You are on page 1of 26

Psihologia clinică este ştiinţa care studiază factorii psihologici implicaţi în starea de sănătate şi de boală.

Aşadar, psihologia clinică este focalizată (1) atât pe aspectele de promovare a sănătăţii şi prevenţie a patologiei (pentru clienţi) (2) cât şi pe aspectele de tratament psihologic al tulburărilor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice (pentru pacienţi) (APA; David, 2006). Boală – tabloul clinic (manifestările bolii); – mecanismele etiopatogenetice. • Sănătate – starea de sănătate; – mecanis me de sanogeneză. Funcţiile psihologului în domeniul clinic sunt:  Psihodiagnostic şi evaluare clinică (se evaluezază cât şi atât tabloul de clinic/mecanismele  etiopatogenetice psihologice stările •

sănătate/mecanismele de sanogeneză); Intervenţie psihologică (atât pentru promovarea sănătăţii şi dezvoltare personală cât şi pentru tratamentul tulburărilor psihice şi/sau a celor care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice);   Cercetare; Educaţie şi formare profesională.

Psihodiagnosticul se referă la cunoaşterea factorilor psihologici ai subiectului uman, cu relevanţă pentru diverse activităţi. Psihodiagnosticul clinic vizează cunoaşterea factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală. Cunoaşterea acestor factori psihologici se realizează prin procesul de evaluare clinică în care se utilizează metode diverse precum, testarea psihologică, interviu clinic etc. Componentele psihologice evaluate clinic pot include:       aspecte afective; aspecte cognitive; aspecte comportamentale; aspecte psihofiziologice; aspecte de personalitate; aspecte relaţionale.  

Instrumentele psihologice utilizate în procesul de evaluare clinică includ: interviuri (structurate, semistructurate, libere); teste psihologice:
1

Dacă evaluarea clinică psihologică este asociată unui diagnostic nosologic psihiatric, atunci secvenţele care trebuie parcurse sunt următoarele (aceste secvenţe pot fi parcurse şi în cazul în care nu avem asociat un diagnostic nosologic psihiatric, ci ne focalizăm pe problemele neîncadrate nosologic ale pacientului) (vezi şi David, 2006):   Descrierea tabloului clinic/problemelor pacientului (Fazele 1 şi 2 – se realizează prin interviu clinic şi testare psihologică); Particularizarea, detalierea şi sintetizarea datelor culese în Fazele 1 şi 2 pentru a înţelege mai bine dinamica fiecărui individ, dincolo de tabloul său clinic (ex. calitatea vieţii, funcţionarea socială). De asemenea, aici se detaliază tabloul clinic în probleme concrete de viaţă pentru fiecare pacient (Faza 3 – se realizează prin interviu clinic şi testare psihologică). Componentele psihologice investigate în cursul interviului clinic (vezi şi David, 2006).

Componenta psihică investigată Factorul perceptiv

Interviu Multor oameni, atunci când sunt stresaţi, li se întâmplă să vadă lucruri care nu există. Vi s-a întâmplat vreodată aşa ceva? Observarea mimicii, gesticii, interacţiunii sociale, posturii, comportamentului motor.  Un aspect general neîngrijit, murdar, ne poate duce cu gândul la un tablou clinic prezumtiv de alcoolism, schizofrenie, depresie, demenţă, dependenţă de substanţe.  Un aspect general caracterizat printr-o vestimentaţie excentrică, neasortată şi machiaj ţipător, poate duce cu gândul la un tablou clinic prezumtiv de manie.  Nerespectarea uzanţelor sociale sugerează un tablou clinic de demenţă sau schizofrenie etc. Am să vă spun 10 cifre. Vă rog să încercaţi să le memoraţi deoarece apoi vă voi cere să vi le amintiţi.

Test psihologic

Bender-Santucci Benton etc.

Comportament

Memorie

Dispoziţie afectivă

Rey- figură complexă, Rey - verbal , Wechsler - Scala de Memoria Cifrelor etc. Cum vă simţiţi în general? În ce stare de spirit vă Scale aflaţi acum? clinice/Chestionarele de distres, anxietate, depresie, emoţii pozitive

2

psihodiagnosticul şi evaluarea clinică presupun următoarele componente principale (uneori se poate utiliza doar ultima componentă):   Descrierea tabloului clinic al pacientului (sau a problemelor şi/sau cerinţelor/obiectivelor/scopurilor clientului) (Fazele 1 şi 2). etc. raţionalitate/iraţionalitate. Unde vă aflaţi? Ce zi este astăzi? În ce an suntem?     Cum credeţi că vă văd ceilalţi? Ce credeţi că gândesc ei despre dumneavoastră? Vă consideraţi o persoană sănătoasă. fără probleme? Ce probleme credeţi că aveţi? Consideraţi necesar tratamentul pentru problemele dumneavoastră? Orientarea Conştiinţa bolii Sumarizând. erotic etc. detaliile delirului. Optimism/pesimism. stimulându-l de fapt prin Scalele de inteligenţă întrebările puse. analiza diagnostic formativ.).Personalitate MMPI. necesară clasificării delirului şi identificării structurii Stilul cognitiv sale generale: delir de persecuţie. novicii au tendinţa de a intra în Raven. raţional/iraţional etc. Praga Depersonalizare Derealizare Obsesii Compulsii Atenţie Gândire inteligenţă şi Cum îşi motivează comportamentele şi simptomele? Matrici Progresive În cazul unui delir. înşivă? Vă vin în minte gânduri chiar dacă nu doriţi acest Scale clinice lucru? Simţiţi uneori că trebuie neapărat să faceţi anumite Scale clinice lucruri? Toulouse-Pieron. Aţi simţit că unele lucruri sunt ireale? Aţi simţit că parcă nu mai sunteţi Dvs. Wechsler. Probe de analiza necesară schemei de tratament (ex. 3 . probe proiective etc. Impactul tabloului clinic prin surprinderea dinamicii şi consecinţelor psiho -sociale ale acestuia în cazul unui pacient ţintă (Faza 3). Probele Notă: Nu este necesară o analiză mai detaliată decât piagetiene.

 Operaţionalizarea tabloului clinic în probleme de viaţă specifice pacientului (stabilirea listei de probleme) şi/sau în obiective/scopurile clinice specifice clientului. funcţională). Note: (1) În cursul evaluării clinice se evaluează şi stările de sănătate şi mecanismele care le generează (mecanisme de sanogeneză).ro/psihodiagnostic-consiliere-si-psihoterapie-online/testarepsihologica-online/). Există mai multe tipuri de conceptualizare clinică: cognitiv-comportamentală (nosologică.ro/psihodiagnostic-consiliere-si-psihoterapie- online/testare-psihologica-online/ Conceptualizarea cazului Conceptualizarea (explicarea/interpretarea) făcută tabloului clinic al pacientului (sau problemelor clientului) este fundamentală în reducerea simptomatologiei (problemelor) şi implementarea tratamentului (intervenţiei). focalizată pe tabloul clinic al pacientului. tipuri corespunzând principalelor orientări/paradigme în psihologia clinică. (4) Fără a fi obligatorii. (2) Evaluarea psihologică trebuie făcută cu instrumente riguroase. care pot constitui punctul de pornire în intervenţia psihologică). pe parcursul tratamentului se fac conceptualizări specifice pentru problemele de viaţă concrete prin care se exprimă tabloul clinic. atunci când avem un client care doreşte optimizare şi/sau dezvoltare personală) sau asociată evaluării tabloului clinic şi a mecanismelor etiopatogenetice psihologice (pentru a surprinde elementele de sănătate neafectate de boală. Astfel. găsiţi model de Fişă de lucru în psihodiagnostic şi evaluare clinică la: http://clinicadepsihologie. conceptualizarea generală se face pe baza modelului stres-vulnerabilitate (vezi Fişa la: http://clinicadepsihologie. se pot evidenţia anumite trăsături comune ale acestora. anumite evenimente stresante interacţionează cu o stare de 4 . umanist-existenţial-existenţială. dinamic-psihanalitică (numită adesea interpretare). în condiţii de deontologie profesională. respectiv cu stările de sănătate. Altfel spus. Deşi conceptualizările generale şi specifice se fac în funcţie de angajamentul teoretic al profesionistului. prin teorii clinice validate ştiinţific. Acesta evaluare se poate face independent (ex. (3) Factorii etiopatogenetici şi cei de sanogeneză psihologici evaluaţi trebuie să fie coroboraţi cu tabloul clinic. dincolo de angajament. Pe lângă o conceptualizare generală.

pot fi tulburări de personalitate sau trăsături specifice de personalitate sau alte probleme legate de istoricul existențial. tulburările de personalitate atunci când nu există alte probleme pe axa I). expectanţe) şi evenimente. mai ales din categoria psihosociali (în cazul catastrofelor și evenimentelor traumatice).vulnerabilitate biologică şi/sau psihologică generând tabloul clinic.. Uneori fac parte din tablou clinic (ex. Nu țin de contextul prezent. şomajul etc). tulburare bipolară) o vulnerabilitate accentuată poate contribui la apariţia tabloului clinic chiar în condiţiile în care evenimentul stresant nu este foarte puternic. copil unic. Nu sunt suficienţi pentru explicarea tabloului clinic. c) Factori favorizanti – au rol de catalizator (ex: mediul de familie. toleranţa scăzută la frustrare. scheme cognitive disfuncţ ionale). gândirea absolutistă. Raportul dintre intensitatea evenimentelor stresante şi vulnerabilitate este diferit în funcţie de tulburări. separarea conjugala). ex. În cazul altor tulburări (ex. În psihopatologie au fost identificaţi puţini factori determinanți. evenimente stresante (moartea mamei. Alt eori o combinaţie între un eveniment stresant puternic şi o vulnerabilitate puternică generează tulburări severe (ex. psihoză reactivă). b) Factori determinanti – sunt prezenți mai mult în patologiile somatice unde produc un tablou specific (ex bacilul Koch și tuberculoza). sărăcia. Astfel. Conceptualizarea clinică specifică se face pentru fiecare problemă care operaţionalizează tabloul clinic în funcţie de angajamentul teoretic al psihologului. 5 . evaluările globale. în cazul anumitor tulburări (ex. • Modelul factorilor oferă o altă variantă de conceptualizare clinică Dupa functia lor putem vorbi de : a) Factori declansatori (produc direct simptomatologia dar nu sunt legaţi de un tablou clinic specific – depresie. stres post -traumatic) un stresor foarte intens (ex. catastrofarea. d) Factori predispozanti sau de vulnerabilitate (tin de istoria pacientului. anxietate etc). viol) poate declanşa tabloul clinic chiar dacă nu există o vulnerabilitate foarte mare. dorinţe.. statistic descris (în funcţie de cum l-ar considera majoritatea oamenilor). Ex: Discrepanţa cognitivă dintre motivaţie(scopuri..

durată. Lipsa unei conceptualizări clinice sau o conceptualizare clinică inadecvată.) (pe baza diagnosticului şi evaluării clinice efectuate). indiferent de nivelul său educaţional. La acest nivel se fac adesea diferenţe între clinicieni experţi şi novici. • Tratamentele care vizează acești factori sunt numite etiologice deorece sunt orientate spre cauzele suferinței. ca urmare a unui efort fizic. autointerpretarea negativă a tabloului clinic. negativă. conceptualizarea clinică trebuie să răspundă la trei întrebări: (1) ce probleme are pacientul?(ex. ceea ce va determina o aderenţă la tratament scăzută a pacientului. dacă modificările benigne ale ritmului cardiac. tabloul clinic. diferența dintre tratamentul etiologic/simptomatic = a te face bine/a te simți bine. intensitate etc. Caracteristicile esenţiale ale unei conceptualizări clinice eficiente sunt:     să fie acceptată de pacient. reacţiile negative ale mediului social. Conceptualizarea clinică profesională asigură comunicarea între profesionişti. beneficiul secundar al bolii etc). (2) de ce au apărut aceste probleme?(pe baza diagnosticului şi evaluării clinice efectuate) .e) Factori de mentinere – oricare dintre cei anteriori care au declansat tabloul sau alţi factori care au apărut după simptomatologie(ex. Prin conceptualizarea de interfaţă ne asigurăm că pacientul poate răspunde (pe tot parcursul intervenţiei) la cele trei întrebări descrise mai sus. poate amplifica sau genera simptomatologia. să sugereze existenţa unor tehnici de intervenţie eficiente în reducerea simptomatologiei. Practic. Novici vor ignora adesea conceptualizarea de interfaţă. să conceptualizeze teoretic problemele pacientului transformând incomprehensibilul în comprehensibil. (3) ce trebuie făcut pentru a ameliora aceste probleme? (care este schema de tratament propusă). Este important aici să facem distincţia dintre conceptualizarea clinică profesională şi cea de interfaţă. anxietatea secundară. sunt interpretate frecvent ca semne ale unui atac de cord iminent sau ale unei boli severe. să fie fundamentată ştiinţific. Spre exemplu. în timp unii dintre noi putem dezvolta atacuri de panică sau o nevroză cardiacă. 6 .

Asumarea acestui lucru transformă demersul psihologic într-o abordarea serioasă. Iniţierea relaţiei terapeutice. profesionale. sociale…. diagnostic axa I și II și evaluările cantitative ale MEP. Aplicarea SCID I . situaţia este similară celei din medicină. functională (focalizare consecinţele psiho-sociale ale tabloul clinic şi a modului în care acesta se particularizează pentru fiecare pacient) cum se reflecta problemele clinice in viata clientului (familie. Scale (pt. • • O evaluare clinică bazată pe un psihodiagnostic complex se poate desfășura în minim 3 ședințe.)…. ipoteza dianostică Normalizarea expectanţelor clientului. Interviu clinic (semistructurat sau nestructurat) – diagnosticul probabil Se poate începe şi direct cu SCID.Trebuie înţeles faptul că uneori mecanismele etiopatogenetice implicate în apariţia tabloului clinic nu sunt cunoscute. Structura orientativă pe ședințe(!!!o ședință nu durează în mod obligatoriu 50 de min): Ședința 1 Focalizarea pe tablou clinic general – Im. Teste. II. clar si precis precum si inventarul tabloului clinic Ședința 3 Particularizarea diagnosticului si evaluarea specifica. Ședința 2 Focalizarea pe tabloul clinic specific si identificarea MEP(mecanisme etiopatogenetice). de ansamblu. unde încă nu se cunosc mecanismele implicate în diverse forme de cancer. Educaţie pentru psihoterapie. cuplu. La finalul ședinței avem un diagnostic categorial DSM IV. Se administrează probele psihologice din SEC asociate cu diagnosticul potenţial. după o scurtă introducere. 7 .calitatea vietii. unele pot fi date pentru completare acasă. PDSQ. relatii interpersonale. ştiinţifică care se dezvoltă continuu prin cercetări teoretico -experimentale.

şi (3) ce trebuie făcut pentru a le ameliora. DSM – IV (Asociația Psihiatrilor din America -AAP) Manualul statistică și clasificare a tulburarilor mentale si de comportament ( TR = text revizuit) ICD – 10 (Organizația Mondială a Sănătății) clasificarea statistica internationala a maladiilor si a problemelor in legatura cu sanatatea . • pot apărea mai multe diagnostice. • • Evaluarea și diagnosticul științific presupune: . se integrează datele de la SCID şi SEC pentru a se formula conceptualizarea clinică –care ne spune (1) ce probleme are clientul/pacientul. . • Lista de probleme si planul de interventie. Evaluarea globală a funcţionării individului (GAF/EGF) se face pe axa V.Evaluare integrată. Sistemul multiaxial permite o evaluare pe mai multe axe. ed. • pe această axă se înregistrează toate tulburările. a x a.- Nu uita de resurse… dimensiunile ecologica si spiritual. • condiţiile medicale generale. • DSM IV TR este un manual de diagnostic categorial. (2) de ce au apărut.Tehnologie avansată de diagnostic şi evaluarea clinică validate ştiinţific. “Tulburări ale impulsului nespecificate”. primul fiind cel principal. cu excepţia situaţiilor când după înregistrarea de pe axa II apare specificarea “Motivul consultaţiei” sau “Diagnostic principal”. • • Axa I • pe această axă se trece diagnosticul principal (tulburări psihice). cu excepţia “Tulburărilor de personalitate”.Demers „scientist-practitioner”. • tulburări de personalitate şi/sau retard mental. multiaxial care încearcă să răspundă exigențelor diagnosticului validat științific și să surprindă pe lângă elementele de tablou clinic și aspecte legate de mecanisme etipatogenetice (axa IV – lista stresorilor psihosociali) și să descrie funcționalitatea psihologică.Proprietăţi psihometrice adecvate. . • DSM IV permite stabilirea unui diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într -una sau mai multe categorii diagnostice). . fiecare axă referindu -se la un domeniu diferit de informaţii care pot ajuta clinicianul în elaborarea planului de tratament. având în vedere simultan posibilele: • tulburări clinice. “Retardului mental”. 8 . • stresorii psiho-sociali. socială și profesională.

dar şi pe axa I dacă sunt cauze directe ale tulburării psihice (“Alte condiţii care se pot afla în centru atenţiei clinice” – ex. dacă acestea sunt relevante. se înregistrează condiţii care au apărut cu cel mult un an înainte de declanşarea simptomatologiei. Diagnosticul clinic presupune ca funcţionarea şi capacitatea de adaptare a individului în viaţa familială. răniri sau intoxicaţii cu substanţe toxice. Axa V • indicele global de evaluare a funcţionării este o măsură a nivelului general de funcţionare. • uneori. Observaţie: În cazul tuturor tulburărilor. trăsăturile de personalitate dezadaptative. afecţiunea somatică trecându-se şi pe axa III. tulburări endocrine. neoplasm. Axa IV • pe această axă se trec stresori psihosociali. • în general. socială şi /sau profesională să fie sever afectate. anomalii congenitale. tulburări ale sistemului circulator.Axa II • pe această axă se înregistrează tulburările de personalitate. Depresie de intensitate subclinică (pacientul prezintă unele simptome de depresie. OBSERVAŢIE: Dacă tulburarea psihică este considerată a fi consecinţa directă a unei condiţii medicale generale. afecţiuni dermatologice. Axa III • pe axa III se înregistrează condiţiile medicale generale. afecţiuni ale componentelor constitutive ale sângelui. anticiparea rezultatelor. mecanismele de coping dezadaptative şi frecvent utilizate. socială şi ocupaţională. de regulă. tulburări ale aparatului respirator. tulburări ale aparatului genito -urinar. 9 . Exemplu de diagnostic DSM IV • Axa 1 (tulburări clinice): Tulburare de panică. boli ale sistemului muscular şi osos. este necesar: Să se evalueze impactul afecţiunilor somatice concomitente şi a consumului de substanţe. pe axa IV. dar se pot nota şi probleme din trecutul mai îndepărtat. metabolice. • este util pentru planificarea terapiei. • cotarea se face doar vis a vis de funcţionarea /adaptarea psihologică. aceasta se înregistrează pe axa I (“Tulburări mentale datorate unor condiţii medicale generale”). boli ale sistemului nervos şi organelor de simţ. • vizează afecţiuni ca: tulburări infecţioase. tulburări ale aparatului digestiv. negativi şi pozitivi (dacă se apreciază că aceştia constituie sau conduc la o problemă. imunologice. cu agorafobie şi tulburare de anxietate generalizată. evaluarea efectelor terapiei. nu sunt incluse dificultăţile datorate limitărilor de ordin fizic sau care ţin de mediu. • OBSERVAŢIE: Problemele psiho-sociale şi de mediu se notează. probleme de relaţie cu partenerul). probleme legate de graviditate. însă nu sunt îndeplinite toate criteriile pentru nici una dintre tulburările depresive). retardul mental. diagnosticul de pe această axă poate constitui “Motivul consultaţiei” sau “Diagnosticul principal”.

Axa 4 (stresori psihosociali): Suport social inadecvat.Creşterea validităţii (acord diagnostic) – facilitarea utilizării criteriilor diagnostice pentru evaluarea tabloului clinic . diagnosticul tulburărilor de personalitate • Kid-SCID – pt. cum ar fi informaţiile obţinute de la membrii familiei şi observaţiile făcute de personalul clinic . diagnosticul tulburărilor clinice la copii și adolescenți (până în 18 ani) Scopul principal al elaborării SCID -transpunerea avantajelor interviului structurat în context clinic. pe baza tuturor datelor accesibile (AD – available data) în legătură cu subiectul.• • • • • Axa 2 (tulburări de personalitate): Nimic semnificativ clinic. Pacientul prezintă unele caracteristici de personalitate dependentă. Acesta presupune evaluarea longitudinală (L). diagnosticul unor tulburări clinice de pe axa I • SCID II – pt. probleme la domiciliu.GAF): 60 (curent). • • Ce sunt SCID-urile ? 10 . • SCID I –pt. clarificarea criteriilor de diagnostic şi oferirea de întrebări pentru explorarea acestora.Respectarea standardului LEAD pentru evaluarea validităţii procedurale a interviurilor diagnostice structurate (Spitzer. Avantajele utilizării SCID: . 1983). SCID –urile reprezinta interviuri clinice semistructurate pentru diagnosticul tulburarilor definite de DSM IV-TR. Axa 3 (boli somatice sau alte condiţii medicale): Nimic semnificativ. . realizată de către diagnosticieni experţi (E). Axa 5 (indicele general de funcţionare .Creşterea fidelităţii (test-retest) – standardizarea procesului de evaluare. condiţii de muncă solicitante.

tulburări de adaptare). alte tulburări.• SCID I – versiunea clinică se compune din: Manual de utilizare – Prezentare generală a SCID I-CV – Modulele – Prezentare cazuri Broşură de administrare – Interviul clinic – Întrebări + criterii DSM Fişă de evaluare – Rezumat diagnostic (include Axa V – EGF /GAF) – Imagine de ansamblu – Criterii DSM + cotare SCID I CV (Versiunea clinică) . tulburări alimentare. – Întrebări + criterii + cotare. specificanţi de evoluţie.cuprinde următoarele module: A – Episoade afective. C – Diagnostic diferenţial pentru tulburările psihotice. B – Simptome psihotice şi asociate. E – Tulburări în legătură cu o substanţă. – Imagine de ansamblu. mai lungă decât versiunea clinică – include subtipuri. – Fişă rezumativă. Broşură de administrare – Interviul clinic – Fişă rezumativă. D – Tulburări afective.= sub nivel de prag sau fals + = nivel de prag sau adevărat SCID II cuprinde : Manual de utilizare – Prezentare generală. Chestionar de personalitate CP (screening) • 11 . severitate. Sistemul de cotare a răspunsurilor la SCID I: ? = informație inadecvată . Există și SCID I RV (research version – versiunea de cercetare). – Tulburările de personalitate. F – Tulburări anxioase şi alte tulburări (tulburări de somatizare. – Imagine de ansamblu.

c. care sunt semnificativi din punct de vedere diagnostic chiar dacă apar infrecvent 12 . Un pattern durabil de experienţă internă şi comportament care deviază considerabil de la expectanţele culturii individului Trăsătura – este la extremul unui continuum !!! Atenţie la normele culturale Întrebările de mai jos pot fi utile în a determina dacă comportamentul se află la extrema continuumului: a. Îi deranjează pe ceilalţi ? D. Se întâmplă acest lucru cu multe persoane diferite? C.Criterii generale de diagnostic al tulburărilor de personalitate: A. subiectul evaluat poate nega impactul negativ al acestora asupra funcţionării sale Următoarele întrebări de clarificare/follow-up pot fi utile în evaluarea deteriorării sau distresului: b. Atenţie: trăsăturile pot fi egosintonice (reprezintă caracteristici pe care persoana le acceptă ca parte integrantă a sinelui). Deteriorare/distress Trebuie să existe o afectare a funcţionării sau un distres marcat a. Se întâmplă acest lucru în numeroase situaţii diferi te? b. Patternul este stabil şi de lungă durată. Cum este acest lucru? b. cum ar fi comportamentul suicidar. iar debutul său poate fi trasat retrospectiv cel puţin până la adolescenţă sau începutul perioadei adulte „3” = trăsătura vizată a fost prezentă frecvent pe durata a cel puţin ultimilor 5 ani !!! excepţii = itemi extremi. Daţi-mi un exemplu extrem. Patternul durabil este inflexibil şi pervaziv vizavi de o gamă largă de situaţii personale şi sociale a. Ce gen de probleme vă cauzează acest lucru ? c. Credeţi că sunteţi în mai mare măsură aşa decât majoritatea celor pe care îi cunoaşteţi ? B.

CIRCUMSCRISĂ SAU EPISODICĂ: Ştiu că a existat o perioadă în care aţi fost [SIMPTOME DE PE AXA I]. pt. un medicament) sau ale unei condiţii medicale generale (de ex. Când vă amintiţi [că v-ati simţit/ v-aţi comportat] în acest fel prima dată? E. „Sunteţi în mod obişnuit aşa. o să vă rog să vă gândiţi la cum sunteţi în mod obişnuit atunci când nu aveţi [SIMPTOME DE PE AXA I]. Daţi-mi câteva exemple. Se recomandă o evaluare riguroasă care să includă compararea debutului manifestărilor de personalitate cu patternul consumului de substanţă/condiţia medicală în vederea determinării legăturii dintre ele Sistemul de cotare a răspunsurilor la interviul SCID II ?=informaţie inadecvată 1= item absent sau fals 2= item sub nivel de prag 3=nivel prag sau adevărat SCID –II –Chestionarul de screening al tulburărilor de personalitate (CP) • Se utilizează pentru a evita utilizarea unui interviu extensiv. îngrijirea copiilor sau locuinţa. un drog de abuz. 20 min. următoarea întrebare poate fi utilă: a. Patternul durabil nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe (de ex. (Este vorba de mai mult decât a primi sfaturi de la ceilalţi?) (Acest lucru este valabil pentru MAJORITATEA domeniilor importante din viaţa dumneavoastră?) 13 . la care subiectul a răspuns afirmativ la chestionarul de persoanlitate: Psiholog: Aţi spus că depindeţi de ajutorul altora în domenii importante ale vieţii dumneavoastră. Aveţi întrebări în legătură cu acest lucru? În prezenţa unei tulburări de pe Axa I.. întrebarea nr.. Se încercuieşte în caietul de răspuns nr.Trăsătura prezentă din adolescenţă sau de la vârsta adultă tânără a. a verifica dacă respectă criteriile de diagnostic enumerate mai sus. DACĂ A FOST PREZENTĂ O TULBURARE DE PE AXA I. itemilor la care s-a răspuns afirmativ –și la aceştia se pun întrebări detaliate din SCID. 9. deprimat/ă)]?” F. un traumatism cranian). • Exemplu de cotare. Cât de frecvent se întâmplă acest lucru? c. cum ar fi aspectele financiare. Patternul durabil nu este explicat mai mai bine ca manifestare sau consecinţă a unei alte tulburări mentale. cu toate întrebările specifice tulburărilor de personalitate. chiar şi atunci când nu sunteţi [SIMPTOME DE PE AXA (ex. Nu mă refer la această perioadă. • Aplicarea CP durează aprox. pt. Sunteţi aşa de mult timp? b. În pasul 1 se aplică Chestionarul de personalitate (are 119 întrebări) prin autoadministrare și apoi se evaluează numai itemii la care subiectul a răspuns afirmativ..

evaluarea initială . • Chestionarul cuprinde 13 subscale care evaluează: 1. În rest. Tulburarea obsesiv-compulsivă 5. chiar dacă este vorba de persoane apropiate? 4. Vă faceţi frecvent griji în legătură cu faptul că aţi putea fi criticat/ă sau respins/ă în public? 5. – Când nr. diagnosticul tulburării de personalitate dependentă necesită minim 5 itemi de nivel „3”. • PDSQ(Spitzer et al. – Complet (SCID I şi II) / KID-SCID ca parte a procedurii de evaluare iniţială. Tulburarea de stress posttraumatic 3. Cotarea = 2 (item sub nivel de prag. ideația suicidară) 2. de itemi cotaţi cu „3” este cu unul sub nr. necesar încadrării diagnostice (de ex. nu îmi place să depind de altcineva și prefer să gestionez singură multe din problemele casei și. sunt destul de independentă de felul meu. Este un instrument de screening care se aplică înaintea interviului clinic pt. Bulimia/alimentația compulsivă 4. 1999) este un instrument de autoevaluare conceput pt. Durata medie de completare 15-20 min. dintr-un total de 8) . altfel. 111 itemi numerotați iar doi itemi au mai multe variante notate cu litere. deoarece nu îndeplinește criteriul de pervazivitate –vezi criteriul B de la criteriile generale de diagnostic a l tulburărilor de personalitate) • Explorarea itemilor la care s-a răspuns negativ în CP se face : – Când dovezile clinice sugerează că răspunsul ar trebui să fie „DA” iar subiectul a răspuns negativ. Tulburarea de panică 14 . Aţi evitat vreodată locuri de muncă sau sarcini care presupuneau să aveţi de a face cu multă lume? 2. – Prin administrări repetate pentru formare şi educaţie. Mai jos sunt prezentate câteva întrebări specifice tulburării de personalitate evitantă: 1. • Scala cuprinde 125 de întrebări cu răspunsuri DA/NU. pentru confirmarea sau infirmarea celor constatate într -un interviu clinic nestructurat. a detecta cele mai frecvente tulburări de pe axa I a DSM IV TR . Sunteţi de obicei tăcut/ă atunci când întâlniţi persoane noi? • SCID poate fi utilizat în 3 moduri: – Pe părţi. Evitaţi să interacţionaţi cu ceilalţi dacă nu sunteţi sigur/ă că vă vor simpatiza? NU NU NU NU NU DA DA DA DA DA 3. Tulburarea depresivă majoră (are 6 itemi pt.Pacient: Soțul meu plătește toate facturile deoarece el circulă zilnic cu autoturismul nostru. Vă este greu să fiţi „deschis/ă” cu ceilalţi. Pentru evaluarea tulburărilor clinice de pe Axa I o alternativă la SCID I o reprezintă Chestionarul de screening și diagnostic psihiatric (PDSQ).

așa cum apar în caietul testului: În foaia de sumarizare psihologul va centraliza răspunsurile simptomatice pt. Prezentăm mai jos o secvență de itemi din subscale Tulburării de panică. El furnizeazaă și un scor total care poate fi interpretat ca o măsură globală a psihopatologiei. Fobia socială 9. Agorafobia 8. a putea formula un diagnostic conform criteriilor din DSM IV. Abuzul/dependent de medicamente 11. fiecare subscală: 15 . Abuzul dependent de alcool 10. Ipohondria PDSQ este un instrument de screening care va trebui completat cu evaluari diagnostice suplimentare pt. Tulburarea de anxietate generalizată 12.6. Tulburarea de somatizare 13. Tulburarările psihotice 7.

Pubmed. chestionare) psihologice. a avea o reprezentare mai riguroasă și acurată a rezultatului măsurătorii. PDA.Evidence Based Assesment. În consecință.Probele utilizate au caracteristici psihometrice adecvate. Ex: În cazul unui tablou clinic de tip depresiv studiile arată că mecanismele etiopatogenetice care pot fi invocate sunt cognițiile iraționale și gândurile automate negative. Toate aceste probe psihologice au calităţi psihometrice foarte bune. impreuna cu SCID I si SCID II si cuprinde: 1. care sunt sisteme de diagnostic catgorial tip DSM IV Sistemul de evaluare clinică (SEC) este o baterie de teste și scale clinice care realizează o evaluare cantitativă. probe psihologice (5 scale clinice – de la 1-5 in tabelul de mai jos) care evaluează tabloul clinic. Unele scale (ex. SRGS) evaluează şi aspectele care ţin de starea de sănătate (ex. cu rol de vulnerabilitate generală (ex. Această asociere a fost stabilită după analizele comprehensive ale literaturii de specialitate (ex. 2. acoperă cea mai mare şi relevantă parte din tulburările clinice şi starea de sănătate şi sunt complementare SCID-ului. vom selecta instrumente care să evalueze acești factori și nu vom evalua alte caracteristici care nu au relevanță în contextual acestui tablou clinic chiar dacă avem instrumente adecvate 16 . • • Sistemul de evaluare clinica(SEC) prezentat mai jos. dimensională (diferită de evaluarea categorială). SISTEMUL DE EVALUARE CLINICA (scurta prezentare) • • Se utilizează în paralel cu SCID-urile. Asta presupune că: . Cochrane Review. scheme cognitive. Probele cuprinse au fost selectate pe baza paradigmei psihodiagnosticului și evaluării validate științific . lucru ignorat în majoritatea sistemelor de evaluare clinică existente. tabloul de tip depresiv şi de tip anxios. cogniţii iraţionale etc). .Există o legătură dovedită de studiile clinice între mecanismele etiopatogenetice/de sanogeneză și tabloul clinic/starea de sănătate. Orice sistem clinic de evaluare trebuie să vizeze și să permită psihodiagnosticul atât pt. Ele se clasifică în probe psihologice care vizează : A) mecanisme etiopatogenetice generale (12 scale clinice).În coloana punctului de secțiune este marcat numărul minim de răspunsuri simptomatice care ne arată că pacientul îndeplinește primele condiții de diagnostic și se recomandă explorări suplimentare în vederea confirmării diagnosticului. B) mecanisme etiopatogenetice specifice (3 scale clinice). atitudini disfuncționale etc). face parte din Platforma de Evaluare Clinica. starea de sănătate cât și pt. probe psihologice (15 scale clinice – de la 6-20 in tabelul de mai jos) care evaluează mecanismele etiopatogenetice/de sanogeneză asociate tablourilor clinice (din DSM)/stării de sănătate. Mecanismele etiopatogenetice/de sanogeneză pe care teoriile le asociază tabloului clinic/stării de sănătate sunt identificate mai ales prin probe (teste. ceea ce îi conferă o validitate ştiinţifică remarcabilă. cea de boală. implicate în tulburări specifice (gânduri automate. Evaluarea cantitativă este necesară pt. PsycInfo). emoţii funcţionale negative etc). focalizate pe cele mai importante componente ale acestuia: distresul. emoţii pozitive.

Lawrence Cohen şi Renee Murch Jeffrey Young şi Gary Brown Raymond DiGiusepe. Robert Kirkby. Russel Leaf. teoria îți indică ce tipuri de instrumente să utilizezi în evaluarea clinică. Theresa Exner şi Mitchell Robin Helen Lindner. Eleanor Wertheim şi Penelope Birch 6 Chestionarul schemelor cognitive Young 7 Scala de atitudini şi convingeri 2 Scala de atitudini şi convingeri generale 8 9 Chestionarul de acceptare necondiţionată a John Chamberlain şi David Haaga propriei persoane 10 Scala de iraţionalitate pentru copii şi adolescenţi Michael Bernard şi Felicity Cronan 11 Scala de convingeri raţionale pentru copii William Knaus 12 Inventarul ideilor Howard Kassinove. Probele psihologice din compunerea SEC: 1 Profilul distresului afectiv 2 Scala de depresie Hamilton 3 Scala de anxietate Hamilton 4 Chestionarul de autoevaluare a sănătăţii mentale 5 Scala de dezvoltare post-traumatică David Opriş şi Bianca Macavei Max Hamilton Max Hamilton Daniel David Crystal Park. Cu alte cuvinte.din punct de vedere psihometric. Richard Crisci şi Solomon Tiegerman Martin Seligman et al Andrew Berger şi Howard Kassinove Daniel Wegner şi Sophia Zanakos Morris Rosenberg Ralf Schwarzer şi Matthias Jerusalem Arlene Weissman şi Aaron Beck 13 Chestionarul stilului atribuțional pentru copii (CASQ) 14 Chestionarul de convingeri personale 15 Inventarul de supresie "Ursul Alb". 16 Scala de stimă de sine 17 Scala de autoeficacitate 18 Scala de atitudini disfuncţionale 17 .

boala Huntington. tumorile cerebrale. intelect. — ezitare în a răspunde la întrebări 18 . percepţ ie. dar şi în alte condiţii medicale care afectează primar sau secundar creierul: boala Pick. HANDICAP — deteriorare cognitivă. — scor GAFS 61—80. UŞOR — uită evenimentele recente. 762/1. Explorările imagistice confirmă diagnosticul etiologic al afecţiunii. familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului sănătăţii publice nr. limbaj. comportament). boala Parkinson. PARAMETRI FUNCŢIONALI — examen psihiatric. forma mixtă). encefalopatia aterosclerotică subcortical — boala Binswanger. — CT. hidrocefalie. RMN. — teste psihologice (MMSE. DEFICIENŢĂ UŞOARĂ — scor MMSE 21—25. itemi test și foi de răspuns. cât şi a celor noncognitive (afectivitate. dar există ca numitor comun reducerea populaţiei neuronale. judecată). Evaluarea persoanelor cu regresie cognitiv ă în vederea încadrării în grad de handicap Extras din Ordinul ministrului muncii. Sindromul demenţial apare în boala Alzheimer şi în boala cerebrovasculară (demenţa corticală post-infarcte cerebrale multiple. maladia HIV. boala Creutzfeldt-Jacob. caracterizate prin alterarea persistentă şi progresivă atât a funcţiilor cognitive (memorie.19 Chestionarul gândurilor automate 20 Scala de atitudini şi convingeri forma scurtă Steven Hollon şi Philip Kendall Daniel David Fiecare probă din compunerea SEC are manual de utilizare. — scala GAFS.992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap Această evaluare se referă la demenţe atrofico -degenerative şi la cele organice. evidenţiată prin atrofia corticală şi/sau subcorticală. traumatismele cerebrale. Reisberg).

DEFICIENŢĂ HANDICAP — uitarea conversaţiei recente. — scor GAFS 51—60. factori care pot influenţa nivelul general de funcţionare cognitivă. afectului şi comportamentului. 19 . — scor GAFS 31—50. GRAV — deteriorarea judecăţii. depresie şi anxietate. informaţiile slab fixate. — se însoţesc frecvent de halucinaţii. a evenimentelor curente.DEFICIENŢĂ MEIDE — scor MMSE 15—20. DEFICIENŢĂ GRAVĂ În procesul evaluării complexe este necesar să fie identificate elemente precum: factorii motivaţionali sau emoţionali (ideaţia delirantă. profesională şi familială. halucinaţiile. — scor GAFS 1—20 grav cu asistent personal. — deteriorare severă în funcţionarea socială. capacitatea adaptativă şi gradul de autonomie personală şi socială a persoanei evaluate. — scor MMSE ≤ 9. tulburările de comporta-ment). — deteriorare socială moderată cu dificultăţi în activitatea profesională. MEDIU — orientarea se realizează cu dificultate. delir. — incapacitate de memorare. — tulburări de memorie şi tulburări psihice de intensitate HANDICAP medie. depresia. — lipsa capacităţii de autodeterminare şi autoservire. HANDICAP — uitarea numelor celor apropiaţi şi a datelor personale. — scor GAFS 21—30 grav fără asistent personal. — scor MMSE 10—14. a controlului pulsional. ACCENTUATĂ ACCENTUAT — pot să existe modificări marcate ale personalităţii.

cu dificultatea înţelegerii comenzilor sau a exprimării răspunsului corect la o întrebare. autodeterminare. ACTIVITĂŢI — LIMITĂRI — Pot desfăşura activităţi suprasolicitări fizice/psihice. autogospodărire. astfel încât este necesar să se identifice următoarele elemente: a) gradul deteriorării cognitive prin examenul MMSE.Afazia. c) alte elemente care furnizează informaţii despre contextual socio -familial în care persoana trăieşte. având nevoie de îndrumare periodică. HANDICAP UŞOR HANDICAP MEDIU — Pot desfăşura activităţi specializate. comunicare). raportat la nivelul de studii al persoanei evaluate. b) gradul funcţionalităţii adaptative sociale prin scala de evaluare clinică şi funcţională GAFS. HANDICAP GRAV — Dependenţă parţială sau totală de ajutorul altei persoane. în condiţii de confort psihic şi fizic. mobilizare. — În funcţie de rezultatul evaluării complexe şi destabilirea gradului de autonomie personală. Evaluarea statusului funcţional şi psihoafectiv se realizează avându -se în vedere condiţia obligatorie de integritate psihică şi mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activităţile de bază şi instrumentale ale vieţii de zi cu zi. viaţă socială. PARTICIPARE — NECESITĂŢI — Sprijin pentru a fi menţinuţi în activitate sau pentru desfăşurarea acesteia la domiciliu ori în colaborare. HANDICAP ACCENTUA T — Sprijin pentru autoservire. Cerinţa de bază pentru demenţă este dovada declinului memoriei şi a gândirii. — Sprijin pentru a fi menţinuţi în activitate sau pentru desfăşurarea acesteia la domiciliu ori în colaborare. în mediu colectiv. pot beneficia de asistent personal. declin care să aibă un grad suficient pentru a afecta autonomia personală şi socială (capacitatea de autoîngrijire — inclusiv controlul sfincterian — şi capacitatea de autoservire. — Sprijin în desfăşurarea activităţilor cotidiene şi implicare în viaţa socială prin asigurarea participării la anumite acţiuni preferate. poate influenţa interpretarea unei examinări. 20 . îngrijire.

funcţiile senzoriale şi comprehensiunea sunt bune (apraxie). deşi funcţiile senzoriale sunt bune (agnozie).2 Epidemiologie Datele epidemiologice obţinute pe populaţie americană arată că: . (2) Demenţă vasculară (sau demenţa de infarct multiplu) .este un sindrom cu etiologie multiplă. . demenţa de tip vascula r este mai des întâlnită la bărbaţi. în 15% dintre cazuri apare reversibilitatea.deficitele cognitive includ tulburări de memorie şi cel puţin una dintre următoarele deficite: afazie. care apar ca simptom iniţial. în populaţia de peste 80 de ani există 20% forme de demenţă severă.prevalenţa tulburării în populaţia generală creşte o dată cu vârsta. demenţa poate fi progresivă şi statică.se caracterizează prin apariţia mai multor deficite la nivelul cognitiv datorate unei condiţii medicale generale. suportul social al pacientului şi tratamentul utilizat. A2b afectarea capacităţii de a executa activităţi motorii. 15 -20% sunt demenţe de tip vascular. 1. 1. .în populaţia de peste 65 de ani există 5% forme de demenţă severă şi 15% demenţă de intensitate medie..criteriul B – deficitele de la A1 şi A2 trebuie să fie suficient de severe pentru a cauza dificultăţi ocupaţionale şi funcţionale (activităţi zilnice).4 Etiologie Este complexă şi diferă în funcţie de tipul tulburării: (1) Demenţă de tip Alzheimer – în majoritatea cazurilor apare atrofia cerebrală. monitorizare. acetilcolină).criteriul A1 – tulburări de memorie.în timp ce demenţa Alzheimer este mai frecventă la femei. iniţiere. DEMENŢA 1. . dacă se intervine la timp). pierderi neuronale. A2d deficit în funcţiile executive (gândire abstractă. .1.criteriul A2 (alte tulburări cognitive) – A2a deteriorarea limbajului (afazie). . . 1. A2c afectarea capacităţii de a recunoaşte sau identifica obiectele. planificare.aproximativ 50-60% dintre cazuri sunt demenţe de tip Alzheimer. încetarea unui comportament complex). .criterii diagnostice: . deşi abilităţile motorii. reversibilă şi ireversibilă (reversibilitatea depinde de etiologia tulburării. . consumului de substanţe sau a unei etiologii multiple (ex.este întotdeauna prezentă o boală 21 . apraxie. cu mărirea ventriculilor cerebrali.nu apar modificări în starea de conştiinţă.1 Prezentare generală: . agnozie sau o tulburare a funcţiilor executive. modificarea cantităţii de neuromediatori (noradrenalină. efectele combinate ale unei boli cerebrovasculare şi Alzheimer).3 Factori de risc .

insecticide. sau teste de medicale laborator arată că tulburarea este asociată etiologic cu o condiţie 22 . (5) Demenţă cu etiologie multiplă. tulburări hepatice. unei boli somatice ce poate determina demenţă. A2. leziunile SNC identificate la aceşti pacienţi depăşesc amploarea modificărilor întâlnite. iniţiere. hipnot ice. sedative. B C – există simptomelor neurologice şi date de laborator ce indică prezenţa unei boli cerebrovasculare asociate etiologic cu demenţa. în mod normal. – A2c agnozie (afectarea capacităţii de a recunoaşte sau identifica obiectele. traumatisme cerebrale. mercur. D – deficitele cognitive de la A1 şi A2 nu se datorează altei boli a SNC care determină deficite mnezice şi cognitive. solvenţi industriali). tulburări endocrine. la persoanele în vârstă. substanţe inhalante. anxiolitice. – A2d deficit în funcţiile executive (gândire abstractă. investigaţii medicale. leziunile apar atât în substanţa albă. – A2b apraxie (afectarea capacităţii de a executa activităţi motorii.A2. A2 (una sau mai multe dintre următoarele tulburări cognitive): – A2a afazie (tulburări de limbaj). deşi funcţiile senzoriale sunt bune).datele din istoricul personal. efectul combinat al unei condiţii medicale generale şi a abuzului de substanţe). (3) Demenţă datorată altor condiţii medicale generale – apare pe fondul unor tulburări ca: infecţie cu HIV. De regulă. abuzului de substanţe. cât şi în cea cenuşie. funcţiile senzoriale şi comprehensiunea sunt bune). incluzând regiunile subcorticale şi nucleii.tulburarea este determinată de mai multe cauze (ex. A1. boala Parkinson. tulburări neurologice.B altor condiţii C . C – cursul bolii este caracterizat de debut insidios şi declin cognitiv continuu. deşi abilităţile motorii. maladia Huntington. (4) Demenţă datorată abuzului de substanţe – apare în asociaţie cu consumul de: alcool.5 Diagnostic DSM IV Tipul tulburării Criterii diagnostice Demenţă de tip Alzheimer A1 – tulburări de memorie (diminuarea capacităţii de a achiziţiona informaţie nouă sau de a-şi reaminti informaţie achiziţionată anterior). 1. Se pot detec ta frecvent urmele unor infarcte mai vechi şi boli vasculare sistemice. toxine (plumb.cerebrovasculară. Demenţă de tip vascular Demenţă datorată A1. planificare.. B – deficitele de la A1 şi A2 trebuie să fie su ficient de severe pentru a cauza dificultăţi ocupaţionale şi funcţionale (activităţi zilnice) şi reprezintă o deteriorare faţă de nivelul anterior bolii. monoxid de carbon. maladia Creutzfeldt-Jakob. alte boli infecţioase. monitorizare. tulburări nutriţionale. maladia Pick. încetarea unui comportament complex).

investigaţii medicale. B Demenţă cu etiologie multiplă C .tulburările de memorie apar în ambele cazuri. dificultăţile se generalizează la sarcini care anterior au putut fi realizate. pentru informaţii noi. Trăsăturile de personalitate cardinale se accentuează. Tulburările de memorie apar iniţial insidios. . persoanele devin introvertite. B Demenţă datorată C .. Uneori sunt irascibile. Prezenţa afaziei. A1.generale medicală generală (vezi anterior). Demenţă nespecificată anterior . violente.simptomele în delirium sunt fluctuante.6 Trăsături clinice Indicator Performanţa cognitivă Memoria - Descriere Iniţial. pe când în demenţă Delirium sunt relativ stabile. dar în demenţă persoana este alertă şi nu are tulburările de conştiinţă specifice 23 . investigaţii medicale. persoana întâmpină dificultăţi în realizarea unor sarcini cognitive – nu poate realiza sarcini noi. o formă de demenţă pentru care nu se poate specifica precis etiologia) 1. A1. pe când demenţa are un debut insidios. A2. A2. - Orientarea Limbajul - Personalitatea 1. care presupun concentrarea atenţiei. delir). cu manifestări de tip psihotic (halucinaţii.datele din istoricul personal. datorită afectării memoriei. adesea. sau teste de laborator arată că tulburarea are mai multe cauze.această categorie este utilizată pent ru a diagnostica forme ale tulburării care nu întrunesc criteriile pentru nici unul dintre tipurile de demenţă descrise anterior (ex. .datele din istoricul personal.delirium se instalează brusc. Ulterior. sau nepăsătoare la impactul comportamentului lor asupra vieţii celorlalţi. sau teste de abuzului de laborator arată că tulburarea este asociată etiologic cu ingestia unei substanţe substanţe (vezi anterior).7 Diagnostic diferenţial Tulburarea cu care se face diagnostic Indici de diferenţiere diferenţial . Poate fi afectată indirect. apoi se generalizează.

de 8 ani. pe când în depresie dificultăţile cognitive apar relativ brusc. raportul este invers). apărând semne ce preced debutul bolii (ex. a Sistemului de Evaluare Clinică și din lucrările Psihologie clinică și psihoterapie și Tratat de psihoterapii cognitiv-comportamentale(David.8 Evoluţia şi prognosticul bolii . .diagnosticul de demenţă se pune doar dacă deficitele depăşesc Deficitele specifice semnificativ nivelul celor date de înaintarea în vârstă şi dacă vârstei înaintate afectează într-o mare măsură viaţa persoanei.  tehnici psihodinamice care ţintesc mecanismele defensive foarte puternice ce pot interfera cu tratamentul.Schizofrenia Episodul depresiv major Simulare şi tulburări factice delirium-ului.. . . a chestionarului PDSQ. agnozia specifice demenţei). în jurul vârstei de 50-60 de ani.în aceste cazuri. medicamentos. dar nu Tulburări amnezice şi în ceea ce priveşte alte funcţii cognitive (vezi afazia. NOTĂ: Materialul este destinat masteranzilor de la specializarea Psihologie clinică și psihoterapie.9 Tratamentul . . apraxia. de regulă. ducând uneori la deces.în demenţă. manualele de prezentare a interviurilor clinice SCID I și II. deficitele cognitive sunt atipice şi nu sunt consistente în timp şi la toate sarcinile.  terapia de grup (mai ales grupul primar pentru a contracara nevroza de familie). cu o degradare treptată pe parcursul următorilor 5-10 ani.în schizofrenie.în schizofrenie etiologia nu se leagă de o condiţie medicală generală sau de consumul de substanţe. există un declin al funcţiilor cognitive care precede boala. ca urmare a instalării stării depresive. 2006). în comparaţie cu manifestările psihotice (în demenţă. . adesea aceste tulburări se instalează insidios. tulburările cognitive sunt mai puţin severe. .debutul este în jurul vârstei de 50-60 de ani. speranţa de viaţă după debut este. stările de oboseală şi pierderea memoriei pot indica debutul bolii). exclusiv pentru uz didactic și cuprinde sinteze și grupaje de informații din DSM IV TR.intervenţia psihoterapeutică – se recomandă:  intervenţie cognitiv-comportamentală – tehnici specifice de intervenţie la nivelul memoriei (învăţare implicită).  tehnici umanist-experienţiale (terapie suportivă).în cazul demenţei Alzheimer. Pentru detalierea unor informații consultați bibliografia recomandată.în tulburările amnezice apare deficit la nivelul memoriei. 24 . în medie. . 1.. Ghidul de practică clinică în psihologie. 1. D.este în principal. .

25 .

Tulburările de personalitate. 2003 Ghid de practică clinică în psihologie. Iaşi Tudose.cognitrom. D. www. Editura Trei.ro (informatii despre PDSQ) www. București Lăzărescu. Colegiul Psihologilor din România. Editura Polirom.ro (informatii despre SCID I.rtscluj.BIBLIOGRAFIE         DSM –IV TR – Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale. Comisia de Psihologie Clinică și Psihoterapie. Ediția a IV-a. Iaşi www. Iaşi David.ro David. Tratat de psihoterapii cognitiv-comportamentale. psihologi. & Nireșteanu. F. A. D. et al (2011). (2006). Editura Polirom. Tratat de psihopatologie și psihiatrie pt. Psihologie clinică şi psihoterapie. II și SEC) 26 . M. Text revizuit. Editura Polirom.(2007).copsi. Asociația Psihiatrilor Liberi din România. (2006 sau 2010).