P. 1
folclorul

folclorul

|Views: 20|Likes:
Published by Ruxandra Şterbeţ

More info:

Published by: Ruxandra Şterbeţ on Jan 29, 2014
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPTX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/03/2014

pdf

text

original

Sections

Portofoliu cu tema

:
,,Simboluri şi valori naţionale‖

Realizat: Şterbeţ Ruxandra

Cuprins
 Argument
Capitolul I – Simboluri naţionale: • Drapelul • Stema • Imnul • Constituţia • Istoria neamului • Limba română Capitolul II – Valori naţionale spirituale: • Religia ortodoxă • Sărbătorile laice şi creştine • Realizări culturale • Obiceiuri şi tradiţii naţionale • Folclorul Capitolul III – Valori naţionale materiale: • Monumente istorice • Parcuri/rezervaţii naturale • Mănăstiri naturale Capitolul IV – Valori naţionale civice: • Sărbătoarea naţională ,,Limba Noastră‖ • Portul naţional • Bucătăria naţională

 Concluzie

Argument:
Se consideră că omul este singura fiinţă raţională de pe Terra. Doar el este în stare să aleagă între bine şi rău, adevăr şi minciună , frumos şi urît, sacru şi profan, să respecte sau nu valorile şi normele morale. Persoanele cărora le sînt proprii : Adevărul , Binele , Frumosul, Sacrul – valorile general umane, iubesc şi apreciază: Omul, Patria, Viaţa, Familia,Munca. Istoria vieţii nu-şi are începutul la naşterea ta, ci la naşterea şi originea neamului tău. De-acolo vii, de-atunci ţi s-au stabilit îndatoririle şi obligaţiunile către tot ce înseamnă trecut, istorie, tradiţie. De acolo vin razele ştiinţelor şi culturilor prezentului şi tot de acolo se vor aprinde scînteile viitorului: din zestrea şi tezaurul neamului. De datoria noastră e să ne cinstim neamul şi rădăcinile acestuia, să contribuim la prosperarea şi dezvoltarea lui, să facem astfel încît urmaşii noştri şi generaţii următoare de -a rîndul să se mîndrească cu un asemenea Neam. Nicolae Iorga spunea:,, Fără patrie nu se poate închipui existenţa de naţiune şi fără de naţiune, Patria e numai un cuvînt deşert.‖ Naţiunea, aici suntem noi, băştinaşii acestui pămînt, cei cu rădăcini seculare şi nu veniţi de cîteva decenii. Cetăţeni buni, adevăraţi pot deveni şi unii străini ce şi -au legat destinul de această ,,gură de rai‖ , dar oricum temelia va fi formată de cei care au crescut în dragostea totală pentru tot ce ţine de Moldova. Căci, spunea, pe bună dreptate Mihai Emines cu: ,, Patriotismul nu este numai iubirea pămîntului în care te -ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară‖. Drept concluzie, am putea afirma, cu certitudine că, arsenalul valorilor fiecărui este echivalent cu identitatea persoanei respective, iar valorile unei naţiuni înseamnă, de fapt identitatea acesteia. Iată de ce e foarte important să ticluim veritabile valori spirituale, pentru ca societatea noastră să mai beneficieze de o şansă pentru un viitor demn, şi chiar de ce să nu îndrăznesc să spun, de un viitor prosper.

Capitolul I

SIMBOLURI NAŢIONALE
Simboluri naţionale sînt simbolurile de stat şi alte însemne care indică identitatea Republicii Moldova ca stat sau ca entitate colectivă. Odată cu debutul epocii moderne şi cu apariţia statelor naţionale, apelul la simboluri cu valoare naţional identitară a avut menirea de a coagula corpul cetăţenesc, cultivîndu -i sentimentul de apartenenţă şi fidelitatea faţă de statul în care s-a născut. Acest cuantum de repere naţionale nu lipsește nici din arsenalul politic al Republicii Moldova contemporane. Simbolurile heraldice statale fac parte din identitatea naţională. Simbolurile naționale ale Republicii Moldova formează o adevărată piramidă, reunind la vîrf cele trei simboluri naţional-statale majore: stema de stat, drapelul de stat şi imnul de stat, avînd pe laturi simbolurile naţionale secundare sau derivate: culorile naţionale, drapelul civil, pavilionul naţional, drapelul de război, pavilionul de război, drapelul de luptă etc., şi la bază simbolurile naţionale complementare: semnele monedei naţionale, abrevierile oficiale ale denumirii statului etc. Drapelul de Stat al Republicii Moldova – Tricolorul – este simbolul oficial al Republicii Moldova. El simbolizează trecutul, prezentul şi viitorul statului moldovenesc, reflectă principiile lui democratice, tradiţia istorică a poporului moldovenesc, egalitatea în drepturi, prietenia şi solidaritatea tuturor cetăţenilor republicii. Drapelul de Stat al Republicii Moldova este un simbol oficial major al suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. Drapelul de Stat reprezintă o pînză dreptunghiulară, cu proporţia dintre înălţimea şi lungimea pînzei de 1:2, împărțită vertical egal, începînd de la lance în culorile albastru, galben şi roşu, şi avînd în mijlocul cîmpului galben imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova. Culorile Naţionale ale Republicii Moldova Culorile albastru, galben şi roşu din Drapelul de Stat, în succesiunea indicată şi cît mai apropiate de nuanţele exacte definite în lege, constituie Culorile Naţionale ale Republicii Moldova.

Stema de stat a Republicii Moldova
Pentru toate popoarele, stema tării - semnul heraldic suprem - are o importanță deosebită. Imaginile care o compun evocă istoria țării, prin intermediul ei tradiția rămîne veșnic vie, iar semnificația ei trezește sentimentul național.. Stema este un simbol al suveranităţii şi independenţei statului. Stema de stat a Republicii Moldova a fost adoptată prin Legea nr.337 -XII din 3 noiembrie 1990. Stema de Stat a Republicii Moldova reprezintă un scut tăiat pe orizontală avînd în partea superioară cromatică roşie, în cea inferioară – albastră, încărcat cu capul de bour avînd între coarne o stea cu opt raze. Capul de bour este flancat în dreapta de o roză cu cinci petale, iar în stînga de o semilună conturnată. Toate elementele reprezentate în scut sînt de aur (galbene). Scutul este plasat pe pieptul unei acvile naturale purtînd în cioc o cruce de aur (acvila crucială) şi ţinînd în gheara dreaptă o ramură verde de măslin, iar în stînga un sceptru de aur. În reprezentare alb-negru scutul şi figurile heraldice însumate în compoziţie sînt reprezentate în conformitate cu semnele convenţionale utilizate de ştiinţa heraldică. Respectiv: aurul (galbenul) prin puncte plasate la distanţă egală între ele, roşul prin linii verticale, albastrul prin linii orizontale, iar verdele prin linii oblice de la dreapta spre stînga. Acvila e doar conturată.

Imnul de stat este un simbol al unității naționale de stat, un simbol al
suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova. Moneda națională este o adevărată instituție, dar, cel mai important, este un semn al emancipării naționale. Dreptul de a bate moneda a fost dintotdeauna privilegiul statelor independente.

Astfel simbolurile naționale vin să constituie identitatea națională a moldovenilor, o afirmă și o treansmit generațiilor viitoare

Imnul de Stat al Republicii Moldova
Imnul de Stat al Republicii Moldova este un simbol al suveranităţii şi independenţei statului. Imnul de Stat al Republicii Moldova este cîntecul "Limba noastră", versuri de Alexei Mateevici (cinci strofe din cele 12 a poeziei originale au fost păstrate pentru imn – strofele 1, 2, 5, 8, 12), muzica de Alexandru Cristea, aranjament de Valentin Dînga. A fost aprobat prin Legea cu privire la Imnul de Stat nr.571-XIII din 22 iulie 1995.

Imnul de Stat al Republicii Moldova
Limba noastră-i o comoară În adîncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici. Limba noastra-i limbă sfîntă, Limba vechilor cazanii, Care o plîng şi care o cîntă Pe la vatra lor ţăranii. Răsări-va o comoară În adîncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.

Constituţia Republicii Moldova
La 29 iulie în Republica Moldova este serbată Ziua Constituției. Constituţia Republicii Moldova a fost adoptată la data de 29 iulie 1994, fiind publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 1 din 12.08.1994 şi a intrat în vigoare la data de 27 august 1994. Constituția Republicii Moldova constă din 8 titluri, fiecare fiind împărțit în capitole și secțiuni. În prembulul Constituţiei se menţionează aspiraţiile seculare ale poporului de a trăi într-o ţară suverană, năzuinţele spre satisfacerea intereselor cetăţenilor, „continuitatea statalităţii poporului moldovenesc‖ în contextul istoric şi etnic al devenirii lui ca naţiune. Constituţia Republicii Moldova este documentul cu cea mai mare autoritate de reglementare în viaţa publică, politică şi socială a ţării. Simbol al luptei poporului pentru libertate, democraţie şi drepturile omului, Constituţia reaminteşte fiecărui cetăţean datoria sfîntă de a servi cu credinţă patria, de a apăra cu orice preţ unitatea, suveranitatea şi independenţa Republicii Moldova. Semnificaţia Constituţiei Republicii Moldova constă în funcţiile sale importante: - realizează o sinteză a proceselor şi evenimentelor din istoria poporului în lupta pentru democratizarea societăţii; - exprimă obiectivele şi doleanţele poporului; - stabileşte caracterul şi limitele puterii statale; - este o concepţie asupra relaţiilor din societate etc; Astfel, Constituţia reflectă anumite victorii şi realizări ale poporului, propunînd perspectivele de dezvoltare pentru societate şi stat.

ISTORIA NEAMULUI
Istoria este singurul judecător imparţial, care pedepseşte cu asprime „pentru lecţiile neînsuşite‖. Astăzi, ca şi în 1852, rămîne de o actualitate stringentă constatarea lui M. Kogălniceanu: „Dacă vreodinioară studiul istoriei a fost trebuitor, aceasta este epoca noastră, în acest timp de haos, cînd oamenii publici, şi oamenii privaţi, bătrîni şi tineri ne-am văzut individualităţile sfîşiate şi iluziile ce erau mai plăcute, şterse. Într-un asemenea timp limanul de mîntuire, altarul de răzimat pentru noi este studiul istoriei, singurul oracol, care ne mai poate spune viitorul‖. Studierea, învăţarea istoriei Patriei, însuşirea învăţămintelor ei au fost şi vor rămîne condiţii ale educaţiei tinerii generaţii, afirmării unui popor, ale continuităţii unui stat. Desigur, problemele prezentului trebuie să le rezolve prezentul. Însă problemele nu apar din nimic. Multe din ele îşi au originea în necunoaşterea istoriei, originii limbii şi culturii, ignorarea simbolurilor naţionale, a propriilor eroi şi proslăvirea celor străini. Istoria Moldovei este reflectată în operele marilor cronicari şi scriitori moldoveni din secolele XV-XVIII, precum şi în cronicile popoarelor vecine. În 1857 apare Istoria Moldovei de Manolaki Drăghici (în două volume) care reflectă 500 de ani din istoria ţării. De atunci şi pînă în zilele noastre istoria Moldovei este scrisă de cuceritori (din vest şi din est), exprimînd punctul lor de vedere.

Moldova de la munte pînă la mare

Aşezarea Statului Moldovenesc, extinderea lui spre sud şi răsărit, statornicirea structurii teritoriale şi a orînduirii administrative, funcţionarea cancelariei în mare parte rămîn acoperite de pătura groasă a vremii. Din această pricină istoricii expun diferite păreri. De pildă, Gr. Ureche în veacul al XVII-lea scrie că pe vremea lui Bogdan I Moldova se întindea pînă la Dunăre. C. C. Giurescu presupune că hotarul de apus al Moldovei era pe laturile răsăritene ale Carpaţilor de la izvoarele Ceremuşului pînă la trecătoarea Oituz; la răsărit marginea Moldovei ar fi fost pe Siret. Este limpede că pe timpul domniei lui Bogdan I moldovenii sălăşluiau într un spaţiu restrîns. Este neîndoielnic că de la întemeietorul Moldovei, Bogdan I, începe prima dinastie a domnitorilor moldoveni.

Legenda lui Dragoş Vodă. Întemeierea Moldovei
Era odată un voievod pe nume Dragoş, care trăia în acea parte din România care se numeşte Maramureş. Era bun gospodar şi cârmuitor dibaci, dar şi meşter vânător. Îi plăcea tare mult să vâneze zimbri, urşi, cerbi, căprioare, mistreţi şi lupi. Legenda spune că, umblând el la vânătoare, a auzit că fraţii lui, românii de la răsărit de munţii Carpaţi, de pe valea râurilor Siret şi Prut, sufereau mult din pricină ca -i jefuiau şi-i ucideau tătarii. Aceştia erau pe atunci, un neam de oameni care trăiau numai din razboaie şi din ceea ce luau de la alţii. Se ştia că nu-i întrecea nimeni la călărie. Năvăleau pe cai iuţi ca vântu. Loveau cu nişte săbii curbate numite iatagane, iar săgeţile repezite din arcurile lor ţâşneau ca gândul şi nimereau drept în ţintă. Pe cap purtau căciuli mari, din blană de oaie, iar de apărat se apărau cu scuturi rotunde din fier. Conducătorul tătarilor se numea han sau han -tătar. Cu vitejii lui din Maramureş, Dragoş a trecut munţii la răsărit, ca să -i ajute în lupta cu tătarii. Prin munţi, în calea lui Dragoş şi a vitejilor săi, a ieşit un bour sau zimbru, mai mare ca un taur, cu coarne ţepoase, cu grumaz gros, cu copite tari, cu păr lung negru, cu ochi holbaţi, fioroşi, cu nări largi. Întâi l-a simţit căţelandra lui Dragoş, numită Molda. Şi, simţindu -l, a alergat după el, lătrând ascuţit. Dar oricât de fioros era acel bour, Dragoş tot l -a ochit cu săgeata şi l-a înţepat cu suliţă. Rănită, plină de sânge, acea fiară a mai fugit încă mult prin pădurea cu arbori înalţi. Ba, a trecut şi un râu cu apă mare; Molda, după dânsa, gonea, gonea din răsputeri s-o prindă. Dar râul fiind adânc şi valurile lui repezi, biata căţelandră Molda s-a înecat. Călări, Dragoş cu vitejii lui au trecut râul, au lovit zimbrul drept între coarne şi, în sfârşit, l-au doborât. Foarte mult s-a bucurat Dragoş de această biruinţă, dar mult i-a părut rău de pierderea căţelandrei. În amintirea ei a numit acel râu Moldova. Apoi, Dragoş a trecut încă mai departe şi a ajutat pe românii din această parte a ţării să-i alunge pe tătarii cel răufăcători. Când s-a întors din luptă, biruitor, românii l-au ales voievod şi l-au poftit să conducă această parte din ţară, pe care au numit -o tot Moldova, de la numele râului.

Ştefan cel Mare şi Moldova
Ştefan cel Mare(12 aprilie 1457-2 iulie 1504). Fiul lui Bogdan al II-lea, a avut o tinereţe zbuciumată, fiind nevoie să pribegească în Transilvania, alături de vărul său Vlad Ţepeş. În aprilie 1457, cu ajutor de la Vlad Ţepeş şi cu o oaste moldoveană din Ţara de Jos, Ştefan îl infringe pe Petru Aron, la Doljeşti şi Orbic, şi este uns ca domn al Moldovei la 12 aprilie 1457 de către mitropolitul Teoctist. Pe durata domniei a construit 44 de biserici şi mănăstiri. A construit cetăţile: Orhei, Soroca. A extins cetăţile: Alba-Neamţ, Chilia. A fortificat cetatea Suceava, de scaun. A înfiinţat sate noi şi a repopulat satele părăsite. A sprijinit oraşele, comerţul intern şi a controlat drumurile comerciale. Ştefan cel Mare a domnit 47 de ani şi a purtat 37 de războaie, cîştigînd 34. Cele mai mari lupte: -De la codrii Cozminului( cu polonezii); -De la podul Înalt(cu turcii); -De la Baia-Mare(cu răzoienii). S-a stins din viaţă, pe 2 iulie 1504. A fost înmormîntat la Putna, mănăstirea zidită de dînsul, cu multă jale şi plîngere. Urmaş la tron a rămas fiul său, Bogdan.

Limba Română este cartea noastră de vizită
Suntem romani pentru ca vorbim romaneste. Nimic altceva nu ne defineste atat de fundamental: nici credintele, nici obiceiurile, nici granitele. In momentul in care vom inceta sa mai vorbim aceasta limba, nu vom mai avea identitate. Limba română este cartea de nobleţe a neamului nostru; semnul caracteristic prin care membrii familiilor noastre în marea diversitate a poparelor din lume; lanţul tainic, ce ne leagă împreună şi ne face să ne numim fraţi. Fiecare cuvânt evocă un convoi întreg de simţiri şi reprezentări, cu toate nuanţele, vibraţiile, în care răsună bucuriile şi durerile vieţii sufleteşti comune a atâtor generaţii trecute, în fiecare cuvânt se rezumă toată istoria neamului nostru aşa cum ea a fost simţită şi trăită împreună. Limba reprezintă floarea cea mai de preţ, o floare a întregii noastre vieţi spirituale. Prin limbă se înţelege expresia cea mai directă a caracterelor naţionale. Ea traduce prima impresie pe care şi-o face cineva. Limba română este caracterizată de dragostea frăţească. În vălmăşagul războaielor, în picioarele barbarilor, aruncată prin poziţia geografică între naţii străine începutului şi firii ei, româna nu-şi uită mama şi surorile. Este limba pe care trebuie să o cunoaştem bine şi s-o vorbim corect apărând-o de împrumuturile inutile de cuvinte, cu expresii forţate.

Limba este cel mai de preț lucru care ni-l oferă viața. Limba poate fi arma cu care pot să obțin răspunsurile la întrebările care mă macină și tot limba este cea mai utilă zi de zi și cea mai potrivită pentru a-mi expima sentimentele, necesitățile, mulțumirile.Limba română este limba mamei mele și cu această limbă am început să cunosc viața. Prin această limbă am plîns, am iubit, am zîmbit și am visat de mic copil. Limba română este cel mai prețios suvenir pe care îl port cu mine, în orice colț al lumii nu aș pleca. În orice altă limbă străină nu aș comunica, mai întîi plămădesc gîndurile în limba patriei mele. În nicio altă limbă nu sună mai frumos cuvintele: mamă, patrie, neam, dor, tipu. De aceea nu mă pot lăsa de limba noastră, indiferent de circumstanțe. Limba română este o parte vie din mine la care mereu muncesc ca să arate bine. Sunt mîndră de originea latină a limbii române și de faptul că vorbesc o limbă romanică. Port patria în gîndul meu, în cee ce exprim.

De aceea, apreciez sinceritatea basarabenilor care vor să mai învețe limba română, limba care o vorbesc de cînd s-au născut. Pentru mine este o victorie că pot vorbi liber în limba maternă, în țara în care m-am născut și în care locuiesc. Este o victorie pentru care s -au luptat părinții și bunicii noștri care au învățat o limbă îmbrăcată în veșminte străine: caractere chirilice..Mă bucură faptul că sărbătorim limba de stat, limba în care iubim, plîngem, învățăm, spunem ce simțim și ne înțelegem cu românii de pretutindeni.

Capitolul II

Valori naţionale spirituale
o o o o o Religia ortodoxă Sărbătorile laice şi creştine Realizări culturale Obiceiuri şi tradiţii naţionale Folclorul

MOLDOVA ORTODOXĂ
,,Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru EL” 1 Ioan, 1,5
În Republica Moldova, în principal format din reprezentanţi ai două religii ale lumii: adeptii crestinismului si iudaismului. Prima reprezentat aproximativ 1800 comunitati, al doilea - 7 comunitati. În acest sens, cea mai mare greutate este o Biserica Ortodoxa, care acoperă 95% de crestini ortodocsi în rândul populaţiei. Ei au la dispozitie 1034 de biserici, 34 manastiri si 7 schituri, cu aproximativ 5000 de preoti (preoty, diaconi, de administraţie şi altele). Biserica Ortodoxă a Moldovei (Mitropolia Moldovei) este de Înalt Prea Sfinţitul Vladimir, Mitropolit al Chisinaului si al intregii Moldove. Biserica are 4 eparhii: de Chisinau, Edinet si Milton, Cahul si Lapusna, Dubasari si Tiraspol. În oraşul Bălţi tenens operează. Personalul cultic este Chişinău Academia Teologică, Seminarul Teologic (Manastirea Noul Neamt, Chitcani), Liceului duhovnicesc de fete (Manastirea Suruceni), Liceului duhovnicesc de baieti (Manastirea "Crăciun", Zebrichen). În Moldova, libertatea de conştiinţă şi libertatea religioasă garantată prin Constituţie (articolul 31). Orice cetăţean are dreptul de a profesa în mod liber credinţa în orice formă, fie individual, fie în cadrul comunităţii, să se răspândească această credinţă, trimite cult private sau publice, în cazul în care nu vine în contradicţie cu Constituţia şi legislaţia. Religia cea mai răspândită în Moldova este ortodoxie această practică, în conformitate cu CIA pentru anul 2000, 98% din populaţie. Pe teritoriul Moldovei există două paralele (care este, de obicei, considerate anomalii canonice) jurisdicţie Ortodoxă: Mitropolia Basarabiei şi a Bisericii româneşti din Moldova mai numeroase Metropolis-Chisinau (Moldova Biserica Ortodoxă) în jurisdicţia canonică a Patriarhiei Moscovei. În plus, aproximativ 0,15% din populaţie aderenţii a credincioşilor Vechi. Traditiile religioase ale Bisericii Ortodoxe este strâns legată de cultura din Moldova, astfel încât chiar şi mulţi oameni care declară ele însele ca atei, continua să participe la sărbătorile religioase, pentru a participa la biserica, etc Alte grupuri religioase din Republica Moldova se numără iudaism, catolicismul (aproximativ 0,14%), baptişti (aproximativ 0,97%), Biserica Penticostală (aproximativ 0,27%), Adventismul (aproximativ 0,40%), Islam (aproximativ . 0,05%), Martorii lui Iehova, unifikatsionizm, Bahaism, mesianic iudaismul, molokanstvo, luterana, prezbiterian şi alte zone ale creştinismului, şi takzhekrishnaizm. Există două comunităţi de mormoni, cu un total de cca. 250. Comunitatea evreiască este format din cca. 31,3 mii persoane.

Sărbători naţionale

Sărbătorile, zilele comemorative se stabilesc în scopul perpetuării tradiţiilor seculare, respectării obiceiurilor populare, luînd în consideraţie rolul lor în formarea unei moralităţi înalte şi îmbogăţirii vieţii spirituale a cetăţenilor Republicii Moldova. Zilele de sărbătoare se marchează pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Statul garantează condiţii pentru continuitatea tradiţiilor populare, susţine iniţiativele cetăţenilor, autorităţilor şi instituţiilor publice, organizaţiilor comerciale şi necomerciale în domeniul organizării şi desfăşurării sărbătorilor şi altor evenimente importante. Sărbătorile naționale ale Republicii Moldova au luat naștere după proclamarea independenței țării noastre, la 27 august 1991. Ele reflectă calea parcursă de poporul moldovenesc în lupta lui pentru independența, suveranitatea și integritatea statului. O parte dintre sărbătorile naționale, ca Ziua Independenței și sărbătoarea „Limba Noastră‖ sînt declarate zile de odihnă. În zilele de sărbătoare se arborează Drapelul de Stat al Republicii Moldova conform legii. Desfăşurarea acţiunilor solemne oficiale, paradei militare, saluturilor de artilerie şi focurilor de artificii cu ocazia zilelor de sărbătoare se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Ziua Drapelului de Stat al Republicii Moldova
este sărbătorită la 27 aprilie. Este o sărbătoare națională instituită de Parlamentul Republicii Moldova la 23 aprilie 2010. Prima Sesiune a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 27 aprilie 1990 a legiferat oficial Drapelul de Stat în culorile albastru, galben şi roşu cu stema amplasată în centrul fîşiei galbene. Pentru prima dată Drapelul de Stat a fost arborat pe Parlamentul Republicii Moldova la 27 aprilie 1990. Cu ocazia acestei sărbători se organizează activităţi cultural-educative, expoziţii de carte cu referire la istoria statului și evoluţia drapelelor pe parcursul istoriei statului nostru, excursii tematice consacrate Zilei Drapelului de Stat. Ziua Independenței este sărbătoarea națională a Republicii Moldova, prin care se marchează adoptarea Declarației de Independență la 27 august 1991. În urma declarării independenței, Republica Moldova a devenit un stat suveran şi independent. Proclamarea independenţei Republicii Moldova în 1991 a constituit urmarea unui proces complex. În iunie 1988, la Chişinău s-a reunit un grup de intelectuali moldoveni care a pus bazele unui grup de iniţiativă pentru susţinerea democratizării. În 27 august 1991 s-a organizat Marea Adunare Naţională, care a impus Parlamentului votarea nominală a Declaraţiei de Independenţă. Ziua de 27 august a fost aleasă şi pentru a coincide cu 27 august 1989, atunci cînd a avut loc Prima Mare Adunare Naţională care a lansat dezideratul suveranității și independenței.

Ziua Independenţei este o sărbătoare oficială şi zi de odihnă. Preşedintele Republicii Moldova ține un discurs de felicitare pentru naţiune. În Chişinău şi în alte oraşe ale Republicii Moldova sînt organizate concerte, festivaluri folclorice, tîrguri, expoziții, spectacole etc. La Chișinău, în Piaţa Marii Adunări Naţionale de obicei evoluează ansambluri de dansuri populare şi renumiţi interpreţi de muzică uşoară şi populară.

Sărbători religioase şi populare
Sărbătorile calendaristice religioase sînt în primul rînd cele Domnești, printre care se numără (douăsprezece dintre cele mai importante sărbători după Învierea Domnului – Sf. Paști): Nașterea Domnului (Crăciunul), Înălțarea Domnului (Ispasul), Bobotează, Întîmpinarea Domnului, Buna-Vestire etc. Tot aici sînt incluse și Zilele Sfinților, care au fost canonizați din diferite motive de către autoritățile ecleziastice competente: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ion, Sf. Petru și Pavel, etc. În calendarul bisericesc ortodox sînt incluse multe zile ale sfinților. Cu toate acestea moldovenii le respectă doar pe cele mai importante. Ținem să menționăm că în Moldova sărbătorile calendaristice creștine se sărbătoresc în majoritatea lor pe stil vechi (calendarul Iulian, introdus de împăratul roman Iulius Cezar la 1 ianuarie, anul 46 î.Hr.). Stilul nou, după care sărbătoresc aceste sărbători popoarele europene, a fost introdus din porunca papei Grigore al XIII-lea în 1582. Cele mai importante sărbători creştine după Sf. Paşti sînt cele douăsprezece sărbători domneşti sau împărăteşti care formează pe bună dreptate formule de viaţă socială însoţite de tradiţii, practici de ritual și o mulţime de credinţe. În continuare vom prezenta sărbătorile religioase în ordinea şi în modul în care urmează evenimentele, faptele, patimile celor două personalităţi ale tradiţiilor creştine – Fecioara Maria şi Iisus Hristos: Naşterea Maicii Domnului (21 septembrie), Intrarea în Biserică a fecioarei Maria (4 decembrie), Naşterea Domnului − Crăciunul (7 ianuarie), Botezul Domnului (19 ianuarie), Întîmpinarea Domnului (15 februarie), Buna-Vestire (7 aprilie), Floriile − Intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim (duminica înainte de Paşti), Înălţarea la cer – Ispasul (a 40-ea zi după Paşti, întotdeuna joi), Duminica mare (a 50-a zi după Paşti, întotdeuna duminică), Scimbarea la faţă (19 august), Adormirea Maicii Domnului (28 august) ş.a. Sărbătorile, în totalitatea sa de creaţii etnofolclorice, credinţe, practici de ritual, constituie adevărate spectacole care s -au perindat de-a lungul timpului, păstrînd intacte mesajele strămoșești. Sărbătorile calendaristice religioase înșirate pe parcursul anului pot fi grupate și după anotimpul în care se desfășoară. Astfel în ciclul celor de primăvară -vară se sărbătoresc: Patruzeci de Mucenici, Buna-Vestire Floriile, Paștele, Paștele Blajinilor etc., Cele nouă Joi, Moșii de vară, Duminica mare, Rusaliile, Sînzîenile, Sfinții Petru și Pavel, Sfîntul Ilie, Foca, Sfînta Maria Magdalena, Sfîntul Panteleimon etc. Toamna și iarna se sărbătoresc: Nașterea Maicii Domnului, Ziua Crucii, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Sf. Dumitru (Sîmedru), Arhanghelii Mihail și Gavriil, Ovidenia, Sfîntul Andrei, Sfîntul Neculai, Spiridon făcătorul de minuni, Ignatul, Sfîntul Vasile cel Mare, etc.

Crăciunul - 7 inauarie
Crăciunul este considerat în Moldova sărbatoare a familiei, oamenii merg unul la altul în ospeţie, işi petrec timpul la mese bogate cu bucate, iar pentru copii începe perioada colindelor de Crăciun, care, conform tradiţiei, aduc pacea şi prosperitatea în casă. Crăciunul face parte din cele 12 sărbători domneşti (praznice împărăteşti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paşti şi de Rusalii. Crăciunul se sărbătoreşte de către Moldova Ortodoxă pe data de 7 -8 ianuarie. Aceste zile sunt declarate oficial ca zile de odihnă, şi sunt însoţite de concerte în Piaţa Marii Adunări Naţionale a capitalei, de colinzi, haituri, scenete teatralizate ale copiilor şi maturilor. De asemenea oamenii merg de la casă la casă, cîntă, colindă, vestind cu bucurie Naşterea Domnului.

Paştele

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creştine, care comemorează evenimentul fundamental al creştinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dum nezeu. Sfintele Paşti este o sărbătoare religioasă populară în Republica Moldova. Datele de serbare a Paştelui sunt "schimbătoare", adică se modifică de la un an la altul. Deci, Paştele Ortodox este sărbătorit după prima lună plină, care a urmat echinocţiului de primăvară, nu mai puţin de o săptămână după Paştele evreiesc. Celebrarea Paştelui durează două zile care sunt considerate zile nelucrătoare. Oamenii se pregătesc din timp, şi vopsesc ouă roşii, a căror prezenţă este obligatorie pe masa de Paşti, deşi în prezent se vopsesc ouă şi de alte culori (verzi, albastre, galbene etc.).

SĂRBĂTORI ŞI OBICEIURI
Sărbătorile și obiceiurile moldovenești poartă însemne valorice moștenite din moși -strămoși prin care consolidează naţiunea şi contribuie la identificarea noastră. Marcate o singură zi sau cîteva, cu dată fixă sau mobilă, dedicate divinităților calendaristice, dar și oamenilor, animalelor, păsărilor, plantelor, fenomenelor terestre și cosmice, sărbătorile și obiceiurile sînt cunoscute și respectate pînă astăzi. În acest context putem menționa faptul că moldovenii au reușit pe parcursul istoriei să-și înnobileze viața cu sărbători frumoase și obiceiuri semnificative. Prin urmare, sistemul de sărbători și obiceiuri este unul destul de complex, în cadrul căruia s au intercalat tradiții și ritualuri, credințe și superstiții. Din acest motiv în cercetările de specialitate, încă nu este definitivată o clasificare explicită. Analizînd, întreg spectrul de sărbători și obiceiuri moldovenești vom face o trecere în revistă a celor mai reprezentative categorii de sărbători, începînd cu cele celebrate la nivel național și nu în ultimul rînd cu sărbătorile marcate în familie. Prin sărbători sînt desemnate zilele în care se comemorează evenimente importante, acestea fiind marcate prin diferite serbări, solemnități, care de obicei sînt stabilite în mod oficial drept zile de odihnă. Sărbătorile de peste an mai sînt numite sărbători calendaristice. Aici ținem să menționăm sărbătorile recunoscute drept naționale – cele prin care se celebrează un eveniment important din istoria țării precum 9 mai − Ziua Victoriei asupra fascismului, 27 august − Ziua Independenţei Republicii Moldova, 31 august − Limba noastră. Prima sărbătoare este cea a Anului Nou − 1 ianuarie În mod tradiţional, festivităţile de Anul Nou, au loc în cadrul familiei sau se sărbătoreşte cu prietenii apropiaţi. Odată începute, festivitățile continuă cu sărbătorile de Crăciun, sărbătorite de către Moldova Ortodoxă pe 7 -8 ianuarie. Din sărbătorile de primăvară o zi remarcabilă este 1 martie, cînd oamenii dăruiesc rudelor şi prietenilor mărţişoare – simbol al vieţii noi şi începutului primăverii. Tot în această lună, la 8 martie, este sărbătorită Ziua Internaţională a Femeii. Primăvara se serbează şi sărbători religioase mari, datele cărora sînt variabile, adică se modifică de la un an la altul. Aşadar, Paştele Ortodox este sărbătorit după prima lună plină care a urmat echinocţiului de primăvară. La o săptămînă după începutul sărbătorii Paştelui, ortodocşii sărbătoresc Paştele Blajinilor. În această zi sînt comemorați răposații, se întîlnesc rudele şi merg împreună la mormintele celor dragi. O zi de sărbătoare este și 1 mai – Ziua internaţională a oamenilor muncii.

În prima zi a lunii martie, prima lună a primăverii, sărbătorim Mărţişorul. Mărţişorul este un calendar simbolic reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou la l martie, ziua Dochiei, străvechi început de an agrar. Generalizat astăzi la sate şi oraşe, Mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile. Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, se ştie că prima zi a primăverii era celebrată încă de acum aproximativ 8000 de ani, iar Mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci. Romanii sărbătoreau începutul primăverii la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii. Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are nici un fel de conotaţie marţială. Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire. Traditia spune ca martisorul se poarta pana in momentul in care infloresc trandafirii sau visinii. Atunci firul rosu se pune pe un trandafir sau pe o ramura a unui visin. In alte regiuni, martisorul se poarta atat cat dureaza zilele Babelor sau pana la Florii, cand se scoate si se agata de crengile unui copac. Se crede ca, daca pomul va rodi, omul va avea noroc. Atunci cand martisorul este aruncat dupa o pasare, purtatorul va fi usor precum pasarea.

TRADIŢII ŞI OBICEIURI

Prin obiceiuri înțelegem diverse manifestări cu caracter folcloric și pitoresc ce cuprind semnificații profunde asupra omului privind relațiile lui cu natura și lumea înconjurătoare. Cunoaștem obiceiuri străvechi, obiceiuri noi, obiceiuri de nuntă etc., acestea pot fi privite ca reguli nescrise a activității umane transmise pe cale orală, după cum este tradiția. Obiceiuri inedite respectate și practicate de moldoveni sînt cele de ajutor reciproc: de clacă la construcția casei, de ajutor la săpatul sau curățatul fîntînii, de pregătire a zestrei, care în tradiția noastă este numită șezătoare. Neamul moldovenesc este bogat în tradiţiile pe care le posedă. Cu ajutorul lor devenim deosebiţi şi unici. Unul din cel mai important obicei este cel de a întâlni oaspeţii cu pâine coaptă în sobă, sare şi un pahar de vin. În acest mod ne arătăm tot respectul şi căldura cu care vă primim în casele noastre. Avem o varietate de tradiţii la capitolul sărbători de iarnă. Pe 6 decembrie sărbătorim Sfântul Nicolae, această sărbătoare deschizând uşile celor de iarnă. Specific acestei zi, este faptul că o asteaptă cel mai mult copiii, deoarece în noaptea de Sf. Nicolae, cei care au fost cuminţi pe tot parcursul anului, şi care îşi curăţă mereu încălţămintea, găsesc în ea dulciuri sau multe alte daruri. De Crăciun, maturii, dar în special copiii umblă cu colindatul de la casă la casă, astfel vestind naşterea Domnului. Copiii fiind mascaţi corespunzător, după colind, sunt răsplătiţi de către gazdă cu dulciuri sau bani. De Revelion însă, copiii umblă cu uratul, dorindu-le stăpânilor caselor un an nou fericit, prosper şi cu cât mai multe realizări frumoase; recompensele pentru urările copiilor pot fi de asemenea dulciuri. De Paşti tradiţiile sunt mai numeroase. În ajun de Paşti gospodinele încondeiază ouăle, culoarea tradiţională fiind roşie, mai apoi coc cozonacul, după care în noaptea învierii Domnului, membrii familiei merg la sfinţirea acestor bucate specifice. Iar în dimineaţa după sfinţire, fiecare se spală pe obraji cu un ou roşu şi altul alb, ceea ce simbolizează puterea şi puritatea, acest “ritual” fiind urmat de o masă la care toată familia sărbătoreşte împreună. O altă sărbătoare semnificativă este Sfântul Andrei, o zi în care fetele se distrează făcând mici vrăjitorii. Cu ajutorul lor ele îşi afla sortitul. Iar băieţii, în această noapte, fură porţile de la casele fetelor, pentru ca acestea, trezindu-se dimineaţa fără ele, să pornească în căutarea lor.

Folclorul moldovenesc
Folclorul moldovenesc este bogat şi divers după genuri, expresiv şi original. ―Înţelepciunea populară‖– aşa se traduce termenul, întrodus în sec. XIX de învăţatul Tomcon. Şi cu adevărat, creaţia populară orală, adică cîntecele, melodiile instrumentale, dansurile, poveştile, legendele, proverbele cristalizează şi transmit din veac în veac gîndirea şi sufletul poporului. Autorii operelor creaţiei populare nu sunt cunoscuţi, deoarece la momentul apariţiei nici versurile, nici muzica, nici desenul plastic al dansului nu se înregistrau, dar se transmiteau de la om la om, de la un interpret la altul, deseori fiind prelucrate, îmbogăţite, schimbate ca gen şi căpătînd variaţii. Aşa de exemplu, balada „Mioriţa‖, bine cunoscută la noi în varianta înscrisă, prelucrată şi editată de Vasile Alecsandri în anul 1850, are sute de versiuni (în sec. ХХ cunoscutul folclorist român А. Foca a adunat şi a scris 702 (!) texte ale baladei „Mioriţa‖ care se deosebesc între ele. Pentru folclorul oricărei etnii sunt caracteristice trăsături deosebite specifice. Muzica moldovenească nu o vei confunda cu nici una alta, deşi creaţia populară muzicală, ce a apărut în timpurile străvechi (legende, cîntece de ritualuri, colindele de Crăciun) sau în perioada de mai apoi (romanţa de oraş, de exemplu) este multilaterală şi diversă. Un loc aparte în muzica moldovenească îl ocupă doinele – cîntecele lirice, alcătuite din două părţi — lente şi rapide. Apărute în evul mediu ca ciobăneşti, acestea începeau cu o jeluire a ciobanului, iar partea a doua a doinei –cu caracter de dans, exprima bucuria de întoarcere a turmei acasă, după cum afirmă cercetătorii. Tematica ciobănească a doinelor s-a extins încă în sec. XVII, cînd au apărut doinele haiduceşti (care povestesc despre lupta cu cotropitorii otomani şi cu feodalii asupritori), au apărut şi de iubire, de leagăn, de păhar, de înmormîntare ş.a.m.d. Pînă în zilele noastre au ajuns doinele vocale, care pot fi cîntate fără acompanement muzical. Instrumentale, interpretate solo la fluier, cimpoi, nai, vioară şi alte instrumente muzicale sau cu întreg taraful – orchestră alcătuită din viorişti, cobzari, ţambalişti ş.a. Toate acestea se deosebesc prin bogăţia bazei modale şi libertatea ritmică, în doine întotdeauna este loc de improvizare. Muzica de dans moldovenească şi însăşi dansurile sunt deosebite— vii, dinamice şi încingătoare. Chiar şi hora lentă, în care dansatorii se adună în cerc şi se cuprind de umeri, se interpretează şi în varianta mai rapidă. Datorită interpretării profesioniste a dansurilor populare moldoveneşti de către ansamblul „JOC‖, acestea au devenit cunoscute pe larg în toată lumea. Însă, dansurile populare în Moldova se interpretează nu doar pe scenă. Fără ele nu se petrece nici nunta, nici cumătria şi nici sărbătorile din piaţă – atît la sat, cît şi la oraş.

Cultura Republicii Moldova la 22 de ani de independență
―Cultura poate fi comparată cu un aisberg. Vârful care-i la suprafaţă, conţine caracteristicile ce pot fi identificate foarte uşor(muzica, literatura, vestimentaţia, bucătăria tradiţională, arhitectura), în timp ce alte caracteristici (partea masivă a aisbergului, ascuns sub apă)se disting mult mai dificil. Aceste din urmă trăsături, precum istoria(memoria) poporului, prin care se clădeşte şi se împărtăşeşte cultura specifică a unui neam, normele comportamentale, valorile acceptate şi modul în care este percepută lumea, natura şi timpul, nu sunt aparent vizibile. Dar anume ele constituie fundamental fiecărei culturi.‖ Unul dintre marii scriitori menţiona :«Cultura este o formă de viaţă prin care o colectivitate umană îşi exprimă forţa creatoare » (Liviu Rebreanu). De fapt, poporul nostru, atât de bine înzestrat nu a avut norocul şi onoarea să contribuie la formarea civilizaţiei europene până în veacul al XIX-lea. Din cauze istorice el a trebuit să piardă toate bunurile culturale aduse aici de colonişti şi să trăiască , mai bine de o mie de ani, o viaţă de păstorie, în vreme ce popoarele apusene, moştenitoare ale culturii antice, au putut nu numai să păstreze moştenirea, dar să o şi mărească. Şi a pierdut atât cultura europeacă cât şi poporul român. A pierdut cultura europeană, căci o coardă, care ar fi fost sonoră, n -a vibrat. Cultura Republicii Moldova la împlinirea a 22 de ani de independenţă: • Nu mai suntem constrânşi să ne închinăm unei grafii străine ; • Nu-l mai citim pe Eminescu cu frica de a ni-l fura ; • Nu mai sunt deportaţi/exilaţi oamenii de cultură ; • Ştim cine suntem ; • Ştim cum se numeşte limba pe care o vorbim ; • Ştim cine ne sunt strămoşii ; • Avem un tricolor, avem o stemă, avem un imn ; Toate le avem datorită personalităţilor care merită să le cunoaştem şi să le recunoaştem, să le mulţumim pentru aportul adus culturii noastre, pentru păstrarea şi transmiterea tezaurului cultural. Să le aducem un omagiu şi să aplăudăm personalitărţile marcante ale culturii noastre: Ion Ungureanu, Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru, Leonida Lari, Ion Druţă, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Ion Vatamanu, Valentin Mândicanu... Anume Ei au avut curajul de a spune lucrurilor pe nume, de a-l citi pe Eminescu, de a-şi cunoaşte adevărata istorie cu strămoşii şi tradiţiile noastre nemuritoare....

Dumitru Matcovschi

Grigore Vieru

Ion Ungureanu

Nicolae Dabija

Ion Druţă

Spiridon Vangheli

Capitolul III

Valori naţionale materiale:
• Monumente istorice • Parcuri/rezervaţii naturale • Mănăstiri naturale

Monumentul domnitorului Ştefan cel Mare
Statuia este consacrată Domnitorului Moldovei medievale Ștefan cel Mare. Conducător de oaste, ctitor al celor mai frumoase locașuri monastice medievale Ștefan cel Mare este reprezentat în odajdii voievodale, cu mâna dreaptă sprijinită pe paloș, iar cu stânga, ridicată în sus, ținând crucea, ce semnifică respectiv victoriile repurtate în lupte și bisericile ctitorite de Voievod. Ca realizare plastică este socotit drept unul dintre cele mai importante monumentale din regiune.

Statuia lui Mihai Eminescu din fața clădirii Uniunii Scriitorilor
Monumentul poetului M. Eminescu (18501889) a fost inaugurat la 6 august 1996, cu ocazia aniversării a 560 ani de la prima atestare documentară a orașului Chișinau în grădina Publică "Ștefan cel Mare". El a fost transferat în anul 1997 în fața Casei Uniunii Scriitorilor din Moldova. Sculptura poetului este realizată într-o cheie figurativă tradițională și nu dispune de valențe artistice importante.

Monumentul lui Vasile Lupu
Monumentul este amplasat in curtea bisericii "Sfântul Dumitru" din Orhei, ctitorul careia a fost Domnitorul Moldovei Vasile Lupu (1636). Statuia din bronz il reprezinta pe Vasile Lupu, în odăjdii voievodale, în mâna dreaptă ţinând o gramotă domnească. Imaginea statuară este redată în mişcare. Postamentul din piatră gălbuie de Cosăuţi are o formă octagonală, fiind amplasat pe un soclu în două trepte.

Monumentul lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici
Monumentul este închinat interpreților de muzică ușoară Ion (1954) și Doina AldeaTeodorovici (1958) decedați în urma unui accident rutier, în anul 1992. Reprezintă un postament scund din granit, deasupra căruia este montat un bloc de marmură albă, care servește drept soclu pentru sculptura statuară în bronz. Datorită tratării compoziționale și volumelor fluide ale metalului sculptura produce impresia unei ascensiuni.

Cimitirul de la Ţiganca (Stoianovca)
La 2 km de Cantemir, aproape de satul Stoianovca, se află un cimitir militar, unde au fost înhumate rămăşiţele pămînteşti ale ostaşilor şi ofiţerilor români, căzuţi în luptele din iunie-iulie 1941. În 1996, la iniţiativa băştinaşilor, Ministerul Apărării al R. Moldova şi Ambasada României au instalat aici o piatră funerară, o cruce, a fost plantat un parc.

Lupoaica alăptându-i pe Romulus şi Remus
Copia Sculpturii vechi etrusce cu imaginea lupoaicei alăptându-i pe întemeietorii oraşului Roma - personalităţile legendare Romulus şi Remus - a fost instalată la sfârşitul anilor 80 în faţa Muzeului de Istorie a Republicii Moldova. Această sculptură simbolizează originea latină a românilor basarabeni. Pe postamentul sculpturii este gravat un citat din poetul Mihai Eminescu, referitor la provenienţa naţiunii româneşti.

Monumentul "Eliberarea"
Monumentul consacrat "eliberării" orașului Chișinău de către armatele sovietice în august 1944 este amplasat vis-a-vis de blocurile hotelurilor "Chișinău" și "Național" la intersecția bulevardelor Ștefan cel Mare si C. Negruzzi.

Monumentul victimelor din ghetoul Chișinău
A fost înălțat în anul 1992. Autorii - sculptorul N. Epelbaum, arhitect S. Shoihet. Este amplasat între str. Pușkin și Bd. Grigore Vieru. Monumentul se compune dintr-o stela orizontală din granit cu următorul text în limbile română, rusă și ivrit: Martiri și victime din ghetoul Chișinău! Noi, cei vii, nu vă uităm, și statuia din bronz a rabinului redată într-o atitudine evocatoare cu puternice stilizări ale formelor.

LUMINAREA RECUNOSTINTEI
Monumentul ,,Lumînarea Recunoştinţei‖, ridicat pe stînca, deasupra Nistrului, este una dintre cele mai importante zidiri în istoria modernă a Moldovei. Această epopee extraordinară este consacrată tuturor monumentelor distruse ale culturii moldave. Monumentul a fost inaugurat la 27 martie 2004.

Parcuri şi rezervaţii naturale
Rezervaţia ştiinţifică „Codru”
Creată în 1971 pe o suprafaţă de 5177 ha, rezervaţia „Codru‖ serveşte ca depozit al genofondului pădurilor central europene. Aici sunt puse sub protecţie circa 1000 specii de plante, 43 specii de mamifere, 145specii de păsări, 7 specii dereptile, 10 specii de amfibii şi peste 10 mii specii de insecte.Principalele specii de arbori în pădure sunt stejarul pedunculat, gorgonul şi fagul. În cadrul rezervaţiei funcţionează un bogat „Muzeu al naturii‖.

Rezervaţia ,,Suta de Movile”
O rezervație unicală este ‖Suta de Movile‖ (1072 ha), situată la est de satele Braniște și Cobani paralel cu lunca Prutului. Peisajul natural de aici este reprezentat de o mulțime de mivile (peste 3500) ovale sau alungite de diferite mărimi de la 1 -3 pînă la 30 m înățlime. Cea mai impunătoare este așa-numita ‖Movila Țiganului‖. Movilele sînt alcătuite din argile terțiare și argile nisipoase asemănătoare liosului. Cele mai multe dintre ele sînt acoperite cu un strat subțire și calcaros de sol. Unele depresiuni dintre movile sînt înmlăștinite sau chiar umplute cu apă provenită din precipitații atmosferice și din izvoare, formînd lacuri mici, numite local ‖bolhace‖. Cîteva lacuri au dimensiuni importante - cu suprafața de 2-3 ha și adîncimea de pînă la 2-3 metri (bulhacul lui Staver, Valea Șipotului). Rezervația are o valoare științifică deosebită nu numai din punct de vedere geologic, ci și floristic, faunistic.

Rezervația naturală "Pădurea Domnească"
Rezervatia naturala Padurea Domneasca este cea mai mare rezervatie naturala de pe teritoriul Moldovei, in care pot fi intalnite specii de plante si animale pe cale de disparitie. In mare parte rezervatia este acoperita cu padure de zavoi, care s-a pastrat cel mai bine din toate padurile din Moldova. Rezervatia naturala "Padurea Domneasca" reprezinta un tezaur national, care urmeaza sa fie imbogatit, valorificat si extins in tot arealul Prutului de Mijloc, de la Criva pana la Pruteni. Padurea din lunca Prutului, luata sub protectia statului din anul 1993, este una dintre cele mai valoroase si batrane paduri de lunca din Europa. Suprafaţa - 6039 ha, din care 3054 ha sunt păduri. Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 40 km. De la intrarea r.Prut în Moldova (satul Criva) şi până în aval de satul Pruteni, unde se termină rezervaţia, pe un teren relativ restrâns, se află adevarate perle ale naturii moldoveneşti, care, de regulă, sunt luate formal sub protecţia statului. Rezervaţiile peisagistice şi monumentele naturii cuprinse în acest areal sunt dispersate şi separate unul de altul, fără să fie unite într-un sistem unic de protejare şi valorificare ecologică. Rezervatia gazduieste arboretele de stejar, de plop alb, salcie, plop negru, se intalnesc, de asemenea, rachitisuri, sectoare de plop tremurator, gorun, alun, paducel, clocotici, sanger, vita-de-vie salbatica, liane si altele. In invelisul ierbos predomina racotelul, piciorul caprei, lacramioarele. Primavara domina viorelele, brebeneii, toporasii, floarea vantului. Ambianta tocmai potrivita pentru a face o surpriza persoanei dragi.

Rezervația științifică ”Plaiul Fagului”
‖Plaiul Fagului‖, creată în 1992 în partea de nord -cest a codrilor din jud. Ungheni, pe baza fostei rezervații cinegetice de stat ‖Rădenii Vechi‖ (5526 ha), fondate în 1976. Actuala rezervație a fosc creată în scopul de a ocroti făgetele părețioase de unicat și alte specii de copaci pe o suprafață de 5642 ha (inclusiv 96,4% ocupate de păduri). Regimul de rezervație inițial a fost instituit datorită obiectivelor botanice, hidropedologice și geologice de aici. Teritoriul rezervației este foarte fragmentat., drept consecință a eroziunilor și alunecărilor de teren. Altitudinea max este de 408,6 m. De aici își iau cursurile rîul Bîc și mai multe pîrăiașe. Flora rezervației include peste 900 specii de plante (dintre care 77 rare, aflate pe cale de dispariție), inclusiv plante vasculare - 639, macromicete - 151, licheni - 48, briofite - 65. Conform datelor din anul 1985, suprafața pădurrilor spontane din rezervație constituia 4639,2 ha (83,3%). Cele mai mari suprafețe de pădure naturală sînt ocupate de gorunete (31,5%), frăsinișuri (20,6%) și cărpinete (18,6%). Făgetele ocupă o suprafață comparativ modestă - 256,7 ha (4,6%), pădurile de stejar - doar 232 ha (4,2%). Numai în aceste locuri din republică s întîlnesc mălinul, perișorul, pana zburătorului, anumite specii rare de ferigi. Fauna este reprezentată de aproape 200 specii de animale.

Rezervaţia naturală Ţîpova
Mănăstirea rupestră Ţîpova este considerată una dintre cele mai mari mănăstiri din Europa. Comunitatea monahală de aici a existat cu mult înaintea formării statului feudal Moldova. Se crede că unele chilii au fost săpate în stîncile abrupte ale Nistrului prin sec. X-XII (potrivit altor date sec. XVI-XVIII). Mănăstirea este zidită pe vîrful unor stînci abrupte, deschizînd o privelişte fermecătoare a luncii fluviului Nistru. Fiind situată la 100 de metri deasupra nivelului apei, ea include trei niveluri, numărînd mai multe încăperi, inclusiv două biserici. Se spune că în această mănăstire domnitorul Moldovei Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia sa Maria Voichiţa. O legendă mai veche ne spune că în aceste locuri, lîngă cetatea geto-dacă, şi-a petrecut ultimii ani din viaţă poetul Orfeu din mitologia greacă, care a fost înmormîntat sub o lespede de piatră la poalele cetăţii. Legenda spune că mormîntul lui s-ar afla într-o nişă de la poalele cascadei, putînd fi recunoscut după o lespede cu şapte găuri. Cercetătorii afirmă că un astfel de mormînt a fost descoperit în apropiere de Ţîpova.

Mănăstirea Japca
Mănăstirea Japca este bine cunoscută vizitatorilor prin mănăstirea de maici de aici, care a fost singura functională în perioada sovietică. Are o poziţie rar întîlnită de alte mănăstiri, caracterizîndu-se printr-o compoziţie deosebită a orizontului. Lăcaşul este ridicat pe un mal stâncos, care pare inaccesibil pentru construcţia bisericii şi chiliilor. Peretele din exteriorul mănăstirii rupestre, tencuit şi văruit, creează impresia unei case de lut ce stă pe o pantă şi nu a unei biserici. Deşi mănăstirea a fost înfiinţată la începutul sec. XII, în urma invaziei tătarilor, aceasta a fost pustie pe parcursul a cîţiva zeci de ani. Doar în anul 1770, în mănăstire au venit din nou călugării, care încercau să scape de urmărirea tătarilor. Peste un timp oarecare schitului, în care era deja puţin spaţiu pentru călugării veniţi, i-a fost oferit un lot de pămînt pe care a fost construită prima biserică din lemn, cu eforturile unui nou stareţ. Datorită aceluiaşi stareţ, schitul a început să se dezvolte rapid şi în anul 1818 s-a transformat în mănăstire.

Mănăstirea "Sânta Treime", Saharna
La Estul Republicii, pe malul drept al rîului Nistru, este situată mănăstirea “Sfînta Treime” de la Saharna, considerată, pe bună dreptate, printre cele mai mari centre de pelerinaje religioase din Moldova. Aici se găsesc unicele în republică moaşte ale Sf. Cuvios Macarie, iar pe una din stînci – amprenta lăsată, potrivit unei legende, de Maica Domnului. Rezervaţia naturală Saharna se află pe înălţimea nistreană într-o zonă de atracţie turistică foarte populară. De sus, de pe stînciile din satul Saharna, se întind nişte peisaje de excepţie: defileul stîncos şi împădurit al rîuleţului Saharna (16 km lungime) ce saltă peste 30 de praguri şi cascade. Tot aici se găseşte o staţiune arheologică importantă, cu vestigii din epoca fierului (sec. X-VIII î.e.n.) şi o cetate de promotoriu geto-dacică (sec. IV-III î.e.n.), una din cele mai conservate de pe teritoriul Republicii Moldova. Deşi mănăstirea era înfloritoare în anii 50, ea a fost închisă de autorităţile sovietice în anul 1964. În incinta mănăstirii a fost organizat un spital de psihiatrie, devastîndu-i-se avutul. Mănăstirea a fost redeschisă în 1991. Tot atunci au fost reparate clădirile bisericilor.

Mănăstirea Hîncu
Mănăstirea Hîncu este una dintre cele mai bine amenajate şi vizitate mănăstiri din Moldova. Lăcaşul a fost înfiinţat în anul 1678 şi a fost iniţial un schit pentru femei. Pe parcursul sec. XVIII, schitul a fost ruinat şi distrus de tătari şi, în cele din urmă, complet pustiit. Însă, în sec. XIX, la insistenţa familiei Hîncu, schitul a fost restaurat şi transformat în mănăstire, unde s-au stabilit cu traiul călugări. În acelaşi timp au fost construite ambele biserici monastice din piatră – biserica Adormirii Maicii Domnului, biserica Sfintei Paraschiva şi încăperi auxiliare. Pe timpurile sovietice, pe teritoriul mănăstirii activa sanatoriul Ministerului Sănătăţii. În 1990, la cererea localnicilor din satele vecine, mănăstirea Hîncu este redeschisă, devenind în scurt timp una dintre cele mai bine amenajate şi vizitate de turişti. În preajma mănăstirii se găsesc mai multe izvoare bogate în apă, unul dintre ele avînd o mineralizare sporită.

Mănăstirea Căpriana
Într-o zonă pitorească de codru, în centrul Moldovei, se găseşte una dintre cele mai vechi mănăstiri din Moldova - Căpriana (întemeiată în 1429). Ea a fost ctitorită de diferiţi domnitori, printre care şi Ştefan cel Mare, şi timp îndelungat a servit drept reşedinţă a mitropolitului Moldovei. Fiind închisă şi devastată în anii postbelici, ea se redeschide printre primele în 1989, devenind foarte curînd un simbol al renaşterii naţionale. La Căpriana a existat şi cea mai mare bibliotecă mănăstirească din Moldova, cu preţioase daruri domneşti.

Complexul muzeal „Orheiul Vechi”
Complexul muzeal Orheiul Vechi, situat într-un defileu stîncos, adînc de peste 200 m, al rîului Răut reprezintă una dintre cele mai vestite zone cu vestigii ale stabilirii diferitor civilizaţii în perimetrul dintre Nistru şi Prut. Este unul din cele două locuri din lume, unde s-au păstrat ruinele oraşului din perioada Hoardei de Aur. În cavernele de piatră se atestă prezenţa primelor aşezăminte umane vechi de peste cîteva sute de mii de ani. Pe dealul stîncos, în secolele V-III î.e.n., a existat o puternică fortificaţie a geto-dacilor. Suprafaţa complexului arheologic este extraordinar de mică pentru numărul mare al monumentelor naturale şi de arhitectură descinse direct din istorie şi legendă.

Cetatea Soroca
Cetatea Soroca se găseşte în mijlocul oraşului Soroca, la circa 160 km spre nord de Chişinău. În perioada medievală cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei. Ea a fost construită la trecătoarea peste Nistru pe locul unor fortificaţii mai vechi. La 1499, din porunca lui Ştefan cel Mare, este înălţată o cetate pătrată din lemn. Între anii 1543-1546, în timpul domniei lui Petru Rareş, cetatea este rezidită din temelie de piatră, aşa cum o vedem şi astăzi. Fortăreaţa este unicul monument medieval din Moldova, care s-a păstrat aşa cum l-au conceput meşterii, iar în bastionul de la intrare există o biserică mică militară.

Capitolul IV

Valori naţionale civice:
• Sărbătoarea naţională ,,Limba Noastră‖ • Portul naţional • Bucătăria naţională

31 august,

- 1990 -

"Limba noastră cea română" a fost celebrată pentru prima dată în calitate de sărbătoare legală în Republica Moldova
Originea sărbătorii În contextul mișcării de renaștere națională de la sfârșitul anilor '80 din RSSM, la Chișinău are loc Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, o întrunire la care participă aproximativ 750.000 de oameni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii). În cadrul adunării, se cere declararea limbii române ca limbă de stat în RSSM, precum și trecerea la grafia latină. Sub acest impuls, peste două zile, pe 29 august 1989 se deschid lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din RSSM, care durează până pe 1 septembrie. În rezultatul unor intense dezbateri avute cu oponenții din Sovietul Suprem, deputații românofoni reușesc să impună limba română ca limba de stat și adoptarea alfabetului latin. Discuțiile cele mai aprinse din Sovietul Suprem au loc pe 31 august, cand se votează și cea mai mare parte a legislației privitoare la limba de stat și alfabet. Ulterior, ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională în Republica Moldova. Evoluția sărbătorii Sărbătoarea a început sa fie celebrată în 1990 (la un an de la evenimentul istoric), sub numele de „Limba noastră cea română‖ sau „Ziua limbii române‖. În 1994 guvernul agrarian, a decis schimbarea denumirii inițiale în „Limba noastră‖, modificare determinata de prevederile art.13 din Constituția Moldovei. În 2004 Parlamentul a decis comasarea sărbătorii cu Ziua Independenței, comasare care nu a mai avut loc, dar Ziua Independenței a primit un nou nume – Ziua Republicii. De la venirea administrației liberale în fruntea municipiului Chișinău, sărbătoarea și-a recăpătat numele de ,,Limba noastră cea română", cel puțin în capitala republicii. Manifestări cu ocazia Anual această sărbătoare este marcată cu manifestări de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor, consemnată prin poezie, cîntec și joc, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiții populare și a momentelor care le-au marcat istoria. De regulă, festivitățile sunt deschise dimineața la Chișinău de catre oficialii republicii, prin depunerea de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, precum și la busturile clasicilor literaturii române, amplasate în Gradina Publică ,,Ștefan cel Mare". Sărbătoarea se încheie în mod obișnuit printr-un concert susținut în Piața Marii Adunări Naționale. În primii ani ai sărbătorii, fiecare 31 august aducea cu sine și dezvelirea a câte un bust pe Aleea Clasicilor din Chișinău.

PORTUL NAŢIONAL
Costumul tradițional este purtat în special la sărbători și este creat de meșteri populari. Portul național diferă în funcție de vârstă, statut social, caracterul sezonier şi felul ocupaţiei, simbolistică sau zona de proveniență. Motivele și culorile se deosebesc de la o regiune la alta: cruciulița, broderia pe fire, culorile aprinse, mai ales roșu și verde pe un fundal închis, negru sau roșu la fustă, și de obicei, aceleași culori pe fundal alb, la bluză și mâneci. „Fiecare își cosea, țesea un costum tradițional pentru a -l pune în lada cu zestre. Pe cap port broboada bunicii soțului meu, e din anul 1936 și a purtat-o când a fost mireasă. Ia și fota au fost cusute în 1984 de doamna Cristea‖, a precizat Valentina din raionul Drochia. Pentru femei, un factor important îl joacă vârsta celei care poartă costumul. Astfel, fetele tinere poartă haine cu broderii colorate intens, iar cele mai bătrâne, poartă broderii cu doar câteva culori sau haine închise la culoare. „La noi, femeile poartă ie, fotă și colțul. Fetele tinere își prind o floare în păr, pantofi cu toc mediu și ciorapi albi scurți. Se poartă mai mult roșu și negru - dragostea față de pământ‖, a spus Lidia din Căușeni. Îmbrăcămintea bărbaților este mai puțin colorată, cu o gamă de culori ce nu depășește câteva culori. Pe timp de vară, aceștia poartă pe cap căciuli, cu fire colorate sau cu flori. „Portul de la nord se coase cu negru și roșu, cei de la sud cos ia cu verde și culori mai aprinse‖, a adăugat Tamara din Lencăuți, Ocnița.

Precizăm că, portul tradițional moldovenesc își are o tradiție lungă, în mare parte comună cu cea a românilor din Oltenia și mai puțin cu cea a românilor din Transilvania și Banat. Motivele acestui port, tradițional, diferit pentru bărbați și femei în parte, își au î nceputurile din vremurile Daciei

Un principal factor în exteriorul portului național a jucat-o și clima. Astfel, porturile naționale a multor popoare din Balcani, mai ales celor slave, împărtășesc multe similarități.

BUCĂTĂRIA NAŢIONALĂ
Bucătăria moldovenească reprezintă o sinteză a bogăţiilor naturale ale meleagului nostru – cereale, legume, fructe, vităritul tradiţional pe de o parte şi amplasarea specifică a Moldovei la frontieră dintre ţări cu culturi diferite, au influenţat sistemul alimentar al moldovenilor în perioade diferite ale istoriei. Bucătăria moldovenească a păstrat pe parcursul secolelor, absorbind tot ce era mai bun din bucătăria greacă, slavonă, bizantină, mediteraneană. O influenţă mare asupra artei culinare moldoveneşti a avut-o bucătăria turcească. În rezultat, astăzi masa moldovenească atrage nu numai printr-o paletă gustativă, care se bazează pe o varietate largă de bucate din legume, carne de porc, de miel, vită, pasăre, dar şi printr-un arsenal bogat de tehnici de prelucrare culinară a produselor, preluat de la ţările vecine. Cu toate acestea însă, bucătăria moldovenească s-a dezvoltat ca una originală, deosebită, avînd caracteristici specifice individuale, reuşind să îmbine metodele culinare şi combinaţii de produse, incompatibile la prima vedere (carne cu fructe, deserturi cu vin.

BUCATE ŞI PRODUSE
Sînt puţine bucatele moldoveneşti, în care nu se folosesc legumele. Legumele se fierb, se coc, se înăbuşă, se prăjesc, se sărează. Se consumă ca mîncare separată şi ca garnitură. Legumele se prepară în combinaţie cu toate tipurile de carne (de vită, de porc, de miel, de pasăre, peşte). Tot ele se utilizează ca umplutură pentru copturile tradiţionale (învîrtite, plăcinte, saralii). În calitate de condimente în bucătăria moldovenească se utilizează usturoi, piper negru, paprica. De asemenea, se folosește din belşug verdeaţa proaspătă, mărarul, pătrunjelul, prazul, ţelina. Din timpurile cele mai vechi pe masa moldovenilor se serveşte brînza, care se face în salamură în condiţii de casă. Brînza se utilizează nu numai ca aperitiv, dar şi în calitate de ingredient la diferite bucate din legume, ouă, aluat şi carne. Cu toate că porumbul a apărut în Moldova relativ recent (sf. secolul al XVII -lea), el ocupă un loc important în meniul moldovenilor. Porumbul tînăr (în lapte) se coace pe jăratic, se fierbe. Se utilizează la prepararea supelor, salatelor etc. Din făina de porumb se prepară vestita mămăligă, care la rîndul său a dat naştere unui compartiment aparte în bucătăria moldovenească. Mămăliga este prăjită, coaptă, umplută, consumată ca un fel de mîncare aparte şi în calitate de garnitură. Combinată cu faina de grîu, se foloseşte la prepararea unui sortiment larg de produse de patiserie şi cofetărie. În afara de metode tradiţionale de preparare a bucatelor (fierbere, prăjire, înăbuşire), prepararea bucatelor la foc deschis este îndrăgită de moldoveni – la grătar. Astfel se prepară toate tipurile de carne (de regulă, marinată în vin), peşte, legume, ciuperci şi chiar în unele cazuri, fructe. Pentru a le păstra sucul şi a le conferi aromă, anumite bucate se coc în frunză de viţă-de-vie, nuc, varză. Nu mai puţin originală este şi masa de desert a moldovenilor. Varietatea mare de fructe, vinuri de desert, nuci au permis apariţia unui număr mare de combinaţii în formă de jeleuri, sucuri, dulceţuri şi compoturi, fructe umplute cu nuci, fructe în vin, colţunaşi, plăcinte, copturi.

Mămăliga servită cu jumari, fripturi, şi brînză

Răcitura

Învîrtite, plăcinte

Sarmale

Zeama de pui

Mici

CONCLUZIE
„Sîntem mîndri că sîntem ai Republicii Moldova”
Fiecare dintre noi are pe cer o stea care-i călăuzeşte drumul în viaţă. Steaua care străluceşte ca un diamant, aparţine celui mai minunat colţişor de rai din întregul Univers – Moldovei. Acestă steluţă, ne încălzeşte sufletul, ne dă noi speranţe pentru viaţă, ne spală unele răni sufleteşti, ne readuce melodia unui cîntec de vioară... Privind de sus, de la înălţimea păsării în zbor , satele noastre par a fi ade vărate şiraguri de mărgăritare, revărsate pe mantia verde a plaiului moldav. În deosebi de frumoase primăvara- cînd înfloresc cireşii, toamna- cînd rujinesc frunzele în vii, cînd în fiecare casă miroase a gutuie, a rod de tă mîioase. Dar, Moldova – acest plai frumos, este bogat nu numai prin roada sa , ci şi prin poporul său inimos şi extrem de ospitalier. În Moldova fiecare oaspete este primit cu o deosebită căldura. Gospodarul casei întotdeauna va găsi pentru el un pahar de vin bun moldovenesc, iar gospodina – cele mai alese bucate. Oaspeţii sunt, de obicei, invitaţi în „Casa Mare‖, o odaie tradiţională în fiecare casă de la noi, unde se petrec toate sărbătorile. La fel în timpul sărbătorilor oaspeții pot participa la un şir de evenimente culturale: concerte, teatre, parade şi manifestări de Ziua Independenţei si „Limba Noastră cea Romana‖, hramurile oraşelor şi satelor etc. Zilele roadei sunt marcate în orasele şi satele noastre prin iarmaroace tradiţionale. În timpul acestor evenimente turiştii străini pot cunoaşte îndeaproape folclorul, costumele tradiţionale. Multe evenimente tradiţionale moldoveneşti reprezintă un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, păstoresc, religios şi civil, amestec, care în Moldova s-a transformat într-un permanent izvor de bunavoinţă, căldură şi ospitalitate. Stau uneori cuprinsă de gîndul-întrbare ‗cu ce-am răsplătit eu ţara pentru tot ce mi-a dat ea? e greu să spun, încerc s-o răsplătesc prin tot ce fac, iubire de ţară şi atitudine gijulie faţă de tot ce ţine de ea păduri, rîuri, lacuri, e de datoria noastră să le păstrăm. Memoria străbunilor care au edificat-o trebue păstrată şi transmisă urmaşilor. Şi pe viitor voi face totul ca să o ajut să înflorească, să-şi păstreze frumuseţea inedită şi să fie şi mai frumoasă pentru generaţiile viitoare, ca urmaşii să fie mândri de ţară. P.S. Îmi iubesc nespus de mult ţara!!!!

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->