Analele Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, Bucureşti, Seria Istorie – Serie nouă, Anul 1, Nr. 1, 2010, p.

93-97 ISSN 2068 – 3766 (online); ISSN 2068 – 3758 (CD-ROM); ISSN 1584 – 3343 (print)

ATITUDINEA ROMÂNIEI FAŢĂ DE TRATATUL DE PACE RUSO-TURC DE LA SAN-STEFANO (1878)
Prof. univ. dr. Sorin Liviu DAMEAN Universitatea din Craiova

Participarea glorioasă a armatei române la războiul de independenţă avea să fie urmată de o
veritabilă campanie diplomatică menită a asigura drepturile României şi menţinerea integrităţii sale teritoriale. Încă din 29 decembrie 1877 Domnitorul României, Carol I, preciza - într-o scrisoare adresată Marelui Duce Nicolae - că posibilitatea încheierii armistiţiului şi a preliminariilor păcii a produs o vie emoţie în rândul opiniei publice din ţară, România fiind îndreptăţită a participa la aceste negocieri în baza cooperării dintre cele două armate1. Privită din unghiul de vedere al diplomaţiei ţariste, participarea reprezentantului român la tratativele de pace nu era de dorit din motive lesne de sesizat. De aceea, se recomanda Guvernului de la Bucureşti să se adreseze direct cercurilor politice de la Petersburg, în acelaşi sens pronunţându-se şi Marele Duce Nicolae, care ţinea să afirme în plus că „interesele românilor nu au fost uitate” 2. La rândul său, Alexandru al IIlea îl însărcinase pe Ignatiev să-i explice primului ministru român anumite chestiuni legate de negocierile de pace, oferind asigurări privind „interesul amical pe care-l poartă României”3. La 21 ianuarie/2 februarie 1878, Marele Duce Nicolae îi scria din nou Domnitorului, mărturisindu-i că a primit preliminariile păcii transmise de la St. Petersburg, unde interesele României au găsit o justă satisfacţie prin recunoaşterea independenţei din partea Porţii şi printr-o despăgubire teritorială4. Un asemenea mod de a privi lucrurile l-a determinat pe Carol I să sondeze din nou disponibilitatea Cabinetelor europene faţă de recunoaşterea independenţei şi neutralităţii României, înainte de semnarea păcii. Domnitorul apelează în acest sens la serviciile lui Ion Ghica, ce se va deplasa la Londra, cu scopul de a câştiga simpatia şi un eventual sprijin diplomatic din partea Guvernului britanic5, el însuşi interesat în împiedicarea oricărei tentative din partea ruşilor de a ocupa Constantinopolul şi Strâmtorile6. La curent cu iniţiativa Guvernului princiar, cancelarul Gorceakov ţinea să-i precizeze limpede generalului Iancu Ghica decizia Rusiei de a respinge cu fermitate orice fel de dezbateri, în cadrul viitorului congres european, privind neutralizarea României, o astfel de propunere fiind socotită „o ofensă directă la adresa ei” 7. Pe de altă parte, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, solicita agentului român de la Paris, Callimachi-Catargi, să-l contacteze pe ambasadorul otoman din capitala Franţei, pentru a tatona terenul în vederea recunoaşterii independenţei de către Poartă. O asemenea iniţiativă, dacă era încununată de succes, ar fi înlăturat – în opinia şefului diplomaţiei române – pretenţia Rusiei de

Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare, se va cita: A.N.I.C.), fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 227. Ibidem, f. 89 verso. 3 Ibidem, f. 90 verso. 4 Ibidem, f. 92. 5 Anastasie Iordache, Ion Ghica. Diplomatul şi omul politic, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995, p. 323. 6 Richard Millman, Britain and the Eastern Question, 1875-1878, Oxford, Clarendon Press, 1979, p. 372. 7 Corespondenţa generalului Iancu Ghica, 2 aprilie 1877-8 aprilie 1878, editată de generalul Radu Rosetti, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1930, doc. XC, p. 125-126.
2

1

93

. posesiunea asupra sudului Basarabiei şi a Deltei Dunării nu ar face altceva decât să consolideze independenţa României şi ar încununa cu succes misiunea care i-a fost încredinţată în 1856. 1994. vol.D. Anglia şi Puterile aderă la retrocedarea Basarabiei”14. dosar nr. adoptau în unanimitate o moţiune ce reliefa limpede hotărârea României de a menţine inviolabilitatea teritoriului. 10 Corespondenţa generalului Iancu Ghica. 152. f. reprezentanţii naţiunii respingând orice tranzacţie în privinţa sudului Basarabiei. se va cita: I. 8 94 . Brătianu fiind convinşi că „pentru a ajunge la un compromis cu Rusia. aceea „de a supraveghea.)”11. vol. p. XCII. garanţie reînnoită de Rusia prin art. IV. diplomaţia de la Bucureşti încerca să demonstreze că schimbul propus de Rusia era prejudiciabil intereselor româneşti. Îngrijorat de materializarea unei asemenea intenţii. partea II-a.C. nr. Documente (în continuare.C. Numai că ministrul de Externe francez nu era deloc înclinat să dea curs unei asemenea iniţiative. I. N. Suveranul declarase pe un ton ferm că „nu poate să se învoiască la cedarea Basarabiei (a sudului acesteia – n.. cu mari jertfe materiale şi umane. 11 A. 313. 445-446. care pentru Rusia reprezenta „o chestiune de onoare şi de demnitate naţională”10. potrivit căreia: „Imperiul german nu va sacrifica amiciţia sa cu Rusia” 15. 451. Bucarest. p. La rândul său. Memoriile Regelui Carol I al României. ediţie de Stelian Neagoe. vol. 28. cu energie şi statornicie. mărturisind enormele dificultăţi ce ar provoca în România orice rectificare de teritoriu. 128-129. p. Iorga. abandonarea sudului Basarabiei ar antrena după sine rezultate nefaste şi ar determina reacţia potrivnică a opiniei publice româneşti. 266. economice şi administrative. şi tocmai de aceea prefera să obţină dinainte recunoaşterea independenţei. Bucureşti. dosar nr. p. Domnitorul adresa o nouă scrisoare Ţarului Alexandru al IIlea. 17/1878. fond Casa Regală. f. partea II-a.D. materiale.D. Carol I îi destăinuia consulului francez la Bucureşti temerea faţă de tendinţa Rusiei de a trata retrocedarea sudului Basarabiei direct cu Poarta. 1977. o Românie independentă şi omogenă corespunde atât intereselor vecinilor. se va cita: „M. că a participat. II. Cabinetul de la Petersburg comunica formal intenţia de a reocupa cele trei judeţe basarabene.). 1938. vezi şi Memoriile Regelui Carol I. de drept. la războiul de la sud de Dunăre şi că. Correspondance diplomatique roumaine sous le Roi Charles Ier. IV.R.R. Germania. 17/1878. p. II.. De un martor ocular. 9 Independenţa României. libera navigaţie pe Dunăre”13. 252. Camera Deputaţilor şi Senatul. doc. oferind României drept „compensaţie” teritoriul dobrogean. 14 I. nr.”). atât Carol I. Prin urmare.R. întrucât nu dorea să indispună diplomaţia rusă. 13 A. 155. în cursul întrevederii cu Ignatiev. nr. doc. fond Casa Regală. au fost practic spulberate de afirmaţia categorică a lui Bismarck. doc. p. deci în afara preconizatului Congres european. vol. 16. doc. prin răpirea sudului Basarabiei fiind dificil de a stabili comunicaţii cu Dobrogea. ca şi a intereselor. IV. partea II-a. 2 din convenţia de la 4/16 aprilie 1877. p. încă o dată. după dezbateri aprinse. în curs de afirmare. p. în pofida tuturor consideraţiilor istorice şi politice.. Speranţele Domnitorului în dobândirea unui suport diplomatic al patriei de origine. De altfel. Faţă de ameninţările şi ingratitudinea Rusiei. Într-un Memoriu înaintat Puterilor europene. Editura Machiavelli. Se confirma. având în vedere următoarele motive: că integritatea teritorială era garantată de Puterile europene. că partea română şi-a respectat cu fidelitate obligaţiile ce derivau din această convenţie. 12 „Monitorul Oficial” (în continuare. vol. în fine. O. 15 Memoriile Regelui Carol I. 27 ianuarie 1878. 58-64. cât şi premierul Ion C. 39. În schimb. 29. doc. 270. p. II. Domnitorul nutrea speranţa că diplomaţia franceză va interveni la Constantinopol în acest sens9. Demersurile în favoarea recunoaşterii independenţei înaintea încheierii tratatului de pace nu au dus la rezultatul scontat.N. provincie separată de restul României de către fluviul Dunărea şi mlaştinile impracticabile situate în aval de Călăraşi şi până la Brăila. faptul că Puterile europene ţineau prea mult la propriile interese pentru a mai face concesii unui stat mic. 146.I.I. vol. nr. Editura Academiei Române. 63. nr 660. cât şi Europei12.N.a încorpora sudul Basarabiei ca „teritoriu turcesc”8. La jumătatea lunii ianuarie 1878.n.

p. 27 Vezi Acte şi documente din corespondenţa diplomatică a lui Mihail Kogălniceanu. iar în Senat. 17/1878.. fond Casa Regală. la rândul ei. partea II-a. 24 Ibidem. Alexandru al II-lea „va ordona ocuparea României” şi va proceda la „dezarmarea” armatei noastre21. 99 verso. vol. 28 A. 25 Academia Română. textul a fost publicat şi în Documente privind Istoria României. Bucureşti.I.N. Bucureşti. 89. tom I. doc. M. Acest act. IV. 289. printre altele. 91. care.I. fond Casa Regală. I. p. Bucureşti. Bucureşti. fond Casa Regală. rămasă însă fără răspuns24. 8).C. Însuşi Ţarul îl asigura pe Carol I de afecţiunea sa. Editura Academiei Române. erau respinse propunerile Ţarului26 şi ale cancelarului Gorceakov referitoare la încheierea unei noi convenţii pentru reglementarea trecerii trupelor ruseşti din Bulgaria pe teritoriul României27. 99. care a luptat la Plevna în faţa Împăratului Alexandru al II-lea.N. 1954.N. 1896. Războiul de independenţă. 100-104. fără participarea delegatului român şi fără ca acesta să aibă cunoştinţă de stipulaţiile respectivului document. vol. Astfel. I. 16 martie 1878. 16/1877. vol. 19 preconiza că Sublima Poartă va ceda sangeacul Tulcea (Dobrogea). VII. 1913. p. IX. 2003. Editura Enciclopedică. nr 162. Consiliul de Miniştri. spre disperarea justificată a cercurilor conducătoare de la Bucureşti. p. p. 694. Petersburg” trimis de generalul Iancu Ghica17. 22 Memoriile Regelui Carol I. fond Casa Regală.. Totodată. Luând cunoştinţă de prevederile Tratatului ruso-turc. O. îşi rezerva dreptul de a le schimba cu sudul Basarabiei. f. Onciul. dosar nr. Socec. fond Casa Regală. nr.R. f. Kogălniceanu s-a lansat „într-o diatribă violentă” la adresa Rusiei.. nr. art. ce echivala cu o ocupare militară efectivă. dosar nr. ci prin intermediul „Jurnalului de St. 60. 16/1877. 163. 26 Alexandru al II-lea îi comunica lui Carol I necesitatea încheierii unei înţelegeri privind retragerea trupelor ruseşti din Bulgaria pe teritoriul românesc.N. declarând „nul şi neavenit” actul încheiat la San-Stefano20. „de uimitoare nerecunoştinţă a Rusiei faţă de aliata sa”19. 155. o notă diplomatică baronului Stuart. telegramă confidenţială a lui Brătianu către Bălăceanu. la 12/24 aprilie 1878. doc. dosar nr.”.. 23 A. p. Carol I avea să replice cu demnitate: „O armată. 18 A. cât şi în rândul opiniei publice din ţară18.N. 288. se stipula dreptul de trecere pe teritoriul românesc. În astfel de împrejurări alarmante. f. dosar nr. însă cu anumite condi ii. Ţarul se vedea forţat să adopte alte măsuri28. 16/1877. Guvernul princiar afla despre condiţiile păcii şi nu în urma unei notificări din partea diplomaţiei ruse. dosar nr. avea să decidă ca armata să ia „poziţiune de apărare”. CXLIV. 21 Corespondenţa generalului Iancu Ghica. f. ceea ce a produs o „surpriză penibilă” atât la nivelul cercurilor conducătoare. dosar nr. 17 Corespondenţa generalului Iancu Ghica. Ca atare. Se preciza clar că în eventualitatea unui refuz din partea Guvernului român în vederea încheierii acestui aranjament. în contradicţie cu „adevăratele interese ale României” 23. dar nu se va lăsa să fie dezarmată!” 22. Mai mult decât atât. Deloc intimidat de avertisment. independenţa României (art. f. 16 95 . Guvernul princiar declara urbis et orbi că nu va ceda „decât forţei”. venerabilul cancelar sublinia că.I. În acelaşi timp.C. Delta Dunării şi Insula Şerpilor către Rusia. 166. 17/1878. 19 D. poate să se bată până va fi nimicită. Gorceakov ţinea să-i precizeze generalului Iancu Ghica atitudinea intransigentă a cercurilor politice de la Petersburg în privinţa dreptului de trecere a trupelor ruseşti. 20 „M.D. timp de doi ani. 17/1878. p. Abia la 9 martie. 100-110. II.C. Situaţia tensionată atinge apogeul în momentul în care se constatau mişcări ale trupelor ruseşti în jurul Capitalei şi stabilirea unor regimente în diferite puncte strategice ale ţării. doc. ministrul de Externe adresa în acest sens. p. vol.. 171-172.C.Tratatul de pace de la San-Stefano între Imperiul Otoman învins şi Rusia ţaristă învingătoare avea să fie semnat la 19 februarie/3 martie 187816. vol.I. Din istoria României. Vădit nemulţumit de atitudinea protestatară a Cabinetului de la Bucureşti şi de încercarea acestuia de a câştiga simpatia Cabinetelor europene în favoarea cauzei româneşti. dar regreta atitudinea unor persoane din Guvernul de la Bucureşti. a trupelor ruseşti ce staţionau în Bulgaria (art. doc.C. 363-367. p. O asemenea stare de spirit era Textul tratatului în A. 22 aprilie 1878. 117-118. 1 740-1 741.. convocat de urgenţă. f. Domnitorul însuşi efectuând inspecţii militare în Oltenia25. A. care creează raporturi tensionate. consacra. Istoria Românilor. fascicola 1. 117. CLI. 5). p.I. în eventualitatea în care autorităţile de la Bucureşti se opun trecerii trupelor Ţarului prin teritoriul românesc.

Iaşi. 37 Memoriile Regelui Carol I. o parte a flotei sale ocupând Strâmtorile31. 234-235. p. acceptul acesteia pentru preluarea celor două provincii sau măcar numai a Bosniei. V. 94-95. 421-422. În acest context. I. Bucureşti. în special. doc. Bismarck nu numai că sugera încetarea oricărei rezistenţe în ceea ce priveşte sudul Basarabiei. reanexarea sudului Basarabiei de către Rusia. dacă Andrássy va sprijini Anglia în alte probleme. Austro-Ungaria era nemulţumită.N. Ca atare. p. Studii de istorie modernă. cum ar fi aceea referitoare la restrângerea frontierei Bulgariei la nord de Munţii Balcani. fond Casa Regală. în volumul Cum s-a înfăptuit România modernă. Având în vedere noile circumstanţe. 411-419. dosar nr. p. Editura Universităţii „Al. la rândul său. la apogeu” 29. p. care concluziona că „sentimentul antirus în aceste Principate a ajuns . 241. 1997. Reacţii şi atitudini. 35 A. Românii în conştiinţa Europei. Pe de altă parte. 30 29 96 . IV. 32 Ibidem. II. Prin urmare. 31 Richard Millman. vol. p. În timp ce Andrássy îndemna la împotrivire. 33 Ibidem. 290 şi urm. Editura Veritas. cu scopul. nemărturisit. 6. 387. avea să fie forţat a-şi reconsidera poziţia intransigentă. De aici înainte. la Reichstadt. Bismarck şi Ion C.C. Aceasta din urmă oferea asigurări privind acordul său pentru ocuparea Bosniei şi Herţegovinei. Extras din „Revista Istorică Română”.I. tendinţa de constituire a Bulgariei mari. Cabinetul german se arătase „extraordinar de rezervat”. p. 204. în volumul De la constituirea naţiunii la Marea Unire. Anglia adoptase o atitudine belicoasă. Cercurile politice britanice nu puteau admite accesul Imperiului rus – prin exercitarea unui adevărat „protectorat” asupra Bulgariei – la Bosfor. prevederile de la San-Stefano provocaseră reacţia imediată a guvernelor de la Londra şi Viena. de încălcarea angajamentelor asumate anterior. V. Brătianu. nr. după cum nu era de dorit nici întărirea poziţiei acestuia prin noile anexiuni din Asia. Diplomaţia României în slujba împlinirii idealului naţional.evocată şi de reprezentantul britanic la Bucureşti. p. Iaşi. Opoziţia faţă de constituirea unui mare stat slav până la Marea Egee şi faţă de achiziţiile ruseşti în Armenia. Cristian. 36 Vezi Gh. confruntat cu spectrul izolării şi eventualitatea constituirii unei coaliţii europene ostile35. 1994. Cum era de aşteptat. 425-426. de la Dunăre până la Marea Egee. prin negocieri secrete cu Poarta.. reprezentând o veritabilă „piatră de încercare” a raporturilor între Marile Puteri30. f. p. Platon. vol. în care să fie discutate stipulaţiile tratatului ruso-turc. I. 121. de răscumpărarea căilor ferate de către statul român37. Austro-Ungaria era însă mai mult preocupată de limitarea duratei şi extinderii ocupaţiei ruseşti la sud de Dunăre34. Dardanele şi Marea Mediterană. Cabinetul de la Petersburg. Brătianu la Viena şi Berlin. I. cu scopul de a câştiga simpatia guvernelor respective în favoarea cauzei româneşti. care să rediscute condiţiile păcii de la San-Stefano. Brătianu. În egală Independenţa României în conştiinţa europeană. 1998. Târgu-Mureş. ceea ce diplomaţia otomană a refuzat categoric33. ceea ce avea să dea anumite speranţe Guvernului princiar faţă de o posibilă sprijinire a revendicărilor româneşti. Grigore Ploeşteanu. Cuza”. 17/1878. vol. În schimb. eforturile diplomaţiei române şi ale Domnitorului aveau să se concentreze în direcţia obţinerii unui sprijin mai eficient din partea Cabinetelor europene în perspectiva convocării unui congres. de Rusia în privinţa provinciilor Bosnia şi Herţegovina. Carol I îl trimite pe Ion C. Vezi Gh. Studii şi articole. I. În egală măsură. 34 Ibidem.. 382. Independenţa României şi Puterile europene. de asemenea. p.. cit. anunţându-şi disponibilitatea faţă de convocarea unui Congres. ocupaţia şi controlul Bulgariei constituiau probleme asupra cărora era dispusă a negocia32. Bucureşti. p. dar se arăta preocupat. de a crea dificultăţi Rusiei şi a o face mai receptivă la propunerile austriece36. Cuza”. 39.. op. monarhia dualistă va încerca să obţină. promiţând în schimb suport diplomatic pentru revizuirea Tratatului de la San-Stefano. 1936. Editura Universităţii „Al. s-au purtat negocieri secrete între diplomaţia de la Viena şi cea de la Londra. precum şi necesitatea neutralizării Strâmtorilor reprezentau obiective prioritare. pentru care diplomaţia britanică era gata a se lupta. reducerea despăgubirilor de război. 1993.

dosar nr. f. Puterile europene nu pot discuta despre situaţia românilor. p. de a încheia tratate. judeca cu severitate conduita Rusiei faţă de România şi constata că Împăratul Wilhelm I a fost extrem de dur cu Principele Carol. dosar nr. fără români. 79. ministrul de Externe austro-ungar afirma că România poate conta pe amiciţia şi sprijinul diplomaţiei de la Viena în timp de pace şi pe alianţa sa în eventualitatea unui nou război în Orient41. Prinţul Carol Anton recomanda fiului său o politică realistă. fond Casa Regală. Ceea ce solicita Guvernul princiar era participarea la Congres nu pe picior de egalitate cu puterile semnatare ale Tratatului de la Paris. 5-9. Totodată. Tratatul de la San-Stefano era fără nici o valoare. Cu toate acestea. 100. vol. nici de teoria interesului german privind asigurarea libertăţii la gurile Dunării.C. pentru că s-a încheiat fără participarea noastră40. A. 41 Ibidem. fascicola 1 . într-o altă circulară. 38 39 Ibidem. că trebuia cu orice preţ demontată aserţiunea privind neadmiterea României din cauza faptului că nu i se recunoscuse independenţa. I. Atitudinea lui Carol I şi a Guvernului princiar de respingere a Tratatului de la San-Stefano apărea în opinia diplomaţiei vieneze drept „admirabilă”. diplomaţia de la Bucureşti îşi va concentra toate eforturile în direcţia admiterii unei delegaţii la preconizatul Congres de pace. în acest sens Ion Bălăceanu primind instrucţiuni de a face apel la sentimentele binevoitoare ale contelui Andrássy39.măsură. monarhia dualistă susţinând interesele româneşti atâta timp cât acestea puteau constitui un mijloc de presiune asupra cercurilor de la Sankt Petersburg. 40 Ibidem. Franţa îşi manifesta dezinteresul faţă de chestiunea sudului Basarabiei. 79. În asemenea împrejurări. ci pentru a-şi susţine punctul de vedere în tratarea acelor chestiuni care o privesc îndeaproape. România avea dreptul de a declara război şi de a încheia pacea. Oricum. p. 17/1878. în sensul concretizării promisiunilor Ţarului de la Reichstadt în privinţa Bosniei şi Herţegovinei. f.N. 43 A. Mihail Kogălniceanu sublinia. Waddington. în care scop N. 17/1878. întrucât nu erau mari speranţe în adoptarea unei conduite comune a Puterilor europene împotriva Rusiei38. f. 116. 42 Acte şi documente din corespondenţa diplomatică a lui Mihail Kogălniceanu.I. În virtutea vechilor capitulaţii cu Poarta. pentru a-şi expune revendicările şi pentru a susţine cauza românească.C. Bălăceanu îl informa pe Kogălniceanu de intenţia diplomaţiei ruse de a reglementa „chestiunea orientală” prin „aranjamente particulare cu Germania şi Austria”. Ignatiev primise o misiune specială42. atitudine de înţeles totuşi în condiţiile în care Bismarck nu se lăsa influenţat în politică nici de sentimente de simpatie faţă de România.I. urmând a adopta la Congres o atitudine similară cu cea a celorlalte Puteri europene43.. fiind singura cale de urmat. Ministrul de Externe francez. fond Casa Regală.. Guvernul princiar îşi exprima speranţa că diplomaţia vieneză va lua iniţiativa în ceea ce priveşte propunerea admiterii delegaţilor români la viitorul congres de pace. f. O astfel de poziţie „favorabilă” nu trebuie să surprindă. 97 .N. 83.

germană). lista tabelelor. whishing to publish a contribution in the review AUCDCI. 211 ISSN 2068 – 3766 (online). paragraph 1. fără paragrafe).27 cm. prenume abreviat. paginile. locul apariţiei revistei. Oxford-Humanities references system for notes in text/footnotes and bibliography.05. histograme şi tabele în fişiere word separate. 5 maximum keywords. photos and drawings in a separate folder. anul apariţiei lucrării. The entire responsibility for the specialized information of the articles’ content and for the translation is to be assumed by the authors. tables an charts in separate word documents. margins of 2 cm. justified. 2010. font Times New Roman. saved in . Deadlines for sending the contributions (date of arrival): 1 of February (for 1st issue). nu se abreviază denumirea revistelor şi a editurilor. rezumat (limba engleză. maxim 5). anul apariţiei lucrării. ISSN 2068 – 3758 (CD-ROM). In: numele editorului. 1 of November (for 4th issue). germană (format A4. font Times New Roman. germană. 3). 2). a nu se folosi tasta Tab şi nici bara de spaţiu pentru paragrafe. histogramele şi figurile trebuie să fie citate în text. franceză. 1. spaţiere la un rând. revista. margini de 2 cm. titlul.2004 referitoare la buna conduită în cercetarea ştiinţifică. nume autor. 1 of May (for 2nd issue). numărul volumului. germană). prenume abreviat. anul apariţiei lucrării. 21. bibliografie de tip Oxford-Humanities aranjată alfabetic după autori: nume autor. p. keywords (limba engleză. franceză. mărimea 10. responsabilitatea exclusivă pentru acurateţea rezumatelor în limbă străină. nume autor. 1 noiembrie (pentru nr. histogramelor şi figurilor (bilingv. 1 of August (for 3rd issue).27 cm. Seria Istorie – Serie nouă. list of tables. Nr. titlul. Termenele ultime de primire a articolelor: 1 februarie (pentru nr. name of the author(s). abstract (maximum 10 lines). line spacing single. materiale grafice scanate alb/negru sau color la 300 dpi (fotografii) şi 600 dpi (desene). © All rights reserved to the authors.ro) sau pe CD prin poştă. Materials may be sent by e-mail or on CD by mail. justified. 600 dpi for drawings. institution and email address.jpg format). paginile (periodice). Bucureşti. 1 mai (pentru nr. Autorii îşi asumă. Instructions for the authors To the authors from abroad. Times New Roman 12. 4). © Toate drepturile sunt rezervate autorilor. images scanned black/white or colour at high resolution (300 dpi for photos. numele autorului (autorilor). locul apariţiei. MS-Office 2003. prenume abreviat.jpg. de asemenea. charts and caption of figures. line spacing single. salvate în format . transfer. Responsabilitatea privind conţinutul articolelor şi studiilor revine în totalitate autorilor. 206 din 27. justified. German text. franceză. Este de preferat trimiterea materialului prin e-mail (pentru fişiere mari utilizaţi website: www. titlul volumului. bibliography included (page setup A4. ISSN 1584 – 3343 (print) Instrucţiuni pentru autori Autorilor care doresc să publice în paginile revistei AUCDCI (aspirantă la CNCSIS categoria B). no paragraph. instituţia şi adresa de e-mail a autorului (autorilor). le supunem atenţiei normele de redactare şi ordinea inserării datelor: titlu. no page numbers). franceză. locul apariţiei (cărţi). Times New Roman 10. p. text în MS-Office 2003 (nu Office 2007) de circa 20 pagini (incluzând şi bibliografia) în limba română sau în limbile engleză. paragraf de 1. sistem de referinţe (în text sau la subsolul paginii de tipul: Ionescu 1999. în conformitate cu prevederile Legii nr. titlul. we submit the following recommendations and suggesting order of data: title. folder separat pentru imaginile figurilor. toate tabelele.Analele Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”. English. română/engleză. mărimea 12. Anul 1. 1 august (pentru nr. paginile nu vor fi numerotate). maxim 10 rânduri. 211 . around 20 p. 1). justified. French.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful