenie.Dacã as spune:&)u* cunosc pe Dumnezeu&, as fi de asemenea mincinos. Atunci cum sã tac, cum sã nu mãrturisesc cã +l e$istã, Aceastã dublã atitudine este atestatã prin numeroase povestiri din colectia de fapte si cuvinte ale -ãtr nilor de demult, pe care o numim Patericul sau Apophtegma Patrum. Asupra smereniei mai înt i: .n t nãr veni sã-si afle un pãrinte pentru a-l cãlãuzi pe calea desãv rsirii, dar bãtr nul nu-i spunea niciodatã nici un cuv nt. T nãrul îl întrebã care e cauza tãcerii sale. &Sunt eu oare mai mare dec t tine pentru a te conduce,&, îi rãspunse el. &)imic nu-ti voi zice. /ã, dacã vrei, ceea ce mã vezi pe mine cã fac&. %aul +vdo0imov comenteazã acest cuv nt astfel: &.n pãrinte duhovnicesc nu e niciodatã un director de constiintã.

dar n-avem ceea ce Dumnezeu cautã: dragostea si smerenia&. "amas din #onstantinopol. care sunt proprii unui adevãrat pãrinte duhovnicesc.. 5saac Sirul7 Smereniei si dragostei. .chiar si pentru reptile si demoni&6Sf. stim pe dinafarã Scripturile. un dumnezeu pãm ntesc.-:<==7. fratele meu.cenicul primeste harisma trezviei. +ste celãlalt versant al incomprehensibilitãtii lui Dumnezeu. smerenie si dar tãcut nu sunt doar simple virtuti. o poruncã pe care ti-o dau: mila sã at rne întotdeauna în balanta ta p nã-n momentul c nd vei simti în tine mila cu care Dumnezeu acoperã lumea&.& Dar sf ntul nu înceta sã se roage pentru ucenicul sãu si atunci Domnul îi spuse: &%aisie.. Sf ntul 5saac Sirul a spus ucenicului sãu: &5atã.n duhovnic. &5nima lui se aprinde de dragoste pentru toatã creatia. participare în duhul dragostei la relatia Tatãlui cu /iul. Ascultare. asa Avva "acarie acoperea pãcatele oamenilor. toatã ascultarea este ascultare a vointei Tatãlui ceresc. 2elatia duhovnicului cu ucenicul devine astfel analogie. Domnul îi apãru si-i zise: &%aisie. .+l nu dã niciodatã nastere fiului &sãu& duhovnicesc( el dã nastere unui fiu al lui Dumnezeu. apoi staret al m nãstirii Sf. prin participare la ascultarea lui 1ristos&. Aici.& . 3is-a un bãtr n: &"ulti si-au zdrobit trupurile lor fãrã dreaptã socotealã si s-au dus fãrã ca sã gãseascã nimic. pentru cine te rogi. Avva %imen refuzã pedepsele si manifestã aspectul matern al paternitãtii sale: &Dacã vãd un frate la slu!bã cã atipeste. . Sf ntul Simeon )oul Teolog 69:. li se adaugã 8 în isihasm 8 e$perienta luminii si a certitudinii. si c nd nici un om nu-i pare necurat sau murdar. pe care le vedea ca si cum nu le-ar fi vãzut si le auzea ca si c nd nu le-ar fi auzit. 5saac Sirul7. deoarece. Se spunea despre Avva "acarie cã a devenit.nele din afirmatiile sale par sã se opunã sensului smereniei si apofazei despre care vorbeam. cãlugãr studit.. dupã cum este scris.. Aceastã smerenie conduce la dragostea care este proprie pãrintelui duhovnicesc. atunci are cu adevãrat o inimã curatã. îi iau capul si i-l odihnesc pe genunchii mei&. adult si liber. Sau încã: &Sf ntul %aisie cel "are se ruga pentru ucenicul sãu care se lepãdase de 1ristos. 2ãspuns: c nd socoteste cã toti oamenii sunt buni. este &un depozitar al dragostei divine&. pãrintele primeste harisma de a fi organ al Duhului Sf nt. ocupã un loc e$ceptional în istoria spiritualitãtii >rientului crestin.&6Sf. asa cum Dumnezeu acoperã lumea. +l va vorbi cu puterea e$perientei sale duhovnicesti si nu se va teme sã opunã evenimentul duhovnicesc al vietii mistice anumitor institutii traditionale ale -isericii. ci imitare a vietii dumnezeiesti. &'ntrebare: c nd stie omul cã inima lui a a!uns la curãtie. te-ai asemãnat "ie prin dragostea ta. Si c nd se ruga. recitãm toti psalmii. 4ura noastrã miroase ur t de at ta post. spune Sf ntul 4rigorie de )azianz.

+l insistã asupra necesitãtii e$perientei duhovnicesti. Simeon. 5 se încredinteazã.6?iata Sf ntului Simeon de )ichita Stethatos7 Traducere de Nicu Turcan (Publicat în Epifania nr. în iubirea sa pentru om +l devine participabil. &#el care nu *-a cunoscut pe Dumnezeu în aceastã viatã. &)imeni care n-a primit botezul Duhului nu este nãscut pentru viata duhovniceascã: în ordinea harului. incapabil de vreun lucru bun si mai ales de a da nastere fiilor duhovnicesti. nu-* va cunoaste nici în cealaltã&.5naccesibil. 'l îndumnezeieste pe cel care. nefiind nãscut el însusi&.5 din 1996 si reluat aici prin bunãvointa redactiei) . în nestiinta sa. el este ine$istent. va spune Sf. mai ales pentru cel ce ar avea misiunea de a-i îndruma pe altii pe cale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful