Datoria profesorului de limba franceza-particularitati Comunicarea in limba franceza o cale spre civilizatie

Tranzitia spre o societate globala in cel de-al III-lea mileniu este marcata de intensificarea coexistentei a numeroase identitati culturale, marcand in acelasi timp tendinta catre un anumit tip de civilizatie globalizata. Respectul pentru diversitatea de culturi intelese ca sisteme de credinte, de valori, de traditii, obiceiuri si mentalitati, reprezinta unul dintre fenomenele dominante ale perioadei actuale si una dintre cele mai importante cuceriri ale secolului nostru. Etno-civilizatia implica disparitia civilizatiei ca element autonom si trecerea de la o civilizatie despre care vorbim la o civilizatie pe care o practicam. Comunicarea apare, asadar, ca fiind indisociabila de civilizatie din cel putin doua motive : pentru ca ea introduce reguli de interactiune care se schimba de la o cultura la alta si pentru ca reprezentarile atasate cuvintelor sunt tributare culturii interlocutorilor. Drept urmare invatarea unei limbi straine trebuie sa se fondeze pe mentinerea unei relatii puternice si vizibile intre limba-cultura-civilizatie fara schimbarea paradigmei didactice, chiar atunci cand se cauta modificarea reprezentarilor sau a practicilor profesionale. Invatarea unei limbi straine nu inseamna o eticheta noua pe obiecte cunoscute, ci a te obisnui sa analizezi ceea ce face obiectul comunicarii lingvistice. De aceea , datoria profesorului de limba franceza este de a pune elevul in situatia de a-si insusi si a practica comportamente lingvistice pe care nu le-ar avea daca ar pastra o atitudine de spectator vis-a-vis de limba franceza, el fiind tentat sa transpuna in franceza comportamente care exista in tara lui.

Deschiderea catre o dimensiune multiculturala

Diversitatea culturii omeneti este remarcabil. Formele de comportament variaz mult de la o cultur la alta. n articolul Lhomme sage antropologul Claude-Lvi Strauss i exprim cu toate acestea ngrijorarea fa de societile ameninate de uniformizarea cultural. Modelul propus ar fi cel al unei culturi postmoderne i transnaionale adic a unei culturi capabile s depeasc cele dou tentaii ideologice ale Europei moderne, respectiv cea de restaurare a culturii care a fcut gloria imperiilor de altdat i cea de a privi cultura ca o proprietate exclusiv naional. n acest sens, diferite programe care vizeaz plurilingvismul i pluriculturalismul sunt n derulare. Finalitatea lor declarat este ameliorarea comunicrii i a nelegerii mutuale ntre persoane n vederea luptei mpotriva intoleranei i a xenofobiei. Toate aceste aciuni se concentreaz asupra pregtirii cetenilor europeni pentru o mobilitate transeuropean. Mobilitatea presupune plurilingvismul. Este plurilingvist un individ care stpnete cel puin o alt limb dect limba sa matern. Din aceast perspectiv nvarea unei limbi strine nu poate neglija explorarea nuanelor, a semnificaiilor i a conotaiilor culturii. nvarea unei limbi strine nseamn a se mbogi, a confirma sau a infirma un savoir prealabil despre ara respectiv. Orice limba straina este un nou instrument de investigare a unei culturi noi.

Invatarea limbii franceze fara o initiere in cultura si civilizatia franceza ramane o invatare incompleta.Absenta contactului imediat cu faptul cultural francez a elevului si uneori chiar chiar a profesorului face ca interesul pentru acesta sa devina nul, deoarece din perspectiva interculturala el prezinta interes numai daca se inscrie in experienta socio-culturala a elevului, in experienta traita, in campul sau de intrebari. Elevii isi pot imbogati cunostintele despre istoria, geografia, arta, religia, guvernarea tarii respective. Profesorul, considerat n demersul intercultural ca un intermediar ntre o cultur i cealalt trebuie la rndul su s aib o formaie pluricultural sau o experien trit care s-i permit depirea cu succes a primei etape, cea de sensibilizare a elevilor la apropierea multicultural i s fie n stare s soluioneze anumite probleme marcate de complexitate sau incertitudine; s aib o viziune sistemic; s mobilizeze elementele pertinente pentru a face fa situaiilor unice constituind un savoir n i prin aciune. n faa dificultilor intrinsece ale colilor n a face fa la diversitate, profesorul devine constructor de sens a diverselor informaii pe care coala i societatea le transmit. Pedagogia intercultural impune o miz cu totul special de a gndi i regndi procesul de nvare a unei limbi, a unei culturi strine. Astfel n cadrul orelor de limb strin situaiile de alteritate se manifest la mai multe nivele: abstract (cellalt n raport cu mine), i concret (profesorul n raport cu grupul-clas, apoi profesorul n raport cu fiecare elev i fiecare elev n raport cu oricare din grupul-clas). Din perspectiva unei nvri interculturale, credem ca motivaiile, interesele i complexitatea emoional a celor care nva sunt importante, iar responsabilitatea celor care ii invata intrinseca.

In loc de concluzie...
... ne raliem intrutotul parerii profesorului Octavian Gutu care afirma ca profesorul nu-i un taumatolog ( facator de minuni), nici un guvernator de idei sau cel ce are in buzunar toate raspunsurile, ci un provocator, un creator de situatii incitante/atractive de dezbatere, un moderator, un intelectual-pedagog-dascal ce-si schimba nu numai ochelarii mereu, ci si meniul spiritual , care mai bine poarta haine vechi, dar cumpara carti noi, daruind invataceilor sai LECTII DE FERICITIRE. Cum ? Placandu-i ceea ce face, fiind un vesnic cautator de solutii novatoare, fugind de rutina, refuzand statutul de functionar si mai ales crezand in elev. Daca omul este rodul educatiei pe care a primit-o, asa cum spunea Helvetius, atunci cu siguranta educatorul are datoria de a face roadele stradaniei sale dulci. PROPUNATOR, PROF. MARIN GHEORGHE

Gutu, Octavian (2006)-Exista democratie in scoli?in Graiul Salajului nr.3505 /ianuarie, pag.6