Cãrarea împãratiei

35 de fragmente definitorii
1. "Cãci pofta cãrnii este vrãjmãsie împotriva lui Dumnezeu fiindcã nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate" (Romani VIII, 7). Asa vine cã fiecare duce un ateu, necredincios în spate – trupul de pe noi. De la starea asta si pânã la a-l face sã fie templu sau Bisericã a Duhului Sfânt (I Corinteni 3,16) e de luptat de cele mai multe ori viata întreagã. Firea trupului fiind surdã, oar ã si mutã, nu te poti întelege cu el decât prin ostenealã si foame, acestea însã tre uie conduse dupã dreapta socotealã, ca sã nu dãune!e sãnãtãtii. Acestea îl îm lân!esc, încât nu se mai tine vrã"mas lui Dumne!eu. #ugãciunea si postul scot dracii poftei si a mâniei din trup. Foamea îm lân!este fiarele. $Arsenie Boca, Cãrarea împãrãtiei, %ditura %piscopiei &rtodo'e #omâne a Aradului, ())*, pag. +(, 2. Bucuria neînfrânatã, chiar cea pentru daruri cu adevãrat duhovnicesti, te poate face sã uiti cã încã n-ai iesit cu totul din împãrãtia ispitelor. Sufletul însã care se mântuieste este acela care nu mai trãieste pentru sine, ci pentru Dumne!eu, sufletul care s-a i! ãvit de sine si petrece ca un dus din lumea aceasta. -iata si dragostea lui întreagã este numai Dumne!eu, care-. face sã uite de sine, iar când revine, se urãste pe sine. $pag. +/, 3. Dorul lui Dumne!eu dupã cel mai mare pãcãtos este neasemãnat mai mare, decât dorul celui mai sfânt om dupã Dumne!eu. $pag. 01, 4. 2ând dreptatea lui Dumne!eu se întoarce asupra noastrã a sosit vremea de platã sau ispãsirea. 3spãsirea nu-i o pedeapsã de la Dumne!eu, ci un mi"loc de înteleptire, o îndreptare mai asprã. 3ar fiindcã dreptatea lui Dumne!eu mereu tine între faptã si rãsplatã, putem vor i chiar de legea dreptãtii, ca de o lege milostivã, prin care ne curãtim de petele faptelor rele. în vremea ispãsirii când vin asurpa noastrã strâmtorãrile, dacã le rã dãm de unãvoie, neum lând cu ocolirea, ne a"utã Dumne!eu4 iar de nu vrem sã primim cele ce vin peste noi, cã nu le întelegem, nu ne a"utã Dumne!eu, desi %l ar fi vrut. $pag. /(, 5. % de stiut cã pentru a scoate un gând rãu din mintea cuiva, tre uie sã i-o învãlui de foarte multe ori cu cuvântul un, ca s-o i! ãvesti din ro ia gândului strãin. Asta-i calea cea mai lungã5 de la urechi la inimã. $pag. /*, 6. 2ând au!i pe cineva fãcându-te to ã de ocãri si lestem, nu te pripi cu mintea si nu sãri cu gura, rãspun!ându-i ce nu tre uie. 6u-l între a pe el5 de ce mã ocãrãsti, ci întrea ã-te pe tine oare de ce mã ocãrãste omul acesta7 în orice ca!, rãspunde ca David5 pentru pãcatele mele Domnul i-a poruncit sã mã ocãrascã si sã mã lesteme4 dar nãdã"duiesc, pentru nãpãstuirea ocãrii, mila lui Dumne!eu. $pag. /1, /8,

Sf. de pe celãlalt tãrâm. ci osândã în cealaltã. nu vom avea liniste în suflet. dar nu toti primesc purtarea Sa de gri"ã. si vor merge la osânda cea mai mare. cãci mândria lor cea peste mãsurã de mare nu ra dã nicidecum umilirea încercãrilor. nu le rânduieste o îndreptare prin încercãri în lumea aceasta. ce le-ar face omul. cu milostivire.6aum (. 11. dar nepedepsit nimic nu lasã: . ca si ei7 Dumne!eu vrea sã a"ute pe toti. **. sunt mai mici decât acesta singur. urmãreste înteleptirea noastrã. ori nu vrem. $pag. /). 2ãci. orice ar fi dat peste !ilele noastre. tocmirea ne unã a mintii lor îi aruncã în de!nãde"de. pãcãtuind în chip vãdit si nepocãindu-se. lor li s-au întoarce tocmai pe dos. =arcu Ascetul. nu le trimite neca!uri pe potriva pãcatelor lor. . aici. chiar si când osândeste la iad tot milostiv se dovedeste si ca un mai-nainte stiutor din veci a toate. 6ouã toate neca!urile ne vin de la greseli. asa durerea e dascãlul întelepciuni4 iar din odihnã. ci scoalã. %l numai le îngãduie si spalã cu ele vinovãtiile noastre. din care fac cel mai mare si mai pe urmã pãcat în lumea aceasta5 sinuciderea. pânã acuma n-a iesit ceva de folos. 2ãci ei. 9recum plãcerea e dascãlul pãcatelor. ca ucigasi de sine. 9e acestia i-a lepãdat Dumne!eu. ori pricepem. Filocalia 3<. decât smerenia si supunerea lui Dumne!eu. 0<. încercãrile nu-s pedeapsã. De aceea. *1. nu-i agã Dumne!eu în cuptorul smereniei cã nu ra dã neghina o pro ã ca aceasta. "Deci dacã cineva. Dimpotrivã. $pag. Fiind atot un si atotîntelept. cunoscându-i Dumne!eu cã n-au minte sã-i înteleagã cãile. 3atã de ce5 Dumne!eu preamilostivul. luminã pentru minte si milã de la Dumne!eu. & altã tainã a lui Dumne!eu e si aceasta5 6u pedepseste toastã rãutatea tuturor. ori nu pricepem acum. n-a pãtimit nimic pânã la moarte. iu ind mai tare mândria si slava desartã a vietii acesteia. încercarea lui Dumne!eu de a-i spãla prin neca!urile cele fãrã de voie.7. nici unii cu altii si nici sãnãtate în trup si nici în orânduirea omeneascã.ui. ne poartã de gri"ã si ne spalã. 2ãci5 :Dumne!eu este îndelung rã dãtor si mult milostiv. n-am învãta nimic. 8. ori vom întelege pe urmã. 9ânã nu vom a"unge de aceeasi pãrere cu Dumne!eu despre viata noastrã pãmânteascã. 2ã le simtim ca suferinte7 De nu le-am simti ca atare. &ri toate celelalte pãcate. (?+. socoteste cã judecata lui va fi fãrã milã acolo" . $pag. &amenii însã tare greu pricep cã îndreptarea prin neca!uri dovedeste pãrãsirea lui Dumne!eu. 1!. $pag. omorârea de sine. . 2ând plecãm capul si vrem si noi ce-a vrut Dumne!eu în clipa aceea cãpãtãm linistea sufletului. din milostivire mai presus de întelegere pentru multimea neputinte lor. >re uie sã ne plecãm întelepciunii atotstiutoare a lui Dumne!eu. ci milostivirea . Asa de face cã sunt si oameni pãcãtosi care n-au neca!uri. dacã vom avea neca!uri. adunate la un loc. ori nu pricepem aceasta. %l asteaptã o vreme sã vadã5 ne grã im noi cu pocãinta de unãvoie sau nu4 învãtãm din neca!urile altora sau asteptãm sã ne spargem si noi capul de ele. nu de la Dumne!eu. precum si despre cealaltã. 6u fericiti pe cei ce nu au neca!uri în lumea aceasta. Ba chiar prin aceea cã Dumne!eu are gri"ã de noi. care în tot ce face.

Dumne!eu ar fi un fricos. prin natura ei. ((0. mai grele decât mustrarea5 de!echili rul mintii – mai usor sau mai profund. Apoi. tendintele rele. . unitate si sigurantã. 2onstiinta. si ne-ar da sã întelegem cã se teme de rãu sã-si piarã stãpânirea. uneori pedepseste nãpra!nic vreo fãrãdelege. stãm linistiti si noi. Dumne!eu nu te-a pãrãsit. trãiesti. 2onstient de aceasta de!amãgire. iar nu o faptã a li ertãtii si a dragostei. si mai ales sã nu scadã în credintã începãtorii. care ne întãreste cu linistea Sa. la intensitãti ne ãnuite sentimentul li ertãtii spiritului. (*1. su ocrotirea cãreia. o face sã mai punã frâu rãutãtii între oameni. $pag. nu numai cã e departe de-a reali!a aceastã armonie. ne dovedeste atotputernicia Sa. 2redinta e un risc al ratiunii4 dar nicidecum o anulare. fãrã trecerea deasã si aceea o vreme regulatã – la facerea inelui. 2hiar dacã ar face asa ceva. 15. în ca!ul când înfrângerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor. nu apro ã niciodatã viciul si pãcatul. si sã nu piardã dintre oameni cunostinta rãsplãtiri dupã fapte. sã se desãvârseascã si ea. 14. 12. dacã repede ar fi pedepsit tot rãul. cu care tre uie sã te împaci pe drum:. . prin virtutea credintei. 2u aceea cã nu pedepseste rãutatea numai decât îi întinde ispitã puternicã. de o evidentã a solutã. % o a solvire a sufletului într-un dincolo al lumii acesteia. si numaidecât. tre!esti opo!itia . ci dimpotrivã o iluminare a ei.atotputernicie. &mul nu se poate odihni în fericirea contemplatiei pânã nu a iruit în sine contradictiile. spre pedeapsã sigurã în !iua "udecãtii. care :nu tace: pânã ce omul nu-si revi!uieste înfrângerile sale si nu se întoarce de la pãcat. micit la o mãsurã omeneascã sau cel mult îngereascã.si numaidecât. vesnic linistitã asupra rãului. (*/. $pag. ca sã poatã primi iertarea lui Dumne!eu. din care se mai poate reveni – si celelalte forme mai grave5 schi!ofrenia. atunci. 3ar dacã. chiar dacã pe ecranul mintii tale au apãrut gânduri si imagini de hulã împotriva lui Dumne!eu si te ve!i în imposi ilitatea de a te mai ruga chiar. scãpându-i cu desãvârsire. pânã nu si-a unificat si consolidat fiinta ca sã iu eascã numai inele. în final. un neputincios. ((+. rã darea însãsi a rã! oiului e ultima ta rugãciune. primind palmele si scuipãrile rãului. precum nici nu slãveste unãtatea tuturor. $pag. . ne unia acutã si. e'perie!i. aici. ci dimpotrivã. prin natura ei e de a nu se lãsa învinsã. (/8. umanã sanctiunii ale constiintei. 3ar aceasta nu se poate reali!a decât prin actiune prelungitã. prin fapte convergente spre ine. De aici vin mustrãrile de constiintã – :pârâsul tãu. 13. 2ãci simpla gândire la ine si chiar simpla vointã de a face inele. în modul divin al e'istentei. . sinuciderea. 2i tocmai pe faptul cã îngãduie rãilor sã-si facã de cap. si-i lasã pe oameni neînfricati de pedeapsa nãprasnicã. $pag. Acum scapi de fricã. ca pe niste mãrturii ale neputintei aceluia în fata atotputernciei lui Dumne!eu.umea nu se mai poate atinge decât de temnita ta iologicã – noua ta realitate. paranoia. totusi.cum fac oamenii. De fapt la mi"loc e o înviere a spiritului pe planul si la nivelul ratiunii divinã a e'istentei si teroarea acestei lumi sensi ile. chiar dacã frâna ei nu e luatã în seamã si firea decã!utã sãvârseste pãcatul peste oprelistea ei. fãrã sã fii mort deloc si în lume.

plictisindu-se repede de orice4 e o anarhie vie. putem spera sã ne vedem asa cum suntem si sã ne facem asa cum tre uie. care co oarã putin câte putin în realitatea constiintei. lupta e declasatã orice am face4 si dacã nu luãm ofensiva contra inamicilor vointei. devenind viata noastrãB 2ine nu face se desface. se coali!ea!ã ei împotriva vointei. 6e degea a virtutea înseamnã etimologic ãr ãtie. Arãtându-ne rãul spre care suntem înclinati. 16. 9entru ca sã se organi!e!e în el un sistem si pentru ca fortele lui sã se grupe!e într-un mãnunchi în el. >re uie sã ne atem4 cel ce va fugi de luptã va prinde în chip necesar li ertatea împreunã cu viata. 6u a"unge deci numai a voi cât poti si cum poti. chiar si slã iciunile pot sã serveascã ca avertisment prevestitor si reconfortant B descoperire cu atât mai importantã cu atât mai importantã cu cât e în contradictie cu ideea falsã ce ne-o facem despre meritul nostru. sã vrem ceea ce ni se pãrea cã nu putem vrea la început. 9e urmã vine si plãcerea pentru acel lucruB 2hiar când nu simti tot ce !ici sau ce faci. ci ea mai constituie adesea în indiferenta si haosul stãrilor interioare un centru solid. 2hiar în cei mai . mãcinat de contradictii interne. când cuvintele si actele ies mai putin din a undenta inimii si mai mult dintr-o constrângere seacã si de!gustãtoare. Actiunile care rãsar din adâncurile vietii inconstiente tre uie sã ne slu"eascã sã studiem curentele care ne duc uneori fãrã stirea noastrãB 6u numai cã actiunea serveste sã ne descopere ceea ce în noi e mai tare decât în noi. actionând. (1+. cãci nu vei voi multã vreme. De câte ori nu voim decât dupã ce am actionat si pentru cã am actionatC 2opilul are o viatã alternativã de dorinte opuse si de miscãri capricioase4 el construieste si distruge. Aarantia si criteriu sinceritãtii este actul care taie incertitudinile si manifestãrile cele mai intime secrete pe care le ignori sau pe care ti le ascun!i tie însuti. când nu ai decât o dorintã a adevãratelor dorinte. De aceea mai de gra ã prin o servarea actelor decât a gândurilor noastre. aduce definitiv câstig la cau!a tendintelor une. actul îsi desfãsoarã consecintele oricare ar fi fost fluctuatiile care le-au fi precedat. care devine ca un sâm ure al caracterului. $pag. mai ales spre repetare. pentru cã noi nu mãrsãluim decât !dro ind în noi si su noi legiuni de vieti. e'clu!ând pe celelalteB Astfel sfârseste prin a nu mai sti ce vreaB Astfel. se foloseste în chip necesar de constrângere pentru a aduna si disciplina fortele împrãstiate4 pentru cã actiunea este semnalul unui rã! oi civil în care sunt morti si rãniti. ceea ce am fi vrut sã vremB Dupã îndelungi deli erãri deci!ia este întotdeauna re!ultatul unui moment. >re uie sã trecem la faptã chiar când o facem cu oarecare silã. Actul este o deose ire a stãrii noastre profunde.tendintelor contrare în om. reusim. aceasta produce o impresie asupra noastrã. De a ia fapta aruncã o deci!ie în cumpãna acestor alansãri si care. 9entru cã orice actiune care se e'ecutã. %a a adus o solutie ãr ãteascã vietii. acest punct critic odatã trecut. @n om de teorie se stie cã e un om sla . tre uie sã învete a urma hotãrât una din tendintele sale. Apoi. ceea ce nu voiam din lipsã de cura" si de fortã. mereu sporite prin refle'iunea care nu trece la fapte.

//<.cel putin în faptele de constiintã.3oan -333. care le-ar face toate câte-i învatã dracii. când de fapt ei n-au sãvârsit nici alergarea si nici dupã lege n-au luptat. dupã iu irea omului. 1) $pag.dacã ar fi dupã ei. ca sã facã iu itã mintii. avem înaintare la unire. puterile iadului vor sãri sã ne cearã socotealã pentru nesupunere. avem lupta cea de gând la o clipã hotãrâtoare. De aceea se !ice cã în orice hotãrâre avem li ertatea vointei. Dacã la asuprealã a reusit sã fure mintea cu momeala si sã o facã sã vor eascã împreunã. Dar odatã ce aflã. iar când îsi dã seama de ea însãsi si de cele în care se aflã. 18.3ov EE3. $pag. 0+< si nu stau în minciunã si-n tatãl minciunii . sau asupreala. . ostas al lui Fristos. -ointa la hotãrârea întotdeauna dupã sfatul mintii si niciodatã înainte5 . lupta tre uie sã fie datã gra nic si dupã lege.3oan -333. Se va învoi mintea sã meargã dupã momealã mai departe. (8/. 9e de altã parte.3oan -333. în toate aceste ispite cad cei ce ocolesc osteneala. 3atã de ce toatã strãdania de!ro irii puterilor sufletesti din patimile contra firii duce de fapt la redo ândirea li ertãtii de fii ai lui Dumne!eu . în voia firii povârnite spre pãcat. de fii ai adevãrului. 1 . adicã putinta de a alege ce vrem. Darul li ertãtii vointei ni l-a dat Dumne!eu. (1D. (8+. %ste si ispita sfinteniei. si clipele sunt scumpe4 si de cele mai multe ori viata întreagã a unui sau a multime de insi atârnã de lupta nevã!utã a câtorva clipe. -icleanul are douã feluri de momele. cã nu le lasã Dumne!eu. este si ispita misiunii sau a trimiterii de la :Dumne!eu:. (8D. 9rima întâlnire între minte si diavol e la linia momelii pe care o fluturã el în vã!ul mintii. sau se va întoarce la dânsa7 Aici e lupta. !icând cã-s mântuiti. +1<4 stãm de unã credintã cã mergem ine. fie spre pier!are. $pag. De aceea !ice înte"ept#"$ "Fiule. 9rin urmare. vrã"masul stãruie cu ea.33 >imotei 33. (0<. Dacã mintea nu agã momeala în seamã. +1<.=atei -. precum este si ispita muceniciei. Dar nu vor sãdi cu toatã energia rãutãtii. =intea însã se tre!este cã a fost furatã de gândul strãin si cã se aflã în altceva decât în ceea ce-i era dat dupã fire.uni sunt comori de rãutate. se vor folosi de unelte de-ale lor . Aceasta e a doua înaintare a rã! oiului. $pag. (88. gãteste sufletul tãu spre ispite" (înte"ep%i#nea "#i Ii&#& 'ira( II. asa e. asupra cãrora încã aruncã vrã"masul aprinderea sa. 2âtã vreme mergem în voia valurilor. (8(. care înclinã. sau a doua înaintare a rã! oiului. când vrei sã te apropii sã slujesti Domnului. 17. 2!. ne isprãvim !ilele în fericire si co orâm cu pace la iadC . care face li eri pe cei ce stau în adevãr . n-avem nicio luptã nu ne tre!im din cursele vrã"masului . ca pe o mare cinste. (18. Dacã întâr!iem sã ne luptãm se poate întâmpla ca fãrã de veste sã fim învãluiti la minte din partea poftei sau a iutimii. . ci cu viclesuguri si curse si cu minciuni si cu înfricosãtoare si cu alte nemaipomenite !avistii. si prin el avem a spori pânã la mãsuri dumne!eiesti. )4 Aalateni 333. o ceartã mai sclipitoare. //< oameni amãgiti de ei. ce în!estrare avem si ne tre!im spre ce tre uie sã fim. fie spre mântuire. %ste si o :ispitã a mântuirii: în care au cã!ut multi înselati. de necurãtie si de pasiuni meschine.

care spun cã nu mai au nimic de fãcut. când încrederea îi va fi câstigatã desãvârsit si-i va fi întãritã. putinã stiintã îl îndepãrtea!ã si de stiintã si de Dumne!eu. te uimeste convingerea si siguranta lui. necurati la inimã. 3ar omul atâta pretuieste câtã apropiere de Dumne!eu si-a câstigat în sine. Si nu e mare mirarea. când atârnã de la Dumne!eu o atare pedeapsã pentru oarecare. încât si moarte de om e în stare sã facã. pânã nu-i afli prima spãrturã a mintii. nu-i de mirare cã-i dã în ro ia înselãtorului de minte. De aceea.33 >esaloniceni +. >re uie sã-i prin!i momeala pe care a înghitit-o si care. fie de la oli. e cãderea la laude. strâm ã ietului om mintea. cu care-l câstigã fulgerãtor si poate pentru totdeauna. +(?. 3atã-l cu momeala de gât. mucenicia si celelalte nãluci ale mintii înselate. omorând pe cei ce nu cred ca el. îm ul!iti nu de vreo virtute. uneori legãtura cu "udecatã a cuvintelor lui. (D0. um lã dupã :plãceri duhovnicesti:. De aceea Biserica enumerã printre pãcatele mintii si pre"udecãtile. misiunea. Ba încã. ((< ca pe unii ce îndrã!nesc sã se apropie de Dumne!eu. îl cercetea!ã Satana luând chip mincinos al lui Fristos si. $pag. Dumne!eu îngãduie sã o cinsteascã cu daruri mai presus de fire. întemeindu-se pe Scripturã. =ultã stiintã apropie pe om de Dumne!eu. cãci !ice un filosof5 e destul sã primesti în minte o singurã pre"udecatã. 8-(0<. grãindu-i cu mare lândete. ca sãi chinuiascã. de cele mai adesea. Dumne!eu nu are nici o vinã. cu care tatãl minciunii si-a mângâiat pruncul iu irii de sine. însã tre uie si el sã si-o câstige.=atei -333. . i se va pãrea cã face slu" ã lui :Dumne!eu: . pe calea cea strâmtã . De-acu. Au si ei o ostenealã5 aceea de a a"unge la darurile mai presus de fire. $pag. ca apoi sã nu fii prãpãstenie. Dacã nu vrea.6umeri EE-. ci de unirea de sine. si nu poti prinde repede cã stai de vor ã cu un înselat si un sãrit din minte. (D/. 3atã cum :puiul de drac: al iu irii de sine.dumne!eu care l-a înselat pe el< . 2âte unii mai aprinsi la minte. scâncesc în inima lor dupã daruri mai presus de fire. Având acestia iu ire fãrã minte pe care vor sã o cinsteascã cu daruri mai presus de fire. Asta. pentru îndrã!nealã îi dã pe seama vicleanului sã-i pedepseascã. pe care l-a clocit cu atâta osârdie cel amãgit de minte. neavând cercarea dreptei socoteli. ()< si cu chinuri ce duce la împãrãtie. 21. Astfel. ca pe unul ce. la care sã nu a"ungi în chipul cel mai logic cu putintã. decât sã creadã si sã se socoteascã a fi si a"uns sfintenia. Dumne!eu i-a dat o valoare mare. 2ând stai de vor ã cu câte unul din acestia. tatãl minciunii. îi trânteste o laudã. prin potriviri de semne prevestite a"unge încre!ut în sine si în Fristosul lui. fãcându-se ãr at si a"utat prin vedenii mincinoase de tatãl sãu. dupã oarecare scoalã a rãtãcirii.mintile înguste. de la care apoi toate mestesugurile vicleanului tre uie sã-si dea arama pe fatã. fie de la fire. Deci. Dumne!eu îngãduie duhul rãului sã-i amãgeascã desãvârsit . i se va pãrea pãcatul virtute dumne!eiascã. înainte de vreme si ispitind pe Dumne!eu.

asta e descalificare si rusine. încât numãrul lor sã împlineascã toate posi ilitãtile de configuratie câte le oferã structura noastrã geneticã 7 De faptul cã suntem oarecum anteriori fatã de forma noastrã pãmânteascã. si se înseamnã si în sãmânta sa. ca intentie a lui Dumne!eu. ci dupã legile care atârnã peste fãrãdelegi. 24.22. de aceea nici n-o poate pricepe si nici n-o poate crea. genele recisive apar în ascendenti în chip independent. neavând termenul. e singur 3isus. $pag. înviind mortii si fãcând ochi unde nu erau . într-o nevã!utã carte. 9oate fiindcã 3isus e de-o mãrime uluitoare. @n trecut pãcãtos n-a prea trecut5 însoteste ca un ca!ier "udiciar. +((. 2ine stie. si cu aceasta îsi atrage urmasii su povara isprãvilor sale. . +00. 23. învãtându-l pe 3eremia când acesta încerca sã se apere de misiunea cu care-l rostuise pe pãmânt 5 Ieremia .. aceste granule infinite!imale generative si cu urmãri de!astruoase. sau dupã care legi7 Sau mai pe larg5 prin ce împre"urare. nu e totdeauna o vinovãtie . ++<. cã Dumne!eu n-ar avea cuvânt în iologie si cã venirea lui 3isus la nuntã ar fi numai un simplu fapt divers. dacã nu %l are de dus viata pãmânteascã. si întotdeauna o vinovãtie. 3ar sfântul desãvârsit. de unde nu erau.uca -33. nu dupã legile pro a ilitãtii. +01. însusi ne spune. pãcãtuiesti împotriva lor. toate miscãrile lui. 3spãsirea e o ligatorie4 asa se asigurã si se mentine iertarea tot prin concursul memoriei. si îndeplinind un destin. pomeneste. $pag. apar în cromo!omi. prin ce accident. nu poate da rãspunsul la între area5 cum au apãrut în ascendenti gene!ele defective. între ceilalti fii ai lui Dumne!eu si frati ai nostri. care ar pricinui spaima mângâierii omenesti. fãpturi spirituale. +08. ! "înainte de a te urzi în pântece""" te-am sfintit si te-am vândut prooroc între popoare"" Suntem prin urmare de o ârsie spiritualã.uneori e chiar virtute4 însã a sti putin. $pag. Stiinta nu anga"ea!ã viata. si a face gâlceavã cã stii totul. e'istãm ca gând. pentru o eventualã progeniturã7 2a sã rãspund pe scurt. care si-a anga"at viata si a arãtat cã o poate si crea. fãrã o semnificatie neînchipuit mai largã pentru aducerea si conducerea personalã a fiecãrui om ce vine în lume. Sfintenia însã tocmai viata o anga"ea!ã. nu scapi fãrã mustrarea lui Dumne!eu.egile vietii sunt legile 2reatorului. 25. atâtea fete omenesti. în fluviul timpului. Deci. trimise vremelnic într-o închisoare de carne si oase. Stiinta. rã dând . se înseamnã undeva. >oate faptele omului. nu ne mai tocmim. De ce oare nu-l recunoaste medicina7 Ba nici mãcar nu-. Dupã te'tul Scripturii toatã recesivitatea apare în pãrinti pe urma vreunui pãcat. înainte de a e'ista ca persoane pãmântesti. A nu sti si a nu recunoaste aceasta. independentã si anterioarã procesului ereditãtii.

sau iertându-l de ele. care cuprind "umãtate din numãrul cromo!omilor. +*1. a doua creatie a omului. $pag. care creea!ã în dependentã cu omul si potrivit cu faptele sale. crestinismul e a doua creatie a lumii. $pag. prin sãlãsluirea Sa în noi. cum nu se mai poate spune.pro a ile pentru noi si sigure pentru Dumne!eu . decât singur rostul rodirii de copii. creatia fiecãrui om ce vine în lume. dupã rânduiala firii. ci o va osândi cu ucigasii si curvarii. sã-si do ândeascã iertarea. cârmuieste chiar. necre!ut de mare. 2ãlcarea unei legi omenesti dã infractiunea legii si se pedepseste precum se stie. >oate acestea le face conta ilitatea a solutã a lui Dumne!eu. decât în ca!ul în care am ele pãrti trãiesc învãtãtura crestinã din toate puterile fiintei. punând-o sã-si ucidã în pântece fiinta fãrã apãrare. +**. prin rânduielile Sale.cine vede. a"utã pe om prin darurile Sale. încât fiecare ins e unic între oameni. &rice denaturare a acestui rost e desfrânare si cãdere de la trãirea crestinã la viata pãgânã. 3nstinctul ãr atului vrea mereu femeia. %l decide. ). ce va face ãr atul7 Sau îsi va perverti sotia. 2onflictul sau disonanta dintre instinctul poligamic al ãr atului si instinctul maternitãtii la femei nu se poate înfrânge. cãutând sã scape de rostul firii sale. Deci. Dumne!eu a fãcut totul pentru om. a"ungându-l cu rãutãtile lui din urmã si întorcându-i-le în rate. & mare de!armonie constã în faptul cã instinctul ãr atului e în conflict cu instinctul femeii. prin Biserica Sa. ca un Dumne!eu pretutindeni de fatã. 3nstinctul femeii însã e maternitatea. +18. si nicidecum ha!ardul. sau la lupanare. +1).4 %l formea!ã destinul nostru în asa fel încât o ase!are specificã în infinitul mic sã ai ã urmãri imense în configuratia si în faptele noastre viitoare. dovedeste cã omul are un pret imens.care se stiau si pânã aci 3isus Fristos întovãrãseste. o creatie din nou a firii. ce calitãti sau defecte sã fie e'pul!ate prin cele douã glo ule polare. +1D. nu se poate re!olva si nu se poate converti. pânã si "ertfa Sa pe cruce. nu i se gãseste acestui instinct se'ual alt rost de la Dumne!eu. +1(. Altii recurg la sterili!are. &ricum s-ar cãuta. sau va practica scâr a onaniei cu femeia sa ()a%erea ***VIII. deci. în temeiul pretutindenitãtii si atotputerniciei Sale de Dumne!eu.(*<. 27. 2opilului pânã se desprinde de mamã.3 >imotei 33. în infinitul mic. 28. dar necinstind-o. tre uie lãsatã în pace. prin 2uvântul Sãu. printre care si el de asemenea va fi. 2ãlcarea legilor divine ale vietii se numeste pãcat si se pedepseste precum s-a spus si precum se vede . fãcând-o sã um le si ea dupã plãcerea pãtimasã. Faptul cã din partea Sa. dacã s-a silit. $pag. &mul are dimensiunile intentiei divine5 centrul si sinte!a creatiunii Sale5 lumea vã!utã îm inatã cu lumea . pã!ind-o de rostul !ãmislirii. %l este cau!a primarã care configurea!ã viata în toate particularitãtile sale. ca prile" al descãrcãrilor sale genetice. iar mai mult decât acestea . $pag. 3isus Fristos însoteste pe om prin învãtãtura Sa. îi tre uie doi ani. si în toti. @n asemenea ãr at nu-si va mântui sotia prin nastere de fii . %l înclinã sã fie una sau alta din configuratiile . prin lupta cu sine însusi. 26.palmele trecutului peste o ra!ul mintii. sau o va face criminalã. 2 . altii la aventuri.

primind ispita. pe motivul cã n-are proprietatea a solutã. în rând cu oricare dintre o iecte. &amenii fug. de avutie. nu poporul (II Regi **IV. %sti sãrac si !orit cu gândul dupã avutie. 31. de se va crede stãpân a solut al lumii. iatã cã nu te mântuieste sãrãcia. ca sã-l fereascã de cãderea în ne unia îngerului rãu. 2ând omul trãieste în adevãrata lui valoare. +)8. va fi !dro it su dãrâmãturile proprii sale iu iri ne une. 2ând omul se lipeste de fãpturã. un fel de administrator si nicidecum propietarul a solut al lumii. %sti ogat. +)1. iatã de ce suntem datori a vietui potrivit acestei intentii divine4 adicã sã trãim deodatã. atunci omul e numai un fel de chirias. 9entru ca sã înfrâne!e pe om de la o cãdere ca aceasta. trãit din toatã sinceritatea fiintei. 2u toate acestea. si ca persoane vã!ute. se ciocneste cu Dumne!eu. care se vor sãl ãticii întreolaltã si-si vor împinge conducãtorii pânã la marginile ne uniei. dacã renuntã la dimensiunile sale divine. 2ã. cu rãspunderi. în!estrat deodatã cu darul stãpânirii si cu darul prorociei. 9roprietatea si stãpânirea lumii e a lui Dumne!eu. Faptul cum stai cu sufletul5 si fatã de una si fatã de alta. dar desfãcut cu inima de ogãtia ta. 6ici Dumne!eu n-a avut alt cuvânt mai tare decât "ertfa. de slavã. îl e'propia!ã. a cãpãtat o strasnicã pedeapsã numai fiindcã a îndrã!nit sã numere poporul (II Regi **IV). a unei cunoasteri de ei însisi în . pe de o parte. Dumne!eu l-a numit iconom nedrept. de fiorul cunoasterii. pe când. au sã dea seama toti în!estratii lui Dumne!eu. Asta înseamnã trea a unuia. 3!. care ar încovoia crinii în gunoi. 6u-si dã seama ietul om cã. e su iect de istorie.17). îl înlãturã. de îndatã ce se dã pe sine proprietar a solut al lumii. decât o degradare a lui în rândul vitelor. si-i fãgãduieste cã-l va primi în împãrãtie când o va isprãvi de risipit. cãci omul are valoarea arãtatã de "ertfa de pe cruce. iatã cã nu te prime"duieste ogãtia ta. ci numai proprietatea relativã4 iar pe de altã parte. îl tãgãduieste. Deci.se întelege cã e vor a de risipirea mamonei. si cu asta crede întocmai ca . cu mãriri. Deci nu poti slu"i si lui Dumne!eu si lui mamona. 9entru o alunecare a omului de la nume la numãr. toate celelalte re!olvãri alãturea de trãirea crestinismului grã esc apocalipsul. +)*. Darul prorociei i s-a luat o vreme. nu mai poartã un nume. #egele David. seamãnã cu credinta îngerului ne un. $pag. 32. $pag. +)). iar din popor i-au murit 8? de mii de oameni . tot %l. Asadar. Dumne!eu laudã pe iconomul pârât care si-a fãcut prieteni din mamona nedreptãtii. acestea i se fac mamona. %a e hotarul de atingere între vointa divinã si li ertatea omului. De aici putem scoate întelesul ogãtiei5 nu sãrãcia te mântuieste. 3ar în ucenicii Sãi trimisi în fiecare veac de oameni. si fatã de ogãtie si fatã de sãrãcie.si doar el gresise. $pag. dupã legea dumne!eiascã a iu irii de oameni . cei cu daruri. ci poartã un numãr. cât pot mai mult. de asta atârnã mântuirea sau osânda ta. pretuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului. ce poate sã însemne!e co orârea omului la simpla valoare economicã. Gertfa e ma'ima apropiere a vointei si iu irii lui Dumne!eu de li ertatea omului. e singura cale care mai poate aduce pacea între oameni. si ca persoane nevã!ute.nevã!utã. a"unge o iect de istorie. cu puteri si cu tot felul de haruri. care înseamnã ani sau ogãtii.ucifer. nici ogãtia nu te osândeste ci precum ai sufletul.

care trece dincolo de hotarele mormântului. mândria. Astfel. 33. nici spatiul. Situatia se schim a rusc în momentul mortii. în vremea vietii pãmântesti cunoasterea rãmâne la li ertatea omului5 dacã voia sã cunoascã. li se pare cã nu e'istã de fapt si dorm vremea vietii pãmântesti. chiar dacã trupul nu mai e în stare sã le facã. rãmânea în necunostintã. $pag. 3ar aceasta e de la convietuirea cu trupul în care s-a retras ispititorul si-l munceste cu pofte. în privinta constiintei si a i! ãvirii de rãu. iu irea "scoate din moarte si nu te lasã sã te pogori în întuneric" (+o. viclenia. pe care socotindu-le Dumne!eu ca pe o faptã a iu irii de oameni. iu irea si harul celor de pe pãmânt pot îndupleca pe Dumne!eu sã scoatã din muncã sufletul ce n-a a"uns la sfintenie deplinã. 34. cunostinta noastrã e numai frânturã. Suferinta aceea. 2unoasterea are douã momente mari5 momentul mortii. fug pânã la moarte de orice cunoastere e'istentialã. Fãrã li ertate si fãrã har. 2ãci necredinta îsi are o ârsia mai mult din convietuirea sufletului cu trupul. în relatie cu inele si rãul. =oartea si învierea împlinesc. >oate lucrurile pe care tre uiau sã le cunoascã în vremea vietii. se vãd de . pe urechea aceea. &rice faptã trupeascã a fost mai întâi o faptã sufleteascã. 2ãci precum nimic necurat nu intrã în împãrãtia lui Dumne!eu. Sunt patimi trupesti care înrãuresc sufletul si sunt patimi sufletesti care se rãsfrâng si asupra trupului. când se de!leagã si trupul de necredintã. nãpãdesc peste ei cu o evidentã de neînlãturat. fiind nemuritor. si momentul învierii. cu atât mai putin suferinta din iad. 0(0.it IV. nici o suferintã nu plãteste nimic. Dar ispititorul nu poate face nimic fãrã consimtirea spiritului. pãrerea de sine si altele asemenea. nu rodeste nici o nãde"de de pe urma ei. fiind stãpâniti de o lene iologicã. nici timpul4 nu piere niciodatã. 0?). voi împlini cu ele ceea ce lipsea din pocãinta sufletului osândit. orgoliul. nãrãvindu-se cu ele. Aceastã consimtire însã înnegreste sau spurcã fata sufletului4 îl face din ce în ce mai mân"it de poftele împotriva firii. 3ar cu trecerea vremii. 9ânã ce nu trecem prin portile acestea. 2u un cuvânt. îndatã dupã moarte însã. asa nimic un. iu irea a sfãrâmat portile iadului. în spirit e înclinarea si cãderea. li ertatea aceasta se suspendã. când sufletul se de!leagã de necunostintã. dar au fugit de ele sau le-au tãgãduit. dar li ertatea. pe când sufletul. nu voia sã cunoascã. ceea ce nu cunosc ei. &ri si el tre uie sã întovãrãseascã si constiinta si credinta. în relatie cu nemurirea sufletului. trupul slã este si se saturã de pofte. De aceea !icem cã iu irea n-are marginile omului.1!). Slava desartã. si sufletul cunoaste fãrã sã vrea. desi foarte mare. ceea ce nu pot împlini nici cele mai impresionante nevointe ale sfinteniei. ceea ce s-a ferit sã facã pe când era în trup. putea cunoaste. 3u irea a co orât pe Dumne!eu în trup. =oartea de!leagã sufletul de trup si astfel sufletul a"unge la cunostinta spiritualitãtii si a nemuririi sale4 învierea de!leagã trupul desãvârsit de moarte si de necredintã. încât strã ate dincolo de mormânt si a"unge pe cel iu it4 strãpunge iadul care nu-i poate sta împotrivã si strã ate cerul. oricât de putin ar fi. & cãdere în curvie e mai întâi o cãdere în spirit. $pag. aceasta se datoreste ostenelii si rugãciunilor Bisericii luptãtoare.relatie cu Dumne!eu. cautã sã le împlineascã. +?D. nu rãmâne în iad pentru totdeauna. % vor a de-o iu ire arãtatã prin fapte. su întelegându-se prin acest un si rugãciunile Bisericii. 0(/. e puternicã. Dacã cineva ar fi scos din iad.

Asa începe Aheena de constiinte chinuite si de trupuri arse de un foc întunecos si fãrã de sfârsit. strãluceste pe sfinti. 35. 2ãci atunci =ântuitorul nostru. Dreptul Gudecãtor. Dumne!eu taie para focului în douã4 cu puterea ar!ãtoare. în moartea cea de-a doua (-po%a"ip&ã **. diavolii pe Antihrist si pe dumne!eul ne un si pe toti cei nescrisi în 2artea -ietii îi va cufunda în marea cea de foc. sufletul are sã o plãteascã5 de pe urma consimtirii cu patimile iscate de vrã"mas contra firii.15). 11. Aceastã spurcare a o ra!ului. $pag.departe în tinuta dinafarã a trupului.0+/. de focul adevãrat. ca un Soare neapus în vecii vecilor4 iar pe altii îi arde neluminându-i. îi va prãvãli pe toti5 iadul. moartea. cu suflarea gurii sale. Asa cã pe unii îi luminea!ã near!ându-i. iar cu puterea luminoasã. . precum se deose este focul !ugrãvit de pictori. $pag. dar near!ãtoare. 0(*. arde pãcãtosii. în vecii vecilor. dar neluminoasã. foc ce se deose este de cel cunoscut de noi. întunecati si la întuneric. printr-un chin de nedescris.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful