You are on page 1of 93

Sfântul Sofronie de Vraţa

SFÂNTUL

SOFRONIE DE VRAŢA

Viaţa şi pătimirile păcătosului Sofronie
Traducere din limba bulgară de Gheorghiţă Ciocioi

Bucureşti

patriarh al Ierusalimului Viaţa şi pătimirile păcătosului Sofronie / Sfântul Sofronie de Vraţa. 1989. .. din lb.Redactor: Elena M arinescu Coperta: Mona Velciov Traducerea s-a realizat după originalul în limba bulgară: Vraceanski. Sofronii. Sofia. 2013 ISBN 978-973-136-376-9 I. bulgară de Gheorghiţă Ciocioi. pentru prezenta ediţie D escrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SOFRONIE. © Editura Sophia. sf. Ciocioi.) 235.3 Sofronie 929 Sofronie . trad. Săcinenia v dva toma. Gheorghiţă (trad.Bucureşti: Editura Sophia.

grabnic-ajutător multor creştini aflaţi în nevoi. au dorit să aibă o legă­ tură mai strânsă cu acest minunat sfânt şi pătimitor. o carte scrisă la persoa­ na întâi . adân­ cind-o. la rugămintea stăruitoare a mai multor monahi şi monahii de la noi. vei afla despre fap­ te şi moravuri deloc îndepărtate de M ărturisesc . cititorule. aflând pe căi ocolite despre viaţa şi petrecerea marelui arhiereu sud-dunărean. O carte autobiografică de o sin­ ceritate debordantă. pe care. care.că Viaţa şi pătimirile păcăto­ sului Sofronie a Sfântului Sofronie de Vraţa (Vraceanski) am tălmăcit-o din limba bulgară de început de secol al XlX-lea.şi spun mărturisesc în consonanţă cu tonalitatea 5 .CUVÂNT ÎNAINTE cărţii de faţă.

în scrierea lui Sto­ iko Vladislavov. amintit mai sus. de altfel. după întocmitorul ei. în anul 1805. în limba bulgară. 1806) avea să vadă lumina tiparului şi prima carte tipărită în lim­ ba bulgară .Nedelnicul (Kiriakodromionul). cel ce avea să devină mai apoi episcop de Vraţa. Pazvante Chioru (Osman Pazvantoglu) . fiind considerată întâia operă originală din întreaga literatu­ ră bulgară. unde a cunoscut mai multe ediţii. Viaţa şi pătimirile păcătosului Sofro­ nie a fost scrisă la Bucureşti. „pe vremuri" . „demult". „Sofronie" nimeni altul decât episcopul Sofronie de Vrata. Cartea a devenit foarte populară la sud de Dunăre.CUVÂNT ÎNAINTE vremurile noastre. De pildă.îşi are identitatea bine conturată. istoriceşte vorbind. destul de 9 ' 6 . Tot pe teritoriul românesc (Râmnic. trăi­ tor într-un timp nedefinit. „cândva". Rakovski.pen­ tru unii personaj de legendă.S. fiind numi­ tă. şi tipărită câte­ va decenii mai târziu (1861) de G. Legăturile episcopului de Vraţa cu Valahia au fost. „odinioară". care cuprinde cuvinte de învăţă­ tură la duminicile şi zilele de praznic de peste an.

în decembrie 1808. Istoricii bulgari.). Mănăstirea în cauză nu era însă o mănăstire în adevăratul sens al cuvântului. 1838) de la Budapesta. aflat 1Episcop retras din scaun (n. 7 . Proin-episcopul1 Sofronie de Vraţa a fost. 12 sept.tr. dar şi câte­ va hagiografii mai vechi ale Sfântu­ lui Calinic de la Cem ica socotesc că ierarhul de la sud de Dunăre este cel care l-a hirotonit ierodiacon pe Sfân­ tul Calinic. Mulţi istorici. după unii cercetători români. în Bise­ rica Sfântul Nicolae de pe ostrovul de la Cernica. în decursul tim­ pului. 4. ci mai degrabă un metoc mănăstiresc.ambele din Bucureşti. mormântul episcopului Sofronie de Vraţa (1739-1813). Şi aceasta cu mult mai înainte de se stabili definitiv la Bucureşti. pornind de la o informaţie apă­ rută în ziarul sârbesc Serbska Novina (nr. despre care se spu­ nea că s-ar afla în „mănăstirea Şerban Vodă din Bucureşti". sârbi şi români au încercat să identifice.CUVÂNT ÎNAINTE strânse şi rodnice. trăitor o vreme la M ănăsti­ rea Mărcuţa şi mai apoi egumen al Mănăstirii Mihai Vodă .

CUVÂNT ÎNAINTE

în incinta hanului Şerban Vodă, con­ struit între 1683 şi 1686, „în mahalaua grecilor din Târgul de Sus", aproxi­ mativ pe locul unde se află astăzi Ban­ ca Naţională a României. Metocul, ca şi hanul, de altfel, în timpul trecerii la cele veşnice a episcopului de Vraţa, aparţinea Mănăstirii Cotroceni. Revenind însă la autobiografia sfântului sud-dunărean (canonizat de Biserica Bulgară pe data de 31 decem­ brie 1964), ar mai fi de subliniat faptul că, pe lângă bogata sa activitate misi­ onară şi cărturărească (deşi desfăşura­ tă departe de turma pe care o avea de păstorit, dar pe care nu avea să o uite vreodată), marele ierarh a trăit într-o perioadă de nedreptăţi fără seamăn, fiind umilit, batjocorit în fel şi chip, strâmtorat şi necăjit din toate părţile. Cununa sfinţeniei sale avea să fie însă împletită tocmai din aceste împilări şi strâmtorări „ale păcătosului Sofro­ nie". Pomenirea acestui smerit sfânt de la sud de Dunăre, care a trăit o bună parte din viaţa sa şi la Bucureşti, se face pe data de 11 martie. Cât despre problemele de limbă ale acestei frumoase autobiografii a 8

CUVÂNT ÎNAINTE

sfântului - o limbă bulgară din urmă cu mai bine de două secole, după cum am amintit - , s-a recurs la folosirea dialogului şi la împărţirea textului în mici capitole (aşa cum fac chiar şi une­ le ediţii bulgăreşti mai vechi), ca şi la transcrierea numelor unor localităţi în limba de astăzi, pentru a face astfel lectura textului original mai uşoară. Autobiografia Sfântului Sofronie de Vrata » a cunoscut mai multe ediţii, > la puţină vreme de la apariţie, în mai multe limbi de circulaţie, dacă ar fi să amintim numai de o ediţie în france­ ză de pe la 1885, urmată de o alta, în rusă, la puţină vreme. Nădăjduim ca prin această pri­ mă tălmăcire în româneşte, deşi foar­ te târzie, vom umple un gol în litera­ tura noastră duhovnicească, pe de o parte, şi, pe de altă parte, vom îm pli­ ni o datorie aproape uitată - atât faţă de Sfântul Sofronie de Vraţa, cât şi fată de cititorul de la noi, însetat de » cunoaştere şi duhovnicie. Traducătorul
11 m artie 2012, de p razn icu l S f Sofronie de Vraţa

V IAŢ A Ş I PĂTIMIRIL E

PĂCĂTOSULUI SOFRONIE

care era rea şi zavistuitoare.astăzi.tr. din tatăl meu. m-au dat pe mine să învăţ carte.C o p il ă r ia şi ş c o a l a u. oraş în regiunea Sliven. Vladislav. m-am născut în satul Kotel1 . şi repede am învă­ ţat eu citirea cea simplă. Şi pentru că în Bulgaria nu era o şcoală mai înal­ 1Kotel . Bul­ garia (n. iar de mine se lepăda întru totul. 13 . Ea însă purta de grijă doar de copilul ei. Când am fost însă în vârstă de trei ani a murit maica mea. mare ascuţime a minţii şi sâr- E guinţă am arătat. care mi-au dat din­ tru început numele de Stoiko. Şi împreună cu aceasta au mai avut un băiat. păcătosul printre oameni.). şi din m ai­ ca mea. Şi când am fost de nouă ani. iar tatăl meu a luat de soţie o altă femeie. Mai devreme nu a fost cu putin­ ţă să merg la şcoală. căci eram foarte bolnav şi slab. Maria. Când am mers însă la şcoală.

Aveam pe atunci 11 ani. în anul 1750. I nsă cum măcelarii erau răspân­ diţi prin tot Ţarigradul. Şi am învăţat Ceaslovul. Şi m-a luat un unchi ca să-i fiu lui fiu. Când am început să învăţ Psaltirea. îndată. ca fiu al lui. să merg la Ţari­ grad ca să adun banii pe care avea el să-i ia de la măcelari. Iar când am fost de şaptesprezece ani au murit şi unchiul meu. şi m-a dat ca să învăţ o meserie. după obiceiul cel negustoresc. Istanbul. unde se afla cu doi negustori de vite.r SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA tă în limba slavă am început să învăţ în greceşte. într-o zi ne-am hotărât cu unul din cei ce neguţătoreau împreu­ nă cu unchiul meu să mergem şi din­ 1Constantinopol. căci nu avea 'copii. şi mătuşa. unul după altul. a sosit însă vestea că tatăl meu a repausat de ciumă la Ţarigrad. Unchiul meu a murit la Ţarigrad. şi pe 14 . La Ţ a rig ra d 1 9 celălalt mal. Şi m-au împins cre­ ditorii şi cei ce neguţătoreau împreu­ nă cu el.

s-a apropi­ at întregul popor către palatele cele împărăteşti.).VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE colo. loc al execuţiei pe data de 15 august 1714 a martirilor Brâncoveni (n. căci o să vi se taie capetele! Noi l-am lămurit că suntem stră­ ini şi oameni simpli şi.nu ştiu. 2 Cartier al Istanbulului.tr. am văzut într-un loc mulţime multă de oameni şi doi luptători care se luptau. A venit atunci un străjer şi ne-a întrebat: .).Ce faceţi aici? Plecaţi îndată. Şi când au sfârşit ei lupta. Şi priveam din luntre la palatele împărăteşti. fiind ele aproape de Uskiidar2. ca să tre­ cem cu o luntre.tr.). întorcându-ne.). voiam cu această luntre să tre­ cem dincolo.tr. oameni de rând.mic port (n. 4 Ienicer . 15 .ostaş din corpul de elită al vechii infanterii turceşti (n. Şi am mers la schelă1 .tr. dar şi poartă a vechiului Constantinopol. dar putea să fie acolo însuşi sultanul. situat pe malul Bosforului (n. ne-au prins pe noi ienicerii4 care 1Schelă . Şi mergând către ele. şi acolo ne-am mirat încotro să mai apucăm. Şi noi împreună cu ei am pornit şi am ajuns între Poarta împă­ rătească şi Yali-Kiosk3. 3 Celebră piaţă. Iar în sus erau palate înalte . Iar noi.

îmi dădeau gal­ beni pe geam. Iar în faţă erau câteva case evreieşti.De ce strigi? A 16 .cântând. iar turcii depravaţi de acolo. printr-o curte în care erau doar turci . Insă eu mi-am dat sea­ ma pentru ce m-au închis acolo! Şi s-a întâmplat că era o cheie pe dinăuntru şi îndată am închis uşa. văzându-mă. îndată au venit câţiva evrei şi m-au întrebat: . am mers la limanul cel de obşte şi am trecut la Uskiidar. într-o odaie ce era aproape de drum.. frumos la chip. jucând şi veselindu-se . de câte ori acei depravaţi veneau şi mă rugau ca să le deschid lor.. îndată m-au prins să mă cerceteze despre actele mele de drum. slobozindu-ne de acolo. Şi. Pe m a l u l a s ia t ic Iar pe atunci eram eu tânăr fecior. A. căci nu ne-au văzut că am trecut cu norodul.. Şi le-au aflat pe ele în neregulă şi m-au dus.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA păzeau acolo şi voiau să ne omoare. Iară eu am văzut cum stau lucrurile şi am început să strig. Dar.

Şi pe când mă aflam la Ţarigrad rudele mele au răpit din destul din lucrurile de acasă şi le-au ascuns pe ele. însă primarul satului nu voia să mă dea: ştia că sunt nevinovat. întorcându-ne în sat sănătoşi. Şi făcând socoteala. Şi au mers creditorii unchiu­ lui meu împreună cu judecătorul turc ca să scrie cele ce se aflau în casă şi au aflat foarte puţine. Şi au mers ei la însoţitorul meu. i-au dat câţiva bani slujbaşului care se ocupa de paşapoarte şi m-a slobozit acesta de acei depravaţi. unchiul meu a rămas dator 400 de groşi.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE Şi le-am spus lor pricina. Iar judecătorul a poruncit să mă bată la falangă1. Şi au crezut ei ei că eu am ascuns. S 17 . pentru a fi bătuţi la tălpi (n. Cu toate acestea m-au pus în lanţuri de 1 Falangă .sul de lemn. Şi m-au împovărat oamenii pe mine ca să le plătesc. de care se legau picioarele condamnaţilor.tr. D a t o r ii i am adunat cât am putut.).

m-au silit pe mine rudele să mă căsătoresc. ' către vlădica. după jude­ 18 I nsă. Şi abia atunci m-au slo­ bozit. tânăr şi prost. Şi de cum m-am căsătorit. însă nădăjdu­ iam în meseria mea.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA fier şi m-au ţinut la închisoare vre­ me de trei zile. să caut îndreptăţire. însă.că nu am ascuns nimic. Aveam eu puţini bani. dar am cum­ părat casa unchiului încă pe când tră­ ia el. Dar. Eram de optspre­ zece ani. Şi am pornit la Şumen. Şi doar pentru puţin că nu ne-au omorât pe cale tâlharii! CĂSĂTORIA ŞI PREOŢIA şi cu cei apropiaţi care cereau mărfu­ rile lor. căci nu avea cine să-mi mai poarte de grijă. înainte de aceasta. după aceasta. până ce rudele mele mi-au mai dat încă ceva pentru a aco­ peri datoria. şi nu ştiam că unchiul meu o să fie dator şi că voi fi împovărat cu întreaga lui datorie. am risipit şi cele rămase. mi-au cerut jurământ înaintea vlădicii . pe când încă nu se adunaseră creditorii .

căci altcineva i-a dat lui 150 de groşi. Şi l-au rugat pe el.Să ştii că vlădica nu te va mai face preot. şi o să-l hirotonească pe acela... Rămâi aici! Zilele astea va veni vlădica al nostru. Mi-a înapoiat banii şi mi-a spus: . O să-l rugăm pe el să te facă preot. Şi m-am gândit să las şi casă. 19 . a venit la mine şi mi-a spus: . strâmtorat. Şi am dat lui şaptezeci de groşi. şi el îndată s-a învoit ca să mă hirotonească dumini­ ca ce venea. ca să ies la liman. şi eu am pregătit toate cele de trebuin­ ţă pentru duminică. căci era puţin mândră!. Şi peste trei zile a venit arhiere­ ul. Auzind unul dintre fruntaşii satu­ lui cum că eu caut să plec. Aceasta a fost într-o miercuri. nu am mai avut nici un fel de capital. împovărat fiind cu datorii. Joi seara a venit însă la mine secretarul vlădicăi. şi întru scârbe îmi petreceam via­ ţa mea! Câte ocări am mai răbdat de la soţia mea. După ce am plătit această datorie ca un orfan am tras cu nevoile.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE cată. şi soţie ca să merg prin sate după muncă.Nu pleca niciunde.

SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA Ce scârbă şi jale m-au cuprins mer­ gând să mărturisesc acestea la duhov­ nic. şi ei au mers şi i-au dat lui încă 30 de groşi şi m-a hirotonit pe mine pe 1 septembrie 1762. neştiutor de car­ te. Şi arhiereul avea ca ajutor un grec. căci ei toţi în acele vremuri erau neînvăţaţi. cel simplu 20 I ar pentru că ştiam să citesc puţin. Şi în câte rânduri nu m-a lipsit aces­ ta de dreptul de a sluji. Am alergat la acei oameni care l-au rugat pe vlădica pentru mine şi i-au dat banii.. căci luasem mărturie şi pregăti/V sem toate cele de trebuinţă! Insă cui să-i spun acea scârbă a mea?. care şi mai mult mă ura. V r a jb e iau. şi mă urau pe mine.. neînvăţat defel. fiind ei atât de simpli şi neînvăţaţi. ceilalţi preoţi mă zavistu- . căci una ca aceasta este lucru firesc: omul învă­ ţat iubeşte învăţătura. Şi pentru nebunia tinereţei mele nu voiam să mă supun lor. Iar ei mă cleveteau înaintea arhiereului.

iar casa mea des­ tul de departe de biserică. Câte uliţe am ocolit până să merg la biserică şi iarăşi să mă întorc acasă! în câte rânduri au pus mâna pe mine. R ă z b o a ie l e între împărăţia turcească şi cea a muscalilor.şi la vecernie şi la utre­ nie. ast­ fel.băutura. şi m-au bătut. Câţi oameni nu au ucis! Satul nostru e la o răscruce de drumuri. şi în cap m-au bătut şi au vrut să mă ucidă.. Apoi au început să treacă paşalele. După obi­ cei însă trebuia să ne aflăm la biserică în fiecare zi . însă Dumnezeu m-a păzit. Şi m-au dus pe mine să le scriu foi de 21 I n anul 1768 a început războiul .. iar cel beţiv .VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE prostia. Şi. fără de pace eu am petrecut câţi­ va ani. Şi ce-ar fi de spus: apropiindu-se acei sălbatici şi cruzi necre­ dincioşi. cât rău nu au făcut creştini­ lor! Nici prin minte nu-i poate trece cuiva. căci doar cele care nu le-au venit în minte pe acelea nu le-au făcut.

dar s-a întâmplat să nu mă lovească. chemându-1 pe el. Şi. unul a azvârlit cu o suliţă asupra mea. iar noi am luat-o la fugă care încotro. Iar eu. ca să văd de ce vă cheamă paşa. Eu am alergat aproa­ pe de tabăra paşei. şi unul dintre aceştia am fost eu. a spus acesta: . căci scriam repede. l-a zăvorât în beci. care mergea la Ruse. urcând. paşa a chemat patru bătrâni la el. după ce s-au aranjat cu toţii. Şi pe când mergeam cu el la poarta paşei. dar nu mi-am dat seama că paşa stătea sus în cerdac şi se uita la mine.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA cazare. paşa. Unul m-a luat de bar­ bă şi doar pentru puţin nu a smuls-o pe ea! Şi. m-a strigat: 22 . merg eu sus. A venit şi un străjer. Dar lor nu le plăceau casele şi se întorceau îna­ poi: în câte rânduri au scos pistoalele la mine ca să mă omoare! Odată. după obicei. ca să ape­ re satul de neorânuiala oştirii.Staţi aici. care stătea întotdeauna în sat . dădeam foi de cazare. Şi văzându-mă.fiind trimis de vizir. Iar mai pe urmă a trecut vestitul Paşa Hasan din Algeria.

). Atunci.m are vizir între 1771 şi 1774. şi Varna.tr. cel m ai probabil. noi suntem raia: întot­ deauna am fost temători. în satul nostru. a fost un paşă arnăut. Iar paşa a spus: . au asedi­ at şi Ruse. Diferenţa de un an se d atorează. ne-am temut şi am fugit. şi Silistra. aşa cum se mai petre­ 1M uhsinzade M ehm ed Paşa . Şi au ase­ diat Şumenul. a doua oară.De ce fugi.Stăpâne. bre? Pune-ţi mâna pe el şi aduceţi-1 aici! Şi îndată m-au prins patru străjeri şi m-au dus la paşă. care păzea ieşirea ca să nu fugă oşti­ rea turcească. unde era vizirul Muhsunoglu1 cu oştire turcească. zăvorând pe străjer. necorelării datelor relatate (n. la fel ca iepurii.De ce fugi. Iară tu acum.Ce vătămare aveţi » din aceasta? V-am chemat ca să vă întreb despre cale. Straşnic paşă a fost! Şi a mers el la Ruse şi s-a aşezat acolo. în anul 1775. muscalii i-au biruit pe turci şi au trecut Dunărea. 23 . Cu ce frică m-am dus! Şi m-a întrebat pe mine: . bre? Cine te goneşte? Eu i-am răspuns: .VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE .

lăsând pământurile turceşti şi cele ale valahilor. care zavistuieşte orice bine. M-am făcut jude­ 1Gloabă = amendă. Apoi s-a făcut pace. au fugit cu toţii la Sliven. Au privegheat creştinii şi ziua şi noaptea. Auzind că ruşii au pus mâna pe vizir. Şi au plecat muscalii.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA cea. Şi am lăsat eu viaţa mea cea evlavioasă: şi am început să merg după voia lui şi după obiceiul cel grecesc. S-a întâmplat să fie acolo judecă­ torul . şi să pun gloabă1 oamenilor pentru nunţi între rude şi pentru alte lucruri. S i după aceea am mers la Sfântul Munte şi am rămas acolo vreme 24 . Şi câtă frică am petrecut ca să nu ne ia în robie fugind. străjerul şi căpetenia sătească a turcilor. l-a îndemnat pe arhiereu ca să mă facă epitrop al secretarului său.. În v ă ţă to r şi e p it r o p de şase luni. Şi bine am petrecut eu astfel.tr. taxă. despăgubire (n.. Şi m-am întors de acolo şi-am început să-i învăţ carte pe copii.). Insă dia­ volul. iar asediul a ţinut 22 de zile.

însă Dumne­ zeu sfântul mi-a răsplătit drept după faptele mele. iar stăpânirea turcească le-a dat lor averi şi autori­ tate (n. Şi. (Şi a chemat pe întâi-stătătorii fiecărui sat.tr. N 25 . Şi după ce am stat de vorbă. Iar sultanul1 din Vărbiţa a numit pe unul căpetenie. mergând acolo. însă locuitorii nu-1 voiau. ca să hotărască dania de sânge.. A . În c h is o a r e a u a trecut multă vreme şi a izbucnit o răscoală între întâi-stătătorii turcilor din Osman-Pazar: care dintre ei să fie căpetenie. aces­ ta a ucis pe căpetenia sultanului.) Şi din satul nostru am mers la Osman-Pazar zece oameni. Şi au trimis pe Bekir-Paşa din Silistra ca să-i împace.. au fost aşezaţi în Dobrogea şi Bulgaria.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE cător al omenilor.în timpul războaielor ruso-turce pe hanii tătari şi pe urmaşii lor. Fiind mahome­ dani. s-a hotărât pentru satul nostru 1 Aşa îi numeau turco-tătarii izgoniţi din Crimeea . dar nu pentru mine. Dar despre aceasta voi vorbi eu mai apoi.). ci pen­ tru folosul arhiereului. însă mai mult pen­ tru bani.

Hai. căci eram deznădăjduit!. 26 . Iar pe restul i-a trimis după bani în sat. mergând la paşă. ca să îi adu­ ne. Şi adăstam noi acolo închişi.. popo.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA 10 kesini1. că te cheamă paşa! Şi cu ce inimă am plecat la paşă! M-am rugat lui Dumnezeu în taină ca să mă ierte pe mine păcătosul. sunt trei zile de când au plecat: când să adune ei atâţia bani şi să-i aducă? Iar el mi-a răspuns: 1Un kesin = cinci sute de groşi.. Am fost şi eu unul dintre aceştia. mi-a spus el: . ca să aducă banii? Iar eu i-am spus: . bre..Stăpâne. Iar paşa a băgat la închi­ soare trei dintre oamenii noştri. iar ei nu mai veneau! Âm auzit că au ieşit în satul Vărbiţa ca să se plângă la sultan de paşă. Şi. Au început prietenii mei în închisoare să plângă cu lacrimi: „Vai nouă.Unde sunt oamenii voştri.. dându-le lor ca soroc trei zile. Au trecut patru zile. ne va tăia pe noi paşa!" Nu a trecut însă nici un ceas şi a venit un om al paşei şi a spus: . orfani săraci.

. Văzând că nu pot să-i răspund. aşteptam precum oile la tăiere.N-au venit oamenii voştri? Iar eu i-am spus: . mergi îndată şi scrie să nu-i adune de la popor.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE . din mâncarea cea neprielni­ că. şi bani îndoit voi lua de la ei! Şi am scris aceasta şi am trimis un om. Ei n-au venit. Au trecut trei zile. El însă nu a vrut să mai aştepte. fiţi milostiv. In cea de-a treia zi însă m-a che­ A mat paşa. Iar noi.. dar nu mi-au 27 .Stăpâne. ci îndată a trimis pe cineva ca să ceară încă o mie de groşi. Aceasta. Voiam să ies afară. ei vor sosi până în seara asta. mai răbdaţi încă puţină vreme. orice-ar fi. încât nu mai puteam de frică să-i dau răs­ puns lui la cele despre care mă între­ ba. Atunci. am deznădăjduit întru totul. ci să-i ia de la vreun oarecare negustor. Câte am mai petrecut în închisoa­ re! M-am îmbolnăvit de hemoroizi.Necredinciosule. mi-a spus cu blândeţe: . şi pe voi vă voi tăia. mergând înaintea lui. căci dacă în trei zile nu vor veni.

Iar pe atunci nu erau medici. ci unele babe care descântau m-au doftoricit pe mine şi mi-au dat leacuri. într-o asemenea strâmtorare m-am aflat! Şi mi-a dat Dumnezeu mie o astfel de pedeap­ să din pricina nebuniei tinereţii mele. încât nu puteam să stau într-un loc până ce ar număra un om până la zece. le-am ros­ tuit întru totul. Atunci de teamă şi de strâmtorarea bolii mi-au căzut toate firele de păr din cap! B o a la în apropierea bisericii şi le-am refăcut din temelii. având bani. când m-am mândrit întru epitropia mea şi am oropsit oameni nevinovaţi. Mi se părea că sufletul meu vrea să iasă pe gură. ci mă ocărau. ci mă plimbam ca nebunul pe malul apei şi plângeam. am cumpărat două case . Insă nu de o boală ca să zac la pat. m-am îmbolnăvit. însă fără 28 I ar după aceasta nu am trăit liniştit. Şi. trecând puţină vreme. ci mă cuprin­ dea pe mine o tulburare a minţii.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA îngăduit. Dar.

iar mai apoi am mers şi la Ţarigrad . cei cărora le eram datori nu ne dădeau pace şi îşi cereau banii lor şi voiau să mă bage în închisoare. Iar un fiu al meu a mers în Vala­ hia ca să cumpere porci.cheltuind mulţi bani şi îndatorându-mă nu puţin. oştirea trecea şi a tre­ buit să-i dăm adăpost. încet. Dar. s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. însă. încet. de cealaltă parte. Şi. înzdrăvenindu-mă puţin. Ni s-au întâmplat nouă şi alte necazuri: pe de o parte. iar. N e c a z u r i în f a m il ie upă aceasta au început război turcii cu muscalii şi cu austri­ ecii. pentru ace­ le descântece duhovnicul m-a oprit trei ani să slujesc Liturghia. văzând că ne-am îndatorat mult. a pierdut 1400 de groşi. a mers la tabăra ostăşescă şi s-a făcut pisar al aducătorului celui mare de dobitoace pentru oştire. zăcând şase luni de zile. Şi trecând 29 D . şi a murit.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE nici un folos! Am mers să caut doctori la Sliven şi la Iambol. dintr-o oarecare pricină. Şi a iernat vizirul Iusuf-Paşa la Ruse.

căci avea să ia de la fiul meu pentru banii săi dobândă.Iată. îmi spuneau mie: .SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA cei trei ani.Dă-mi . Şi aşa îmi spuneau aceia care au fost ucenicii mei! Asemenea ocări şi ruşine am răbdat vreme de şase ani. turc. dar nu cine ştie ce. 84 de groşi: . •Astfel că m-a ţinut încă trei ani fără să pot sluji Liturghia! însă câte am mai tras de la ceilalţi preoţi! Cum mă mai batjocoreau şi mă ocărau pe mine şi nu-mi dădeau partea mea din ceea ce se cuvenea de la biserică. Şi au adu30 C ând tabăra oştirii vizirului a fost la Macin. duhovnicul mi-a dat dez­ legare. principalul furni­ . iar când îmi dădeau. te hrănim ca pe un orb. O l ŞI LUPTE zor de came l-a trimis pe fiul meu şi pe un om de-al său. însă vlădica nu mi-a îngăduit slujirea.acei bani.spunea el . ca să adune oi din părţile Plovdivului. şi-ţi voi îngădui să slujeşti Liturghia.

VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE nat. Cine le-a vân­ 1Adrianopol. Şi acel turc l-a trimis pe fiul meu cu douăsprezece mii de oi la tabără. Şi. 31 . iar oile le-a luat pentru el. acolo să întrebaţi. Şi. 3Ocolie = regiune (n.tr. ca să întrebe cine a vândut acele oi.). a ieşit din Odrin întâi-stătătorul acelei ocolii3.tr. I-a luat sultanul de acolo şi i-a băgat pe ei la închisoare. Iar bătrânii noştri au spus: . iar fiul meu a lăsat şapte sute de oi alese în satul nostru. într-o zi au venit în satul nostru doispreze­ ce străjeri. ca atunci când trece turcul pe acolo să le vândă. le-a vândut.ca să nu fugă turcii de la oştire. în acele zile. Iar sulta­ nul i-a predat pe cei care erau închişi întâi-stătătorului acelei ocolii.). la care turcii au obiceiul de a tăia oi (n. trecând. ajungând în satul Fandaklii. Edim e (n. iar noi nu aveam nici o veste despre ei. Le-au luat pe ele Hagi Vlasie şi Matei. şi le-au dat unui om să meargă la Odrin1 şi să le vân­ dă pentru curban-bairamul turcesc2. ca să păzească trecătorile . 2Mare praznic mahomedan.Acele oi s-au vândut în casa preo­ tului.). s-au certat între ei ciobanii şi au omorât pe unul dintre ai lor.tr.

pe mine. cine le-a cumpărat el ştie. să li se taie capetele şi să fie lăsaţi acolo. Am mers cam două ceasuri. dacă să ne îngăduie să mergem cu caii noştri. Acesta însă. Şi ne-au dus pe noi trei . iar noi eram pe jos. Căpete­ nia a trimis să întrebe pe întâi-stătător.Nu există un retevei de lemn ca să-i bateţi să meargă? Dacă nu mai pot să meargă. a căzut la pământ şi a leşinat. şi ne-au fost legate mâinile la spate. se pregătea să meargă la Kazanlâk şi ne-a dat pe noi pe mâna căpeteniei.. Şi m-au chemat pe mine acolo. în ziua a 23-a. Vremea era atât de înăbuşitoare şi văzduhul dogorea ca un foc. 32 . la Sliven. în urma noastră. şi m-au dat pe mine acelor străjeri ca să mă pedepsească. fiind mai în vârstă.la întâi-stătătorul ocoliei. pe Hagi Vlasie şi pe Matei . şi ne-au silit să mergem pe jos. Era în luna iulie. am pornit pe acea câmpie la Korten. iar el a răspuns: . Pregătindu-ne. care se afla aproape.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA dut. De căl­ dură însă ne-am oprit. cum ar fi fost cu putinţă să mergem şi unii şi alţii la fel? Hagi Vlasie. căci ei erau pe cai. noi nu ştim..

Iar acesta m-a întrebând pe mine întâi: .. M-au bătut pe mine şi-mi spuneau: . Şi s-au aşezat trei peste mine.Isleam aga. Şi. Dumnezeu să ferească de o astfel de bătaie. . şi ne-am mirat ce să mai facem! Ne-am înţeles şi am făgăduit căpeteniei treizeci de groşi.Şapte sute.Şi câte a vândut? . ne-am oprit acolo. doar atâta ştiu.Nu ştiu. ne-au dus pe noi la întâi-stătătorul ocoliei. Şi îndepărtându-ne puţin. am rămas fără duh în noi. .VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE Şi. Hagi Vlasie le-a luat. ne-am urcat pe caii noştri. căci cu bani turcii lesne se învoiesc. ajungând în satul Korten. câte oi s-au vândut? 33 . . a străjerilor. şi au început să sară pe mine cu picioarele goale.Spune. trecând în jur de un ceas. auzind unele ca acestea. Şi. fără nici o milă.Dar încă nu le-a vândut? I-am spus: . mârşavule? Şi îndată a poruncit să mă trânteas­ că cu faţa la pământ.Chiar nu ştii.Cine a vândut acele oi? I-am spus: ..

Mi-au rupt hainele. Şi m-au slobozit pe mine. ţigani. Şi în fiecare zi. care erau până la douăzeci şi cinci: turci. în faţa ochilor noştri.îndată duceţi la spânzurătoare pe acest mârşav! Şi m-au luat pe mine străjerii ca să mă spânzure. însă câte oi şi pe cât le-a vândut nu ştiu.Lăsaţi-mă şi vă voi spune. am spus. s-a rugat pentru mine. neputând să rabd mai mult .SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA Iar eu. duceau la spânzurătoare din 34 . creştini. care era lângă el. Iar pe Hagi Valsie l-au bătut. însă ei mă târau afară. Şi ne-au legat pe noi în lanţuri de fier. care fugiseră de oşti­ re. . ca să nu mă spânzure.Ştiu. un agă. Atunci aga a strigat: . lângă alţii închişi. însă mai puţin. . însă mai mulţi arnăuţi.Spune! mi-au zis ei. Am uitat şi băta­ ia. că aducătorul de dobitoace pentru oştire a vândut la doi negustori mai multe oi. când au venit muscalii la Macin.inima îmi stătea de durere am spus: . Eu trăgeam către întâi-stătător. şi durerile! Atunci.

iar pentru această gloa­ bă a luat jumătate de la întâi-stătătorul ocoliei lăsat la vatră. Şi ne-au slobozit pe noi. şi acele femei au mers şi i-au înmânat o jalbă îm po­ triva noastră. i-a venit acelui agă lăsarea la vatră şi ast­ fel au rămas în închisoare ciobanii din satul nostru. principalul aducător de came al oştirii a luat dezlegare de la vizir şi i-a slobozit pe ciobani. au luat şi oile de la sultan. Şi au stat acei ciobani la închisoare vreme de trei luni.Când vom merge la Odrin. am fugit în pădu­ re şi am stat acolo două zile. Insă până să meargă la Odrin. până ce a plecat paşa. şi ne-am rugat noi ca după cinci zile să plătim o gloabă de 5500 de groşi. Şi ce-am pătimit de la soţiile lor! A trecut prin sat un paşă. atunci îi vom slobozi. şi au spus: . Şi veneau străjerii la noi şi ne înfricoşau că ne vor duce şi pe noi. După aceasta. adică 750 de 35 . însă pe ciobani nu i-au slobozit. Şi ce era să fac? Iată.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE acei arnăuţi. Şi după aceea ne-am dus la acei agi. ca să se mijlocească pentru noi. alt necaz! Auzind însă.

atunci şi căpeteniile. Sfârşindu-se toate aceste lucruri. iar pre­ oţii mă ocărau în fiecare zi. doisprezece ani i-am învăţat pe copiii lor carte.şi trupeşte şi sufleteşte . m-au predat întâi-stătătorului.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA groşi. iar numele lui era Mehmed Serbezoglu. însă dacă vlădica nu mi-a dat îngă­ duinţă să slujesc Liturghia. pe vremea iernii am stat la casa mea. ca să slujesc în toate lucrările cele de obşte: în câte rânduri n-am mers la sfatul vizirului pentru ajutorarea satului. după o asemenea trudă ce am făcut.. în fie­ care duminică şi în fiecare praznic am grăit cuvânt de învăţătură. Şi mai ales din pricina ocărilor popeşti. şi. Acel întâi-stătător era din Karnobat. şi după atâta bine ce le-am făcut . mai pe urmă m-au dat pe mâna întâi-stătătorului ocoliei ca să mă omoare! A In A n h ia l s k o pe mine. cum că mă hrăneau 36 T oate acestea mult m-au necăjit . fără de vină.

care luase gloaba de la noi. Am fost patru în aceleaşi lanţuri înguste: nu puteam nicicum 37 . împreună cu Kamobatul. nici nu le cumpărasem. m-au bucurat foar­ te mult creştinii. iar după ace­ ea am luat-o înapoi de la el cu porun­ că de la vizir. m-am dus în eparhia Anhialsko.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE ca pe un orb. pentru această povară. de aceea nu i-a fost cu putinţă să mă vatăme cu vreun lucru. Nu mi-au prici­ nuit nici o vătămare. în acea zi. Iar vlădica de acolo m-a primit cu bucurie şi mi-a dat mie o enorie din douăspre­ zece sate. Şi ducându-mă să spun cuvânt de învăţătură. Şi în acel ceas a trimis slugi şi au pus mâna pe mine şi m-au vârât într-o straşnică închisoare. Atunci. Şi din martie până la Sfânta Treime am vieţuit eu liniş­ tit. a venit porun­ că să fie iarăşi Serbezoglu întâi-stătător al ocoliei. unde m-au ţinut patru zile. şi el avea un sul­ tan ca oaspete în casa sa. doar că s-au vândut şi s-au cumpărat în casa mea. căci în acele zile era târg în Kamobat. căci acele oi eu nici nu le vândusem. însă credeam în drep­ tate. Ştiam că acolo este Serbezoglu.

mă ocărau şi îmi spuneau: . Au venit străjerii la mine. atunci doi ar fi trebu­ it să şadă. Şi s-a rugat maica acelui om ca să mă dăruiască ei. ca să nu-i scârbească pe creştini prin uciderea mea. Aflând una ca aceasta. a venit iute un străjer şi m-a întrebat: .SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA să ne întindem. Mă uitam ca un bou la tăiere în ce ceas mă vor omorî! In cea de-a cincea zi sultanul a plecat şi.De îndată ce pleacă sultanul te vom bătea la stâlp: ca să iei aminte cum se ia de la întâi-stătătorul ocoliei gloaba înapoi! Şi nu a îngăduit niciunui creştin să vină la noi. dacă doi dintre noi s-ar fi întins.de maica acelui om. Pentru că era târg şi ei erau adunaţi acolo. Bărbaţii se rugau de un om drag lor. Voia să dea sen­ tinţă ca să mă omoare. în locul meu 38 . Şi. îndată ce a ieşit pe uşă. iar femei­ le . creştinii din oraşe şi din sate au alergat cu jalbă. căci. Şi cu mare rugăminte m-au slobozit pe mine din acea moar­ te înfricoşătoare. pentru că jurase să mă omoare în acea zi.Care e numele tău? Spune drept! Şi eu i-am spus.

Şi avea ca femeie a lui pe fiica unui han. nume de fami­ lie (n. stăpân al casei. In cazul de faţă. domn. iarăşi mi s-a întâmplat mie un necaz. Acel sultan iubea o creştină din acel sat.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE a adus să-l bată la stâlp pe un păstor turc. am fost chemat ' Ciorbagi: termen folosit adesea la sud de Dunăre. I nsă. pe de-a-ntregul. nici nu-i îngăduia să se căsătorească. fiica unui oareca­ re Ivan Ciorbagi1 . având semnificaţia de stăpân. şi pe care voia să o ia ca să-i fie a doua soţie. Dar acea fiică de han nu-i îngăduia lui să-şi ia o a doua soţie. îndată după aceasta. Şi acolo trăia un sultan pe nume Ahmed Gherai. şi .tr. căruia i se mai spu­ nea şi Kovangioglu. Iar acea gloabă ce luasem de la el înapoi din nou a luat-o pe ea de la mine. într-o zi. Şi astfel o ţinea pe acea fată săracă de patru-cinci ani nici nu o lua.). O NOUĂ NĂPASTĂ acesta mai înfricoşător şi mai plin de răutate decât toate! Era în enoria mea un sat care se numea Şihlare (Vărbiţa). care era ucigaş.

căci acolo se afla singura biserică din întreg ţinutul Karnobat -. Iar eu atunci m-am temut şi am căzut în mare frică. Şi am văzut într-un loc. După aceas­ ta. am mers într-un sat care se numeş­ te Kosten . ca să mă che­ me pentru o treabă ce nu mai suferea amânare. bărbaţi şi femei care secerau pe ogor şi doi turci care şedeau lângă 40 . Iar eu. După trei zile am aflat că sultanul l-a urmărit pe tatăl fetei ca să-l omoa­ re.De unde e acea fată? Şi ei mi-au spus că e aceeaşi fată pe care sultanul voia să o ia ca a doua lui soţie. dar el fugise. îl prinsese însă pe fratele fetei şi mult îl bătuse şi îl înglo­ base pe el.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA la Kamobat. A venit atunci un om pe nume Miloş. ca să cunun la o nuntă. Şi eu am crezut şi am făcut acea cununie. ca să slujesc Liturghia în ziua Sfinţilor Apostoli Petru şi Pa vel. m-am sculat şi am mers cu acest Miloş în drumul nostru. după prânz. Şi-am întrebat: . nu departe de drum. dar că acum i-a îngăduit să se căsătorească şi pentru aceasta o adu­ seseră aici.

cum eram aproape de el. Iar el mi-a spus: . am venit de curând aici şi nu ştiu cine este fata lui Kovangioglu.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE ei pe cai.Eu sunt om străin. ne-a chemat pe noi să venim la ei. apoi a scos pistolul. îndreptându-1 spre mine.Dă-mi repede o frânghie ca să-l spânzur pe acest vânzător de fete! Şi acela a mers şi a luat de la calul meu o frânghie îndoită şi a pus-o după gâtul meu. Cum treceam pe drum.Sultanul e. însă el a strigat la omul său: .Tu eşti popă în acest sat? Iar eu i-am răspuns: . Şi îndată s-a căţărat omul în salcie şi 41 . De cum ne-am apropiat. Iar eu am alergat ca să-i sărut mâna. rob al tău. Miloş a spus: .Tu ai cununat-o pe fata lui Kovangioglu la Kamobat? I-am răspuns: . Dar el îndată a ridicat puşca şi m-a lovit cu patul ei în două rânduri pes­ te umeri.Eu sunt. Şi era acolo o salcie. El însă m-a întrebat: . i-am prins pistolul. Dar eu.

Atunci sultanul i-a spus omului său: . să mergem în sat şi aco­ lo să-l spânzurăm.Mergi şi ridică-1 pe acel mârşav.Dă-te jos.. a ridicat puşca spre omul său şi i-a strigat: . Iar sultanul mergea după mine şi mă ocăra: 42 . Miloş. bre? Acum te trântesc din salcie! Omul trăgea în sus. lovindu-1 cu patul puştii sale peste faţă. însă. şi l-am rugat pe sultan ca să mă cruţe.De ce nu tragi frânghia. însoţitorul meu. Apoi sultanul s-a întors cu faţa către salcie. Dar sultanul.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA mă trăgea pe mine cu frânghia în sus. dar şi eu tră­ geam în jos. i-a crăpat lui fruntea. a fugit şi nu a mai avut cine să mă ridice mai mult. zicându-i: . căci mâinile mele nu erau legate.. cum mâinile mele nu erau lega­ te. ca să-l vadă toată lumea! Acel om m-a târât cu frânghia de gât. ţineam frânghia şi trăgeam în jos. Şi când şi-a ridicat sultanul ochii. Dar el şedea pe calul său şi a strigat la Miloş cu mânie. bre! Miloş a început să se roage pen­ tru mine.

VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE

- Dacă pe tine nu te omor, atunci pe cine să omor? Să cununi tu pe soţia mea cu ghiaurul! Iar eu tăceam, căci eram deznă­ dăjduit de viaţa mea. însă, cum mă duceau pe câmp, era iarbă şi buru­ ieni până la genunchi şi nu puteam să merg. De câte ori am căzut, iar el mă trăgea cu frânghia; şi doar pentru puţin că nu m-am înăbuşit! Dar sul­ tanul mergea după mine şi mă ocăra, apoi zom ăia pistolul în spatele meu şi trăgea; însă fie nu mă nimerea, fie nu trăgea spre mine, căci era beat. Şi cum am ieşit la drum, i-a spus omului său: - Stai. Şi ne-am oprit. Atunci şi-a îndrep­ tat puşca lui către mine şi mi-a spus: - Necredinciosule, să treci îndată la credinţa noastră, dacă nu, acum te duci după lumea asta! Iar eu, ce era să fac? De teama morţii mi se topiseră şi buzele şi nu puteam să mai vorbesc. Am spus doar atât: - Ei, stăpâne, această credinţă cu puş­ ca e oare? Dacă vrei să omori un popă, oare vei primi tu laudă de la lume? 43

SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA

Iar el şi-a ţinut multă vreme puş­ ca îndreptată spre mine şi se gândea. Apoi mi-a spus: - Desparţi pe acea femeie de băr­ batul ei? Eu i-am răspuns: - Cu adevărat, de cum ajung la Kamobat, îi despart pe ei. -Ju ră ! a spus. Ce era să fac? De teama morţii > i-am jurat şi i-am spus: - După Dumnezeu, îi despart. Atunci m-a ajutat şi omul lui şi a spus: - Stăpâne, ce trebuie să-i despartă? Numai să-i afurisească şi ea singură va fugi de la el. Atunci i-a spus omului său: - Dacă e aşa, slobozeşte-1 ca să se ducă în drumul său! Iar eu, plecând de acolo, în puţină vreme am ajuns în satul Sigmen, care e la o depărtare de două ceasuri. Aco­ lo îndată am băut trei-patru pahare de rachiu tare. Şi, şezând, m-a cuprins atunci pe mine frica şi am început să tremur ca o trestie. Iar după un ceas a ajuns acolo şi Miloş. Şi, văzându-mă, 44

VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE

s-a minunat şi a căzut în înfricoşare. Şi cuprins de mirare, a spus: - Oh, părinte al meu, mai eşti viu? Eu, mi-a spus, alergând mult, mă uitam de departe către salcie - cum atârnai spânzurat, însă nu mai erai. Şi, cum am auzit puşca, am spus: Ai plecat din această lume, sărmane popă Stoiko! Iată astfel de pătimiri şi de înfri­ coşări de moarte au năpădit pe capul meu. Aşa am suferit pentru o vină străină.

A .

In K a r a b u n a r

şi

A rbăn aşi

i, după ce am încheiat acolo un an, am mers la Karabunar. Şi am şezut şi acolo un an, dar am petrecut în pace. Şi, plecând de aco­ lo, au plâns creştinii din pricina des­ părţirii mele de ei. Am vrut să stau şi anul celălalt, dar nu mi-a mai fost cu putinţă să rămân, căci copiii mei s-au mutat din Kotel şi au mers să vieţu­ iască la Arbănaşi, aşa că a trebuit să merg la ei. 45

S

In chiar 46 A . vlădica Serafim. fără de lucru. Iar el mi-a spus: . Insă el mi-a spus: . într-o mănăstire. însă eu m-am lepădat de una ca aceasta.Neîntârziat te vom face episcop. cum că nu sunt vrednic de un asemenea cin: una . E p is c o p S i.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA Şi am plecat şi m-am dus la Arbănaşi pe data de 13 martie. Şi în acele zile a venit epis­ copul de Vraţa.Lasă mănăstirea. a doua am auzit că acea eparhie este formată din multe sate mici. am mers la protosinghelul de Tâmovo. iar după câteva zile a repausat. Şi cu asemenea gânduri s-au scurs A in jur de cincisprezece zile. bol­ nav. ca să-l întreb despre o oare­ care treabă a mănăstirii. după o zi-două. Şi am şezut până în iulie astfel. fiind în vârstă de 54 de ani.că eram bătrân. kir Grigorie. căci voim să te facem episcop de Vraţa. ceea ce cere mulA tă slujire. Am stat în jur de două luni.

47 . Iar ierodiaconul mi-a sărutat mâna şi a plecat. Acum însă mă trimite vlădi­ ca. dacă te roagă: ca să avem şi noi tată arhiereu. Şi până ce eu m-am gândit ce răs­ puns să dau. mitropolitul (numele îi era Matei) . noi slujim de douăzeci de ani. a început copilul meu să grăiască: . atâtea zile sunt de când te chemăm la arhierie. iar alţii dau şi bani şi mijloci­ tori trimit. părinte. părinte. vezi însă că trebuie să dai un răspuns: dacă voieşti să fii ori nu.Iată.acolo sunt şi patru episcopi ai lui cu ei are sfat. tată. Iar la aceste stăruinţe m-am ple­ cat şi am dat făgăduinţă.De ce. fără bani şi fără mijlocitori.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE Ziua Crucii a venit la noi acasă ierodiaconul vlădicăi Teodosie şi mi-a spus: . dar nu putem să ne învrednicim să primim arhieria. şi toţi pe tine te-au aflat vrednic pentru a fi episcop al Vraţei. căci eu pen­ tru una ca asta am venit. nu vrei să te învoieşti. iar tu nu voieşti. Uite. iar ţie îţi vine un asemenea dar fără vreo slujbă.

în acea zi. în ziua a 13-a. Era într-o zi de joi. iarăşi în luna septembrie. cum de am 48 . la Kotel. în acele odăjdii m-au îmbrăcat când am fost hirotonit arhiereu. s-au minunat creştinii. într-o duminică. şi le-am săru­ tat mâna. mare bucurie a fost la mitropolie. masă mare şi ospăţ.Să fii pregătit pentru duminică. Şi. căci te hirotonim arhiereu. După aceea. făcându-mă arhiereu. m-au chemat la mitropo­ lie. iar în casa noastră.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA După aceea. mergând la Plevna. într-o duminică. vlădica Ghedeon. unde erau episcopii. şi cu ce odăjdii era îmbră­ cat arhiereul de atunci. Şi. iar ca arhi­ ereu am fost hirotonit în 1794. însă cum s-au potrivit lucrurile am fost hirotonit preot pe 1 septem­ brie 1762. cel care m-a hirotonit preot. Şi mi-a spus mitropolitul: . până ce s-a pregătit şi mi s-a dat act şi dezlegare de la Ţarigrad. pe un ger cumplit şi zăpadă. am stat la Arbănaşi trei luni. Şi m-am sculat să plec în eparhia mea pe data de 13 decembrie. Am luat hotărârea să ajung în episcopia mea de Naşte­ rea lui Hristos.

Stăpânind un teritoriu vari­ abil ca suprafaţă în timpul guvernoratului său. la sud de Dunăre. Aceştia au stfâns întreaga oştire din turci şi am ăuţi ca să se bată cu el. P r im e jd ii p e c a l e m auzitînsă îndată veste despre tulburări. pe care l-a izgonit din Vidin. neputând să meargă în părţile Vidinului din pri­ cina oştirii lui Pazvantoglu. Pazvantoglu a căutat chiar o desprindere de sub stăpânirea turcească. Am trimis înainte sătenii. prin­ tre ambiţiile sale numărându-se şi aceea de a ajunge „îm părat" al Vidinului (n. dacă 1 Osman Pazvantoglu (Pazvante Chioru) .). a 49 .Ce sunt aceaste tulburări înspre Vrata? » Iar oamenii din Plevna mi-au spus că Pazvantoglu1 este în ceartă cu Ghencea aga şi Hamamgioglu. Şi cum să mergem la Vraţa? Am rămas la Plevna trei zile şi în cea de-a patra zi m-am ridicat şi am plecat spre Vraţa. Şi am întrebat: .^ ^ ^ V I A Ţ A ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE avut îndrăzneala să plec pe o aseme­ nea vreme la Vraţa. guvernator al paşalei Vidinului. stau prin satele Vraţei.1758-1807. însă.tr. începând cu 1799.

SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA era oştire în sate. abia am găsit un turc. Şi aşa am ajuns în satul Koinare. Şi ce frică am mai tras până să pricepem! Iar aceştia erau din Vra­ ţa: ieşiseră ca să gonească acea oştire care se împrăştiase şi răscolea satele Vraţei. Era în vremea prânzului . 50 . iar acel sat e la un ceas depărtare de Koinare. au venit oameni şi-au spus că au sosit în satul Breniţa până la 440 de panduri ai lui Pazvantoglu. In cele din urmă. să alerge înaintea noastră şi să-mi spună ca să ne întoar­ cem din nou la Plevna. Am plecat din satul acela şi ajungând A la Vraţa am văzut multă oştire ieşind din oraş şi venind în întâmpinarea noastră. la miezul nop­ ţii. eram cuprinşi de frică şi ne miram încotro să ne mai ducem. Dar noi. însă nu ştiam ce este cu acea oştire. care este la jumătate de cale de Vraţa. iar mie mi-a fost frică să nu vină pandurii şi să ne prade. neştiind ce înseamnă numele de panduri. însă de ger şi de teamă nu a vrut nimeni să meargă.oamenii nu mai veneau. Am trimis oameni ca să-mi aducă străjeri înarmaţi. însă.

însă milostenie şi ajutor. Au venit în întâmpinarea noastră câţiva preoţi şi mi-au spus: . foarte rar am primit. Apropiindu-mă de Plevna.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE In e p is c o p ia V ra ţei O i am ajuns la episcopia mea. am trimis oameni ca să vestească că voi fi acolo. neauzind de la alţi arhierei o asemenea învăţătură pe limba omului de rând. Iar creştinii. Mi-au făgăduit mai dinainte însă că dacă dă Dumnezeu belşug mă vor ajuta. Cutreierând regiunea Vraţei.. în luna iunie. am adunat dania de arhie­ reu. aşa cum e obiceiul. Am mers prin sate. mă socoteau ca vreun oarecare înţelept. m-am ridicat să merg la Plevna.douăzeci de bani fiind o oca de făină. Şi mergeam eu prin biserici în zilele de duminică şi în sărbători. căci în acei ani a fost mare foamete în întrea­ ga ţară . ca să adun şi acolo. rosteam cuvânt de învăţătură în limba popo­ rului. fcJ însă aceasta nu era mai prejos decât închisoarea. Fie! Şi m-au pri­ mit pe mine creştinii plini de bucurie..

Şi nici măcar un creştin nu iese din casă. nu e cu putinţă să vii acum la Plevna. Nu a rămas neatins nici un sat. cu voia lui Dumnezeu. dar mai mult pe turci i-a atins şi mai puţin pe creştini. 52 P . Spre luna octombrie. am auzit puştile cum trag. trecând pe lângă Plevna. ' căci înăuntru cetătii » se bat Topuzoglu şi Nalbantoglu care să fie primul. au venit din Plevna ca să mă ia şi mi-au spus: . Ce bani am adunat la Vraţa i-am cheltuit pe ei. ce frică am mai tras! Şi ne-am dus la Arbănaşi. Şi..încă mai e ciumă. A venit un preot ca să-mi sărute mâna. Şi. am rămas la Arbănaşi patru luni. Şi m-am dus cu ei la Plevna. însă până să trecem de cetate. pentru acea teamă de moarte.Vlădica. pentru păcatele noastre!. a fost o ciumă neaşteptată. atât ora­ şele. care a cuprins întreaga eparhie. cât şi satele. în vara ace­ lui an. C iu m a lecând însă din eparhia mea.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA .. iar noi pe ascuns am ieşit noaptea.

Dimineaţa au venit să ceară de la mine un preot ca să-l îngroape. am auzit pe alţi preoţi spunându-i lui: . dar pe acest preot de ce nu-1 îngroapă? Iar eu ce era să fac? I-am trimis pe ei şi l-au îngropat. mi-au spus. şi când a vrut să vină spre mine.Dacă nu trimiţi popi. ca să mă împărtă­ şesc cu Sfintele Taine şi ce va da Dum­ nezeu. Şi m-am gândit să slujesc Liturghia. Iar dimineaţa au venit cu toţii. a fost aşa. dar Dumnezeu m-a păzit. .faţa lui era ca aprin­ să de foc.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE M-am uitat la el . Şi am plecat după aceasta prin Plevna şi prin sate am făcut agheas­ mă.De ce săruţi mâna vlădicăi? Nu te uiţi că eşti bolnav de ciumă! Şi. căci în acea noapte a murit. abia dacă am plătit dania cea vlădicească şi dobânda pentru ea. Ei până acum i-au îngropat pe toţi cei doborâţi de ciumă. 53 . dar eu nu i-am văzut fiind ei laolaltă. într-adevăr. Şi am mers astfel vreme de doi ani. Şi ce bani am adunat. vom merge la întâi-stătător şi îi va sili pe ei să-l îngroape.

dezertori.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA Am acoperit şi cheluielile. Şi a ţinut Vidinul multă vreme sub asediu. dar nu a putut să izbândească ceva. Dar. tâlhari. împotriva lui Pazvantoglu.). De acum nu mai puteam să merg nică­ ieri. nici măcar jumătate din ea nu au putut să adu­ ne. în acel an. 1Hoţi. Pa z v a n to g lu in 1796însă au început să dea năvală tâlharii lui Pazvantoglu şi au năpădit toate satele şi oraşele. în anul 1797. cu patru­ zeci de mii de oşteni. Şi au ţinut-o pe ea sub asediu vreme de opt zile. însă nu au putut să intre în cetate. plecând Musta­ fa Paşa. Şi. însă nu am putut să micşorez din datoriile mele. cel mai adesea. s-a ridicat stăpânitorul Mustafa Paşa al Rumeliei. cârjaliii1 s-au unit cu oamenii lui Pazvantoglu şi au venit împotriva Vraţei.tr. cu toată truda. A n i d e p a c e . I-am trimis pe preoţi să adune dania. din trupele turceşti (n. şi s-au bătut. D 54 . tâlharii lui Pazvantoglu iarăşi au năpădit în întreaga mea eparhie.

Şi au ţinut aceas­ tă cetate sub asediu vreme de şase luni. iar spre primăvară iarăşi ne-am întors la Vraţa. Am pier­ dut şi calul meu de povară în acea noapte şi am pierdut lucrurile mele care valorau 200 de groşi. 55 . Şi până să trecem Dunărea. numai Dumnezeu ştie. însă nu au putut să izbândească ceva. Am şezut puţin aco­ lo. câtă teamă am tras. din nou s-a ridicat mare mulţime de oştire a sultanu­ lui împotriva lui Pazvantoglu. Şi s-au bătut. în anul 1798. până ce au plecat cârjaliii din epar­ hie. Se spunea că până la trei sute de mii de oşteni se adunaseră împotriva Vidinului. căci se întinsese până la Ruse şi Varna. am fugit noaptea ca să mă duc la Oreahovo. Şi am mers apoi la Arbănaşi. cu două zile mai înainte. Au venit Kapudan Paşa de la Ţarigrad cu multă armată şi tunuri şi vestitul Kara Osman din Anatolia şi alţi două­ zeci şi patru de paşale şi toţi întâi-stătătorii Rumeliei. ca să trec în Valahia.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE Iar eu.

am plecat de la Teteven ca să merg la Vra­ ţa de Paşti. Dar eu. a pârjo­ lit Gabrovo. hainele şi cărţile mele. In acea vreme. pe care le aveam. în timpul nopţii am mers la Teteven. Şi casa noastră a fost tâlhărită. m-am dus la protosinghelul din 56 D . nefiindu-mi cu putinţă.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA Fuga şi r ă p ir e a ar eu atunci unde să fug? într-un obor de oi am şezut în luna ianuarie vreme de douăzeci de zile. pe toate le-au luat şi toată casa au scotocit-o. nici o strachină măcar. Când s-a mai slobozit câtuşi de puţin drumul. şi crengile din pădure erau gata să-mi scoată ochii! Şi acolo am şezut vreme de două luni. iar de acolo s-au dus la Sviştov. până ce a trecut prima oştire. din pricina oştirii. plecând spre Vidin. Iar când prima oştire s-a apropiat de Vidin. să merg în eparhia mea. Iar la Arbănaşi tâlhăreau cârjaliii care erau cu el. Iar pe cale unii turci doar pentru puţin că nu m-au ucis pentru o vină străină. Husein Paşa. că nu ne-au mai rămas nouă nici o linguriţă. Iar copiii au fugit la Kotel.

Şi nu aveam bani ca să le cumpăr haine. când Pazvantoglu. în cele din urmă. mergând prin sate ca să adun dania cea vlădicească! Şi se întorceau turcii fugari de la oştire. eu mă aflam prin sate. Dar ce chinuri şi teamă am pătimit până ce să ajung la Vraţa! Câte păduri. 57 . a ieşit biruitor şi s-a împrăştiat oastea sultanului. ca să adunăm cele cuvenite episcopului în eparhia de la Tâmovo. am mers în eparhia mea. Iar după aceea m-am dus la Sviştov. Se lupta ca să ia cetatea. Ce teamă am mai tras. dea­ luri şi văi nu am cutreierat. Şi iarăşi am mers eu prin sate. în ziua de Sfântul Dimitrie. şezând pe rogojină. Şi turcii din Vidin s-au împrăştiat fugind prin sate. Şi întreaga oştire era la Vidin.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE Tâmovo. Şi am aflat pe copiii mei goi. iar străjerii săteşti îi adunau. şi împânzise­ ră satele. Mare scârbă am avut! A In luna august.

Şi m-am sculat ca să mă duc într-o altă mănăstire din eparhia Sofiei. Şi am şezut acolo cu ei în acea peşteră vreme de douăzeci şi patru de zile. Şi eram sloi şi m-am îmbolnăvit. In cele din urmă. Noaptea au venit cei care se ocupau de cazare. vremea era ploioasă. iar muntele povâmit şi înalt. nu am aflat pe nimeni: călugării fugiseră. şi văzându-1 că fuge către o peşteră. mănăstirea era închisă. A S 58 . s-a întâmplat să dăm de un preot pe cale. De câte ori am căzut pe cale până să ajungem la Mănăstirea Cerepişki! Iar când am ajuns la mănăstire. a sosit vestea că vine la T Vraţa Aii Paşa cu cincizeci de mii de UŞteni. şi nu ştiam unde sunt. şi eu auzind m-am sculat în acea noapte la ora două. am ajuns la ei. Era o noapte întu­ necoasă.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA A s c u n d e r e a p r in m ă n ă s t ir i i după ce am şezut acolo câte­ va zile. ca să fug din Vraţa. şi vre­ me de patru zile am zăcut la pat aco­ lo! Iar după aceea am prins puteri şi m-am mai înzdrăvenit puţin.

Iar urcarea şi coborârea durau câte două ceasuri. Şi. iar Iusuf Paşa este om bun . nu mai puteam să merg pe jos. însă abia în trei zile am ajuns. cum că Kapudan Paşa l-a ucis pe Aii Paşa la Oreahovo şi că oştirea lui s-a împrăştiat. După aceea. cu mulţime de lacrimi mi-am plâns viaţa mea! Şi acolo am şezut vreme de pai­ sprezece zile. şi scria că episcopia este goală. ci metoc bisericesc. Iar în Vraţa a sosit altcine­ va. cu adevărat. Şi în Vraţa am şezut aproape zece zile liniştit. ca să ierneze acolo. însă odaie era doar una. iar pe mine mă dureau picioarele. Şi mi-a sosit scrisoare de la Vraţa. ca să 59 . au năpădit la episcopie în ju r de cincizeci de oameni ca să stea acolo şi eu să-i hrănesc pe acei oameni. Şi până să urcăm şi să coborâm. însă era zăpadă mare şi iarnă grea.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE dar acolo munţii sunt înalţi şi calul nu putea să-i treacă. Zece ceasuri sunt până acolo. au venit la Vraţa zece cete de amăuţi. căci dintru început nu fuse­ se episcopie. cum nu erau case goale pentru locuit. Iusuf Paşa.şi să vin la epis­ copie.

câte minciuni n-am spus noi! însă în ce casă puteam să merg.e primejdi­ os. Vreme de iarnă. am luat în mână un bici şi-am luat 60 . Apoi. iar eu mi-am înfăşurat capul cu un şal. M-au întrebat: . făcându-se seară. Eram cu o căciulă verde. ger mare.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA stea acolo călugări. Şi ei m-au întrebat despre lea­ curi. Şi până am aflat un prilej ca să fugim de ei. Şi ce puteam să fac? Am trimis înainte calul cu povara împreună cu doi turci de aco­ lo. şi l-am rugat să mă primească în familia lui. căci toate erau pline cu turci! Am aler­ gat la întâi-stătătorul curieratului de poştă.Doctor sunt. Voiam să ies din Vraţa.Ce fel de om eşti tu? Să spun: episcop sunt . aşa că am spus: . însă paşalele amăuţilor păzeau poarta şi întrebau pe oricine ieşea ori intra. pe cât mi-a stat în putin­ ţă. am mers la un creştin. dar ea era pentru turcii risipiţi. căci nicăieri nu se afla o casă goală. le-am răspuns. iar eu. Era şi o alta.

Dar şi aici au început să vină turcii cu oştire. şi vinul. Am fi îngheţat de frig! Dimineaţa ne-am tre­ zit devreme.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE locul rândaşului. nici pâine. Iar la episcopie acei arnăuţi au luat toa­ te aştemuturile şi vasele. Prin sate mergeau oame­ nii paşalelor . Şi acolo am şezut cinci-şase ziîe şi am prăznuit Crăciunul. Nu mai era drum: zăpa­ da era adâncă. însă oamenii de aici erau porniţi în băjenie. Doar gerul cumplit. Şi îndată am ieşit pe poartă ca un curier al paşei. Nu era nici măcar un om. Patru ceasuri am stat pe loc. şi grâul. Dar în acea mănăstire nu am putut să rămânem. şi noaptea lungă din luna decembrie. Şi ne-am ridicat să mer­ gem în alta. care e mai departe de Vra­ ţa. abia peste două zile am ajuns la Mănăstirea Karlukovski. toate le-au mâncat ori le-au vândut.mai mult ca să se hră­ nească şi să-i tâlhărească pe oameni. şi orzul. Şi am ajuns seara târziu într-un sat. şi nu m-a cunoscut ce fel de om sunt! Şi m-am dus iarăşi la Mănăstirea Cerepişki. 61 . nici lemn. căci se retrăseseră din Vidin şi în toate cetăţile din jur erau paşale.

Şi a venit un om oarecare prin luna februarie şi a spus că a ridi­ cat Kapudan ostaşii paşalelor. unde aveam să mai fug? Nu să fug pentru că aş fi făcut ceva rău. iar eu nu aveam la mine nici măcar o sută de groşi. 62 I ar eu m-am bucurat şi m-am dus la Plevna. că erau până la două mii şi iernau în Plevna. Şi am stat acolo patru­ zeci de zile. P levn a venit în minte că în Vraţa se afla Iusuf Paşa. Ghiorgi Paşa. Dar. Husein Paşa. care sunt cei mai răi chinuitori. aşa că am mers din nou la Teteven.episcop! Iar paşalele-tâlhari voiau să pună mâna pe mine. Am ajuns la Plevna de sâmbă­ ta morţilor. şi fără 5000 de groşi nu era cu putinţă să mă slobozesc.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA Şi nu a fost cu putinţă să stau nici în acea mănăstire. ci pentru că numele meu era mare . Şi am stat liniştit aici până vinerea din Săptămâna brânzei. în dreptul Lomului. însă nu mi-a . iar la Lom. dacă vor trece prin Plevna. iar în Valahia.

nici fân. însă nu a fost aşa. Dar până ce să meargă şi să înconjoare casa. Şi auzeai strigăte de cadâne. M-am gândit că el va şedea o zi-două şi va pleca apoi mai departe. cu şase mii de oşteni. Şi. aşa că nu au rămas. nici pleavă. au venit ostaşii care cutreierau peste tot şi au bătut la poar­ tă. nici orz. Aşa că am alergat şi m-am ascuns într-o casă turcească. a întors faţa de la mine. Şi acest paşă a rămas vre­ me de cincisprezece zile. ţipete. dar nu aveau loc pentru cai. 63 . Ne-am rugat şi le-am dat bani. şi s-au dus în alte case. iar ea.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE Seara. ridicându-se el. şi nu au mai rămas goale nici case creştineşti. târziu. Au venit şi în casa noastră doispre­ zece oameni cu cai. dar cine să le asculte? Au venit şi în casa noastră. ca să nu o văd. Dar eu unde să fug! Afară din cetate nu puteam să ies. căci a stat zece zile. eu de frică am fugit la o cadână ce locuia singură. cum e obiceiul. dar noi nu aveam nici pâine. iar să stau într-o casă creştinească nu era cu putin­ ţă. Şi au spus că diminea­ ţă va veni Ghiorgi Paşa cu patru mii de oşteni. nici turceşti. în aceeaşi zi a venit şi Husein Paşa.

nimic altceva. Şi am întrebat ce înseamnă una ca aceasta. căci mulţi bani ar fi cerut de la mine. Şi cât m-am temut să nu vină cineva şi să mă pârască. Şi nu au trecut nici măcar trei zile. şi cui să-i vină în minte ca să-mi aducă ceva de mâncare? Dar şi oamenii de acolo nu sunt într-a'tâta de evlavioşi ca să aibă cinstire de vreun arhiereu. Mai avea însă puţină varză murată. Bazarul era închis. Să lăsăm însă mâncarea. mi se părea că o să mă omoare! Şi. Mi s-a spus: . şi toţi creşti­ nii aveau în casa lor turci. căci acel turc era sărac: mai mult mămăligă am mâncat. Era Postul Mare.Cârjaliii au sosit la marginea ora­ şului şi vor să intre în oraş neîntârziat. am ieşit din acea casă turcească şi m-am dus la casa epitropului meu. că s-a făcut în cetate mare tulbura­ re. ca pierit.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA Şi aşa am stat în acea casă turcească vreme de 26 de zile. dar multe zile chiar şi fără pâine am rămas. Şi ne uitam cum cadânele şi feme­ ile creştinilor duceau cu ele lucrurile 64 . iar la turcoaică nu era nimic de mân­ care. în rest. iar eu. după ce au plecat osta­ şii.

am plecat de la han şi m-am dus la metocul mormântului Domnului. Şi chiar de Paş­ te am slujit Liturghia. aşa că acei cârjalii nu puteau să-l ia.toţi au fugit afară. îndată s-a ridicat şi epitropul cu soţia lui. plângeau şi alergau către mahalaua turcească întărită. Când am început. să ne salutăm. Eu unde să fi fugit însă? Mă sfătuiau unii oameni să merg la un han. câţi oameni erau în biserică . căci era înălţat cu ziduri de pia­ tră. aşa cum este obiceiul. însă nu ştiu de ce era acea 65 . cu „Hristos a înviat".Ţ VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE lor de preţ. până ce au trecut cârja­ lii spre Tâmovo. Şi în linişte am petrecut Săptămâna Patimilor. Am rămas singur în biserică. Şi s-a înălţat hărmălaie în obşte şi ţipete. au luat puţine lucruri cu ei şi au fugit din casa lor. am auzit cum se cutre­ mură cetatea. iar la ceasul al treilea am m ers la vecernie. acolo erau mulţi turci. Iată că a venit şi ziua Sfântului Lazăr. Afară se auzeau ţipete şi plânsete. îmbrăcat în odăjdiile arhiereşti. în acea zi. şi ne-am bucu­ rat. Şi m-am dus eu la acel han şi am rămas acolo vre­ me de 15 zile.

Şi am stat acolo nouăsprezece zile. Atunci a venit în biserică un preot şi mi-a spus că au sosit împrejur două mii de tâlhari ai lui Pazvante. căci ograda bisericii era îngustă . ca să stea acolo şi împreună cu noi să mănânce pâine. cu un ajutor al său.sosiţi ca să ia oi pen­ tru domnul băjenar. însuşindu-şi toate lucrurile mele.se vedea din toate părţile. Şi am trimis pe preot la el. Şi acolo aveau tabără câţiva din oamenii lui Pazvante: erau beţi şi făceau rău. Dar aceasta a durat puţin şi s-a dus. Şi au venit oamenii lui şi m-au luat pe mine din biserică şi m-au dus la locuinţa lor. Mă miram: încotro să mai apuc? Atunci era un domn fugar. Şi au zdrobit porţile şi uşa şi s-au aşezat în metocul nostru. iar eu 66 . a căzut grindină cât nuca. cu străjeri şi cu până la şaizeci de oameni neguţători-ciobani . de sus. Con­ stantin. care era Guşanţ Aii Halii.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA mare gâlceavă şi nu am îndrăznit să ies şi să arunc o privire afară. Şi îndată. Pentru aceasta Constantin a luat doi oameni de la întâi-stătătorul lor. după obicei. Au venit cârjalii din alte locuri.

Noi ne ducem la Tâmovo. îmi spuneau Stoian pisarul. ca să nu-i spună cui­ va din afară. Şi 67 . Am început să mă gândesc ce să mai fac. să mă duc cu ei în Valahia . nicicum pe drum. să merg la Vraţa . într-o zi. însă prin Valahia. pe izlazuri.nu îndrăzneam. Să rămân la Plevna singur printre cârjalii nu era cu putinţă.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE stăteam între ei cu o căciulă de valah pe cap. pe câm­ pii. dar nu îndrăzneam să iau un turc călăuză. am luat până la urmă un creştin de la Constantin ciorbagiul. Nu puteam nici să citesc ceva. căci nu îndrăznim din pricina cârjaliilor să mergem de-a dreptul. S pr e V rata S i am mers noaptea (iar noaptea este scurtă în luna mai) patru oameni prin păduri. mi-a spus Constantin Ciorbagi: .ce-aş fi făcut eu acolo? Mi s-a părut mai bine să merg la Vraţa. nici să mă rog.

şi ne-a cunoscut şi a mers să spună în sat. iar acela s-a dus în pădure. Şi. S-au adunat trei-patru oameni. pe acesta să-l prindem. am văzut un porcar. în întuneric.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA am ajuns la râul Iskăr. Şi acel râu aducă­ tor de moarte. Şi au venit oameni cu luntrea. trecând râul. se făcuse seară şi ploua.nu se auzea din pricina vuietului apei. dar şi acea luntre era ca o copaie aducătoare de moar­ te. dar caii trebuiau să fie trecuţi fără poveri. Să tra­ gem cu puşca nu îndrăzneam. Alţi cai au mers înainte. ce să facem! Era întuneric. Şi îndemnând caii să treacă înot. la unii să luăm aminte. Am strigat . căci spre Vraţa nu mai 68 . Dar acel râu nu se putea trece fără luntre. înaintea noastră era satul Koinare. Nu s-a arătat de nicăieri vreun om. noaptea. Ce să facem? Ne miram necontenit. ca nu cumva să fie în sat vreun tâlhar de-al lui Pazvantoglu. în cele din urmă. a fugit înapoi în pădure un cal! Doam­ ne. cum să-l trecem .toţi ne vom îneca ! Dar a dat Domnul că acel cal nu s-a dus departe: s-a întors şi a mers la cei­ lalţi cai. ni s-au lumi­ nat puţin ochii.

Cu câtă teamă 69 . Iar după Sfântul Dumitru m-am ridicat şi m-am dus la Plevna. Nu îndrăz­ neam să ies afară din cetate nicicum. şi m-am temut. Apoi am auzit că la Nicopole vine Ghiaur-Imam. In V a l a h i a şi m-am dus la Nicopole. Şi am adunat dania cea vlădicească.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE era atâta teamă de cârjali. Şi am ajuns la Vraţa. hia. Şi am şezut până la Sfântul Nicolae. nu se putea trece. Apoi am văzut că tâlharii lui Pazvan­ te au început să se adune mai mulţi la Plevna şi m-am temut să nu-mi facă vreun rău. Insă Dunărea. ca să trec Dunărea şi să mă duc iarăşi în ValaA S i am plecat de la Plevna în anul 1799. In acel an am rămas acolo A până la Sfântul Dumitru. cum era îngheţa­ tă de amândouă părţile. Iar aco­ lo erau tâlhari de-ai lui Pazvante. în luna decembrie. astfel că am rămas la Nicopo­ le vreme de şase zile. şi am dat mulţi bani şi am trecut noi Dunărea.

însă abia peste trei zile am ajuns. nici un loc. s-a dus la fund.). căci îi birui­ se pe nemţi la Giurgiu. Acolo a rămas vreme 1Alexandru Moruzi (1750-1807) .domnitor în Moldova şi în Muntenia (n. Şi până ce am ajuns la Zimnicea era cât pe ce să îngheţăm de frig.Şase ceasuri ar fi până acolo. O NOUĂ CAMPANIE îm p o t r iv a l u i Pa z v a n t o g lu sultanului împotriva celei a lui Pazvante: Moruzi bei1 de la Bucureşti şi paşale din Turcia. Şi el a fugit în Rusia. Iar vizirul a porun­ cit să i se risipească palatele. Pămân­ tul Valahiei era gol.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA însă! S-a spart gheaţa şi s-a înecat un cal.. Şi pentru aces­ ta se mândrea şi nu voia să se supună vizirului. I n anul 1800 s-a ridicat oastea 70 . Iar pe ceilalţi cai i-au legat . Era un sultan din satul Vărbiţa. când a fost el la Şumen în oştirea turcească. nu se vedea nici un drum.. foarte cunoscut.tr. Din ce pricină vă voi povesti.şi cu o scândură îi trăgeau.

VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE de şase ani. că pentru altceva. Apoi a mers cu ocrotire rusească la Ţarigrad. să nu plec. iar Pazvantoglu vizir. nu-şi pleca nimănui capul. danie vlădicească se cerea însă de la mine! Să plec era rău. mergând la Vărbiţa. L a V id in tuială nu-mi rămăseseră. era el om dârz. ca astfel să adun dania. însă eram fără mitropo­ lie şi fără episcopie. aşa că nu era cu putinţă să iau o astfel de îngăduinţă. Nu ştiu ce a vorbit cu Pazvantoglu: [poate ca] vestitul om din Vărbiţa să devină sul­ tan. s-au ridicat iarăşi oştiri împotriva Vidinului. pe nume Calinic. Iar el. trebuia să iau îngădu­ inţă de la paşa de Vidin. şi-a adunat oştirea sa. Că pentru aceasta. oştire pentru sine din turci şi creştini. Şi i-a îngăduit lui sultanul ca iarăşi să-şi refacă palatele. în Valahia. Era un călugăr. care era egumen la Mănăs­ tirea Mărcuţa. iarăşi era 7 ' S i ce să mă mai fac? Bani de chel­ rău. Şi a mers la Vidin. Mai întâi. şi mai cu seamă 71 .

Şi l-a izgonit Pazvantoglu pe acel arhiereu şi i-a luat lui toate câte avea. de ciudă. 72 .dacă poate mijloci la Pazvanto­ glu ca să scoată de la paşă ori de la secretar o scrisoare de îngăduinţă ca să merg să adun dania cea vlădicească. ci m-am ridicat şi m-am dus la Vraţa. Acel călugăr Calinic ştia toate acestea. şi a fost trimis Calinic la mitropolie. ca să-l facă vlădică al Vidinului. am tri­ mis prin scrisoare rugămintea mea la el . de aceea a şi mers la Vidin cu o oarecare viclenie. ca să stea în locul arhiereului până ce se va lua îngăduinţă de la Patriarh. Căci Paz­ vantoglu. pentru o oarecare pricină." Iar eu nu ştiam viclenia lui. tăinuia mânie şi ură împotriva arhie­ reului de Vidin. ce-a făcut? A trimis un om la Vidin şi i-a făgăduit lui Pazvantoglu 20 000 de groşi ca să-l facă arhiereu al Vidinului.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA mitropolitului Ungro-Vlahiei. Calinic. Şi pen­ tru oarecare faptă a sa stătuse la închi­ soare. Iar el mi-a scris: „Să mergi la Vra­ ţa şi să trimiţi un om ca să primeşti prin el îngăduinţa. Iar eu. Şi a trecut puţină vreme. dacă eram prieten vechi cu acest Calinic.

Două-trei luni am slujit prin biserici. Şi m-am dus la Vidin.în afară de biserică . tu nu poţi să te duci nicăieri! Şi ce era să mai fac? Săracul de mine. şi nu îndrăzneam să-i spun ceva prin cuvânt. Nu voia să ştie de mine nici măcar ca om. până ce să trimit pe omul meu la Vidin. vrând să iau încuviinţa­ rea..Până ce nu ajunge vlădică acest Calinic. a trimis încuviinţarea lui Paz­ vante pentru mine. şi aici doar cu un preot.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE Dar. printr-un trimis. Aşa scria şi în scrisoarea paşei: că era nevoie creş­ tinilor pentru scurtă vreme să le săvâr­ şesc slujbă şi din nou să mă întorc în eparhie. mă dureau picioa­ rele. Rău m-am mai legat. însă şi de mi-ar fi îngăduit. a venit la mine un om al paşei şi mi-a spus: . 73 . cu tâlharii lui Pazvante. Şi am rămas la Vidin trei ani. ca să mă aducă la Vidin. darămite ca arhiereu! Era împreună cu turcii. Nu-mi îngăduia să merg undeva . Şi. Am fost pentru el ca sluga cea mai de pe urmă. încât nu puteam să mai umblu. Dar câte am pătimit de la acest călugăr Calinic.

. până la o mie de oameni. tot cu atâta oştire. A s e d iu l V id in u l u i diu al Vidinului. El l-a înfrânt pe Pleasa Paşa şi i-a luat lui toate lucrurile oşti­ rii sale. din oştirea lui. care erau împărţiţi în trei părţi. însă asediato▼ rii şedeau departe. Iar celălalt cârjaliu. Tot cu atâta oaste. din părţile Valahiei . în Berkoviţa era Ghiorgi Paşa. Fili74 S i a început iarăşi al treilea ase­ .Moruzi bei cu Ibrahim Nazari şi Aidin Paşa. Iar Pazvantoglu avea cu el pe cârjalii. iar Pleasa Paşa a fugit încotro a văzut cu ochii. Şi a adus la Vidin. şi le-a adus pe ele la Vidin.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA La biserică. Şi câtă teamă am îndurat şi câtă scârbă şi grijă am avut!. Şi le-a dat lor Pazvantoglu de o pâine şi i-a slobozit pe ei. In Plevna era Pleasa Paşa cu 15 000 de amăuţi. mă duceam întotdeauna cu căruţa. Manaf Ibrahim era cu două mii de cârjalii. » Şi această stare de prizonierat a durat vreme de doi ani şi jumătate.

Şi încă mulţi aseme­ nea tâlhari ai lui Pazvante au stat cu îndârjire multă împotriva oştirii sul­ tanului şi nu au îngăduit ei să se apro­ pie de Vidin. Iar cea de-a treia căpetenie era Guşanţ Aii Halii. a năvălit noaptea peste Ghiorgi Paşa. aşa că nu a fost cu putinţă să merg 'M ihail „Draco" Şuţu (1730-1803). Şi mai apoi. Atunci a fugit de teama cârjaliilor şi dregăto­ rul acelei vremi. Dar cârjaliii se aflau în eparhia mea. Atunci Pazvantoglu l-a trimis pe Calinic cu cincizeci de turci la Ipsilanti-Bei. cu toţi boierii şi cu un episcop valah. i-a luat lui toate armele de luptă şi le-a adus pe ele la Vidin. la Bucureşti. după trei ani. s-a încheiat pace cu Pazvantoglu. şi mulţi oameni au fugit.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE beli Kara-Mustafa. Mai pe urmă. cu îngădu­ inţa lui Pazvante. voivodul Mihail1 . 75 . domnitor al Valahiei în trei rânduri şi în Moldova o sin­ gură dată. cu mitropolitul Ungro-Vlahiei la Braşov. şi cu îngăduinţa beiului a fost hirotonit ca arhiereu al Vidinului. Şi venind la Vidin după o lună. cârjaliii au trecut în Valahia şi au ars Craiova şi mulţime de sate. am cerut îngădu­ inţă să plec din eparhie.

am plecat de 76 . Şi. Şi mare cin­ stire mi-a arătat întâi-stătătorul acelor locuri. şi negustorii. Şi m-am gândit să merg la Cra­ iova. Am rămas singur la episcopie. Şi aş fi vrut să fug şi eu.. căci îmi adu­ sese multe necazuri acest Vidin şi mă uitam să am folos din acesta cu un ceas mai devreme. s-au întors cu totii » la casele lor.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA acolo. a sosit într-o zi ves­ te că vin cârjaliii în oraş. să mă aşez acolo. şi călugării.Numai că nu au venit cârjaliii. Câtă frică am mai petrecut şi acolo!. S B u cu reşti s i văzând că nu pleacă din epar­ hia mea cârjaliii. aflându-mă la Craiova. însă nu puteam să găsesc căruţă. In acea noap­ te au fugit întâi-stătătorul.. C r a i ova i am stat la Craiova aproape douăsprezece zile. şi boierii. Costache Caragea. După aceste tulburări. şi popii.

VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE la Craiova şi m-am dus la Bucureşti. care învăţau la Aca­ demia beiului Valahiei. mi-au dat chi­ lie să şed acolo şi îngăduinţă ca în fie­ care zi să merg la trapeză. pentru cinci­ zeci şi cinci de kesini1. Şi că vreme de 1Episcopii acelor vremuri. pe nume Dosi­ tei. Şi le-am povestit lor cum am stat trei ani la Vidin şi câte chinuri şi scârbă am îndurat. la nepoţii mei. Şi-am mers şi m-am închinat la sfinţitul mitropo­ lit al Ungro-Vlahiei. învăţat. El m-a primit cu dragoste şi m-a dus pe mine la dregă­ torul Constantin Ipsilanti Voievod şi la un boier. Şi m-a chemat pe mine la Mitropolie. şi în toa­ te lucrurile înţelept.tr. E l ib e r a r e a d in e p a r h ie lat dintru început şi mi-au împovă­ rat scump eparhia mea. la sud de Dunăre. I ar eu le-am povestit întreaga mea nevoie: cum m-au înşe­ 77 .). erau obligaţi să plătească Patriarhiei Ecumeni­ ce o sumă anuală după o înţelegere prealabilă. suma era strânsă împreună cu dările. de la creş­ tinii din eparhia lor (n. un om în vârstă.

nici dobândă la acei bani. l-a ascultat şi a scris la Sinod. Şi mitropolitului i s-a făcut milă de mine şi s-a rugat dre­ gătorului ca să scoată de la Sinod un pateris. nu mai rămăseseră sate. Şi dregătorul. că nu am luat nici un ban. ca să nu mă judece El 78 . şi mi-a scos scrisoare de încuviinţare. Eparhia s-a risipit. Sinodul nu-mi dădea crezare însă . adică o eliberare din funcţie . iar poporul fugise în Valahia şi prin alte părţi. nu am luat nici o danie.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA patru ani nu am mers în eparhia mea. aşa că datoriile s-au făcut mai mari de 40000 de groşi. » C u v â n t d e în c h e ie r e S i m-am slobozit de acele temeri şi de acele apăsări fără de sfâr­ şit! Mai am însă un necaz şi mă tem de Dumnezeu.ca să fiu slobozit din acea eparhie.cerea totul pe deplin şi nu era cu putinţă să-i iasă din cap acea epar­ hie şi acea datorie. fiind arse ele de cârjalii şi de tâlharii lui Pazvante. Dumnezeu să-i dăru­ iască zile îndelungate.

Dacă nu este cu putinţă să propo­ văduiesc eu cu buzele. ci de mare nevoie şi pentru greaua mea datorie. De aceea mă trudesc ziua şi noaptea să scriu câteva cărţi pe limba poporu­ lui. ca să pri­ mim şi noi un loc de-a dreapta Lui în ziua înfricoşătoarei Judecăţi. Aceasta noi din inimă vă dorim. dar mai mult acele părţi care se află în apropiere de Vidin. nevrednicul. Amin. iar voi să vă supuneţi cu pace celor care se trudesc şi să fiţi sănătoşi! /\ . ca să audă de la mine păcătosul o oarecare învăţătură de folos. atunci să citească cele ce-am scris şi să se roage lui Dumnezeu pen­ tru mine. ca să îndrepte neştiinţa mea. să fiu învrednicit de iertare. Dar iarăşi nădăjduiesc la Intrutotmilostivul Dumnezeu. trudindu-mă. şi ei nu cred că s-a risipit lumea. loc de întâlnire al barbarilor şi tâlharilor.VIAŢA ŞI PĂTIMIRILE PĂCĂTOSULUI SOFRONIE pentru faptul că am luat acea turmă pe umerii mei şi că am lăsat-o pe ea. căci nu am lăsat-o pentru odihna mea. şi astfel. cu care am fost împovărat.

.

A învăţat în oraşul său natal. a moştenit.VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI ofronie de Vraţa s-a născut în oraşul Kotel. Numele lui din lume a fost Stoiko Vladislavov. Când a murit şi acesta. împreună cu averea şi negoţul. care erau negustori de animale. a murit şi tatăl său. şi datoriile tatălui şi ale unchiului său. a fost căsătorit de tânăr. Stoiko. De mic copil a rămas orfan de mamă. A S 81 . fiind încă un copil. aşa că a fost luat în între­ ţinere de un unchi de-al său. S-a preoţit la 23 de ani. In curând şi-a atras ura celorlalţi preoţi din Kotel. în anul 1739. de asemenea. însuşindu-şi citirea şi scrierea în greceşte. Pentru că părin­ ţii lui nu au mai putut să se îngrijeas­ că de el. în puţină vreme.

a devenit învăţător în Kotel. el a schimbat câteva enorii din sud-estul Bulgariei. unde a rămas vreme de şase luni. Nu a fost fericit în viaţa sa de familie. căci soţia lui era deosebit de mândră. Acolo i se propune să ocupe eparhia Vraţei. învăţător şi propovădui­ tor. sub numele de Sofronie. a mers la Sfântul Munte. erau mai multe răzmeriţe. După şase ani de slujbă neliniştită ca preot. a suferit adesori de felurite boli. Astfel a ple­ cat spre Vraţa. După 30 de ani de activitate istovitoa­ re ca preot. şi încă şi mai mult de către turci. în această vreme a murit soţia lui. preotul Stoiko se retrage la copi­ ii săi. Prigonit de feţele bisericeşti de acolo. pe atunci.VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI care erau întru totul neştiutori de car­ te şi oameni simpli. el a primit hirotonia întru arhie­ reu. iar când s-a întors. în acele părţi. devenind întâi-stătător al Vraţei. din pricina luptelor între conducerea turcească şi Osman Pazvantoglu. După o îndelungă ezi­ tare. fiii lui au crescut şi se ocupau cu negoţul. Pe lângă aceasta. la Arbănaşi. rămasă fără întâi-stătător. astfel că epis­ copul Sofronie a fost expus din nou 82 .

a plecat la Vidin. Va rămâ­ ne la Bucureşti până la sfârşitul vie­ ţii sale. pe când Sofronie de Vraţa era încă tânăr preot. Slobozit din captivita­ tea sa de la Vidin. deoare­ ce acolo bântuiau cârjalii. Sofronie a fost reţinut vreme de trei ani aproa­ pe ca un prizonier al lui Calinic. amăgit de un monah grec pe nume Calinic. a fost mult mai liniş­ tit. Sofronie nu a putut să se întoarcă în eparhia sa. continuându-şi activitatea sa obştească şi cărturărescă. a . reuşind să se ocupe cu activitatea cărturărească. iar mai apoi la Bucu­ reşti. dar care nu avea încă încuviinţarea Patriarhiei Ecumenice de a fi hirotonit. în Vidin. care voia să devină episcop al Vidinului. A c t iv it a t e a c ă r t u r ă r e a s c ă fost vizitat de către Paisie Hilandar83 I n anul 1765. însă. Astfel că a mers la Craiova.VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI unor şi mai mari primejdii şi prigoa­ ne. pe de altă parte. unde a fost primit de Mitropoli­ tul Dositei al Ungro-Vlahiei. După cinci ani.

Văzând cum predicile sale ajută la luminarea poporului înse­ tat de duhovnicie. nefiind o tra­ ducere după istoria lui Paisie. care i-a arătat lui Istoria slavo-bulgară.de această dată pentru sine. Şai­ sprezece ani mai târziu. Sofronie a ţinut înaintea pelerinilor cuvânt şi învăţătură într-o limbă sim­ plă. Atunci Sofronie era aproape de aceeaşi vârstă pe care o avusese Paisie când a trecut prin Kotel. neauzind de la alţi arhierei o asemenea învăţătură pe limba omului de rând. Al doilea manuscris s-a făcut după primul şi este într-o limbă populară foarte limpede. a mai copiat-o încă o dată .VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI ski. La stăruinţa epitropului Hristo Poklonik. în 1781. Ca preot. accesibilă. mă socoteau 84 . iar mai apoi ca episcop. Sofronie a făcut o copie a acelei istorii pentru Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel din Kotel. Se presupune că el a făcut cea de-a doua copie pentru copiii săi. care nu aveau posibilitatea să se slu­ jească liber de exemplarul bisericesc şi care înţelegeau foarte greu vechea limbă slavonă a lui Paisie Hilandarski. va consemna acest fapt: „Iar acei creştini.

tot la Vidin. Acest Sbomic. intitu­ lat Povestiri şi cugetări. căci preoţii. deşi citeau în vechea sla­ vă bisericească ori în cărţile mai vechi. extrase din cartea Theatron Politikon. Acesta cuprin­ de: 1) câteva povestiri." Câtă vre­ me a fost reţinut la Vidin. Sofro­ nie a mai alcătuit un alt Sbomic.VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI ca vreun oarecare înţelept. Sofronie spune că s-a înde­ letnicit să alcătuiască şi să traducă în limba simplă a poporului învăţătura. înacelaşian. 2) o povestire foarte răspândită în acele vremuri în Răsărit. 79 de cuvinte şi un cuvânt de încheiere. nu înţelegeau bine cele citite. intitulat învăţătură şi cuvinte rostite la praznicele împărăteşti. pe care mai târziu Sofronie o va tradu­ ce în întregime. Sofronie a alcătuit cu aceste cuvinte un Sbomic. 1802. despre Sintipa Filosoful. 3) Pil­ dele lui Esop şi 4) cugetări filosofice. în cuvântul de încheiere. întru 85 . cât ca adăugiri ori­ ginale ori ca digresiuni care consem­ nează realităţile acelor vremuri. cuprinde o lămu­ rire către cititor. Această parte a Sbornicului este nespus de preţioasă nu atât ca traducere. terminat în 1802.

Rodul acestei mustrări de conştiinţă sufleteşti pentru neîmplinirea datoriei păstoreşti sunt cărţile pe care le-a scris ori le-a editat în România. Este vorba de învăţături 86 . se remarcă el ca un adevărat renascentist. mai cu seamă. ca să audă de la mine. (în greceşte. oarecare învăţătură de folos. însă Sofronie s-a folosit de o traducere grecească. nevrednicul". „căci. de la propovăduito­ rul protestant Stratman. » ' atunci să citească cele ce-am scris şi să se roage lui Dum­ nezeu pentru mine. şi anume: .VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI acestea. în anul 1809.Oprobriul cetăţenesc. Theatron Politikon ). Originalul este în latineşte. dacă nu este cu putin­ ţă să propovăduiesc eu cu buzele. ca râvnitor al luminării poporului de rând. Mergând în Valahia şi pierzându-şi orice nădejde de a se întoarce la tur­ ma eparhiei sale. In A această carte. se vorbeşte despre cum ar tre­ bui să fie relaţiile între stăpânitori şi supuşii lor. Sofronie a vrut să se facă folositor credincioşilor săi măcar prin cărţi. care a fost încheiat la Bucureşti. păcătosul. care este o încercare de expunere modernă a istoriei univer­ sale.

evreiască şi mahomedană. care apăruse cu zece ani înaintea Nedelnicului. Despre credinţa ortodoxă. Despre iudei.VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI profane. . Prima parte. O parte din aces­ te cuvinte Sofronie a prelucrat-o din culegerea sa. Nedelnicul lui Sofronie este prima carte tipărită în limba bulgară (dacă 87 . ordonate după praznicele din timpul anului.Din toate cărţile lui Sofronie de cea mai mare însemnătate în acele vremuri a fost Nedelnicul ori Kiriakodromionul. iar cea de-a treia. în anul 1805. . este tradusă din limba rusă. Cuprinde 24 de cuvinte bisericeşti. reprezentând o voce tardivă a noilor idei politice răspândite de Renaşterea vest-europeană. cea de-a doua. în anul 1806. în care sunt prezentate biografia lui Mahomed şi bazele islamului. învăţătură şi cuvinte ros­ tite.Mărturisire de credinţă ortodoxă 9 ori despre religiile ortodoxă. încheiată la Bucureşti. tipărit la Râmnicu-Vâlcea. din gre­ ceşte. cu un caracter pedagogic. altele le-a tradus din cartea Kiriakodromion a propovăduitorului grec Nichifor Teotoke. tot din limba rusă.

intitula­ tă Viaţa şi pătimirile păcătosului Sofro­ nie. preţuită ca un ade­ vărat document istoric. . care au numit-o pe ea „Sofronie". este autobio­ grafia acestui sfânt episcop. care nu este o carte în adevăratul sens al cuvântului. Dacă Nedelnicul este prima carte tipărită în limba bulgară (Râmnicu-Vâlcea. scrisă la Bucureşti...VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI nu luăm în calcul Abagarul. Această car­ te a dobândit o largă răspândire şi a fost de un real folos propovăduito­ rilor bisericeşti mai în vârstă şi mai puţini învăţaţi. este prima operă pe deplin originală a culturii bulgare. ea a fost editată mult mai târziu de către G. fiind însă scrisă într-o limbă înţeleasă de popor).cu dife­ rite titluri şi adăugiri. După pri­ ma editare. în 1806.. Nedelnicul a mai fost editat în cinci rânduri . Rakovski. S. care are cu 88 . editat cu 155 de ani mai înainte . în anul 1861. în publicaţia Dunavki Lebed.Cea mai frumoasă carte a lui Sofronie de Vraţa. în jurul anului 1805. Viaţa şi pătimirile. 1806).o mică cule­ gere din câteva motive apocrife. Scrisă la Bucureşti.

a unor vremuri de restrişte şi nedreptate.VIAŢA SFÂNTULUI SOFRONIE VRACEANSKI adevărat o însemnătate literară. . iar pes­ te puţină vreme ea va fi tradusă şi în limba rusă. de această dată. Aid Sofronie îşi descrie viaţa din cea mai fragedă copilărie până la strămutarea lui în Valahia şi scutirea lui de dato­ ria vlădicească de la Vrata. » Prin viata » şi pătimirile sale. Şt. o frescă a realităţilor de la sud de Dunăre. d şi în Europa. de pildă. autorul realizează. un pseudonim. Valoarea acestei cărţi este preţui­ tă nu doar la sud de Dunăre. o va traduce şi edita în franceză în anul 1885. cu rugămintea de a aju­ ta băneşte la tipărirea Nedelnicului. de fapt. Cu o înduioşătoare sin­ ceritate şi smerenie vorbeşte el despre toate acestea. Ilcev 89 .în afară de aceste cărţi. atât ca părtaş lor. Cunoscutul slavist francez Louis Leger. Sofro­ nie a mai editat două apeluri: unul către marii oameni de afaceri bulgari din Valahia. cât şi ca un observator imparţial.folosind. şi un altul către creştinii de la sud de Dunăre .

CRONOLOGIE 1739 .A re loc." 1770-1775 . în veci. Dăruieşte cartea Bisericii Sfinţii Petru şi Pavel din Kotel. 1762 . care-i prezintă Istoria slavo-bulgam . predă ca învăţător. adăugând un înfricoşător blestem. la Kotel. ori ar fura-o. Stoiko Vladislavov. după cărţi bisericeşti în slavonă şi în greceşte. să fie afurisit.Se naşte. ca ea să fie păzită de hoţi: „Iar cine şi-ar însuşi-o pe ea. unde.. cunoscută ca „m anuscrisul lui Sofronie".Este hirotonit preot la Kotel. ci mai de gra­ bă pentru a se pregăti ca atunci când se va se întoarce în locurile natale să-i poată 90 . în satul natal.M erge să se închine la Sfântul Munte. pe parcursul a 30 de ani. în familia unui negustor de vite. iar el nu. din care preotul Stoiko face o prim ă copie.. 1765 . Şi oţelul şi fierul şi piatra să putrezească. la Kotel. întâlnirea cu Paisie Hilandarski. învaţă într-o şcoală de chilie. însă nu pentru a căuta liniştirea şi singurătatea unei mănăstiri.

O sm an Pazvantoglu. Sofronie este nevo­ it să părăsească Vraţa (1797) şi să rătă­ cească prin m ai m ulte locuri de la sud de Dunăre. care căuta să devină episcop al Vidinului şi care îl ţinea aproape ca pe un prizonier. A ceastă perioa­ dă este foarte im portantă pentru form area lui cărturărească. d ar continuă să sem neze sub num ele de Sofronie de Vraţa.încep răzm eriţe.S. 1796 . vrem e de trei ani la Vidin. sub num ele de Sofronie.Este am ăgit de călugărul grec Calinic. şi arm ata sultanului. de către G.A lcătuieşte aşa-num itele S b o m ice de la Vidin. 1805 . 1803 . prim a operă pe deplin originală din literatura bulgară. Rakovski în publicaţia D unavski Lebed.Pleacă la Bucureşti. 1792 . 91 . în anul 1861. 1802 .) . term ină de scris Viaţa şi pătim irile păcătosu lu i Sofronie.La Bucureşti. 1794 (17 sept. legate de luptele din­ tre paşa de Vidin. A ceasta este editată. 1800 . M erge la Karnobat şi slujeşte în eparhia Anhialsko. m ult mai târziu. iar p e părinţii aces­ tora evlavia.Părăseşte Kotelul.Este hirotonit ca episcop al Vraţei.CRONOLOGIE învăţa pe copii carte. La stăruinţele sale este slobozit de datoria arhierească faţă de eparhia Vraţei.

C artea a devenit foarte populară la sud de Dunăre. . 1813 .2 august 1813.CRONOLOGIE 1806 .Editează N edelnicul („Kiriakodrom ionul") .Este trecut în rândul sfinţilor de către Biserica O rtodoxă Bulgară. 1806-1812 . fiind num ită „Sofronie".Trece la cele veşnice în Bucureşti.Se num ără printre fruntaşii pri­ mului com itet bulgar constituit în R om â­ nia. (Este datată însă.) 1964 (31 XII) . după o ultimă însem ­ nare dintr-un docum ent al său . scrise şi întem eiate pe izvoa­ re greceşti şi slavoneşti. Sbornicul cuprinde cuvinte de învăţă­ tură la toate duminicile şi zilele de praznic de peste an. Data de prăznuire a Sfântului Sofronie de Vraţa este 11 martie. Data exactă a morţii sale nu este cunoscută.prim a carte tipărită în limba bulga­ ră. în timpul războiului ruso-turc.

..25 B o a l a ...................30 în A n h ialsko............................29 Oi şi lu p t e ........................18 V rajbe................................................................24 în ch iso area..................................................21 învăţător şi epitrop.............................. 16 .....20 R ăzboaiele...........................................................................CUPRINS Cuvânt în a in te ................................ 36 O nouă năpastă... Căsătoria şi p r e o ţia ..............................28 Necazuri în familie..................................................................................................... 39 93 14 17 Pe malul asiatic..........5 Viaţa şi pătim irile păcătosului Sofronie Copilăria şi ş c o a la ................................................... D a to rii...........................................13 La Ţ arigrad ..................

.. 67 în Valahia..............77 Cuvânt de încheiere..76 Eliberarea din eparhie.............................. 54 Fuga şi ră p ire a ....... 52 Ani de pace............................................................... 45 E p isc o p ... 83 Cronologie .....................................................................................................................................................................71 Asediul Vidinului.....56 Ascunderea prin m ănăstiri................. 74 C ra io v a ..................................................................................46 Primejdii pe cale...............................69 O nouă campanie împotriva lui P azvantoglu .........................81 Activitatea cărturărească.............................. 70 La V id in....................... 58 P le v n a ............................... 51 Ciuma.................76 Bu cu reşti............................90 ............................................... Ilcev) ... Pazvantoglu.SFÂNTUL SOFRONIE DE VRAŢA în Karabunar şi A rb ăn aşi..... 62 Spre V ra ţa ................................................................... 78 Viata » Sfântului Sofronie Vraceanski (de Şt........................ 49 în episcopia V raţei.....................