ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAȚIEI, TINERETULUI ȘI SPORTULUI UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

EXPLOATAREA GAZELOR DE ȘIST PRIN FRACTURARE HIDRAULICĂ
STUDENT: DANIEL-ALEXANDRU ROATĂ

Bucureşti, Februarie 2014
1

Abstract: În prima parte a lucrării am considerat necesar să stabilesc cadrul legislativ ambiguu al acestei chestiuni, atât la nivel european, cât și la nivel național. Apoi voi continua cu evaluarea problemei pe care o ridică metoda de forare a gazelor de șist, printro comparație de tip cost-beneficiu, accentuând efectele acestei metode în România. Concluzionez cu cateva observații privind abordarea problemei pe care o avem în discuție, precum și cu privire la abordarea pe care consider că ar trebui să o aibă autoritățile publice vizavi de subiectul analizat în lucrarea de față.

Gazele de şist sunt considerate resurse neconvenţionale care se află într-o concentraţie mică în volume de rocă, cu dispersie pe suprafeţe mari, aflate la adâncimi de 2-3 km. Extragerea acestora se realizează printr-o tehnologie numită fracturare hidraulică, fiind singura tehnologie de exploatare a acestui tip de gaze cunoscută până în acest moment. Opoziția față de această metodă este considerabilă, daca nu chiar cvasiunanimă, în rândul activiștilor de mediu, al ONGurilor și al cetățenilor români. Consider că, în evaluarea acestui tip de exploatare, autoritățile publice din România ar trebui să cântărească argumentele pro și contra de o maniera costbeneficiu, bazându-se pe dovezile empirice existente și, în același timp, având în vedere metoda fracționării hidraulice într-un context comparativ cu celelalte metode de valorificare a resurselor energetice. Problematica gazului de şist prezintă un grad mare de noutate, acest fapt având două consecinţe majore. Atât la nivel global, dar mai ales la nivel naţional, “nu au fost elaborate suficiente studii care să stabilească cu certitudine care sunt efectele pe care le pot avea fracturarea hidraulică şi forajul orizontal, acestea rămânând deocamdată o necunoscută” (Simion 2013: p. 12). La nivelul ţării “nu există un cadru de reglementare şi nici un cadrul fiscal specifice exploatării resurselor neconvenţionale, actuala legislaţie fiind specifică industriei petroliere în general. Prin urmare, aspectele specifice exploatării gazului de şist rămân neacoperite de actuala legislaţie în vigoare.” (ibidem, p. 12). Un raport cerut de Comisia Europeană1 a concluzionat că “actualul cadru de reglementare existent la nivelul Europei este suficient pentru stadiul la care se desfăşoară acum activităţile de exploatare a gazului de şist. O nouă directivă dedicată gazelor de şist nu este imediat necesară” (Philippe & Partners 2011). Totuși, un studiu comisionat de un alt organ competent, Direcţia
1

Organism care reprezintă interesele Uniunii Europene în ansamblu

2

Generală Politici Interne din cadrul Parlamentului European2, trage semnale de alarmă cu privire la situația de fapt a acestei chestiuni: “nu există nici o directivă cuprinzătoare privind activitatea minieră, fiind absolut necesară realizarea unor analize detaliate referitoare la cadrul de reglementare al extracţiei gazului de şist şi a uleiului de şist, actualul cadru de reglementare prezentând o serie de lacune.” (Lechtenböhmer, Altmann, Capito, Matra, Weindrorf 2011) În România, încă nu există un cadru de reglementare a explorării şi exploatării acestui tip de resurse energetice. Referitor la impactul asupra mediului, Ministerul Mediului (2012) notează că nu s-au identificat proceduri de evaluare a impactului asupra mediului deschise pentru proiecte de explorare/exploatare a gazului de şist, la autorităţile de mediu din teritoriu. Astfel, se observă că “atât la nivel internaţional, dar şi naţional, actualul cadru legislativ nu stabileşte standarde suficiente privind evaluarea impactului asupra mediului şi nici standarde privind cele mai bune tehnici în domeniul fracturării hidraulice, în lipsa acestora fiind foarte greu de realizat o protecţie adecvată.” (Simion 2013: p. 12) În lumina celor de mai sus, voi purcede către cea de-a doua parte a acestei lucrări. În fapt, în lipsa unor evaluări concrete, propun să formăm un fir fenomenologic rațional și cognitiv atât asupra mecanologiei acestei metode de extragere a gazelor de șist, cât și a fenomenologiei producerii fiecărui risc în parte. Costurile sunt reprezentate în principal de riscuri de ordin ecologic. Unul dintre riscurile pe care metoda fracturării hidraulice le prezintă, atât pentru mediul înconjurător, cât și pentru oameni, este constituit de compoziția chimică a apei folosite în acest proces. Același raport al Parlamentului European arată că, datorită secretelor comerciale, compoziţia aditivilor folosiţi în timpul forărilor nu este pe deplin făcută publică, dar cercetătorii au identificat peste 750 de asemenea substanțe. Conform unei liste cuprinzând 260 de astfel de substanțe, furnizată de statul New York, aceasta conţine 58 de substanţe cu proprietăţi problematice. Dintre acestea, 6 fac parte din prima listă publicată de Comisia Europeană cu substanţe ce necesită atenţie deosebită din cauza potenţialelor efecte pe care le pot avea asupra omului şi asupra mediului, 17 sunt clasificate ca fiind toxice pentru organismele acvatice, 38 sunt clasificate ca fiind acut toxice pentru sănătatea urmană, 8 substanţe sunt clasificate ca fiind cancerigene. (Altmann 2012: p. 22, apud Wood et al. 2011)

2

Organism care reprezintă cetăţenii statelor membre UE şi este format din reprezentanți aleși direct de către aceştia

3

Un alt studiu realizat în Statele Unite de către Natural Resources Defense Council arată că, din cele 29 de state pe teritoriul cărora se folosește metoda de fracturare hidraulică, doar 14 dintre acestea au o legislație care prevede ca datele privind aceasta metodă să fie făcute publice. Dintre cele 14, niciunul nu prevede o dezvăluire completă a datelor cu privire la substanțele folosite în acest procedeu (McFeeley 2012: p. 1). Doresc să iau în calcul un risc biologic major: acela de poluare a tipurilor de ape (ape curgătoare, pânze freatice, atât de suprafața, cât și de adâncime) din zona de exploatare, risc datorat compoziției chimice a apei folosite în procesul de forare. Datorită naturii solului din regiunea Dobrogea, aceasta este una din zonele cele mai bogate în gaze de șist. Însă Dobrogea este specială și datorită faptului că, pe lângă pânzele freatice obișnuite, are o sursă inepuizabilă de apă freatică de foarte mare calitate, cunoscută ca și “Dunărea Subterană”. Aceste ape f reatice fosile, vechi de 90 milioane de ani și aparent unice în Europa, se întind de la 100 de metri până la 700-800 de metri adâncime. Această bogăție ar putea fi pusă în pericol de infiltrarea apei cu aditivi chimici, deoarece pentru extragerea gazelor neconvenționale se efectuează foraje verticale ce intersecteaza straturile sedimentare (șisturile) la adancimi cuprinse intre 1800 și 3600 de metri (Neamțu-Rizea; Rizea 2013: p. 7), iar pentru o singură forare poate fi nevoie de o cantitate de 10 milioane de litri de apă. De altfel, poluarea apelor reprezintă una dintre cele mai mari îngrijorări privind explorareaexploatarea gazului de şist prin metoda fracturării hidraulice. În acest sens Legea Apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996 dispune că “poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă”3. Fracturarea hidraulică contravine și cu prevederile art.17 care statuează că utilizatorii de apă au obligaţia “să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economisească apa prin recirculare sau folosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apă, să reducă poluanţii evacuaţi odată cu apele uzate şi să recupereze substanţele utile conţinute în apele uzate şi în nămoluri.”4 Riscurilor de poluare a apei li se adaugă și iminența poluării aerului cu cantități semnificative de benzen și toluen, substante cancerigene emanate de coșurile stațiilor de forare. În urma multor reclamații de la locuitorii orașului Dish, Texas, privind stări de rău și chiar morți animale, un studiu a fost realizat în august 2009. Studiul a evidențiat “prezența în cantități mari a compușilor
3

Parlamentul României - Legea apelor nr. 107 din 25 septembrie 1996 în Monitorul Oficial Nr. 244 din 8 octombrie 1996 4 Idem 3

4

carcinogeni si neurotoxici, atât în atmosferă, cât și pe proprietățile locuitorilor” (Altmann 2012: p.16, apud Texas Commission on Environmental Quality 2009). Același studiu a conchis că, în lipsa oricărei alte activități industriale în regiune, exploatarea gazelor este unica sursă a respectivei poluări. (ibidem, p. 16) Privind lucrurile dintr-o perspectivă geologică, țin să amintesc o serie de riscuri ce nu pot fi trecute cu vederea. Principal este riscul de înmultire și amplificare a unor cutremure deja existente, precum si favorizarea crearii unor noi fronturi de falie, care pot înmagazina, la randul lor, energie tectonica și să genereze cutremure locale de magnitudine medie. Voi argumenta cu două exemple. Activitatea seismică în zona Arkansas, SUA a crescut de 10 ori în ultimii ani, acest lucru fiind pus pe seama fracturării hidraulice din șisturile Fayeteville. În regiunea Fort Worth, SUA s-au înregistrat 18 cutremure între 2008 și 2012 (Altmann 2012: p. 33). Voi încerca să raportez acest risc la România, arătând efectele aferente. Conform ciclului realizat de către seismologi, România se află în perioada de maximă probabilitate a producerii unui cutremur de mari dimensiuni, începerea exploatării gazului de şist la scară comercială putând avea efecte catastrofale. Zona Bârlad-Vaslui este iarăși una din cele mai bogate zone în materie de gaze de șist. Paradoxal, natura solului din aceasta regiune ridică pericolul alunecarilor de teren. Zona Bârlad este cunoscută a avea mari probleme cu eroziunea solului, fiind o zonă foarte săracă în apă. Expertul geolog Gabriel Sava (2012) afirma că “aceste cutremure de suprafață sunt ideale pentru a destabiliza dealurile din acea zonă. Mișcările scurte și energice realmente lichefiază solul, care se comportă ca o curgere de lahar. Numărul de alunecări de teren va crește, așadar, exponențial.” O problemă de importanță majoră ridicată de riscul sesmic o constituie problema Centralei nucleare de la Cernavodă. O dată prin prisma faptului că Dobrogea se află pe microplaca Moesica a Mării Negre. Aceasta este “adormită”, însă poate fi activată în urma cutremurelor generate de forarea prin fracturare hidraulică. În același timp, “în acest moment se poate spune că s-a reactivat şi falia Vidraru - Snagov - Shabla, care se prelungeşte sub Marea Neagră, falie care produce cutremure de suprafaţă foarte periculoase” (Rizea 2013: p. 11, apud Mocanu 2010). Ea poate produce cutremure de magnitudine medie, cu hipocentrul la adâncimi mici si medii (570 km), care se caracterizează prin mișcări scurte și violente; adica cu efect de distrugere maxim. Centrala nucleară de la Cernavodă este situată exact pe direcția faliei Vidraru - Snagov – Shabla. Această falie ar putea fi ”ținută în priză” de cutremurele locale produse de activitatea de forare
5

din Dobrogea (Costinești, Eforie, 2 Mai, Adamclisi). Respectivele perimetre se află la o distanţă relativ mică de Centrala Nucleară de la Cernavodă. În acest sens, fracturarea provocată în mod constant, în aproprierea centralei nucleare, prezintă un risc deosebit pentru siguranţa mediului şi a populaţiei. Un alt impact negativ pe care exploatarea gazelor de șist îl poate constitui este asupra turismului. În fapt, voi face referire la o hotărâre5 prin care Guvernul României nu numai că a aprobat exploatarea gazelor de şist în zonă, dar a și concesionat pentru explorare-dezvoltareexploatare perimetrul EX-3 Băile Felix. Acest lucru afectează în mod direct stațiunea Băile Felix, obiectiv turistic de importanță națională, însă care în acest context riscă închiderea. Fiindcă am început cu efectele negative pe care acest tip de exploatare le poate avea, consider echitabil să menționez și aspectele pozitive ale acestei chestiuni, și anume beneficiile. Exploatarea gazelor de șist prin metoda de fracturare generează emisii reduse de gaze cu efect de seră, în comparație cu gazul convențional și cărbunele. (Scrădeanu 2013: p. 7, apud R.W. Beck 2010). Într-o perioadă în care eforturile cu privire la reducerea efectului de seră sunt în plină desfășurare șî în contextul în care o parte însemnată din gazele cu efect de seră la nivel mondial este generată de emisiile exploatărilor de gaze convenționale si cărbuni, o sursă alternativă nu poate reprezenta decât un aspect pozitiv. La începutul anilor 2000, SUA era nevoită să importe 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate. În 2005 dezvoltă tehnologia de exploatare a gazelor de șist, pe care o exploatează masiv. Ca o urmare, în anul 2011, importurile SUA în materie de gaze au scăzut de la 100 la numai 20 miliarde de metri cubi (Rizea 2013: p. 5) În același timp, în Statele Unite ale Americii, acest lucru a resuscitat industria chimică, prin construcția a noi situri de exploatare a gazelor și crearea a 17.000 de noi locuri de muncă (Wood MacKenzie 2010) Este lesne de afirmat că descoperirea gazelor de șist redeschide lupta acerbă pentru controlul energiei la nivel zonal si mondial si reconfigurează harta intereselor geostatice ale marilor puteri (Rizea 2013: p. 2). În principal, deoarece aprobarea și răspândirea acestei tehnologii ar da naștere unor schimbări geopolitice imense. O valorificare a resurselor de gaze de șist de către statele
5

Guvernul României - Hotărârea Nr.887 din 14 noiembrie 2013 în Monitorul Oficial Nr. 721 din 22 noiembrie 2013

6

membre ale Uniunii Europene ar avea drept consecință imediată anularea monopolului instituit de Rusia asupra Europei, cu privire la furnizarea gazelor naturale. De altfel, ipotezele care susțin că mișcările de protest de la Pungești ar fi fost regizate și susținute de o entitate externă al cărei interes direct este păstrarea dependeței energetice a României (Rizea 2013: p. 9) rămân valabile. Pe de altă parte, doresc să reiterez poziția avută de Simion în 2013. Aceasta susține că ţara noastră este cunoscută a fi unicul deţinător de rezerve semnificative de țiţei din zona Centrală şi Est Europeană şi care are cele mai mari rezerve de gaze naturale din zonă. În acest context, autoarea propune ca exploatarea gazelor de șist să nu fie o prioritate în acest moment pentru autoritățile publice din România, care ar putea amâna începerea exploatării gazului de şist, cel puţin până la momentul publicării studiilor de impact comandate de către autorităţile europene (Simion 2013: p. 13). Concluzionând, doresc să afirm că, în lumina argumentelor pro și contra, problema exploatării gazelor de șist apare a fi una extrem de sinuoasă și care necesită o abordare mult mai amănunțită: un efort conjugat la care să participe nu numai diferite ramuri ale ştiinţei (fizica, biologia, geologia etc.), ci şi sfera politică și a dezvoltărilor regionale.

7

BIBLIOGRAFIE

Altmann, M. (2012) Unconventional Gas Extraction: Main Environmental Impacts on Surface and Subterranean Waters, Landscape and the Region, Air and Climate, Ludwig-BölkowSystemtechnik GmbH, Vitoria-Gasteiz Hammer, R.; VanBriesen, J. (2012) In Fracking’s Wake: New Rules are Needed to Protect Our Health and Environment from Contaminated Wastewater, Natural Resources Defense Council, Washington DC Ionescu, G. (2012) Gazele de șist – o nouă provocare, Asociația ALMA-RO, București Lechtenböhmer, S.; Altmann, M.; Capito, S.; Matra, S.; Weindrorf, W.; Zittel, W. (2011) Impacts of shale gas and shale oil extraction on the environment and on human health, European Parliament, Directorate General for Internal Policies, Policy Department A: Economic and Scientific Policy, Brussels McFeeley, M. (2012) State hydraulic Fracturing Disclosure rules and Enforcement: A Comparison, Natural Resources Defense Council, Washington DC Monitorul Oficial Nr. 244 din 8 octombrie 1996, București Monitorul Oficial Nr. 721 din 22 noiembrie 2013, București Neamțu-Rizea, C.; Rizea, M. (2013) Exploatarea gazelor de sist – scurta abordare tehnica, Universitatea de Petrol și Gaze, Ploiești Philippe & Partners law firm (2011) Final report on unconventional gas in Europe, European Commission, Brussels Rizea, M. (2013) Exploatarea gazelor de șist – între controverse și necesitate, Universitatea Ecologică din București, București Scrădeanu, D. (2013) Puncte fierbinți în explorarea gazelor de șist în România și riscuri asumate, Facultatea de geologie si geofizică, Universitatea din București, București Simion, L. (2013) Gazul de șist – aspecte legislative în Gazele de Șist - probleme ecologice, oportunități economice, Universitatea Ecologica din București, București

8

RESURSE WEB Bărbătei, M. (miercuri, 28 martie 2012) Exploatarea de la Bârlad poate declanşa cutremurul aşteptat din Vrancea în Cotidianul, Bucuresti, disponibil pe Internet la adresa http://www.cotidianul.ro/exploatarea-de-la-barlad-poate-declansa-cutremurul-asteptat-dinvrancea-ii-177589/ [accesat la 31.01.2014, ora 19:27] Brantley, S. M.; Meyendorff, A. (miercuri, 13 martie 2013) The Facts on Fracking în The New York Times, New York, disponibil pe Internet la adresa http://www.nytimes.com/2013/03/14/opinion/global/the-facts-on-fracking.html [accesat la 31.01.2014 ora 23:03] Ministerul Mediului şi Pădurilor (2012) Informaţii deţinute de Ministerul Mediului şi Pădurilor cu privire la proiectele de explorare şi exploatare a gazului de şist, disponibil pe Internet la adresa http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/gaze_sist.htm [accesat la 31.01.2014 ora 13:08]

9

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful