La steaua La steaua care-a rsrit E-o cale-att de lung, C mii de ani i-au trebuit Luminii s ne-ajung.

Poate de mult s-a stins n drum n deprtri albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre, Icoana stelei ce-a murit ncet pe cer se suie: Era pe cnd nu s-a zrit, Azi o vedem, i nu e. Tot astfel cnd al nostru dor Pieri n noapte-adnc, Lumina stinsului amor Ne urmrete nc.