You are on page 1of 8

.

Jounx HutzlNGA.

usuL DE EROISM 5l DE DRAGOSTE


Pretutindeni unde idealul cavaleresc

sociale templierul, lipsit de legaturi pdmAnt care

in mijlocul realitdlilor

de orice bunuri, zice William Jame the military and aristocratic view of life' unencumbered. Owning nothing but his moment when the causee commands him' he in ideal directions"' ,

'intei -_^ ^_, ^r^*^-+ala Agadar,raporturileidealuluicavaleresccuelementelesuperioarealeconqtt, icidecum artificiale sau superficiale' Totuqi' ori care au fEcut din cavalerism acea formd pte nemijlocit in curajul rdzboinic viril' nu
agostea n-ar

fi intervenit

ca o vAlvdtaie' care

ldura vielii.

de curaj, caracteristice- idealului plina 'baza eroticd a atitudinii fald de viala 9i


rintei nesatisfbcute. Nevoia de dragoste nu-gi

raporturile reale din viald'

i03

Cavalerul gi iubita, eroul din dragoste, iatd motivul romantic invariabil, cel mai primar, care apare gi va aparea pretutindeni gi mereu. Este transformarea cea mai nemijlocitl a poftei Senzuale intr-o abnegalie eticd sau cvasieticd. Ea provine direct din nevoia bdrbatului de a-i arata femeii iubite curajul, de a trece printr-o primejdie, de a fi
tare, de a suferi gi de a sdngera, ndzuintdpe care o cunoagte orice bdiat de gaisprezece ani. Manifestarea gi satisfacerea poftei, care par irealizabile, sunt inlocuite gi suprimate prin

acliunea eroicd intreprinsd din dragoste. Astfel, moartea devine imediat alternativa implinirii dorinfei, iar satisfac{ia, ca sd zicem aqa, este asiguratd pentru ambele pdr}i. Dar acest vis de eroism din dragoste, care copleqegte gi imbatd inima plini de dor,
cregte gi se dezvoltd ca o planta luxuriantI. Prima temd simpld s-a tocit repede; mintea cere reprezentdi noi pe aceeagi temd. Patima insbqi impune culori mai putemice visului de suferinld gi de renunfare. Acliunea eroic[ trebuie sd fie eliberarea sau salvarea femeii din primejdia cea mai ameninlitoare. In felul acesta, motiwlui inilial i se adaugd un stimulent puternic. La incbput, insugi subiectul suferd pentru femeie; dar cur6nd se adaugl dorinla de a o scdpa de suferinfd pe fiin{a rAvnit6. Nu cumva, in fond, aceastd salvare trebuie redusd la

cdtre oricine? in literaturd, motiml se prea poate sdL fi fost uneori evitat o bucatd de vreme, din cauza repetdrii lui exagerate, dar reapare mereu in forme noi, de pildd in romantismul cinematografic al cowboy-ilor. Iar in sfera individuald a dragostei, in afara literaturii, motil'ul rdmdne fdrd indoiald, vegnic, la fel de putemic. Este greu de precizat in ce misurd se manifestd in reprezentarea eroului indrdgostit aspectul masculin al dragostei gi in ce mlsurd cel feminin. Bdrbatul victimd a suferin{elor din dragoste este oare imaginea in care bdrbatul insugi vrea sd se recunoascd, sau femeia vrea ca el sd se infbligeze astfel? Probabil cd mult mai mult bdrbatul. in general, in reprezentarea dragostei in forme literare, igi gdseqte expresia aproape exclusiv concep{ia barbatului, cel pulin pAnd foarte de curind. Viziunea femeii asupra dragostei rdmdne intotdeauna voalatd qi ascunsa; e mai tandrd gi mai profund tainicd. $i nu are nevoie de sublimarea romanticd a eroismului, cdci prin caracterul ei de pasivitate gi prin legdtura ei indestructibild cu maternitatea, aceastd viziune se inalld de la sine, chiar gi fErd fantezia vitejiei gi a sacrificiului, mai presus de egoismul erotic. Expresia dragostei femeii lipsegte in cea mai mare parte nu numai deoarece barbalii au frcut literatura, dar gi deoarece pentru femei elementul literar in dragoste este mult mai pulin indispensabil. Figura salvatorului nobil, care suferb de dragul iubitei, este in primul rdnd reprezentarea b[rbatului, aga cum vrea s[ se vadd pe sine insugi. Tensiunea visului lui de salvator sporegte prin faptul cd intervine ca necunoscut gi e recunoscut abia dupi isprava eroicd. In acest incognito al eroului se aflI cu sigurantd gi un motiv romantic provenit din reprezentarea feminina a dragostei. in toata apoteoza puterii gi curajului blrbatului in 104

salvarea fecioriei, adica la respingerea rivalului, la pdstrarea femeii pentru sine? in orice caz, ideea aceasta este creatoarea prin excelenld a motivului cavaleresc-erotic: tdndrul erou care o elibereazd pe fecioard. Cel care o rapegte poate fi uneori un balaur, stupid; elementul sexual este intotdeauna prezent. Cu ce naivd sinceritate reiese el, de pildd, din cunoscuta picturd a lui Bume-Jones, in care figura modernd a fetei trddeazd atdt de direct inspirafia senzuald, tocmai prin candoarea reprezentirii. Eliberarea fecioarei este motivul romantic cel mai strdvechi gi intotdeauna tAnar. Cum este cu putinld ca o interpretare, azi perimatd, a mitologiei, sd fi vdzut aici redarea unui fenomen al naturii, in timp ce caracterul nemijlocit al ideii poate fi dovedit zilnic de

forma luptdtorului cdlare se imbind nevoia feminind de a cinsti forta, cu nevoia bdrbatului
de a-gi manifesta orgoliul.

Societatea medievald a cultivat aceste motive primitiv-romantice cu o in timp ce formele literare superioare s-au rafinat, devenind o expresie mai vaporoasd gi mai rezewald sau mai spirituald, dar cu atdt mai sugestivd, a dorintei, romanul cavaleresc intineregte tot mereu gi, degi repetd la neslhrgit aceeagi intAmplare romanticd, pdstreazd tofugi un farmec, pentru noi aproape de neinleles. Suntem inclinali sI afirmam cd secolul al XV-lea depdgise aceste fantezii copildregti gi ca Mdliador al lui Froissart, sau Perceforest, floi- tdrzti ale romanelor de aventu1 cavaleregti, sunt anacronisme. Nu mai mult decdt romanul senzation al de azi, numai cd nu mai este literaturd purd, ci, ca sI spunem aSa, artd, aplicatd,. Este nevoie de modele pentru imaginafia eroticd, factor care verificd gi reinnoiegte in permanen{d literatura respectivd. In toiul Renagterii, ele reapar in romanele din ciclul lui Amadis. Dacd, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, De la Noue ne mai poate asigura cd romanele din ciclul lui Amadis au pricinuit un ,,esprit de vertige" generaliei sale care, totugi, fusese supusa operatiei de cdlire de citre Renagtere gi umanism cdt de mare trebuie sa fi fost receptivitatea romantici in generatia eminamente dezechilibrata de la 1400! Exaltarea produsd de romantismul sentimental nu era nimeritd pentru a putea fi prezentatd' unor cititori, ci in primul rAnd pentru a fi jucatd gi privita. Jocul se poate desfEgura in doui forme: reprezenla,tia dramaticd gi sporful. Acesta din urmd este, in Evul Mediu, cu mult mai important decAt teatrul. Drama era incd plind, in mare parte, cu elemente de naturd sacrd; in mod excepfional mai Irateazd, aventura romantica. Sportul medieval, dimpotrivd, gi in primul rAnd turnirul, era el insusi dramatic in cel mai inalt grad 9i continea totodatA gi o puternicd dozd de erotism. Spoftul pdstreazd in orice epocd un element dramatic Ai unul erotic: in meciul de canotaj sau de fotbal din zilele noastre apar in mai mare mdsurd valorile afective ale unui turnir medieval decdt igi inchipuie atlefii gi spectatorii. Dar, in timp ce sportul modern s-a inapoiat la simplitatea naturali, aproape greacd, tumirul medieval, cel pulin cel din epoca de sf6rgit a Evului Mediu, este un sport supraincdrcat cu podoabe gi cu draperii grele, in care elementul dramatic Ai cel romantic s-au dezvoltat in mod atAt de deliberat, incdt indeplinesc in toatd regula chiar gi functia dramer. Epoca de sfArgit a Evului Mediu este una dintre perioadele de declin, in care viata culturald a cercurilor sus-puse a devenit aproape cu totul un joc de societate. Realitatea este violentd, durd gi crudd; oamenii o reduc la frumosul vis al idealului cavaleresc gi cladesc pe el jocul vielii. in timpul jocului se poartd masca lui Lancelot; este o iluzie uriag5, dar neadevdrul ei usturdtor se poate suporta, deoarece propria minciunh este spulberatd de o oarecare ironie. Toatd cultura cavalereascd a secolului il Xv-lea se afld in echilibru nestabil intre seriozitatea sentimentald gi derAderea uguraticd. Toate conceptiile cavaleregti cu privire la onoare, fidelitate gi dragoste nobil[ sunt tratate cu cea mai mare seriozitate, dar, din cAnd in cAnd, aceasta rigidd incruntare se destinde intr-un hohot de rds' Italia a trebuit sI fie locul in care aceastd stare de spirit se rdstoarnd, devenind pentru prima data parodie congtientd: in Morgante d,e Pulci 9i in Orlando innantorilo de Boiardo- $i chiar gi acolo, sentimentul romantic-cavaleresc invinge din nou, deoarece la Ariosto ironia fdliga a {Ecut loc acelei minunate sublimdri, rnui p."rm de glumd sau seriozitate, in care imagina{ia cavalereasci igi gbseqte expresia cea mai clasica.
insatiabilitate tinereascd.
105

cine s-ar fi putut indoi de seriozitatea idealului cavaleresc in societateafrancezd tip literar al-cavalerului medieval, fondul -esie din jurul anului 1400? La nobilul Boucicaut, la fel de solid ca la oricare altul' romantic al idealului de viald cavaleresc dorul de isprivi nobile Dragostea, zice el,este cea care face sd se nascl in inimile tinere curte: ,,toutes servoit' cavaleregti. El insugi igi serveqte doamna in vechile forme de courtois et craintif gracieux, estoit parler toutes honnoroit por,, i'u-our d'une. Son devant sa dame"'. pentru noi este aproape de nein{eles contrastul dintre atitudinea literard fald de viafi a unui om ca Bouciiaut 9i amara realitate a carierei sale' A participat frrd incetare' ale vremii' In ca om de acliune gi conducdtbr, la cele mai violente frdmdntdri politice intocmind' timpul, 1388 face o primd cdlitorie politica spre Orient. Pe drum, i$i omoard alul acestuia Ei un anume impreund cu doi sau trei frali de u.-. - Philippe ile 9i credincioase, care ii Cresecque - o pledoarie in versuri intru suslinere (Cartea celor o sut[ de gade bine cavalerului desdvArgit: Le livre des l"i"a;;.;;"""-Ui""t de ce nu? Dar cu qapte ani mai tArziu c6nd, in calitate de mentor al
aventura tAndrului conte de Ne'uers (mai tdrziu Ioan fbrd Fricd), a luat parte la o temerard al martor fost a cdnd Baiazid, cavalereascd, anume la expedilia impotriva sultanului toli pierdut gi-au literari dezastrului ingrozitor de la Nicopole, unde fogtii sdi colaboratori

sunt trei viala, cAnA a v6zut cu ochii lui cum tinerii nobili francezi, luali prizonieri, rdcit i s-a Boucicaut mdcelSrili, nu avem oare dreptul si ne inchipuim cd militarului,serios Suntem tentali sd entuziasmul pentru acel joc monden gi peniru aceailuzte cavalereascd? prin geamul acela credem cd trebuie sa se n invilat minie sd nu mai priveascd lumea cd intemeiazd colorat. Dar nu: continud sd cultive cavalerismul invechit; ca dovad[

ludnd astfel ordinul ..de l'escu verd d la dame blanche" pentru apdrarea femeilor asuprite, e pozilie in prin 1400 q In e sociald ne pare adesea insuportabil de fada e romantice, care s-a tocit ca instrument al pa glasul poeJilor cizelate gi in turnirele pompoase, pasiunea a amufit; nu mai rdsund decAt in ca expresie a vie]ii a podoabd ca a avut 9i adevdrali, foarte rari. Dar ce insemn[tate in{elege poate se nu artd, ca sau simlbmdntului toatd aceastd operd, inferioard ca literaturd de descrierile dragoste 9i decAt insuflAndu-i din nou puii.,n.u vie. Cdnd citim poemele de istorice' turnire, la ce ne mai foloseqte cunoaqterea 9i reprezentarea vie a amdnuntelor frunfile dacd nu vedem ochii, luminogi sau intuneca{i sub sprincenele arcuite 9i sub toat[ decdt importanli mai candva au fost care pulbere in 9i inguste, prefaculi de veacuri moloz? de literatura care le-a supravieluit ca un monnan Azi, numai o ti.ati." intdmpldtoare ne mai poate face sd intrezdrim din nou, in du mod limpede, semnificalia pasionaid a acestor forme de cultur6' in poezia Le voeu formuleze hdron (Leg[mAntul bdtlanuiui), vorbeqte Jean de Beaurnont, imboldit sd-gi legdm6ntul cavaleresc de luPtd:
2 Pe toate le slujea, pe toate le cinstea, din dragoste penlru una.- Vorba curtenitoare gi temdtoare in fa{a doamnei sale. - Le livre des faicls, p. 398. t Ed. G. Raynaud, Societe des anciens textes frangais, 1905'

lui

era prietenoas[,

106

Quant sommes ds tavemes, de ces fors vins buvant, Et ces danies ddles qui nous vont regardant, A ces gorgues polies, ces coli6s trrant, Chil oeil vair resplendissent de biaut6 souriant, Nature nous semont d'avoir coeur ddsirant, ... Adonc conquerons-nous Yaumont et Agoulanta Et li autre conquier'rrent Olivier et Rollant Mais, quaot sommes as camps sous nos destriers courans, Nos escus d no col et nos lansses baissans, Et le froidure grande nous va tout engelant, Li membres nous effondrent, et derridre et devant, Et nos ennemis sont envers nous approchant, Adonc vorridmes estre en un ch6tier si gr_ant Que jamais ne fussions veu tant ne quants. ,,H6las - scrie Philippe de Croy din tabdra lui Carol Temerarul, aqezatd in fala oragului Neuss - oi sont dames pour nous entretenir, pour nous amonester de bien faire, ne pour nous enchargier emprinses, devises, volets ne guimpes!"6. In obiceiul de a purta vdlul sau vegmAntul femeii iubite - obiecte care transmit mirosul pdrului sau al trupului ei - se manifestd momentul erotic al turnirului cavaleresc in modul cel mai nemijlocit cu putinld. In focul luptei, femeile igi aruncd podoabele una dupd alta: c6nd s-a isprdvit jocul, rdm6n toate cu capul gi bralele descoperite'. Obiceiul acesta a fost prelucral, ca motiv picant, intr-o istorioara din a doua jumdtate a secolului al XIII-lea: Despre cei trei cavaleri Si cdmaSas . O doamnd, al cdrei sol nu prea este amator de lupte, dar care altminteri este plin de nobill largessee, trimite celor trei cavaleri adoratori propria-i cdmag5, pentru ca in viitorul turnir organizat de sotul ei s-o poarte in loc de tunicd de luptdr0, frrd zale sau alt vegmAnt decAt coiful gi jambierele. Primul gi al doilea cavaler refuzd, speriafi. Al treilea, care e sdrac, str6nge noaptea cdmaga in brale qi o Doi pagani din romanul Aspremont, (n.a.). Cand stdm in cArciumi, bdnd din acele vinuri tai, / lar doamnele al6turi, care se uitd la noi, / Cu g6turile acelea netede, cu salbele acelea strAnse, / Cu ochii albagtri strilucind de frumuse{e gi zdmbind, / Natura ne invitd sd avem inima pofticioasd, /... Atunci ii invingem pe Yaumont 9i pe Agouf ant, I lar allii ii inving pe Olivier qi pe Roland. I Dar cdnd suntem pe cAmp gi alergdm pe telegarii nogtri, / Cu scuturile de g6t 9i cu sulilele cobordte / $i gerul ne ingheald de tot. Nu ne mai simtim mddularele, / Iar dugmanii vin spre noi apropiindu-se, / Atunci am vrea sd ne gdsim intr-o pivnif[ atAt de mare, I incAt sd nu fim zdriti niciodata, deloc. - Le voeu du hdron, vs. 354-371, ed. Soc. des bibliophiles de Mons, nr. 8. 1839. o Vai, unde sunt doamnele, ca sd stea de vorbd cu noi, sI ne indemne lafapte vitejegti, sau sd ne impodobeascd cu insemne, distincfii, vdluri sau flancuri! - Scrisoarea contelui de Chimay cdtre Chastellain, Oeuvres, VIII, p. 266; cf. gi Commines, ed. Calmette, I, p. 59. 7 Perceforest, in Quatrebarbtes, Oeuvres du roi Rene,II, p. XCIV. o Des trois chevaliers et del chainse, de Jakes de Baisieux, ed. Scheler, Trouvires belges, I,
o

'

1876, p. 162. 'Filotimie.


r0

Tunica de fuptd (in limba francezd,: cotle d'arntes) era un fel de cazacd bogat lucrat5, care

se

purta peste zale (n.t.).

r07

serutA cu patim5. La turnir apare cu cdmaga pe el drept tunicd de luptd, frrd zale dedesubt; cimaga e sfhqiatd gi pitatd cu sdngele lui; el e grav rdnit. Curajul lui neobignuit e luat in ddruiegte inima ei. Acum, adoratorul i$i cere seamd gi se acordd premiul; doamna rdsplata. trimit" inapoi doamnei cdmaga insdngeratd, ca s-o poarte, a$a cum e' peste imbrdcdminte, la ospSlul care incheie turnirul. Doamna sdruti cu duioqie cdmaga

i li

ii

insAngeratd gi apare cu ea; cei mai mulli o blameazd, so$l e uimit, iar povestitorul intreabd: ,,care dintre cei doi indragosti{i a flcut cel mai mare sacrificiu pentru cel6lalt?". Atmosfera de pasiune, fbrd de care turnirul nu avea sens, explici gi faptul cd Biserica il combdtea cu inddrjire incd de mult. Cd intr-adevar turnirele prilejuiau uneori adultere rdsundtoare, avem, de pi1d5, in legdturd cu un turnir din 1389, mdrturia cdlug[rului de la Saint-Denis gi, bazdndu-se pe cele spuse de acesta, gi a lui Jean Juvenal des Ursinsrr. Justilia ecleziasticd le interzisese de mult: infiinlate la.inceput ca exerciliu de lupta, aga afirma ea, deveniserd, din priclna abuzurilor, intolerabiler2. Regii au urmat-o, interzicindu-le. Moraligtii le disprequiaur3. Petrarca intreabd, pedant: ,,lJnde citim cd Cicero gi Scipion s-au luptat in turnire?" Iar burghezul din Paris dd din umeri: ,,prindrent par ne stay quelle folle entreprinse champ de bataille"r4, zice burghezul din Parisr5 despre un tumir faimos. in schimb, nobilimea acorda turnirelor gi intrecerilor cavaleregti o importanfd neegalatd de nici o activitate sportivd modernl. Exista un obicei foarte vechi: sd se inalle o piatrd comemorativd pe locul unde se disputase un duel celebru. Adam von Bremen

o asemenea piatrd la frontiera dintre Holstein gi Wagria, unde un militar gernan l-a ucis cAndva pe campionul venzilor. In secolul al XV-lea se mai ridicau inch asemenea monumente comemorative in amintirea unor duelurj cavalereqti renumite. Lingn Saint-Omer, ,,la Croix Pelerine"rT amintea de lupta lui Hautbourdin, bastardul lui Saint-Pol, cu un cavaler spaniol, in timpul faimosului Pas d'armes de la Pelerinett. Cu o jumdtate de secol mai tdrziu, Bayard, inaintea unui turnir, s-a dus s-o mai vadd, cu evlavie, ca in pelerinajte. Decorurile gi costumele care serviseri in cunoscutul Pas d'armes de Ia Fontaine des Pleurs (Pasul de arme de la Fintdna lacrimilor), duse solemn, dupd serbare, la biserica Notre-Dame din Boulogne, furd inchinate Maicii Domnului 9i apoi atdrnate in bisericd2o.
cunoagter6
Rel. de S. Denis,I, p. 594 ss; Juvenal des Ursins, p.379. 't Printre altele, fuseseri interzise gi de cbtre sinodul Lateran din 1215; din nou de cdtre papa Nicolae al IIIlea in 1279 v. Raynaldus, Annales ecclesiastici /11 (: Baronius XXII), 1279, XVI-XX; Dionysii Cartusiani,Opera, XXXYI, p. 206. Celor lovili mortal in tumir li se refuza pAnd gi asistenfa religioasd completf,. Este evident cd Biserica mirosise cd in turnir mai ddinuie o

"

109.

cimpul
'u

de luptd.

Adam von Bremen, Gesta Hammaburg, eccl. pontificum,II, cap. I.

'' Crucea Pelerind.


l8

Pasul de arme al Pelerinei. - Pas d'armes (pas de arme) era un exerciliu de tumir care consta din apdrarea unui pas sau passage (pas, trecere, pasaj, trecdtoare). Prin extensiune, pas d'armes inseamnd gi turnir (n.t.). 'e La Marche, II, pp. ll9, 144 d'Escouchy, I, pp.245t ,2473;Molinet, III, p. 460. 20 Chastellain, VIII, p. 238-

108

Sportul medieval care era lupta se deosebegte, a$a cum s-a mai ardtat, de detismul grec sau de cel modem, prin aceea cd era mult mai putin firesc. Pentru accenluarea incorddrii luptei, avea ca excitante mdndria gi onoarea aristocraticd,
elementul erotico-romantic qi ostenta{ia iscusitd. Supraincdrcat cu fast gi ornamentafie, plin de fanlezie pestrild, nu este numai joc ai exerciliu ftzic, ci gi literaturl aplicatd. Dorinla gi visul inimii poetice cautl o reprezentare dramaticd, o implinire jucati chiar in viafa. Viala reald nu era destul de frumoasd, ci asprd, cruda gi falsd; in cariera militard gi in via{a de curte era prea pulin loc pentru simldmintele de curaj din dragoste, dar sufletul era plin de ele, oamenii voiau sd le trdiascd gi-gi creau o viald mai frumoasd dintr-un joc somptuos. Curajul adevlrat nu este, desigur, mai pulin important in turnirul cavaleresc decAt in pentatlon. Tocmai caracterul net erotic impunea violen{a sdngeroasd. in motivele lui, tumirul se inrudegte indeaproape cu intrecerile din vechea epopee indiand; gi in Mahabharata ideea centrald este lupta pentru femeie. Fantezia cu care era invegmdntat jocul luptelor era cea a romanelor din ciclul lui Arthur, adicd reprezent[rile copiliregti ale basmului: aventura de vis, cu artificializarea dimensiunilor in uriagi gi pitici, legat[ de sentimentalismul dragostei curtenegti. Pentru un Pas d'armes din secolul al XV-lea se clddegte in mod oficial o

aventurd fictiv romanticd. Punctul central este un decor de roman, cu un nume impresionanl'. la Fontaine des Pleurs, l'Arbre Charlemagne2t. Fantana este construitd anume in acest scopt'. Timp de un an intreg, un cavaler anonim va intinde in fala fAntdnii, la fiecare zinldi, un cort; in cort std pe scaun o doamnd (o efigie); aceasta line in mAnd un inorog cu trei scuturi. Orice cavaler care atinge unul dintre scuturi sau il pune pe crainicul sdu sd-l atingd, se leag[ sa ia parte la un anumit duel, in condiliile descrise precis in amdnun!itele chapitres" care sunt in acelagi timp convocarea gi regulamentul intrecerii.2a Scuturile trebuie atinse cilare; in acest scop, cavalerii vor avea oricAnd cai la dispozilie. Sau: in Emprise du dragon (Infringerea balaurului) patru cavaleri stau la o rdscruce, nici o doamnd nu poate sd treacl pe acolo ftrd cavaler, carefrdnge pentru ea doud sulile; in caz contrar, ea trebuie sf, dea un gaj.25 intr-adevdr, jocul cu gajuri, pe care il practicd azi copiii, nu este altceva decAt o formd inferioard a aceluiagi joc strdvechi de luptd gi dragoste. Aceastd inrudire este confirmatd uneori cAt se poate de limpede de o simpld reguld, ca urmdtorul articol din Chapitres de la Fontaine des Pleurs: cel care, in luptd, e trdntit la'pdmAnt, trebuie s[poarte un an intreg o brdfard de aur cu lacit, p6nd ce o gdsegte pe doamna care are cheia gi il poate elibera, dacd o serve$te. Altddatd, povestea sebazeazd pe un uriag, prizonierul unui pitic, cu un copac de aur aldturi gi o ,,dame de I'isle ce16e"26, sau pe un ,,noble chevalier esclave et
2'

Copacul lui Carol cel Mare. La Marche,l,p.292. Caoitole. '" Le livre des faicts de Jacques de Lalaing, in Chastellain, VIII, p. 188 s. O"urres de roi Rend,I, p. LXXV. " 26 O doamne din ostrovul tainic.

" "

r09

serviteur ir la belle g6ande d la blonde perruque, la plus grande du monde"27. Anonimatul cavalerului este o ficfiune constanti; el se numeqte ,,le blanc chevalier"28, ,,le chevalier mesconnu"un, ,,7" chevalier ir la pelerine"3O, sau apare ca un erou de roman gi se numegte ,,cavalerul cu lebida", sau poartd blazonul lui Lancelot, al lui Tristan sau al lui Palamede3r. Cel mai des, peste acliune se agterne un val de melancolie, dupd cum reiese gi din numele la Fontaine des Pleurs;scuturile sunt albe, violete gi negre, toate presdrate cu lacrimi albe; cei de fafi le ating din mild pentru la Dame des Pleurs.In Emprise du dragon, regele Rend vine in doliu (avea 9i de ce), ca sd-qi ia rdmas bun de la fiica sa Margareta, care va deveni regina Angliei. Calul este negru, cu valtrap de doliu, lancea e neagrd,, scutul e negru cu lacrimi de argint. Tot aga qiin l'Arbre Charlemagne, scuturile sunt negre gi violete, cu lacrimi aurii gi negre3t. Tonul nu este intotdeauna atdt de sumbru: altddatd, nesdliosul amator de frumusele, regele Ren6, reline lo Joyeuse garde33 la Saumur. Face chef timp de patrlzecidezlle in castelul de lemn de Ia joyeuse garde, cu solia, cu fiica lui gi cu Jeanne de Laval, care va deveni a doua lui sofie. Pentru ea fusese pregatit in taind cheful. Castelul fusese clddit, pictat gi tapisat anume; totul e in roqu gi alb. in Pas d'armes de la bergdre (Pasul de arme al pistorilei), organizat de el, totul este decorat in stil pastoral, cavalerii gi doamnele sunt imbrdcafi ca pistori gi pistorife, cu bAte gi cimpoaie, toli in cenugiu, cu accente aurii gi argintiisa.

''

Nobil cavaler, rob gi slujitor al frumoasei uriage cu peruca bblaie, cea mai mare din lume. Marche, IIl,p.123; Molinet, V, p. 18. 28 Cavalerul alb. 2e Cavalerul necunoscut. 30 Cavalerul cu pelerina. 3r La Marche, II, pp. 118, l2l, 122, 123,341; Chastellain, I, p. 256,VllI, pp. 217,246. " La Marche,ll, p. 173,1, p.2851, Oeuvres du roi Ren6,I, p. LXXV.

La

"

3o

Garda veseld. Oeuvres de roi Rend,I, p.

LXXXVI, II, p. 57.

110