Sarbatorile de iarna la romani

Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prinderea Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri, diferite de la o zona la alta, a and in centru marile sarbatori crestine praznuite in aceasta perioada. !eperele mai importante sunt" Postul Craciunului, Craciunul, #nul $ou, %oboteaza si Sfantul Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera. Postul Craciunului este, in felul sau, un parado&" un post de bucurie' desi in traditia crestina postul inseamna pocainta, asceza, intristare. Postul Craciunului insa inseamna toate acestea numai in masura in care simbolizeaza intunericul in care se afla lumea inainte de enirea (antuitorului. )ar intrucat asteapta si pre esteste $asterea lui (esia, este un post de bucurie, un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai importanta. Caracteristice perioadei acestui post, in comunitatea romaneasca sunt pregatirile pentru marea sarbatoare a Craciunului (atat din punct de edere gospodaresc, cat si din cel al obiceiurilor) si serbarea sarbatorilor crestine din aceasta perioada. Pentru comunitatea de pana la inceputul secolului al **+lea, aceasta este perioada sezatorilor, intrucat, in noptile lungi de iarna, era reme destula pentru lucrul de mana, dar si pentru distractii' aceasta era si perioada cand se cunoasteau flacaii cu fetele, pentru a se casatori, dupa %oboteaza. )ar datorita lipsei acelor ne oi economice si culturale, pentru societatea romaneasca de astazi, acele remuri au a,uns doar o amintire. In pri inta sarbatorilor din post, ele debuteaza cu -ilipii de toamna (cunoscuti si ca Cilipi, .ilipi sau Pilipi), serbati intre o zi si sapte zile, in perioada de 1/+/0 noiembrie. Ei se spune ca erau 1un fel de spirite supreme ale lupilor, (... ) cel mai mare si cel mai rau fiind -ilipul cel Sc2iop sau 3odinetul Sc2iop1(1). In aceasta perioada femeile nu dadeau gunoiul afara, ci il strangeau dupa usa, nu impungeau cu acul, ca sa nu le ia lupul oile (/). 4ipeau gura sobei ca sa se lege gura lupului, sau atarnau de lemnul cosului o secure, ca sa fie ferite de pagube (0). Se spunea ca cine tine -ilipii isi apara casa de foc, de serpi, de strigoi si stricaciuni, dar mai ales de pagubele pro ocate de lupi. In ziua de azi, printre femeile batrane, -ilipii abia mai pastreaza amintirea sarbatoririi lor. E o sarbatoare populara, tinand mai mult de credinte ec2i si de frica de sfinti.

Pe /1 noiembrie este o alta sarbatoare importanta, cunoscuta in popor sub numele de 5 idenie. Este orba de Intrarea in %iserica a (aicii )omnului, care a ramas reme de 1/ ani in Sfanta Sfintelor a templului iudaic, pentru ca apoi sa fie logodita cu dreptul Iosif. In popor se spune ca, in aceasta zi, cerurile se desc2id si animalele orbesc' se fac praznice pentru cei ce au suferit moarte napraznica. Pe 6 decembrie se tine Sfanta 7ar ara (%arbara) izba itoarea de otra a, de bube si pazitoarea lumii de #nti2rist. $u se oparesc rufe, nu se tese, nu se coase in aceasta zi. Copiii nu au oie sa manance boabe. Se spune ca mamele ii imbarbureaza pe copii (le ung fata cu miere, apoi ii spala cu apa in care au spalat icoana) (6). Cu strasnicie se mai tine si Sfantul Spiridon, -acatorul de minuni (1/ decembrie), fiind considerat tot un sfant periculos. Cum a acest tip de sarbatori (generate de frica si nu de cinstirea sfintilor) pare a nu fi tinut din moti e crestine. Si totusi frica de )umnezeu este considerata a fi inceputul intelepciunii. #lternati a crestina la frica ce+i determina pe romani sa tina o anumita sarbatoare este dragostea ade arata de )umnezeu si de sfinti, despre care Sfantul #ntonie cel (are spune ca biruieste frica.

1 I. 32inoiu, 7arstele timpului, Ed. (eridiane, %ucuresti, 1889, p. /91 / (. !adulescu+Codin, sarbatorile poporului, 18:8, p. 98, apud I. 32inoiu, op. cit., p. /91 0 ;. Pamfile, (itologie romaneasca, Ed. #ll, %ucuresti, 1877, p. 117 6 I. $icolau, 32idul sarbatorilor romanesti, Ed. .umanitas, %uc., 1889, p. <6

In fine, urmeaza un sfant tinut din dragoste" Sfantul Ierar2 $icolae al (irei 4ic2iei, care a stralucit prin milostenie, intelepciune si propo aduirea dreptei credinte, aparand %iserica de in atatura ereticului #rie. In amintirea bunatatii acestui sfant si azi romanii le dau daruri de (os $icolae copiilor, care le afla, in dimineata acestei zile, in g2etute sau sub perna. In popor se spune ca Sfantul $icolae tine paza soarelui, care, satul de mers pe acelasi drum si scarbit de ce ede, rea sa fuga. #ltii spun ca a fost podar, corabier sau pescar si ca are darul de a+i ocroti pe cei ce merg pe ape. Este considerat ocrotitorul saracilor si datatorul de noroc al fetelor sarace la maritis. )e asemenea, se spune ca el aduce zapada, iar daca ninge de ziua sa, a fi iarna grea. 5 mare sarbatoare la sfarsitul lui noiembrie, pe 0:, este cea a Sfantului #postol #ndrei, cinstit ca apostol al romanilor, intrucat, din spusele istoricului Eusebiu al Cezareei reiese ca lui i+a re enit, prin tragere la sorti, sa propo aduiasca E ang2elia in partile ;raciei si ale Sc=t2iei, inclusi )obrogea de azi. #mintirea marelui apostol a fost pastrata, pana nu demult, de romani, doar in cate a po estiri locale. #cestea orbesc despre pestera sa din )obrogea, care inca se mai pastreaza, despre iz orul si locurile pe unde a propo aduit. #stazi Sfantul #ndrei este sarbatorit in toate bisericile, prin sfinte slu,be. )e asemenea, i

se aduce cinstire prin numirea copiilor cu numele sau, prin zidirea de biserici a andu+l ca ocrotitor. Este sarbatorit c2iar si in mass+media, unele posturi de tele iziune dedicandu+i emisiuni speciale in ziua praznicului sau. Considerat patron al lupilor, in unele icoane populare este reprezentat cu cap de lup. $oaptea dinainte este cunoscuta sub numele de noaptea strigoilor, de care oamenii se aparau, ungand usile si ferestrele cu usturoi, sau consumand mu,dei. Se spune ca in noaptea Sfantului #ndrei strigoii se iau la bataie pe la 2otare si raspantii, putandu+i ataca si pe oameni. Prin unele locuri (in (oldo a) se consuma o bautura numita co asa, ca oamenii sa fie aparati de strigoi. #ceasta se prepara din terci sau turte de malai, amestecate cu apa. #mestecul era pus la fermentat, apoi consumat in ziua Sfantului. 5 ade arata petrecere a flacailor si fetelor a ea loc in noaptea dinaintea Sfantului #ndrei, la pazitul usturoiului. >na+doua batrane pazeau usturoiul adus de fete pentru a nu fi furat de flacai. Se spunea ca acest usturoi are puteri tamaduitoare, izba este de strigoi, (5) a,uta la drum lung si la negustorie (<). Practicile traditionale de Sfantul #ndrei care s+au mai pastrat sunt cele de di inatie. -etele incearca sa+si gaseasca ursitul, uitandu+se goale in fantani, in oglinda sau intr+o ceasca cu apa in care se pune un inel cununat, ori mancand o turta sarata si crezand ca or isa ca cel care le este ursitul a eni sa le aduca apa. 5 alta datina pastrata in zilele noastre este aceea de a pune grau la incoltit de Sfantul #ndrei, crezand ca, asa cum a arata graul la Craciun, asa a fi recolta din anul ce urmeaza. Ignatul este in traditia crestina sarbatoarea Sfantului Ignatie ;eoforul (/: decembrie). Sfantul a lasat pretioase documente %isericii + scrisorile Sale dedicate comunitatilor crestine prin care trecea pe drumul martiriului, care a a ut loc la !oma. #cestea se numara printre putinele marturii ii ale unui sfant mucenic, aflat inaintea patimirii. In datinile romanilor, aceasta zi a ramas prin ritualul sacrificarii porcului, fara conotatii sacre astazi, desi folcloristii ad in acest act o substituire a ,ertfelor omenesti, sarbatorirea unei zeitati, a unui 1spirit agrar1(7). #cest sacrificiu se face mai mult pentru a indestula cu carne si produsele traditionale sarbatorile care urmeaza si intregul an. 4atura practica predomina acum asupra celei ritual+ceremoniale. Si aceasta, desi se poate orbi despre un intreg ritual al pregatirii porcului. #cesta, dupa ce este in,ung2iat, este parlit, apoi spalat cu malai, si acoperit cu o patura. In unele locuri, i se face o taietura in forma de cruce, in frunte. Copiii se suie calare pe porc, ca sa aiba noroc tot anul. #poi se scot intestinele si maruntaiele, se transeaza carnea, se fac preperatele traditionale (caltabosi, toba, lebar, sangerete, carnati, toc2itura, drob, (cig2ir), etc.). In aceeasi zi se face si nelipsita 1pomana a porcului1 cu ecinii si cei ai casei. 5 ;. Pamfile, op. cit 10< < Idem, p. 105

7 5.7adu a, Pasi spre sacru+din etnologia alimentara romaneasca, Ed. Enciclopedica, %uc, 188<, p. 1</ ;ot legat de taierea porcului este obiceiul numit 17asilca1. #cesta se paractica intre Craciun si #nul $ou, de catre tigani sau de feciorii din sat' pentru ca, in comunitatea romaneasca, porcul nu se taie intotdeauna de Ignat, ci si in #,unul Craciunului sau in alta zi, pana la #nul $ou. Capatana porcului se impodobea cu margele, cercei, oal de mireasa, coroana de flori. Se punea pe o ta a, pe care se mai asezau bani, (c2iar de aur), argint si friptura. Se pleca la colindat cu capul de porc astfel impodobit. Pe remuri, colindatorii cu 7asilca purtau camasa alba, brau rosu sau negru, opinci. #cum se imbraca 1cu ce au1, dar pastreaza, partial, te&tul colindului si acompaniamentul (la acordeon sau la fluier, ori mai multe instrumente muzicale). )aca obiceiul le+a sugerat anumitor cercetatori apropierea de zeul S2i a al Indiei, romanii ad in el asemanarea 1c2ipului porcului1 cu 1frumoasa fata din basmele romanesti1 (Ileana Cosanzeana). #ceasta o sugereaza semnificatia mostenita din batrani si te&tul, rostit in Sudul tarii" 17asilca, fata frumoasa, Sade cu 7oda la masa Si mananca ita aleasa. Cate flori sunt in li ada, #tatia galbeni in lada' Cati carbuni sunt in cuptor, #tatea ite+n obor1(9). Importanta este si ziua de #,un (/6 decembrie) cunoscuta ca zi de post aspru. In trecut, femeile mancau numai seara prune uscate sau poame fierte. Se facea si un dulce traditional, numit 1scutecele lui Iisus1 sau 1pelincile (aicii )omnului1, din turte subtiri, coapte pe plita si umplute cu o crema obtinuta din samanta de canepa zdrobita. Cand se matura, seara, gunoiul nu se da afara, ca sa nu ai suparari si pagube la ite. Cosurile se matura si funinginea se arunca in ie, ca sa incarce ia cu struguri. 3ainilor li se dadea sa manance din sita, ca sa oua mult. In dimineata acestei zile, acum, dar mai demult si cu o seara inainte, cetele de copii umblau din casa+n casa cu colinda. 5biceiul se mai numea (os+#,unul, %una+dimineata, Colindisul sau %una+dimineata la (os #,un. In unele locuri (5ltenia, ;ransil ania) colindatorii se numeau piterei sau pizerei si erau condusi de un ataf. )atina era ca atunci cand intrau in casa sa scormoneasca focul din atra. Ca daruri primeau co rigi, colaci, turte, mere, nuci. )ar cel mai cunoscut obicei de #,un este mersul cu icoana. #cum obiceiul dureaza mai multe zile in a,un de Craciun si nu mai e practicat de baietii din corul bisericii, ci de preot

insotit de dascal. Ei colinda din casa+n casa, stropind cu ag2iazma casa si locatarii si cantand troparul $asterii )omnului" 1$asterea ;a .ristoase, )umnezeul nostru, rasarit+a lumii lumina cunostintei. Ca intru dansa cei ce slu,eau stelelor, de la stea s+au in atat sa se+nc2ine ;ie, Soarelui dreptatii, si sa te cunoasca pe ;ine, !asaritul cel de sus. )oamne, (arire ;ie?1 In cultura populara contemporana se remarca pierderea legendelor populare legate de sfintii si sarbatorile din aceasta perioada a anului, ca si simplificarea (c2iar stilizarea) obiceiurilor. Semnificatiile ar2aice (cate or fi e&istat in comunitatea romaneasca) s+au pierdut, ramanand, in general, un comple& de acte, ritualuri si ceremonialuri care nu+si mai au moti atia decat in simpla practica. 9 inf. " !osu 7asile, Com. )ragalina, ,ud. Calarasi, n. /1.1/./866 #ceasta este si situatia Craciunului, sarbatoarea $asterii )omnului, zi de mare bucurie si binecu antare pentru crestini. Este sarbatorita la /5 decembrie de prin secolul al I7+lea (pana atunci se sarbatorea la < ianuarie, odata cu %otezul )omnului, sub numele de Epifanie sau ;eofanie). In aceasta sarbatoare, si in cele ce+i urmeaza in calendar, etnologii ad urmasele Saturnaliilor, (=t2raliilor si altor sarbatori romane dedicate solstitiului de iarna. In calendarul actual al romanilor, sarbatoarea are caracter crestin, fiind sarbatorita atat prin participarea la slu,bele bisericesti, cat si prin practicarea unor obiceiuri populare. Cel mai practicat dintre acestea din urma este colindatul. 5biceiul se practica in #,unul Craciunului, seara, pana in dimineata zilei de Craciun. )ar e&ista si locuri unde se colinda doua sau toate in toate cele trei zile ale sarbatorii. In alte locuri din (untenia, (oldo a si ;ransil ania de !asarit, se colinda (si) la #nul $ou. In fine, termenul de colinda s+a e&tins si asupra obiceiului practicat de Iordan, -lorii sau c2iar de Paste, in ultima reme. Si totusi, romanii considera traditionala doar colinda de Craciun. Impartite in colinde religioase (crestine) si laice (sociale, pagane), colindele romanesti creeaza o atmosfera legendara referitoare la lume si sti2ii, oprindu+se mai mult asupra a trei aspecte din iata satului" cel gospodaresc, puterea si frumusetea tinerilor, eroismul si iubirea, in perspecti a casatoriei (8). In functie de grupul care colinda, colindele sunt de copii si de ceata. Colindatorii sunt purtatorii si transmitatorii unui mesa, catre gazde. -ie el magic, de urare, de legitimare a cetei sau crestin (de estire a $asterii lui .ristos), mesa,ul colindatorilor doreste sa aiba efect asupra gazdei, sa+i aduca bogatie, prosperitate, in noul an, sa o sc2imbe in mai buna, mai credincioasa, mai fericita, mai sanatoasa. Colindatorii poarta diferite denumiri" ceata de colindatori, ceata de feciori (in ;ransil ania), ceata de ,uni (in tinutul Sibiu+-agaras), bute, butea feciorilor (,unilor) (in tinutul dintre 5lt si ;arna e), beze (in Campia ;ransil aniei si $asaud), dubasi (in .unedoara estica si tinutul .almagiu+%eius), preuca

(in ;ara 4o istei), zoritori (in ;ara %arsei), caluseri (in zona dintre Sibiu si Strei, intrucat colindatorii ureaza si ,oaca ,ocul cu acest nume), etc. Se disting, in mare, cate a tipuri de cete. >na dintre acestea e cea mai numeroasa, in care trebuia sa intre cate un fecior sau barbat din fiecare casa. #ceasta se intalnea in Estul ;ransil aniei si a ea c2iar mai mult de 0:+6: de membri, a caror arsta putea trece de 6: de ani, cu conditia sa cunoasca repertoriul. Ceata de ,uni era compusa din adolescenti si tineri necasatoriti, patronata, in general, de biserica sau autoritatea administrati a a satului. !olul ei se e&tindea pe parcursul intregului an, fiind organizatoarea ,ocului duminical si cea care ii initia pe membrii cetei si tineretul feminin. In $ordul ;ransil aniei, (oldo a si (untenia se intalneste ceata de flacai, cu atributii doar de urare. E&ista si cete de barbati sau mi&te, barbati si femei, iar in (untenia Subcarpatica ((uscel) se intalnesc cete de fete care ii colinda cu precadere pe flacai (1:). #ctuale sunt cetele mi&te, formate din copii si tineri, sau amestecati cu barbati si femei. Craciunul fiind sarbatoare care se tine in familie, am remarcat marea raspandire a 1cetelor1 formate din toti membrii unei familii, care colinda la rude, ecini sau prieteni. Constituirea si 1repetitiile1 sunt in legatura cu intinderea repertoriului de colinde si cu atributiile cetei. Ca functii, ceata are un conducator ( ataf, primar, ,ude, birau, primar, marcoton si, mai nou, sef). El indeplineste si rolul de casier' este si cel care introduce fetele in ,oc. Cel (cei) ce duc(e) darurile sunt numiti iapa, cal, desagar, purcica, goaga, sacari, mi2oi. (ai e&ista, uneori, un casier (somes, camaras, pargos, pristac) si un supra eg2etor al pro iziilor cetei (crasmar, caprar, colacar, c2elar, fagadas, borbirau). In general, colindatorii poarta costumul popular de sarbatoare, adaugand palarii, caciuli. >neori poarta o bata sau maciuca, special ornamentata, traista, clopotei, dube sau alte instrumente muzicale (cel mai adesea fluier), in anumite zone, o panglica rosie sau tricolora pe piept, peste mi,loc sau la bata. -rec ente sunt acum si ornamentele din beteala, 2artie creponata, globuri sparte, paiete, etc. 8 (.Pop, 5biceiuri traditionale romanesti, Ed. (iner a, %uc., 187<, p.61 1: 5. %arlea, -olclor literar romanesc, 7ol I, Ed. (iner a, %uc., 1891, p. /9< !epetitiile se fac de la inceputul Postului pana la Sfantul $icolae, ori c2iar cu cate a zile inainte de Craciun. ;raditia era ca o ceata sa+si aleaga o gazda, la care organiza si petrecerea de Craciun' un om mai bogat din sat. Ca daruri, colindatorii primeau colaci (in care etnologii ad simboluri solare), mere, nuci (in care se ede apropierea de saturnalii) dulciuri, carnati si produse din carne de porc. (ai recent, primesc e&clusi bani. 4a casele unde nu erau primiti sau gaseau poarta incuiata, rosteau 1descolindari1, formule de urari negati +umoristice adresate gazdei, ori luau poarta si o mutau din loc. In prezent, se poate orbi de un caracter in general crestin al colindatului. Colindatorii ii simbolizeaza pe ingerii care cantau deasupra ieslei din %etleem, sla ind nasterea Pruncului Iisus. Pe langa aceasta 1 este minunata1, care se afla in centrul celor mai multe colinde contemporane, colindele religioase mai orbesc despre Patimile )omnului, despre sfinti, despre (aica )omnului, despre batranul Craciun, despre tradarea lui Iuda,

etc. >neori filonul popular si cel crestin coe&ista' e&ista c2iar ariante crestine ale unor colinde consacrate. Influenta crestina se manifesta si sub forma de refrene, corecti e crestine aduse colindei populare, persona,e, solutii dramatice (11). Colinda populara, in mare parte inlocuita de cea crestina, se distinge prin faptul ca isi precizeaza destinatarul (e&ista colinde 1de fata1, 1de flacau1, 1de copil1, 1de cioban1, 1de preot1, 1de pescar1, etc.) si prin functia predominanta de urare. E&ista, de asemenea, colinde ce au ca tema lupta cu leul, ciuta, colinde de instrainare (mai ales adresate feciorilor care pleaca la oaste). In ziua de azi, colinda are functie de urare si o functie de estire a $asterii )omnului. Ei ii sunt asociate tendintele tot mai marcate de trecere de la ritual la spectacol. #cum au fost uitate ec2ile simboluri si functia lor originara, accentul deplasandu+se pe aloarea estetica, pe frumos. #ceste caracteristici fac posibila alorificarea lor scenica, sub forma de spectacole si festi aluri de folclor si in cadrul repertoriului interpretilor consacrati, de muzica populara sau usoara. ;reptat, acest gen de manifestari tind sa de ina traditii locale, cu rol de a conser a (macar sub aceasta forma) obiceiul, dar si cu 1deza anta,ele1 pe care le presupune noul conte&t al desfasurarii, publicul, etc. )incolo de acestea, este un fenomen al e olutiei unui ec2i si foarte practicat obicei, in conditiile societatii moderne. In zilele Craciunului, pana la Sfantul 7asile, sau c2iar pana la %oboteaza, copiii umbla cu Steaua. Ei se numesc stelari, crai, colindari sau colindatori. >mbla in cete mici, cu o stea facuta dintr+o sita ec2e, cu sase, opt sau douasprezece coarne triung2iulare, in elite in 2artie colorata. In centru, au icoana $asterii )omnului. (iezul cantarii lor se refera la cautarea si aflarea pruncului Iisus de catre magi sau crai. )ar cantarea cuprinde si o parte a troparului $asterii )omnului si o oratie catre gazde. Prin zona (uscelului e obiceiul ca stelarii sa+si inc2ine steaua, la intalnirea a doua cete. >neori, ei colinda impreuna cu 7icleimul (Irozii, 7iflaemul), teatru popular care prezinta scene de la $asterea )omnului" a gasirii de catre Iosif si (aria a unui loc pentru a+4 naste pe Iisus, a magilor, a pastorilor, a uciderii pruncilor de catre Irod, a cautarilor acestuia pe la carturarii remii, a c2inuirii lui Irod de catre draci. Considerat a fi enit la noi pe la sfarsitul secolului al *7III+lea, din 3alia, teatrul de irozi este putin ,ucat in zilele noastre, mai ales in ;ransil ania si sporadic, in ariante muntenesti sau moldo enesti. #colo unde e&ista, este un ade arat spectacol, care se inc2eie cu o suita de colinde, in azul intregii comunitati adunate. #lt obicei intalnit pe tot cuprinsul tarii este impodobirea bradului de Craciun, cu ,ucarii, lumini, globuri, beteala. 5biceiul este de data recenta (se intalnea in !omania, pana la sfarsitul secolului al *I*+lea, numai in casele nemtilor care locuiau prin orasele mari) si nu face parte din traditiile ec2i romanesti, ci afost preluat din 5ccident. !omanii a eau obiceiul de a impodobi un pom, o ramura erde, doar la nunta si la inmormantarea unui tanar nenuntit. Cu toate acestea, specialistii orbesc despre e&istenta, la sate, a unui pom de fasole sau din paie. #ltii preferau pomul 1de asc1, tinut astazi in casa de #nul $ou, cu credinta ca aduce noroc.

11 (. %ratulescu, Colinda romaneasca, Ed. (iner a, %uc., 1891, p. 59 si urm. Craciunul este, mai ales, un prile, de a oferi daruri. )esi comunistii au incercat sa+l inlocuiasca cu (os 3erila pe traditionalul (os Craciun, acesta din urma re ine, in fiecare an, cu sacul plin, impartind daruri copiilor, in seara de #,un. #tunci cand nu poate eni personal, isi lasa darurile sub bradul de Craciun, unde copiii si cei mari le gasesc in dimineata sarbatorii. )in acest lant de obiceiuri nu puteau, fireste, sa lipseasca (osii de Craciun. Pentru ca romanii ii pomenesc pe cei adormiti la fiecare mare praznic. )e aceea si in ziua de #,un se impart pentru morti colacei, turte si poame fierte. Se spune ca e bine sa pastrezi primul colac de la colindete, sa+l dai itelor cu care te duci la targ, ca sa ina oamenii sa le cumpere, cum in la colindete. 3unoiul maturat intre Craciun si %oboteaza se strange si fie se arunca pe straturi, ca sa nu le manance iermii, fie se arde si cu el se afuma itele, ca nimeni sa nu le poata atama. >nii sar peste foc in zilele Craciunului, ca sa le piara frica. -emeile stau pe ine, ca sa stea clostile pe oua. #ltii spun ca e bine sa mananci carne de pasare in ziua Craciunului, ca sa fii peste ara usor ca pasarea (1/). Si in zilele noastre mai e&ista astfel de credinte. )ar, in general, acum ele pro oaca un zambet, amintind numai de remurile de altadata. @ilelor dintre Craciun si %oboteaza li se zicea 12arta1 (de la 2arti) pentru ca, in aceasta perioada, se manca de dulce. )upa ce feciorii au colindat in satul lor, se duceau si ,ucau in alt sat ecin. )ar in zilele Craciunului incepeau si petrecerile cu lautari. (ai demult, batranii din comitetul bisericii, a doua zi de Craciun, adunau colaci si carne, pe care apoi le indeau, arsand banii in lada bisericii. Colindatorii erau asteptati la gura sobei, unde ardea un butuc mai mare. #cum Craciunul este o sarbatoare de familie, cand se aduna copiii, parintii si nepotii la masa. Participa la slu,bele bisericii, ii primesc pe colindatori, sau fac parte ei insisi din cete. Craciunul este considerat sarbatoarea pacii, cand orice conflict inceteaza. #nul $ou (San asaiu sau Craciunul (ic) este mai mult o sarbatoare laica decat una religioasa. Ea marc2eaza trecerea in noul an ci il (anul nou bisericesc incepe la 1 septembrie), fiind si ziua de praznuire a Sfantului 7asile cel (are. In aceasta perioada se intalnesc mai multe obiceiuri populare, a and, in general, caracter distracti sau de urare, dar implicand si traditia romaneasca, mai ec2e sau mai noua. Innoirea anului contine in sine ideea perfectiunii inceputurilor, a beatitudinii arstei de aur. )e aceea este asteptata cu bucurie. !omanii considera ca e&ista o corespondenta intre 1imbatranirea anului1 si arsta sfintilor din calendar. Cei sarbatoriti la sfarsitul anului sunt mosi ((os #ndrei, (os $icolae, (os Craciun), iar cei serbati la inceput sunt considerati tineri (Sfantul 7asile). !omanii au adoptat calendarul nou (statul, in 1818' biserica, in 18/6), dar cred ca 1timpul merge tot pe ec2i1, cand se refera la dez oltarea plantelor si rodul gradinilor. Pe langa

calendarul ci il, ei respecta cu destula strictete sarbatorile din calendarul bisericesc si interdictiile acestuia (sarbatorile, postul, desfasurarea nuntilor in anumite perioade). )ar alaturi de aceste calendare, si+au facut un calendar popular, 1al babelor1. )e acesta tin muncile campului, obiceiuri si sarbatori populare, practici magice, etc. )e aceea, nu se poate orbi decat la ni el formal despre un singur calendar. In realitate, e&ista diferite grupuri care au diferite calendare' mai ales daca ne referim la calendarul popular. )ar si in cazul orasenilor putem orbi despre calendare diferite. Cel ci il tine de acti itatile sociale, de relatia cu statul si cu institutiile sale. Cel bisericesc tine de iata spirituala, de credinta. Cel popular tine de iata pri ata siA sau comunitara. 1/ ;. Pamfile, 5p. cit., p. /</ si urm. )atele de reno are a timpului sunt legate, in conceptia romanilor, de anumite sarbatori. Insa ade arata innoire a timpului are loc la #nul $ou. Cercetatorii ad in obiceiurile populare care se desfasoara in aceasta perioada ritualuri de reno are simbolica a lumii, de alungare a spiritelor rele, sau de di inatie' un comple& de ceremonii si superstitii, care fac din aceasta perioada a anului una dintre cele mai bogate in datini populare + o perioada de trecere intre doua cicluri de egetatie sau de munci, al carei prag il constituie #nul $ou. #sa cum Craciunul este dominat de colinde, #nul $ou este marcat, in comunitatea romaneasca, de urarea cu plugusorul, cu sorco a, cu bu2aiul, asilca si ,ocurile mimice cu masti de animale sau persona,e taranesti. Sunt obiceiuri care inca se pastreaza. Poate datorita caracterului lor spectacular, sau pentru prile,ul de a petrece pe care+l ofera comunitatii' pentru castigul pe care+l au cei ce le practica, sau pentru darul comuniunii (a intregii comunitati, dar si a cetei de,a formate pentru obiceiurile de Craciun). !emarcam ca nici de #nul $ou nu lipsesc colindele. Ele insa estesc aceasta sarbatoare si contin urari pentru noul an. #m intalnit in (aramures si colinde crestine, care contin indemnuri morale si sfaturi. #cum, ca si la Craciun, este obiceiul de a trimite si primi felicitari scrise, cu urari pentru $oul #n' mai recent, c2iar pe e+mail. -etele incearca, prin diferite practici, sa ada cum si unde le or fi dragutii. 7ra,itoarele fac ra,i din cele mai recunoscute. >nii pri eg2eaza, cu credinta ca or afla locuri pline de comori. #ltii, sperand sa ada cerurile desc2izandu+se. (ai demult se facea calendarul de ceapa, pentru a edea cum a fi anul iitor, din punct de edere al recoltelor si remii. Cea mai tinuta sarbatoare este insa !e elionul. -ie in familie, fie cu prietenii, fie la reo cabana, sau la marile re elioane organizate de autoritatile administrati e, romanii petrec cu ,oc, mancare si bautura. 4a miezul noptii, la cumpana dintre ani, ciocnesc un pa2ar cu sampanie, aprind artificii, sau pocnesc' nu din bici, cum era odata obiceiul, ci cu petarde. Cele mai raspandite obiceiuri populare sunt ,ocurile mimice, in care predomina mastile de animale. Ele pot fi impartite in mai multe categorii (10)" a) turca, bourita si cerbul' b) brezaia' c) capra, camila, cerbutul si malanca' d) ,ocuri cu mare desfasurare, cu numeroase masti si persona,e tra estite. #cestora poate ca ar trebui sa le adaugam strutul, pe care l+am azut in obiceiurile dobrogene, in ultimul timp.

In toate ,ocurile de tip turca, brezaie, capra, recuzita centrala este capul de animal cu cioc clampanitor, facut din lemn si ,ucat de un flacau. Intre capra, turca si brezaie e&ista foarte multe asemanari. >neori, ele se identifica. )ifera numai denumirea, in functie de zona in care se practica. )enumirea de capra este specifica zonei (oldo ei. Caprele din (oldo a, cu bot de lemn clampanitor, au specifice coarnele mai mici si mai putin impodobite decat in restul tarii. Ele sunt acoperite cu co oare sau macaturi si uneori poarta pe spinare o fasie cu clopotei. Caprele danseaza impreuna cu ursul dansuri grotesti. Celelalte persona,e mascate care le insotesc prezinta adesea scene comice, cu aluzie la comunitate, sau la e enimente actuale C2iar si pe remea comunismului, se facea aluzie la regim si la conditiile de trai.. In mod traditional, capra ,oaca in mi,loc, fiind incon,urata de celelalte masti, dupa cantarea la fluier, sau la strigaturile flacailor care au sarcina de a o ,uca. In zona ;ransil aniei, capra poarta denumirea de turca. In zona .unedoarei turca se numeste si cerb sau cerbut. Capul turcii are specifice doua coarne inalte, impodobite cu beteala, panglici si clopotei. >neori este impodobita cu fasii lungi si multicolore de panza sau, mai nou, de 2artie colorata. Se spune ca turca era ,ucata de oamenii insurati. -lacaii se temeau sa o ,oace, caci se credea ca pentru sase saptamani se departeaza de ei ingerul cel bun si sunt lasati in oia celui rau. 10 (. Pop, 5biceiuri traditionale romanesti, Ed. E&celleus >ni ers, %uc., 1888 In ziua de #nul $ou, turca 1moare1. Este 1impuscata1 de un fecior, 1inmormantata1 de 1popa1 si bocita de 1preoteasa1 (16). -ireste, toti, feciori mascati. #poi este 1inmormantata1' masca se asaza cu capul in ,os, pana ce se termina 1pomana1 (ospatarea feciorilor de catre fete). #poi feciorii impart turca, fiecare luand bucata pe care a dat+o cand a fost facuta (15). !epertoriul turcii era foarte ast. Continea si cate 15+/: de cantece, necesitand repetitii indelungate. 4a aceste repetitii participau si copiii, pentru a putea prelua obiceiul, in iitor (1<). In zona (unteniei, capra poarta denumirea de brezaie. Bumatate om si ,umatate dobitoc, pare a fi 1o fiinta razletita din stra ec2ile coruri ba2ice1 (17) si cea dintai masca a teatrului popular romanesc. Insotita de mos, baba si alte persona,e mascate, prezinta diferite scene comice. In zona (uscelului, are cap de lup, barza, ulpe, caine, cocos sau ultur. 3lumeste, canta, ii in eseleste pe batrani, ii sperie pe copii, da g2es tinerilor. In %uco ina, capra se numeste malanca, inc2ipuind o perec2e de batrani. Casele gospodarilor trebuie sa fie curate, caci pe celelalte le murdareste 1mosneagul1 cu funingine. 5ricum ar fi ea numita, reprezinta tot un fel de capra. Cu capra se umbla de la Craciun pana la %oboteaza. (ai demult umba o ceata, formata din 15+/: de feciori. #cum umbla si cate /+0 barbati, c2iar si casatoriti. In zilele noastre capra se poate edea nu numai in curtile gospodarilor, ci si in pietele oraselor, in tren, in gari' umbla dintr+o localitate in alta, pentru a castiga bani si a+i delecta pe oameni.

Caprele dansau impreuna cu 1>rsul1 dansuri grotesti, iar mascatii impro izau unele scene comice traditionale. In zilele noastre, in (oldo a, acolo unde se ,oaca >rsul, acesta este un ,oc de+sine+statator. >rsul ,oaca indemnat de ursar, in ritmul tobelor si al fluieraturilor. Ceata este completata de alti mascati" 1mosi1, 1babe1, 1domnisoare1, etc. ;oti, flacai din sat. (astile sunt confectionate din carpe, blanuri de oaie, de iepure' costumele din 2aine ec2i' recuzita+obiecte casnice demodate, bate, etc. In %uco ina, 1mascatii1 se dau pe fata cu funingine si se impodobesc cu pene. In (aramures se pot intalni cete de 1draci1, care, in zanganitul talangilor care le sunt agatate de costumul din blana, salta pe ulite dupa colindatori. In zilele noastre e&ista mai multe obiceiuri specifice fiecarui tinut, de #nul $ou. In (oldo a se intalnesc cele mai multe datini la aceasta sarbatoare. ;oate sunt 1puse in scena1 de ceata de feciori. (ai deosebiti sunt 1Imparatii1din %osanci, ,udetul Sucea a, cu costume alcatuite din pene colorate. Ei ,oaca diferite ,ocuri si ureaza gazdelor, la sfarsit. 1Caiutii1 sunt un obicei specific ,udetului %otosani. Ceata, mai mica sau mare, in functie de arsta participantilor, colinda din casa+n casa, ,ucand in ritmul fluieraturilor si strigaturilor, precum si al muzicii, daca isi permit flacaii mai mari sa o plateasca. Costumul include un cap de cal din lemn, impodobit cu peteala si 2artie colorata. #cesta i+a facut pe specialisti sa ada in acest obicei reminiscenta unui stra ec2i ritual 2ipic. >n obicei unic in tara se desfasoara in %uco ina, la #nul $ou. Este orba despre bung2eri. Costumati in uniforme militare asemanatoare celor ale generalilor austrieci, ei ,oca in cerc si striga strigaturi de ,oc si licentioase. Sunt acompaniati de instrumente de suflat si tobe, in ritmul #rcanului, dans specific acestei zone. In (oldo a se intalneste dansul #rnautilor, a caror sosire o anunta sunetul de zurgalai, tobe si trompete. Ei sunt imbracati in costume populare si poarta peste camasa o naframa din borangic sau un ser et pe care sunt prinse margele. )easupra poarta o flanela rosie. Pe cap au caciula impodobita cu margele si bucatele de oglinda. Poarta si fusta cu zdrente, de cele mai multe ori rosie sau albastra, opinci cu zurgalai, itari albi si buzdugan impodobit in mana. Boaca pe la case 1Ieseasca1, pe melodia unei fanfare pe care o tocmesc special pentru acest moment. 16 5. %uleoiu, -olclorul de iarna, si poezia pastoreasca, Ed. (iner a, %uc., 1878, p. 1<9 15 ;.Pamfile, 5p. cit., p. 07: si urm. 1< $.Co,ocaru, Cantece, obiceiuri si traditii populare ramanesti, Ed. (iner a, %uc, 1896, p.08 17 P. Caraman, Substaratul ital al sarbatorilor de iarna la romani si sla i, Inst. de arte 3raf.Presa...,Iasi 1891, p. /:1 Ca teatru popular se intalnesc Bienii (%anda Bienilor, Bienia sau .aiducii) si %anda lui %u,or. 7ariantele e&istente ale acestui teatru popular pornesc de la renumele pe care l+au a ut 2aiducii in popor si de la legendele care s+au creat in ,urul faptelor lor de ite,ie. In prezent, acest tip de teatru popular aproape ca a disparut. #m mai azut totusi, sporadic, unele trupe in (oldo a si )obrogea.

>n obicei general, practicat de romani cu prile,ul #nului $ou, este Plugusorul. 5bicei agrar, cu adanci radacini in spiritualitatea romaneasca, plugusorul este o colinda' o colinda agrara declamata, cu elemente teatrale, a and ca subiect munca depusa pentru obtinerea painii. Plugul, ornat cu 2artie colorata, panglici, ser ete, flori, pe care se punea, e entual, si un brad, era o prezenta nelipsita in cadrul acestei colinde. #cum este, mai mult, o prezenta simbolica, in cadrul uraturilor care li se adreseaza oficialitatilor. Plugusorul se recita din casa+n casa in #,unul #nului nou, seara, sau pana in dimineata #nului $ou. Era practicat de copii sau adolescenti, ca si acum. )ar se spune ca, mai demult, il practicau numai barbatii in puterea arstei. Izolat (in ,udetele %otosani si 3alati) este consemnata si prezenta femeilor in ceata. In general, se practica in cete mici, de /+0 insi. (ai demult, se ura si in cete mai mari, care isi alegeau un ataf. !ecitarea te&tului este insotita de sunetul clopoteilor, al bu2aiului si de pocnetul bicelor. In scenariile mai comple&e ale obiceiului apar si instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, ioara), dar si pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se desfasoara obiceiul. >nii cercetatori leaga obiceiul de inceputul prima erii, cand se sarbatorea, mai demult, #nul $ou. 5data cu stabilirea datei acestuia la 1 ianuarie, se presupune ca a migrat si obiceiul. Ca rasplata, colindatorilor li se dadeau colaci, fructe, bani, carnati, pentru care se multumea. In prezent, plugusorul este mult utilizat pentru felicitarea autoritatilor si intens mediatizat, ca si ma,oritatea obiceiurilor de iarna. Pe la case, in sate si la orase, se practica in cete mici, de copii, pana in dimineata #nului $ou. In unele locuri se mai practica Plugul cel mare, cu plug tras de boi sau purtat de flacai. )ar in (oldo a, (untenia si $ordul )obrogei acesta a fost inlocuit de bu2ai. In dimineata #nului $ou, ca o continuare a Plugusorului, copiii umbla cu semanatul. Ei arunca seminte de grau, porumb sau orez prin case si peste oameni. !ostesc o urare scurta prin %uco ina (1Sanatate? #nul $ou?1), primind in sc2imb bani, fructe, nuci, colaci. (ai recent insa s+a generalizat formula de la Sorco a, prezenta, initial, in centrul (oldo ei" 1Sa traitiA Sa+nfloritiA ca merii, A ca perii, A In mi,locul erii, A ca toamna cea bogata A )e toate+ndestulata?1(19). #lta forma de colind de #nul $ou este Sorco a. (ai demult, la Sfantul #ndrei se puneau in apa, la inflorit, ramuri de mar, par sau isin. Cu ele se colinda din #,un, pana in dimineata zilei de Sfantul 7asile. #stazi acestea sunt inlocuite cu sorco e facute din flori de 2artie colorata, ornate cu beteala. 5biceiul este practicat de copii, care intra in casa si le lo esc, pe rand, pe gazde, cu sorco a, recitand formula. Prin %uzau, Pra2o a, #rges, ;eleorman si 5lt se colinda mai intai la fereastra, spre a le destepta pe gazde. Pocniturile din bici si din paraitoare (mai nou, petardele) se spune ca sunt menite a alunga spiritele rele. Pe de alta parte, #nul $ou este un prile, de efectuare a actelor magice si pronosticurilor.

19 te&t cu circulatie curenta in (oldo a, %uco ina dar si in alte regiuni ale tarii In aceasta noapte se spune ca se desc2id cerurile. Iar cui pri eg2eaza si le ede desc2ise, i se a da orice a cere. Se spune ca animalele orbesc, po estind tot ce au facut in timpul anului. Se mai spune ca asa cum e omul la #nul $ou a fi tot anul ( esel sau trist). (ai demult, se ungea cu untura si carbune de tei pe la ferestrele si usile gra,dului, ca sa nu intre strigoaicele, sa strice itele (18). Se punea busuioc, cercei sau salba la parul de la gard, pe casa sau pe claile de fan. Se spunea ca daca in dimineata #nului $ou ei gasi obiectul rourat, e semn de noroc. (/:) Inca si acum se mai face placinta cu ra ase, pe care se scriu calitati sau diferite trepte de bogatie. Pentru a afla iitorul, oamenii practicau 7ergelul. Se adunau la o casa si intr+un ciubar cu apa ne+nceputa puneau fiecare dintre cei prezenti cate un semn (cutit, inel, cercel, c2eita). >n baiat de 1:+10 ani era randuit sa le scoata pe acestea din apa, in reme ce ergelatorul (un om bun de gura) ura noroc de #nul $ou si de sarbatorile mai insemnate de peste an. In unele parti, la 7ergel participa oricine dorea. In altele, numai fetele, spre a+si g2ici ursita. )ar e&istau si multe alte practici prin care fetele aflau cu cine se or marita. -iind, in cea mai mare parte, de domeniul trecutului, si pentru ca nu a em reprezentari izuale ale lor, am considerat ca e util doar sa le amintim in acest studiu. )in cele mentionate pana acum, ne+am dat seama ca #nul $ou este sarbatoarea cu cele mai putine datini crestine. )ar este si noaptea in care, in manastirile din !omania, este obiceiul de a se face pri eg2ere si slu,ba de toata noaptea. # doua zi, de Sfantul 7asile, se citesc (olitfele pentru dezlegare de lucrarile dia olesti si rugaciuni de binecu antare a anului care incepe. %oboteaza, numita si Epifanie (aratarea )omnului) este unul dintre cele mai mari praznice crestine. Este sarbatoarea %otezului )omnului in Iordan, de la Sfantul Ioan %otezatorul. In primele trei secole crestine, se sarbatorea odata cu $asterea )omnului, tot la data de < ianuarie. Este o mare sarbatoare a romanilor pentru ca, in aceasta zi, s+au aratat toate Persoanele Sfintei ;reimi si tot acum se sfinteste #g2iazma (are. Cu cate a zile inainte de %oboteaza preotul umbla 1cu a,unul1' colinda fiecare casa, cantand troparul sarbatorii si stropind cu ag2iazma oamenii si locul. )aca soseste in ziua #,unului, este intampinat cu mancare de post (prune uscate fierte, grau fiert, mere, etc.). Pentru ca a,unul %obotezei este zi de post aspru. 5amenii il intampina pe preot cu lumanare aprinsa, la poarta' uneori il si conduc cu cate a case mai incolo, la iesire. Copiii il insotesc si ii anunta sosirea, strigand inaintea lui 1C2iralesa?1 (de la grecescul Cir eleison D )oamne, miluieste). #ceasta mai ales in %uco ina si (oldo a. Peste tot in tara se face sfintirea mare a apei (#g2iazma (are), cu care se sfintesc obiectele. Cu aceasta apa sfintita se stropesc casele, oamenii, animalele, pasarile. 5amenii cred ca este izba itoare de boli, sfintitoare si purificatoare. Ea se bea 8 zile dupa

%oboteaza si, in cursul anului, de catre cei opriti de la Sfanta Eu2aristie. Se pastreaza ani de zile, cu credinta ca aceasta apa este nestricacioasa. In satele de la )unare e obiceiul ca, dupa sfintirea apei, preotul sa arunce in flu iu o cruce (sau trei cruci, in mare). %aietii se arunca in apa si inoata pana cand unul dintre ei prinde crucea. In mai multe locuri din tara se sfinteste la %oboteaza apa raului sau a reunui iz or care trece prin sat. )e asemenea, in prezent se practica, in Sudul tarii, un obicei numit, pe alocuri, incuratul cailor. Caii sunt impodobiti cu ciucuri (canafi) si apoi sunt 1botezati1 de preot cu ag2iazma, impreuna cu stapanii lor. In unele locuri intra si in apa raurilor, care a fost sfintita de preot. 4a biserici, se fac cruci din g2eata, se trag focuri de arma pentru alungarea spiritelor rele. Ca sa nu se spurce apa sfintita, noua zile dupa %oboteaza nu se spala rufe. -etele iau o floare din cele ce impodobesc crucea la %oboteaza si cred ca, daca o or pune sub perna, isi or isa iitorul sot. In comuna (orteni din ,udetul )ambo ita se face un obicei unic, cunoscut sub denumirea de 1Steag1 sau 13ea rele1. Cu o saptamana + doua inaintea %obotezei, baietii iau de la femeile mai in arsta gea rele (batiste). In a,unul %obotezei, se strang la o gazda, unde le cos, pe un par infasurat in tricolor, lung de 8+11 metri. In arf ii pun cruce, ciucuri, tricolor si busuioc. )e %oboteaza, steagurile din cele patru sectoare ale localitatii se sfintesc in centru, de catre preot. #poi merge fiecare ceata in sectorul ei. Colinda din poarta+n poarta, ridicand steagul de trei ori in sus. )e Sfantul Ioan, a doua zi, il desfac, la aceeasi gazda. Isi numara banii castigati si+si po estesc intamplarile de la umblatul cu steagul. Ei fac, constiincios, acest obicei in fiecare an. Se spune ca, daca nu+l mai fac un an, nu mai au oie sa+l faca reme de sapte ani. In trecut e&istau mai multe obiceiuri la aceasta sarbatoare. Ele tineau de domeniul magicului" g2icirea ursitului, aducerea de mana pomilor, sporul casei, etc. In (untii #puseni se facea #rdeasca. -etele si flacaii luau cate un taciune. Pe un tapsan, faceau un foc mare si sareau peste el. Cu fumul se afumau pomii, casele, painea, pentru a le sfinti si pazi de rau. # doua zi, praznuirea Sfantului Ioan %otezatorul inc2eie ciclul sarbatorilor de iarna. Este sarbatoarea 1celui mai mare om nascut din femeie1, care 4+a botezat pe Cel propo aduit de El. Este una dintre cele trei sarbatori dedicate Sfantului in cursul anului (celelalte doua sunt Sanzienele ($asterea Sfantului Ioan %otezatorul) si ;aierea capului Sfantului Ioan %otezatorul). In aceasta zi, oamenii se stropesc cu apa, se cufunda in rauri, iazuri sau ,g2eaburi, iar feciorii din sat uda cu apa de fantana sau din caldarusa popii fetele din sat. Cei care poarta numele de Io(a)n sunt iordaniti (udati sau aruncati in sus), pana cand dau un dar. In (untenia obiceiul se numeste 7alarit si este practicat de feciori. #cestia umbla

din casa+n casa, 1botezand1 si ridicand pe oricine intalnesc. Ca dar, iordanitorii primesc bani, iar mai demult primeau carne. Seara fac petrecere cu toate fetele pe care le+au iordanit acasa sau la fantani. In zona Sibiului, obiceiul poarta numele de 1(uiatul Ionilor1, fiind dedicat doar celor ce poarta acest nume. Prin fastul si di ersitatea lor, sarbatorile de iarna sunt cele mai ample si mai spectaculoase din cultura populara actuala. #ceste trasaturi ale lor au facut ca sa fie atat de mult e&ploatate in cadrul unor spectacole si festi aluri de folclor, incat si acestea din urma au de enit traditie. In acest sens, putem mentiona festi alurile de la Sig2etu (armatiei, Sucea a si multe alte festi aluri desfasurate in capitalele de ,udete care au a,uns la peste /: de editii. In calendarul romanilor, acest ciclu de sarbatori este foarte important. Este cea mai lunga perioada a anului cand sarbatorile se tin lant, cea mai bogata in semnificatii si e enimente crestine' cea care ii leaga pe romani mai mult de traditiile populare si de locurile natale' cea care impune comunitatii romanesti alte ierar2ii, alta stratificare sociala decat cea obisnuita' este perioada care, in multe locuri, te transporta intr+o lume straina parca de obisnuintele cotidiene + o lume in care e, cu ade arat, sarbatoare.