CAPITOLUL III IZVOARELE ŞI CODIFICAREA DREPTULUI INTERNAŢIONAL III.1. Noţiunea de izvor al dre !ului in!

ernaţional După cum se ştie, în dreptul intern normele juridice îşi au izvorul în constituţiile statelor, în legile adoptate în baza acestora, precum şi în alte acte cu caracter juridic emise de organele executive, prin care se stabilesc reguli obligatorii atât pentru organele organismului statal, cât şi pentru cetăţeni.

1

În dreptul internaţional creatoarele normelor juridice sunt statele şi, în anumite limite, alte entităţi internaţionale. xprimarea dreptului se !ace în !orme speci!ice recunoscute de societatea internaţională ca !iind izvoare de drept. "rin izvoarele dreptului internaţional se înţeleg acele mijloace juridice de exprimare a normelor rezultate din acordul de voinţă al statelor.

#

"ractica relaţiilor internaţionale a creat de$a lungul istoriei, iar ştiinţa dreptului a consacrat mai multe categorii de instrumente prin care anumite norme ale societăţii umane capătă caracter de norme de drept internaţional sau prin care se creează noi asemenea norme. % enumerare a izvoarelor dreptului internaţional a !ost !ăcută pentru prima oară în &tatutul 'urţii "ermanente de (ustiţie )nternaţională din 1*#+, care a !ost apoi preluată de &tatutul 'urţii )nternaţionale de (ustiţie. ,rt.-. al statutului acesteia din urmă prevede că în soluţionarea con!orm dreptului internaţional a di!erendelor care îi sunt supuse 'urtea va aplica/

-

!ie generale. 5 . !ie speciale.a0 convenţiile internaţionale. care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele a!late în litigiu1 b0 cutuma internaţională. ca dovadă a unei practici generale acceptată ca drept1 c0 principiile generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate1 d0 2otărârile judecătoreşti şi doctrina specialiştilor celor mai cali!icaţi în dreptul public al di!eritelor naţiuni. ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept1 3a acestea se adaugă şi ec2itatea 4ex aequo et bono0.

cutuma şi principiile generale de drept sunt recunoscute ca izvoare principale ale dreptului internaţional. deci. 7 . că tratatele. în anumite limite şi ec2itatea. pot exista şi alte izvoare ale dreptului internaţional. în anumite limite şi condiţii. ex2austivă. iar jurisprudenţa şi doctrina. Doctrina şi practica dreptului internaţional contemporan au stabilit că. constituie izvoare auxiliare ale dreptului internaţional. însă. numerarea !ăcută în &tatutul 'urţii )nternaţionale de (ustiţie nu este. cum ar actele adoptate de organizaţiile internaţionale sau actele unilaterale ale unor state susceptibile a produce unele e!ecte juridice în raporturile cu alte state.6ezultă.

atât datorită clarităţii cu care exprimă normele de drept. cât şi !recvenţei utilizării sale.III. a modi!ica sau a abroga norme de drept internaţional. 9 . 8ratatul poate !i de!init ca !orma expresă de mani!estare a acordului de voinţă dintre două sau mai multe state. te2nicii so!isticate şi precise !olosite. înc2eiat în scopul de a crea.". Tra!a!ul in!ernaţional ste cel mai important izvor al dreptului internaţional contemporan.

. în cadrul %rganizaţiei :aţiunilor . dacă în 1*15 erau considerate în vigoare aproximativ . < .+++ tratate 4unii autori apreciază numărul lor la -+. însă..-. !orţa juridică a acestora.st!el.+++$5+.nite au !ost înregistrate peste #+.+++0. tratate. în tratate bilaterale sau multilaterale. :umărul tratatelor a crescut enorm în epoca modernă.8ratatele internaţionale se împart. din punct de vedere al subiecţilor participanţi.Distincţia nu a!ectează.+++ de tratate iar în perioada &ocietăţii :aţiunilor au !ost înregistrate 5.

cu deosebire ca o consecinţă a decolonizării şi a!irmării depline a dreptului popoarelor la autodeterminare şi la constituirea de state noi.ceastă realitate are explicaţii multiple. economic. . protecţia mediului. iar problemele de interes comun tot mai numeroase. % altă cauză rezidă în împrejurarea că în condiţiile vieţii contemporane. în care contactele dintre state au devenit tot mai !recvente. ştiinţi!ic. reprimarea criminalităţii etc. cultural. tratatul internaţional a devenit principalul instrument juridic de concretizare a colaborării internaţionale în variate domenii/ politic. . % primă cauză o constituie apariţia pe scena internaţională de după al doilea război mondial a unui mare număr de state..

. * . în cele mai variate domenii de interes internaţional. instrumentul juridic cel mai important în relaţiile dintre state = promovează relaţii bazate pe cooperare între toate statele lumii.n rol deosebit în promovarea legi!erării internaţionale prin diverse !orme de tratate revine %rganizaţiei :aţiunilor . % caracteristică a vieţii internaţionale contemporane în acest domeniu o constituie creşterea exponenţială a tratatelor multilaterale sau cu caracter universal.nite a 'artă = act !undamental cu caracter constituţional în relaţiile dintre statele membre. la care participă un mare număr de state sau care sunt desc2ise participării tuturor statelor lumii.

'a izvor de drept tratatul internaţional prezintă substanţiale avantaje !aţă de cutuma internaţională/  se stabilesc cu precizie normele de drept recunoscute de statele care se angajează să le respecte1  crearea unor noi norme de drept internaţional se poate realiza în termen mai scurt decât pe cale cutumiară.Într$o tot mai mare măsură prin tratate internaţionale sunt codi!icate şi dezvoltate reguli de drept cutumiar. dreptul internaţional devenind în acest !el tot mai clar şi mai precis. când sunt necesare adesea decenii sau secole1 1+ .

de la a căror aplicare nu se poate deroga. deci să nu contravină principiilor !undamentale ale dreptului internaţional şi normelor de bază ale acestuia. "entru ca un tratat să !ie izvor de drept trebuie ca el însuşi să !ie licit. :u orice tratat înc2eiat între două sau mai multe state poate !i izvor de drept. cunoscute 11 . prin tratate internaţionale se pot reglementa domenii noi ale relaţiilor internaţionale 4dreptul cosmic.0. mediul înconjurător etc. energia nucleară.

în special în acele domenii 1# . să nu !ie lovit de nulitate pentru vicii de consimţământ. l trebuie. Cu!u$a in!ernaţional% ste un izvor nescris al dreptului internaţional.sub numele de jus cogens. cel mai vec2i izvor al dreptului internaţional. Deşi în condiţiile vieţii contemporane marea majoritate a reglementărilor internaţionale sunt consacrate prin tratate. cutuma continuă să !ie izvor de drept. &unt ilicite. #. tratatele impuse prin !orţă. de asemenea. ca şi al dreptului în general. III. în primul rând. sub acest ultim aspect.

În marea lor majoritate normele dreptului internaţional clasic s$au !ormat pe cale cutumiară 4 dreptul mării. legile şi obiceiurile războiului0. dreptul diplomatic. 1- . precum şi în domenii ale practicii relaţiilor dintre state în care nu s$a ajuns la acel stadiu care să impună o reglementare pe cale convenţională. ele cunoscând ulterior o încorporare în tratate sau o codi!icare generală.în care iteresele divergente ale statelor nu au !ăcut posibilă o codi!icare a regulilor cutumiare.

"entru a ne a!la în !aţa unei cutume sunt necesare. deci.'utuma internaţională este de!inită ca o practică generală. relativ îngustă şi uni!ormă. atât un element de ordin obiectiv4!aptic0 = un anumit comportament al statelor cu caracter de generalitate şi relativ îndelungat şi uni!orm. cât şi unul subiectiv 4psi2ologic0 = convingerea statelor că regula pe care o respectă a dobândit caracterul unei obligaţii juridice. considerată de către state ca exprimând o regulă de conduită cu !orţă juridică obligatorie. 15 .

În acest sens. mani!estată prin acţiuni sau abstenţiuni. c2estiune relativă. susceptibilă de interpretări ori de câte ori s$a pus în mod concret problema recunoaşterii unei reguli cutumiare ca normă juridică. 'urtea 17 . % normă cutumiară universală se !ormează numai ca rezultat al unei practici care capătă recunoaşterea generală a tuturor statelor. indi!erent de gradul de generalitate al unei practici. regula cutumiară devine obligatorie numai dacă statele o acceptă ca atare şi numai pentru acele state care o acceptă.Generalitatea practicii este apreciată în raport cu proporţiile participării statelor la !ormarea normei cutumiare. pentru că.

in 1*9*0.nele norme cutumiare se pot !orma. ca urmare a practicii constante a statelor din zona respectivă. .)nternaţională de (ustiţie a considerat că este necesară o >perticipare !oarte largă şi reprezentativă?. şi într$un spaţiu geogra!ic mai limitat. aşa$numitele cutume locale sau regionale 4în materie de 19 . însă. !ăra a !i necesară totalitatea statelor care !ormează societatea internaţională la un moment dat. care să includă şi statele cele mai direct interesate 4speţa privind delimitarea platoului continental al @ării :ordului.

însă. în cadrul practicii sale de rezolvare a unor litigii. că acea cutumă nu va avea valabilitate decât între cele două state respective. că pot exista şi cutume bilaterale. 1< . vident..pescuit. 'urtea )nternaţională de (ustiţie a recunoscut.semenea cutume se aplică numai între statele care au participat la !ormarea lor. atunci când se poate proba că între două state a existat o practică îndelungată şi continuă considerată de acestea ca reglementând raporturile dintre ele. de exemplu0. iar dacă un stat din zonă s$a opus în mod constant la anumite practici cutumiare acestea nu$i sunt opozabile.

decât acele reguli cutumiare în care practica are un caracter de generalitate su!icient de mare spre a se impune ca normă de drept internaţional opozabilă tuturor statelor. o practică ce durează o anumită perioadă de timp. mai îndelungată sau mai scurtă în raport de împrejurări şi care se mani!estă cu o anumită !recvenţă. 1. de asemenea.)zvor al dreptului internaţional general nu poate să$l constituie însă. . Elementul timp are. un caracter de!initoriu pentru cutuma internaţională care. este o practică repetată şi constantă a statelor şi nu una întâmplătoare.

dreptul cosmic sau dreptul mării.În condiţiile vieţii contemporane. când ritmul evoluţiei relaţiilor internaţionale s$a accelerat iar nevoile reglementării juridice devin adesea presante. dacă se probează că practica respectivă a !ost constantă. în ultimele decenii s$au !ormat numeroase cutume care în mare parte au !ost codi!icate la scurt timp după apariţia lor.În trecut. elementul duratei este tot mai mult înlocuit de !recvenţa practicii. 1* . crearea unei cutume necesita un timp !oarte îndelungat. cum sunt dreptul aerian. În acest !el s$a putut constata că în domenii mai noi ale relaţiilor internaţionale. durata scurtându$se de la secole la decenii sau c2iar la ani.

încadrându$se în normele moralei. statele. ale tradiţiei sau ale curtoaziei internaţionale 4comitas gentium0. #+ . ste imperativul exprimat prin !ormula clasică > opinio iuris sive necessitatis? 4convingerea că reprezintă dreptul sau necesitatea0. Deci."ractica generală şi constantă a statelor are valoare de cutumă numai dacă statele îi recunosc o valoare juridică.În caz contrar. practica respectivă rămâne o simplă uzanţă. dacă ele. respectă o anumită regulă de conduită cu reprezentarea clară că aceasta se impune ca o obligaţie juridică de drept internaţional.

#1 .6ecunoaşterea valorii juridice a unei practici de natură cutumiară ridică o problemă importantă şi anume aceea în care se !ace dovada cutumei. &arcina probaţiunii în dovedirea cutumei este o problemă deosebit de complexă şi de di!icilă datorită caracterului adesea imper!ect al normei în cauză. precum şi a tuturor laturilor caracteristice ale acesteia. cu multiple variante şi !orme de exprimare diverse ce necesită studii comparative complexe pentru dovedirea existenţei înseşi a normei.

În cadrul codi!icării internaţionale stabilirea elementelor constitutive ale cutumei şi încorporarea acesteia într$un tratat multilateral se !ace prin negocieri complexe şi anevoioase.În !aţa organelor judiciare internaţionale sau în raporturile concrete dintre state. ## . sarcina probei revine întotdeauna statului care o invocă !ie pentru a revendica un drept. în care elementul politic îşi are şi el rolul lui. !ie pentru a se apăra împotriva unei pretenţii considerată de el ca ne!ondată.

etc. note diplomatice.0  opiniile exprimate de delegaţii statelor în cadrul unor con!erinţe diplomatice sau al unor organizaţii internaţionale1 #- . cum sunt/  actele organelor statului care au atribuţii în domeniul relaţiilor internaţionale 4declaraţii de politică externă.În general. se apreciază că pentru stabilirea existenţei şi conţinutului unei cutume trebuie să se ia în considerare numeroase elemente. corespondenţa diplomatică.

dacă prezintă uni!ormitate sau concordanţă în soluţii1 dispoziţiile unor tratate internaţionale înc2eiate de alte state care se re!eră la norme cutumiare şi care au un conţinut asemănător în ceea ce priveşte con!iguraţia acestor norme.  #5 . dar care se aplică de către state în mod tacit. unele acte normative interne care au contingenţă cu problema în cauză ori 2otărârile unor organe de jurisdicţie cu incidenţă asupra relaţiilor internaţionale. sau reguli ale unor tratate internaţionale care nu au intrat în vigoare.

au devenit cu timpul norme juridice recunoscute tacit de membrii societăţii internaţionale.. unele dintre ele !iind preluate ulterior în tratate internaţionale multilaterale.ltimele decenii au scos în evidenţă rolul deosebit al declaraţiilor şi rezoluţiilor unor !oruri ale organizaţiilor internaţionale în !ixarea unor reguli de drept cutumiar şi în crearea unor noi reguli cutumiare care. pătrunzând în practica relaţiilor internaţionale. În !ormarea normelor dreptului internaţional general are loc o strânsă întrepătrundere între cutumă şi tratatul internaţional ca izvoare ale dreptului internaţional. #7 .

ca acte importante ale practicii generalizate. În cazul unui tratat la care nu sunt părţi toate statele. tratatul este izvor de drept pentru părţi. iar între celelalte state prevederile sale se pot aplica pe cale cutumiară. III.&.% normă care la origine este cutumiară este încorporată într$un tratat de codi!icare sau o normă de origine convenţională poate !i acceptată de state pe cale cutumiară. Prin'i iile (enerale de dre ! #9 . tratatele contribuind ast!el în mod esenţial la !ormarea cutumei.

le au un rol deosebit #< . etc. civil sau din alte ramuri = sunt considerate ca noţiuni intrinseci ideii de drept şi pot !i considerate şi ca postulate ale dreptului internaţional.nele noţiuni de drept intern = penal. ele !iind comune marilor sisteme de drept intern 4sistemul !rancez. cel englez. cel german.0 şi impunându$se ca principii !undamentale ale oricărui sistem de drept intern. .8eoria şi practica juridică a statelor au consacrat în timp numeroase principii de drept care sunt identice sau nu di!eră substanţial în legislaţia internă a di!eritelor state.

iar în practica sa judiciară 'urtea s$a re!erit adesea la asemenea principii. #. De aceea &tatutul 'urţii )nternaţionale de (ustiţie. .. aplicându$le cu caracter supletiv sau complementar ori ca norme juridice independente.-. dar pot juca şi rolul de izvor de drept independent. în art. menţionează printre regulile de drept pe care 'urtea le poate aplica în 2otărârile sale şi principiile de drept ale sistemelor juridice cele mai avansate.în !undamentarea din punct de vedere te2nic şi conceptual a dreptului internaţional.

autoritatea de lucru judecat. principiul răspunderii pentru prejudiciul cauzat. prescripţia. într$o lucrare a sa 4 "rincipii de drept internaţional public.şa cum arăta un important autor de drept internaţional 4)an AroBnlie0. în !apt tribunalele internaţionale recurg la elemente ale raţionamentului #* ."rintre aceste principii se menţionează buna$credinţă în îndeplinirea obligaţiilor convenţionale. dreptul părţilor în proces la exercitarea unei căi de atac. regulile de interpretare juridică 4 de exemplu. acela că legea specială derogă de la legea generală0. dreptul de apărare în soluţionarea unui di!erend. 1**+0. unele reguli de bază ale organizării şi procedurii instanţelor de judecată etc. . principiul egalităţii părţilor.

şi în practica organelor jurisdicţionale internaţionale. se recunoaşte valoarea juridică pentru dreptul internaţional a acestor principii.juridic în general şi la analogii cu dreptul privat pentru a !ace din dreptul internaţional un sistem viabil în cadrul proceselor jurisdicţionale. dar în doctrina occidentală şi. după cum s$a văzut. -+ . alături de tratat şi cutumă. principiile generale de drept !iind considerate. În literatura noastră juridică se neagă în general caracterul de izvor de drept internaţional al principiilor de drept. ca un al treilea izvor de drept internaţional.

). instanţele de judecată nu sunt creatoare de norme juridice.III. De principiu. iar prin argumentele pe care -1 . rolul lor !iind acela de a aplica la cazuri concrete prevederile actelor normative. *uri+ rudenţa 'onstituie un mijloc auxiliar de determinare a normelor dreptului internaţional. ca şi în interpretarea acestora. dar 2otărârile date de acestea pot avea un rol important în stabilirea existenţei şi a conţinutului unei norme de drept.

le aduc în motivarea 2otărârilor lor pot juca un rol important atât în determinarea. Cotărârile acestor curţi sunt adeseori invocate în cazuri similare pentru soluţionarea altor litigii. tribunalele internaţionale arbitrale sau curţile penale internaţionale. -# . 'urtea )nternaţională de (ustiţie. pot să con!ere 2otărârilor pe care le dau o semni!icaţie mai mare decât aceea pe care acestea le au în mod !ormal. cât şi în dezvoltarea dreptului internaţional. prin autoritatea respectivelor instanţe şi prin caracterul convingător al soluţiilor pe care le !ormulează.

"entru lămurirea conţinutului unor norme de drept internaţional sunt adesea invocate şi 2otărârile date de tribunalele interne. -- .având ast!el un rol auxiliar în determinarea normelor existente de drept internaţional şi în crearea unor noi asemenea norme. atunci când acestea sunt c2emate să soluţioneze litigii în care trebuie să se întemeieze pe instituţii şi norme de drept internaţional public din domenii cum sunt dreptul maritim. dreptul diplomatic. naţionale. etc.

'aracterul complex.. &tatutul 'urţii )nternaţionale de (ustiţie consacra doctrina ca izvor auxiliar al dreptului internaţional.. Do'!rina dre !ului in!ernaţional 6e!erindu$se la > doctrina specialiştilor cei mai cali!icaţi în dreptul public al di!eritelor state?.III. contradictoriu sau imprecis al unor norme de drept internaţional determină ca rolul doctrinei. adesea lacunar. în stabilirea pe calea interpretării a -5 . al opiniei juriştilor de drept internaţional de înaltă cali!icare. să aibă un rol !oarte important în identi!icarea unor asemenea norme.

ci şi lucrările unor importante !oruri ştiinţi!ice -7 . În cazul doctrinei se includ nu numai lucrările ştiinţi!ice elaborate şi opiniile individuale !ormulate de savanţi din domeniul dreptului internaţional. putând să aducă o contribuţie importantă la dezvoltarea dreptului internaţional prin analiza ştiinţi!ică a normelor sale în lumina principiilor şi a !inalităţii dreptului.conţinutului exact al acestora şi în sistematizarea lor. instanţele judecătoreşti internaţionale ne!undamentându$şi deciziile pe opiniile juridice. ci pe dreptul pozitiv. doctrina are un rol creator. Deşi nu este un izvor de drept în sens !ormal.

:..n rol important în doctrina dreptului internaţional contemporan este atribuit 'omisiei de drept internaţional a %.sociaţia de Drept )nternaţional şi )nstitutul de Drept )nternaţional. care. începând cu anul 1*5. . a adus o contribuţie apreciată la codi!icarea şi dezvoltarea dreptului internaţional prin proiectele de convenţii pe care le$a întocmit şi prin comentariile juridice la aceste proiecte.. în cadrul cărora au !ost întocmite şi unele proiecte de codi!icare a dreptului internaţional.internaţionale. cum ar !i . prin rapoartele elaborate de membrii comisiilor asupra unor probleme de drept -9 ..

rt.-. III.de mare actualitate. menţionat din &tatutul 'urţii )nternaţionale de (ustiţie prevede în paragra!ul # că. dacă părţile în litigiu sunt de acord cu aceasta. E'.i!a!ea . în anumite cazuri concrete. -< . 'urtea poate să$şi bazeze 2otărârile şi pe principiile ec2ităţii. -. ca şi prin opiniile exprimate în cadrul dezbaterilor ce au loc asupra problemelor ce !ac obiectul activităţii sale.

Dolosite în acest mod. rezultă că. -. . a poate îndeplini. normele ec2ităţii nu devin ele însele norme de drept. instanţa poate să$şi întemeieze 2otărârea pe principii de ec2itate.Din modul cum este !ormulat. un anumit rol în evitarea aplicării !ormale a unor principii sau norme de drept internaţional care ar duce la rezultate contrare justiţiei. în lipsa unei norme de drept. însă. deci ec2itatea nu capătă caracter de izvor al dreptului. ci doar pe acela de temei al unei 2otărâri judecătoreşti în lipsa unei norme de drept.

care trebuie să se bazeze întotdeauna pe principiile ec2ităţii./.c2itatea are. de aceea. voluţia ştiinţei şi a dreptului internaţional pozitiv au pus în discuţie dacă nu pot -* . dacă nu valoarea unui izvor de drept. cel puţin un important rol în crearea şi aplicarea normelor de drept. Al!e izvoare ale dre !ului in!ernaţional "roblema izvoarelor de drept este une dintre cele mai controversate în ştiinţa şi practica dreptului internaţional contemporan. III.

al &tatutului 'urţii )nternaţionale de (ustiţie. rezoluţii.-. daşi obligaţiile pe care statele şi le asumă pentru îndeplinirea scopurilor pentru care au !ost constituite."rin acte ale acestor organizaţii 4 declaraţii. recomandări etc. a0 Actele organizaţiilor internaţionale &tatutele constitutive ale organizaţiilor internaţionale stabilesc principii şi norme de !uncţionare a acestora.!i şi alte acte ale statelor sau ale organizaţiilor internaţionale care să poată !i cali!icate ca având rolul unor izvoare de drept în a!ara celor menţionate în art.0 sunt stabilite măsuri şi 5+ .

iar altele privesc conduita statelor membre. "entru aprecierea valorii juridice a actelor organizaţiilor internaţionale se !ace o distincţie între e!ectele pe care acestea le produc/ unele produc e!ecte cu privire la !uncţionarea organizaţiilor ca structuri instituţionale autonome.reguli a căror valoare este greu de apreciat în abstract. 51 . trebuind să se ţină seama de !orţa pe care le$o con!eră prevederile actelor lor constitutive. constituind ceea ce se c2eamă dreptul intern al acestora.

5# . Actele privend conduita statelor vizează !ie drepturi sau obligaţii pe care statele şi le asumă în vederea realizării obiectivelor convenite la în!iinţarea organizaţiei sau ulterior.semenea reguli sunt asumate de către statele membre drept condiţii sine Eua non pentru buna !uncţionare a organizaţiei însăşi. etc. el re!erindu$se la mecanismele lor de !uncţionare 4 calitatea de membru. clauze !inanciare. structuri instituţionale. !ie reguli generale de comportament între statele membre sau între acestea şi organizaţie.Dreptul intern al organizaţiilor internaţionale are de regulă un caracter obligatoriu. . luarea deciziilor.0.

.#70.. %. dar pot avea şi caracterul unor recomandări adresate statelor. iar actele constitutive ale altor organizaţii internaţionale 4%.@.@.@..0 cuprind prevederi similare privind caracterul obligatoriu al rezoluţiilor adoptate în cadrul acestora.. etc. iar recomandările.. 2otărârile cu caracter obligatoriu au pentru statele membre valoarea unor norme juridice.)..'.&.:. "otrivit ? 'artei %. 'a urmare..? 4art. %. în limitele competenţelor specializate ale organizaţiilor internaţionale.semenea acte pot avea o !orţă juridică obligatorie. 2otărârile 'onsiliului de &ecuritate sunt obligatorii pentru statele membre. deşi nu se 5- .

impun printr$o !orţă juridică intrinsecă. poziţia adoptată de un stat asupra unei probleme politico$juridice cu caracter internaţional. declaraţia prin care un stat nu recunoaşte existenţa sau valabilitatea unei cutume sau re!uzul unui stat de a 55 . declaraţia de neutralitate a unui stat în cazul unor con!licte armate internaţionale.Între asemenea acte pot !i menţionate declaraţia de război. b) Actele unilaterale ale unor state pot să aibă incidenţă asupra dreptului internaţional şi a aplicării acestuia dacă sunt emise în domenii care sunt strâns legate de relaţiile dintre state. de regulă sunt respectate de către statele membre în considerarea solidarităţii şi bunei$credinţe în vederea realizării obiectivelor comune.

st!el. c0 Legea internă. de exemplu0 etc. se admite că pe această cale se poate realiza o in!luenţare a procesului de apariţie a unor norme de drept internaţional. ea !iind o mani!estare unilaterală de voinţă. asupra cetăţenilor proprii şi în domeniile ce ţin de dreptul intern al statelor. când într$o problemă care poate interesa relaţiile internaţionale mai multe state adoptă 57 .recunoaşte o anumită situaţie de !apt ca producând e!ecte juridice asupra sa.. declaraţia de renunţare din partea unui stat la un drept al său 4 la imunitatea de jurisdicţie sau la anumite garanţii internaţionale. Deşi legea internă are valoare în limitele sale teritoriale.

legi interne cu conţinut asemănător. De asemenea. care se completează cu prevederile unor reglementări internaţionale. acestea pot constitui un indiciu cu privire la !ormarea unei cutume internaţionale./ extrădarea. dreptul de azil0. în unele domenii de interes internaţional se aplică de regulă reglementările din legislaţia internă a statelor 4ex. 59 .

III. imprecizia unor norme de sorginte cutumiară. a poate constitui.0. legii interne nu i se atribuie caracterul de izvor al dreptului internaţional.În general. ca şi nevoile de reglementare în domenii noi ale 5< . existenţa în anumite domenii a unor norme incomplete. un element al procesului de !ormare a dreptului cutumiar şi un mijloc de probă în stabilirea existenţei unor cutume. însă. Codi1i'area dre !ului in!ernaţional Diversitatea izvoarelor dreptului internaţional.

deci a codi!icării acestora în instrumente juridice clare şi !ără ec2ivoc. aplicabil în raporturile internaţionale reale. împărtăşită de jurişti din 5.colaborării internaţionale au impus necesitatea precizării şi sistematizării normelor juridice de drept internaţional. . 6ealizarea operei de codi!icare a ridicat o problemă de principiu în ce priveşte conţinutul şi limitele acesteia. împărtăşită în general de jurişti americani şi englezi. conturându$se două linii de gândire.% a doua linie de gândire. !ără a se preocupa dacă ele !ormează un sistem coerent. codi!icarea ar avea numai rolul de a constata normele de drept în vigoare. Într$o primă concepţie.

ţările uropei continentale. cât şi pe cel de a dezvolta progresiv dreptul internaţional prin elaborarea de noi norme 4 codi!icare de lege erenda0.. 5* .:. xperienţa 3igii :aţiunilor.. dar mai ales a %.. concepe codi!icare nu numai ca o prezentare şi sistematizare a normelor. ast!el încât să se realizeze un ansamblu coerent de norme care să corespundă nevoilor şi realităţilor epocii. a impus concepţia potrivit căreia codi!icarea are atât scopul de a constata şi preciza normele de drept internaţional 4codi!icare de lege lata0. ci ca o operă în cadrul căreia unele norme pot !i modi!icate sau abrogate şi se pot crea norme noi.

ceea ce asigură în mai mare măsură credibilitatea dreptului şi lărgeşte bazaare a acestuia. a asigură precizia normelor de drept şi întărirea coeziunii şi unităţii dreptului internaţional. 'odi!icarea dreptului internaţional se poate realiza în di!erite !orme/ 7+ .'odi!icarea are o deosebită importanţă pentru dreptul internaţional în general şi pentru transpunerea în practică a normelor sale. înlesneşte adaptarea reglementărilor juridice la evoluţia rapidă a relaţiilor internaţionale. înlăturând con!lictele posibile între normele acesteia. permiţând totodată participarea tuturor statelor la opera de legi!erare.

sau parţială. precum şi de oameni de ştiinţă în mod individual1c  codi!icarea generală. e!ectuată de organizaţii ştiinţi!ice naţionale sau internaţionale. sau neo!icială. pe anumite ramuri ori domenii ale acestuia1  codi!icarea principiilor generale şi codi!icarea amănunţită1 71 . realizată în comun de state. cuprinzând ansamblul normelor dreptului internaţional. codi!icarea o!icială.

dar ele s$au mani!estat mai cu pregnanţă odată cu societatea modernă. codi!icarea universală. "reocupările de codi!icare a normelor dreptului internaţional au apărut încă din antic2itate 4vezi > codul Cammurabi? şi alte culegeri de reguli cu caracter juridic şi religios din ţările orientului antic0. a normelor de drept cu aplicabilitate pentru toate statele lumii şi codi!icarea regională. 7# . care cuprinde numai normele aplicabile unei anumite zone geogra!ice.

elaborând totodată şi noi reguli pentru asigurarea unei păci perpetue. !ăcea o sistematizare a dreptului în vigoare.cestor încercări le$au urmat numeroase altele.ceste codi!icări aveau un caracter neo!icial..9$1<. "rimele încercări de acest !el menţionate în literatura de specialitate aparţin !ilozo!ului englez (eremF Aent2am care.. scrisă între 1<. şi în "ntroducere la un cod internaţional 41. între care trebuie 7- .*.#<0. care au studiat regulile în vigoare în epoca lor şi modul de aplicare a acestora.semenea preocupări se sistematizare a normelor dreptului internaţionale sub !orma unor coduri aparţin unor !ilozo!i şi teoreticieni ai dreptului.. în !rincipiile dreptului internaţional.

deoarece urmăreau o codi!icare totală a dreptului internaţional.menţionată lucrarea savantului german (o2n Aluntc22li.. di!erite organizaţii ştiinţi!ice neguvernamentale. au elaborat unele proiecte neo!iciale de 75 . . .9. conştiente de di!icultăţile insurmontabile ale codi!icării întregelui drept internaţional într$o unică lucrare. intitulată Dreptul internaţional modern al statelor civilizate# sub ormă de cod din 1. s$au dovedit în !apt mai puţin !ructuoase.ceste încercări. dacă nu c2iar utopic. deşi constituiau opere de erudiţie deosebit de valoroase.lterior. ceea ce este greu de realizat.

şi )nstitutul de Drept )nternaţional. la 'ongresul de la Hiena 41. la 'on!erinţa de la "aris 41. în!iinţat în 1. în oarecare măsură. . un rol important l$au avut )nstitutul de Drept )nternaţional. 'odi!icările o!iciale încep a se !ace în secolul al G)G$lea în cadrul unor congrese sau con!erinţe internaţionale cu perticiparea reprezentanţilor statelor.codi!icare pe domenii ale dreptului internaţional. creată în acelaşi an. "rintre acestea.170 a !ost codi!icat regimul !luviilor internaţionale şi .790 au !ost codi!icate unele norme ale 77 .<-. .sociaţia de Drept )nternaţional.st!el. în!iinţat în 1*1#. dreptul diplomatic.

'on!erinţele internaţionale de la Caga din 1. mijloace permise sau 79 .dreptului maritim. iar la 'on!erinţa de la Ieneva din acelaşi an a !ost elaborată prima codi!icare a normelor de drept umanitar privind protecţia militarilor răniţi şi bolnavi.** şi 1*+< au marcat un moment important în opera de codi!icare a dreptului internaţional. beligeranţi. le au codi!icat regulile privind mijloacele de soluţionare paşnică a di!erendelor internaţionale. dar sunt cunoscute îndeosebi pentru opera de codi!icare privind legile şi obiceiurile războiului terestru şi maritim re!eritoare la ostilităţile armate.

st!el. . la 'on!erinţa din 1*#* de la Ieneva s$a realizat o nouă codi!icare privind ameliorarea soartei răniţilor şi bolnavilor din armatele în campanie. . iar 'on!erinţa de la Ieneva din 1*5* realiza o amplă 7< . toxice sau similare şi a armelor bacteriologice 4 biologice0?. la 'on!erinţa de la Ieneva din 1*#7 a !ost adoptat >"rotocolul privind interzicerea !olosirii în război a gazelor as!ixiante.interzise în ducerea războiului.lte con!erinţe internaţionale ulterioare au continuat opera de codi!ecare a reglementărilor privind modul de ducere a războiului. regimul juridic al prizonierilor de război şi alte persoane protejate în timpul con!lictului armat etc.

codi!icare a întregului drept umanitar aplicabil în perioada de con!lict armat prin 5 convenţii internaţionale care se re!ereau la protecţia prizonierilor de război, a bolnavilor, a răniţilor şi a nau!ragiaţilor, precum şi a populaţiei civile. &ub egida %rganizaţiei :aţiunilor ;nite codi!icarea dreptului internaţional a realizat progrese deosebite. %.:.;. şi$a propus, prin art. 19 al 'artei, ca în cadrul ,dunării generale să se iniţieze studii şi să se !acă recomandări în scopul de a încuraja dezvoltarea progresivă şi codi!icarea dreptului internaţional.În acest scop, în 1*5<, a !ost creată 'omisia de drept internaţional, ca organ subsidiar al ,dunării generale,

7.

având drept sarcină !ormularea cu precizie şi sistematizarea regulilor de drept internaţional în domeniile in care există o practică juridică considerabilă, precedente sau opinii doctrinare. 'a urmare a e!orturilor acestei comisii, ca şi a altor comisii ale ,dunării generale în!iinţate ulterior, dar şi ale reprezentanţilor statelor şi ale unor organizaţii ştiinţi!ice neguvernamentale, au !ost elaborate şi înc2eiate numeroase convenţii de codi!icare a dreptului internaţional, în variate domenii, dintre care menţionăm ca mai importante/

7*

   

relaţiile diplomatice 4'onvenţia de la Hiena din 1*9101 relaţiile consulare 4'onvenţia de la Hiena din 1*9-01 relaţiile tratatelor 4'onvenţia de la Hiena din 1*9*01 dreptul mării 4cele 5 convenţii de la Ieneva din 1*7., urmate de 'onvenţia de la @ontego AaF din 1*.#0. &e a!lă în curs de elaborare în cadrul 'omisiei de drept internaţional şi alte proiecte de

9+

o răspunderea internaţională a statelor1 o !olosirea în alte scopuri decât navigaţia a cursurilor de apă1 o relaţiile dintre state şi organizaţiile internaţionale1 o răspunderea internaţională pentru daunele care decurg din acte ce nu sunt interzise de dreptul internaţional.convenţii de codi!icare a unor reguli de drept internaţional din domenii cum sunt/. 91 .

ste de aşteptat ca procesul de codi!icare să continue. 4i+!e$ul dre !ului in!ernaţional În totalitatea lor normele juridice care compun dreptul internaţional public pot !i ordonate şi sistematizate după criterii ştiinţi!ice în raport de domeniile care cad sub incidenţa reglementărilor 9# . nevoile raporturilor internaţionale aducând în atenţie noi domenii în care sunt necesare sistematizări şi dezvoltări ale dreptului internaţional. III.23.

1 9- . etc. de instituţiile juridice de drept internaţional.internaţionale. ca şi de ramurile ce se pot constitui în cadrul dreptului internaţional.. bunuri.cesta cuprindea normele aplicabile în relaţiile paşnice dintre state şi în cadrul căruia materia era ordonată pe ramurile tradiţionale ale dreptului civil intern/ persoane. contracte. Cugo Irotius împărţea dreptul internaţional în două mari părţi1 a0 dreptul păcii. 10 $mpărţirea pe domenii este prima care s$a conturat în procesul de evoluţie a dreptului internaţional.

dacă dreptul la război 4jus ad bellum0 a !ost abolit. în care se include şi dreptul neutralităţii. a determinat ca împărţirea dreptului internaţional în cele două mari domenii să devină în mare parte caducă. în ultimele decenii.Dreptul internaţional clasic era cu preponderenţă un drept al războiului1 )nterzicerea războiului de agresiune în relaţiile internaţionale. a unor variate domenii ale colaborării internaţionale. jus in bello 4dreptul aplicabil în con!lictele armate0.b0 dreptul războiului. Dar. care reglementează atât modul de ducere a războiului. cât şi regulile de drept umanitar re!eritoare 95 . ca şi evoluţia rapidă. ea nemaigăsindu$şi justi!icarea.

cunoaşte astăzi o puternică a!irmare în scopul limitării războiului şi a proporţiilor daunelor produse de acesta. . #) $mpărţirea pe ramuri a dreptului internaţional s$a impus în cadrul codi!icării de după al doilea război mondial. 97 . constata şi astăzi în unele tratate de drept internaţional. conturate în cadrul ansamblului de norme aplicabile con!orm direcţiilor de preocupare ale societăţii contemporane şi spaci!icului instituţiilor de drept internaţional. a are la bază sistematizarea dreptului după ramurile principale ale acestuia. însă.la protecţia victimelor con!lictelor armate.ceastă împărţire se mai poate.

enumera câteva dintre acestea/ $ Dreptul tratatelor1 $ Dreptul protecţiei omului1 $ Dreptul diplomatic şi consular1 $ Dreptul mării1 $ Dreptul !luvial1 99 ."ână în prezent. însă.&e pot. nu s$a conturat un consens asupra ramurilor dreptului internaţional.

$ Dreptul aerian1 $ Dreptul spaţial1 $ Dreptul organizaţiilor internaţionale1 $ Dreptul con!lictelor armate.6amurilor deja conturate li se pot adăuga altele noi. 9< . Dreptul dezvoltării. în care intră şi dreptul umanitar1 $ Dreptul internaţional penal1 "roblema sistematizării dreptului internaţional public este departe de a !i soluţionată. cum sunt/ Dreptul mediului. Dreptul economic etc.

"roblema sistematizării !iind !oarte controversată. . tratatele şi manualele de drept de la noi îşi organizează expunerea şi aplicarea normelor de drept internaţional pe baza instituţiilor sale !undamentale. Teste de autoevaluare: 1. 'e este cutuma internaţionalăJ 9. 'are este cel mai important izvor al dreptului internaţional şi cum poate !i de!initJ 5. 'ând şi în ce document s$a !ăcut prima enumerare a izvoarelor de drept internaţionalJ -. 'e sunt izvoarele de drept internaţionalJ #.

'e este jurisprudenţaJ <.7. &peci!icaţi care sunt !ormele de realizare a codi!icării dreptului internaţional. 'are sunt elementele care trebuie să !ie luate în considerare pentru stabilirea existenţei şi conţinutului unei cutumeJ 9. 9* .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful