You are on page 1of 3

ADN

(ACID DEZOXIRIBONUCLEIC)

Prof.

Acizii nucleici sunt comuşi macromoleculari cu structura complexă şi mase moleculare cuprinse între câteva zeci de mii şi milioane.

care colorează rosu-violaceu cromozomii. Astfel avem ribozomi. ele pot suferi totuşi erori. insa doar fiica il poate transmite mai departe. Modificarea structurii unei gene normale. ADN-ul este substratul molecular al eredităţii. fără ca mitocondriile respective să pătrundă în ovul. Conține informația genetică cu privire la biosinteza proteinelor. prin diviziune celulară. ovocitul fiind o celulă de mari dimensiuni ce conține un număr mare de mitocondrii spre d eosebire de spermatozoid care contine. normală sau anormală. urmată de distribuţia lor egală şi totală. Structura ADN-ului este unică nu numai pentru o specie anume ci şi pentru orice individ al oricărei specii animale sau vegetale. împreună cu proteinele. alături de proteinele care îi servesc drept suport ADN-ului. care generează mutaţii.Sunt. fiind asadar o transmitere pe linie materna. Mama transmite ADNmt catre fiica dar si catre fiu. prin utilizarea unui colorant vital -fuxina bazica. 3. 2. continut de catre mitocondrii ( ADNmt ) care se transmite doar pe linie materna. care sunt nucleoproteine ce conţin ARN( acid ribonucleic ) şi cromozomii. acea teorie care enunţa că toate femeile descind dintr-o singură femeie. însă putini doar atât cât să le propulseze până la suprafaţa ovulului. James Watson şi Francis Crick. Prezenţa în cromozom a ADN-ului a fost relevată de chimistul german R. alcătuită din două catene polinucleotidice dispuse spaţial sub forma unei duble spirale helicoidale ( “elicea vieţii” ). componentele nucleoproteidelor (proteină complexă localizată în celule formată din cuplarea unei proteine simple cu un acid nucleic). nucleoproteine ce conţin ADN ( acid dezoxiribonucleic ). prin sinteza unor proteine specifice. numită mutaţie.Feulgen. Unitatea fundamentală de informaţie ereditară este gena – un segment de ADN care determină un anumit caracter . au făcut cunoscut un model al moleculei de ADN pentru care au primit Premiul Nobel ( în 1962 ). asigurând fidelitatea de transmitere a informaţiei. ADN ( acid dezoxiribonucleic ) ADN-ul este principalul constituent chimic al cromozomilor. ADN conservă informaţia ereditară în succesiunea generaţiilor de celule şi organisme. era ADN. Replicarea şi diviziunea se efectuează cu mare precizie. ADNmt a fost utilizat în 1987 pentru a o descoperi pe faimoasa „Eva Mitocondrială”. Acesta este conţinut în nucleul fiecărei celule. ADN deţine informaţia genetică codificată pentru realizarea caracterelor specifice unui organism. într-o structură bine sudată. Modelul se bazează pe combinarea a patru nucleotizi. ADN exprimă informaţia ereditară. în 1924. care reacţionează specific cu colorantul. Procesul se realizează prin biosinteza a două molecule noi şi identice de ADN prin replicare semiconservativă. numită cromozom fiind format din molecule organice dintre cele mai complexe. care vor forma caracterele morfologice şi funcţionale ale organismului ( “o genă → o proteină → un caracter” ). Această macromoleculă. substanţa din cromozomi. ADN-ul este continut de catre nucelul celulei insa exista si ADN mitocondrial. îndeplineşte trei roluri majore: 1. produce o variantă genică ( “alelă” ). .

cu alte cuvinte. o pentoză ( dezoxiriboza ) şi o bază azotată ( una din următoarele patru ): adenina ( A ). Acesta este cunoscut sub numele de cod genetic. şi invers. citozină (C). În concluzie. Secvenţe de trei nucleotide de pe lanţurile ADN-ului formează un cod special care stabileşte ordinea în care sunt legaţi aminoacizii pentru a forma molecule de proteine. ca şi enzimele. Combinaţia dintre o bază şi o pentoză se numeşte dezoxiribonucleosid. Deoarece proteinele sunt moleculele de construcţie ale organismului şi. codul ADN stabileşte cum arată. unind perechi de baze azotate. . creşte şi funcţionează corpul. iar combinaţia celor trei componente dezoxiribonucleotid. Ordinea lor de-a lungulfibrei ( firului ) are o importanţă capitală pentru că ea conţine informaţia. ADN are o structură de dublu helix. guanina ( G ). rezulta că există şi patru tipuri de nucleotide. guanină (G) şi timină (T). un grup de fosfaţi şi compuşi ce formează baze. Cum există patru tipuri de baze. C. Unii aminoacizi sunt codificaţi prin mai mult de un triplet. Un segment al fibrei ADN reprezintă o genă cu un rol specific deoarece ea codifică sinteza unei anume proteine. două fire răsucite unul în jurul celuilalt. – A şi G sunt baze purinice – timina ( T ). o bază de tip A. controlorii săi metabolici. „Treptele” sunt de fapt doar de patru feluri. G nu se poate combina decât cu C. Cele patru baze (A. Pe firul răsucit sunt fixate unele după altele nucleotidele. „Scara” este alcătuită din două lanţuri ( catene ) organice elastice şi răsucite ce sunt conectate prin „treptele” realizate de legăturile de hidrogen. Fiecare nucleotidă consta din 3 unităţi: o moleculă de zahăr. ce pot fi patru tipuri diferite de molecule organice. şi anume: adenina doar cu timina (A + T sau T + A). citozina ( C ) – T şi C sunt baze pirimidinice. în mod similar. şi citozina doar cu guanina (G + C sau C + G). T şi G) nu se pot combina decât într-un anumit mod. ADN-ul este materialul genetic al corpului. şi invers. nu se poate combina decât cu o bază de tip T. adenină (A). în orice parte a lanţului s-ar afla ea.Fiecare nucleotid consta dintr-un radical fosforic monoacid.