You are on page 1of 69

1

Cuprins: 1.Introducere 2.Prezentarea scriitorului 3.D’ale carnavalului 4.Conu Leonida faţă cu reacţiunea 5.O scrisoare pierdută 6.O noapte furtunoasă 7.Aprecieri critice 8.Concluzii

2

I.Introducere
Despre Caragiale s-a afirmat adesea şi este adevarat,că poate fi considerat un scriitor naţional,opera sa fiind reprezentativă pentru spiritul românesc,dar şi un scriitor universal,el creând situaţii general-valabile şi tipuri umane care se regăsesc în orice societate. Contestat de mulţi,care până la urmă i-au recunoscut meritul,Caragiale rămâne un scriitor actual,piesele sale având succes şi astăzi,opera fiindu-i foarte mult citită şi studiată. Orice discuţie despre Caragiale trebuie să înceapă cu o privire de ansamblu asupra vieţii şi operei marelui scriitor. Un loc important în planul creaţiei lui Caragiale îl ocupă teatrul. De aceea în această lucrare vom analiza patru dintre cele mai cunoscute comedii caragialiene. În teatrul lui Caragiale aparenţele ascund esenţa tragică a condiţiei umane. Dramaturgul crează adevarate tipuri umane,gata sa concureze cu cele existente in literatura universală. Marele merit al lui Caragiale este acela de a fi avut o grijă obsesivă pentru limbaj(fie el verbalizat sau limbaj gestual). Scriitorul însuşi marturisea:,,Teatrul este o artă constructivă,al cărei material sunt conflictele ieşite între oameni din cauza caracterelor(...)bucuria râde în ochii vii,durerea plânge în lacrimi adevărate(...)’’. Fiind însă că teatrul ne arată oameni, şi fiindcă,în împrejurimi omeneşti, acţiunile care sunt chiar viaţa sunt

3

oamenii dramaturgului trebuie fireşte să vorbească şi ei(. Gheorghe din Ploieşti. de la Biserica Sf. Luca (1812 . Caragiale a absolvit Gimnaziul „Sfinţii Petru și Pavel‖ din Ploieşti. în satul Haimanale. Prezentarea scriitorului Viaţa scriitorului S-a născut la 1 februarie 1852. de care s-a despărţit. Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel‖ din Ploieşti. în Grand 4 . fiind fiii lui Ștefan. pe care l-a numit. iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la Bucureşti. întemeindu-şi o familie statornică cu braşoveanca Ecaterina.însoţite de vorbire. fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas. s-au născut la Constantinopol.. Costache și Iorgu. un bucătar angajat la sfârșitul anului 1812 de Ioan Vodă Caragea în suita sa. care îi poartă numele. la Şcoala Domnească din Ploieşti. Luca s-a căsătorit în 1839 cu actriţa și cântăreaţa Caloropoulos. Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache.. unde l-a avut învăţător pe Bazil Drăgoşescu.’’ II. iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V.). fără a divorţa vreodată. Atras de teatru. și fraţii acestuia. Tatăl său.1870). fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei.

În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV 5 . debutant la Familia. actor şi şef de trupă. dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanţele teatrale ale unchiului său. Costache. În 1871.Hôtel „Victoria Română‖. Din 1873 până în 1875. 10 noiembrie 1890). În 1868 a obţinut de la tatăl său autorizaţia de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică... oraşul său natal. Luca Ion. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet. Iorgu Caragiale. La 12 martie 1885. Caragiale a colaborat la . În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei şi s-a mutat cu familia la Bucureşti. Singurul institutor de care autorul Momentelor şi-a adus aminte cu recunoştinţă a fost ardeleanul Bazil Drăgoşescu. după propunerea lui Mihail Pascaly. fabulă antidinastică). care se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24 martie 1891). Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină. preda la clasa de declamaţie şi mimică. În acelaşi an a fost numit copist la Tribunalul Prahova. s-a născut Mateiu. anul morţii poetului Mihai Eminescu. La 3 iulie 1893 i se naşte un fiu. fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. În 1889. cu Caragiale. fiul natural al Mariei Constantinescu. La 7–8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly. era sufleor şi copist în trupa lui Iorgu. Caragiale a publicat articolul în . fixată la Bucureşti sau ambulantă. funcţionară la Regie.Ghimpele’’ cu versuri şi proză. semnând cu iniţialele Car și Policar (Șarla și ciobanii. în care fratele acestuia.Nirvana’’. luându-şi cu seriozitate în primire obligaţiile unui bun şef de familie. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. care îl declară la oficiul stării civile. Caragiale a fost numit sufleor şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti.

1876. însă în luna noiembrie şi-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin.. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin.Ghimpele’’. Caragiale... În lunile mai și iunie 1877.Telegraful’’. Gazetăria propriu-zisă și l-a revendicat însă de la apariţia bisăptămânalului Alegătorul liber.la Liceul Particular Sf. Caragiale a redactat singur șase numere din „foița hazlie și populară‖. cu certitudine. iar în 1892 şi-a exprimat intenţia de a se exila la Sibiu sau la Braşov. Gheorghe. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului . L.Unirea 6 . din Bucureşti. în care sunt vizibile vioiciunea și verva de bună calitate.. Apropierea de ziaristică este confirmată.. Activitatea literară Începutul activităţii jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat.. La 24 februarie 1903 a avut o încercare de a se muta la Cluj. al cărui girant responsabil a fost în anii 1875 . în luna octombrie 1873.Revista contemporană’’..Versuri’’ în .Revista contemporană’’. În numărul din luna decembrie 1874 al revistei. la ziarul . cu trei pagini de poezie semnate I. unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată . Între anii 1876 și 1877 a fost corector la . Claponul. Un moment esenţial l-a constituit colaborarea la . la 4 octombrie 1874.Curiozități’’. cu probabilitate. unde şi-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car și Policar. numele lui Caragiale a apărut trecut printre numele scriitorilor care formau „comitetul redacțional‖. odată cu colaborarea la revista .

După 3 ani de colaborare. Punându-şi în practică experienţa gazetărească de până atunci. în decembrie 1877.Conu Leonida față cu reacțiunea’’.. București)... piesa . La Teatrul Naţional se prezenta în această perioadă. colaborarea la . În 1882.Calendarul Claponului’’.România liberă’’.Timpul’’. împreună cu Titu Maiorescu. a avut loc prima reprezentaţie a operei bufe Hatmanul Baltag.democratică’’. la cerere.. revizor şcolar pentru judeţele Suceava și Neamţ. a citit . Franţa . În august 1877. a fost conducător al ziarului .Convorbiri literare’’ piesa . Caragiale a început.Timpul’’.. cu numeroase rubrici scurte și cuprinzătoare. la izbucnirea Războiului de Independenţă. La 1 martie 1884. de Alexandre Parodi. scrisă în colaborare cu Iacob Negruzzi. A fost numit. publicând foiletoanele teatrale Cercetare critică asupra teatrului românesc... De Paște.. În 1879 a publicat în . RonettiRoman și Slavici.Roma învinsă’’.. În această perioadă a apărut şi .. alături de Eminescu. scos la propunerea publicistului francez Frédéric Damé (1849. iar la 17 martie a participat la ședinţa Junimii. Tot în 1878 a început să frecventeze ședinţele bucureştene ale Junimii.1907. La 1 februarie 1880 revista .O noapte furtunoasă’’.. prin decret regal.Națiunea română’’.Vâlcea. Între anii 1878 și 1881 a colaborat la .Convorbiri literare’’ a publicat comedia într-un act . La Iaşi. în 7 . în circumscripţia Argeş . s-a retras de la . în 1879. a fost suprimat după numai șase săptămâni. se afla la Viena. a fost mutat. la Titu Maiorescu și să citească din scrierile sale.O noapte furtunoasă’’ într-una din ședinţele de la Junimea. în traducerea lui Caragiale. în 1881. Ziarul. Tonnerre.

iar la 13 noiembrie. La 8 aprilie 1885. în prezenţa reginei. care vedea în 8 . fluierată la premieră. și cu pseudonimele Falstaff. sub semnătura C. supliment al ziarului Epoca. Drapelul. Adevărul. a avut loc reprezentaţia comediei D-ale Carnavalului. Din 1895 și până în 1899 a colaborat la revistele: Gazeta poporului. Din 1896.prezenţa lui V. Pagini literare. Convorbiri. Povestea vorbei. Epoca. premiată la 25 ianuarie 1886. În 6 octombrie. Nastratin și Hans. a indispus comitetul teatral din care el însuşi făcea parte. Luceafărul. ziar condus de Alexandru D. Din 1899 a susţinut la Universul seria de Notițe critice. La moartea lui Eminescu a publicat articolul în Nirvana. Xenopol. Lumea veche. A condus. O scrisoare pierdută. Românul. La Ziua a scris articole politice și un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. însoţit de Titu Maiorescu. Alecsandri. Epoca literară. sub semnătura Un patriot. a colaborat sub pseudonimele Ion și Luca la revista umoristică Lumea veche. la Iași. din 1896. Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. A colaborat cu articole politice și literare la ziarul junimist Constituționalul. Zoil. Literatură și artă românească. Ziarul Die Zeit din Viena a publicat. Foaie interesantă. În 1896 a condus Epoca literară. În Convorbiri critice şi în Timpul și-a publicat piesele de teatru. premiera piesei s-a bucurat de un succes extraordinar. Când Slavici și Coșbuc au început publicarea revistei Vatra (1894). care a oferit materiale volumului Momente. a citit la aniversarea Junimii. la 3 aprilie 1907. de la 19 noiembrie 1899. În iunie 1885 şi-a început seria articolelor literare şi politice la Voința națională. prima parte din scrierea politică 1907. Din 1899 a început să publice la Lupta. Spre deosebire de Eminescu. Prin articolul Despre Teatrul Național.

Caragiale. în anii de participare la Junimea. dar și în publicaţii mai obscure cărora nu le-a refuzat sprijinul (Gazeta săteanului. Caragiale și-a asumat-o indirect. Caragiale este singurul adevărat mare contemporan al lui Eminescu. O mișcare caracteristică a făcut să alterneze observaţia de moravuri cu generalizarea și cu construirea ironică de tipuri.gazetărie o misiune civică directă. pe fundalul mișcării politice confuze. în publicistică mai este o față. se va fi gândit la tovărășia perechii sale de destin!‖ Prin modul de a scrie și prin diversitatea preocupărilor. l-a făcut pe Caragiale să abordeze diverse genuri publiciste precum reportajul și interviul. Constituționalul. pentru îndreptarea tuturor relelor. sub forma ironiei. Cu privire la 9 . om sucit și La hanul lui Mânjoală). Epoca). Timpul.1901). Convorbiri critice și Viața românească. Colaborarea susţinută în presă. va compune o operă umoristică fără egal în literatura noastră. improvizate și iresponsabile. simțindu-se singur în redacția Timpului. după 1900. în care au apărut Cănuță. paralel cu această față a personalității sale. Dar. preocupată până la neliniște şi frământare interioară de destinul nostru naţional. superficiale. de la publicaţiile de prestigiu (Convorbiri literare. articole politice și foiletoane cu tematică și alură stilistică diferite: „Începând cu „mofturile‖ sale de la debut în ziarul Alegătorul liber (1875 . Poate că în străfundurile sale și poetul. de cele mai multe ori ascunsă în anonimatul de până acum al paginilor de ziare: anume o față gravă. articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate. ca o pedagogie implicită a prezentării aspectului social.1876) și până la scrierea „Momentelor‖ (1899 . trecând prin orice rubrică a ziarelor la care colabora.

la 1 octombrie 1888. Al. Începând cu numărul 11. Cu unele întreruperi.1910. la 2 iulie 1888: „Director al primului nostru teatru va fi tânărul dramaturg I. Caragiale a înfiinţat revista umoristică „Moftul român‖. în care interpreţii au obţinut succese remarcabile. Caragiale a fost și director al Teatrului Naţional din Bucureşti. iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schiţe caragialeşti. de I. publicând caricaturi. Caragiale a înnobilat genul publicistic. Alexandru Cazaban). Titu Maiorescu. revista a apărut până în anul 1902 şi a avut colaboratori numeroşi (Teleor. ministrul Instrucţiunii Publice. pe anul 1908. Grigore Manoilescu și Constantin Nottara) și „sabotat‖ de unele ziare bucureştene. după mai multe consultări a hotărât. În ianuarie 1893. Din relaţiile lui Caragiale cu publicaţiile anilor 1870 . Moftul român s-a dovedit şi un organ literar. greu de clasat într-un gen și așa destul de elastic. retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889. Caragiale‖. Calendarul Moftului român. Nefiind sprijinit de câţiva mari actori dramatici ai timpului (Aristizza Romanescu. o localizare făcută de Paul Gusty.pamfletul caragialian trebuie remarcat textul din 1907. ocupându-se de problema schimbării conducerii Teatrului Naţional. a apărut la Bucureşti. Emil Gârleanu. dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenţei sale. a deschis stagiunea. cu comedia Manevrele de toamnă. I. L. organ pentru răspândirea ştiinţelor oculte în Dacia Traiană‖. Caragiale s-a văzut nevoit să demisioneze în 1889. subintitulată polemic „Revista spiritistă națională. Brătescu-Voinești. revista a devenit ilustrată. L. Caragiale. 10 . În vârstă de numai 36 de ani.

Caragiale a prezentat însă la Ateneu o conferinţă cu titlul 11 . prezidat de Iacob Negruzzi. deşi în întregul proces de afirmare a scriitorului..înainte de începerea stagiunii următoare. Prima piesă a dramaturgului. în prezenţa reginei. După trei ani de colaborare. Societatea . O noapte furtunoasă.Junimea’’ De la debutul său în dramaturgie (1879) și până în 1892. totuşi. evidente resurse de organizator şi o nebănuită energie.1885. la premieră. şi-a mărturisit preferinţa pentru poeziile lui Eminescu. până prin 1884 . Junimea însăşi a fost. ţinta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. l-a numit director de scenă. la Iaşi. Caragiale. Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la . cu studiul intitulat Comediile d-lui I. La 9 mai 1892. a beneficiat. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii.. în prezenţa lui Alecsandri.O scrisoare pierdută’’. În 1888 Titu Maiorescu l-a numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti și i-a prefaţat volumul de Teatru (1899). după ce dovedise.. L. Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii. a cărei premieră a avut loc la 13 noiembrie cu mare succes. . dar Comitetul Teatrului Naţional de la Iași. bine primită de Junimea şi publicată în 1879 în Convorbiri literare (în care au fost publicate toate piesele sale). de atacuri deloc neglijabile. Mai multe dintre adversităţile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost cauzate şi de calitatea sa de junimist şi de redactor la ziarul conservator și junimist.1881). iar la întâlnirea din martie 1884. post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședinţele Junimii.Timpul’’. Timpul (1878 .

Articolul. Venind în întâmpinarea lui Caragiale. când i-a trimis acestuia o felicitare cu prilejul zilei de naştere. împreună cu articolul .Convorbiri literare’’. comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viaţa noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice. ruptura cu Titu Maiorescu şi încetarea colaborării la Convorbiri literare.. Maiorescu a fost de părere că este necesar să eludeze fondul de realitate al artei. cu tot aparatul înfăţişării lor în situațiile anume alese de autor‖. și referindu-se la tipologie („Există aceste tipuri în lumea nostră? (. Petre P. Piesa O noapte 12 .. L. cu deprinderile lor...Două note’’. determinând. Caragiale (1885). La 18 noiembrie 1895. a arătat mult timp faţă de Caragiale o foarte vie solicitudine..Două note’’. Titu Maiorescu îl apără pe marele scriitor de acuzaţia de imoralitate. care a provocat celebra polemică dintre Maiorescu și Gherea. ceea ce a dus la o colaborare statornică timp de zece ani. împotriva Junimii. evidențiază realismul tipurilor şi al mediului social: „Lucrarea d-lui Caragiale este originală. ce devine „ficțiune artistică‖.. Șeful literar al Junimii. prilej de a ne înălţa „în lumea ficțiunii ideale‖. Negulescu i-a scris lui Simion Mehedinţi că a obţinut de la Titu Maiorescu să se ceară colaborarea lui Caragiale la .) Dacă sunt..Gaşte și gâște literare’’. cu expresiile lor. fără reluarea însă a relaţiilor personale între critici şi autorul articolului . Maiorescu. Scriind despre Comediile d-lui I. Caragiale a reluat legătura cu Titu Maiorescu abia la 15 februarie 1908. atunci dela autorul dramatic trebuie să cerem numai ca să ni le prezinte în mod artistic‖).

Caragiale a replicat cu o altă urare: 13 . Petre Missir. în timpul colaborării la Epoca (1896). căruia i-a dedicat (. Caragiale a citit la Titu Maiorescu drama ..O scrisoare pierdută’’. care a apărut la editura Haimann și a fost dedicată.. În calitate de colaborator al revistei. doamnei Ana T. de ziua de naştere a lui Maiorescu.‖ La răspunsul de mulţumire. care a și tradus mai multe texte din Caragiale. Maiorescu. De la Berlin. dramaturgul a menținut relaţii cordiale cu toţi ceilalţi membri ai Junimii. îndeosebi cu Iacob Negruzzi. N. Ruptura cu Junimea a devenit definitivă în 1892. În anii activităţii sale la . la 15 februarie 1908. Gh.furtunoasă a avut următoarea dedicaţie: „D. ca un semn de recunoștință și devotamentul ce-i poartă autorul ei‖. creatorul și redactorul Convorbirilor literare (Vasile Pogor. în vederea publicării antologiei de literatură română în Germania. Titu Maiorescu este cu adânc respect rugat să primească dedicarea acestei încercări literare. când şi-a întrerupt colaborarea la Convorbiri literare. fostul junimist a regretat despărţirea de Maiorescu și a evidenţiat marile calităţi ale criticului. în volum.. Ura lui împotriva vechilor prieteni literari și a lui Titu Maiorescu a devenit obsesivă. Panu. Trăiască Maiorescu! Caragiale. alături de Hasdeu.Convorbiri’’’ a admirat-o pe Mite Kremnitz (cumnata lui Maiorescu). Gane). Caragiale i-a trimis o călduroasă telegramă: „Din toată inima ca pe frumoasele vremi ale tinereții un bătrân școlar urează ilustrului învățător la mulți ani cu sănătate și veselie.Năpasta’’. Abia peste câțiva ani. cu un rol de primă mărime în cultura română.

eclectic. trăiască Titu Maiorescu.„Bătrânul școlar este fericit că o pornire din inimă i-a fost întâmpinată cu atâta grație din partea ilustrului și totdeauna neuitatului învățător. Caragiale‖ —Șerban Cioculescu] Maiorescu consimţise în aceste împrejurări doar o reluare a relaţiilor literare. pe care însă le cunosc‖ —Titu Maiorescu 14 . cu sănătate și veselie. bună memorie. își permite. Din cauza acestei părți a lui eu închid ochii la toate celelalte. Caragiale a încercat în anul următor (1909) „o nouă și ultimă expresie a unei «mea culpa»― : „Un școlar puțin însemnat. Despre aceste manifestări ale lui Caragiale. momente în care această extraordinară vibratilitate celulară a materiei cenușii din creieri îl scoate mai presus de el însuși și-l face capabil de scrieri literare de mare valoare. I. cuminte și vesel! așa cum din tinerețe îl știe bătrânul școlar. a-ți trimite din depărtare urarea sa cordială: Să trăiască ilustrul nostru profesor Titu Maiorescu întru mulți ani. Încă o dată. cu cel care îl insultase. nu şi a celor personale. Titu Maiorescu a relevat într-o scrisoare către Duiliu Zamfirescu simbioza interesantă dintre o mare inteligență și nestatornicia unui caracter dificil și imprevizibil: „Convingerea ce o am despre Caragiale este că are una dintre cele mai vioaie inteligențe ce le poate produce natura. la mulţi ani. care a știut mai mult să te supere decât să se folosească de învățăturile dumitale.‖ Fără să fi reuşit o reluare a colaborării la Convorbiri literare. L. sănătos. conștient de locul uriaş deţinut în cultura noastră de prestigioasa revistă ieşeană. cu tot respectul.

în care arama și diamantul sunt legate împreună spre a da iluzia unui inel ducal‖ (Duiliu Zamfirescu).etc. Opera scriitorului Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă). ci şi unul dintre principalii fondatori ai teatrului naţional. Opera lui Caragiale se încadrează în realism.Nu mai puţin revelatoare.politic. Personajul realist poate reprezenta o categorie umana sau 15 . Operele sale. domnule!‖). apărut in secolul al XlX-lea. cu toate aspectele ei (economice. a fost şi părerea lui Duiliu Zamfirescu. în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. El credea că spiritul maliţios al lui Caragiale faţă de lucrările unor confraţi citite la Junimea ar fi putut fi trecute cu vederea graţie „marii lui inteligențe’’. poezii. și alta de sentimental („Eu sunt un sentimental. nuvele şi povestiri. cu o rezervă nesecată în direcţia manifestărilor umoristice și cinice. Structura omenească a lui Caragiale. ca reactie împotriva romantismului. sociale. Dramaturgul era „o fire atât de fantastică și de muncită. Curent literar şi artistic. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România.). parodii. neliniştit și măcinat de melancolii ascunse şi ciudate la un asemenea temperament. era duală: una de ironist şi farsor. publicistică. în această direcţie. realismul se caracterizează prin oglindirea veridica si obiectivă a realitatii. ca și aceea artistică. momente și schiţe.

etc. aşa cum se intampla in cazul lui Caragiale).) aşa cum se întamplă în cazul romanului modern. dar poate reprezenta şi un caz particular (un erou lucid. egoist. Teatru Comedii         O noapte furtunoasă (1879) Conu Leonida față cu reacțiunea (1880) O scrisoare pierdută (1884) D-ale carnavalului (1885) O soacră (farsă fantezistă într-un act) Hatmanul Baltag (operă bufă) Începem (instantaneu într-un act) 1 Aprilie (monolog) Drame  Năpasta (1890) Nuvele și povestiri      O făclie de Paşte (1889) În vreme de război (1898) Din carnetul unui vechi sufleur Un artist Grand Hôtel "Victoria Română" 16 .socială (personaj tipic. bolnav. cautator al absolutului. framantat. etc.

. Partea poetului Pastramă trufanda Kir Ianulea Calul dracului Momente şi schiţe Publicate în volum      Moftangii Naţiunea română Căldură mare Justiţie Mitică Art... Ion... 214 17 . om sucit La hanul lui Mânjoală Două loturi (1901) Caut casă. Mamă.. La conac Monopol.                    Om cu noroc Păcat (1892) Norocul culegătorului O invenție mare Poveste Boborul Noaptea învierii Baioneta inteligentă Cănuţă...

Boris Sarafoff Repausul duminical Urgent Cum stăm Meteahnă Justiţia română La poştă Moşii Politică şi delicateţe Cum se naşte o revistă Cum se înţeleg ţăranii Duminica Tomii Gazometru 18 .R.F.                               Politică O zi solemnă Politică înaltă Un pedagog de şcoală nouă D-l Goe Lanţul slăbiciunilor La Moşi Bubico Jertfe patriotice Situaţiunea Românii verzi Telegrame Triumful talentului Tot Mitică Proces-verbal Ultima oră Infamie C.

... Parlamentare Manifestul "claponului" Orientale. De la Zanzibar la Salonic şi înapoi Varietăţi literare..... Două documente Corespondenţa sentimentală Broaşte. Vizită.. Canard-răţoi 19 ... Diplomaţie O cronică de Crăciun. O conferinţă Ţal!.                 Istoria se repetă Petiţiune Mici economii.. Reformă Aşa să mor! Publicate în periodice            Cronica fantastică Zig-zag!... Identitate.. Greu.. Ultima emisiune O lacună Cadou.. destule Lache şi Mache Calendar Din foloasele tiparului Varietăţi geografice.. 25 de minute.. de azi pe mâine..... sau unchiul și nepotul Antologie.

Secţia corecţională High-life Logica baroului În tren accelerat Carnet high-life Nedescifrabil Arendaşul român Poruncă domnească Tardivitate Şah şi mat! Autoritate Cronica de joi Cum se naşte o revistă? Karkaleki Paradoxal O blană rară Articol de reportaj Cazul d-lui Pawlowsky Slăbiciune Intelectualii... Despre cometă – prelegere populară 20 străinismului!! .                             Cronica Moftul român Succesul "Moftului român" Trădarea românismului! Triumful Consumatum est!!! Poveste de contrabandă Manifestul "moftului român" Şcoala română Accident parlamentar Justiția română.

. stil și clistir Educațiunea sentimentală la vite Tatăl nostru Teatrul la țară Tot Mitică Lună de miere Cele trei zeițe „Moftul‖ făcător de minuni Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus Infamie... Inițiativa.                            Accelerat no. Imaginație...? La Paşti Emulațiune Dascăl prost Premiul întâi . 17 Cum devine cineva revoluţionar şi om politic. Ouăle roșii Dintr-un catastif vechi Sfânta Ghenoveva Un incident de senzație Luna de miere 21 .o reminiscenă din tinereţele pedagogului Cum stăm. Bacalaureat Deziderate legitime Cam târziu... La Peleş Făcătoare de minuni......

.      Leac de criză O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou Sfânt Ion Prea sărac Temă și variațiuni Un frizer-poet și o damă care trebuie să se scarpine-n cap Publicistică Literatură și cultură                    Literatura şi artele române în a doua jumătate a secolului XIX Câteva păreri Politică şi cultură Notiţe risipite A zecea muză Cronici literare Teatrul cel Mare – "Urâta satului" Cercetare critică asupra teatrului românesc Articole despre teatru Cronici teatrale Scrisoare Teatrul naţional O admirabilă lucrare literară Știe carte băiatu lui Papuca!. Scandal Muzica Ateneul Român Concurs și premiuri academice "Balade şi idile‖ de George Coșbuc 22 ..

P. B. din norocire fără accident de persoane Articole politice    1907 din primăvară până'n toamnă Apelul la unire Cronica sentimentală 23 .                         Un mare sculptor român Memorii din timpul războiului Grămătici şi măscărici Despre Macedonski Un monstru de activitate "Constituţionalul" poet O nouă societate română Teatrul nostru Câteva cuvinte .textuloriginal D. Eugeniu Stătescu poet Arheologie Un caz literar interesant Plagiatul Zola-Bibescu Spitalul amorului. Hăsdeu O carte rară Traian Demetrescu Răzbunarea lui Anastase D. O prefață Un nou plagiat Zola Un articol regretabil Gheorghe Baronzi Pomada fermecată Un dicţionar român Operă naţională Teribil naufragiu.

7 Cuvântare Ce este "centrul" Excelsior! Procedee electorale Nevoile obştii şi aşa numitele "Casa Noastră". Sărbători mâhnite Termitele.. Sturdza Gogoşi Istoria unei epigrafe Liberalii şi conservatorii Liberalii engleji şi români Parlamentare gogoşi Prospătura Resbelul Resbelul 1877 Situaţiunea Europei Ultimele gogoşi calde Guvernul şi modificarea art.                              Cronica Desluşire Frați radicali şi D. Dim... Decadenţă Între Stan şi Bran Reacțiunea O reparaţiune Lascăr Catargiu Literatura şi Politica Scrisoare Toxin şi toxice Noul cabinet Otoman 24 ..

C.O noapte furtunoasă’’ şi .. intenţiile scriitorului de a relua personajele din piesele .care să încheie opera sa dramatică. (aşa ar fi trebuit să se intituleze comedia) a rămas numai un proiect. Rosetti la Roma? În ajunul crizei Convenţii cu Rusia Poziţia ministerială faţă cu revizuirea Reportaj parlamentar Un incident la cameră Plăteşte vizirul Însemnătatea presei Un interview Sub ce regim trăim! Inovaţiune Iarăşi promisia D-lui Fleava Principii şi vaccină Parodii   Smărăndiţa (roman modern) Dă-dămult..O scrisoare 25 ..L. din care reies însă. lămurit.în anii exilului.                Știri franceze chestiunea Dobrogei Criza de cabinet Culisele chestiunii naţionale D.A.. Titirică Sotirescu et comp. Mai dă-dămult Teatru La Berlin. Din păcate. I.Caragiale a meditat la o nouă comedie.

. campanile susţinută şi stipendiată de oficialitatea vremii.pentru a se complace în imoralitate şi parvenitism.. eveniment de o mare importanţă în istoria literarturii noastre. conducandu-se după acceaşi morală a ipocriziei si adulterului.Conu Leonida faţa cu reactţiunea’’.. Comedia lui Caragiale denunţa viciile unei burghezii care abandonase idealurile revoluţiei de la 1848.în pactizarea cu moşierimea. publica prima sa comedie originală . . Într-o deplină solidaritate cu membrii gărzii civice.Monstruasa cualiţie’’.Personajele piesei provin din mediul micii burghezii şi al negustorilor mărunţi care mimeză modul de viaţă al .Mache Răzăchescu .Catindatul din . 26 ..adică 20 de ani mai târziu de la împrejurările satirizate de Caragiale în primele sale comedii.pierdută’’.ale cărui opinii politice ca şi la Titirica Inimă-Rea sunt simulacrele unor idei democratice.. supunând poporul cele mai crunte exploatări şi împăţindu-şi privilegiul de a exploata masele.. Epoca lui Caragiale este cunoscută în istorie sub numele de . Pe linia inaugurată de . Iancu Pampon. Nae Girimea.D’ale Carnavalului’’ îmbogăţesc galeria satiriei caragialiene cu alte întruchipări ale imoralităţii burgheze..O noapte furtunoasă’’. Caracteristicile aveau să fie acelea ale claselor stăpânitoare la sfârşitul secolului trecut. Burghezia fraterniza cu moşierimea in viaţa politică a ţarii. înfăţişează mic burghezul liberal. Un an mai târziu.O noapte furtunoasă’’. cronicarii teatrali dezlănţuie o campanile împotriva .Nopţii furtunoase’’.lumii bune’’.

.. dând viaţă unor personaje cu o mare complexitate morală. nu este altceva decât imaginea acelei false dispute electorale între partidele istorice.Măiestria de povestitor analitic o regăsim în nuvela. sunt pe rând obiectul satirei sale necruţătoare.. capodoperea dramaturgiei noastre clasice.. III. . transcribe deosebit de fină a psihologiei umane apăsată de sentimentul discriminării rasiale. În nuvela .. Nuvele şi povestiri În câteva din nuvelele sale.Kir Ianulea’’ sunt numai câteva exemple de felul în care Caragiale a reuşit să îmbine fantasticul cu realul. . D’ale carnavalului 27 . din care surprindem indiferenţa oficialităţii burgheze faţă de relaţiile între oameni. Instituţiile de atunci.Schiţele şi Momentele’’ lui Caragiale prezintă diverse aspecte din viaţa societăţii timpului său. Caragiale a urmărit destinul micului slujbaş în orânduirea burgheză.. în acea epocă.Păcat’’ se interferează câteva destine .La Hanul lui Mînjoală’’. .Alegerile.O făclie de Paşte’’.La conac’’.O scrisoare pierdută’’.. aveau darul de a reflecta această comuniune de interese între clasele suprapuse. . viaţa familiei burheze. continuând linia începută cu atâta strălucire în comedii. Momente şi Schiţe .

SERGENŢI DE NOAPTE Într-un carnaval.lumii bune’’. ce-i mai zice şi CRĂCĂNEL UN CATINDAT DE LA PERCEPŢIE IORDACHE. 28 . Presa a fost aproape unanimă în negație. Personajele piesei provin din mediul micii burgezii şi al negustorilor mărunţi care mimează modul de viaţă al . frizer și subchirurg IANCU PAMPON MACHE RAZACHESCU. Racoviță-Sfinx. PUBLIC...D’ale carnavalului’’ este o comedie în 3 acte care a fost scrisă pentru concursul organizat de Teatrul Național din Capitală. calfă la Girimea UN IPISTAT DIDINA MAZU MIŢA BASTON UN CHELNER O MASCĂ MĂȘTI. în Bucureşti. Persoanele NAE GIRIMEA. pe care autorul l-a câștigat. motivul fiind pretinsa imoralitate prin aducerea pe scenă a drojdiei mahalalei. Piesa a fost reprezentată la 8 aprilie 1885. redactor la România liberă.D. datorită fluierăturilor puse la cale de cronicarul dramatic D.Introducere Opera . conducându-se după morala ipocriziei şi a adulterului. Premiera a fost un insucces.

Pampon îi arata Miţei biletul gasit. Actul II Seara se porneşte un bal mascat în care se strânge toată mahalaua. Aceştia pun la cale un plan prin care sa-i demaşte pe Nae si Didina (amanta lui Pampon). Didina îşi face şi ea apariţia. şi ea furioasă şi căutându-l pe Nae. furios. îl cauta pe Nae. Acesta. dupa care Telemac se întoarce revoltat la frizerie unde cere detalii despre Pampon. luându-se la bătaie. pe care-l amenintă cu o sticla cu vitriol. Acesta îl întâlneşte pe Pampon. Între timp Pampon îl acuză pe Telemac ca el este Bibicul. Mai târziu Miţa se întâlneşte cu Nae.Rezumat Actul I În frizeria lui Nae Girimea. Nu după mult timp apare din nou Pampon care a gasit în Miţa un aliat. între ei 29 . însă este nevoită să îti schimbe costumul fiindca a fost descoperită de catre Candidat. Pampon îi arata calfii un bilet gasit despre care încep sa vorbeasca. iar aceasta recunoaşte ca ea l-a scris. Apare şi Telemac care vrea să-l gasească pe cel care l-a batut şi sa-i dea o„lectie‖. Iordache primeşte vizita lui Pampon. dar negasindu-l îl aşteapa împreuna cu Iordache. Nae nu recunoaşte relaţia amoroasa pe care o are cu Didina furându-i chiar sticluţa cu vitriol. Odata plecat apare Miţa. Aceasta îl banuieşte de trădare.

iscându-se o mica altercaţie care s-a oprit de la sine. iar Nae cu cel al Candidatului. cel mai sacru amor. unde se ascund de mulţime. Pampon îşi da seama ca Telemac nu este Bibicul şi pleaca amândoi să-l gaseasca pe Nae. Aceştia îşi dau seama de greseală. iar Pampon împreuna cu Telemac şi cu mai mulţi oameni îi urmaresc. pentru care mi-am sacrificat cariera de militar. Miţa îi vede. Citate . intră in frizerie. iar Iordache scapă anunţânu-i pe Didina şi Nae. Actul III Nae şi cu Didina ajung la frizerie. amanta mea. Iordache cheamă poliţia. Pană la urmă.. care recunoaşte vandalismul şi îi ia la rost pe Pampon şi ceilalţi. Schimbul de costume îi deruteaza pe Telemac şi Pampon care se iau la harţa cu Iordache. Mulţimea ajunge la frizerie iar Iordache îi ajuta să fuga. astfel aceştia plecând de la bal. fiindcă până acum să nu o cu-nosc am fost tist de 30 . Între timp Didina îşi schimba costumul cu cel al Mitei iar Iordache a fost silit să şi-lschimbe cu cel al lui Nae. Pampon şi Telemac sparg uşa. căutându-i pe ce-i doi.Pampon:Da. la intervenţia poliţiei si a lui Nae aceştia fac pace recunoscând ca s-au purtat ca nişte copii.

. pentru ce ai luat costumul turcului?’’ .D’ale carnavalului’’de I.Scena II.) Atâta pagubă!(merge şi invită la danţ pe Iordache ) Ei aide! Ce faceti?(işi pune masca pentru danţ.vardişti la Ploieşti … Şi sunt turbat de gelozie ! Toată noaptea n-am dormit…’’ . editura Herra .L..scena XII. şi n-aş vrea să mă cunoscă…Ce e de făcut?’’ .Caragiale .Caragiale. editura Herra 31 .L.Caragiale.D’ale carnavalului’’ de I.Candidatul:Uite ce vream eu să vă rog .L.pagina 160. şi ma cunoaşte . scapă şi fuge .D’ale carnavalului’’ de I.scenaI. actul II.) .pagina 152.L.D’ale carnavalului’’ de I.Caragiale..editura Herra . actul III..pagina 164.. editura Herra .Pampon:Pentru ce ti-ai schimbat costumul.actul II..uitându-sedupa ea.. eu am un frate mai mare în bal . scena VI.pagina 132.Ei parcă mie nu mi-e frică de Nenea Iancu …(Masca se smuceşte .actul I .

32 .

mentalitatea lui Leonoda se întâlneşte cu cea potrivnică.Conu Leonida faţă cu reacţiunea Introducere Opera .A apărut în 1880 şi înfăţişează micul burghez liberal.Conu Leonida faţă cu reacţiunea’’ este o farsă într-un act. ale cărui opinii politice sunt simulacrele unor idei democratice.IV.În esenţă. conservatoare..care se vede de 33 .

seara. stăteau de vorbă la masă. Acolo era lume multă. strigăte. muzici.la primele replici. consoarta lui . conul Leonida şi coana Efimiţa.60 de ani COANA EFIMIŢA. iar asta a ţinut 34 . când a fost răsturnat de pe tron domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Aflând din ziarul ―Aurora democratică‖ despre eveniment. PERSOANELE CONUL LEONIDA. slujnica lor În Bucureşti. cele două paturi.56 de ani SAFTA. steaguri. marginită şi suspicioasă faţă de orice schimbări sociale. Conu Leonida îi povestea consoartei sale despre cum au trăit el şi prima lui nevastă evenimentele din februarie 1866. s-au gătit degrabă şi au plecat <pe la revuluţie>..Să te ferească Dumnezeu de furia poporului!’’ Leonida şi consoarta lui Efimiţa sunt personaje profund caracteristice pentru mentalitatea micii burghezii. la Leonida Rezumat Într-o casă de mahala bucureşteană. când Leonida încercă să descrie caracterul demonstraţiei de la 11 februarie şi când scapă o reflecţie de racţionar :. pensionar . în centrul oraşului. Lampa de gaz de pe masă lumina odaia modestă. În sobă mai pâlpâiau câţiva tăciuni. scaunele din jurul mesei.

se face <lege de murături>. apoi îi explică. pe bună dreptate. îl speriase şi pe Papă. că era trecut de douăsprezece. Efimiţa. se auziră încet.trei saptămâni. încât acesta . se închină şi se culcă din nou. în sfârşit. crezând că a visat. Sări şi îl strigă pe conul Leonida. apoi fiecare cetăţean ia o leafă bună pe lună. uimită şi curioasă. tot după capul lui. Scrisoarea lui conţinea numai <patru vorbe…: Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite !>. 35 . îl tot întreba pe conul Leonida. Iar la întrebarea de unde se vor plăti lefurile dacă nu mai plăteşte nimeni impozite. başca pensia. întrebă de ce nu se face atunci mai repede republică. stinse apoi lampa . mai schimbară câteva vorbe înainte de a adormi. Conul Leonida o întrebă pe coana Efimiţa dacă a chemat servitoarea dimineaţă să facă focul devreme. cum se alintau ei unul pe altul. ce procopseală e cu republica: nu mai plăteşte nimenea bir. egală cu a celorlalţi. se repezi spre patul lui. cu numai o mie de oameni. Conul Leonida continuă. se uită pe sub paturi şi în dulap. şi. focuri de armă şi chiote. apoi tot mai tare. Efimiţa. ca să îl îmbuneze. află că e <treaba statului>…Şi adormiră. dar cum nu mai auzi nimic se închină şi se culcă la loc. Sări. Miţa şi <bobocul>. De îndată se auziră alte salve şi chiote. dar află de la bobocul că nu vor reacţionarii. adică impozite. adică moratoriu. Nici nu aţipi bine că se auziră iar detunături şi strigăte. Coana Efimiţa sări din pat se duse la fereastră şi la uşă. aprinse lampa. După un timp cei doi hotărâră să se culce. După el. se împiedică de un scaun şi căzu peste el. revoluţionarul italian. spunându-i că până şi faimosul <Galibardi> a scris o scrisoare naţiunii române. dornică să ştie mai multe. ca <nimini să nu mai aibă drept să-şi plătească datoriile>. îl pusese să îi boteze un copil(!). După ce un ceas din apropiere vesti ora unu din noapte.

fusese şi ipistatul. Printre ei. fandacsie. ipohondrie. buimac şi înspăimântat. Cum afară nu se mai auzea nimic. Stinseră lampa şi tăcură. de la asta fandacsia e gata. cum le ştie dumnealui. ceea ce o făcu pe Efimiţa să exclame că mai rar cineva care să le ştie pe toate. că afară e revoluţie. Coana Efimiţa. auziră batai în uşă. chiote. Conul Leonida. conul Leonida îi spuse că e ordin de la poliţie să nu tragă nimeni cu arma în oraş şi că din cauza unei discuţii intri la o idee. care trăsese cu pistolul. dar pe când strângeau lucrurile şi baricadau uşa cu mobilele. Hotărâră să fugă la Ploieşti . ca să facă focul. îl întrebă pe conul Leonida. cu satisfacţie că ea a avut dreptate. aflară că zgomotul venea de la chefliii ce sărbătoriseră lăsata secului. Se ridicară amândoi. Înlăturară baricada şi îi dădură drumul în casă. că parcă nu era voie să se tragă focuri în oraş. dar el răspunse imediat că <a fost chiar poliţia în persoană>. 36 . să se ascundă în dulap ori să sară pe fereastră. pe rând. Apoi bătu şi mai tare şi le strigă să deschidă. domnule!>.Efimiţa îi spuse conului Leonida. adică trează. Uimiţi. cu pistoale. Şi se culcară la loc. Dar nu apucară să se culce bine că se şi auziră din nou împuşcături şi strigăte. speriaţi. Apoi începu să se teamă că vor veni peste ei. că se aude o adevărată bătălie. beat frânt. o auziră pe Safta. dacă e idee. descoperi un articol în care se spunea că reacţiunea stă la pândă şi chemarea ca naţiunea să fie deşteaptă. Pe când se sfătuiau ei în şoaptă ce să facă. Coana Efimiţa prinse ocazia şi îi zise bobocului. servitoarea. Ultima idee îl făcu să remarce: <Şi noi dormim. căutând în ziar. ţipete. la neamurile Efimiţei. puşti. fiindcă el e cunoscut de toţi ca republican. cum bombănea la uşă. cu umor. apoi din fandacsie cazi în ipohondrie. după obicei. Aşa că probabil a visat. Bătăile se repetară.

editura BPT.. iar asta a ţinut trei sptamani. care trasese cu pistolu.II. Printre ei. Pag. Acolo era lume multa. în centrul orasului. Conu Leonida faţa cu Reacţiunea’’ de I. Uimiti. strigate..I. s-au gatit degraba si au plecat <pe la revolutie>. Pag. Caragiale cap.’’ 37 . fusesera si ipistatul. afara ca zgomotul venea de la cheflii ce sarbatorisera lasata secului. dupa obicei. . îl tot întreba pe Leonida. Conu Leonida faţa cu Reacţiunea’’ de I. editura BPT. steaguri. Caragiale cap. 101. dornică sa stie mai multe.’’ . muzici. beat franat.Citate ‚. .Efinitia uimita şi curioasă. L..Aurora democratica’’ despre evenimente. L.’’ . 26..Aflând din ziarul ‚.

sotia Conului Lenonida.III..Conu Leonida faţa cu Reacţiunea’’ de I. sunetul înceteaza crezând că soţia sa a visat.’’ .Dupa cateva momente. Caragiale cap. Pag. .I. 155. Caragiale cap. L. crezand ca a inceput revolutia. o liniteste şi apoi se culca la loc. 38 . editura BPT. aude impuscaturi si strigate si il trezeste disperata pe sotul ei. L. Pag. Pag.’’ Conu Leonida faţa cu Reacţiunea’’ de I... editura BPT.. L. 13..Conu Leonida faţa cu Reacţiunea’’ de I. Când se scoală Leonida. Efimitia. 115. Caragiale cap.III. editura BPT. .

39 .

40 . fiecare fiind alcătuit din mai multe scene. Acţiunea piesei se petrece în capitala unui judeţ de munte. Piesa este structurată în 4 acte.pe fondul agitat al unei campanii electorale. O scrisoare pierdută Introducere Comedia .O scrisoare pierdută’’ este pusă în scenă la 13 noiembrie 1884. Este o comedie de moravuri..V.dezvăluind viaţa publică şi dorinţa de parvenire a burgheziei româneşti.

vechi luptător de la 48 ZAHARIA TRAHANACHE. asemenea GHIŢ Ă PRISTANDA. CETĂȚENI În capitala unui judeţ de munte. în zilele noastre. avocat. Rezumat EXPOZIŢIUNEA. colaborator la acel ziar şi membru al acestei societăţi POPESCU. director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpatilor. membru al acestor comitete şi comiţii IORDACHE BRÂNZOVENESCU. prezidentul Comitetului permanent. 41 . asemenea NAE CAŢAVENCU.Persoanele ȘTEFAN TIPĂTESCU. poliţaiul orașului UN CETĂȚEAN TURMENTAT ZOE TRAHANACHE. Comitetului electoral. institutor. Comitetului şcolar. soţia lui ZAHARIA TRAHANACHE UN FECIOR ALEGĂTORI. Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii TACHE FARFURIDI. avocat. prefectul judeţului AGAMEMNON DANDANACHE. prezident-fundator al Societăţii enciclopedice-cooperative "Aurora economică română" IONESCU.

scrisorica de amor‖ furată de la Cetăţeanul turmentat care o găsise pe stradă.Răcnetul Carpaţilor‖. după ce a ordonat percheziţionarea şi arestarea lui Caţavencu. Farfuridi şi Brânzovenescu.. poliţaiul oraşului care îi raportează lui Ştefan Tipătescu. avocat din opoziţie şi directorul ziarului .. Nae Caţavencu.la centru‖ o anonimă pe care prefectul a reuşit să o oprească la timp. soţia lui Zaharia Trahanache. doi membri ai partidului. Caţavencu a reuşit să obţină promisiunea Zoei Trahanache pentru a candida la funcţia de deputat deoarece aceasta se temea că va fi compromisă moral în societate.vrea să obţină. DESFĂŞURAREA ACŢIUNII este declanşată de Caţavencu care ameninţă că va publica scrisoarea în ziarul său. a încercat să-i ofere diferite funcţii în stat.. cu orice preţ. se tem de trădare şi au trimis. În cele din urmă. el îl şantajează pe prefect cu . însă promite că o va înapoia dacă va fi ales deputat. prefectul judeţului că şi-a îndeplinit misiunea pe care o avusese. INTRIGA comediei este declanşată de găsirea acestui document misterios – scrisoarea de amor a prefectului către Zoe. candidatura de deputat. El aflase că Nae Caţavencu este în posesia unui document important care va face posibilă alegerea acestuia în Camera Deputaţilor.Îl prezintă pe Ghiţă Pristanda. Ştefan Tipătescu. şeful filialei partidului din acel judeţ. Zaharia Trahanache răspunde la şantaj cu şantaj deoarece descoperă o poliţă 42 . dar acesta a refuzat. De aceea.

scrisoarea. A. A.Dandanache nu înapoiază scrisoarea pentru că . nemaiavând obiectul şantajului.falsificată de Caţavencu prin care acesta îşi însuşea ilegal bani de la o fundaţie. După alegeri .mai trebuie ş-altădată‖. În această încăierare. La adunarea electorală. PUNCTUL CULMINANT s-a declanşat atunci când de la . Caţavencu şi-a pierdut pălăria în căptuşeala căruia se afla scrisoarea de amor.. Noul candidat.Pristanda. Cetăţeanul turmentat a găsit în căptuşeala pălăriei lui Caţavencu. În aceste condiţii atmosfera este tensionată atât între membrii partidului cât şi în opoziţie la care se adaugă şi disperarea celor doi amanţi. deoarece a ajuns pe listă şantajând un politician important tot cu o scrisoare de amor. care va câştiga postul de deputat. pe care a găsit-o întâmplător. DEZNODĂMÂNTUL este declanşat de situaţiile comice care au apărut.. adică Zoei Trahanache. s-a dovedit a fi mai ticălos decât Caţavencu.. Dandanache.andrisantului‖. a devenit umil şi a condus festivitatea organizată în cinstea rivalului său politic Agamemnon Dandanache. Caţavencu. scrisoarea prefectului şi a înmânat-o . când s-a anunţat oficial numele candidatului s-a declanşat o bătaie pusă la cale chiar de poliţistul oraşului.centru‖ a venit o dispoziţie prin care se cerea să fie trecut pe lista candidaţilor un oarecare Agamemnon Dandanache. atmosfera este 43 .

pag.. Actul I. Citate .o mascaradă‖ dirijată de interesele personale ale oamenilor politici....´´ (Ion Luca Caragiale.. canapea și un fotoliu. la stânga.. în planul din fund. Minerva .. cu toate că votarea fusese . ed.curat constituţional‖ şi comandă să cânte muzica pentru a sărbătorii flagranta încălcare a constituţiei privind corectitudinea alegerilor pentru Camera Deputaţilor. Teatru..București. Ușa în fund cu două ferestre mari de laturi. În stînga planul îmtîi. La dreapta.binefacerile unui sistem constituţional ! ‖.. o ușă.Rușine pentru guvernul vitreg care dă unul dintre cele mai frumoase județe ale României pradă în ghiarele unui vampir!. Nae Caţavencu este mulţumit de ..Tipătescu: ( terminând de citit o frază din jurnal): . Caraghioz!´´ 44 . altă ușă. O anticameră bine mobilată. 1976) .. 67.veselă . O scrisoare pierdută.Ruşine pentru otaşul nostru să tremure în fața unui om!. iar Pristanda confirmă .´´ (Indignat): Eu vampir.. în planul din față..ai?.

O scrisoare pierdută...´´ ´´ (Ion Luca Caragiale. Ghiță.1976) .Ghiță. București 2000) . București. să trăiți! Nu mai putin... București. renumerație mică... Actul I. Teatru.Prisanda: Grea misie.ed Minerva.Teatru. pag 81. de la el veneam acuma..Prisanda: Nouă copii. Statul n-are idee de ce face omul acasă ne cere numai datoria! nouă copii și optzeci de lei pe lună: familie mare... pag 67.. misia de polițai. ed ART. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea. cu condiția să-i asigurăm alegerea. după buget. ´´ (Ion Luca Caragiale.´´ 45 .. Teatru. Aminteri. Scena II.. Scena I.. O scrisoare pierdută. pupă-l în bot și-i papă tot. că sătulul nu crede la ăl flămând. ed ART. pag 88. 2000) . zice: . publică scrisoare poimâine. Actul I. O scrisoare pierdută. Și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile.(Ion Luca Caragiale.Zoe: M-am dus la Cațavencu. coane Fănică.. Tot vorba bietei neveste.

.. Actul I. ed. Nae Cațavencu. Actul III. și pe urmă-i treaba mea. pe d. Ehei! D...Sunt la ușă . (Sughite și se caută mereu) Vorba e...(Ion Luca Caragiale.Cetățeanul turmentat: Da. zic: nu trebuie. Teatru. Scena VII. 1976) . 1976) .Scena VI. București. ed Minerva.Teatru. Nae zice că-mi dă zece poli pe ea.. ordinul lui conu Fănică... Teatru.. cînd oi tuși de trei ori.. Minerva. eu pentru cine votez? ( Se oprește din căutare și cu simplicitate: ) Am pierdut-o! Am pierdut-o!´´ (Ion Luca Caragiale. Scena V. 78. pag. Actul I. o am la mine. O scrisoare pierdută. d-ta proclamă catindatul și ieși pe portiță... (sughite)..´´ (Ion Luca Caragiale. apropitar sunt (sughite). pag.slava domnului. O scrisoare pierdută. Minerva 1976) 46 . dă-i zor! Trebuie să-l lucrăm pe onorabilul. pag 123.. O scrisoare pierdută...onorabile parale. București. 84.Prisanda: Coane Zaharie... ed. alegător..

azi lumină! Ieri bigotismul. Teatru. 1976) 47 .. azi liber – pasismul..azi veselie!. Ieri întristare. O scrisoare pierdută. pag 145..Cațavencu: Fraților! După lupte seculare. iată visul nostru realizat! Ce eram acum cîtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate. Minerva. Scena XIV. care au durat aproape treizeci de ani. Iată binefacerile unui sistem constituțional! ´´ (Ion Luca Caragiale. Actul IV.. ed.

48 .

Piesa a fost publicată în . Dramaturgul ofera aspect ale vieţii de mahala. băiat pe procopseală în casa lui Titircă RICĂ VENTURIANO. om de încredere al lui Dumitrache. consoarta lui Jupân Dumitrache ZIŢA.O noapte furtunoasă’’ a fost citită în cenaclul Junimea la 12 noiembrie 1878 şi apoi jucată pe scenă la 18 ianuarie 1879. la Dumitrache 49 . un etern apărător al .încercând să le îndrepte prin râs. student în drept şi publicist VETA.Caragiale urmăreşte moravuri. căpitan în garda civică NAE IPINGESCU.O scrisoare pierdută’’. tejghetar.O noapte furtunoasă Introducere Comedia .Onoarei de familist’’. cherestigiu. arhivar la o judecătorie de ocol. sora ei În Bucureşti. Piesa structurată în 2 acte îl aduce în prim planul acţiunii pe ambiţiosul încoronat Jupân Dumitrache.. ipistat. sergent în gardă SPIRIDON.vicii ale locuitoriilor de la periferia Bucureştiului.. Ca şi în . Persoanele JUPÂN DUMITRACHE TITIRCĂ INIMĂ-REA..Convorbiri literare’’ în 1879 şi inclusa în volum în 1889.. amic politic al căpitanului CHIRIAC.VI.

când cei trei se duc din nou la gradină la „Iunion‖ sa vadă comediile lui Ionescu.. In timp ce ei se uitau la o comedie. când Jupan Dumitrache.Venitorele şi 50 . Vent. au mers la gradină la "Iunion".Rezumat Actul I Scena începe cu o discuţie între Jupân Dumitrache şi Ipingescu despre "bagabonţi". împreună cu Veta(soţia sa)şi Ziţa(cumnata). un june scriitor democrat. Chiriac pleacă si inchiriază contotul şi magazia. după care îl trimite să ceară cucoanei sabia şi cintironul. deoarece nu popa Tache vrea „sa iasă mâine la izircit‖ cu pretextul ca este bolnav şi că nea Ghiţa Tircadau nu este de gasit.Ipingescu începe cu o ştire despre R.Totul a început de "lasata secului". Apare Chiriac. redacţia ziarului recomandând poporului opera acestuia:. "bagabontul" i-a urmarit pană la Stabilament. Jupan Dumitrache descrie casnicia Ziţei cu fostul ei soţ (Ghiţă Tircadau) si cum i-a divorţat. Scena se incheie cu o caracterizare pe care Jupan Dumitrache i-o face lui Chiriac(omul lui de încredere).Istoria s-a repetat şi după o saptamană. Lefterie).Dupa ce au plecat. Jupan Dumitrache îl ceartă pe Spiridon pentru ca a stat prea mult după ziar. Jupanul Dumitrache se asează pe scaun şi îi cere lui Ipingescu să citească fragmente din ziarul adus de Spiridon. iar Dumitrache îi marturiseşte lui Ipingescu ca şi după el se ţine un "bagabont".Republica si reacţiunea’’ sau .care il anuntă pe Dumitrache ca trebuie făcut un mandat de arestare pentrut fiul lui Tache(pantofarul de la Sf.. un "bagabont" s-a aşezat la masa vecină şi s-a uitat la cucoane toata seara.

îi spune că a închis poarta şi o intreabă dacă mai are ceva de-i comandat. Spiridon îi dă cucoanei un bilet de la „persoana în chestiune‖.În timp ce Ispingescu citeşte acest fragment. Veta îl trimite pe Spiridon să-i ducă mondirul lui Chiriac şi pe urmă îl trimite să se culce.Spiridon stinge repede ţigara şi o baga în buzunar.dar că i-a dat biletul . Lectura ziarului a fost întrerupta de o ceartă mare afară în stradă. Dumitrache îl întrerupe aprobandul sau interpretând uneori in mod greşit frazele care nu le întelegea. care rămane o clipă la usă.Era un bilet de dragoste adresat Ziţei. Cei doi recunosc vocea Ziţei şi ies afară.Ziţa îi povesteşte Vetei cum i-a ieşit Tircadau in drum şi a insultato. în timp ce se întreabă ce are Dumitrache cu el.Doar ca Veta nu prea era atentă la ce-i spunea Ziţa pe motiv ca e bolnavă.O intreabă dacă merge mâine seară la „Iunion‖ ca să se curteze cu 51 . care cuprindea şi o poezie de dragoste.Trecutul’’ din care este prezentată „prefaţiunea‖. Chiriac îi mulţumeşte Vetei pentru că i-a cusut mondirul. se uită în curte şi pe urmă se întoarce ganditoare.Înainte de plecare Ziţa îi aminteşte Vetei ca a doua zi trebuie să meargă la „Iunion‖. rămas singur îşi aprinde o ţigară. Intra Ziţa nervoasă întrebandu-l pe Spiridon dacă şi-a îndeplinit misiunea pe care i-a dat-o. Ziţa o roagă pe Veta să-l lase pe Spiridon să-i aducă ceva de acasă pentru că acesta să poată merge să-i spună admiratorului Ziţei s-o aştepte. Spiridon. de nici atunci când l-a gasit treaz nu a fost mulţumit şi nici atunci când acesta dormea. fapt ce face ca Ziţa să plangă. Se întoarce Spiridon care-i spune Ziţei ca nu l-a găsit pe admirator nicăieri . Porneşte să iasă când intra Chiriac. dar aceasta nu vrea sa meargă.Veta rămane nemiscată. Se aude zgomot.După ce Spiridon pleacă. Veta merge încet la fereastră.

ACTUL II Veta îl trimite pe Chiriac la culcare pentru că amandoi sunt obosiţi. iar mâine Chiriac trebuie să se trezească la ora patru pentru a-l ridica pe Tache pantofarul de la Sfantul Lefterie. care refuză să traiască fară dragostea stapanei.Sunt întrerupţi de Jupân Dumitrache. deschide lampa. Ziţa.Veta refuza să se mai jure că nu are nimic cu admiratorul pentru că oricum nu va fi crezută. sfatuit de doamna Veta. Jupân Dumitrache. dar Chiriac îi taie calea şi o intreabă dacă nu mai vrea să fie între ei ce a fost înainte.Refuzul Vetei duce la o tentetivă de omor din partea lui Chiriac. care strigă de afară la Chiriţa să se culce şi să fie atent. se aude vocea lui Dumitrache în curte. iar doamna deschide albumul şi dă de portretul lui Chiriac. Veta încearcă să plece. Acesta nu întelege comportamentul doamnei. Veta işi dă seama că este confundată cu sora ei. aruncând departe spanga şi luând pe Veta în braţe. Dupa ce o sarută. în timp ce cucoana strigă după ajutoare. Rică sare pe geam. pentru că el a primit un bilet în care aceasta i-a cerut să se intalnească la numărul noua pe strada Catilina si că s-au cunoscut la ―Iunion‖.admiratorul ei. Rică Venturiano începe să-i facă declaraţii de dragoste. crezând ca e vreun hoţ. Când să iasă. Chiriac pleacă. Fredonează tot mai încet prima strofă din ―Portretul‖ de G. Veta îi cere să plece repede ca să nu fie prins de soţul ei. Sion şi se pregateăte de culcare când intră Rică Venturiano. iar Rică începe sa-şi ceara scuze.Acesta ia spanga de la puşcă dar în urma luptei cu Veta si a juramintelor ei a renunţat. 52 .

după care ajunge inapoi în casa. Veta îi spune că amorezatul ei a venit la ea şi o acuza pentru toate problemele ei cu Dumitrache şi Chiriac. după care îl trimite după Chiriac. Apare Veta care le explica realţia dintre Rică si Ziţa iar Ipingescu ii spune lui Dumitrache ca Rica e cel care scrie în ‖Vocea Patriotului Naţionale‖. o întrebă pe Veta cine a fost în casă. dar el nu vrea. Spiridon îi sugerează să iasă pe uşa din dreapta. care dormea în camera lui. după care o trimite la culcare în timp ce-i striga pe Chiriac si Spiridon. Aud zgomote în gradina şi ies amandouă în fuga pentru a vedea ce se intamplă. care-l inconjoară. dar nu reuseste. Dumitrache îi spune şi lui Chiriac ca a vazut ―bagabontul‖ în casă şi că nu a avut pe unde ieşi. Dumitrache îi casatoreste pe cei doi.nervos. Intră Zita care intreabă ce s-a întamplat. dar îl întampină Dumitrache cu sabia scoasă. Într-un final. Spiridon îşi face un plan pentru a-l scapa. Veta incearcă să-i oprească să sară pe geam. Apar Chiriac şi Ipingescu. certându-l că l-a găsit dormind. care a descoperit că de vină pentru acest incident e numarul sase de la poarta Vetei. Rică a ieşit pe geam. pus invers.Ipingescu vede fereastra care dă pe schele şi presupune că pe acolo a ieşit. Dumitrache gaseşte bastonul lui Ricş. Jupân Dumitrache îi cere scuze lui Rica. s-a ascuns într-un butoi cu ―timent‖. Dumitrache se razbună pe Spiridon. 53 . Rică încearca să iasa pe uşa din dreapta. Toţi trei o iau pe schele după bagabont. Rică îi oferă lui Spiridon trei sferturi de rubla dacă îl scapa.

Caragiale.anul 2002 .anul 2002 .L.Caragiale.umbla de colo pana colo.’’ O noapte furtunoasă de I. ’’ O noapte furtunoasă de I..editura Herra.anul 2002 .sfinte Andrei! (se repede la fereastră schelelor in stanga).Spiridon: E necajit foc.nu ştii cum mă fierbe el pe mine de doua saptămâni.’’ O noapte furtunoasă de I. Dar de! Ai dreptul.de doua zile.L. Om stricat.Jupân Dumitrache: Asta-i una vorbim si basca ne-ntelegem. Actul I.adică de nevasta-mea.domnule! Păi de ce am dezvorţat-o pe Ziţa de el.domnule… ’’ O noapte furtunoasă de I. Actul I..Scena II. .editura Herra.parca vorbea singur şi se batea cu pumnii în piept.Jupân Dumitrache:(întampinandu-l cu sabia scoasă): Stai! Rica:(dandu-se inapoi sovaind): Sunt mort.Caragiale.Scena VI. .editura Herra. nu ştii ce mi s-a întamplat.pagina 99.editura Herra.anul 2002 54 .gandeşti ? Numai puteam trăi cu mitocanul. Actul I.Citate ..Scena IX.pagina 84. Actul II.L. Nu că mi-e frică de ceva..Scena I.Caragiale.Jupân Dumitrache: Ei! bravos! Asta e una la mână.L.pagina 87. un ceas s-a tot plimbat pe jos.pagina 117.cand am trecut p’in curte.

55 .

56 .

chiar la sfârsitul si dupã sfârsitul ei . n-a vãzut . Aprecieri critice Şerban Cazimir scria în Sensurile trec. semnificația distinctă a râsului caragialesc.Ibrãileanu. necum sã ne entuziasmeze .VII.le primeste si le mentine cu seninãtatea cea mai desãvârsitã . nu l-a lãsat inima sã vadã ceva omenesc în viata claselor nouã. ea e repulsivã si va deveni .‖ ―… fondul comediilor lui Caragiale este rece si cinic . În nici o operã clasicã nu vei gãsi situatiuni de valoare ca cele pe care dramaturgul nostru le primeste în actiunea dramaticã .‖ (G.cum n-a gãsit . din ce în ce mai repulsivã cu cât omenirea va înainta pe calea progresului moral .‖ Mihail Dragomirescu ―Caragiale n-a gãsit .Spiritul critic in Muntenia-Critica sociala 57 . întrebarea rămâne că: „nici o altă problemă a receptării lui Caragiale n-a produs atâtea divergenţe ca încercarea de a defini viziunea sa asupra omului. nu l-a lãsat inima sã vadã ridicolul în viata tãrãnimii . atitudinea sa faţa de propriile plăsmuiri. Realitatea ce el ne zugrãveste nu ne poate încãlzi .

extrema:Caragiale, in spiritul critic,in cultura romaneasca,Iasi,editura Revistei ,,Viata romaneasca’’,1909)

―Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale crezului na ţional . Si tot dispreţul pe care-l arunca el admiratorilor si invitaţilor sãi n-ajungea ca sã-i stirbeascã - lucru rar pe lume - dreptul de a zice si de a face oricui orice , de a jigni sentimentul public în orice formã , de a sta împotriva vremii sale , si când greşea ea , şi când era el greşitul . ‖ Nicolae Iorga

―Noi care am avut norocul sã-l vedem si sã-l auzim vom rãmâne toatã viata stãpâniti de senzaţia cã prin moartea lui Caragiale s-a deschis o prãpastie , s-a fãcut un gol în naturã , ca o perturbaţie cosmicã . Cu cât va trece vremea va creste tot mai mult silueta si vom rãmâne vrãjiţi de farmecul celui mai luminat creier românesc . (…) Se vor crea legende si personalitatea lui va lua proportii mitice . Generaţiile viitoare nici nu vor putea întelege dacã din strãlucirea unei minţi s-au întruchipat vreodatã astfel de raze orbitoare .‖ Octavian Goga ―Interpretarea lui d-lui Zarifopol urmãreste numai efectele artistice ale operei lui Caragiale , stilist lucid , si observator original (…) Caragiale , prin materialul artistic , este , împreunã cu Ion Creangã , cel mai specific scriitor român .‖
58

Pompiliu Constantinescu

― Spiritul lui Caragiale a exercitat în societatea noastrã o ac ţiune socraticã si în aceasta constã importanta incomparabilã , fundamentalã a acestui aşa-zis « negativist » . Prin reducere la absurd ; prin maieutică si dialectică el tindea să aducă societatea la cunoasterea de sine si la o constiintă morală . Dialogurile lui din comedii si din momente au ceva din arta dialogului socratic . Îns ăsi sociabilitatea acestui om , prezenta sa ironică , interpelativă ,în forul public , e de aceeasi natură cu a lui Socrate . De asemenea si solitudinea lui si distantarea lui scrutătoare . Ca Socrate avea sentimentul că e inspirat si cenzurat interior de un demon : ochiul eternitătii ce-i supraveghea din spate scrisul . Tot ca Socrate a fost acuzat de contemporani că destituie zeii cetătii si perverteste spiritele si , de fapt , a trebuit să bea si el destulă cucută . ‖ Al.Paleologul

―Caragiale e omul care împinsese până la extrem arta de a concentra si de a mărgini în linii elementare si expresive (…) Bătrânul mester înpinsese dragostea verbală până la măsuri neobisnuite ; slefuind vorbele , le redusese la rolul lor necesar în economia frazei .‖

59

(E.Lovinescu,Critice,volumul III,1915) ―O operă cum este cea a lui Caragiale reprezintă o mare tentatie pentru comentatorul dornic să-i pună în valoare bogătia şi diversitatea ; dar totodată el trebuie să respecte adevărul textului si să opteze (optiune poate provizorie) doar pentru câteva din directiile posibile ale lecturii . Actul critic trebuie să realizeze echilibrul dintre libertatea interpretarii şi constrângerea pe care o exercită textul ; astfel criticul va fi asemenea contelui din anecdota povestită de Caragiale însusi .‖

Al.Călinescu Mihai Ralea spunea despre lumea lui Caragiale că „e minunată: e o lume absolut paradisiacă, fără griji şi fără, cum se spune azi, în limbaj mistic, fără cine ştie ce problematici interne. Oamenii râd, petrec şi se bucură. (…) Caragiale, cel mai naţional scriitor, cel care a înțeles mai bine firea noastră, ne-a lăsat şi acest aspect. Românul care nu-şi pierde cumpătul în faţa crizei. Literatura sa e tonică şi plină de consolaţie astăzi.‖[Pe de altă parte, I. Constantinescu afirma: „Teatrul lui Caragiale este nonpsihologic, nu ca o carenţă a artei dramaturgului: stilul popular şi gritesc al comediei sale este prin el însuşi antipsihologic. (…) În cazul celor mai importante figure comice, Caragiale păstrează foarte puţin din structura tipului tradiţional. Prin distrugerea unităţii personajului şi a umanităţii lui, prin creaţia omului dezorientat în afara

60

pag. pag. 1982) 61 . schelăitor. constituind ‚caragialismul’ . Pristanda un Polonius pentru această lume bombastică. Jupân Dumitrache e un mahalagiu fioros de moral. 181.‖ (George Călinescu. mai mult brutal decât vigilent şi deci inevitabil ‚cocu’. 1982) „Structura tipologică există în opera lui Caragiale ca un schelet susţinător. ― (George Călinescu. Cetățeanul turmentat sunt mai mult nişte intrări grase în scenă.‖ „Îndeobști comicul rezultă din combinarea mijloacelor și rămâne în sfera indemonstrabilului. Brânzovenescu.coane Fănică. Cațavencu e zgomotos. Caracterele sunt minimale. pag. fără să fie esențială. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Minerva. propriu-zis credul. Teatrul lui Caragiale e plin de efectul delirant al melodiei în opera italiană. 181. ed. ţinând la onoarea lui de familist. cu comportament discontinuu. pariot. Farfuridi.vieții morale. sentimental adică un Mitică. mai degrabă vulgare. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. escroc. 1982) „Trahenache e o variantă bonomă a lui Dumitrache. Tot ce se poate tăia din Caragiale se ştie dinainte pe dinafară: ‚ Știți! Cum să un ştiţi . galant. funcționând ca un ecou docil. ed. ed. Minerva. Minerva. Femeile sunt fără intres. Istoria literaturii române de la origini până în prezent. o omului fără calităţi. dramaturgul roman este unul dintre creatorii structurii eroului farsei moderne. să trăiţi! tocmai dumneavoastră să nu știţi!’ ― (George Călinescu. 181.

Eminescu. în cuprinsul tipologiei. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. ci de ordinul consideraţiei sociale.1971.. Concluzii Introducere În acest proiect. Bucureşti. Prefață în I. Caragiale. p. Teatru. ed. L. 1967. ‚O scrisoare pierdută’ este dominată de personalitatea voluntară a Zoei (. în enumerarea indivizilor fixați într-un tip sau altul.) . al conveniențelor. prin alte cuvinte.„ Comedie de moravuri politice. simple sau mixte. București. Drama ei nu este una pasională.‖ ( Șerban Cioculescu.. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. Vom păstra pentru această clasificare. 9 ) „Dar să alcătuim un tablou sinoptic deplin al tipurilor psihologice. Comediile lui Caragialem în Scrieri 2... Ion Luca 62 .am analizat viaţa şi opera marelui scriitor Ion Luca Caragiale. pp. ordinea ascendentă a ciclului social(. ca să le putem determina individualzarea.). Editura pentru Literatură. 131 ) VIII. (Pompiliu Constantinescu.

a capitalei şi a provinciei 63 . tragic şi fantastic.profesori. Ion Luca Caragiale a creat o operă cu particularităţi care o unicizează în contextul literaturii române. şcoală.. învaţatori.. . justiţie... .La Hanul lui Mînjoală’’ . şcoala. El ilustrează magistral. . berăriile.Bubico’’ etc) şi comedii de moravuri şi caracter (. semiculţi. unul dintre cei mai mari scriitori ai poporului nostru.. . In opera sa Ion Luca Caragiale şi-a selectat eroi din numeroase medii:familie. lumea mondenă si viaţa politică. ..O făclie de Pasti’’.Păcat’’ . presă.Abu-Hassan’’).Caragiale este alături de Mihai Eminescu şi Ion Creangă. . într-o serie de miniaturi literare. dar şi oameni bogaţi.O noapte furtunoasă’’. Scriitor citadin. agitaţia străzii.. toţi alcătuind o lume extrem de pitorească.In vreme de război’’ .. Sunt evocate salonele mondene. Caragiale urmareşte ca un scriitor clasic. sunt portretizaţi moftangii:avocaţi. o operă în care se disting cu usurinţă universuri diferite:comic. de un farmec deosebit.. .Vizită’’ . preoţi.Kir Ianulea’’ ... el pune să defileze în faţa noastră burghezi modeşti şi funcţionari inferiori. in timp ce nota comică se face simţită in schiţe (.O scrisoare pierdută’’ .D-ale carnavalului’’) şi farsa .Conu Leonida faţă cu reacţiunea’’. . specificul si mecanismele parvenirii. Tragismul şi fantasticul işi pun peceta asupra creaţiei sale nuvelistice (. ambiţia si orgoliul unei lumi care traieşte intr-un moment favorabil afirmării. In opera sa. dar şi universale. care zugrăvesc într-o manieră realistă o lume extrem de pitorească. Lui Ion Luca Caragiale îi revine meritul de a fi atins perfecţiunea artistică..

asemenea complicaţii gratuite. moare subit în iunie 1912 în urma unui infarct şi este înmormantat în cimitirul Bellu. Opera scriitorului D’ale carnavalului Este o comedie a erorilor. Se cuvine remarcat faptul că deznodamântul se află la îndemâna încă de la începutul piesei. După o viaţă plină de activitate literară si culturală. el a folosit arma ironiei. momentan. confuzia. Conu Leonida faţă cu reacţiunea Dintre tipurile comice ale lui Caragiale pictate şi prin cultura lor. El a scris că nimic nu-i arde pe ticaloşi mai mult decât râsul. prin care Nae Girimea reuşeşte să împace. a amânarii continue a unui deznadamânt din capul locului evident.Scena comediilor lui Caragiale se deschide către niveluri difeite ale societaţii. Efectul scontat se bazează pe capacitatea de a multiplica ingenios. Procedeul fundamental al piesei este quiproquo-ul. amantele rivale şi să adoarma banuielile „respectivilor― lor nu se sprijina cu nimic pe lanţul întâmplarilor precedente.de la sfarşitul secolului al Ix-lea şi începutul secolului XX. Explicaţia finală. D’ale carnavalului este deopotrivă mai rudimentar construit şi mai complicat. Conu Leonida este tipul cel mai ―cult‖ şi în 64 . în cascadă. În critica pe care a facut-o acestei lumi.

Opera . A apărut în 1880 şi înfăţişează micul burghez liberal. Piesa este structurată în 4 acte.pe fondul agitat al unei campanii electorale. conservatoare. 65 . când Leonida încercă să descrie caracterul demonstraţiei de la 11 februarie şi când scapă o reflecţie de racţionar :. care pot îngadui unui om să se dezvolte intreg.dezvăluind viaţa publică şi dorinţa de parvenire a burgheziei româneşti. mai mult. Sunt puţine condiţiile de viaţa. O scrisoare pierdută Comedia .În esenţă.care se vede de la primele replici. Caragiale ni-l dă în întregime. Caragiale a zugrăvit o clasă intreagă de oameni. o stare de spirit mai raspandită decat psihologia unei singure clase. Este o comedie de moravuri.Să te ferească Dumnezeu de furia poporului!’’ Leonida şi consoarta lui Efimiţa sunt personaje profund caracteristice pentru mentalitatea micii burghezii.. fiecare fiind alcătuit din mai multe scene. ale cărui opinii politice sunt simulacrele unor idei democratice.. Diviziunea muncii exercită anumite facultaţi pe socoteala altora.O scrisoare pierdută’’ este pusă în scenă la 13 noiembrie 1884. în lumea de azi. mentalitatea lui Leonida se întâlneşte cu cea potrivnică. Pe Conu Leonida .Conu Leonida faţă cu reacţiunea’’ este o farsă într-un act..acelaşi timp cel mai sarac sufleteşte. Acţiunea piesei se petrece în capitala unui judeţ de munte. marginită şi suspicioasă faţă de orice schimbări sociale.

prima comedie a lui Ion Luca Caragiale ’’O noapte furtunoasă".Ironia sorţii – şi marea ironie a piesei – constă în faptul ca decizia cu care ele se confrunta va fi luată în cele din urma de altii. cât si reţeaua preexistentă relaţiei între personaje. Acţiunea se desfasoară în anturajul protipendadeisociale şi politice a unui oraş de provincie. generat de confundarea. E singura comedie caraligiană care avansează o situaţie dilematică de prima importanţa. de către "studintele în drept" Rica Venturiano. a numarului de la poarta femeii adorate: 66 . reprezentată si publicată in 1879. punând sub semnul ridicolului toate ezitarile anterioare. în fond pe dificultatea de a lua o hotarâre într-o situaţie ultimativă – spre deosebire de celelate piese. Piesa e centrată. este o farsă.Personajele principale se arată conştiente că trebuie sa îşi joace propriul destin. O noapte furtunoasă Structural şi ca modalitaţi de expresivitate scenică.obţinerea poliţei falsificate de Caţavencu. Spectatorul asistă la o adevarată suită de situaţii de un comic irezistibil. desemnarea lui Dandanache de la centru drept candidat al partidului).Contribuie la dezvoltarea acesteia atât elemente de neprevăzut (pierderea şi regăsirea scrisorii.O scrisoare pierdută prezintă structura cea mai complexă a subiectului.

stăpânul "onorabilei" case. substitut amoros al omului mai în varstă. cu înclinatii catre snobism şi mitomanie. Intriga piesei este declansată de răsturnarea placuţei cu numarul casei. dar destul de pragmatică. mahalaua cu negustori. înselat de ajutor. Burghezia este surprinsă într-un moment al maximei expansiuni. incultă. facilitând schimbul de bilete între Ricaj "studinţele de viitor". Mahalaua este un cronotop specific pieselor caragialiene. feciorul din casa. Ca un veritabil experimentator. Jupân Dumitrache. cu numarul noua. si Ziţa. nu nimereşte in locuinta Ziţei. Veta. Spiridon sunt tipuri clasice: negustorul parvenit. suficienta sieşi prin lipsa unei intrigi existentiale majore. "nebun de amor". Această introducere în viata şi opera marelui scriitor român s-ar incheia perfect cu spusele criticului George Călinescu: 67 . "O noapte furtunoasă" deschide aşadar linia carambolesca specifică pieselor lui Caragiale. sora Vetei. pentru a-şi exprima sentimentele amoroase. în a doua jumatate a secolului al XlX-lea. calfa isteată. fapt ce determină confuzia esenţiala a textului: Rica Venturiano. scrise într-un registru comic şi totodată grav Jupân Dumitrache. pe care îl atacă astfel în modul cel mai flagrant în "onoarea de familist".pretendentul la mana Ziţei nimereşte. cumnata lui Jupân Dumitrache. cât şi de Chiriac. şi este urmarit atat de soţul încornorat. Chiriac. la sora acesteia. care este un Hermes de cartier. Caragiale plasează personajele într-un spaţiu restrâns. ci în casa cu numarul sase a lui Jupan Dumitrache. amantul gelos.

Teatru‖.Bucureşti.1982  Revista .meditativ când rade ca Molliere şi Gogol.Luca.Istoria Literaturii Române de la origini pană în prezent‖.texte comentate‖. Caragiale este un contemporan vibrant.Spiritul critic în cultura romanească‖. Bibliografie:  Caragiale. Le lipseşte gândul.1889  Caragiale.Bucureşti. cu a carui fizionomie <<rieaneuse>>.Ion-.. O rezonanţă prelungă arată că monstruosul unei epoci a fost turnat in bronz.2002  Călinescu...Constanţa.Ion...Viaţa romanească‖-. cu o conceptie despre viată..Luca. editura .editura . vast filozof în diatribe ca Voltaire. faţa sa crispată de inteligenţa şi emoţii înalte se aseamană’’. Toţi cei care au caragializat.1909 68 . editura .Herra‖. editura ...Steaua Nordului‖..Pafini alese .Ion-Teatru. gravitatea in veselie.2004  Caragiale.Bucureşti..Editura tineretului‖.Iasi. om şi destinele lui.Minerva‖.Caragiale este un clasic universal.au copiat formal procedeele scoţând efecte facile.Luca..George-..

Titlu proiect: Dramaturgia lui Ion Luca Caragiale Profesor coordonator: Lungu Manuela Realizatori: elevii clasei X G Sef proiect: Istrate Ştefania Elena Secretar proiect: Şerban Carmen Teodora 69 .