PREFAŢĂ

Despre „ Teologia Pastorală ” s-a scris şi se va mai scrie mult. Primind ca temă de „Disertaţie”, „ Preocupările de Teologie Pastorală în

paginile Revistei Studii Teologice ” am observat încă o dată, dacă mai era cazul, că parohia în general şi preotul cu viaţa lui în mi locul comunităţii în special, au constituit din totdeauna subiecte deosebit de !ascinante şi mereu actuale pentru marii e"egeţi ai #isericii $rtodo"e% răs!oind paginile

îngălbenite de trecerea anilor ale &evistei sus amintite, mi-am dat seama că ceea ce s-a scris odinioară este şi astăzi, vechi şi nouă toate”. (na din carenţele teologiei pastorale din epoca modernă ca şi din epoca mai recentă a !ost neconcordanţa ei cu ecclesiologia ortodo"ă, at)t în sensul ei de interpretare a învăţăturii despre #iserică , precum şi în sensul ei de spiritualitate ecclesială. *ceastă lipsă de concordanţă între practica pastorală şi o viziune ecclesiologică coerentă şi clară, se observă mai bine astăzi, c)nd s-a pro!ilat o ecleziologie euharistică, ce se re!eră anume la parohiei ca o comunitate liturgică. Preocupată mai ales cu moralitatea preotului în raporturile sale cu credincioşii şi cu decorarea locaşului de cult + din „liturghisitor” preotul a devenit „bisericaş”,, această teologie şi practică pastorală a lăsat pe plan după organizarea actual, vorba poetului' ” toate-s

secundar elementele de bază care constituie parohia ca „biserică”, modelul unui trup unit şi coerent.

-n multe parohii, cele două surse din care se „hrăneşte” orice comunitate creştină, cuv)ntul predicat şi .aina -mpărtăşaniei, au !ost ritualizate în aşa măsură înc)t ele nu mai a ung să vitalizeze direct întreg organismul

bisericesc. *şa se e"plică , apariţia din c)nd în c)nd, în spaţiul parohial a unui cerc peri!eric de credincioşi care se identi!ică numai parţial cu comunitatea

1

lor. /e ştie că victimele prozelitismului

sectar se recrutează

din r)ndul

acestor marginalizaţi care sunt împinşi pe o pistă !alsă din cauza unei vieţi liturgice nesubstanţiale. /e pare că toate #isericile creştine, inclusiv cea $rtodo"ă, îşi dau seama acum că reorganizarea vieţii parohiale este nu numai o prioritate urgentă ci şi că aceasta trebuie să se !acă în perspectiva #iserică. $ înţelegere corectă a teologiei pastorale de azi cere, în primul r)nd, o aplicare a ecleziologiei. *colo unde ecleziologia şi practica pastorală sunt particulară la doctrina ecleziologică şi la unei învăţături clare despre

e"ercitate !ără o re!erinţă

spiritualitatea liturgică, ele riscă să !ie de!ormate.

0reziile pastorale provin

din ereziile ecleziologice, ne!iind vorba aici despre reinventarea mi loacelor şi tehnicii de lucru ale teologiei pastorale, ci de a-i !i"a mai precis punctul ei de plecare şi punctul ei de sosire. .eologia pastorală trebuie să înveţe din nou cum se construieşte #iserica la nivel local, parohial, cum se rezolvă

problemele interne şi e"terne ale constituirii parohiei ca o comunitate liturgică, spirituală şi socială, în conte"tul lumii de azi. Prin urmare, numai o viziune eclezologică autentică poate să redreseze teologia pastorală de azi, care înt)mpină di!icultăţi serioase în organizarea parohiei ca o imagine locală, concretă a #isericii. $ atenţie deosebită identităţii creştine pastoraţiei. ar trebui să !ie dată caracterului personal al şi

şi caracterului de dialog, relaţional al cultului

1ipsa de tact pastoral provine adesea

dintr-o ignoranţă a

antropologiei ortodo"e, dintr-o contra!acere a climatului uman, spiritual al raporturilor dintre preot şi credincios. 2aţa a cultului, în mod special a

duhovniciei, nu provine dintr-o concesie !aţă de păcat, ci dintr-o înţelegere pro!undă a misterului omului ca şi „chip al lui Dumnezeu” şi a misterului lui Dumnezeu, care nu încetează a se arăta păcătoşilor ca îndurat, bun,

împăciuitor şi lesne-iertător. (manizarea vieţii pastorale nu se poate !ace cu

2

arcul întins împotriva credincioşilor.

0ste nevoie de un dialog parohial pe şi comuniunea obştii. Preotul

!aţă în care să se realizeze convergenţa

simulează acest dialog ca unul care se ocupă cu e"istenţe individuale, cu persoane reale şi nu cu entităţi impune cu autoritatea puterii, sau instituţii. 0l nu este o instanţă care se ci un slu itor care !ace totul pentru

personalizarea raporturilor sale cu credincioşii. -n mediul parohial, aceştia nu sunt „străini”, sau „laici” ci sunt „co-laboratori” şi „co-responsabili” .

3

INTRODUCERE

3i în perioada anterioară lui 4567 se înt)lnesc !iguri de preoţi luminaţi şi însu!leţiţi întru a-şi aduce păstoriţii în str)nsă comuniune cu 8ristos şi între ei, întru a-i !ace receptivi !aţă de învăţătura şi harurile 1ui, pentru ca, întăriţi de acestea, să poată străbate mai cu bărbăţie cărările cele grele ale vieţii. -nsă la vremea aceea nu e"ista un program pastoral întocmit pe temei de cunoaştere a psihologiei şi nevoilor credincioşilor. 9u e"istau preocupări

privind îndrumarea, organizarea şi promovarea sistematică a activităţii pastorale a preoţimii. Puţinul care se !ăcea în acest domeniu era mai mult

lucru al iniţiativei şi priceperii c)torva preoţi mai inimoşi. Primele semne ale începerii unei noi vieţi în #iserica noastră au prins a se arăta după 4567, prin întoarcerea tuturor preoţilor la altare, adică întoarcerea la 8ristos, modelul suprem şi de totdeauna al preoţiei creştine. -ntoarcerea la comuniunea cu 8ristos a adus pentru preoţi eliberarea de sub

puterea de atracţie e"ercitată de cele din a!ară, cre)ndu-le ast!el posibilitatea de a se concentra asupra celor duhovniceşti şi de a-şi !i"a poziţia de pe care trebuie iniţiate toate acţiunile sacerdotale. 9umai prin comuniunea cu 8ristos, preotul îşi dob)ndeşte acea capacitate de a-şi pune toate puterile sale în slu ba credincioşilor, a semenilor săi şi de a se ert!i dezinteresat pentru binele lor, pentru binele oamenilor.

4

de oameni. Deosebit de importantă este şi porunca iubirii. Dacă iubirea creştină !aţă de semeni îl obligă să a ute pe cel a!lat în necazuri. slăbiciuni. în primul r)nd printr-o hotăr)tă orientare spre apostolatul social. mai total. mai dezinteresat. aceeaşi iubire îi impune să !acă tot ce-i stă în putinţă pentru ca pe viitor nici unul dintre semeni să nu mai a ungă la str)mtori. De a se ert!i. 1ucr)nd pentru s!inţirea credincioşilor. Dar cum Dumnezeu nu aparţine s!erei empirice. practic !apta noastră de iubire o vom îndrepta asupra celor care ca şi noi aparţin s!erei vieţii concrete şi anume o vom îndrepta asupra semenilor noştri care sunt reprezentanţii lui Dumnezeu. -n timp ce iubirea curativă intervine după ce răul s-a produs. Dintre principiile care au ghidat activitatea pastorală a preoţilor noştri după 4567 amintim la loc de !runte pe acela al slu irii.*ctivitatea pastorală se caracterizează. în di!eritele situaţii concrete ale vieţii. /ub aspect curativ. Desigur porunca aceasta ne obligă să ne îndreptăm mai înt)i către Dumnezeu + :atei . lipsuri. necazuri. su!erinţelor sociale. iubirea creştină !aţă de semeni prezintă un dublu aspect' curativ şi preventiv.<<. Prin slu bele sale. #iserica îndrumă către s!inţirea urmăreşte credincioşilor dar nu pentru a-i îndepărta de lume. să-l valori!ice în munca lor pro!esională. de a depăşi. aşa şi viaţa liturgică apostolatul social. de a birui unele rele. nedreptăţilor. nu de a impune altora 5 . iubirea creştină înseamnă intervenţia spontană în sensul a utorării unui semen sau a unui grup de semeni de a se elibera. :isiunea preotului este aceea de a slu i. în legăturile cu semenii lor. Precum întoarcerea la altare şi comuniunea cu 8ristos duc la activitatea liturgică. ci de a-i pune în condiţia de a li se devota mai cu dinamism. #iserica lucrează pentru !ormarea lor în aşa !el ca întregul potenţial duhovnicesc pe care şi-l agonisesc ei.=>. -n practică. urmărind să determine măsuri menite a crea acele condiţii de viaţă care să !acă imposibilă apariţia relelor.. nu de a !i stăp)n.lipsuri sau su!erinţe. iubirea preventivă intervine cu mult înainte de apariţia lui..

ale oamenilor. şi în cele trupeşti. -n #iserică cine este înt)i trebuie să !ie înt)iul în activitatea de slu ire a credincioşilor. a semenilor. din vindecarea slăbănogului şi din săturarea mulţimilor +:atei <. ci ca să servească şi să-şi dea su!letul /ău preţ de răscumpărare pentru mulţi” + :atei .. potrivit cuvintelor :)ntuitorului' „ ?are între voi va vrea să !ie mare să !ie slu itorul vostru” +:atei . de e"emplu. nu-i dau dreptul să stăp)nească asupra credincioşilor.=A. Biaţa trupească a credincioşilor reintră în drepturile ei de obiect al pastoraţiei. cu pasiune. Preotul să asiste pe credincioşi în de sub tirania cele su!leteşti dar. dar şi de lipsuri...ert!ă. !iinţe individuale şi !iinţe sociale.. e clară. slu indui. /ă-i a ute a se elibera păcatului. de mizerie. dar îngri ea şi de cele trupeşti ale celor ce veneau la 0l..@% . 1ecţia pastorală care se desprinde.B. @A.. preotul a trebuit să se reîncadreze în comunitatea acestora. de sărăcie.. de a se devota lor cu hotăr)re. După 4567. ci să-i slu ească. /ă-i conducă. Detaş)ndu-se de păstoriţii săi prin 8irotonie. 8irotonia şi pregătirea pe care o are o comunitate. Principalul temei teologic în privinţa aceasta îl constituie !elul de a lucra al :)ntuitorului care tămăduia su!letele. Putem a!irma că sunt două tendinţe !undamentale care structurează activitatea pastorală a #isericii noastre în ultimii treizeci de ani' întoarcerea 6 . s-a impus tot mai mult adevărul că preoţii şi credincioşii sunt solidari răspunzători de a!irmarea şi de buna dezvoltare a vieţii religios- morale a comunităţii religioase. -n împlinirea misiunii de slu itor al credincioşilor. ci înlăuntrul ei. preotul alcătuieşte totuşi împreună cu ei comunitatea parohială. De a !i mereu prezent l)ngă nevoile credincioşilor. privinţă ?uvintele :)ntuitorului în această sunt categorice' „ 2iul $mului n-a venit ce să !ie servit. mani!est)ndu-şi ast!el conştiinţa că locul lui este nu deasupra parohiei . @7. -n noul climat de viaţă preotul şi-a îndreptat interesul asupra credincioşilor consideraţi în totalitatea !iinţei lor' trup şi su!let.

iar pe de alta a solicitat importante e!orturi din partea !orurilor bisericeşti şi teologice. &e!eritor la întoarcerea spre izvoare.1 Preotul de azi. perseverente.la izvoare şi deschiderea spre om. deschiderea spre om. în sensul adaptării principiilor tradiţionale la realităţile şi cerinţele noi ale vieţii. timp de trei decenii toate puterile #isericii noastre au !ost concentrate. a litur!"i#itor Prima a!irmaţie necesară pe care trebuie să o !acem este aceea că în !iecare om dimensiunea sacerdotală este constitutivă şi dacă omul a pierdut această dimensiune a pierdut e"act ceea ce era esenţial în el. sistematice în sensul cunoaşterii c)t mai corespunzătoare a acestor realităţi. spre realităţile în pro!undă trans!ormare cerut pe de o parte e!orturi susţinute. organizate şi îndrumate în direcţia cunoaşterii apro!undate a principalelor învăţături autentic ortodo"e a principiilor şi metodelor de lucru pe care creştinismul răsăritean le-a !ormulat şi e"perimentat cu strălucite rezultate pe parcursul at)tor veacuri. -n ceea ce priveşte. a scopurilor şi idealurilor în direcţia cărora ele îşi îndreaptă dezvoltarea. CAPITOLUL I DESPRE PREOŢIE ŞI ROLUL PREOTULUI CA PĂSTOR DE SUFLETE 1. 7 . spre lume.

în primul r)nd în vederea menirii sacramentale la ?ina cea de . p. organul s!inţitor al vieţii credincioşilor săi. deoarece el vorbeşte şi se roagă nu pentru sine sau în numele său.1 35 “P re o tu l d e a i ca lit u rg! i"it o r#. un împuternicit şi deţinător al harului de sus. p . (n re v. ci şi latura cea mai însemnată a misiunii sale. preotul ortodo" se găseşte în e"erciţiul chemării sau sarcinii sale primordiale. n r. 1uca . vo lum u l I I. 1 *2 . să -1 umple e darurile /ale” 4 . complet)nd-o apoi cu puterea de a lega şi dezlega şi autoritatea deplină prin cuvintele de trimitere le predică. m a rt ie *a p rilie . pe care îl pune la îndem)na credincioşilor% supunerea slu itorului la regulile or)nduite de #iserică şi P r. p ro $ . Dr. adică pentru a mi loci legătura oamenilor cu Dumnezeu. . :)ntuitorul întemeiază preoţia creştină. .aină. ?)nd săv)rşeşte slu bele s!inte. $!iciul de liturghisitor al preotului ortodo" constituie nu numai punctul cel mai sublim al preoţiei. p r. prin calitatea de preot se dăruieşte lui Dumnezeu răspunz)nd la aceeaşi chemare a 1ui care voieşte ca prin dăruirea /a. dar totodată şi ca mi locitor al obştii credincioase către 0l. ++ 1 @ 2 . D. a!irmă că preotul liturghisitor reprezintă pe de o parte persoana lui <isus 8ristos dar el este şi delegat al comunităţii credincioşilor săi. . )e olo gice . 45. 1+ 4+ .Părintele /tăniloaie spunea' „?alitatea de preot a omului nu-i dec)t ultima concluzie a calităţii lui de !iinţă responsabilă. preotul !iind înainte de toate un s!inţitor şi apoi învăţător şi conducător al turmei sale.. “Do gm at ica . De acea preotul ortodo" a !ost întotdeauna un organ de s!inţire a turmei sale. S tã n ilo a ie . -n îndeplinirea datoriilor sale aduse de cultul divin. /!inţii Părinţi şi t)lcuitori ai 1iturghiei. pentru a converti lumea întreagă.. în ultima linie. %n e & ran i't e . dr.+„*ceasta !aceţi întru pomenirea :ea”. S. ci pentru credincioşi şi în numele acestora” @ . P ro!. c)nd lasă ucenicilor /ăi puterea de a săv)rşi /!)nta 0uharistie. Preoţia a !ost instituită înt)i de toate pentru nevoile cultului.<<. adică aceea de a !i. preotul o!iciază în numele şi persoana :)ntuitorului.

preoţia a ucat un rol esenţial şi decisiv. 0a reprezintă nu numai !irul tradiţiei rituale şi teologice ci concentrează în sine religia pe care o actualizează continuu. au luptat pentru alinarea durerilor. materiale şi spirituale a contemporanilor şi nu sau dat înapoi de la sacri!iciul vieţii însăşi pentru realizarea marilor idealuri ale credinţei lor religioase. Preoţii deşi cu mintea şi credinţa arcuite spre cer. pentru îmbunătăţirea stării sociale. constituie o dovadă evidentă a conştiinţei sale de membru. #iserica prescrie în canoanele şi r)nduielile ei obligaţia pentru preot de a respecta tipicul slu belor !i"at şi predat în cărţile noastre liturgice. al #isericii sau comunităţii religioase din care !ace parte. cu o menire specială şi răspunderi deosebite. se rugau pentru popor şi pentru ei „ anunţau şi e"plicau poruncile + .$ Se%#ul &reo'iei la S(i%'ii P)ri%'i -n istoria religiilor din toate timpurile şi de pe întreaga supra!aţă a păm)ntului.îndeplinirea conştiincioasă şi e"actă a o!iciului său liturgic. au trăit pe păm)nt şi între oameni. Preoţii precreştini şi necreştini aduceau sacri!icii zeilor. <ată de ce. 1.

P ro$ . în insule şi în colonii. 74 3 6 S$ 4n tu l I gna t ie . 7 42 4 I3 id em . !ăceau iniţierea în mistere şi interveneau. în treburile statului” = . prin lucrări de educaţie şi asistenţă socială.estament era de origine dumnezeiască şi reprezintă o cinste e"cepţională pe care nu o egala dec)t cov)rşitoarea răspundere pe care o avea. îndeosebi în acelea ale /!)ntului Pavel” C . pentru că ei sunt păzitorii bisericii 1ui. p . Io an 0om an . se contesta c)teodată şi autoritatea. -n scrisoarea către . p. aşa cum episcopul este chipul . ie i la S$ in . + *1 2. prezidau şi interpretau oracolele. la nevoie. no iem 3 rie *d ece m3 rie .5 I 3 12 . &ecrutarea acestor preoţi nu interesa niciodată societatea .rallieri el rezumă ast!el concepţia despre ierarhia bisericească ' „ cinstiţi pe diaconi ca pe <isus 8ristos. i# . /!)ntul <gnatie precizează că' „!ără episcop nu se poate !ace nimic% cel ce !ace ceva !ără ştirea episcopului !ace slu ba diavolului.S cri"o a rea c/t re % $ e "e ni#. p . clerul păg)n era o clasă aparte. ea continuă opera 1ui în lume. ?u totul alt!el se prezintă preoţia creştină. preoţia se cumpăra pentru sine sau pentru alţii. p r. 5 . 74 2 5 I3 id em . Preoţia Bechiului . -S en "u l p re o. preoţia -n primele trei veacuri cons!inţită îşi impunea rolul printr-o intensă lucrare duhovnicească de at)tea ori prin opere scrise de prestigiu şi prin s)nge martiric. asocială anti socială. -n statele aristocratice „ preoţia era rezervată claselor conducătoare” 6 . n r.” De!inirea rolului şi ţinta preoţilor lui 8ristos sunt menţionate şi lămurite încă din primele scrieri creştine. despre insultele pe care un diacon le aduce episcopului său. in 1e vi"t a S tu d ii )e olo gice . în *sia :ică. ?aracterul supranatural al preoţiei creştine vine de la -ntemeietorul ei istoric. 0ste cazul tulburărilor preoţeşti de la ?orint cărora la pune capăt /!)ntul ?lement &omanul prin scrisoarea de la 5A-57 . ii P / rin . căci episcopul este totul” A . .atălui universului. Di!eritele preoţii ale păg)nismului nu depăşeau o!iciul magiei. d r. <nstituţie divină prin harul lui <isus 8ristos.divine. clerului acesta prea zelos uneori şi lipsit de simţul . -ncep)nd cu epoca lui *le"andru cel :are.

/!)ntul <oan Dură de *ur. -S cri"oa re a c/ t re )ra llie ri#. Patru scriitori de geniu şi s!inţi mari au scris despre misiunea dumnezeiască a preoţiei' /!)ntul Drigorie de 9azians. care anticipează at)tea din ideile /!)ntului Drigorie de 9azians şi ale /!)ntului <oan Dură de *ur. numită pe drept cuv)nt. în vremea lui' aristocraţia !amiliei. /!)ntul <oan 8risostom enumera unele dintre criteriile practicate probabil. care stabilesc în cartea a doua primul cod sacerdotal dezvoltat din primele perioade ale literaturii patristice. Preoţia creştină !iind semul şi lucrarea dragostei între cer şi păm)nt se deosebeşte de toate celelalte prin întruparea esenţei religiei creştine care este dragostea. este lucrare anonimă „ ?onstituţiile apostolice”. dar şi prin opere scrise' tratatele „Despre preoţie”. clasicismul creştin. a realizat per!ormanţe în toate domeniile atinse de noua credinţă' duhovnicesc. /!)ntul *mbrozie şi /!)ntul Drigorie cel :are. Preoţii patristici şi-au dat seama de rolul lor şi au încercat să de!inească misiunea nu numai prin !apte. Preoţia creştină este „ semnul iubirii lui 8ristos. moral şi social. *ceastă epocă. prin care înţelege să le stăp)nească prin aplicarea a trei principii de bază' pregătirea integrală desăv)rşită. Id em . caracterul democratic al preoţiei şi responsabilitatea neştirbită a episcopului hirotonisitor. 0a este dregătoria dragostei !aţă de turma pe care 8ristos a încredinţat-o păstorului” 7 . p. 7 .iar preoţii sunt sinedriul lui Dumnezeu şi legătura cu *postolii lui 8ristos. 2ără aceştia nu e #iserică aleasă” > . 74 3 11 . bogăţia care avea avanta ul că preotul nu avea să !ie întreţinut din veniturile #isericii% /!)ntului <oan se ridică cu vehemenţă împotriva acestor practici. I I I I3 id em 5. $ operă de o deosebită importanţă pentru istoria şi sensul preoţiei la s!)rşitul secolului <B. Părinţii secolului <B erau alarmaţi de unele moravuri inadmisibile cu ocazia recrutării preoţilor.

) eo lo gice . S$ 4n tu l Io an 6u r/ de 7u r. 1 +4 +. op . religios-morale. . t rad . p. 1 ++ . veghetor pentru că el trăieşte nu numai pentru el ci şi pentru o at)t de mare mulţime de oameni” 5 . ie #. /e cuvine ca „ el să !ie un buchet de !rumuseţi morale şi duhovniceşti” 4 @ . ca p 1 2. ii P / rin . cit. S$ in . Pregătirea morală este o lege supremă pentru preoţie.ot /!)ntul <oan spunea' „:ulţimea păstoriţilor se uită la purtările conducătorilor lor ca la un model şi caută să se asemene în purtări cu ei” 4 E . cit . dar nu este de a uns numai aceasta.„ Preotul trebuie să !ie în!r)nat. Preotul să depăşească pe ceilalţi oameni prin virtutea su!letului său. . D. n r. no iem 3 rie * de cem 3 rie. prin caracterul său e"emplar% el trebuie să posede o solidă şi înaltă cultură. In ". ?onducătorul de su!lete se a!lă necontenit în !aţa a nenumărate probleme de g)ndire.rebuie ca preotul să !ie virtuos în toate laturile vieţii sale. 0l este al poporului şi preoţia sa nu e validă dec)t at)ta timp şi în măsura în care el lucrează şi se mistuie pentru !ericirea poporului încredinţată spre păstorire. intelectuale.. p . cere candidatului şi preotului o aleasă şi ad)ncă sensibilitate religioasă. :e cio ru . . in puternic simţ al divinului. /!)ntul Basile cel :are insistă în &egulile :onahale. ?ondiţiile pentru admiterea la hirotonie sunt' !izice. de simţire şi de atitudine ale turmei sale spirituale. %d . 7 47 + 12 . . ie i#. S . & i3 lic 'i d e 8i"iu n e a l &9 1. + *12 . op . 77 11 Id em . 12 . că hirotonia nu trebuie dată cu uşurinţă şi !ără băgare de seamă. 0piscopul oacă un rol decisiv la alegerea candidaţilor. Pregătirea religioasă şi morală este una dintre cele trei !uncţii ale preoţiei cea s!inţitoare sau sacramentală. 7. &e!eritor la condiţiile !izice. . p . 7 5 12 Id em . -De "p re p reo . re v. (nii Părinţi cer o educaţie severă a mişcărilor trupului. &u c. ardoarea su!letului răm)ne redusă la ea însăşi şi nu e capabilă să treacă la realizări” 4 4 .Se n "u l p reo . s!)ntul <oan spune că „ Dacă trupul nu e robust. de p r. ca rt e a a II I *a . i. p. Prestanţa !izică este o cinste adusă :)ntuitorului şi un adaos la !rumuseţea servirii preoţeşti.

!ăţărnicia. Pentru acea preotul trebuie să !ie at)t de curat ca şi cum ar sta chiar în cer printre puterile cele îngereşti” 4 = . 72 13 . 0l se roagă lui Dumnezeu pentru greşelile tuturor. cit .p . 3i pe !oarte bună dreptate. invidia. . 1umina şi dragostea pe care Dumnezeu ni le trimite prin /!intele . vii şi morţi. p. 1ucrarea preotului pe plan sacramental sau haric urmăreşte teandria. dorinţa după posturi de cinste. că slu irea aceasta n-a r)nduit-o un om sau înger sau un arhanghel ci -nsuşi :)ng)ietorul F. cu cei ce sunt şi cu cei ce vor !i. cearta. Prin /!intele . care pot deveni uşor păcate% iată unele dintre aceste prime dii.pornirea împotriva celor care nu ne-au !ăcut nici un rău. op . o p. Pe plan haric. care asemenea !iarelor. Prin natura misiunii şi a legăturii lui cu oamenii. haric sau teandric. Preotul este ambasadorul către Dumnezeu nu numai al întregii cetăţi ci al întregii lumi. planul moral şi planul social. 63 I3 id em . hula. dar ea are rang între depărtările cereşti. cit. tristeţea. uneltirea. adică îndumnezeirea omului. 13 14 S$ 4n tu l Io an 6u r/ de 7u r. .aine şi prin rugăciunile sale. *ctivitatea preotului pe plan moral decurge din activitatea sa pe plan haric.aine. <ată cum în!ăţişează preoţia pe plan haric un pasa celebru din cartea a treia a tratatului „Despre preoţie” al /!)ntului <oan Dură de *ur'” Preoţia se săv)rşeşte aici pe păm)nt. minciuna.” :)nia. preotul este e"pus continuu la prime dii. umplu în primul r)nd su!letul preotului. preotul !ace din preoţie o slu ire supraomenească unică în e"istenţa omenească şi dumnezeiască. onoruri nemeritate. 1ipsa curăţeniei morale anulează toate !aptele preotului.*ctivitatea preotului se des!ăşoară pe trei planuri' planul sacramental. preotul uneşte în sine pe cei ce au !ost. Preotul nu poate avea succes în lucrarea sa de îmbunătăţire şi desăv)rşire a oamenilor dec)t dacă el însuşi este îmbunătăţit şi desăv)rşit sau pe cale a deveni ast!el'” :ai multe sunt valurile care tulbură su!letul preotului dec)t v)nturile care !răm)ntă marea” 4 6 . pot s!)şia su!letul preotului. p)ra. e"clama /!)ntul <oan. dragostea de a !i lăudat.

cum erau marii capadocieni.oate planurile activităţii preotului' haric. 7 1 14 . 15 Id em . udecă într-un înveliş trupesc. case pentru educare !etelor. spre progres şi spre pace. sunt orientate spre viaţă. . De aceea el trebuie să-şi !acă o educaţie morală sacerdotală continuă şi să culeagă !oloasele de la preoţii cu adevărat îmbunătăţiţi. preotul nu se bucură de o a!ecţiune e"cesivă din partea oamenilor. op . la insulte şi chiar la ameninţări din partea oricui. p. *ctivitatea preotului pe plan social este continuarea şi încununarea celorlalte activităţi pe plan haric şi moral. cima. îndeosebi /!)ntul Basile cel :are. cit. inundaţiile. pentru pace. social. moral. cutremurele de păm)nt. De aceea el trebuie să se aştepte la bat ocoriri. udecata bisericească şi vizitele zilnice. -n general. chiar dacă greşelile lui sunt neînsemnate. preoţimea noastră nu va ezita să colaboreze cu toate iniţiativele şi operele pentru crearea unei or)nduieli sociale mai dreaptă şi mai bună. /!inţii Părinţi au depus e!orturi considerabile pentru a îmbunătăţi serios stările sociale ale vremurilor lor. pentru încetarea tulburărilor.smerenia mare de ochii lumii şi nu smerenia adevărată% pe toate aceste !iare şi mai mult dec)t acestea le hrăneşte şi le creşte st)nca aceea a slavei deşarte” 4 C . Preoţii patristici interveneau masiv pentru înlăturarea sau uşurarea e!ectelor !lagelelor naturii ca' seceta. :erg)nd pe urmele /!inţilor Părinţi. . Preotul se roagă pentru „ stingerea războaielor de pretutindeni. $amenii preotul ca şi cum el nu ar !i omenească. *ceastă practică era generală în #iserica veacurilor patristice şi oamenii. nici nu ar avea !ire ci parcă ar !i înger şi lipsit de orice slăbiciune. gri a deosebită pentru !ecioare. au organizat-o trans!orm)nd-o în instituţii de caritate ca' spitale aziluri de bătr)ni. pentru prosperitate% de aceea Părinţi treceau de la rugăciune /!inţii sau pe teren şi interveneau pentru a uşura elimina nea unsurile sociale% /!)ntul <oan Dură de *ur constată că în sarcina episcopatului din vremea lui cădeau şi a utorarea văduvelor şi îngri irea bolnavilor .

în opere pastorale cunoscute.Preoţia creştină.. activ.”?)nd :)ntuitorul a înt)lnit pe *postolii /ăi cu putere de sus.imotei A. este . prin puterea şi prin chemarea ei. în general. spre deosebire de alte preoţii.„ omul lui Dumnezeu”+< . a întărit prin ei pe toţi slu itorii /ăi în #iserica /a.44. 0a este semnul dragostei. la !aima lor.* S(i%'e%ia +i r)#&u%derile &reotului 0logiul preoţiei l-au !ăcut unii mari Părinţi #isericeşti. roditor şi s!inţitor harul dumnezeiesc acordat #isericii. Preoţimea patristică şi cea creştină. care vin de dincolo de om prin necesitatea şi prin binecuv)ntatele ei e!ecte în viaţa noastră religios-morală. 0logiul preoţiei s-a !ăcut cu pilda marilor păstori creştini şi a altor slu itori devotaţi s!intei lor misiuni. preoţia este organul prin care se !ace actual. să înveţe şi să boteze popoarele% a dat prin ei acest mandat tuturor slu itorilor /ăi% c)nd <isus 8ristos a cerut 16 Id em . /!inţii Părinţi au iubit oamenii p)nă la totală lepădare de sine' au renunţat la averea lor. Preotul săv)rşeşte lucrul lui Dumnezeu% preoţia este acest lucru al lui dumnezeu săv)rşit de om cu puterea 1ui% preotul este ast!el împuternicitul lui Dumnezeu pentru noi. 1. între noi. 76 2 15 . în tratate teologice şi în cărţile de ritual. 8ristos trimiţ)nd pe ucenicii /ăi să propovăduiască în toată lumea cuv)ntul 1ui. S. simţit.cum îl numeşte /!)ntul *postol Pavel . a iniţiat şi a spri init opere considerabile şi de !olos obştesc şi de trans!ormări sociale. #iserica este opera şi trupul lui 8ristos în lume. unii cunoscuţi de noi alţii smeriţi ostenitori ale căror urme le-a scris sigur Domnul în ?artea Bieţii. este o slu ire dumnezeiască.luminător. la sănătatea lor de dragul turmei iubite „ <ată stil duhovnicesc vrednic de învăţat” 4 A . !ără rang printre dregătoriile omeneşti. al dragostei culminate pentru 8ristos şi pentru oameni. 0logiul preoţiei se !ace continuu prin sacrul ei o!iciu. p. )e olo gice .

. 0l trăieşte nu numai viaţa sa ci şi viaţa comunităţii lui. -ntre preoţia anticreştină şi cea creştină se găseşte distanţa dintre religiile naturale omeneşti. )e olo gice . în care el este o verigă şi care leagă în 8ristos pe toţi clericii p)nă la s!)rşit prin sacră şi neîntreruptă succesiune apostolică. 8arul şi slu irea !iecărui preot se înşiră pe un lanţ de aur.*postolilor /ăi ca să săv)rşească /!)nta ?ină a ert!ei euharistice. putere din puterea lui 8ristos. Preoţia s-a bucurat de cinste în toate timpurile şi în toate religiile. harul 1ui. la !iecare ierurgie. p. Preoţia este prelungirea şi perpetuarea misiunii s!inţilor apostoli în lume. 1 +5 2.aine ale ei” 4 5 . # S$ in .d r. m a rt ie * ap rilie . denaturate. este un mandat încredinţat de „:)ntuitorul slu itorilor /ăi din toate timpurile. 16 1 17 16 . 1e v. n r. 15 + 1+ Id em . ?redincioşii sunt în g)ndul şi în rugăciunea lui la !iecare liturghie. P ro$ . 9ici un zeu sau semizeu. cit. preoţia ca un drept şi ca u privilegiu al 2iului lui Dumnezeu. chemare din chemarea lui 8ristos” 4 7 . p. la !iecare zi „ 2ără P r. preoţie ca mi locire între oameni şi dumnezeu% preoţia creştină vine din preoţia lui 8ristos. cuv)nt din cuv)ntul lui 8ristos. degenerate cobor)te la nivelul superstiţiei păg)ne sau al !ormalismului iudaic. #iserica !iinţează şi se menţine prin preoţie%” prin preoţie este şi va !i 8ristos în mi locul nostru . prin preoţie se însuşeşte cuv)ntul lui 8ristos. S.nici un ponti!e" ma"imus. 3 *4 . cit . ca har şi ca misiune dumnezeiască. din depozitul harului sacerdotal. 8. nici un om divinizat. !iind un atribut al lui <isus 8ristos. puterea de a se m)ntui prin el şi alţii. nu a e"ercitat sacerdoţiul. a cerut-o tuturor slu itorilor /ăi p)nă la s!)rşitul veacurilor” 4 > . primim /!intele . op . p. Prin el se binecuvintează şi se s!inţeşte viaţa noastră .P o pe "cu. ca !uncţie şi ca misiune spirituală. Preotul primeşte şi comunică altora. ). /ingurul <isus 8ristos a e"ercitat preoţia cea nouă. Preoţia este o lucrare din lucrarea lui 8ristos. op . de al naştere şi de la baia #otezului şi p)nă la rugăciunea de înmorm)ntare a credinciosului. prin preoţie devenim mădulare ale #isericii. e nia 'i r/ "pu nd e rile p reo t u lu i#. 15 + 1. Id em .

înălţător. 9u se poate închipui apostolat şi preoţie !ără deplină şi riguroasă consecvenţă. ca actul religios cel mai important şi să se reculeagă în ad)ncă stăp)nire de sine şi linişte. nu se realizează opera m)ntuirii. ?ultul creştin este un cult în duh şi adevăr% este o mani!estare a credinţei şi a evlaviei. -n misiunea sa sacră. pentru un lucru s!)nt. 4=-4A. Preotul trebuie să mediteze cu cutremur asupra acestui lucru pentru a nu deveni din ierurg un pro!anator.. cu înălţimea şi cu cinstea slu irii lui. pe at)t de mare este răspunderea lui înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor pentru primirea şi purtarea cu cinste a sarcinii lui. Dacă preotul !ace din 0vanghelie o simplă carte de ritual din care citeşte credincioşilor pericopele indicate de tipic şi eventual le e"plică bine. preotul este între noi încărcat cu o răspundere egală cu s!inţenia. nici nu aprind !ăclia şi o pun sub obloc. iar !ără #iserică + adică !ără preoţi. de smerenie şi înălţare su!letească. un om deosebit cu ceilalţi. între om şi chemare. 2aptele 17 . -nzestrat cu misiune şi cu putere de sus. este atitudine interioară. -n aceste cuvinte dumnezeieşti se cuprinde misiunea apostolică şi preoţească. este o convingere. cu ce se va săraG Boi sunteţi lumina lumii.aceştia nu se cheamă #iserică” zicea /!)ntul <gnatie despre clerici. Preotul este „un vas ales”. credincioşii no vor vedea în 0vanghelie dec)t” o carte de slu bă din care se !ac citiri şi care se sărută ca un obiect de cult”. o mărturisire. 0l trebuie să se ştie totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu. Preoţia este mai înt)i slu ire cu su!letul. ?ăruia < se adresează cultul ca un suprem omagiu . 9u se poate cetatea să se ascundă st)nd deasupra muntelui. între preot şi preoţie. a unui sentiment curat. un propovăduitor şi tălmăcitor al cuv)ntului lui Dumnezeu. preotul nu este numai un liturghisitor. Pe c)t de mare este cinstea şi puterea preotului în calitatea lui de om s!inţit şi s!inţitor. iar dacă sarea se va strica. pentru plinirea cu scumpătate a datoriilor lui. :)ntuitorul a spus *postolilor /ăi' „ Boi sunteţi sarea păm)ntului. ci în s!eşnic şi luminează tuturor celor ce sunt în casă” +:atei C.

la prudenţă. în luptă su!letească. -ntre a putea !ace orice şi a m)ntui pe oameni. cu o bunăcuviinţă. 0l este „ crainicul. omul lui Dumnezeu între credincioşi” @ E . /u!letul lui să !ie de o sensibilitate deosebită. uneori pedant şi provocator prin lipsa sa de modestie. cit . obligat la multă răbdare. bucura. 1auda şi c)ştigul lui este m)ntuirea sa şi a credincioşilor săi. distra ca alţii% nu poate vorbi şi !ace ceva dec)t ca un preot. nu caută lauda lumii. cu orice neputincios. Preotul nu trebuie să-şi măsoare şi să c)ntărească nici drepturile nici datoriile cu cele ale lumii.0l 22 I de m. la devotament. iată cum nu trebuie să !ie preotul. Prin el ca slu itor şi împuternicit al lui Dumnezeu. Preotul este un om ca noi toţi. Preotul trebuie să ştie totdeauna că el nu se poate purta. şi în mulţumire şi c)ştig moral. deoarece el va da seama înaintea lui Dumnezeu pentru !iecare păstorit.care pot !i pentru ceilalţi indi!erente sau tolerante. la spirit de sacri!iciu. p . mesagerul. Preotul ortodo" nu este obligat la asceză. mai mare !aptă şi mulţumire este în ordinea su!letească cea din urmă. el se bucură de drepturile sale !ireşti ca oricare om. . supăra. să pătimească împreună cu cei care pătimesc. *ceasta ridică slu ba şi cinstea preotului cu mult peste toate celelalte' o ridică în gri ă.1 74 1. Preotul trebuie să su!ere cu orice su!erind. prin slăbiciunea omenească sunt pentru el necuviincioase şi nepermise. &ăul se imită mai uşor dec)t binele. nu caută ale sale. în atitudine de om cu p)ntecele plin. în durere. Preotul este apostol. interpretul. 1ucrul acesta impune preotului un continuu e"amen de conştiinţă. care nu se mulţumeşte cu !orme. la tact. se slăveşte sau se de !aimă Dumnezeu% dacă preotul prin purtarea sa împotriveşte voii lui Dumnezeu şi dezminte cuv)ntul 1ui. lumea va !ace cu at)t mai uşor acest lucru. super!icial. un spirit al răspunderii pe care nu le au în acelaşi grad ceilalţi oameni. dar. mani!esta. 0l este cov)rşit de slu ba sa. la în!r)nare. (n preot în întrecere cu lumea pentru bunuri şi plăceri lumeşti. dar cu o măsură. ci se smereşte şi se străduieşte să-l sporească şi să-l !acă mai bun. op .

21 22 23 I de m o p. I de m. se s!inţesc şi se înalţă spre desăv)rşire” @ = . lu cra re ce rea "c/ #.1 2 . a rt . oric)t ar !i ştiinţa sau puterea noastră a tuturor celorlalţi . ca să !iţi lumina lumii şi nimeni niciodată să vă găsească lipsuri. /!)ntul /imeon a răspuns' :ai înt)i de toate el trebuie să !ie curat şi trupeşte şi su!leteşte% să nu !ie părtaş la nici un păcat” @ @ . #(aturi +i /%de0%uri Printre !eluritele slu iri ale lui Dumnezeu de către om. P. aşadar preotul. cit . p. 1uaţi aminte . el ne întrece pe toţi prin vrednicia şi prin puterea slu irii sale. P r. /!)ntul /imeon 9oul . $ricare ar !i numărul credincioşilor .zice apostolul „ !iţi cu băgare de seamă”. 1 +5 1. nu vom putea găsi nici una mai !rumoasă şi mai înălţătoare dec)t preoţia. cit . „/lu irea noastră preoţească”. în numele din harul şi cu puterea lui Dumnezeu” @ 4 . 0l este mai mult dec)t noi toţi. Pe culmi înalte este r)nduit. )e olo gice . p . o slu ire a dreptăţii şi s!inţeniei. av)nd o dregătorie aşa de înaltă. 1. ştim.eolog a !ost întrebat odată' „ ?um trebuie să !ie preotulG 0u nu sunt vrednic a !i preot. Preo'ia . Preoţii sunt slu itorii lui 8ristos.este apostolul. (n S. slu itorul lui Dumnezeu. moştenitorii puterii şi slu bei apostoliceşti. ia . 5 22 . dar cum trebuie să !ie un preot.el este lumina lumii şi sarea păm)ntului. + .. se curăţă. o slu ire prin care su!letele se nasc din nou. el !ace ceea ce nu putem !ace noi toţi% liturghiseşte împreună cu îngerii înaintea lui Dumnezeu şi ne înduhovniceşte pe noi credincioşii „ spre m)ntuire.lu rare erea# ) . 6 ro "u -P re o. n r. 52 2 1+ . el simte mai mult dec)t noi toţi. zicea /!)ntul <oan de Hronstadt I „0ste o lucrare cerească.

darul cel mai necesar.aine. 52 3 id em . a rt . prin deasa împărtăşire cu /!intele . se învredniceşte de noianul întreg al darurilor lui Dumnezeu.aine şi ierurgii. a rt . De această dragoste el are nevoie în orice vreme. preotul. preotul este dator să aibă duhul lui 8ristos şi să iubească păstoriţii săi şi pe toţi oamenii. dragostea evanghelică. a rt . /!)nta :asă în !aţa căreia stă el. 52 3 24 25 26 22 . nu numai în cuvinte şi !apte ci şi în toate purtările. „ 0a este o însuşire a spiritului omenesc datorită căreia preotul poate potoli toate răscolirile patimilor şi mai ales ale m)niei” @ A . dat de Dumnezeu. el este un prieten care stă înaintea lui Dumnezeu ca mi locitor pentru popor şi în acelaşi timp ca săv)rşitor al ierurgiilor celor mai presus de ceruri% pravilele bisericii îl îndeamnă pe preot să !ie cu toată evlavia !aţă de ierurgia pe care o săv)rşeşte aduc)ndu-i aminte că' a. cit .p .aine ale #isericii. #l)ndeţea este primul rod al smereniei. cu dragostea lui 8ristos.p . id em . precum şi prin săv)rşirea celorlalte .Preotul prin îndurările negrăite ale lui 8ristos Domnul. p . . Preotul I zice /!)ntul <oan de Hronstadt I este puternic. „trebuie să vieţuiască după toată buna cuviinţă. 5 21 id em . Pentru preotul lui Dumnezeu podoaba cea mai mare este smerenia şi bl)ndeţea. este scaunul -mpăratului ?erurilor% 3< „#lestemat este tot cel ce săv)rşeşte lucrul Domnului cu nepăsare” @ C . cit . -n timpul slu bei preotul nu este numai o slugă a lui Dumnezeu. av)nd în vedere darul pe care îl poartă şi pe care trebuie să-l înmulţească la !el ca pe un talant . preotul trebuie să-şi c)ştige prin harul lui Dumnezeu. este mare în timpul săv)rşirii /!intelor . este atotputernic atunci c)nd este îmbrăcat cu cea mai înaltă vrednicie aceea de a se ruga şi a -1 milostivi pe Dumnezeu pentru toată lumea. cit. :ai înainte de toate. în orice clipă% c)nd săv)rşeşte serviciul public sau particular. 0l. pentru m)ntuirea lui şi a credincioşilor lui” @ 6 . /merenia este temelia oricărei virtuţi.aine.

smerit. !iecărui preot îi este netăgăduit lipsa de a avea în sine şi cu sine starea duhovnicească I duhul rugăciunii.oate activităţile des!ăşurate de preot în parohia sa sunt de mult !olos. înţelept ca şarpele şi curat ca porumbelul.4. Preoţii sunt purtătorii măreţelor învăţături dumnezeieşti % ei sunt purtătorii mistriei darurilor lui Dumnezeu şi sunt săv)rşitorii /!intelor . chiar de va cădea un o în păcat. cei duhovniceşti îndreptaţi pe unul ca acesta cu duhul bl)ndeţii” +Dalateni A.47.. /!)ntul Pavel zice' „ 2raţilor.1 S(2%tul A&o#tol Pa3el. pentru a-i scoate de acolo. prin glasul rugăciunii tale să cuprinzi picioarele nevăzute ale lui Dumnezeu şi atunci inima ta cea întinată se va pre!ace într-o comoară de aur nepreţuit. Părintele duhovnicesc în scaunul mărturisirii este oarecum înlocuitorul lui 8ristos. 0oral) a &)#torului de #u(lete 27 id em . cit . ?uviosul 9il zice'” 2ericit este acela care niciodată nu încetează a se ruga. Preoţilor odată cu harul li s-a dat şi o putere pe care nu o are nimeni a!ară de cei aleşi. 1.u. . :)ntuitorul a spus' „?)te veţi lega pe păm)nt vor !i legate şi în ceruri şi c)te veţi dezlega pe păm)nt vor !i dezlegate şi în ceruri”+:atei 47.Preoţia este !rumoasă în toată slu irea şi sub toate aspectele ei. Dar. 9u este nimic mai puternic dec)t bl)ndeţea şi mai viguros dec)t bunătatea. dar pe l)ngă acestea. Duhovnicul trebuie să !ie ad)nc pătruns de simţul compătimirii !aţă de cei ce se căiesc. preotul duhovnic trebuie să !ie şi sălaş al darului lui Dumnezeu.. întrun ert!elnic al Domnului” @ > .aine. a rt .p . 52 7 21 . preotule al lui Dumnezeu. de#&re &er#o%alitatea reli!io# . 1or li s-a dat puterea de a lega pe cei păcătoşi pentru iad. spunea /!)ntul <oan 8risostom. rugător. voi. .

cit .imotei şi . caută să le apro!undeze înţelesul. 1 +5 5. S .it. 3 *4. :isiunile îndeplinite de /!inţii . alcătuită din trei trepte. „ *devăratul c)rmuitor bisericesc este cel ce în e"ercitarea succesiunii apostolice lucrează aşa cum ar lucra un apostol în locul său” @ 5 . iar secretul succesului lor este din dorinţa de a se identi!ica cu năzuinţele /!)ntului *postol Pavel. !ormează un grup omogen% ele sunt „singurele scrieri pauline destinate unor păstori de biserici locale. -n s!)rşit.. ?ea dint)i.it au îndeplinit în locuri di!erite aceeaşi misiune binecuv)ntată de locţiitori apostolici cu aceleaşi succese. 2ără să !ie primele documente neotestamentare care atestă e"istenţa în #iserica creştină a unei ierarhii bisericeşti de drept divin. prevenind abuzurile care s-ar putea produce în acest sens. oc)rmuitorul bisericesc trebuie să aibă deosebită luare aminte pentru !elul în P r. p. P ro $ . /!inţii . epistolele pastorale ale /!)ntului *postol Pavel reprezintă cea mai !ermă con!irmare acestui adevăr% dacă te"tul iniţial al epistolei către 2ilipeni indică precis aceste teri trepte ierarhice epistolele pastorale ne !amiliarizează cu ideea trecerii la ceea ce se numeşte „ succesiune apostolică”. (n oc)rmuitor bisericesc este îndatorat să ia măsuri în privinţa reglementării vieţii religioase a di!eritelor categorii de credincioşi. n r. a rt.imotei şi .it sunt consideraţi ca precursori !ireşti ai deţinătorilor actuali ai supremei slu iri preoţeşti în #iserică+ arhierei.eologia Pastorală I se opresc cu atenţie şi interes deosebit asupra acestor epistole pastorale. /!inţii . p. d r. iar cealaltă valori!ică rezultatele cele dint)i pentru reuşita pastoraţiei de astăzi şi de totdeauna. 1+ 7 2+ I de m .imotei şi . 22 3 2. Două din disciplinele teologice I 9oul . 7p . 8a rcu .-n bogatul şi valorosul tezaur scris al /!)ntului *postol Pavel cele două epistole către .it stau mărturie despre elasticitatea metodologică a e"ercitării misiunii lor de oc)rmuitori bisericeşti. P a ve l d e"p re pe r"on a lit at e a re ligio "* mo ra l/ a p/ "to ru lu i de "u $ le te #. 22 . 6 rigo rie ) .imotei şi . (n re v. )e olo gice .estament şi .S$ . cu scopul de a-i a uta să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii misiunea de -nt)istătători ai credincioşilor” @ 7 . 2iri complet di!erite.

-n scopul menţinerii intacte a depozitului de credinţă este absolut necesar un cler anume r)nduit pentru acest lucru. a rt.care preoţii şi diaconii îşi îndeplinesc s!)nta lor misiune. 22 + 23 . diaconii aveau însemnătate practică mult mai mare dec)t în zilele noastre. -nsuşirile cerute de /!)ntul *postol Pavel. (na din datoriile de căpetenie ale /!inţilor . cit . prudent% d. paşnic% J. ci în temeiul unui e"amen minuţios şi temeinic al însuşirilor lor”. candidatului la preoţie. cu toată I de m .. nici la nimereală.@.imotei constă în.it şi . neiubitor de argint% l. au scopul de a înzestra clerul #isericii creştine cu elemente pătrunse de duhul vocaţiei pastorale. cali!ic)ndu-i după meritele lor reale şi răsplătind vredniciile lor. = E ?redinciosul care aspiră la darul preoţiei.imotei =. &ecrutarea de cler. 0i 32 bine casa. primitor de oaspeţi% !. „&ecrutarea preoţilor nu se !ace nici la înt)mplare. chivernisindu-şi bunăcuviinţa. bărbat al unei !emei% b. destoinic să înveţe pe alţii% g. av)nd copii ascultători. ?andidatul la preoţie trebuie să !ie ' a. nedeprins să bată% i. cuviincios% e. necămătarnic% . /ubordonaţi preoţilor. nedat vinului% h. *proape aceleaşi condiţii ca şi candidaţii la preoţie trebuie să le îndeplinească şi candidaţii la treapta de diacon. p.” !ără prihană”+< . trebuie să !ie ireproşabil. treaz% c.

0a este o chemare tainică. „-şi dau oare seama toţi păstorii #isericii noastre de ad)ncimea tainei creştinătăţii şi de îndatoririle care curg din cunoaşterea eiG” = 4 1. cit .4C. care este #iserica lui Dumnezeu ?elui Biu. de a merge la #iserică.. s-a îndreptat în Duhul. Bocaţie obiectivă” = @ . cele două merg)nd împreună.imotei =.imotei =. de a respecta persoanele bisericeşti. de s!inţi. s-a crezut în lume şi s-a înălţat întru slavă”+< . & uc. /uprema îndatorire care apasă pe umerii unui slu itor al lui 8ristos este rezumată în cuvintele /!)ntului *postol Pavel către .imotei' „ /ă ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu. st)lp şi temelie a adevărului”+< . d r. @. Dar. p. s-a propovăduit între neamuri. s-a văzut de îngeri. vocaţia preoţească nu e numai rodul închinărilor 31 I de m . Bocaţia preoţească e împărţită de obicei în două' „4. Dar ce este vocaţia preoţeascăG Bocaţia preoţească în general. 6+ *7 . p. P et re 5 in it le "cu -P reo t u l (n $ a. propovăduiau 0vanghelia şi întreţineau legătura #isericii cu !amiliile credincioşilor. P ro $ . de a se spovedi şi de a se împărtăşi. de a respecte posturile şi sărbătorile. Prin vocaţie subiectivă se înţeleg înclinările su!letului spre acte de evlavie' plăcerea de a se ruga. 0a e str)ns legată de problema pregătirii pentru preoţie. /ă slu eşti lui Dumnezeu care „ /-a arătat în trup. 1+ 72 . răsărind din harul lui Dumnezeu şi duc)nd pe cel chemat pe culmi nebănuite. 21 6 P r. 32 24 .purtau de gri ă bolnavilor şi săracilor.este o alegere dumnezeiască binecuv)ntată şi o stăruitoare chemare de sus. Bocaţie subiectivă. a c!e m/ rii "a le de p/ "to r a l "u $ le tu lu i#. de a auzi vorbindu-se despre Dumnezeu. a rt..4A.. de a citi sau a c)nta la strană.4 5o a'ia +i &re!)tirea &e%tru &reo'ie Bocaţia pentru preoţie este o problemă veche şi mereu nouă.

asemenea glorioasei epoci patristice. prin ea cel ce o primeşte are rang mai mare dec)t îngerii. o p. cugetare şi simţire. în agricultură şi în alte domenii omeneşti. p. în comerţ. ci mai ales e!ectul lucrării lui Dumnezeu. prin săv)rşirea deasă a /!intei 1iturghii. I oa n 6 u r/ d e 7 u r. Prin vocaţie obiectivă. 12 3 25 . Preotul de vocaţie este mai ales un moderator şi un conducător de su!lete. gata de a instrui pe oricine. !iindcă prin ea se dă deplinătatea harului. dacă retrăiesc în inima lor pe :)ntuitorul. 0l trebuie să posede neapărat ştiinţa conducerii su!letelor. aşa cum l-au retrăit /!inţii *postoli şi toţi misionarii creştini p)nă astăzi. adică. Bocaţia reală !ace din preot un om ireproşabil. prin stăp)nirea de sine. Părinţii #isericii pun mare preţ pe hirotonie.evlavioase. se înţelege hirotonirea. prin r)vna neîncetată după desăv)rşire. Preoţi nu pot !i creatori de cultură dec)t dacă sunt misionari. #iserica cere preotului o ţinută !izică de prestanţă şi demnitate. prin administrarea continuă a /!intelor . stăruie îndelung asupra meşteşugului vorbirii în lucrarea pastorală. arta cuv)ntului. adică acea chemare de la Dumnezeu prin înalta ierarhie bisericească. ci e"presia unei bogate comori de credinţă. care cunoaşte că din s)nul mamei sale şi a ută pe cel ce se va împodobi cu înalta slu ire. Dar. /!)ntul <oan Dură de *ur ne spune' „ Pentru ce în armată. <oan Dură de *ur. în obligă pe acesta să-şi însuşească numeroase şi variate cunoştinţe. ?u puterea lor 33 S $ .aine din care primeşte puteri înălţătoare. *mbrozie. dar el şi-o poate însuşi treptat. 0a cere mai ales ca preotul să !ie împodobit cu darurile alese ale minţii şi cu o întinsă cultură. :isiunea pastorală şi învăţătorească a preotului. devine un e"emplu !rumos pentru toţi. Preotul t)năr nu posedă de la început această ştiinţă. Bocaţia preoţească nu se improvizează. iubitor de străini.eologul. 0a trebuie descoperită şi îndrumată. e lucru hotăr)t că nimeni nu încalcă domeniul celuilalt” = = . ?ultura preoţilor de vocaţie trebuie să !ie întinsă şi ad)ncă. care trebuie să convingă şi să captiveze nu va !i un simplu oc de sonorităţi verbale. /!inţii Părinţi ca' Drigorie . cit .

pe care ei o numesc „ *rta artelor şi ştiinţa ştiinţelor”. al cărei prim reprezentant a !ost *aron' „* zis Domnul către *aron' . Bocaţia trebuie însoţită de o pregătire atentă şi stăruitoare. veţi purta păcatul pentru nepăsarea de locaşul s!)nt% iar tu şi !iii tăi împreună cu tine. Proorocii :iheea. ?artea 9umeri ne arată pe larg cum a apărut preoţia mozaică. +9umeri.u. Dar. 0a se arată uneori mai devreme. preotul a !ost totdeauna necesar vieţii religioase şi spirituale a oamenilor. Preotul nu e de la început un duhovnic desăv)rşi.deosebită de pătrundere /!inţii Părinţi au văzut că pastoraţia su!letelor. alteori mai t)rziu. !iii tăi şi casa tatălui tău cu tine. ?onducerea su!letelor anga ează toate !orţele preotului în special în duhovnicie. este o sarcină copleşitoare. preoţii Bechiului . îl vor a uta să a ungă un adevărat păstor. Din cele de mai sus . &ecrutat prin alegere. prin sistemul transmisiunii sacre ereditare. !ără capacitate pentru e"ercitarea ei. (n pas serios înainte spre preoţia cea adevărată a !ost preoţia Bechiului .Kaharia şi :aleahii au cuvinte dure la 26 . <oil.4-@. rezultă că vocaţia este absolut necesară pentru preoţie. r)vna lui neîncetată pentru curăţia su!letelor.estament pierduseră simţul misiunii lor.estament preoţie instituită de Dumnezeu prin :oise. dar totdeauna ea se a!lă ca o !ăgăduinţă de logodire cu #iserica în inima candidatului.47. 1. veţi purta păcatul pentru nepăsarea de preoţia voastră”. dar.. căci Dumnezeu nu cheamă la preoţie oameni inapţi pentru această înaltă slu ire. (itaseră de poruncile lui Dumnezeu cu privire la conducerea poporului şi se dădeau la !apte de e"ploatare şi împilare a poporului.6 C"i&ul &reotului du&) S(2%ta S ri&tur) +i S(i%'ii P)ri%'i Preoţia este misiune şi o !uncţiune sacră prezentă în toate religiile şi la toate !ormele de credinţă religioasă ale păm)ntului.

i#. P ro $ .44. 16 5 36 I de m. 1 +5 6.. aşezăm)nt de care #iserica 1ui era organic legată. el !iind citat de către doctrinarii preoţiei creştine ca model neîntrecut pentru cei ce vor să-şi ia asupra lor această cov)rşitoare misiune. 8ristos este şi răm)ne izvorul şi modelul preoţiei creştine” = 6 . P r. cit . I oa n 6 . Dar. în dragoste şi pentru dragostea tuturor. Preoţia 9oului .estament a !ost continuată de preoţia /!inţilor Părinţi. Preoţia creştină derivă direct din :arele Preot <isus 8ristos. ?hipul preotului în /!)nta /criptură se impune prin !rumoase calităţi religioase. d r. „ Preoţimea ortodo"ă de azi va c)ştiga mult împodobindu-se cu chipul preotului biblic şi preotului patristic” = A . 3 *4. Preoţia 1ui este nemuritoare. a rt . ii P/ rin .adresa acestor preoţi' „ Din pricina voastră /ionul va !i arat cu plugul. 16 6 34 27 . ) eo lo gice n r. dreptate ospitalitate şi pace” = C . Dumnezeu în mare lui iubire de oameni nu pute lăsa pe om să se prăbuşească prin absenţa unei preoţii adevărate şi de!initive. s!inţitor. <maginea unor ast!el de preoţi este dezolantă şi întristătoare. p. 15 + 35 I de m. au purtat o gri ă deosebită de acest aşezăm)nt al Domnului 8ristos. p. 9imeni n-a reprezentat un chip mai ideal al îngri itorului de su!lete dec)t /!)ntul Pavel. Preotul patristic e continuarea şi dezvoltarea preotului biblic. Dar. pentru că 0l este 2iul lui Dumnezeu „ ca rugător. acest vas ales. p. *les şi chemat de Dumnezeu. 7 rt . S . =. /!inţii *postoli !ără să !ie preoţi propriu-zişi. mi locitor şi :)ntuitor. morale şi sociale. bunătate. 0i sunt „ modele de evlavie. (n 1e v. preoţii patristici s-au aplecat cu gri ă pioasă asupra vieţii preoţeşti şi i-au consacrat tratate de o importanţă deosebită pe care istoria preoţiei le cunoaşte destul de bine. iar <erusalimul va !i pre!ăcut într-un morman de ruine”+ :iheea. /!)ntul <oan Dură de *ur aşează pe Pavel alături de îngeri pentru r)vna şi ascultare sa necondiţionată !aşă de Dumnezeu în slu ba misiunii sale. preotul lucrează din dragoste. cit . 0o ma n -0! ipu l p reo t u lu i du p/ S$ 4n ta S crip tu r/ 'i S $ in.

ie 'i S$ 4n ta Scrip t u r/ #. izvorul de inspiraţie pentru slu irea preoţească îl avem în /!)nta /criptură şi /!)nta tradiţie. prin ziditoarea punere a m)inilor. 1+ 77 . pe care <-a numit *postoli”+ 1uca B<.S lu =ire a p re o. S. P r. 0on $ . slu iri care se continuă de la <isus 8ristos în activitatea păstorului de su!lete a preotului”. 4@-4=. cu ceea ce am devenit. cit . .. 0l e dator să cunoască. ) eo lo gice . /-a vorbit şi s-a scris mult despre slu irea preoţească. cultura vremii lui. sunt şi port în mine ca preot” = 5 . I de m. Dr. tema răm)ne mereu actuală. ea "c/ du p/ S$ 4n ta )rad i. a rt . trei slu iri' pro!etică. /lu irea preoţească îşi are temeiul în iconomia m)ntuirii. preotul e un „teo!or”. deci. arhierească şi împărătească. n r. scrisul. de conştiinţa chemării şi darului ei. a unui izolat de viaţă” = 7 . preocupările. . „:ă o!er şi slu esc cu ceea ce am primit prin harul. = > /lu itor al lui Dumnezeu pentru cei credincioşi. 11 37 2. *d)nc şi revelator ne redă /!)ntul 1uca momentul chemării şi alegerii *postolilor ' „-n zilele acelea <isus a ieşit la munte ca să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu% şi c)nd s-a !ăcut ziuă a chemat la /ine pe ucenicii /ăi şi a ales din ei doisprezece. „ Părinţii şi învăţătorii #isericii disting în iconomia şi preoţia m)ntuitoare a Domnului.7 Slu8irea &reo'ea# ) du&) S(2%ta S ri&tur) +i S(2%ta Tradi'ie * vorbi despre preoţie înseamnă a vorbi despre rostul şi temeiul acestei slu iri. p. *semenea /!)ntului <gnatie al *ntiohiei pe care #iserica l-a numit „teo!orul” +purtătorul de Dumnezeu. mereu vie.1. purtător al darului lui Dumnezeu. 3.. cit . preotul ortodo" are conştiinţa că slu eşte timpului lui. p . (n 1e v. a rt . + 3+ I de m. 0*t in 6 a le riu . p. „ pentru a nu cădea sub os)nda unui înstrăinat.. 1*2 . cu întrebările şi soluţiile ce trebuie căutate şi a!late.

-n parohia sa această misiune de îndrumare a credincioşilor.” *cest gest sacru cuprinde în sinteză întreaga răspundere a preotului pentru .9oi.e"tele 9oului . pentru biserica încredinţată lui. toţi. se îndeplineşte în mod obişnuit prin !ormele pastoraţiei sociale sau colective. predica de duminica.rupul lui 8ristos.estament precum şi literatura bisericească. &rile8 de &a#tora'ie . ne în!ăţişează pe preot ca pe o călăuză sau îndrumător al credincioşilor pe calea spre m)ntuire. CAPITOLUL AL II .1 S&o3eda%ia. care am primit . rostind' „ Primeşte odorul acesta şi-1 păstrează pe 0l p)nă la a doua şi slăvita venire a Domnului 9ostru <isus 8ristos. *cest procedeu se numeşte de cum este catehizarea. 2+ . 9u numai pentru cel de pe /!)ntul *ltar ci pentru întreg .aina /!intei Preoţii avem în !aţa conştiinţei ace moment liturgic de după /!inţirea Darurilor.rupul Domnului I #iserica% şi !iecare preot pentru parohia.9ISIONARĂ A PREOTULUI $. LEA ACTI5ITATEA PASTORAL . c)nd arhiereul s!inţitor ne-a încredinţat în m)nă /!)ntul *gneţ. c)nd 0l are să-1 ceară de la tine.

aină a #isericii. ne va indica dacă este nevoie şi în ce măsură sau în ce puncte de credinţă trebuie să intervenim pe loc cu o cateheză sumară sau de circumstanţă adecvată. ci în acelaşi timp este o instituţie de pedagogie divină. prin din cauza periodicităţii ocaziilor de care este su!leteşti speci!ice lui. Pastoraţia individuală are însă un caracter incidental. deoarece ea !oloseşte cazurile. în oricare sistem. rolul de păstor sau îndrumător spiritual al preotului vine la iveală într-o măsură cov)rşitoare.ainei /povedaniei. spovedania. 0ste. ca în scaunul de spovedanie. îl reprezintă dictarea sau stabilirea canoanelor sau epitimiei. însă. pastoraţia să se întemeieze şi să pornească de la cunoaşterea individualităţii religios-morale a credinciosului. ca' Predica de Duminică şi în toate zilele de sărbători. la cunoaşterea lui şi la aplicarea metodelor corespunzătoare situaţiilor Practica pastoraţiei colective se poate încadra. Dar. 0a este !orma cea mai proprie şi cea mai e!icace de conducere pastorală. care 32 . legată. duhovnicul va ţine ca deschiderea inimii penitentului să se încadreze în limitele unei pocăinţe şi dorinţe de îndreptare morală. -n scaunul de spovedanie. la contactul cu el. nu este numai o taină. (n singur prile are preotul pentru îndrumarea spirituală individuală a enoriaşilor săi. prin urmare. adică a reintegrării în har a creştinului pocăit. ocaziile şi înt)lnirile înt)mplătoare cu !iecare din enoriaşi. adică a acelui tratament curativ. 0ste taina prin care se împărtăşeşte harul iertării şi al împăcării cu Dumnezeu. prin care se poate c)rmui su!letul prin resorturile sale cele mai ad)nci% în legătură cu administrarea . ţinta misiunii pastoraţiei trebuie să !ie a ungerea pe c)t se poate la individ. care este unică' /povedania. !iresc. în care pastoraţia în scaunul de spovedanie este anga ată din plin de condiţiile caracteristice individualităţii. De aceea. natura ei.obicei pastoraţie sau conducere spirituală colectivă. ?unoaşterea poziţiei e"acte a !iecăruia sub raportul religios-moral. o . /povedania este în esenţa ei şi înainte de orice. :omentul. ori cu ocazia săv)rşirii tainelor şi ierurgiilor.

un caracter corecţional sau de vindecare a unor metehne morale% ele sunt menite să-i !acă numai a spori sau a înainta şi mai mult în starea lor şi „ a se !ace mai vrednici de unire cu Domnul” 6 4 . p . 5 in it le "cu -Sp o ve d an ia #. cu alte cuvinte. bineînţeles !ăcută la timpul potrivit% alt!el. ambele păgubesc dacă nu vin la timp şi cu socoteală” 6 E . 9egreşit. P ro $ . n r. deci. în scopul regenerării organismului moral. /e înţelege. adică a conştiinţei şi voinţei penitentului. mentalitatea personală a penitentului şi a timpului actual% d. însuşirile naturale ale temperamentului şi ale stării su!leteşti a Pentru aceasta penitentului. adică de gradul de virtute şi de per!ecţiune al subiectului de spovedanie. trebuie să se ia în seamă o serie de consideraţiuni în legătură cu personalitatea individului şi cu viaţa lui în lume. altora mustrarea. p. !elul. spre a se şti dacă epitimia sau canonul prescris vor !i împlinite întocmai de penitent. p. canoanele recomandate acestor categorii de credincioşi nu au. Dea#a ori rara /0&)rt)+ire .constă din e"erciţii mai grele. 1 +4 +. mai ales în raport cu păcatul' „ (nora la place lauda. posibilităţile de viaţă şi relaţiile personale ale penitentului% c.se va ţine seama de nivelul moral. (n 1e v. dispoziţia de îndreptare a penitentului. d r. e"ercitată de preot prin pastoraţie individuală din scaunul spovedaniei” 6 @ . + *12 . S . 7 26 42 I 3 id e m. puterile penitentului% b. că la prescrierea canonului. duhovnicul trebuie să aibă în vedere următoarele' a. în general. 72 5 41 I 3 id e m. b. ?anonul trebuie prescris apoi în raport cu ' a. 7 12 42 31 . deci împăcarea cu Dumnezeu' „ Pregătirea şi realizarea acestui scop !ormează ţinta !inală a întregii asistenţe religios-morale. individualitatea lui. P r. p . natura şi gravitatea păcatului% e. $. ) eo lo gice . /copul urmărit în ultima linie prin spovedanie este de a dob)ndi pentru penitent iertarea.$ S(2%ta :0&)rt)+a%ie /% #&iritualitatea re+ti%).

totuşi. precizează clar că Duminica era ziua în care se împărtăşeau toţi membrii comunităţii. -n concepţia #isericii $rtodo"e însă. nr. /!)ntul <ustin :artirul şi 2iloso!ul în „ *pologia -nt)ia”. &aportată la epoca creştinismului primar.A. s-ar putea spune că împărtăşirea s-ar !i putut numi „deasă” sau „ mai deasă”. cit. at)ta timp c)t Duminica a !ost singura zi liturgică din săptăm)nă.3 . De alt!el. /.aine. adică un chip de g)ndire. printre persoanele deosebit de pioase din *pus. 45C=. 9u se poate nega. numai dacă un credincios ar !i avut ocazia să se apropie de /!intele . în principiu. ?ov)rşitoarea însemnătate „ a s!intei -mpărtăşiri în spiritualitate creştină apare ast!el mai presus de orice îndoială” 6 = . =7= 44 I 3 id e m. înţelesul e"presiei „deasa împărtăşire”. . . de simţire şi trăire a vieţii în duhul lui 8ristos. C. au a uns ast!el termeni tehnici în teologia spirituală a #isericii romano-catolice. vieţuirea în 8ristos.Prin spiritualitate creştină se înţelege în general. la !iecare 1iturghie.nu reprezintă o noţiune !i"ă ci el se determină după epoci în raport cu regula sau nivelul respectiv de viaţă creştină.aine mai mult dec)t o dată în cursul săptăm)nii. deoarece singura zi liturgică era Duminica. unde au !ost date decrete papale şi s-au acordat indulgenţe speciale pentru încura area şi răsp)ndirea acestor practici” 6 6 . în istoria bisericească. găsea încă din veacul al patrulea participanţi şi chiar după aceea. încep)nd cu #otezul şi culmin)nd în /!)nta 0uharistie.3 43 32 . ci ele depind de dispoziţiile su!leteşti pe care le au credincioşii cu ocazia primirii /!intei -mpărtăşanii. *ceastă participare la viaţa dumnezeiască ne este înlesnită prin /!intele . că împărtăşirea deasă şi zilnică. a putut !i deci o practică generală. î n & ev.eol ogi c e. op . p . 0"presiile „ deasa împărtăşire” şi „zilnica împărtăşire”. -mpărtăşire./ !)nt a îm părt ăşani e în spi ri t ual i t at ea creşt i nă <. p. m ai -i uni e. put)ndu-se cita ast!el de cazuri în „provinciile I de m. roadele /!intei 0uharistii nu se determină prin numărul de împărtăşiri .

viaţă şi solire spre adăugirea şi înmulţirea dumnezeieştii bunătăţi”. <taliei. prun ierurgii. cit.+ I 3 id e m.. 9oi nu ne vom limita aici la lucrarea curăţitoare şi s!inţitoare e"ercitată de #iserică.rupul şi /)ngele DomnuluiF. pentru întreţinerea vieţii sale spirituale. unde e"ista în această privinţă o tradiţie din 0poca #isericii primare” 6 C .*!ricii. om şi !ăptura creată.3 .aine instituite de :)ntuitorul şi prin ierurgiile instituite de #iserică se întreţine legătura de har de lumină şi de iubire între Dumnezeu . va !i vinovat !aţă de . creştinul. deoarece acestea !iind epoci de e"erciţii spirituale speciale. -n orice moment din viaţa sa . 6 A #iserica recomandă să se !acă împărtăşirea mai cu seamă în perioada posturilor. <erurgiile sunt acele acte ale cuv)ntului divin sau slu be pe care le-a instituit #iserica şi prin care ea binecuv)ntează şi s!inţeşte 45 46 I 3 id e m. credinciosul are trebuinţă de harul binecuv)ntarea lui Dumnezeu. are nevoie să primească pe c)t se poate de des „ p)inea vieţii veşnice”. p . /!)ntul Pavel spunea' „ ?el ce va m)nca p)inea aceasta şi va bea din potirul Domnului cu nevrednicie.4 23 33 . @7-@5.* Ierur!iile a 0i8lo +i &rile8 de &a#tora'ie <dealul oricărui creştin trebuie să !ie m)ntuirea su!letului şi dob)ndirea împărăţiei lui Dumnezeu. a săv)rşi o ceremonie religioasă.?ăci cel ce măn)ncă şi bea din ele cu nevrednicie. 2ără îndoială. acele măn)ncă şi bea sieşi os)ndă. op . p . ?uv)ntul ierurgie înseamnă a împlini o !uncţie sacră. nesocotind .rupul Domnului” +< ?orinteni 44. op . care este' „ izvor de bunătăţi. $. credincioşii găsesc mai cu uşurinţă condiţii proprii pentru pregătirea dispoziţiei su!leteşti trebuitoare în vederea participării la dumnezeiasca ?ină de . Prin /!intele . cit.aină.

p)nă la s!)rşitul vieţii şi chiar după aceea. prin care preotul. 2iecare ierurgie reprezintă un moment prielnic în care preotul poate să !acă pastoraţie printre credincioşilor săi. la logodna tinerilor% c. /t u ra d e cre d in. * d ec. la ieşire cu greu a su!letului% d. !iindcă nu a putut să-şi îndeplinească urăm)ntul !ăcut.în caz de urăm)nt sau de blestem. P ro to ". &/ 3u '. p . „rostul de a curăţa şi de a binecuv)nta pe credincioşi şi tot ce-l încon oară% vietăţi şi lucruri de care el are trebuinţă pentru traiul şi pentru m)ntuirea sa şi pentru a se preamări prin creatură şi de către creatură Dumnezeu -nsuşi” 6 7 .5 31 47 4. -Ie ru rgiile ca mi=lo c 'i p rile = d e pa "to ra . )e olo gice .la patruzeci de zile de la naşterea pruncului% b. 9u i se pot o!eri alte momente mai !ericite de a-şi !ace datoria sa de păstor şi de preot. ba chiar pe su!letul lor. cel mai bun prile care i se o!eră preotului pentru a sta de vorbă cu credincioşii săi. -n viaţa sa de părinte şi păstor su!letesc. (n 1e v. de asemenea. d r.prin s!inţii ei slu itori. sunt aceste slu be religioase sau ierurgiile. recomand)nd la toţi cel mai puternic spri in su!letesc' &ugăciunea. la înmorm)ntare% e. <erurgiile. *ici sunt cuprinse at)tea slu be !rumoase. + *1 2. 3 2. / 0re 't in 9 rt od o ?/ #. <erurgiile au deci. De aceea. să arate cale ape care trebuie să meargă un bun creştin. ur)ndu-se sau blestem)ndu-se pe orice la vine în minte. ie #.> n v/. o!eră. n r. posibilitatea ca preotul să cunoască viaţa de zi cu zi a credincioşilor. no i.oate ierurgiile se cuprind în cartea de căpăt)i a preotului . numită :olit!elnic. . &u c. #iserica a instituit rugăciunea specială prin care cel legat prin blestem se dezleagă. 34 . încep)nd de la naşterea copilului. (nii credincioşi pentru a !i crezuţi îşi iau anga ament. Bom enumera c)teva din ierurgiile din di!erite împre urări din viaţa omului şi anume' a. . precum şi pentru s!inţirea şi binecuv)ntarea !irii încon urătoare şi a lucrurilor de care omul se !oloseşte în timpul vieţii” 6 > . 1 +5 2 . pe om în di!eritele momente şi împre urări din viaţa sa. S. 1 +5 4. &ostind cu . . 6 r. p . vine în spri inul credincioşilor săi pentru toate nevoile religioase ale su!letului şi ale conştiinţei lor religioase.

d r..” 9iciodată un păstor de su!lete. s!inţirea unei biserici% c. nu se va mărgini numai la săv)rşirea ierurgiilor ca după aceea să se retragă !ără a mai spune ceva” 6 5 . preotul va s!ătui pe cel dezlegat să nu mai ia numele lui Dumnezeu în deşert.0u ltu l & i"e ricii no a"t re #.rebuie să !acem deosebire între ierurgiile #isericii noastre şi superstiţiile. nu-şi vor atinge scopul dacă preotul întruneşte condiţiile necesare ce se impun unui bun păstor de su!lete. conştient de misiunea sa. s!inţirea apei Iaghiazma-% b.trebuie să arătăm că toate s!aturile pe care le dă preotul credincioşilor săi. naturism.căldură su!letească această rugăciune. 1+ 51 . p. 2ăc)nd o privire de ansamblu asupra celor spuse mai sus. S(2%ta Litur!"ie +i S(i%tele Tai%e a 0i8lo de &a#tora'ie P r. că urăm)ntul neîmplinit este păcat. care sunt un amestec de resturi de păg)nism. <erurgiile nu au nimic în comun cu superstiţiile. (n 1e v. Prin aceste slu be. P ro $ . el aduce pace şi linişte în casele şi su!letele credincioşilor săi . 22 4+ 35 . :ai e"istă şi ierurgii care se re!eră la momentele de bucurie din viaţa oamenilor şi anume'a. !etişism. Preotul păstrează legătura permanentă cu păstoriţii săi prin rugăciuni şi ierurgii. preotul are prile ul de a !ace pastoraţie şi de a îndruma pe credincioşii săi la !apte bune. % ne & ra n i'te . . 1 *2. s!inţirea unei case noi% d. S . ci să participe cu tot su!letul şi cu toată concentrarea !iinţei sale. uneori se practică în legătură cu aceste ierurgii. . sădirea viei sau a pomilor. să !ie în pace cu toţi oamenii. totodată e"plic)nd credincioşilor că trebuie să participe la aceste slu be cu credinţă şi evlavie căci în ierurgii lucrează în adevăr harul lui Dumnezeu. ) eo lo gice . Preotul va trebui să arate adevăratele temeiuri ale #isericii noastre în legătură cu ierurgiile. care. n r. $. /!intele slu be să nu le săv)rşească numai în virtutea obişnuinţei. -l va lămuri apoi. Din toate cele enumerate mai sus.

/!)nta 1iturghie îndeamnă pe credincioşi şi a la pace. P r. /!)nta 1iturghie mai cultivă spiritul de solidaritate prin aceea că ea este rugăciunea întregii #iserici. ci şi o „ pepinieră a virtuţilor creştine” C E prin e"emplele pe care le pune înaintea credincioşilor. "ep t . *catiste şi Paraclise. /!)nta 1iturghie. /!)nta 1iturghie. cea mai înaltă !ormă de viaţă duhovnicească şi în acelaşi timp şi un scop al pastoraţiei. . ?ele > laude.Pa rt icip a rea la S$ 4n ta @ it u rg! ie 'i me to de le pe nt ru rea li a re a ei#. (n însemnat rol educativ. care este cel mai de seamă moment din istoria m)ntuirii noastre. 1+ 4+ . *colo unde preotul a reuşit să-i înveţe pe credincioşii săi a da răspunsurile la /!)nta 1iturghie. /!)nta 1iturghie nu este numai o şcoală de propovăduire a dreptei credinţe. )e olo gice . Dar. *st!el. în persoana :)ntuitorului. 7 *. . 5 +2 * 5+ 3 52 36 . <erurgiile. însă. . . /!)nta 1iturghie are o mare valoare educativ-socială. 0a este. deci' izvorul şi cadrul de des!ăşurare al adevăratei vieţi spirituale” C 4 . credincioşii se unesc într-o mare !amilie şi se roagă împreună în spirit de comuniune şi susţinere reciprocă. % ne & ra n i'te . pentru că prin ea şi în ea se realizează unirea credincioşilor cu :)ntuitorul <isus 8ristos. P ro $ . pentru că prin această participare activă. p. (n 1e v. *o ct . cel mai puternic mi loc pastoral. adică a tuturor credincioşilor. /!intele . S. /!)nta 1iturghie vine în a utorul preotului în lucrarea sa pastorală de instruire a credincioşilor în adevărurile de credinţă. -n cadrul ei se actualizează ert!a de pe cruce. d r.aine. 1ucrarea pastorală a preotului în cadrul /!intei 1iturghii este una importantă. reprezintă centrul cultului ortodo". a Prea ?uratei :aicii /ale s!inţilor. p . credincioşii se simt mai str)ns legaţi de altar şi de #iserică. -n cadrul ei. l-a ucat /!)nta 1iturghie şi în viaţa religioasă şi morală a poporului nostru. cit . 5+ 1 51 I 3 id e m.?ultul ortodo" este alcătuit din mai multe părţi sau slu be bisericeşti. n r. /!)nta 1iturghie este unul dintre cele mai de seamă mi loace pastorale la îndem)na preotului. a rt.

/!intele .aine au ca scop principal, cel harismatic, pentru că ele sunt lucrări şi mi loace prin care #iserica s!inţeşte viaţa credincioşilor săi. 0le

îndeplinesc, însă, un rol pastoral pentru că o!eră preotului momente şi ocazii di!erite pentru lucrarea sa pastorală, at)t individuală c)t şi colectivă. 0le sunt lucrări prin care #iserica acţionează direct asupra credincioşilor, care la primesc sau care au o oarecare legătură cu primirea lor. Baloarea pastorală a /!intelor .aine stă în lucrarea de îndrumare pe care preotul o des!ăşoară legătură cu ele. *st!el, la #otez, atenţia preotului se va îndrepta asupra naşului şi asupra obligaţiilor şi răspunderilor acestuia „ ce-i revine din această calitate, în legătură cu îndrumarea creştinească a !inului său” C @ . -n .aina /povedaniei, atenţia preotului este îndreptă asupra unei singure persoane, penitentul, şi este cel mai potrivit prile lucrare individuală în

pastorală. *ici preotul , învaţă, mustră, lămureşte şi călăuzeşte pe penitent în lupta cu păcatul. /povedania reprezintă cel mai greu moment al pastoraţiei preotului' cel mai de seamă, pentru că este unic în !elul său, c)nd credinciosul se o!eră preotului pentru a !i îndrumat şi susţinut pe cale pocăinţei şi virtuţii şi cel mai greu , pentru că în această lucrare preotul are de a !ace cu diversitatea in!inită a su!letelor omeneşti” C = . .aina /!)ntului :aslu este mai bogată în conţinutul său dec)t toate celelalte .aine. 0a cuprinde c)te > citiri din 0vanghelii şi *postol, > :olit!e mari şi @ mici. -n această atmos!eră urmează ca preotul să des!ăşoare lucrarea sa personală de îndrumare. *ici, în a!ară de bolnav, mai pot participa şi alte persoane, membrii ai !amilie, rude, vecini sau prieteni. Preotul are în vedere persoana bolnavului, lui i se adresează şi pe el îl îndrumă. -n .aina ?ununiei, atenţia şi lucrarea pastorală a preotului se vor îndrepta, mai înt)i, către miri% ei vor !i învăţaţi asupra rosturilor creştine ale
P r. Dr. 6! . Io rd / c! e "cu , - / !)nt a li t urghi e şi s!i nt el e t ai ne ca mi l oc de păst ori re”, î n & ev. /. .eol ogi c e, nr. >-7, sept .-oct ., 45C7, p. 675 53 P r. P ro $ . d r. p . 5 in t ile "cu , a rt . cit .. , p . 6 +5 *6 +,
52

37

acestui .aine, adică !erirea de păcatul trupesc, asupra îndatoririlor care le revin ca soţ şi soţie' dragoste, unire, cinste, curăţie% preotul va scoate în evidenţă şi rolul însemnat pe care îl au naşii, ei !iind „ garanţii morali sub care se des!ăşoară nu numai slu irea în #iserică ci întreaga petrecere care însoţeşte nunta”
C6

.

/!)nta 0uharistie ocupă un loc aparte în viaţa creştină. 0a este încununarea celorlalte .aine, care nu !ac altceva dec)t să îndrume pe credincioşi spre ea. Primirea acestei taine necesită o lucrare specială din

partea preotului, deoarece, credinciosul urmează să se unească cu -nsuşi 8ristos, prin împărtăşirea cu /!)ntul .rup şi /)nge. Prin această lucrare, preotul va învăţa pe credincioşi să se apropie de s!)ntul potir, plini de toată evlavia, aşa cum îndeamnă preotul la /!)nta 1iturghie' „ ?u !rică de Dumnezeu, cu credinţi şi cu dragoste să vă apropiaţi” . /copul principal al /!intei 1iturghii şi al /!intelor .aine în cultul ortodo" este cel harismatic, adică, ele sunt în primul r)nd, mi loace de transmitere al harului dumnezeiesc. 0le sunt însă şi însemnate mi loace pastorale la îndem)na preotului, const)nd din lucrarea personală de îndrumare

duhovnicească, pe care preotul o des!ăşoară cu ocazia săv)rşirii lor. Preotul este dator să nu se mărginească numai la o lucrare personală de neîncetată

îndrumare a credincioşilor săi pe cale m)ntuirii, cunosc)nd că rolul său de păstor de su!lete este nedezlipit de acela de iconom al tainelor dumnezeieşti.

$.1 Predi a +i ate"eza, 0i8loa e de &a#tora'ie

$.1.1 S(2%tul Ioa% =ur) de Aur, &redi ator al u%it)'ii re+ti%e
54

P r. Dr. 6! . Io rd / c! e "cu , a rt . cit ., p . 4 +1

3,

$.1.$ Feri itul Au!u#ti%, &redi ator al u%it)'ii >i#eri ii $.1.* A#&e te #o iale /% &redi a S(2%tului 5a#ile el 9are

$.1.1 S(2%tul Ioa% =ur) de Aur, &redi ator al u%it)'ii re+ti%e *ctivitatea predicatorială des!ăşurată de /!)ntul <oan Dură de *ur, recunoscut ca cel mai ilustru predicator al #isericii creştine, a avut şi are o permanentă actualitate. *naliz)nd opera omiletică a /!)ntului <oan, nu putem a!irma că el a rostit predici în care să trateze cu e"clusivitate problema unităţii creştine, aşa cum a !ăcut 2er. *ugustin. /ituaţia #isericii creştine în care activa /!)ntul <oan Dură de *ur era una critică, de aceea marele orator a depus toate e!orturile pentru realizarea idealului s!)nt al unităţii creştine. 0l a căutat să înlăture cerurile religioase care aduceau descompunerea vieţii religioase. 0l îndemna cu cuv)ntul /!intei /cripturi' „ 9u vă uitaţi la eresuri şi dezbinări că nimeni nu poate pune altă temelie dec)t cea pusă o dată, care este 8ristos.” + < ?or. =,44,. 0l voia să înrădăcineze su!letele oamenilor

duhul de comuniune al celor dint)i creştini, văz)ndu-se clar că marele predicator dorea un creştinism unitar, aşa cum l-a întemeiat <isus 8ristos şi cum s-au străduit /!inţii *postoli şi /!inţii Părinţi să-l păstreze. /!)ntul <oan avea o serie de argumente pentru a dovedi, în predicile sale, unitatea #isericii creştine. *rgumentul indiscutabil pe care îl !oloseşte în predicile sale /!)ntul <oan este unitatea /!inte .reimi. /!)nta .reime, !iind una în !iinţa ei, şi

#iserica creştină este tot una, ea !iind opera de colaborare a persoanelor treimice. Deci, pe cum e"isă o unitate şi egalitate deplină în cadrul /!intei .reimi, tot aşa trebuie să !ie şi în #iserica ?reştină, a cărei unitate se întemeiază pe unitatea treimică + c!. 2acere <B, 6-A,. *lt argument pe care /!)ntul <oan îl !oloseşte în predicile sale, constă în !aptul că toţi membrii #isericii creştine alcătuiesc .rupul tainic al Domnului.

3+

*cest lucru îi obligă pe creştini să păstreze unitatea deplină, !iindcă precum corpul se compune din membre şi are nevoie de toate membrele, tot aşa şi 8ristos are nevoie de toţi credincioşii. :arele predicator subliniază !aptul că, :)ntuitorul 8ristos a venit din cer să ne descopere o nouă învăţătură unică şi adevărată, care să ne schimbe radical g)ndurile cele lumeşti de ură şi de dezbinare. :ai mult, el învaţă pe ascultătorii săi, că dacă păstrează adevărata credinţă, !iecare are posibilitatea să devină imitatorul lui 8ristos, ?are ne

învaţă să !acem totul pentru binele comun şi să nu căutăm numai cele personale, potrivit e"emplului :)ntuitorului, care „n-a căutat a sa plăcere” + &omani 4C,=,, învăţ)nd pe ucenicii săi „ să nu caute ale lor” + < ?orinteni 4E,@6,. /!)ntul <oan Dură de *ur a !olosit şi o serie de mi loace pe care le-a considerat cele mei e!iciente pentru realizarea unităţii creştine. (nul dintre aceste mi loace a !ost cultul divin creştin. /!)nta 1iturghie !ormează centrul cultului divin, de la care nu trebuie să lipsească nici un credincios adevărat. ?el mai puternic mi loc pentru unire tuturor creştinilor este însă, comuniunea sau împărtăşirea cu s!)nta ascultătorii săi că, toţi cei şi Dumnezeiasca 0uharistie. 0l asigură pe

care se împărtăşesc cu 8ristos devin un singur

trup% marele predicator învaţă pe ascultătorii săi, că dacă doresc cu adevărat să se unească în chip adevărat cu 8ristos, sunt datori să trăiască în deplină curăţie su!letească. ?)nd preotul săv)rşeşte /!)nta 1iturghie „ se cade ca su!letul lui să strălucească ca o lumină ce umple lumea întreagă” C C .

Din cele de mai sus se poate constata că unul din mi loacele cele mai e!iciente pentru promovarea unităţii creştine a !ost predica. 0l a accentuat

mereu în predicile sale adevărul că piatra !undamentală este credinţa cea adevărată, depozitată în izvoarele &evelaţiei Divine I /!. /criptură şi /!. .radiţie I şi propovăduită de #iserică. /!)ntul <oan 8risostom nu consideră că mi locul cel mai e!icace pentru realizarea unităţii creştine, ar !i discuţiile şi
55

I de m, - De "p re p reo . ie #, op . 0it . , p. 6, 2 *6 ,1

42

ideea unităţii #isericii se !undamentează pe învăţătura paulină că #iserica. ?oncluzia la care a a uns este că numai cine descoperă pe Dumnezeu poate !i !ericit.1.speculaţiile teologice. Dumnezeu a !ăcut posibilă realizarea idealului omenesc al !ericirii prin întruparea ?uv)ntului /ău. este . &a lca . C A ?a şi /!)ntul <oan 8risostom. -nainte de convertirea sa. . Pentru 2ericitul pe care a căutat să-l imite în *ugustin. p. 7u gu "t in d e "p re via. deoarece pentru episcopul de 8ippo unitatea #isericii a !ost o temă !undamentală în predica şi teologia sa . de aceea în tratatele sale din tinereţe dezvăluie căutarea neobosită de a găsi acel „ceva” prin care omul să devină !ericit. a-1 descoperi pe Dumnezeu înseamnă pentru 2ericitul *ugustin „ a-1 sesiza într-o cunoaştere pură şi într-o viaţă s!)ntă ceea ce nu este posibil !ără a utorul 2iului lui Dumnezeu”. a $ e ricit/ #. revine mereu şi mereu. şi 2ericitul *ugustin este copleşit de uriaşa personalitate a /!)ntului *postol Pavel. ia :e r. al cărei cap este <isus 8ristos şi ale cărei mădulare sunt Dia c. 2ericitul *ugustin a dus o viaţă nespus de zbuciumată. *supra acestor adevăruri !undamentale ale doctrinei ortodo"e cu privire la unitatea #isericii.$ Feri itul Au!u#ti%. cuv)ntările sale. &redi ator al u%it)'ii >i#eri ii Problema re!acerii unităţii #isericii !răm)ntă în actualitate lumea creştină iar unul din modelele de predicator al unităţii creştine poate !i socotit 2ericitul *ugustin.rupul tainic al :)ntuitorului. A. Dar. 1+ 2 56 41 . *rgumentele cele mai puternice pe care /!)ntul <oan la !oloseşte în predicile sale sunt' unitate #isericii.0o n ce p. ci credinţa cea adevărată trăită !aşă de oameni şi !aţă de Dumnezeu. n r. $. 3 *4. (n 8it ro p . 9 lte n ie i. dar el acordă o mare importanţă învăţături despre #iserică pe care o ia din ecleziologia paulină şi pe care o dezvoltă în proporţii inegalabile !olosindu-se de geniul său şi de marele său talent oratoric. P ro $ . #iserica şi unitatea credinţei creştine.

creştinii. 0l propovăduieşte cu toată convingerea adevărul că în a!ara #isericii nu este posibilă m)ntuirea. „ îl impun ca model de predicator al unităţii #isericii” C 7 . Pe !undamentul acestei învăţături 2ericitul *ugustin. @. #iserica este trupul tainic al Domnului 8ristos. S. Pentru 2ericitul *ugustin. con!esiunile creştine acceptă să mărturisească aceeaşi învăţătură de credinţă a #isericii. 1 +6 +. principiile pe care le-a preconizat pentru re!acerea unităţii #isericii. )e olo gice . !raţilor. S. 9u cumva Pavel s-a răstignit pentru voiG /au în numele lui Pavel aţi !ost botezaţiG” +< ?orinteni 4.44-4=. cit . *semăn)nd pe 8ristos cu un mire care pleacă undeva departe. că împerecheri sunt între voi şi !iecare din voi zice' eu sunt al lui Pavel. 3 *4 .p . De aceea el învaţă că în cadrul comunităţilor eretice şi schismatice nimeni nu se poate m)ntui. iar eu al 1ui 8ristos. C > . Pe aceştia să-i iubească numai ca pa nişte prieteni ai mirelui şi pe nici unul dinte ei să nu-l iubească ca pe mire. 2 37 5. 7u gu "t in p red ica t o r al u n it /. &estabilirea unităţii #isericii este posibilă numai dacă. una şi nedespărţită a primelor veacuri. toate con!esiunile creştine trebuie să recunoască de întemeietor al #isericii pe :)ntuitorul 8ristos. n r. adică a apostolilor. ii & i"e ricii#. mădularele sale. p r. I de m. nu ca 0a să se ataşeze vreunuia dintre ei. prietenilor /ăi. Dr. p . P ro . . (n 1e v. ca şi /!)ntul <on 8risostom şi-a elaborat aceste principii ce pot !i urmate de predicatorii de astăzi în această problemă' 4.:e r. iar #iserica cu o mireasă care răm)ne în gri a prietenilor săi. ?oncepţia 2ericitul *ugustin despre unitatea #isericii. *m !ost anunţat despre voi. 24 2 57 42 . eu al lui ?he!a. deoarece aceştia deşi mărturisesc pe 8ristos ei nu-1 recunosc de -ntemeietor al #isericii. a rt . -n vederea re!acerii unităţii. B e3 u. ci să-1 iubească numai pe 0l ca mire. el se e"primă aşa' „*cest mire divin lasă pe mireasa sa + #iserica. ca şi pentru /!inţii *postoli. eu al lui *pollo. de cei care sunt ai ?hloei. aşa cum a e"pus-o şi a arătat-o at)t de la înălţimea amvonului c)t şi prin e"emplul vieţii sale. iar creştinii. .

at)t prin predică dar şi în cadrul con!erinţelor convocate în acest scop. c)teva din scrierile sale oratorice' „ 5 omilii la 8e"aimeron% 4= omilii la Psalmi% Discurs către tineri% contra beţiei. <deea !undamentală a predicii /!)ntului Basile este aceea a dreptăţii sociale. Deci. o idee izvor)tă din iubirea creştină. /!inţii Părinţi ai veacurilor de aur ai predicilor creştine au accentuat adevărul că la temelia unităţii #isericii creştine.* A#&e te #o iale /% &redi a S(2%tului 5a#ile el 9are $pera literară a /!)ntului Basile ce :are care ni s-a păstrat în cele patru volume + @5-=@. *ugustin subliniază neîncetat. 1 64 *1 66 . cit . e"eget. este răsp)ndită pe tot parcursul operei sale. nu reprezintă dec)t în parte strădaniile de propovăduitor.1. &u c. aceeaşi învăţătură de credinţă. una şi nedespărţită a primelor veacuri creştine. a rt . corectate. dacă studiem lucrările lui. de p r. &u c. trebuie să stea. -0o me n ta r la P "a lm i#. 2+ 6 62 61 43 . constatăm că predica socială a /!)ntului Basile cel :are. 2er. 1 +3 +. este asemănător cu un bolnav care atunci c)nd boala este mai gravă. 9 0/ ciu l/ . 5 a"ile ce l 8a re. 0o ma n .. *devărurile de credinţă puse în discuţie să !ie apro!undate. t rad . ideea că „ numai pe baza acestei unităţi de credinţă #iserica va pute să contribuie la rezolvarea problemelor pe care le ridică realităţile vremii noastre” C 5 .Pa t ro lo gia #. d r. . *mintim aici. al marelui părinte capadocian. S $ . Pentru /!)ntul Basile cel :are „ cel care socoate că bogăţia adunată de pe urma nedreptăţii îi este de a uns pentru a !i puternic şi a stăp)ni. 6 . 24 4 P r. apologet. P ro $ . . moralist şi îndrumător social. I .” A 4 Pentru realizarea dreptăţii sociale /!)ntul Basile susţine că este 5+ I de m. p .p . din colecţia patristică „ :igne”. $. 1 +5 6C p .o socoteşte o bunăstare. contra m)niei% despre invidie% contra bogaţilor% despre post” A E . lămurite şi propovăduite. dar cel mai mult o găsim prezentă în operele sale oratorice. 6.=.

1+ 64 . 12 4 64 I 3 id e m. 0l numeşte camăta” neam de vipere” . Dar acela care nu îmbracă pe un om gol. asemenea şi cei cu su!letul stăp)nit de iubirea de argint. de ar! im. spune /!)ntul Basile. dec)t un administrator al unor bunuri pe care le-a primit de la Dumnezeu% el caută. c)nd ar putea-o !ace. mantaua pe care tu o păstrezi în dulapul tău e a celui zdrenţăros” A 6 . 5 a"ile ce l 8a re. să dea bogăţiei o misiune socială ' „ 0ste oare o nebunie mai mare ca aceastaG. t rad . ca rezultat al egalităţii în iubire. deci. -n ele poţi totdeauna aduna pentru tine comori pentru cer”. 1 25 65 S $ . t rad . mari responsabilităţi. iar nu căutător la !aţa oamenilor. să te tot osteneşti ca să tot clădeşti cu sila şi să tot dăr)mi cu silaG *i avea tu magazii destule dacă ai vrea să la cunoşti' casele săracilor. Dumnezeu este cel care porunceşte milostenia. S e ra $ im Po pe "cu. (n 6 la "u l & i"e ricii. p. celor care o deşi. avariţia' „Precum cei stăp)niţi de !urie şi de nebunie. deci. ca prin predica sa. A @ (na din cele mai cumplite patimi ce pune în pericol m)ntuirea su!letelor bogaţilor este pentru /!)ntul Basile. 5 + 62 44 . n r. 3 *4. a rt . merită un alt numeG P)inea pe care tu o păstrezi aparţine săracului. ci aşa cum la permite închipuirea lor pătimaşă. nu este pentru /!inţii Părinţi. . de aceea bogatul nu poate să se revolte împotriva acestei porunci' „ Dăruieşte.> mp ot riva l/ com ie i#. cit . A. . de p r.De "p re iu 3 ire a a p ro a pe lu i#. p. pe at)t îi scade dragostea !aţă de semeni' „ ?e este un avarG *cela care nu se mulţumeşte cu strictul necesar. Pentru el. /!)ntul Basile a devenit unul dintre cei mai de seamă predicatori ai !raternităţii pe calea milosteniei creştine. şi !ratelui şi străinului. care impune însă. 12 3 63 I de m.@E. /!)ntul Basile observă că bogatului avar pe măsură ce-i creşte avuţia.” A C (n alt păcat social pa care /!)ntul Basile îl combate este camăta sau împrumutul cu dob)ndă peste măsură. #ogatul. caută în tot locul numai argint” A = . 1 +6 1. Dumnezeu voieşte ca tu să !i m)ng)ietorul nevoiaşilor. (n 8. p . . 1 *2 . p. adăug)nd ' I de m. 'i S. )/ n/ "e "cu . nu mai văd lucrurile aşa cum sunt. 8. 0l consideră că bogăţia este un dar al lui Dumnezeu. + :atei A.necesară egalitatea socială. .

p . se ridică ziduri. 1 *3 . Predica socială a /!)ntul Basile cel :are. 8. . stadioane. ) eo lo gice . S . p . numită de popor „ Basiliada”. 1 +6 5.. de asemenea. 0/ ciu l/. prin puritatea e"presiilor sale şi printr-un stil înălţător. prin în!iinţarea primelor instituţii de caritate şi asistenţă socială.. medicii îngri esc bolnavii. de 9. mediul social îi produce /!)ntului impresii puternice. I. reşedinţa mitropolitului. 5 a"ile ce l 8a re. . cit . în legătură cu care el a ţinut mai multe cuv)ntări. o adevărată cetate a iubirii şi a carităţii creştine. De numele /!)ntul Basile se leagă începutul !ilantropiei creştine. predica sa socială. & . /!)ntul Basile !oloseşte mi loace lingvistice şi metode oratorice de mare e!ect. -n predica sa socială. n r. case pentru călători şi pelerini. 0l este cel dint)i care pune în aplicare îndemnurile predicii sale sociale. caracterizată prin precizia cuv)ntului său.7 po "t o lu l $ ap te i 'i a l a c. (n 1e v. o!erind o predică -n socială prin !apte concrete al căror e"emplu răsună peste veacuri” A > . 0l s!ătuieşte pe S $ .„ /e zice că viperele se nasc m)nc)nd ele singure p)ntecele mamei lor. pe care ni la comunică cu măiestrie. 3 32 66 67 45 . iu n ii cre 't ine #. + *+2 P r. p. . iar camăta se naşte m)nc)nd casele celor ce datorează” A A . 3 *6 . Aico lae .dar cea mai mare operă socială a lui a !ost aşezăm)ntul de la marginea ?ezareei.7"p e ct e din na tu r/ 'i via. -n mi locul acestui aşezăm)nt se a!la catedrala mitropolitană. /!)ntul Basile se ocupă de virtuţile şi de viciile sociale dar el dezvăluie şi rolul social al calităţilor sau de!ectelor individuale. 8a g. ocupaţiile oamenilor de atunci şi aspecte din viaţa lor publică' „ Prin cetăţi se construiesc pieţe. răm)ne ca o moştenire literară de mare valoare. 15 + 6. 6 ! i. locuinţa pentru oaspeţi şi casele clerului. n r. Predica socială a sa are al bază iubirea de Dumnezeu şi de oameni. /!)ntul Basile cel :are a !ost unul dintre cei mai cura oşi şi mai stăruitori predicatori sociali ai epocii patristice. des!ăşur)nd plastic în predicile sale sociale. /. P r. 6! . se organizează petreceri publice” A 7 . / #.% iată cum a înţeles /!)ntul Basile să pună în practică „ <deea a utorării e!ective a aproapelui. t rad . spitale. o p. *poi se întindeau casele aşezăm)ntului' azil pentru bătr)ni. (n 1e v. se sapă canale. 1 +6 5.

un umanism e"emplar. CAPITOLUL AL III .. care trebuie respectat în raportul dintre muncă şi Prim muncă. Prin cuvintele „ Brednic este lucrătorul de plata sa”+1uca 4E. în care robia se considera o stare !irească. :)ntuitorul a!irmă drepturile lucrătorului la plata muncii proprii. munca este datorie pentru orice creştin. !oloasele ei pentru muncitorul şi datoria de strictă ustiţie. 0a dă sens vieţii păm)nteşti şi pregăteşte viaţa 6+ % rem ia 6! i. *şa înţeleasă.atăl :eu lucrează şi eu lucrez”+<oan C. omul imită pe Dumnezeu. :)ntuitorul arată principiul ustiţiei. a rt . 15 7 46 . *şadar. ceea ce con!irmă pe deplin usteţea asupra numelui de „ un roman între greci” şi a epitetului „ cel mare”. / . De alt!el.>.credincioşii săi să urmeze cu r)vnă şi conştiinciozitate învăţăturile 0vangheliei.4>. el însuşi spune că nici o virtute nu arată mai bine pe adevăratul creştin ca „ slu irea dezinteresată a dragostei !răţeşti” A 5 .LEA ACTI5ITATEA O>ŞTEASCĂ A PREOTULUI *. /!)ntul Basile a dovedit prin predica sa socială. care este prin e"celenţă activ şi creator' „ . de aceea el a contribuit prin cuv)nt şi !aptă la săv)rşirea unor acte sociale de înaltă ţinută morală.1 5red%i e#te lu r)torul de &lata #a -ntr-o vreme în care ma oritate omenirii gemea sub apăsarea cele mai crude e"ploatări. cit .. . p.

a !ost organizată pe acest principiu. Pentru a arăta gravitatea dezastrului provocat de e"ploatatori şi pentru a le îndupleca inima de piatră. *ceastă plată trebuie să !ie îndeplinească pe c)t e cu putinţă toate nevoile materiale şi spirituale ale muncitorului şi !amiliei sale.. s!)nt şi inalienabil al ustă şi reală. *sistenţa socială a #isericii. !ie din pricina bolii. munca îşi pierde cu totul caracterul de blestem.esaloniceni =.$ 9oti3ele are deter0i%) &e u%ii re+ti%i #) trea ) la alte ulte 47 . #iserica nu a uta pe nimeni la înt)mplare. nu ar e"ista istorie% !ără muncă omul nu este om şi nu se poate m)ntui. ca să putem răspunde la udecata :)ntuitorului c)nd vom !i întrebaţi dacă am dat de m)ncare celor !lăm)nzi. /!)ntul Basile descrie drama mişcătoare a unui tată nevoit să-şi v)ndă pe unul din copii săi. care nu plăteau acestora nici un !el de salariu. /!)ntul Pavel poruncind categoric' „ Dacă cineva nu voieşte să muncească. pentru a-i putea întreţine pe ceilalţi. !ie a v)rstei. munca este !olositoare pentru îmbl)nzirea pornirilor rele ale trupului şi pentru procurarea celor necesare celor bolnavi. /!)ntul Basule cel :are or)nduind viaţa monahală cere ca !iecare să-şi îndeplinească munca sa cu s)rguinţă.oţi /!inţii Părinţi duceau o luptă necruţătoare împotriva asupritorilor de robi. 1eneşul nu are dreptul la hrană. să persoanei muncitorului. 1enea a !ost totdeauna os)ndită în creştinism. 2ără munca umană. /cutiţi de muncă erau numai cei ce nu puteau munci. dacă am adăpat pe cei însetaţi.4E. atunci nici să nu măn)nce” +<< . de pedeapsă pentru păcat şi devine un instrument al m)ntuirii şi !ericirii noastre. viaţa nu ar avea nici un rost. ci dădea a utorul după o prealabilă cercetare a situaţiei celor ce o cereau. . #iserica nu primea pe cei leneşi.veşnică. Plata muncii este un drept elementar. *. -n creştinism. După /!)ntul Basile cel :are.

p . cit. !ăc)ndu-l să creadă că se poate ascunde de la !aţa Domnului. P ro $ .. . 72 P r. -n timpul post-apostolic. d. . 1ipsurile în moralitatea vieţii !amiliale ale credincioşilor şi preotului. $rgoliul.„ ?uvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă” +<oan A. 1ipsurile în tactul pastoral al preotului. Dorinţa de a !i conducător. b. p . ) eo lo gice . n r. Pe l)ngă cele enumerate mai sus e"istă şi o serie de motive care dezvoltă stările lăuntrice ale unor credincioşi şi care sunt' a. c. care alături de m)ndrie şi tru!ie pun stăp)nire pe om şi-l !ac să creadă că el singur întrupează adevăratul creştin. 7*. a zis :)ntuitorul către ucenicii /ăi. care a rupt pe om de comuniunea cu Dumnezeu% el a întunecat mintea lui *dam. nestorianismul. -ntre motivele dinlăuntrul omului care duc la di!erite motive de despărţire de #iserică. 3 +4 I de m a rt . &ăstălmăcirea slovei dintru început a !ăcut pe unii să iasă din acea unitate de duh.A=. S. Po!ta de c)ştig !ace pe unii să-şi părăsească vechea credinţă şi să devină misionari plătiţi ai unor noi idei religioase. ?reştinismul este. 1ipsurile în cunoaşterea învăţăturii ortodo"e şi a temeiurilor ei. putem enumera următoarele' a. deci' „ o viaţă nouă. d r. Păcatul strămoşesc. (n 1e v. să părăsească #iserica şi să !ormeze noi comunităţi. 1+ 52 . -8o t ive le ca re d et e rm in / pe un ii cre 't in i "/ t rea c/ la a lt e cu lt e #. pentru plecarea la alte culte. 1ipsurile de evlavie. aşa cum l-a dat :)ntuitorul. P op e "cu . 3 +5 71 4. 1a această stare su!letească se mai adaugă po!ta de noutăţi şi originalităţi. apolinarismul şi alte grupe separatiste” > 4 . 5 . izvor)tă din acelaşi duh” > E . „ neînţelegerea duhului a creat arianismul. d. e. b. c.

?u trecerea timpului.oate aceste lipsuri enumerate mai sus. Posturile de miercuri şi vineri. postul este socotit ca o mare datorie creştină. /!inţii *postoli.rebuia să recunoaştem însă şi !aptul că astăzi. *. însă.ipic #isericesc. !oarte mulţi creştini au abandonat această practică veche a #isericii creştine. 4+ . care !ac pe unii să părăsească #iserica provin direct sau indirect de la preot. precum şi valoarea accesibilitatea lui chiar pentru cei bolnavi. martirii şi mucenicii #isericii. $rtodo"ia consideră postul ca !iind o condiţie strict necesară pentru dob)ndirea s!inţenie. . -n mentalitatea creştinilor ortodocşi. . !avoriz)ndu-se în !elul acesta. condiţion)nd primirea la -mpărtăşanie. 1ăcomia unor preoţi în ceea ce priveşte veniturile. părerea că postul nu ar !i at)t de necesar pentru m)ntuire% primele indicaţii despre post !iind cuprinse în cărţile de ritual' . în condiţiile vieţii şi activităţii din marile aglomerări urbane.riod. cunosc)nd această realitate tristă au !ost nevoiţi să de vină indulgenţi. Principala obiecţie care se aduce postului constă în aceea că postul ar slăbi acestea vedem con!irmată şi sau chiar ar vătăma sănătatea. după numai c)teva zile de postire. -n toate igienică a postului. *colo unde preotul este adevărat slu itor al lui 8ristos. respectarea postului a devenit !oarte di!icilă. 0l a !ost practicat de la începutul creştinismului% a postit -nsuţi :)ntuitorul. 0i aplică principiul bisericesc al iconomiei. . Penticostar. ieşirile din #iserică nu se produc. postul este o practică !oarte veche cu rol important în desăv)rşirea morală a creştinului pe calea m)ntuirii.e. Duhovnicii.* Po#turile r2%duite de >i#eri a Ortodo?) /% o%di'iile de 3ia') a tuale ale redi% io+ilor -n religia creştină. în scopul de a păstra pe credincioşi aproape de #iserică.

precum şi datoria tuturor de a însoţi postul cu rugăciunea şi !aptele iubirii de aproapele. de a-i s!inţi prin #otez şi prin celelalte /!inte .precum şi cele patru posturi de peste an alimentar s-au veri!icat ca !iind un regim ideal pentru păstrarea şi restabilirea sănătăţii. şi 0u vă trimit pe voi” + <oan @E. unele tulburări în r)ndul credincioşilor ei. trebuie să păstreze principiul postului şi posturile tradiţionale. 1+ 5. .atăl. conchidem. asimilarea cunoştinţelor din di!eritele discipline teologice sunt toate de o esenţială importanţă pentru pro!ilul spiritual al preotului. care va !i a succesorilor săi.regionale. pentru a putea !i aplicate în mod e!ectiv. . . se adresează :)ntuitorul 8ristos. c)nd 1i se arată în ziua /!intei -nvieri. mai ales pentru motivul că de acesta sunt legate şi r)nduielile speciale ale cultului din această perioadă. la dă misiunea de a-i călăuzi pe credincioşi „ a-i conduce în viaţă către s!intele ţeluri creştine” > @ . & u c. De#&re 3o a'ie +i zel /% &a#tora'ia %oa#tr) „ Precum :-a trimis pe :ine . ?eea ce s-ar cuveni să se !acă este adaptarea principiilor bisericeşti la postire şi la clima şi regimul unde trăiesc credincioşii. însă nu poate scurta durata Postului :are. sociale. *postolilor /ăi.otodată trebuie spus că postul are valoarea spirituală de care nu poate !i scutit nici un credincios ortodo". 6a la 6a la ct io n . !ără care postul nu poate avea valoare religios-morală. p. 1e indică misiunea lor.@4. scrise în cărţile de ritual. 52 .aine.. *. Pe temeiul celor e"puse. #iserica. #iserica $rtodo"ă va răm)ne !idelă tradiţiei ei de veacuri şi va evita. dar să la adapteze la condiţiile individuale. ?unoaşterea pro!undă a /!intei /cripturi. 52 . -Diua Dom n u lu i#. Păstr)nd posturile în !orma lor tradiţională ca pe o poruncă bisericească la care credincioşii trebuie să se supună. că #iserica $rtodo"ă. la dă puterea de a-i învăţa pe oameni. al celui care se pregăteşte să primească darul 72 P r..

P re o tu l (n $ a. a c! em / rii "a le d e p / "t o r de "u $ le te #. p . de!initorie pentru îndeplinirea celorlalte' să e"iste chemare lăuntrică. zelul preotului. /!inţii Preoţi. imperativul categoric al conştiinţei celui care îşi declară dorinţa de a primi preoţia. vocaţia cu adevărat de primirea harului.preoţiei. t)nărul teolog trebuie să !ie pe deplin pregătit pentru primirea /!intei . > 6 Pilda măsurării iubirii pentru su!letele credincioşilor. <ubirea !aţă de Dumnezeu şi !aţă de semeni. este ca înainte de toate să se e"amineze el însuşi. +Dalateni devotamentul păstorului de su!lete” > C . iar la acestea se va adăuga simţul măsurii şi onestitatea. S $ 4 nt ul I oa n 6 u r/ d e 7 u r. 5 int ile "cu . ci el este neîncetat în slu ba lor”. 1 22 75 I de m. Dar. d r. . pentru a îndeplini cu vrednicie deplină şi sub toate aspectele s!)nta misiune încredinţată este necesară o condiţie esenţială. ca rt ea I5 . -n ceasul în care înalta ierarhie canonică învredniceşte cu însemnele. &u c.. P ro $ . înveşm)nt)ndu-l cu a #isericii îl s!inţenie şi rostind' „ Brednic esteL”. cit . ert!itoare. cit . trebuie să !ie o hotăr)re necondiţionată. o autentică şi ad)ncă iubire creştină activă. slu itor e"emplar al s!)ntului altar şi al enoriaşilor. îi este o!erită preotului de -nsuşi Domnul 8ristos. P . o p. demnitatea caracterului său. o p.. să !ie slu itor al lui 8ristos şi iconom al . + 1 73 74 51 . Dovedeşte vocaţie autentică. p. care /-a dat pe /ine @. ca p . . din convingere şi credinţă porneşte adevărata r)vnă pastorală. 12 6 P r. 3. .aine' „ ?eea ce este !oarte important pentru candidatul la preoţie. 8otăr)rea iniţială. *cel imperativ al conştiinţei îi va dicta întreaga comportare !aţă de păstoriţii săi' „ neuit)nd nici o clipă că nu parohienii sunt în slu irea preotului. 1 +3 4. cu o privire scrutătoare p)nă în ad)ncul su!letului” > = + /!)ntul <oan Dură de *ur. cumpătatea. însu!leţeşte zelul şi ert!ă pentru noi”.ainelor 1ui. „ Din adevărata iubire evanghelică. Bocaţia !ace din preot „un vas ales”.@E. p . preotul care are arta şi ştiinţa de a cerceta su!letele. dincolo de toate acestea.

p. cap . trebuie să !ie înrădăcinate ad)nc în inima sa de slu itor în #iserica Domnului şi să dea necontenit roadele cele mai !rumoase. în respectarea legilor. dinamism creator% zelul său creştin îl va determina pe preot să tindă permanent spre înaltă moralitate şi per!ecţiune spirituală pentru sine şi pentru enoriaşii săi% se va s)rgui !ără contenire ca el însuşi să se dovedească nu numai ascultător al ?uv)ntului ci şi împlinitor al 1ui. av)nt şi însu!leţire. primirea demnităţii sacerdotale înseamnă şi cea mai înaltă răspundere moral-spirituală. *şadar. . S $ 4 nt ul I oa n 6 u r/ d e 7 u r. cit . preotul va găsi permanent puterea de a u se lăsa descura at şi dezorientat în momentele de criză şi de încercare su!letească.. preotul trebuie să !ie preocupat nu numai să înveţe pe credincioşi normele de vieţuire creştină. o p. Pornind pe calea slu irii ce i-a !ost încredinţată. Kelul în slu irea pastorală este şi elan. ci trebuie să întrupeze în propria sa viaţă principiile morale înalte şi virtuţile. t)nărul preot trebuie să !ie pregătit moral.Kelul pastoral al preotului să se dovedească prin preocuparea deosebită pentru pietatea celor păstoriţi. 6+ 52 . Prin vocaţia sa autentică şi prin zelul său pastoral. dar şi pentru comportarea lor civică şi în viaţa de !amilie. devotamentul. de care trebuie să !ie pe deplin conştient !iecare slu itor al s!)ntului altar' „ 9u !i nepăsător !aţă de harul care 76 este în tine. Kelul său sincer se arată în devotamentul !aţă de ţară. pentru că nu va găsi numai poteci netede şi poieni în!lorite% /!)ntul <oan Dură de *ur previne chiar că este !iresc lucrul ca' „ su!letul preotului să !ie bătut de mai multe !urtuni dec)t cele ridicate de v)nturi pe mare” > A . zelul. îndemn)nd pe credincioşii săi spre aceeaşi atitudine de respectare a legalităţii şi a normelor de convieţuire socială. !olosind at)t cunoştinţele sale teologice c)t şi cele de cultură generală% şi unele şi altele îi vor !i de mare !olos şi a utor% dragostea. Prin vocaţie şi prin zelul său în slu irea pastorală. ca rt ea I II .

0l a învăţat pe ucenicii /ăi cum să postească .7. P ro $ . + < . &egi 45. . de trei săptăm)ni + Daniel 4E.estament mai aminteşte de posturile diverse împre urări triste din viaţa poporului evreu. de pocăinţă pe calea m)ntuirii. al lui Daniil. 77 53 . @-=.4= şi 47. -ntruc)t despre „ !elurile postului sa despre posturile de o zi ori de durată s-a scris detaliat şi limpede” > > . vom în!ăţişa punctul de vedere ortodo" care a devenit normativ în orientarea actuală re!eritoare la post... practicate şi în .. ca abţinere totală sau parţială de la anumite !eluri de m)ncare. iar din pomul conştiinţei binelui şi răului să măn)nci. % ne & ra n i'te . . al lui <lie + <<<. n r. al lui David + Psalmi =6. 4-@4. cu punerea m)inilor preoţiei”.ot în Bechiul . pe o perioadă mai mare sau mai mică de timp este o practică veche.care ţi s-a dat prin proorocire. a arătat că postul trebuie însoţit de rugăciune.. Postul.Po "t u rile d in cu r"u l a nu lu i 3 i"e rice "c#(n &. 1.. iar părerile teologilor rom)ni au !ost e"primat pe larg. După e"emplul Domnului.ot Bechiul generale speciale. problema postului se a!lă printre cele mai de seamă preocupări. se practica postul particular sau individual cum este cel al lui :oise de 6E zile+ <eşire @6. .estament. 1 22 *1 2.imotei <B.estament. :)ntuitorul <isus 8ristos a postit şi 0l înainte de începutul activităţii sale publice +:atei 6. . pe care acesta a primit-o în urma unui post de 6E zile. 9 .4A-4>. *. 1 * 2. „ postul a !ost practicat P r. !iind un mi loc de îndreptare. p . c)nd Dumnezeu se adresează primului om zic)nd' „ Din toţi pomii din rai să măn)nci. d r..@7. 1+ 64 .1 :%3)')tura de#&re &o#t a >i#eri ii Ortodo?e -n teologia ortodo"ă contemporană. 4C-4C. 1egea lui :oise. reglementează în amănunt dispoziţiile privitoare la post în Bechiul . căci în ziua în care vei m)nca din el vei muri negreşit”+ 2acere @. poruncă divină pe care o găsim e"primată 0ste o la începuturile creaţiei.@6.

vo l. de origine antiohiană. :odul şi timpul postirii di!ereau.4 . -n vremea noastră. După perioada apostolică. . însă. ?)t priveşte Postul :are. &u c.2 > n v/. p . postul a devenit o problemă mai grea. *ceastă practică a devenit orice bun creştin.1 P r. p. aşa cum arată porunca a doua bisericească' „ /ă ţinem toate posturile de peste an” 7 E . 35 + . Pentru #iserica $rtodo"ă. 1 +7 1. de povara uneltirilor celui viclean care aduc „ întunecare g)ndurilor şi tulburare cugetelor” 7 @ . postul are o mare importanţă în ceea ce priveşte anul liturgic sau bisericesc. P ro$ . p . D. de dominare a su!letului asupra patimilor trupeşti. n r. însă. este acela că „ postul este o instituţie s!)ntă a #isericii la care nu putem şu nu trebuie să renunţăm cu at)ta uşurinţă. d in 0o le c.S . 2i"ate de!initiv de autoritatea bisericească. /t u ra d e cre d in. *st!el.p . însoţit şi de celelalte #iserici $rtodo"e surori. posturile au constituit o realitate vie în viaţa duhovnicească obligatorie pentru a creştinilor. . &u c. punctul de vedere al #isericii $rtodo"e &om)ne. 51 + . acesta era respectat cu toată stricteţea chiar de la început. d r. p. A. 1 +7 +. 1+ 52 . & uc.2 7 g! ia m a ta r.. )e olo gice . ia P . 2 + . "ep t . I . P ro $ . 5I I I. P ro $ . d r. după secolul al <B-lea. / cre 't in o rto do ?/ . adopt)nd şi micşor)nd prescripţiile canonice re!eritoare la el” 7 4 . *o ct. a postului de şapte săptăm)ni.de /!inţii *postoli mai ales înainte de a începe lucrarea lor de propovăduire a 0vangheliei” > 7 . literatura teologică a părinţilor şi scriitorilor bisericeşti. . 54 . Ae cu la. 7 *. a rt . ilo r 7 po "to li. Precum vedem. 51 5 7+ Did a 3 ia ce lo r 12 7p o"t o li. în!ăţişează menţiuni cu privire la practicarea postului. !iind legat str)ns de marile sărbători P r. e d a I i* a. (n 1e v.>n v/ . datorită noilor condiţii de muncă şi de viaţă a socială şi în lume. Didabia celor 4@ *postoli arată că „ creştinii trebuie să postească miercurea şi vinerea” > 5 . . 0ap . / tu ra de "p re P o "t (n & i"e rica 9 rt o do ?/ #. t rad . . & . Dr. în amintirea evenimentelor triste din viaţa :)ntuitorului. 0l îl uşurează pe creştin de toate ispitele. :e cio ru (n S crie rile P/ rin . A Ae cu la . dar. #iserica a adoptat de!initiv vechea practică. Postul este un mi loc de elevaţie su!letească. 3 2 7. schimb)nd. S. 1+ . de p r. cit.

*. generale sau particulare. pentru ca instituţia postului să răm)nă cu importanţa pe care a avut-o întotdeauna în #iserică” 7 = .3 . /!)ntul Pavel răm)ne totuşi cel care prezintă caracteristicile esenţiale ale iubirii' „ Dragostea rabdă mult şi se milostiveşte. De aceea. 52 2 S $ 4 nt ul 8a ?im . au o importanţă cu totul deosebită pentru că de ele este legat unul din actele culturale pe care ei le îndeplinesc în #iserică. creştinii pecetluirea pusă în ceea ce priveşte valoarea ei de /!)ntul *postol Pavel în capitolul 4= la < ?orinteni. aş !i aramă răsunătoare şi chimval răsunătorFFF3i de aş împărţi toată averea mea şi de aş da trupul meu ca să-l ardă. a rt . cit . chiar. ci se bucură de . /!)ntul :a"im. *şa cum r)nduielile şi schimbate la !el nu pot şi nu trebuie !ormele de cult nu pot şi nu trebuie schimbate cele privitoare le post. dragostea nu pizmuieşte. nu se tru!eşte.4 I de m. vo lu m u l II I . anume împărtăşirea cu /!)ntul . spre nici un !olos nu-mi este”. datorită căreia el nu cinsteşte pe nici unul din lucruri mai mult dec)t cunoştinţa lui Dumnezeu” 7 6 . preoţii duhovnici. 9u se poate şi nu trebuie sacri!icată motivul că sau atinsă o instituţie bimilenară a #isericii pe numărul postitorilor s-au împuţinat.4 Ne e#itatea +i roadele iu@irii Despre iubire s-a scris aşa de mult. răm)ne credincioasă r)nduielilor ei tradiţionale cu privire la post. iar dragoste nu am.rup şi /)nge al Domnului. trebuie să lucreze „ în situaţiile speciale. p. &ăm)ne pentru noi. Datorită !rumuseţii ei mai presus de minte şi de cuv)nt „ iubirii nu i se poate da o de!iniţie”. iar dragoste nu aş avea. acord)ndu-i acestuia importanţa cuvenită în viaţa credincioşilor.creştine% mai mult. <ată de ce #iserica ortodo"ă. în viaţa creştinilor ortodocşi posturile care preced marile sărbători. p. 37 55 . încearcă o de!iniţie ast!el' „ <ubirea e o dispoziţie bună şi a!ectuoasă a su!letului. atunci c)nd zice' „ De aşi grăi în limbile omeneşti şi îngereşti. nu de laudă. nu se bucură de nedreptate. :ilo ca lia .

adevărFFDragostea niciodată nu va pieri”+< ?orinteni 4=. &eiese din cele de mai sus. preotul va !i un om care se străduieşte să aducă pacea în s)nul !amiliei sale.. ele sunt multe şi nespus de !olositoare pentru om. &oadele iubirii creştine şi !olosul lor se vor vedea şi în societate. -n privinţa roadelor iubirii. că o bogăţie at)t de valoroasă nu este şi nu poate !i de origine omenească.. De !apt. pentru #iserică. 9icic)nd. 56 . ?)nd. dar şi al obştii credincioşilor pe care îi conduce. *ceastă rodire de echilibru plină de toată liniştea este pentru creştin prile de rodire at)t în civilizaţie şi cultură. pentru !amilie. &oadele iubirii în om se întrupează într-o ad)ncă şi statornică pace interioară. ca astăzi. pentru societate.7. ?a om al păcii. c)t şi în !olosirea acestora în scopuri bune. societatea nu are nevoie mai mare de roadele iubirii pentru statornicirea păcii. :)ntuitorul a venit pentru restabilirea comuniunii dintre noi şi Dumnezeu. /!)ntul <oan ne învaţă că' „Dumnezeu este iubire” + < <oan 6. îngerii au vestit un mesa „pe păm)nt pace şi între oameni bună voire”.

viaţa sa însăşi a !ost un model de viaţă preoţească. ?a preot şi episcop. preot şi episcop. a !ost şi răm)ne un mare om al #isericii şi al creştinismului. care nu l-a părăsit niciodată în lucrarea de desăv)rşire şi s!inţire a omului. 57 . ?a diacon. mai ales prin calitatea sa de predicator şi prin marele număr de predici care ni s-au păstrat de la el. dragoste de 8ristos. Prin acest tratat. 1a aceasta se adaugă şi o întinsă ştiinţă teologică. instrumentul de aleasă !ormaţie retorică la pentru arta vorbirii. Predica hrisostomică are un pro!und caracter moral şi pastoral. 0 o predică !ilocalică. /!)ntul <oan este de o actualitate continuă în #isericile creştine. în toate cele trei trepte prin care a trecut preoţia sa. e magna charta a adevăratei preoţimi creştine dintotdeauna şi de pretutindeni. el primise o 1ibanin.. r)vnă.1 A tualitatea S(2%tului Ioa% =ur) de Aur /!)ntul <oan Dură de *ur. 0l este cel mai mare predicator al creştinismului patristic şi unul dintre cei mai mari ai lumii creştine. /!)ntul <oan a !ost slu itor la altarul lui 8ristos în *ntiohia şi ?onstantinopol. el s-a dovedit plin de nemărginită gri ă şi dragoste pentru credincioşi şi pentru #iserică. /!)ntul <oan 8risostom a !ost una dintre cele mai proeminente !iguri de păstori ai #isericii creştine. un temperament de !oc.CAPITOLUL AL I5 . tact în opera pastorală. 0l a trasat în paginile tratatului său „Despre preoţie” calităţile care trebuie să împodobească un adevărat păstor su!letesc' vocaţie. contribuie la trezirea şi întărirea conştiinţe preoţeşti într-o măsură cov)rşitoare . ?artea sa „ Despre preoţie”. /!)ntul <oan. evlavie. prin e"celenţă. s!inţenie.LEA PREOŢIA :N 5IAŢA >ISERICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR . o inimă sensibilă şi mai presus de toate un zel apostolic viu vi!oros. m)na înt)i şcoala din *vea o ad)ncă şi întinsă cultură clasică. de îmbunătăţire şi desăv)rşire a oamenilor. şi de oameni.

0l nu a pus condiţii în dragostea sa. $mul hrisostomic nu se măsoară după criteriile omului păg)n' rasă. membru al societăţii. Potrivit re!eratului biblic. a !ost unul dintre cei mai iubiţi episcopi de c)tre credincioşii săi. de aceea /!)ntul <oan acordă at)t de multă cinste omului. *rma acestei critici era dialectica. /!)ntul <oan Dură de *ur. iar predicile sale aveau întinderi variate' de la C la 5E minute. uneori şi mai mult. ci după capacitatea de a practica virtutea p)nă la asemănarea cu Dumnezeu.0l predica în mod obişnuit o dată pe săptăm)nă. practic şi realist. cu toate in!initele ei mi loace şi nuanţe. în linii mari. avere. odată cu s)nge pulsează roiul instinctelor. este actual mai ales în concepţia sa despre om. 5. păstor şi predicator al #isericii s-a des!ăşurat cu at)ta r)vnă. După ce Dumnezeu a !ăcut lumea. pricepere şi cunoaştere a oamenilor. Preoţia hrisostomică e una din cele mai înalte preoţii di c)te s-au realizat în istoria creştinismului. preoţia /!)ntului <oan s-a realizat la ma"imum. clasă socială. al !răm)ntărilor şi năzuinţelor. ?ritica pe care /!)ntul <oan a !ăcut-o oamenilor şi societăţii timpului său a însemnat cea mai severă şi răsunătoare dintre critici şi a !ost determinată de intolerabila stare morală şi socială a epocii sclavagiste. ?ea mai înaltă virtute a omului este milostenia. Dragostea sa de om n-a cunoscut margini. Prezentarea omului ca încoronare a creaţiei. în care. realistă. unul dintre cei mai mari antropologi patristici. după caz şi importanţa temei. totdeauna liber. usturătoare. în post zilnic. 1ucrarea sa de slu itor. /!)ntul <oan. era directă. este pentru că el a iubit din tot su!letul pe om şi pe Dumnezeu. este o înaltă concepţie umanistă. de su!erinţă. ci a a utat pe toţi. omul a apărut cel de pe urmă pe scara vieţuitoarelor. Dacă. şi de moarte cu orice preţ.. $mul trebuie apărat de dispreţ. întruc)t ea a lăsat urme neşterse în su!letele contemporanilor săi. element viu şi activ. a creat pe om d)ndu-i putere şi stăp)nire şi învrednicindu-l de cea mai aleasă cinste între toate vieţuitoarele. 0l este. pregătit . deopotrivă cu cuv)ntul şi !apta. . 9u-l interesează omul abstract ci omul trăitor în carne şi oase.

# %& . 52 4 . viziunea lui clară în viitor. 8o i"iu . . ba chiar singuraticilor creştini. preţuirea muncii şi a muncitorilor. arată cum trebuie să trăiască păstorul% în partea a treia vorbeşte despre cum trebuie să înveţe păstorul şi cuprinde 6E de capitole. cit . nr.. pentru clerul de mir. /oluţiile lui erau' combaterea e"ploatării omului de către om. această carte a constituit o regulă de viaţă. Te ol ogic e . Partea înt)ia cuprinde nouă capitole. D)ndirea sa realistă. 9imic nu este în această „carte de aur” 7 C care să nu !ie de cea mai bună utilitate nu numai episcopilor. cura ul lui nezdruncinat. o dată cu cartea canonică primea şi cartea despre preoţie a /!)ntului Drigorie. aceea care o întrece pe toate prin stilul său ales dar simplu este !ără nici o îndoială „ 1iber &egulae Pastoralis”. S . î ndrumă tor al vi e ţi i pre oţe ş ti ”. dragostea mistuitoare de oameni. . 7"i"t .ci chiar duhovnicilor. aşa să udeci după cum este scris în carte” 7 A . ?artea are patru părţi. 9 !" . soluţii actuale şi în zilele noastre. /%dru0)tor al 3ie'ii &reo'e+ti Dintre operele /!)ntului Drigorie cel :are. p. 0nergia lui neîn!r)ntă. -n partea a doua.$ S(2%tul =ri!orie el 9are. raportul claselor sociale. -n 0vul :ediu. a rt . !ac din el un e"emplu nepieritor pentru noi. talentul său captivant şi viu. stilul său armonios. aşa să înveţi. militarea pentru o viaţă de obşte şi pentru pace. cu această grăire' „ *şa să o păstrezi trăind. în conducerea !amiliilor. în !aţa altarului. cel hirotonit. sensul şi valoarea păcii. egalitatea tuturor oamenilor. rolul şi valoarea muncii. 7. înc)t la hirotoniile de preoţi şi episcopi. *ici. P r. îl impun pentru totdeauna literaturii creştine şi universale.S fâ ntul G ri gori e c el Ma re. p. ! 9# $ .6 I de m. /!)ntul Drigorie arată în ce condiţii trebuie cineva să accepte sarcina slu bei de păstor.*utorul nostru a spus net toate problemele sociale legate di timpul său' nedreapta distribuire a bunurilor economice.5 5+ . în Re v.

-n capitolul al treilea vorbeşte despre greutăţile conducerii' „ . ne vorbeşte despre cele două concepţii de viaţă' activă şi contemplativă. -n al şaselea capitol. preotul. îndrăznesc să ia asupra lor slu ba de învăţător. să considere mai înt)i greutatea acestei slu be. a rt . cere ca în viaţa conducătorului de su!lete să !ie armonie între învăţătura pe care o propune şi viaţa pe care o trăieşte. 52 4 I de m. cit . /!)ntul Drigorie. -n capitolul al cincilea. binele su!letesc c)ştigat !olosindu-se de meditaţia zilnică. 52 5 62 . ca nu cumva. Prin m)ndrie se îndepărtează de Dumnezeu şi nu-1 mai recunoaşte de /tăp)n şi Domn. -n introducere.7 . nepricepuţi !iind. !iind să ia asupra sa conducerea spre os)ndă” 7 7 . /!)ntul Drigorie arată cum adesea gri a conducerii risipeşte tăria minţii. . /!)ntul Drigorie se ocupă cu acei conducători care !ug de greutăţile conducerii din cauza umilinţei. -n capitolul al patrulea. după ce arată motivul compunerii cărţii şi împărţirea ei. cit . nepotrivit. a rt . /!)ntul Drigorie. *mbele concepţii au la temelie cele două porunci ale iubirii' <ubirea lui Dumnezeu şi iubirea de aproapele. *tunci păstorul su!letesc nu se mai cunoaşte pe sine. deşi au primit cele mai de seamă daruri şi cele mai înalte virtuţi şi ca atare pot !i e"emple de urmat pentru alţii. /!)ntul Drigorie os)ndeşte pe toţi cei care. p.. -n capitolul şapte. uită drumul pe care trebuie să meargă şi a unge să nu îşi mai cunoască greşelile. De aceea zice' „9ici un !el de meşteşug nu îndrăzneşte cineva să-l propună altuia. deoarece caută mai mult liniştea şi comoditatea lor.iar în partea a patra. ce . -n primul capitol al părţii înt)i. -n capitolul al doilea. -n capitolul nouă. p. prin !aptele lor nu voiesc să primească demnitatea conducerii su!letelor.ot cel ce voieşte să a ungă la demnitatea de conducător su!letesc. vorbeşte despre unii care. ne vorbeşte despre modul cum trebuie să-şi păstreze prin umilinţă. I de m. recomandă ca să nu se apropie de slu irea Mert!ei celei duhovniceşti nici unul cei ce nu împlinesc în viaţa lor ce au învăţat prin meditaţie. . !ără ca mai înt)i să-l !i învăţat el însuşi cu multă s)rguinţă” 7 > .

adică să nu-i !ie g)ndurile întinate de nici o necurăţie. /e poate spune. chiar şi cel mai iscusit corăbier se teme” 7 5 . Păstorul de su!lete să ia seama că. în conducere se pierde deprinderea !aptelor bune. pe care a avut-o în vremurile liniştite. /!)ntul Drigorie se ocupă în chip deosebit de viaţa păstorului de su!lete. 61 . Păstorul su!letesc trebuie să !ie prieten prin umilinţă cu cei ce lucrează ceea ce este bine şi să se ridice împotriva greşelilor celor răi. -n partea a doua. ?onducătorul su!letesc trebuie să !ie discret. din cauza a!acerilor lumeşti. în realitate nu le iubeşte şi se minte pe sine însuşi. ca nu cumva prin vorbe nesocotite să rănească inimile ascultătorilor. deci. I de m. acela care nu este m)nat de dorinţa de a lua ceea ce este al altuia. prin deprindere evlavioasă ca să ceară de la Dumnezeu toate cele necesare” 5 E . să !ie ad)ncit în contemplarea lucrurilor celor înalte. ?onducătorul su!letesc trebuie să !ie curat în g)nduri. p . deoarece el a primit demnitatea aceasta pentru ca să poată şterge din inimile altora urmele păcatelor. 5 2. adeseori. /!)ntul Drigorie arată cine este vrednic să a ungă la conducerea su!letelor şi zice că numai acela este demn să !ie conducător de su!lete care poate !i un e"emplu de urmat pentru alţii” acela care nu se teme de cele potrivnice. în timp ce voieşte să !ie înţelept. în tăcere şi !olositor la vorbă. să !ie cu multă băgare de seamă. -n capitolul zece. -n vremuri de linişte „şi corăbierul nepriceput este în stare să conducă corabia. 5 2. *deseori. crez)nd că iubeşte !aptele cele bune. Păstorului de su!lete nu trebuie să-i cadă r)vna peste nevoile su!leteşti ale credincioşilor. p . dar pe marea tulburată şi prinsă de !urtună şi pe valuri. chiar c)nd este vestitor al adevărului. ci mai degrabă dă din al său. prin r)vna dreptăţii. -n vorbă. ?onducătorul de su!lete să aproape în a compătimi şi mai mult dec)t oricine.ocupă cu amăgirile în care cade adeseori conducătorul su!letesc% atunci c)nd se înşeală pe el însuşi. unii .+ +2 I de m. acela care ştie să se înalţe prin rugăciune. că este un bun conducător de su!lete acela care stăp)neşte mai mult peste patimi dec)t peste persoane.

Păstorul de su!lete să gri ească ca nu cumva prin !aptele bune pe care le !ace să caute a !i iubit el în locul &ăscumpărătorului.4E.păstori. /ă !ie atent păstorul de su!lete că adeseori se înt)mplă că unele păcate apar sub haina virtuţii. 1+ 7. d r. . Baloarea îndemnurilor pe care ni le dă /!)ntul Drigorie sunt pururi actuale. /!)ntul Drigorie cel :are descrie sarcina slu bei de păstor su!letesc. p. 62 +2 p r. 2iul lui Dumnezeu întrupat. de!inind totodată condiţiile în care trebuie să se găsească cel ce îndrăzneşte să accepte o asemenea slu bă. Domnul ia s!inţit pe *postoli şi păstori şi învăţători ai lumii şi săv)rşitori ai dumnezeieştii 1ui . pentru că Duhul /!)nt pe care 1S $ . Preotul să cerceteze starea su!letească a credincioşilor cu bl)ndeţe. sunt ocupaţi de gri i trecătoare. Preotul să discearnă cu mare gri ă viciile de virtuţi. -n !elul aceste. „ . pentru că aşa cum spune s!)ntul ?hiril al *le"andriei „acum +în ziua -nvierii. îşi are deci izvorul direct în ert!a şi -nvierea Domnului. . De aceea cuvintele lui se cer ad)nc meditate de cel ce se apropie de preoţie şi de cei care !ac parte din ceata slu itorilor #isericii.aine” 5 = .7m 3igu a #. p. 8/ rt u ri"it o ru l. 3 . mai ales atunci c)nd împre urările lucrurilor o pretind.0a ra cte ru l e cle "io lo gic a l S$ in te lo r ) aine 'i p ro 3 lem a int e rcom un iu n ii#. & uc. &u c. .ainei lui 8ristos.* Preo'ia /% 3ia'a >i#eri ii +i a redi% io+ilor . dr.. . P ro $ . nu aş mai !i sluga lui 8ristos” + Dalateni 4. uit)nd că sunt r)nduiţi mai mult peste su!letele !raţilor. t rad . Puterea. 1 +. dar el zice' „dacă aş plăcea oamenilor. (neori greşelile păstoriţilor trebuie acoperite şi tolerate şi mai puţin cercetate pe !aţă. de p r. D. 8. 63 +1 62 . harul special al preoţiei. :)ntuitorul 8ristos instituie preoţia sacramentală pentru #iserică în prima zi a -nvierii. P ro$ .aina cea nouă” 5 4 izvor şi putere „ a vieţii şi lucrării teandrice a #isericii şi a creştinului” 5 @ . D. Preoţia aparţine constitutiv şi originar . 1ad u. /!)ntul Pavel era plăcut tuturor.aină a #isericii.. S t/ n iloa ie .

. d r. a & i"e ricii#. 1+ 7. prin care s-a dat viaţă #isericii” 5 6 . a scris că nu poate intra cineva în împărăţia cerurilor. /!inţii Părinţi se ocupă în cea mai mare parte a tratatelor lor despre Preoţie. . Sa lem i. preoţii şi diaconii. 2 . p.au luat *postolii „ în prima zi a -nvierii li s-a insu!lat lor din starea pascală a trupului ert!it şi înviat al :)ntuitorului 8ristos. 53 + +5 P r. ia )a in / 'i "lu =ire (n via .I i"u " Eri"t o ". 1+ . p. vo l. în tratatul său „ Despre preoţie”.A. ca o instituţie în care se săv)rşesc /!intele taine şi trebuie e"plicată şi trăită învăţătura :)ntuitorului. dar nu singuri ci av)nd în !aţă pe episcop sau preotul liturghisitor. St /n ilo a ie . d r. de nu se va naşte din apă şi din Duh% toate acestea nu se săv)rşesc de nimeni altcineva dec)t de m)inile s!inte ale preotului. ?onstituindu-se din înt)lnirea dintre natural şi supranatural. P ro $ . cu harul special dat lor la . . (n 9 rt .. 0. Ar. episcopii.) eo lo gia Do gma t ic/ 9 rt od o ?/ #. 7 r! ie reu (n ve a c#.aine. :)ntuitorul i-a asigurat pe *postoli şi urmaşilor. Ar. #iserica are o structură teandrică pentru că este o comunitate de persoane umane în comuniunea de iubire ce dumnezeu. în #iserică apropierea sau unirea omului cu Dumnezeu nu se poate în!ăptui !ără venirea harului cu putere al lui P r. Dar. că ei sunt organele văzute prin care 0l însuşi îşi comunică învăţătura /a şi 8arul /ău în /!intele .1 + 7+ . 21 7 +4 P r. cu acea îndatorire a preotului de a învăţa şi de a predica ?uv)ntul 0vangheliei. (n 9 rt . . . ?redincioşii participă în calitate de creştini la viaţa harică a #isericii.P reo . iar acestea sunt episcopii şi preoţii care lucrează „ în numele lui 8ristos” + 2aptele 8irotonie. P ro $ . II I . p. 4. #iserica are şi organe s!inţite. St /n ilo a ie . D. Prin urmare lucrarea preotului nu se reduce numai la rostirea cuv)ntului. /!)ntul <oan Dură de aur. Dacă „ prin învăţătură se urmăreşte în!ăptuirea şi ad)ncirea legăturii omului cu Dumnezeu. P ro $ . /e înţelege că „ nimic s!)nt nu este şi nu se săv)rşeşte în #iserică !ără preot” 5C *postolilor =. d r. 15 4 +3 63 . D.2 . & u c.

3* 4. ) eo do r Po pe "cu . p . Preotul nu aduce numai ert!ele şi rugăciunile lui personale ci ale comunităţii şi ale tuturor credincioşilor. /!intelor . vo l. 2ără preot nu poate !i #iserică în calitate de comunitate sacramentală m)ntuitoare. n r. cu o pro!undă semni!icaţie în lucrarea m)ntuirii. d r. p. ?onducerea credincioşilor este totdeauna văzută ca o slu ire prin harul primit de la preot ca dar special al Duhului /!)nt în .@5. el este capul unei comunităţi.Dumnezeu” 5 A prin /!intele .S $ in. 1+ 52 . în sensul că se săv)rşeşte în cadrul /!intei 1iturghii.aine. 54 2 +. 17 3 +6 +7 64 . un credincios. a rt . c)nd viitorul preot încon oară /!)nta :asă de trei ori. S. în /!)ntul Drigorie de 9azians. Preoţia se delimitează în viaţa #isericii şi a credincioşilor ca . conducătorul !amiliei. P ro $ . ) eo lo gice . alăturate la ert!a lui 8ristos. (n 1e v.aine. preotul a !ost ales de Dumnezeu -nsuşi ca prin el să se !acă vădită slu irea de :i locitor obiectiv al :)ntuitorului 8ristos pentru a noastră m)ntuire. <ntroducerea în succesiunea apostolică se !ace prin . ) eo lo gia Do gm a t ic/ 9 rt od o ?/ .aină. . cit .aina 8irotoniei şi după pilda Domnului 8ristos. *st!el.ainelor” 5 > . ie i#. slu irea cuv)ntului este împletită cu puterea de a săv)rşi Preoţia a !ost dată încă de la instituire spre săv)rşirea acest sens este considerată „ . ci ca 0l să slu ească şi să-şi dea su!letul ert!ă pentru mulţi + :atei @E. 0* t in 6a le riu . arăt)nd prin aceasta datoria lui de a aduce toată viaţa lui pe 8ristos ca Mert!ă pentru credincioşi.aină a . considera păstorirea credincioşilor drept arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor şi aceasta pentru că preotul „ nu este în #iserică o ci!ră.aine. care n-a venit să < se slu ească . de a săv)rşi /!intele . 1ucrarea preotului este s!)ntă pentru că /!intele . 24 7 P r..aina 8irotoniei. preotul se roagă de !apt în numele credincioşilor şi în numele lor aduce ert!a cea nes)ngeroasă. al turmei lui duhovniceşti” 5 7 . I II .aine şi a învăţa în #iserică. că preotul este dat comunităţii de 8ristos -nsuşi prin Duhul /!)nt spre slu ire preoţească. p. la săv)rşirea .ainelor. 8irotonia este o taină a comunităţii. en ia 'i r/ "pu nd e rile p reo . c)nd credincioşii dau mărturie prin acel „ vrednic este”.

puterea de a propovădui şi a conduce pe credincioşi la m)ntuire. &u c. P ro$ . în . în celelalte taine ale #isericii „ <isus 8ristos este primit ca acela ce se dăruieşte prin preot. Despre preoţie au scris şi au vorbit şi s!inţi şi teologi. at)tea ad)ncimi. iar acel om este un mare s!)nt. preot sau episcop. acum.o 0i#iu%e #u@li0) /% 3ia'a oa0e%ilor 8irotonia sau Preoţia este .aina 8irotoniei se leagă ca subiect ce ni se dăruieşte în chip nevăzut de o persoană umană. p. p .)e olo gia Do gm at ic/ 9 rto d o ?/ #.aina prin care cei anume chemaţi primesc prin punerea m)inilor şi rugăciunea *rhiereului.-n planul creaţiei. iar acel om este autorul /!intei 1iturghii care se o!iciază de cele mai multe ori pe an. Dacă.aine” 4 E E . /-a scris cu drag şi cu dorinţa de a ridica tot mai mult spre culmile s!inţeniei pe slu itorii preoţiei. /e ştie că despre preoţie s-a scris şi s-a vorbit !oarte mult.atăl „ în!ăptuind în /ine m)ntuirea tuturor” 5 5 .. d r.. înc)t cu !oarte multă greutate poate !i cunoscută şi descrisă după cuviinţă' „ După părerea mea şi după credinţa mea. *cel om este 7 m3 igu a . at)tea taine. !ace nevăzută dăruirea /a către noi prin celelalte . al lui 8ristos. S t/ n ilo a ie . 1 +7 . pe care cosacr)nd-o ca diacon.. Preo'ia re+ti%) . vo l. omul a !ost creat ca persoană după chipul 1ogosului. chiar la treptele tonului Dumnezeirii. D. . pe preoţi. I II . cunosc un singur om care a putut cunoaşte muntele preoţiei în întregime. . . slu eşte. care este p)rga !irii noastre ridicate la Dumnezeu şi . 24 3 P r. care după mărturia altui s!)nt. 14 3 *1 44 ++ 122 65 . Preoţia are at)tea înălţimi .

I II . nici unul dintre ei nu urcă la înălţimea la care a urcat /!)ntul <oan. încă. de care se tem toţi. b. b. nici unul dintre ei nu priveşte preoţia în toată înălţimea ei. 7. cit. 77 122 I3 id em . 6 . p. în !aţa /!)ntului Mert!elnic + *ltar. d r. cum ar !i' /!)ntul Drigorie de 9azians. în ceruri” 4 E C . este preotul în !aţa /!)ntului *ltar. dar şi sărmanul care nu are nici cămaşa pe el. /!)ntul Drigorie Dialogul. /!)ntul 0!rem /irul. op . 5. este o misiune nespus de însemnată” 4 E = . P ro$ . 2ecioru. în !aţa /!intei . n r. :e cio ru . (n 1e v. . . p .aine a . 123 S$ 4n tu l Io an 6u r/ de 7u r. o!iciate prin P r.S u3 lim it at e a p reo . . :e cio ru. a!irmă /!)ntul <oan Dură de *ur. Dar. 0ste sublimă. cu puterea ce-mi este dată mie.. preoţia GDa. op . este o mare dregătorie. spunea' „ n-aş !i încercat niciodată să vorbesc despre preoţie sub toate aspectele ei. & i"e ricii. *u scris despre preoţie şi alţi s!inţi părinţi. în toată !rumuseţea ei. 1 121 66 . p . dacă nu mai sublim. dar mă voi mărgini să în!ăţişez numai un aspect al preoţiei' sublimitatea ei” 4 E @ . în scaunul duhovniciei. în scaunul de mărturisire. „ preoţia este sublimă.ot at)t de sublim. preotul are putere c)t Dumnezeu./!)ntul <oan Dură de *ur” 4 E 4 . p . *u şi stăp)nitorii păm)ntului puterea de a lega% dar leagă numai trupurile. -n !aţa preotului. &u c. 1+ . a. 1+ +. D. cit. ie i#. ţinute vor !i” + <oan. 3 p. ?)nd preotul rosteşte deasupra capului celui îngenuncheat în !aţa sa „ 3i eu nevrednicul preot şi duhovnic. la acest scaun de mărturisire. @E.@=. /!)ntul *mbrozie al :ilanului. Preotul este sublim în două momente' a. Părintele D. Domnul a spus' „ ?ărora le veţi ierta păcatele se vor ierta şi cărora le veţi ţine. 62 *6 1 125 P r.. te iert şi te dezleg de toate păcatele tale” 4 E 6 „ iertare şi dezlegare se dă şi sus.rupului şi /)ngelui lui 8ristos. îngenunchează şi cel cu coroana pe cap.. D. leagă su!lete şi străbate cerurile. . Puterea de a lega a preoţilor însă. .-n scaunul mărturisirii preotul are o putere pe care n-a dat-o Dumnezeu nici îngerilor şi nici oamenilor. *ici. 6 4 *65 124 8o lit$ e ln ic.

/e cutremură c)nd o!iciază şi /!)nta . 1a o!icierea /!intei 1iturghii şi în întreaga sa misiune sacerdotală. p . I I I.4A. /e pogoară liniştit. cu dragoste. se umple de puterile cereşti în cinstea celui ce ni se o!eră în mod substanţial sub !orma p)inii şi a vinului . el se cutremură c)nd !ace aceasta. ie #. Preotul are în !aţa sa dragostea nemărginită a lui 8ristos !aţă de lume + c!. 6 4 67 . 1+ +5 .. pre!ăc)ndu-le cu Duhul . & uc. preotul are în !aţa sa in!initul.ău cel /!)nt” 4 E A . Prin lucrarea preoţiei creştine. Domnul se pogoară din ceruri spre a /e da tuturor credincioşilor /ăi. atunci şi îngerii stau împre urul său. are în !aţa sa pe Domnul 8ristos. 15 4 “ De "p re p re o.ainei Preoţiei şi sublimitatea ei. ci 8ristos trăieşte în mine” + Dalateni @. De aceea . ?)nd preotul spune „3i !ă adică p)inea aceasta cinstit . al ert!elnicului. Dumnezeu nu se pogoară din ceruri cu întuneric şi cu groază. . dulce. prezentată cu at)ta pro!unzimea teologică şi spirituală de /!)ntul <oan Dură de *ur. Pentru aceasta o!iciază preotul /!)nta 1iturghie.aină a 0uharistiei şi c)nd împărtăşeşte cu . *v)nd în vedere toate aspectele s!inte ale .. ci toţi am pieri p)nă la unul dacă n-ar sta în a utorul nostru din belşug în harul lui Dumnezeu G” 4 E > 1a rugăciunea stăruitoare a preotului din timpul /!intei 1iturghii.ău. ?)nd preotul o!iciază ert!a euharistică. 4 .rupul şi /)ngele Domnului pe credincioşii săi.harul preoţiei. =. în lucrarea „ Despre preoţie”. /u!letul preotului trebuie să !ie mai curat dec)t însuşi razele soarelui. 126 127 @ it u rg! ie r. are în !aţa sa Dumnezeirea. preotul are în !aţa sa pe <isus 8ristos pironit pe cruce. pentru ca Duhul cel /!)nt să nu-l părăsească niciodată şi ca să poată spune' „ <ată de acum nu mai trăiesc eu. cu harul său şi nu cu m)nia /a' „ $are nu ştiţi I spune /!)ntul <oan Dură de *ur I că su!letul omenesc nar putea suporta !ocul acela al ert!ei.rupul 8ristosului . p.ău.ot altarul şi locul din urul său. <oan. *cela iubitor de oameni.@E. pentru a aduce pe Dumnezeu din ceruri ca să se s!inţească şi el şi să s!inţească pe credincioşi. încununat cu cunună de spini. iar ceea ce este în potirul acesta cinstit /)ngele 8ristosului . străpuns în coastă cu suliţa. părintele Dumitru 2ecioru.

aine. P r. în cele mai importante probleme şi acte ale organismului 12. . pentru ca prin ele să se ridice şi să se s!inţească toţi credincioşii. lupt)nd pentru ca pe viitor să nu mai greşească. nu cleveti. a lăsat în #iserica /a cea s!)ntă. :e cio ru . cit. op . nu te lenevi spre !apte bune. 6 6. preotule. . LEA PERSONALITATEA RELI=IOS. p . nu pizmui. nu !i iubitor de argint. D. nu !i tru!aş. /!intele . !ă milostenii” 4 E 7 . ca mi loc de vindecare şi iertare a tuturor păcatelor pe care creştinii le-au săv)rşit.1 :%datoririle du"o3%i ului du&) S(i%tele Ca%oa%e :)ntuitorul nostru <isus 8ristos. nu !i lacom. 9ORALĂ A PĂSTORULUI DE SUFLTE 1. /!intele ?anoane au !ost aşezate pentru a tocmi întreaga viaţă bisericească. nu !i des!r)nat. cunosc)nd slăbiciunea !irii omeneşti. !ace un părintesc îndemn de mare însemnătate duhovnicească pentru toţi preoţii şi credincioşii #isericii lui 8ristos dintotdeauna' „ -a aminte. roagă-te. :)ntuitorul a aşezat /!intele taine. nu te m)nia. 2ereşte-te de beţie şi de îmbuibare.cunoscător pro!und al operelor marelui 8risostom. posteşte. mi loacele necesare. CAPITOLUL AL 5. după primirea botezului. Din marea /a purtare de gri ă !aţă de situaţia în care se a!lă membrii #isericii.

*st!el. ei sunt puşi însă să se îngri ească de bogăţiile cerului.aina Pocăinţei. numai îngemănată cu o e"perienţă bogată c)ştigată în ani grei şi lungi îmbracă pe preot cu suma aptitudinilor necesare pentru duhovnicie. .bisericesc. d)nd chiar anatemei pe aceia care ar ocoli să se lase cuminecaţi de un preot căsătorit. Preotul duhovnic este deci. 5 4 *55 :ilo ca lia. cit. rom . 25 5 6+ .aine a Pocăinţei.eognost. p. din ?onstantinopol. Preoţii au a uns la aşa o mare demnitate ca şi cum ar !i mutaţi de a în ceruri” 4E5 . /!intele canoane şi Dumnezeieştile Pravile îi privesc cu egală importanţă şi de o egală valoare. îndrepţăţiţi la aceasta prin hirotonia lor în treapta respectivă. s!ătuieşte pe un preot zic)nd' „ /)rguieşte-te să răm)i nepătat în treapta în care ai !ost chemat. cel dint)i chemat a se spovedi c)t mai des. t ra d. apoi al dezlegării şi al epitimiei. prin toată virtutea şi curăţia” 4 4 E . căci nu este vrednic de preot acela care „ pe l)ngă evlavie n-ar avea şi multă înţelepciune”. p . p ro$ . slu ba lor. . pe păm)nt. implică actul mărturisirii. iar după ce i-a analizat su!letul se cere ca. s-au a lucrării duhovniceşti a m)ntuirii care se concentrează în urul marelui act al administrării /!intei . isteţ la minte. vo l. Pe l)ngă moralitate şi s!inţenie. căci nu poare orb pe orb să povăţuiască. scriitor bisericesc din secolul al <. 0a este administrată de către episcop sau preot. -lea . preotul duhovnic mai trebuie să aibă şi ştiinţa necesară. 1+ 4. -n ceea ce priveşte deosebirea între preotul duhovnic. cu socotinţă şi destoinicie să-l uşureze pe acela cu învăţătură. I 5 . constată că deşi preoţii îşi îndeplinesc între oameni. „ceea ce !ac preoţii pe păm)nt aprobă Dumnezeu sus în ceruri. acela al duhovniciei. 3tiinţa preotului îi slu eşte mai înt)i pentru e"pirarea su!letului omenesc în cele mai intime cute ale sale. /!)ntul <oan Dură de *ur. /tăp)nul întăreşte udecata slugilor. pre!er)nd pe altcineva. de mir şi călugărul duhovnic. d r. căci. ca un sector deosebit de important. 12+ 112 S$ 4n tu l Io an 6u r/ de 7u r. de p r. 3tiinţa preotului duhovnic. D S t/ n ilo a ie . S i3 iu . . op . -ntre acestea se numără. Preotul să !ie înţelept. -ntr-adevăr este cutremurătoare chemarea preotului duhovnic.

d e A. . 4. După ce preotul duhovnic se pune la curent cu identi!icarea bolii şi după ce a dat s!aturile şi îndemnurile necesare. (n duhovnic bun este căutat ca şi un medic bun. t ra d. Prin urmare. c)nd zic' „ ?ei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a dezlega şi a lega. *ici păstorul su!letesc are rolul de medic spiritual. să supravegheze în ce chip se îngri eşte el între timp de întoarcerea sa. Despre această pricepere şi îndem)nare a duhovnicului în tratarea penitentului. cel ce dovedeşte pricepere medicală în privinţa su!letului trebuie să cerceteze dispoziţia celui ce a păcătuit. adică stabilirea canonului. trebuie să ţină seama de calitate păcatului şi de aplicarea spre întoarcere a celui ce a păcătuit şi ast!el să dea bolii tratamentul potrivit. însă care are at)ta putere morală să-şi recunoască păcatul cu părere de rău. !iindcă mai prin dezlegarea acestuia primeşte cel ce se pocăieşte dezlegarea sau iertarea păcatelor sale şi de la Dumnezeu.9u numai preotul trebuie să se mărturisească des şi să !ie cu su!letul mereu curat. vorbesc /!inţii părinţi. cu m)inile lăsata în os. urmează prescrierea reţetei medicale. de nu se împotriveşte medicului şi de nu creşte rana su!letului prin întrebuinţarea do!toriilor puse asupra ei” 4 4 4 .ca no an e le & i"e ricii 9 rto d o ?e #. ci el trebuie să cheme pe păstoriţii săi c)t mai des la spovedanie. p. av)nd atitudinea şi în!ăţişarea unui acuzat care a greşit mult. prescrierea tratamentului curativ. Drept aceea. ro m. 111 72 . mărturisirea păcatelor de către creştini trebuie !ăcută înaintea preotului duhovnic. !apt care reclamă din partea A. *supra !elului în care are a se des!ăşura actul mărturisirii. p a rt ea a II *a . în ?anonul 4E@. Pravilele ne învaţă că penitentul va sta în picioare. 1+ 36 . . I I. Duhovnicul prin priceperea şi îndem)narea sa să !ie asemenea medicului către care se îndreaptă bolnavul cu toată încrederea. căut)nd spre păm)nt. că îi va identi!ica boala şi îi va prescrie leacul corespunzător. 8ila '. 7 rad . căci pocăinţa trebuie să se !acă pe parcursul întregii vieţi. Po po vici. De aici rezultă !ără îndoială importanţa cu totul e"cepţională ce se atribuie duhovnicului în scaunul mărturisirii. ai /inodului B< 0cumenic. vo l.

Eu 'i. spre a nu îndepărta pe credincioşi de la spovedanie. 1+ 31 113 0an . A Don o '. căci ce satis!acţie poate da omul lui Dumnezeu G Dacă Dumnezeu ar pretinde omului păcătos satis!acţie. 6 rigo rie d e Ai""a . 5i e cC 0a n. pentru păcatul cu care a ignit acesta Divinitatea. adică în stare de su!erinţă. tot mai greu este să studiezi şi să vindeci moravuri. vicii şi rele înclinări” 4 4 @ . ?eea ce înseamnă că oprirea de la împărtăşanie este un mi loc corecţional care pregăteşte mai lesne dispoziţia de căinţă şi înaintarea în virtute a penitentului . -n aplicarea acestor epitimii. 9ici canoanele /oboarelor 0cumenice. /!inţii Părinţi şi ?anoanele di!eritelor /inoade ecumenice şi locale. 0le nu urmăresc satis!acţia pe care. locale şi ale /!inţilor Părinţi nu văd în epitimii o satis!acţie ci toate le numesc precis „ medicamente morale” 4 4 = . a l Sin . 1. ?aracter de pedeapsă spirituală i se poate atribui epitimiei. . *cest termen variază de la un an şi se întinde chiar şi asupra întregii vieţi a omului + /!)ntul Drigorie de 9issa. 0l nu ar mai !i milostiv.0u v4 n t d e"p re $ u g/ #. . Din cele de p)nă acum vedem clar că epitimiile pe care le dă duhovnicul ca medic spiritual nu au caracterul de pedepse. canonul @ şi C % *ncira. mai de grabă. 112 71 . $prirea de la /!)nta -mpărtăşanie nu poate !i o pedeapsă deoarece însuşi canonul nu are rost de pedeapsă ci unul de vindecare. numai în măsura în care epitimia îl aduce pe penitent în stare de privaţiuni de la anumite plăceri trupeşti şi su!leteşti.. să ţină seama de nivelul r)vnei duhovniceşti a epocii. .rebuie să se !acă distincţie între dezlegare şi canon. canonul >=. . din punct de vedere al tactului pastoral. e bine ca duhovnicul să nu abuzeze de oprirea de la /!)nta -mpărtăşanie ci. se zice că ar pretinde-o Dumnezeu de la om . canonul @@% /!)ntul Basile cel :are. Dezlegarea este s!)rşitul S$ . ?anoanele urmăresc îndreptarea delicventului moral. în adevăratul sens al cuv)ntului.duhovnicului însuşiri cu totul deosebite „ căci oric)t de grea şi anevoioasă ne pare arta medicinii. 12 2. cap . al S $ . ro m. t ra d. 6 rigo rie d e Aa ia n ". pasiuni. au păreri di!erite asupra timpului şi asupra termenului de oprire de la /!)nta -mpărtăşanie. de p r.

0ste vorba de din . spre credincioşii săi. opresc să se dea în vileag cele ce ştie duhovnicul din scaunul mărturisirii. *stăzi. mai amintim una dintre cele mai de seamă îndatoriri ale duhovnicului. 1. au rămas uimiţi e bogatul zăcăm)nt al sensibilităţii sale. /ensibilitatea sa delicată l-a pus în condiţia de a se transpune cu uşurinţă în 72 . dar îl duce şi sub pedeapsă canonică. -ntr-adevăr sensibilitatea sa în!lăcărată îl îmboldea să ocolească singurătatea şi să se grăbească spre semeni. pentru a-i scoate din răceala lor a-i însu!leţi şi atrage în s!era unui ideal nou şi înalt. care priveşte atitudinea sa după spovedanie. Biolarea acestui secret constituie nu numai o în osire a duhovnicului. a !ăcut parte unei bogate dotări emotive. din partea legilor bisericeşti în vigoare. ?ei ce s-au ocupat îndeaproape de cercetarea vieţii şi activităţii *postolului. cu un registru de o impresionantă întindere. /!)ntul Basile cel :are. în canonul @7. ?a încheiere. ?anonul 4@E al 9omocanonului. să !ie supus epitimiei% să !ie pedepsit trei ani şi lunar numai o dată să se cuminece şi în !iecare zi să !acă 4EE de metanii”. în canonul =6 şi /!)ntul 9ichi!or :ărturisitorul.actului spovedaniei. iar canonul este reţeta şi învăţătura ce se dă după dezlegare. dacă descoperă cuiva păcatul mărturisit de cineva. care a !ăcut parte integrantă totdeauna /povedaniei. violarea secretului mărturisirii atrage după sine depunerea.aina secretul mărturisirii. (n asemenea preot compromite întreaga acţiune de zidire a -mpărăţiei lui Dumnezeu pe păm)nt şi a m)ntuirii oamenilor încredinţaţi lui. în @@7 de titluri spune următoarele' „ Părintele spiritual.$ Calit)'ile de /%dru0)tor du"o3%i e# ale S(2%tului A&o#tol Pa3el :arele conducător dintre privilegiaţii duhovnicesc /!)ntul *postol Pavel.

Prin voinţă a în!r)nt în at)tea su!lete eroarea . un luptător duhovnicesc de înaltă clasă. 46. la un nivel c)t mai apropiat de acela al învăţăturilor Domnului.situaţiile credincioşilor. mă întind c)t pot spre cele dinainte. ci şi în privinţa voinţei. perseverenţi pe linia de credinţi şi viaţă a #isericii. alerg la semn” + 2ilipeni <<<. îndrumătorul lui. 0 peste putinţă să !ormezi credincioşi hotăr)ţi. !rumuseţea şi !oloasele unei vieţi trăite im mod conştient şi voit. ?hiar şi o rapidă parcurgere a lor îţi lasă impresia de neuitat că autorul lor !ost nu om al reveriei ci. dar s!)ntul Pavel ne-a demonstrat practic ce lucru mare este voinţa în lupta pentru dominarea slăbiciunilor !irii. păcatului. 2ără îndoială. De repetate ori genialul e"eget al /crisorilor Pauline relevă !aptul că. îndrumătorul lor. Dar. e necesar ca educatorul însăşi să aibă un caracter puternic. 9u-l poţi îmbunătăţi pe credincios dacă nu te-ai îmbunătăţit mai înt)i pe tine însuţi. Biolenţa. 73 . nu la arăţi concret prin însăşi viaţa ta de !iecare zi. Pentru a !orma însă credincioşi de caracter. De alt!el. este destul să citeşti scrisorile sale. Pentru a-şi putea împlini cu rodiri c)t mai bogate activitatea sa. a înviorat at)tea minţi opace. tu.. a !ăcut din at)ţia oameni îngeri. /!)ntul <oan Dură de *ur . pentru a-ţi da seama dacă Pavel a !ost sau nu bărbat de voinţă. a redresat at)tea inimi slăbănoage. aceasta se datorează în mare parte şi voinţei sale de !ier. este supusă răutăţii. cel dint)i care vorbeşte despre :arele *postol şi din latura voinţei personale. zice /!)ntul <oan Dură de *ur. spectrul întunecat al morţii nu însemnau nimic în !aţa impetuoasei sale năvale spre ţinta ce şi-a propus să o atingă' „ (na !ac' uit)nd cele ce sunt în urma mea. dacă Pavel a a uns mare în cinstea întregii creştinătăţi . educatorul duhovnicesc trebuie să !i trudit mult în vederea pregătirii sale temeinice şi a !ormării propriului caracter religios I moral. prigoana. este. dacă mai înt)i . se pare. !irea noastră. zestrea *postolului Pavel se vădeşte bogată nu numai în sensibilitate.

Pavel credea cu at)ta tărie şi pasiune în idealul său. ?ultura generală îl a ută să ia contact mai str)ns cu păstoriţii 74 . mai presus de toate. înc)t nici o putere n . Domnul 9ostru” + &omani B<<. =C. ori prigoana. ?a îndrumător duhovnicesc Pavel ni se în!ăţişează aşadar înzestrat cu podoabele unor alese calităţi' iubirea ad)ncă !aţă de credincioşi.ar !i !ost în stare să i-l smulgă din !iinţa sa' „ ?ine ne va despărţi pe noi de iubirea lui 8ristos G $are necazul G $ri str)mtorarea. ori !oametea. îi con!eră autoritate şi îi asigură roadele muncii sale. neclintită. ori prime dia. Pregătirea pro!esională la preotul educator constă din însuşirea cunoştinţelor religioase şi a deprinderilor practice pe care e chemat să le transmită şi să le !ormeze le credincioşii săi. dar puterea de înr)urire a acestora era sporită prin ţinuta. voinţă de !ier. nici puterile gheenei şi nici o altă !ăptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea întru <isus 8ristos. credinţa în idealul ales misionar şi educator acea impresionantă putere de i-a con!erit marelui atracţie asupra credincioşilor. ori setea G /unt încredinţat că nici moartea. 0 dă substanţă activităţii sale. viaţă neprihănită. Pregătirea teologică este primordială pentru îndrumătorul duhovnicesc. sensibilitate delicată. prin în!ăţişarea persoanei sale înduhovnicite. nici puterile înălţimii. iată însuşiri care-l ridică pe Pavel la un nivel de nea uns totdeauna. Desigur cuv)ntările sale mişcau. încălzeau şi prindeau inimile ascultătorilor. Dar. în idealul ales şi convingerea ad)ncă despre necesitatea acestui ideal pentru m)ntuirea şi dezvoltarea sănătoasă a celor ce primesc mesa ul 0vangheliei.. gesturile. prin însuşi conţinutul lor. convingerea că nici o altă îndeletnicire nu poţi da mai mult şi mai bun credincioşilor.?ea dint)i trăsătură a caracterului lui Pavel care ne atrage !ulgerător atenţia este credinţa sa vie. ?ultura generală e necesară îndrumătorului duhovnicesc pentru că prin aceasta el e !erit de în cinstea preotului educator din unilateralitate.=7-=5.

un îndrumător duhovnicesc trebuie să aibă o temeinică pregătire pro!esională. du&) S(i%'ii P)ri%'i 0ducaţia omului este una dintre cele mai nobile misiuni. un superior simţ psihologic şi tact de îndrumător. 0ducaţia creştină. inteligenţă vie. Bocaţie. trebuinţele şi cunosc)ndu-le poată adapta munca sa la realităţi. & e lu . -nsă tot at)t de adevărat este că !ără aptitudinile personale şi mai ales !ără voinţa sa de !ier. n r. D. 0ducatorul continuă pe Dumnezeu în opera de modelare a omului creat de el. *cest model al vieţii duhovniceşti este <isus 8ristos. iată calităţi care aveau să-l promoveze pe viitorul apostol la o treaptă de nea uns în ierarhia îndrumătorilor duhovniceşti. mai drept. să-şi *şadar.* :%dru0)torul du"o3%i e# +i u e%i ul. p . Pavel.în vederea misiunii la care avea să !ie chemat. *ceastă lucrare nu se poate realiza uşor. sentimentele. deci că Pavel era înzestrat şi pregătit mai bine dec)t oricare ceilalţi *postoli. !ără <isus 8ristos. inimă de ar. însă vrea să ducă pe !iecare creştin pe culmile desăv)rşirii morale. . +*1 2.1 114 75 . ea nu P r. ile d e (n d ru m/ to r du !o vn ice "c a le S $ 4 nt ulu i 7p o "t o l Pa ve l#. un caracter puternic conturat. Desigur. 1.0a lit /. o bună pregătire pedagogică şi o bună orientare în domeniul culturii generale. voinţă de cremene. ) eo lo gice . mai plin de iubire. „ darurile lui 8ristos revărsate asupra lui ar !i rămas talant îngropat în păm)nt” 4 4 6 . 5 . Putem spune. (n 1e v S . 1ucrarea educaţiei este în acest sens o lucrare de m)ntuire şi constituie o misiune generală pentru oameni. 1 +5 5.săi să la cunoască ideile. e necesar să-i pui mereu sub ochi modelul viu al vieţii înalte pe care i-o ceri. d r. P ro$ . îndrumătorul duhovnicesc ştie că pentru a !ace pe cineva mai bun. Pavel n-ar !i săltat niciodată pe treapta la care l-au promovat realizările neobişnuite pe care i la cunoaştem. bună orientare asupra „neamurilor” la care avea să !ie trimis.

poate !i aşteptată numai ca o consecinţă !irească a solidarităţii morale dintre creştini. $ o arte t re3 u in cio " 'i $ olo "ito r# (n :ilo ca lia . St /n ilo a ie . Problema îndrumătorului duhovnicesc şi a ucenicului este însăşi problema m)ntuirii şi a educaţiei morale a creştinilor . întreaga lor viaţă şi putere de muncă în slu ba aceste sublime misiuni av)nd o vocaţie deosebită pentru aceasta. ?ei chemaţi să îndeplinească această nobilă şi grea misiune în viaţa creştinilor sunt membrii ierarhiei bisericeşti' episcopii. 0a ocupă un loc de !runte în scrierile /!inţilor Părinţi. un îndrumător ş un părinte al credincioşilor. 1ucrarea educaţiei creştine este rezervată anumitor persane. 0a are nevoie de oameni consacraţi educaţiei creştine. a rt. care-şi dăruiesc în mod special. mai ales în !aza de început a vieţii duhovniceşti. D. preoţii şi diaconii. 9ici o altă îndeletnicire nu anga ează şi nu obligă la con!ormitate între om şi chemarea sa. ca unul ce este îndrumătorul duhovnicesc al credincioşilor săi. cit . P ro$ . t ra d. ?alităţile !izice şi -0u v4 nt a "ce t ic. S i3 iu . D. 1 . ci să înainteze de la început spre desăv)rşire” 4 4 C . 2iecare din ei este de drept şi de !apt. trebuie aşadar să nu meargă de la s!)rşit spre început. nu poate !i nume mai !rumos pentru un îndrumător duhovnicesc şi care să spună mai mult ca acela de părinte. problema centrală a creştinismului. 1 +4 6. & e lu . vo l. între cuv)nt şi !aptă. ca misiunea de preot şi îndrumător. p . Dacă !iecare creştin este chemat să !ie un e"emplu de viaţă creştină. /!)ntul 9il *scetul spune' „Pentru că şi în lucrurile evlaviei este o r)nduială şi o înşiruire ca şi în oricare altul şi trebuie pornit şi în această vieţuire de la începutFFF ?el ce vrea să ţină seama de ordinea vieţuirii. „constituie una din condiţiile principale pentru !ormarea caracterului credincioşilor” 4 4 A . al ucenicilor încredinţaţi spre povăţuire. scrieri cu caracter educativ. p. I . d e P r. -ntr-adevăr. d r.3 116 P r. ro m. ?aracterul religios-moral bine conturat al îndrumătorului duhovnicesc. 9ecesitatea unui îndrumător duhovnicesc în viaţa morală se impune ca o lege care nu permite nici o e"cepţie. P ro$ . cu at)t mai mult este chemat la aceasta preotul. 57 2 115 76 .

Preotul. Preotul trebuie să !ie' părinte. ?onducerea su!letelor are nevoie de oameni de caracter. particulară şi socială. a rt . P ro$ . calm. să aibă o viaţă şi o conduită ireproşabilă. /!inţii Părinţi la menţionează mereu. marele îndrumător şi organizator al monahismului. dar c)t mai înzestraţi cu putere de acomodare c)nd are de lucrat cu !iecare su!let în parte. deci. /ă !ie t)lcuirea adevărată a îndrumărilor verbale date ucenicilor săi „ /ă !ie împodobit cu virtute pentru a zidi duhovniceşte pe cei ce trăiesc în urul lui”. un bun îndrumător are nevoie şi de alte însuşiri caracteristice conducătorului de su!lete. hotăr)ţi. :isiunea lui nu începe doar la *ltar şi amvon.intelectuale nu pot să înlocuiască niciodată pe cele morale. /!)ntul Basile cel :are. Biaţa lui să !ie legea cea vie a ucenicilor săi. Deoarece conducerea su!letelor este după /!)ntul Drigorie teologul „ arta artelor şi ştiinţa ştiinţelor” şi însuşirile au o importanţă !oarte mare. virtuţile sunt absolut necesare. energici. Po pe "cu . ci ea se săv)rşeşte” cu timp şi !ără timp” în orice împre urare şi loc s-ar găsi. 8. trebuie ca el însuşi să o!ere ceva credincioşilor prin viaţa sa şi abia după aceasta să la în!ăţişeze şi anumite pretenţii. cit. *şadar. adică îndrumătorului duhovnicesc al călugărilor. oricare ar !i celelalte însuşiri ale preotului. înainte de a cere ceva ucenicilor săi de a cere lepădarea de păcat şi r)vna pentru virtute. plin de gri ă ca un cu un pronunţat spirit de observaţie şi putere de înzestrat discernăm)nt. în calitate de învăţător şi în calitate de păstor duhovnicesc este în slu ba !aptei. p . 1 63 *1 64 77 . preotul ca îndrumător urm)nd pilda /!inţilor *postoli şi /!inţilor Părinţi. :are parte din succesul pastoraţiei se 117 P r. cere stareţului. şi cu purtarea sa” 4 4 > . Preotul nu este preot şi îndrumător numai în #iserică ci şi în viaţa lui !amilială. d r. dar pe l)ngă aceste însuşiri. care se cer în mod obligatoriu şi necondiţionat. Pentru îndrumătorul duhovnicesc. a împlinirii învăţăturii morale a :)ntuitorului. un om destoinic. cu inima. stăp)n pe sine. ). care constituie evlavia creştină. „ 0l trebuie să slu ească mai ales cu viaţa.

. un iconom credincios al . 0ste vorba despre o creştere reală şi personală a ucenicului în comuniune cu îndrumătorul său spre comuniunea cu Dumnezeu. -ndrumătorul are o răspundere !oarte mare pentru credincioşii săi. /!inţii Părinţi au cuvinte dure pentru acele persoane care deşi nu au însuşirile necesare. 0l este dator a se ocupa de ecuaţie lor nu numai în virtutea iubirii creştine% prin alegere. Pentru a înlătura acest rău din viaţa #isericii /!inţii Părinţi urm)nd s!atul asupra răspunderii pe care o au episcopii :arelui Pavel. . *cest !apt pune pe umerii noştri o misiune grea. totuşi doresc cu orice preţ să a ungă îndrumători.datorează tactului şi metodei !olosite.ainelor /ale. un împlinitor al voinţei /ale. Din toate acestea ne putem da seama de importanţa cov)rşitoare pe care o au pentru viaţa morală îndrumătorul şi ucenicul său. destinaţi a !i îndrumători duhovniceşti. Pentru aceasta îndrumătorul trebuie să cunoască temeinic /!)nta /criptură în care se găsesc descoperite căile virtuţii. dar sublimă care anga ează o răspundere mare în !aţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. îndrumătorul devine răspunzător în !aţa lui Dumnezeu de m)ntuirea şi desăv)rşirea ucenicilor săi şi deci este obligat să se ocupe de educaţia lor. nespus de Dumnezeu vrea să aibă în îndrumătorul duhovnicesc un următor al 2iului /ău. -ndrumătorul este acela care îndrumă şi a ută mereu pe ucenic pentru a-l apropia c)t mai mult de Dumnezeu şi de trăirea poruncilor sale. pedagogică. Dacă unul din ucenici va cădea în păcat din cauză că îndrumătorul nu l-a povăţuit cum trebuia. -n general . din comoditate şi din lipsă de gri ă pentru el. un trăitor al 0vangheliei sale. 1. Pe l)ngă acestea are nevoie de o pregătire teologică. psihologică şi o bună orientare în domeniul culturii generale. se ştie că su!letul acelui ucenic se va cere din m)inile lui mai ales dacă a !ăcut aceasta nu din neştiinţă ci din nepăsare. hirotonie şi instalare primite cu libera sa voie. Datoriile 0orale ale &reotului 7. insistă !oarte mult pentru cei hirotoniţi.

Io an 6u r/ de 7u r. op . 5 . preotul !iind păstor la turmei cuv)ntătoare va da acesteia hrana trebuitoare pentru su!let. 1+ 55 . întreg la minte. să e"ercite o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor nici arhanghelilor” 4 4 7 . Pentru slu irea preoţească /!)ntul <oan Dură de *ur are o viziune e"traordinară' „ Pe cei ce petrec în 11.2ăc)nd cele încredinţate de :)ntuitorul. preotul îşi ia supra sa o seamă de obligaţii morale deosebite. 67. *52 . Preoţia a !ost pusă „ a chivernisi bogăţiile cerului.atăl Bostru desăv)rşit este”+ :atei B.7p o "t o la t "o cia l#. & uc. plini de Duhul /!)nt şi de înţelepciune” + 2apte A.imotei şi . De aceea încă de la început #iserica a căutat ca această vrednicie să !ie acordată numai unor creştini cu un pro!il moral deosebit. vrednicie trebuie să !ie împodobită cu o seamă de virtuţi *ceastă care să ilustreze viaţa aleasă şi moralitatea ireproşabilă a preotului. p . 11+ S$ . şi cu bună mărturie de la cei de dina!ară” . 1ucrarea sacerdotală în #iserică se des!ăşoară sub semnul marii porunci a dragostei. căci viaţa creştinului trebuie să !ie o continuă reeditare a vieţii Domnului. p.it să !acă alegerea preoţilor şi diaconilor.4 .=. cum s-a cerut la alegerea celor şapte diaconi sau „ !ără prihană.. 24 4 7+ . vo l. cer ca aceştia să !ie purtători de valori morale deosebite şi să tindă mereu spre realizarea lor av)nd ca model pe <isus 8ristos. „ 9u poate !i vrednicie mai înaltă pe păm)nt dec)t aceea de a slu i lui Dumnezeu ca preot” 4 4 5 . cum îi s!ătuieşte /!)ntul *postol Pavel pe . ?ondiţiile pe care /!)ntul *postol Pavel le pune preoţilor.. 0i trebuie să !ie „ bine văzuţi. Primind prin hirotonie o asemenea demnitate. neiubitor de arginţi. :odelul acestei slu iri pentru preoţia păm)ntească este <isus 8ristos. cit. !olosul lucrării preoţeşti se revarsă peste tot poporul deoarece lucrarea preoţiei are drept scop m)ntuirea credincioşilor. iar preoţii trebuie să devină imitatori ai modelului divin după îndemnul :)ntuitorului care zice' „2iţi desăv)rşiţi precum şi . a!irma Prea 2ericitul Patriarh <ustinian.

iar întrebării cum de e posibil ca pe unii dintre noi să ne !acă Dumnezeu apţi a ne apropia de 0l. p . Bremelnicul este cu at)t mai plin de s!inţenie cu c)t semnul veşniciei este mai aproape de conştiinţa morală a preotului' „ /!)ntă şi s!inţitoare este deci misiunea preotului. „ &ăm)neţi întru dragostea mea” + <oan 4C. 1a această bucurie se g)ndeşte şi *postolul c)nd zice' #ucuraţi-vă întru Domnul în toate zilele vieţii voastre şi iarăşi zic vouă' bucuraţi-vă” + 2ilipeni <B. <isus 8ristos este începătorul ert!ei de m)ntuire dar slu irea /a nu este egală şi nici asemenea slu irii preoţeşti. / d e p reo t #. A. &a lca .P re ot u l $ a. 5 2 I3 id em . . (n 1e v. &elaţiile sale cu semenii îi vor da ocazia de valori!icare S$ . -0a ra ct e ri"t icile cre 't inu lu i a ut en t ic#. . Datoriile morale ale preotului se înscriu în vremelnic. 1+ 54 . deoarece intensitatea de trăire a iubirii devine izvorul tuturor acţiunilor lui. ) eo lo gice . + *1 2. 9 . 4 @ = . p. este o chemare către veşnicie. 53 122 Dia c. p. p .trup i-a !ăcut să săv)rşească slu ba îngerilor” 4 @ E .răind dragostea creştină datoria morală a preotului nu vor mai părea povară pentru aspectul uman al lui. Preotul îşi des!ăşoară activitatea sa sub două aspecte' ca sacerdot şi ca membru al societăţii. 5 122 121 . (n 6 la "u l & i"e ricii. „!iindcă bucuria produsă de !ăpturile lui Dumnezeu şi de plăcerea de a-1 slu i pe 0l înseamnă pentru el o 0vanghelie plină de viaţă. 6. P ro$ . n r. 4. Preotul este un om al bucuriei. iar bucuria împlinirilor morale este corolar al optimismului pastoral. cit.5. n r. & uce v"c! i. 4 56 123 Dia c. S . *+. tot /!)ntul <oan răspunde' „ De aceea preotul trebuie să !ie aşa de curat ca şi cum ar locui în ceruri în mi locul acelor puteri” 4 @ 4 . op . dar se în!ăptuiesc „sub specie a eternitatis”.2 . Biaţa creştină în umbra crucii pe care <isus 8ristos a săv)rşit suprema ert!ă pentru m)ntuirea noastră.. 1 +5 6. Io an 6u r/ de 7u r. P ro$ . semnul dragostei supreme în care Dumnezeu ne-a cuprins. . *ceasta este suprema lui bucurie' bucuria de a vieţui în 8ristos. dar şi de mare responsabilitate morală în !aţa lui Dumnezeu” 4 @ @ .

&elaţia continuă a preotului cu credincioşii îi dă posibilitatea să cunoască durerile su!leteşti ale acestora morală de a se apropia şi din dragoste creştină . #l)ndeţea şi umilinţa preotului sunt datorii care-l duc spre cea mai str)nsă unitate morală cu credincioşii. 1 67 124 . Brednicia slu irii preoţeşti este apreciată de credincioşi după modul în care preotul îşi duce viaţa în propria sa !amilie şi în societate. nelipsindu-i e"emple at)t de strălucite ca „ vasiliada” marelui ierarh din ?ezareea ?apadociei sau ascunsa bunătate a /!)ntului din :ira 1ichiei. /lu itorul lui 8ristos trebuie să iubească dreptatea şi pacea.0u r" de a"ce t ic/ 'i m i"t ic/ cre 't in/ #. S t/ n ilo a ie . cu bunătate şi înţelegere în cuv)nt şi !aptă. „Prin bl)ndeţe a !ăcut pasul decisiv spre uni!icarea !irii omeneşti din el cu !irea omenească din ceilalţi” 4 @ 6 . & uc. 9ici un preot nu se poate numi slu itor al lui 8ristos dacă nu se străduieşte să ilustreze milostenia şi bunătatea creştină prin !aptele sale de slu ire.@5. D. 8it rop o lit u l 7 rd e a lu lu i. 1+ 47 . 11 3 125 A. $ mare responsabilitate morală a preotului este realizarea dreptăţii şi a păcii.. -S tu d ii d e t eo lo gie m ora l/ #. S i3 iu .creştină a principiilor de morală pe care le va ilustra înainte de toate cu e"emplul său personal. d r. #l)ndeţea şi umilinţa preotului vor creşte dragoste lui !aţă de alţii si a altora !aţă de el pentru că va înlătura m)ndria şi răutatea din cale lor' „ -nvăţaţi de la :ine că sunt bl)nd şi smerit cu inima” + :atei 44. . p. P r. /!era relaţiilor sale porneşte de la !uncţia sacramentală prin care îl !ace prezent pe 8ristos. Prin !aptă bunătatea devine milostenie. Dacă preotul nu va putea slu i ca model vieţii creştine pentru s!era lui de relaţii va !i o sminteală cu at)t mai mare cu c)t dezacordul între !apte şi principii va !i mai mare. Baloarea morală a trăirii preotului este cea care dă autoritate cuv)ntului şi lucrării lui şi ast!el ele devine o „ personalitate religios-morală creştină care întrupează în mod liber şi personal pe 8ristos într-o dezvoltare consecventă şi armonioasă în !iinţa sa” 4 @ C . 8lad in . p .1 . 1 +6 + . P ro$ . preotul are datoria de cei ce i-au încredinţat neliniştile su!letului.

din care rezultă şi comple"itatea datoriilor sale morale pe care /!)ntul *postol Pavel le rezumă cu îndemnul' „2ă lucrul evanghelistului. „căci l)ngă !iecare preot care trudeşte pentru #iserica lui Dumnezeu stă nevăzut <isus 8ristos” 4 @ > . p . 2 . 1 +4 +. I II . C. năde de şi dragoste. slu ba ta !ă-o deplin” + << . .7p o "t o la t "o cia l#. iar viaţa se trans!ormă potrivit cu idealul moral. vo l. în care realizarea morală a credincioşilor se !ace pentru dob)ndirea m)ntuirii. 5 . va a uta la rezolvarea tuturor problemelor bisericeşti în spiritul învăţăturii creştine. vo l.imotei <B .Datoriile morale ale preotului sunt datorii de viaţă. (n preot care se străduieşte să realizeze datoriile sale morale nu este singur. &u c. Preotul zilelor noastre. . mai ales de modul de a înţelege trăirea principiilor morale creştine care îi cere „ să !ie mai presus de mulţime în ceea ce priceşte virtutea şi apropierea de Dumnezeu şi să !ie !aţă de comunitate ceea ce este su!letul !aţă de trup” 4 @ A . 126 127 .1 . p . ?urăţia şi vrednicia preotului depind numai de sine însuşi. #iserica este o comuniune harică de credinţă..2 .3 .7p o "t o la t "o cia l#.

!ără sens. . mai cu seamă într-o ţară în care e"istă un mare spaţiu social pentru lucrarea #isericii. 9u numai pentru că #iserica nu poate să !ie străină de problemele şi proiectele cu care se bate societatea. Preotul este mai înt)i un misionar. un arhitect.3 . care stimulează o apartenenţă nominală. ecleziologia evit)nd orice dogmatism pastoral. ci pentru că #iserica ţine . dar ele trebuie !olosite în perspectiva unei „iconomii”. *ceastă concordanţă nu este o problemă conceptuală ci una reală. teologia şi practica pastorală trebuie să !ie în concordanţă deplină cu ecleziologia ortodo"ă. #iserica posedă totul. în a recapitula apoi un într-o singură Liturghie diversele !orme personale sau comunitare. la viaţa parohiei. Problema pastorală nu se pune deci pe planul mi loacelor.otul constă. o arhitectură care îi asigură at)t stabilitatea ei instituţională c)t şi mobilitatea ei misionară. *şa se e"plică apariţia unei categorii de credincioşi care nu se identi!ică integral cu comunitatea. Desigur.CONCLUAII Pentru a !i"a orizontul vieţii parohiale. pastorale şi misionare. unii credincioşi caută în a!ară acel „esenţial” care nu-l găsesc în mani!estarea parohiei. nu este vorba de a schimba structura parohiei. nu numai în termeni de atmos!eră ci în termeni de anga ament spiritual public şi mai ales de e"erciţiu concret al harismelor lor particulare. Preotul ortodo" dispune de toate mi loacele liturgice. păstor. de rugăciune. 0"istă o legătură particulară între ecleziologia pastorală şi etica socială creştină. indică arhitectura de ansamblu a comunităţii. Deşi. un ecleziolog. stilul de viaţă parohială. un bisericaş. a unui plan ecleziologic clarvăzător. de spiritualitate. disciplina pastorală şi îndeosebi coordonarea de către preot a unei mari diversităţi de „ daruri şi slu iri” oacă un rol decisiv. de cult şi de slu ire. 1a r)ndul ei. *ici. un constructor. ci pe cel al !inalităţii.

4 . Pentru a reuşi integrarea spiritualităţii în viaţa parohială. care poate să aibă cauze multiple. sectele nu atacă #iserica în general. de alt!el. #iserica $rtodo"ă rom)nă. <ar coerenţa parohiei este în primul r)nd o problemă de spiritualitate şi apoi de organizare . clarvăzătoare. este. #iserica se inspiră din înnoirea în societate. *cestea nu trebuie să !ie limitate la aspectele empirice.seama de modul în care lucrează lumea ca atare. cunoscută ca av)nd unul dintre cele mai organizate sisteme parohiale şi eparhiale din lumea ortodo"ă. pregătirea şi îndrumarea pastorală a preotului sunt hotăr)toare. ci cea mai mică parohie în di!icultate. . teologia pastorală are nevoie de o ecleziologie autentică. a!ectează unitatea întregului corp bisericesc. a parohiei. Preoţii #isericii noastre sunt convinşi că posedă mi loacele de lucru pentru a menţine vitalitatea şi unitatea parohiilor. <ar pentru ca ea însăşi să devină instrument de înnoire. (nitatea #isericii la nivel naţional are la bază coerenţa celei mai mici comunităţi ortodo"e. birocratice ale vieţii parohiale. De alt!el. Problemele de ansamblu ale societăţii devin ast!el probleme de ansamblu ale #isericii. -n această privinţă. Descompunerea unei parohii.

.5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.