UNIVERSITATEA ‘ PETRU MAIOR’ TÂRGU MUREŞ DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Comportamente pozitive, comportamente-problemă, și reziliență în adolescenţă

2013

Dósa Zsuzsanna

crimă. Comportamente de risc şi factori de risc Termenul comportament de risc se referă la toate comportamentele sau acţiunile care pot compromite perioada dezvoltării biologice şi psihosociale. eșecul școlar și abandonul. 1995. Mai mult decât atât. și a crime. comportamente-problemă. dezvoltarea cognitivă. Cu toate că există numeroase variaţii în a defini riscul.g. încarcerare şi o durată de vieţă scurtată. aceste comportamente pot rezulta din lipsa unui loc muncă. De fapt. 1987). consumul de substante. delincvență. și violența. Dryfoos (1990) a constatat patru categorii distincte de comportament de risc in timpul adolescentei: delincvență. violență. sarcini la adolescente. Aceste schimbări sunt asociate cu dezvoltarea la pubertate și apariția sexualității reproducerii. emoţională şi morală. Efectuarea unei meta-analize asupra cercetării comportamentelor de risc. (e. achiziţia îndemânărilor esenţiale. factorii de risc. Irwin and Millstein (1991) au acordat sprijin rezultatelor cercetării lui Dryfoos subliniând consumul de substanţe şi sarcina adolescentină ca fiind comportamente de risc. Hamburg. și reziliență în adolescenţă Adolescenţa este perioada de tranziţie marcată de schimbări şi dezvoltări rapide. împlinirea rolurilor sociale aşteptate. puţine perioade de dezvoltare sunt caracterizate de aşa multe schimbări pe atâtea nivele ca şi în adolescenţă. Simmons & Blyth. Cercetătorii au constatat că posesia unui caz particular sau de a fi cuprins într-un context specific oferă diferite probabilități de a experimenta riscuri. cercetarea comportamentelor de risc oferă suport pentru prezenţa asociaţiilor dintre individ şi . sarcini în adolescenţă. realizarea sarcinilor normale de dezvoltare.Comportamente pozitive. realizarea unui sentiment de adecvare și de competență şi pregătirea adecvată pentru următoare perioadă a dezvoltării umane. Aceste riscuri se referă la abandon şcolar. Implicarea în asemenea comportamente pune în pericol numeroase domenii ale dezvoltării umane: sănătatea fizică. 1974.. dezvoltarea psihică. Lerner.

Rata din 2000 de 48. Totuşi. & Zentall. comportament antisocial şi eşecul şcolar. Tinerii care trăiesc în sărăcie. conflictele interetnice. Indonezia recunosc că cea mai gravă problemă a lor o . Copiii străzii din Jakarta. un raport recent cu privire la activităţile sexuale dintre adolescenţi cu vârsta sub 15 ani au o rată de la 12 la 55% (Meschke. 2001). consumul/abuzul unor substanţe. Până la vârsta de 19 ani această rată are parte de o creştere semnificativă: 85% dintre băieţi şi 75% dintre fete au avut parte de act sexual cel puţin o dată (Moore. Astfel sunt predispuşi în a lua virusul HIV sau alte boli cu transmitere sexuală şi să devină gravide în perioada adolescenţei. sau cei ameninţaţi cu sărăcia sunt şi ei foarte vulnerabili faţă de exploatarea sexuală şi se văd nevoiţi să îşi folosească sexualitatea pentru a putea supravieţui. De exemplu. În ciuda acestor decreşteri. cele mai recente date de la Centrul Naţional de Statistică Naţională arată o constantă decreştere a naşterii în adolescenţă. delicvenţă. Această creştere a experimentării sexuale în timpul adolescenţei a fost cuplată cu folosirea frecventă metodelor contraceptive. 2000). & Lindberg. Cu toate acestea. migraţia în masă. Statisticile arată că mai bine de 100 de milioane de tineri cu vârste mai mici de 18 ani din întreaga lume trăiesc pe străzile marilor oraşe. 1998).000 de femei cu vârste cuprinse între 14 şi 19. Aceste două tipuri de caracteristici sunt examinate în contextul relaţiei dintre cele patru categorii de comportamente de risc: activitatea sexuală adolescentină.caracteristicile contextuale ale adolescenţilor în implicarea în comportamente de risc. alcool. este cu 22% mai mică decât rata din 1991 când numărul naşterilor era de 61 la 1. iar numărul adolescenților reprezintă un sfert din cei aproximativ 12 milioane de cazuri de boli cu transmitere sexuală care apar anual. tinerii care sunt activi sexual nu reușesc să se angajeze în sex în condiții de siguranță. Numărul cazurilor bolilor cu transmitere sexuală a crescut începând cu anii ’70. Riscul infestării cu HIV creşte atunci când în scenă îşi fac apariţia factori ca sărăcia. Pentru cei mai mulţi dintre ei riscul infestării cu HIV sau cu alte boli cu transmitere sexuală este foarte mare. 000 de femei adolescente. Activitatea sexuală adolescentină În anii ’70-’80 s-a demonstrat o creştere constantă a numărului adolescenţilor activi sexual în Statele Unite (Child Trends. SUA are cea mai mare rată a naşterii în adolescenţă din lume.7 nașteri la 1. Bartholomae. Cei mai supuş i riscului sunt persoanele care provin din medii economico-sociale dezavanajate. Driscoll. războaiele civile. Studiile epidemologice arată ca tinerii din ţările în curs de dezvoltare nu sunt în mod egal afectaţi de virusul HIV.

1989. 1998. 1991). and Ingersoll (1989) au găsit diferenţe de gen în ceea ce priveşte legătura dintre activitatea sexuală adolescentină şi stima de sine. Numeroase studii au descoperit legături între aspiraţiile scăzute sau rezultatele şcolare slabe şi angajamentul începerii vieţii sexuale (Brooks-Gunn & Furstenberg. tinerii care dau dovadă de lipsa speranţei şi a gândirii pozitive despre viitor sunt foarte probabili să participe activ în viaţa sexuală spre deosebire de cei care au o gândire pozitivă asupra viitorului. Când etnia este controlată de SES (ethnicity and socioeconomic status). Unele dovezi sugerează că stima de sine nu este raportat ca un factor decisiv (Luster & Small. Perry. 1994. În medie adolescenţii afro-americani şi hispanici iniţiază acte sexuale mult mai devreme decât euro-americanii (Moore et al. Rauch. 1995). Villarruel.. În plus. 2000). Luster. 2000) . Brack. care de cele mai multe sunt neprotejate. În general băieţii îşi încep viaţa sexuală mai devreme decât fetele (Dryfoos. Perkins.. În consecinţă. legată de activitatea sexuală timpurie (Brooks-Gunn & Furstenberg. Momentul de maturare la pubertate a fost.constituie faptul că sunt fortaţi să întreţină relaţii sexuale. Adolescenţii care au avut o stimă de sine ridicată au avut şi cel mai ridicat nivel de activitate sexuală. Perry. Luster & Small. Jessor & Jessor. Terry & Manlove. 2000). 1989. Cu toate acestea. 1977. comportamantul sexual adolescent este asociat în general cu sau precedat de consumul excesiv de alcool sau substanţe psihoactive (Irwin & Millstein. Cu cât vârsta începerii este mai mica cu atât cresc şansele de a devein gravide sau de a contracta b oli cu transmitere sexuală. S-a dovedit că etnia joacă un rol crucial în activitatea sexuală timpurie (Irwin&Millstein. 1998. . Perkins. Jessor. 1998. Wilbrandt. Irwin & Millstein. adolescentele au prezentat exact opusul acestora. Fetele afro-americane sunt foarte probabile să devină mame adolescente. 1991. 1994). & Small. deoarece este puţin probabil ca în ambele cazuri să folosească metode de contraceptive. 1991). 1990. de asemenea. Totuşi Orr. Carateristici individuale Numeroase carateristici individuale sunt asociate cu activitatea sexuală adolescentină. SES rămâne asociată cu activitatea sexuală adolescentină.

Efectuând un studiu pe un eşantion de 8266 de adolescenţi trăind în familii cu un singur părinte. Totuşi conform unor date privind şcolarii. & Nitz. Într-adevăr acelaşi studiu a arătat că peste jumătate dintre aceştia au încercat drogurile şi peste o treime au încercat alte droguri decât marijuana. vor roade tutun. .2% din elevii din clasele 9-12 au încercat fumatul. crack. 1995). adolescenţii care sunt monitorizaţi sunt mai puţin probabili să se implice în asemenea activităţi. heroină sau LSD o dată pe săptămână) care reflectă rate alarmant de ridicate în rândul adolescenţilor. al fumatului (5 sau mai multe ţigări pe zi) şi al drogurilor (marijuana. De asemenea şi strucutra familiei a fost asociată cu implicarea în activitatea sexuală. 1990. Adolescenţii care provin din familii cu un singur părinte sunt predispuşi să se implice în aceste activităţi la o vârstă timpurie faţă de cei care provin din familii cu doi părinţi (Brooks-Gunn & Furstenberg. Benson şi Roehlkepartain (1993) au găsit că asocierea între structura familiei şi activitatea sexuală adolescentină există şi atunci când veniturile şi etniile sunt constante. iar 15% din clasa a 8-a. cocaină. Statisticile arată uzul frecvent al alcoolului (servind mai mult de două băuturi pe zi). Lamb. 71% din clasa a 10-a. După cum sa menționat anterior. O asociere similară a fost descoperită între monitorizarea parentală şi implicarea în activitatea sexuală. Ketterlinus. vor consuma alcool şi marijuana’. Adolescenţii care se văd beneficiind de support parental sunt mai mpuţin probabili să se implice în activităţi sexuale. Astfel. La Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor (1998) s-a arătat că 70.Caracteristici contextuale Studiile au oferit dovezi pentru asocierea caracteristicilor contextuale cu începerea activităţii sexuale. 1989. Consumul/Abuzul de alcool şi subtanţe stupefiante În ultimii ani au existat scăderi în consumul de alcool și droguri în rândul adolescenților. Mai mult decât atât. abuzul de oricare dintre aceste substanțe pot avea efecte nocive pe termen scurt și pe termen lung asupra unui individ privind sănătatea fizică și mentală a acestuia. Aproape 1 din 17 dintre elevii claselor a 12-a (6.0%) consumă marijuana zilnic. 24% din clasa a 10a şi 31% din clasa a 12-a au fumat. 52% din clasa a 8-a. Furstenberg & Hughes. 1994). (Dryfoos. articolul a afirmat că până la sfârşitul clasei a 8-a 4 din 10 elevii americani au încercat droguri (35%) şi că mulţi adolescenţi vor experimenta ţigările. 80% din clasa a 12-a au consumat alcool.

. In 1997 50% dintre delicvenţii juvenili au fost cu vârstele sub 16 ani. Pakiz.2% în anul 1994 şi a scăzut la 12. viol şi omucidere). .000 de tineri au fugit de acasă sau au fost alungaţi şi un număr de 200. Rata arestărilor în rândul delicvenţilor afro-americani este mult mai mare decât cel al altor etnii. jaful armat şi apar într-un număr mai ridicat cu 25% decât în grupul euro-american. vandalizare (44%) şi alte infracţiuni (43%). cu 14. Jessor & Jessor. 1977.4% în anul 1999. vandalism. Hawkins et al. corelaţii ale comportamentelor antisociale şi delicvente în perioada adolescentă (Dryfoos. cei mai mulţi infractori au un asemenea istoric. Proporţia actelor violente comise de către delicvenţii juvenili a crescut cu 9% în anii 80. Aproximativ o t reime din delicvenţii juvenili arestaţi au fost delicvenţi tineri(sub vârsta de 15 ani). Majoritatea indivizilor cu un istoric de delicvente juvenile sunt deseori clasificaţi drept delicvenţi juvenili pentru activităţi precum fuga de acasă. Printre infracţiunile comise se enumeră incendiere (67%).Adolescenţii care au un singur părinte sau doi care sunt dependenţi de o substanţă sunt mult mai predispuşi la consumul/abuzul alcoolului sau a unor substanţe decât cei care nu au părinţi dependenţi. de la inacceptabil social la comportamente violente distructive. infracţiuni sexuale (51%). O altă categorie ar fi delicvenţii care comit infracţiuni şi nu depind de vârstă (jaf. & Frost. Adolescenţii care au un frate dependent de o substanţă sunt mult mai predispuşi la consumul/abuzul alcoolului sau a unor substanţe decât cei care nu au fraţi dependenţi. Ocuparea forţei de muncă poate furniza mijloace legitime pentru a obține bunuri materiale. dobândirea statutului și carierei. 1968. 1990. atac deosebit de grav. consumul ilegal de alcool. Reinherz. Glueck & Glueck. Infracţiunile comise de către aceşti sunt violul.000 au fost fără adăpost sau trăiau de străzi în acea vreme.000 şi 1. 2000. incontrolabilitate etc. 1992). În acelaşi an s-a estimat că un număr între 500. Totodată au demonstrate că există o legătură între performanţele şcolare slabe şi comportament antisocial şi delicvent. atacul deosebit de grav. Delicvenţă şi comportament antisocial Termenele comportament antisocial şi delicvenţă sugerează o vastă gamă de comportamente. și atenuarea efectelor negative ale realizărilor academice slabe.500. chiulul. Cu toate că majoritatea indivizilor cu un istoric de delicvente juvenile nu devin infractori condamnaţi. Cercetătorii au identificat antecedente.

Lipsa suportului familial Structura familiei Context extrafamilial Relaţii cu personae negative Şcoală mare Climat şcolar negativ Cartier sărac Statut socioeconomic scăzut Caracteristici_________ . CARACTERISTICI INDIVIDUALE ŞI CONTEXTUALE Asociate cu cele patru comportamente de risc Sursa Individual Vârsta iniţierii Sexul Etnia Performanţe şcolare slabe Aspiraţii educaţionale scăzute Lipsa implicării în activităţi Vederea negativă a viitorului Lipsa de religiozitate Stima de sine scăzută Familia Comunicare săracă între părinte-adolescent Monitorizare parentală săracă Dependenţa parentală (ex. alcool şi droguri). 1990. 2001. Jessor. 2000. delicvent şi consumul/abuzul de alcool şi alte substanţe nocive (Dryfoos.Numeroase studii au arătat o conexiune între comportamentul antisocial. Hawkins et al. Co-apariţia comportamentelor de risc Precum evidenţiat mai devreme comportamentele de risc nu apar în izolare. 1998)... Herrenkohl et al. Pentru mulţi adolescenţi implicarea cu persone deviante măresc riscul de a developa un comportament ddelicvent.

1985. (b) nivel familial – relaţie strânsă cu unul dintre părinţi. sărăcie. factorilor protectori şi a comportamentelor de risc care elucidează procese şi mecanisme implicate în dezvoltarea umană. Kauai. factori de risc şi implicarea adolescenţilor în comportamente de risc. Adaptat din Perkins (1995). 2000. comportamente de risc. Masten & Coatsworth. competență în abilitățile de comunicare (limbă și citire). (e) nivel comunitar – ajutor necesar (când este nevoie de surse exterioare de venit) Studiile efectuate asupra factorii de risc. la lucru sau la biserică care îi redau încrederea în sistemul după care trăiesc. Aceste studii au oferit ample evidenţe despre co-apariţia factorilor de risc. Pe de altă parte. Luthar et al. (c) nivel amical – un prieten apropiat. Bogenschneider (1998) a ajuns la concluzii similare în urma analizei efectuate asupra rezilienţei. Cu toate acestea mulţi adolescenţi expuşi la câţiva sau toţi factorii de risc nu se implică în comporamente de risc. (b) afecţiune în cadrul familiei care asigură support emotional în situaţii de stres. 1992). Bogenschneider a conclus că variabilele care servesc ca factori de protecţie în adolescenţă la diferite nivele sunt următoarele: (a) nivel individual – abilităţi ridicate de rezolvare a problemelor. factori de protecţie şi rezilienţă pun temeliile cercetărilor ce vor urma în viitor.. în şcoală. alte variabile contextuale şi individuale (temperament dificil. Factori de protecţie şi rezilienţă Studiile asupra riscului si rezilienţei evidenţiază faptul că factorii specifici sunt implicate în dezvoltarea cu succes. au descris trei tipuri de factori de protecţie care apar în cursul dezvoltării copiilor cu grad de risc ridicat din copilărie la maturitate: (a) atribute dispoziționale ale individului. Cercetători au evidenţiat o legătură dintre anumite caracteristici (vezi tabelul de mai sus). în fapt apar să se adapteze bine şi să aibă o viaţă de succes.Werner & Smith. Werner şi Smith (1992). (c)support extern. cum ar fi nivelul de activitate și capacitatea socială. cel puțin inteligenţa medie. 1998.Sursa. Factorii de protecţie sunt incorporate în vieţile adolescenţilor şi le permit depăşirea dificultăţilor. . În studiul efectuat. (d) nivel şcolar – experienţe şcolare pozitive. lipsa suportului adulţilor) sunt factori de risc care cresc probabilitatea implicării în comportamente de risc (Garmezy.

M. 2(1). Psihologia adolescenţei. Dogen Schneider (Ed. and Families. What youth need to succeed: The roots of resiliency.). (2001). Developmental Psychology. The child and his family: Children at psychiatric risk (pp. Longitudinal adjustment patterns of boys and girls experiencing early. and Families. .htm.). 529–544). K. J. Personality. J. F. J.gov/programs/opa/ facts/youth. The influence of male and female best friends on adolescent sexual behavior. In K. 32. Youth. Blackwell. J. 139–183).Bibliografie: Administration on Children.. middle. (2001. http://www. New York: Wiley. (1998). R. D. New York: Wiley. & Crockett.acf. & Scheer. In H. D.dhhs. February). (1996). Quay (Ed. J.. Youth programs: Runaway and homeless youth program: Fact Sheet. 21–32. J. Koupernik (Eds. 1–16). Gordon. G. and late sexual intercourse. (1985). L. S. 12–19. Extracurricular activities and peer influence on substance use. Handbook of juvenile delinquency (pp. J. (1987). Billy. E. Anthony. 2009. Washington. L. Adolescence. & Udry. & Jurkovic. (1974). C. J. Anthony & C.. Wisconsin family impact seminars briefing report: Building resiliency and reducing risk: What youth need from families and communities to succeed (pp. 20. R. Journal of Adolescent and Family Health.. O.). 647– 658. Borden.. Donnermeyer. Youth. DC: Administration on Children. A. Bingham. In E. The syndrome of the psychologically invulnerable child. Polirom Bogenschneider. G. C.. Arbuthnot. Madison: University of Wisconsin.

. crime. R. 421–475).. 24. Tonry & M. Youth violence. New York: Springer. Moore (Eds..35-60) 2008. ed. pp. In M. Todt (Eds. Racial.Brack. P. emotions. and family context among adolescents. IL: University of Chicago Press. & Orr. C. Silbereisen & E. Y. and work in adjustment (pp. 14. J. school. (pp. peers. Adolescence in context: The interplay of family. Simmons. G. school. D. (1998). 345–370 Farrington. H. (1994).).Trei . K. D. Stéphane Clerget. 149–175). In R. Predictors. causes. Dimensions underlying problem behaviors.). Brack. Journal of Early Adolescence. P. & Zhou. Chicago. and related psychosocial factors in early and middle adolescents. G. and correlates of male youth violence. (1993). Criza adolescenţei. and justice (Vol.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful