You are on page 1of 81

Activitatile fizice si gimnastica medicala in autism sunt extrem de necesare, si adesea neglijate in cazul copilulului cu autism:cu cat se dezvolta

mai mult capacitatea coordonarii motrice cu atat mai mult se realizeaza premizele unei dezvoltari intelectuale care sa puna in valoare intregul potential. Motricitatea este coordonata de la nivel cerebral, dar si dezvoltarea cerebrala este influentata de dezvoltarea coordonarii motrice; creierul fiind oxigenat mai mult bineinteles va functiona la alti parametri; pe fondul unei familii hiperprotective si a lipsei de miscare o buna parte dintre copii cu autism sunt obezi sau supraponderali – activitatea fizica va contribui la mentinerea unui indice de greutate aflat in apropierea normalitatii; exercitiul fizic rezolva problemele legate de constipatie; copilul hiperkinetic isi consuma energia in mod util prin activitate coordonata de adult fapt care va avea drept consecinta o crestere a capacitatii de atentie si astfel la masa de lucru vor fi mai eficienti; nivelul autoagresivitatii si heteroagresivitatii va scadea in urma eliminarii de energie si tensiune prin exercitiu fizic activitatile fizice sunt mai atractive decat activitatile la masa de lucru somnul se imbunatateste ; inotul este f recomandat ( toate grupele de muschi sunt activate)iar ei sunt atrasi de apa - See more at: http://www.cursuriautism.ro/activitatea-fizica.php#sthash.mBfMXURM.dpuf

Analiza comportamentală în situaţiile de criză in autism

Datorită comportamentelor problemă interacţiunea şi terapia persoanelor cu autism este îngreunată sau chiar imposibilă. Aceasta arată că este imperios necesar ca modificarea acestor comportamente, în sensul diminuării şi înlocuirea cu alte comportamente adecvate,să se realizeze încă din preterapie.Cercetările efectuate de-a lungul timpului de profesioniştii în terapia comportamentală şi din experienţa practică cu copii cu autism s-a demonstrat că cele mai eficiente tehnici de scimbare a comportamentului sunt cele din terapia comportamentală. Toate comportamentele, fie pozitive sau negative, sunt învăţate din experienţa anumitor evenimente care preced comportamentul respectiv (antecedent) şi care urmează imediat comportamentului (consecinţă).La copilul cu autism pot aparea cele mai variate şi ciudate comportamente problema.Pot fi comportamente-problemă extreme: ţipatul, aruncatul sau spartul obiectelor, muşcatul mâinilor, lovituri, trasul de par sau forme mai ciudate precum hiperventilaţia sau crizele de apnee (ţinutul respiraţiei).În cadrul comportamentelor problemă sunt incluse si autostimulările, stereotipiile, comportamentele obsesive care deşi nu sunt periculoase creează subiectului un obstacol în dezvoltare, învăţare şi socializare. Copiii cu autism sunt absorbiţi de jocuri autostimulante care îi împiedică să reacţioneze la ceea ce se întâmplă în jurul lor şi la cererile celorlalţi, sau se pot angaja într-o activitate obsesivă din care dacă sunt intrerupţi pot declanşa crize de furie.În categoria comportamentelor problemă sunt incluse şi ecolalia (imediată sau intarziată) şi respiraţia greşită; acestea doua fiind la rândul lor destul de dificil de controlat.Atunci când ne confruntăm cu un comportament problemă, înainte de a acţiona asupra lui trebuie să facem analiza funcţională a comportamentului. Este aproape imposibil să intervenim asupra unui comportament-problemă daca nu s-a înţeles de ce persoana se comportă astfel.

De cele mai multe ori comportamentele problemă exercită o funţtie de comunicare pentru subiect. Copilul se foloseste de aceste comportamente pentru a comunica ceva celorlalţi, pentru a atinge obiectivele de control asupra comportamentului celorlalţi şi asupra mediului. Nu toate comportamentele problemă se pot interpreta prin aceasta dinamica. dar, totuşi considerăm ca aceste comportamente problemă sunt funcţionale pentru subiect şi pot fi eliminate în cazul substituirii cu alte comportamente adaptative având aceeaşi valoare funcţională.Când facem analiza funcţională trebuie să notăm frecvenţa comportamentului respectiv, intensitatea cu care se manifestă, persoanele în prezenţa cărora apare şi să urmărim modelul: ANTECEDENT - situaţia în care a aparut comportamentul respectiv (unde era copilul, cu cine, ce facea copilul sau ce i s-a cerut să facă, dacă a fost interupt din vreo activitate etc); COMPORTAMENT - descrierea exactă a comportamentului (a ţipat, a ţipat şi s-a muşcat de incheietura mâini, a lovit cu mana, a tras de par); cu cât datele sunt mai clare cu atât comportamentul va fi mai bine înţeles; CONSECINŢA - ce s-a întamplat imediat după apariţia comportamentului problemă (ex. copilul a început să ţipe pentru că vrea o jucărie iar mama i-a dat jucaria respectivă). Trebuie să obţinem informaţii şi asupra dinamicii care menţine activ acel comportament:ce funcţie îndeplineşte (comunicativă sau autostimulantă);ce comportamente alternative pozitive ar putea fi folosite de subiect pentru a îndeplini aceleaşi funcţii. Trebuie să ţinem cont de un lucru foarte important - o singură manifestare a comportamentului problemă nu ne poate spune totul despre el. Este absolut necesar să se adune date despre situaţiile în care apare şi consecinţele care au urmat pentru a determina cauzele şi funcţiile comportamentului respectiv. Exemplu de comportament problemă; cum este întărit de consecinţa primită şi cum trebuie acţionat pentru a duce la extincţia lui. Comportament:crizele de tipat Antecedent: copilului i se cere să încheie o activitate placută pentru a merge la lecţii Comportament: copilul face o criză de ţipat Consecinţa: il mai lăsam să se joace puţin ca să se liniştească EFECTUL: va învăţa că poate evita lecţiile dacă ţipă şi cu timpul va fi din ce in ce mai greu să-l oprim din ţipat. Modul corect de a ne comporta cu acest tip de reacţie este ca în momentul în care ţipă să-l oprim din activitatea pe care o face şi să mergem la lecţii. Nu facem nici o referire la plans sau ţipat ci ne purtam ca şi cum nu am auzi ca plange laudandu-l pentru cât de "frumos te-ai jucat mai devreme dar acum trebuie sa mergem la lecţii". Nefăcând nici o referire la comportamentul problemă acesta va disparea prin extincţie pentru că nu a existat nimic care să-l întărească.

Pentru a putea preveni acest tip de reacţie este foarte bine să anunţăm copilul din timp - te mai las 5 minute, apoi trebuie să mergem la lecţii. În cazul copiilor cu autism putem preveni multe reacţii neplăcute dacă îi informăm din timp cât mai au la dispozitie pentru activitatearespectivă.Acelaşi comportament poate avea funcţii diferite la fiecare copil în parte, de aceea nu putem interveni la toţi în acelaşi mod. Trebuie să analizăm de ce se poartă copilul aşa ănainte să intervenim asupra comportamentului. Un copil poate să ţipe pentru că vrea atenţie iar altul pentru că vrea să fie lăsat în pace; în fiecare situaţie se va interveni în mod diferit. De ce apare un comportament problemă? A. Copilul obţine stimuli sociali sau materiali pozitivi (ÎNTĂRITOR POZITIV) Este susţinut pozitiv (prin comportamentul problemă) de alte persoane care se apropie de el, îi vorbesc, îl ating, îl blochează, îl consolează, îl ceartă (cearta poate fi un stimul pozitiv pentru un copil care este ignorat mult timp).

EX: Copilul începe să plângă sau să ţipe atunci când vrea atenţie şi mama vine şi îl ia în braţe; va învăţa că atunci când vrea să fie luat în braţe trebuie să ţipe sau să plângă. Copilul vrea un dulce iar mama îi spune că nu mai primeşte pentru că deja a mâncat unul iar el începe să ţipe, în cele din urmă mama cedează şi îi mai dă ; va învăţa că poate să-i manipuleze pe cei din jur pentru a obţine ce vrea.. Prin acest tip de comportament copilul caută să obţina atenţia sau ceva ce îşi doreşte. Dacă astfel de comportamente vor fi ignorate ele vor dispărea prin extincşie pentru că nu a existat nimic care să le întărească.

B. Copilul reuşeşte să evite o situaţie percepută ca aversivă ( ÎNTĂRITOR NEGATIV).

Comportamentul problemă este încurajat negativ în măsura în care o situaţie neplăcută încetează sau se reduce. Copilul poate trăi sentimente de nelinişte, frică, plictiseală, frustrare, oboseală, sentiment de incapacitate; adoptand un comportament problemă, astfel de trăiri se reduc sau dispar cu totul, deoarece cel care exercita o presiune asupra subiectului îşi schimbă orientarea şi reduce fluxul său de stimuli care produc discomfort copilului.

Să ne gândim de exemplu la un copil care se află la gradiniţă şi este solicitat de educatoare să răspundă în mod repetat la fel ca şi ceilalţi copii – copilul adoptă comportamentul de a se muşca de mâini; ca şi consecinţă educatoarea nu îl mai solicită pentru a evita comportamentul neplăcut. Prin reacţia educatoarei comportamentul problemă va fi întărit iar copilul va învăţa să-l folosească pentru a evita situaţiile în care este solicitat să răspundă. În aceste două funcţii ale comportamentului problemă, efectul produs este extern, este ceva ce se produce în mediu şi în relaţiile cu ceilalţi. C. Efectul obţinut este de natură internă, efect stimulatoriu senzorial. AUTOSTIMULARE - Copilul emite comportamente care îi produc în mod automat senzaţii plăcute de tip kinestezic (legănat, învărtit), tactil (frecarea degetelor unele de celelalte, lovirea palmelor de corp), olfactiv (mirositul diferitelor obiecte), auditiv (foşnitul unei hârtii), gustativ (băgatul obiectelor în gură). Este mai usor de intervenit asupra primelor două ( A si B ) pentru că acestea sunt întărite de consecinţele externe pe care le primeşte copilul; dacă îi oferim altă consecinţă comportamentul va dispărea prin extincţie şi este mult mai uşor să-l înlocuim cu un comportament adaptativ; în schimb este foarte greu de intervenit asupra celui de-al treilea tip de comportament problemă pentru că este întărit prin însăşi plăcerea senzorială pe care o produce. A fost demonstrat că dacă subiectul se găseşte într-o situaţie de inactivitate, fără implicare directă, cu frecvenţe scăzute de input senzorial, creşte mult probabilitatea de emitere a unor comportamenteproblemă autostimulante, care în acest caz ar avea o funcţie homeostatica, şi anume de autoreglare a fluxului de stimuli la intrarea in Sistemul Nervos Central. Dar comportamentul-problemă poate servi şi la reducerea unui flux prea puternic de input. De exemplu să ne gândim la un copil autist aflat în grupuri numeroase de persoane care vorbesc cu voce tare şi ţipă pe un fond muzical. Nu trebuie să ne focalizăm exclusiv asupra descreşterii unui comportament; trebuie să ne gândim în acelaşi timp ce comportament dezirabil îi poate lua locul şi să-l învăţăm pe copil noul comportament. De exemplu dacă copilul loveşte pentru a obţine atenţia, este important să eliminăm lovitul şi să-l învăţam pe copil moduri adecvate de a atrage atenţia. În loc să lovească poate să spună "uită-te, te rog", "ajută-mă" sau să bată uşor pe umăr. Dacă nu îl învăţăm cum să înlocuiască acel comportament cu unul adecvat copilul poate să oprească acel comportament problemă şi să dezvolte un nou comportament problemă care să indeplinească aceaşi funcţie ca şi cel iniţial. Să luăm puţin exemplul de mai sus - dacă îl oprim din lovit atunci cănd vrea atenţie dar nu îl învăţăm un mod alternativ de a atrage atenţia copilul poate să inceapă să ţipe pentru a atrage atenţia şi vom avea un nou comportament problemă.

În felul acesta copilul învaţă că primeşte atenţie doar pentru comportamentele adecvate. este bine să ne prefacem că acel comportament nu există. cu atât mai mult dacă avem un copil cu autism caruia ii este şi aşa foarte greu să discrimineze ce comportamente sunt acceptate şi care nu. Acest tip de comportament nu ar trebui să ne creeze nici un fel de frustrare. copiii învaţă prin imitaţie Este foarte important modul în care ne comportam cu copii noştri. comportamentul copilului poate fi întărit negativ de simpla expresie a feţei pe care o obţine de la ceilalţi când se poartă neadecvat. comportamentul poate fi întărit de reacţia mamei (a obţinut atenţie. dar dacă este folosită în timp ce copilul era la lecţii pentru el va deveni un întăritor negativ pentru că folosindu-se de comportamentul problemă va scăpa pentru câteva minute de la lecţii. Acest tip de pedeapsă poate fi potrivită dacă comportamentul problemă apare în timpul unei activităţi plăcute pentru copil. Unele comportamente ca cel de mai sus pot da satisfacţie copilului. .8DG9doT1. Să ne imaginam un părinte care işi loveste copilul spunând "nu este frumos să loveşti!" sau unul care ţipă "nu mai ţipaaa!".cursuriautism. Copilul cu autism dezvoltă de multe ori comportamente nepotrivite pentru a atrage atenţia. Atunci când sunt frustraţi sau supăraţi ei vor acţiona şi se vor comporta la fel cum au văzut că se poartă ceilalţi membri ai familiei. În timpul lecţiilor copilul l-a lovit pe terapeut. dar în momentul în care apare un comportament bun trebuie să fim entuziaşti şi să îl lăudăm pentru lucrul bun pe care îl face. Ignorarea Dacă nu este periculos pentru el însuşi sau pentru cei din jur. Cea mai frecventă greşeală făcută de părinţi şi terapeuţi este că uneori recompensează neintenţionat un comportament problemă crezănd că de fapt au pedepsit copilul.dpuf .ro/analiza-comportamentala. mama vine şi îl ceartă apoi se apuca şi strange lucrurile de pe jos. Este de neînţeles pentru un copil "de ce nu am voie să ţip dacă mama ţipă la mine?!" sau "de ce eu nu am voie să lovesc dar tata mă loveşte?!". mama s-a supărat dar tot ea a strans lucrurile). Trebuie să fim atenţi la propriul comportament. Modul corect de a acţiona este să aşteptăm până comportamentul încetează apoi îi spunem cu calm să strângă lucrurile de pe jos iar dacă nu vrea sa-l promptam fizic să o facă.php#sthash.See more at: http://www. De exemplu: Un copil începe să arunce cu jucăriile pe jos. În loc să-i oferim atenţie şi să-i întărim comportamentul problemă ignorăm pur şi simplu comportamentul şi aşteptăm să apară un comportament mai potrivit pentru ai acorda acea atenţie.Trebuie să alegem metoda potrivită de intervenţie pentru fiecare comportament în parte Metoda care poate duce la extincţia unui comportament în cazul unui copil în cazul altuia poate să întărească comportamentul problemă. consecinţa a fost "time-out" pentru 3 minute (se pune un timer iar copilul este aşezat intr-un "loc de pedeapsă" timp în care nimeni nu se uită şi nu vorbeşte cu el).

JOA5KGAZ. scazuta. agitatie. Insuficienta intelegere a limbajului. comportament haotic.ro/capacitatea-cognitiva. . comportamente problematice/ tulburari de comportament. in viata copiilor cu autism. problemele legate de capacitatea de organizare a informatiilor. nervozitate.un haos de impresii. comportamente auto/hetero-agresive. stereotipii. politete. a explicatiilor din partea celor apropiati. lipsa capacitatii de prelucrare corecta a stimulilor multipli duc la neclaritate. stimulii.See more at: http://www. stil orientativ. Clarificarea urmatoarelor aspecte din viata persoanelor cu autism: activitatile. stres. lipsa de percepere a lantului logic al intâmplarilor. multitudinea de stimuli care bombardeaza sistemul lor perceptiv.cursuriautism. aglomeratia. spatiul (mediul. stima de sine negativa. lipsa regulilor.php#sthash. Zgomotul. o fac mai putin derutanta . nesiguranta. Scopul clarificarii si simplificarii in viata persoanelor cu autism Aduce previzibilitate in viata. adaptabilitate. problemele de comunicare. este nevoie de: Claritate si Simplificare! ! Solutionarea problemelor persoanelor cu autism vizeaza urmatoarele aspecte: Atitudinea adultului: acceptare. timpul. stimulilor.dpuf Claritate si simplificare in viata copilului cu autism De ce sa aducem claritate in lumea copiilor cu o Tulburare din Spectrul Autist ? Neclaritatea din mediul inconjurator (din cadrul familiei/scolii/gradinitei) il face pe copilul cu autism sa se simta ca intr-o “jungla sociala”. depresie. Asadar. persoanele. anxietate. felul diferit in care percep mediul inconjurator. necunoasterea intentiilor celorlalti (lipsa capacitatii de predictibilitate) duc la: confuzie. stabilirea coeficientului de inteligenţă este irelevanta. Prelucrarea informatiilor pentru copilul cu autism . incaperile).Capacitatea cognitiva in autism Datorită faptului că funcţiile intelectuale sunt inegal retardate la copilul autist.

se plimba etc? Sistemul de lucru: cum lucreaza. se joaca un copil cu autism. stiluri diferite. lucreaza. merge la scoala. iar pe raftul din dreapta se aseaza sarcinile executate. sa se joace etc? Este necesar sa invete functionalitatea unui spatiu! Sa invete sa asocieze: activitatea (CE) .locul (UNDE) . cât timp?. La finalizarea unei sarcini. dezordine Mediu social: complex. ce urmeaza? Sarcina: ce are de facut.comportamentul (CUM) Sa fie un spatiu semnificativ!! Exemple de modalitati de oferire a sarcinilor: Pe raftul din stânga: sarcinile care trebuie executate atunci. mananca. schimbator Insotitori: multi specialisti. câte activitati. se joaca. trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte si intrebari: Spatiul: unde mananca/lucreaza/se joaca etc? Timpul: când?. lucreaza etc? Ajutor: cu cine lucreaza. sa lucreze. obiectele sunt asezate inapoi. Pe raftul din stânga se afla sarcinile care trebuie executate. de cate ori? Materialul: cu ce se joaca. mananca etc? Clarificarea spatiului pentru copiii cu autism: UNDE si CE face Unde trebuie sa manânce. cerinte diferite Adaptarea mediului (de invatare/de locuit/de joc etc) pentru copiii cu autism Spatiul de lucru pentru copilul cu autism Pentru a adapta optim mediul in care locuieste. . de unde au fost luate. invata. se joaca. in acea activitate. doarme.Diminueaza comportamentul problematic si stresul Faciliteaza spiritul de actiune independent Creeaza posibilitati de schimbare Stimuleaza stima de sine Un mediu neadaptat pentru copilul cu autism inseamna: Spatiu: prea aglomerat.

De aceea vizualizarea schemei de zi compenseaza gândirea si comportamentul neorganizat. cu denumirea scrisa sub desen. ursuletul inseamna ca mergem la somn. un an . pe cartonase (pictograme). Exemple de strângere a sarcinilor: In dreapta . in ordine. ghiozdanul mov inseamna ca mergem la plaja (obiete simbolice) Fotografii exact ale obiectelor ce urmeaza a fi folosite Desene Pictograme Cuvinte/text scris Durata unei scheme de zi (câte activitati sunt anuntate o data?) O activitate Doua/trei Jumatate de zi Toata ziua O saptamâna. la nivelul ochilor. in dulap. impulsiv si focalizat autostimulativ. copilul autist se afla in continua nesiguranta (anxietate). intr-o cutie. Prezinta orarul unei intregi saptamani. Pictogramele nu sunt la nivelul ochilor. Pictograme pot fi de tipul: imagine alba pe fond negru sau de tipul: desen negru pe fond alb. potrivit nivelului de dezvoltare si intelegere la care se afla copilul in cauza. schema de zi poate fi sub forma de: Obiecte concrete sau simbolice cana inseamna ca mâncam (obiect concret).Sarcini oferite. Sub lista de pictograme. Schema de zi constituie o forma de comunicare a copilului autist/ cu copilul autist. (presupune unnivel inalt de intelegere. o luna.pe rafturi. pe masa. Secventele de sarcini sunt individualizate. Asadar. Clarificarea timpului pentru copiii cu autism: CÂND ? CÂT TIMP ? CE URMEAZA ? Datorita faptului ca nu intelege ce se intâmpla si in ce ordine se intâmpla lucrurile. de orientare si organizare pentru ca un copil sa isi caute orarul si sa isi organizeze siua in functie de acesta). pentru un grup de copii. De aceea este important sa alegem tipul de zchema de zi.

Tineti cont de particularitatile persoanei cu autism. toaleta zilnica.In functie de nivelul de intelegere al copilului.ro/claritate_si_simplificare_in_viata_copilului_cu_autism.php#sthash. Doar sa se uite pe orar. in cutiuta stabilita sau taie/bifeaza cu creionul activitatea. Psihopedagog Raluca Cordunianu . masa. Tineti cont de nevoile persoanei cu autism. Asadar faceti din schimbare o rutina. adultul indicându-i activitatea finalizata (nu este de recomandat!) Rutina – puterea obisnuintelor/obiceiurilor este utila in activitati de genul: spalatul pe dinti. Adaptati cât mai multe elemente din cotidian.See more at: http://www. Reduceti stresul. vizitele etc). . de gradul de severitate al autismului si de existenta sau nu a deficientei mintale si a severitatii acesteia.uuZP3Qei. il duce la locul unde va avea loc aceasta si acolo il va pune la locul stabilit). plimbarile. activitatile educative etc. copilul trebuie pregatit pentru schimbarea care va interveni si aceasta trebuie facuta pentru inceput in mod controlat deoarece modificarea neanuntata a orarului conduce la deruta (anxietate).cursuriautism. copilul strange la finalul activitatii pictograma/ poza/ cuvântul. Sugestii pentru utilizarea schemei de zi pentru copilul cu autism Copilul trebuie sa o utilizeze activ copilul ia obiectul semnificativ pentru activitate. este indicat sa aducem regulat schimbari in schema de zi. Aceste schimbari trebuie insa anuntate. cumparaturile. sa observe. Pentru a preveni rutina inutila si in activitatile care in mod firesc sunt schimbatoare sau care nu depind de noi in totalitate (ex.dpuf Claritate si simplificare in viata copilului cu autism De ce sa aducem claritate in lumea copiilor cu o Tulburare din Spectrul Autist ? Neclaritatea din mediul inconjurator (din cadrul familiei/scolii/gradinitei) il face pe copilul cu autism sa se simta ca intr-o “jungla sociala”.

comportamente auto/hetero-agresive. comportamente problematice/ tulburari de comportament. Clarificarea urmatoarelor aspecte din viata persoanelor cu autism: activitatile. adaptabilitate. a explicatiilor din partea celor apropiati. Prelucrarea informatiilor pentru copilul cu autism . lipsa de percepere a lantului logic al intâmplarilor. felul diferit in care percep mediul inconjurator. stil orientativ. Asadar. schimbator . stres. scazuta. nesiguranta. nervozitate. Insuficienta intelegere a limbajului. stimulii. anxietate. agitatie. politete. lipsa regulilor.Zgomotul. stimulilor. timpul. necunoasterea intentiilor celorlalti (lipsa capacitatii de predictibilitate) duc la: confuzie. problemele legate de capacitatea de organizare a informatiilor. comportament haotic. aglomeratia. stima de sine negativa. incaperile). multitudinea de stimuli care bombardeaza sistemul lor perceptiv.un haos de impresii. Scopul clarificarii si simplificarii in viata persoanelor cu autism Aduce previzibilitate in viata. lipsa capacitatii de prelucrare corecta a stimulilor multipli duc la neclaritate. dezordine Mediu social: complex. depresie. persoanele. o fac mai putin derutanta Diminueaza comportamentul problematic si stresul Faciliteaza spiritul de actiune independent Creeaza posibilitati de schimbare Stimuleaza stima de sine Un mediu neadaptat pentru copilul cu autism inseamna: Spatiu: prea aglomerat. problemele de comunicare. in viata copiilor cu autism. stereotipii. este nevoie de: Claritate si Simplificare! ! Solutionarea problemelor persoanelor cu autism vizeaza urmatoarele aspecte: Atitudinea adultului: acceptare. spatiul (mediul.

câte activitati. cu denumirea scrisa sub desen. Secventele de sarcini sunt individualizate. mananca. pe cartonase (pictograme). lucreaza.comportamentul (CUM) Sa fie un spatiu semnificativ!! Exemple de modalitati de oferire a sarcinilor: Pe raftul din stânga: sarcinile care trebuie executate atunci.Insotitori: multi specialisti. se joaca. de cate ori? Materialul: cu ce se joaca. se joaca un copil cu autism. . in ordine. se joaca. mananca etc? Clarificarea spatiului pentru copiii cu autism: UNDE si CE face Unde trebuie sa manânce. trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte si intrebari: Spatiul: unde mananca/lucreaza/se joaca etc? Timpul: când?. stiluri diferite. merge la scoala. de unde au fost luate. sa lucreze. iar pe raftul din dreapta se aseaza sarcinile executate. obiectele sunt asezate inapoi. cerinte diferite Adaptarea mediului (de invatare/de locuit/de joc etc) pentru copiii cu autism Spatiul de lucru pentru copilul cu autism Pentru a adapta optim mediul in care locuieste. lucreaza etc? Ajutor: cu cine lucreaza. Pe raftul din stânga se afla sarcinile care trebuie executate. Sarcini oferite. doarme. se plimba etc? Sistemul de lucru: cum lucreaza. la nivelul ochilor.locul (UNDE) . invata. in acea activitate. cât timp?. sa se joace etc? Este necesar sa invete functionalitatea unui spatiu! Sa invete sa asocieze: activitatea (CE) . ce urmeaza? Sarcina: ce are de facut. Pictograme pot fi de tipul: imagine alba pe fond negru sau de tipul: desen negru pe fond alb. La finalizarea unei sarcini.

schema de zi poate fi sub forma de: Obiecte concrete sau simbolice cana inseamna ca mâncam (obiect concret). De aceea vizualizarea schemei de zi compenseaza gândirea si comportamentul neorganizat. in dulap. De aceea este important sa alegem tipul de zchema de zi. Exemple de strângere a sarcinilor: In dreapta . Clarificarea timpului pentru copiii cu autism: CÂND ? CÂT TIMP ? CE URMEAZA ? Datorita faptului ca nu intelege ce se intâmpla si in ce ordine se intâmpla lucrurile. pe masa. Asadar. pentru un grup de copii. de orientare si organizare pentru ca un copil sa isi caute orarul si sa isi organizeze siua in functie de acesta). impulsiv si focalizat autostimulativ. intr-o cutie. potrivit nivelului de dezvoltare si intelegere la care se afla copilul in cauza. (presupune unnivel inalt de intelegere. Sub lista de pictograme. copilul autist se afla in continua nesiguranta (anxietate).Pictogramele nu sunt la nivelul ochilor.pe rafturi. Schema de zi constituie o forma de comunicare a copilului autist/ cu copilul autist. ghiozdanul mov inseamna ca mergem la plaja (obiete simbolice) Fotografii exact ale obiectelor ce urmeaza a fi folosite Desene Pictograme Cuvinte/text scris Durata unei scheme de zi (câte activitati sunt anuntate o data?) O activitate Doua/trei . ursuletul inseamna ca mergem la somn. Prezinta orarul unei intregi saptamani.

adultul indicându-i activitatea finalizata (nu este de recomandat!) Rutina – puterea obisnuintelor/obiceiurilor este utila in activitati de genul: spalatul pe dinti. Psihopedagog Raluca Cordunianu . sa observe.dpuf Cum comunic eficient cu persoanele cu autism? .t8At4HWp. o luna. masa. activitatile educative etc. plimbarile. Asadar faceti din schimbare o rutina. copilul trebuie pregatit pentru schimbarea care va interveni si aceasta trebuie facuta pentru inceput in mod controlat deoarece modificarea neanuntata a orarului conduce la deruta (anxietate). cumparaturile.php#sthash. copilul strange la finalul activitatii pictograma/ poza/ cuvântul. Adaptati cât mai multe elemente din cotidian. Doar sa se uite pe orar.Jumatate de zi Toata ziua O saptamâna. de gradul de severitate al autismului si de existenta sau nu a deficientei mintale si a severitatii acesteia. Sugestii pentru utilizarea schemei de zi pentru copilul cu autism Copilul trebuie sa o utilizeze activ copilul ia obiectul semnificativ pentru activitate. Tineti cont de particularitatile persoanei cu autism. in cutiuta stabilita sau taie/bifeaza cu creionul activitatea.ro/claritate_si_simplificare_in_viata_copilului_cu_autism. este indicat sa aducem regulat schimbari in schema de zi. Reduceti stresul.cursuriautism. il duce la locul unde va avea loc aceasta si acolo il va pune la locul stabilit). Tineti cont de nevoile persoanei cu autism. Pentru a preveni rutina inutila si in activitatile care in mod firesc sunt schimbatoare sau care nu depind de noi in totalitate (ex.See more at: http://www. vizitele etc). Aceste schimbari trebuie insa anuntate. un an In functie de nivelul de intelegere al copilului. toaleta zilnica.

Pentru a fi inteleasa de persoana cu autism. (Nu spun: “Vrei sa scrii?”. expresiile cu mai multe sensuri nu pot fi intelese si asta il deruteaza. Fiti clari si previzibili! Schimbarile. chiar daca intreaba “De ce?”! Nu va cere detalii sau sa ii spuneti cum ati ajuns la aceasta regula. terapeuti). (“Sunt bolnav. Nu ii dati sarcini in forma negativa! Nu ii spuneti ce sa nu faca. il nelinistesc. numiti-i emotia ce insoteste mesajul! (“E trist pentru ca a luat nota mica. Utilizati transmiterea mesajului in forma vizuala (folosind obiecte la inceput. comunicarea trebuie sa respecte regulile descrise in continuare. ci “Cand linia mare ajunge la 5!/Termini puzzle si plecam!”) Ocoliti intrebari de forma: “Vrei sa … ?”! Sunteti mai clar daca o spuneti ca pe o afirmatie. Daca vreti sa se corecteze. ci “Scrie!”) . Schimbarile. ci “Taci!/Tine gura inchisa!”) Evitati cuvinte ca: “imediat”. ci mai multa claritate. ci va oferi siguranta. recompensele. Acordati-i cele cateva momente timp de gandire! Autistii gandesc in piese de puzzle. Dati-i reguli. cadre didactice. “poate”. “un pic”! (La intrebarea: “Cand plecam?” nu raspund: “Imediat!”. (Nu ii spun: “Nu mai vorbi!”. Cand sunteti suparat. chiar si cele ale unei persoane. “nu stiu inca”. stereotipii verbale). tu speli vasele!”) Ramaneti calm si ferm chiar daca va supara! Nu aratati acest lucru. Nu are capacitatea de a lega pedeapsa de greseala facuta. deschide caietul!”) Nu va temeti sa folositi tonul ferm. neclaritatile ii fac nesiguri. nu va speria. diferita de cea pe care o stie si care ii ofera siguranta. Acest lucru duce la o reactie mai tarzie din partea lor. iar apoi imagini)! Mesajul este mai clar daca este si vazut si auzit. retrageti recompensa. Au nevoie de timp sa puna piesele in ordine. Subtitrati pentru el expresiile faciale. sunteti alta persoana. Folositi un limbaj fara subintelesuri! Glumele. Folositi propozitii scurte. ai dansat foarte bine!”) Dati-i sarcini singulare! Acest lucru evita ca sarcina sa fie abandonata inainte de finalizare. nu doar auzit. nu argumente si explicatii. ci ce sa faca. Acestea vor fi aplicate consecvent si de catre toate persoanele ce intra in contact cu autistul (toti membrii familiei. Oferiti-i variante cand trebuie sa faca o alegere! (“Vrei cuburi sau puzzle?”) – daca a invatat la terapie sa faca o alegere. Acest lucru atrage dupa sine comportamente dezadaptative (auto si heteroagresivitate. ironiile. Nu va fi perceput ca fiind agresiv. pe ton ferm! (“Andrei. incurajarile de lucruri concrete! (“Bravo. Nu il loviti cand greseste.”) Legati complimentele. Uneori pana a face puzzle-ul poate dura saptamani. nu ii vorbiti mult! Nu va intelege de ce a fost lovit.

poate fi confundat cu intarzierea mintala. (Nu poate sa faca ceva singur. De regula. după care apare autismul (se pierd toate "achiziţiile" de până atunci – de limbaj.php#sthash. în cele mai multe dintre cazuri. le este specific Sindromul RETT. Mituri despre autism    Autismul apare în familiile cu părinţi “reci”! Autismul apare în ţări industrializate. disfuncţionalitate în preluarea/prelucrarea mesajelor primite de creier. de comunicare. numai de intelectuali sau numai de muncitori!  Autismul nu este determinat de disfuncţionalităţi la nivelul creierului!    Copilul manifestă rea-voinţă în a vorbi! Autistul este închis în lumea sa interioară. profunde ale dezvoltării. care are aspecte clinice diferite. Fetelor în schimb.dpuf Ce este autismul ? Autismul este un sindrom.xHONVteo.) (profundă) a dezvoltării.ro/comunicarea-eficienta. cu societăţi “reci” din punct de vedere afectiv! Autismul apare în anumite grupuri sociale. etc.cursuriautism. care face parte din categoria tulburărilor pervazive. a schizofreniei. Statisticile arată că proporţia este de o fată la 4 băieţi care sunt afectaţi de autism. il invat sa spuna: “Ajuta-ma!”) logoped: Aron Ana-Maria . invazive.). ceea ce duce la izolarea autistului. pervazivă (engl. o tulburare invazivă. Tulburările sunt de origine biochimică şi produc o disfuncţionalitate cerebrală. Debutul autismului :   încă de la naştere sunt semne ale unei dezvoltări anormale. Autismul nu este o ramură. care este populată de fantezii înfricoşătoare! Autismul este determinat de o adâncă depresie şi este corelat cu o dotare peste medie! Cum se manifestă copiii cu autism ? Anomalii în autism în relaţia cu obiectele şi persoanele . diagnosticul nu trebuie stabilit mai devreme de 3 ani deoarece este riscant. o manifestare.Oferiti-i propozitii/comportamente sablon pentru anumite situatii!Propozitiile/comportamentele sablon au mereu aceeasi forma si se folosesc totdeauna cand apare situatia pentru care au fost create.See more at: http://www. dezvoltarea este normală până în jurul vârstei de 2 ani – 2 ani şi jumătate. de exemplu.

de multe ori.   fixaţiile sunt specifice copiilor cu autism. neliniştit.  interpretează ceea ce se întamplă în jurul lor în mod inadecvat.  înfăţişarea autistului este.  copilul cu autism are stereotipii (mecanism previzibil) prin care îşi provoacă stimuli pe care-i poate controla. unii copii cu autism sunt deranjaţi de zgomote neînsemnate. pot avea anomalii alimentare (mănâncă alimente acre -lămâi sau iuţi -ceapă.  copilul cu autism nu are capacitatea de a se pune în locul altuia.    se ataşează de obiecte neobişnuite. dar au propriile sentimente pe care însă nu le pot exprima din cauza afecţiunii cerebrale. bec.  nu utilizează jocul interactiv. îşi balansează corpul.motricitatea la copiii cu autism  toate funcţiile senzoriale pot fi afectate în cazul copiilor cu autism. . persoanele cu autism au dublu handicap: autism şi întârziere mintală (nu este factor determinant în diagnosticarea autismului).. nu le plac alimentele roşii. muzică. în funcţie de specificul copilului cu autism. staniol. preferă măncare de o anumită culoare – numai albă. nu imită. inexpresivă. lucruri strălucitoare -flacăra. Comunicare şi limbaj în autism  copilul cu autism poate fi verbal şi non-verbal. agasat atunci când este solicitat de ceilalţi pentru că nu întelege ce trebuie să facă. o parte dintre aceştia sunt nervoşi. nervos. nu au iniţiativă proprie.  scraşnesc din dinţi. la schimbările din mediul înconjurător. desfac sandwich-ul şi mănâncă separat pâinea de conţinut. reclame TV. însă nu trebuie generalizat. anxioşi. copilul cu autism poate fi anxios. are probleme la nivelul comunicării şi intercomunicării. zgomote puternice nu-i afectează .nu mănâncă mâncare gătită ). etc. etc. un copil cu autism stabileşte rar contactul vizual (sau chiar deloc) cu obiecte şi/sau persoane .    copilul cu autism care nu are probleme de limbaj. Senzorio .  unii copii cu autism sunt distraşi de o rază de lumină care intră pe fereastră. reacţionează aparte pentru că are dificultăţi de preluare/prelucrare a informaţiei. îşi provoacă stimuli vizuali (mişcarea maşinii pe podea timp îndelungat. desfac biscuiţii cu cremă şi mănâncă numai crema de pe ei. videoclipuri. însă o parte dintre ei pot fi învăţaţi să iniţieze singuri.   copiii cu autism nu înţeleg valoarea sentimentelor.). contactul vizual nu este utilizat când vrea să atragă atenţia sau când trebuie să fie el atent. activitatea motorie spontană poate fi redusă sau crescută.   în funcţie de copil. contactul vizual poate fi realizat dupa vârsta de 8-12 luni sau chiar dupa 10 ani (!). pe când. nu sunt niste introvertiţi.

„ţi-e sete” în loc de „mi-e sete”.See more at: http://www. In acest timp. procesul integrarii senzoriale se desfasoara astfel: .   pot plânge sau râde bizar.evitarea stimulilor » cercetarea stimulilor » ordonarea informatiilor » integrarea informatiilor » formarea conceptelor. necunoscut individul are ca prima reactie evitarea datorita faptului ca acel stimul este necunoscut si poate prezenta un pericol. apare curiozitatea si individul cerceteaza in felul sau stimulul (il observa de departe. Emoţiile în autism  copiii cu autism au emoţii. 80% dintre copiii cu autism au întârziere mintală uşoară sau severă.cursuriautism. calendare.). însă în grade diferite de la unul la altul.).ro/despre-copiii-cu-autism. „vrei la toaletă” în loc de „vreau la toaletă”.S.gQPzN1XY.) Integrarea senzoriala este abilitatea de a acumula si de a selecta informatiile din lumea inconjuratoare. exploreaza etc). intonaţia acestuia sunt anormale . intensitatea. pot sa nu plângă atunci când se lovesc. pot excela în ceea ce priveşte o performanţă de la nivel spaţial. . Funcţiile intelectuale în autism   statistic. In fata unui stimul nou. prin intermediul organelor senzoriale si de a corela diferitele informatii astfel incat persoana sa poata reactiona (raspunde) intr-un mod adecvat adaptativ.dpuf Integrarea senzoriala in cazul persoanelor cu autism • • • • De ce copilul cu autism suporta cu greu sa fie spalat pe cap sau sa fie tuns? De ce reactioneaza copilul cu autism atat de exagerat la sunete? De ce se leagana atat de mult? De ce copilul cu autism nu se uita la mine? Definitia integrarii senzoriale (I. etc. il manipuleaza.  atenţia poate fi îmbunătaţită prin implicarea în acţiuni care le fac placere. video şi de memorie (învaţa titluri de cărţi de la o anumită editură. Apoi. tonul. reacţionează pavlovian: reproduc la persoana a II-a vorbind despre sine („mănânci” în loc de „mănânc”. Dezvoltarea generala La non-autist.php#sthash. informatiile se ordoneaza in creierul individului . etc.  când limbajul există. dar nu ştiu să şi le manifeste. date de referinţă în sport.

de cele de fond Acest sistem este important pentru dezvoltarea capacitatii de comunicare! Văzul (sistemul vizual) • • • Functii: Realizeaza perceptia stimulilor vizuali Realizeaza observarea detaliilor Diferentiaza fondul de imaginea importanta Functii: Pipăitul (sistemul tactil) • • • Realizeaza perceptia stimulilor tactili Realizeaza diferentierea stimulilor tactili Avertizeaza eventualele pericole Functii: Echilibrul (sistemul vestibular) • Regleaza echilibrul Senzații musculare (senzatii proprioceptive) Functii: • Regleaza tensiunea muschilor in corp.si sunt integrate in functie de cunostintele si experienta anterioara pentru ca in final procesul sa duca la formarea conceptului. Mirosul (sistemul olfactiv) Gustul (sistemul gustativ) Functii: • Realizeaza pereptia stimulilor olfactivi si gustativi . astfel incat aceasta este adecvata activitatii pe care dorim sa o realizam. in jurul varstei de 8 ani capacitatea de integrare senzoriala este bine dezvoltata. Functiile organelor senzoriale: • • semnalarea pericolului recunoasterea informatiilor Sistemele senzoriale Auzul (sistemul auditiv) • • • Functii: Realizeaza perceptia sunetelor Ajuta la localizarea sunetelor Realizeaza diferentierea sunetelor importante. Se considera ca.

atat la persoanele cu deficienta mintala. Important de retinut este faptul ca problemele in I. Este important sa intelegem mai intai cauza care da o alta semnificatie stimulilor perceputi: exista un alt mod de gandire datorat prelucrarii incorecte a stimulilor. Multe persoane cu autism (80-90%) au alte experiente senzoriale (mai ales in ceea ce priveste experientele auditive/vizuale si tactile). simte.agresivitate Probleme de motricitate: neindemanare miscari automate (ca robotul) dificultate in coordonare ochi-mana caderi frecvente. Probleme in integrarea senzorială( I. vede si gusta.S. Probleme de comportament: • • • • • • • • hipo/hiper-sensibilitate la anumiti stimuli dificultati de concentrare hipo/hiperkinezie auto/hetero. ci de nereguli in procesul de prelucrare a stimulilor la nivelul creierului. Experientele senzoriale cel mai des intalnite la persoanele cu autism: • Hiper-sensibilitate: . in comparatie cu non-autistii. dar nu poate aduna aceste informatii intr-un intreg cu sens. nu sunt cauzate de defecte ale organelor senzoriale. cat si la cele cu o inteligenta normala. Autism si probleme de perceptie Caracteristica principala a autismului este acest alt mod de perceptie. autism. Asadar: persoana in cauza aude. persoana cu autism nu poate reactiona adecvat! Simptome ale deficientei in I. ) Deficiente in I.• Avertizeaza in legatura cu eventulalele pericole Cand organele senzoriale functioneaza normal inseamna ca exista o conlucrare continua a tuturor organelor senzoriale. Neintelegand bine lumea. miroase. pot aparea la toata lumea. decat o perceptie globala.S.S.S. O caracteristica a persoanelor cu autism este tocmai o prelucrare a informatilor mai degraba fragmentata.

Perceperea fragmentata: perceperea partilor in loc de intreg. Prelucrare mai lenta: reactie mai lenta la stimuli. Probleme in ceea ce priveste interpretarea datelor senzoriale ex. Inconsistenta in percepere: fluctuatie intre cele numite mai sus. existente la persoanele cu autism .S. Hipo-sensibilitatea: inregistrare deficitara. Aceasta strategie de compensare poate fi gasita in stiluri de perceptie pe care le auto-dezvolta. Inchiderea sistemului senzorial: pentru a diminua sau inlatura bombardamentul senzorial Compenseaza perceperea nesigura a unui organ senzorial cu alti analizatori: tactil si olfactiv mai ales. Stiluri de perceptie a stimulilor la persoanele cu autism: Copiii cu autism par sa dezvolte abilitatea de a controla stimulii senzoriali care actioneaza asupra analizatorilor.: lipsa reactiei la sunete etc. Rezonanta: se pierde intr-un stimul/este fascinat de un stimul senzorial. ca de exemplu: • Prelucrarea printr-un singur organ senzorial: stimulul de la un singur organ senzorial este prelucrat in mod instinctiv. Vulnerabilitate la suprastimulare senzoriala cauzeaza evitarea. Acest lucru este necesar pentru a supravietui intr-o lume in care sunt bombardati cu informatii externe. Probleme de I. stimulii senzoriali sunt perceputi prea slab.exemple Hiper-sensibilitate tactila . • • • • Evitarea perceperii directe: perceperea directa conduce rapid spre suprasolicitare. Anumiti stimuli senzoriali sunt perceputi prea puternic. Perceperea deformata: in cazul supra-stimularii se agraveaza. retragerea. prelucrarea informatiilor prin intermediul unui singur organ senzorial etc.o o • o • o • o • o • o • o • o Nu pot selecta informatiile relevante de detalii.

• • • • • • • • Atingerile il dor. . Hiper-sensibilitate auditiva • • • • • • Isi astupa urechile Face singur mult zgomot ca sa blocheze zgomotele altora Ii este teama de animale Ii displac tunetele (furtunile) Doreste sa aiba castile pe urechi Prefera tonurile joase Prelucrare doar prin intermediul organului vizual • • Predomina utilizarea organului vizual Realizeaza autostimulare vizuala pentru a ignora stimuli de orice alta natura • Poate fi intrerupt doar in cazul in care i se ofera un stimul vizual. taierea unghiilor. Tineti cont ca este necesar un timp mai lung pentru prelucrarea tuturor informatiilor . Tineti cont de stimulii senzoriali care-l deranjeaza. de exemplu a intra in campul vizual al copilului Sugestii • • • • • Pastrati vizualizarea simpla si usor de organizat. se joaca cu degetele peste tot Plange mult si cere mereu ceva Se lupta fizic sau tipand Refuza spalarea pe cap. in mediul sau Tineti cont de modul in care va prezentati ca educator/specialist in fata copilului – previzibil Adaptati modalitatile de hranire la copilul cu dificultati in alimentatie. prefera sa atinga el pe cineva sau ceva Accepta atingerea doar a anumitor materiale Evita mediile aglomerate Este foarte agitat. spalarea pe dinti etc Are preferinta clara pentru anumite mancaruri si haine.

Activitate la nivel tactil (efect de lunga durata). plictisiti. un fruct. Nivelul optim de vigilenta este atunci cand se reactioneaza la stimulii nici prea puternici. frica. mainilor • • Activitate la nivelul proprioceptiv si vestibular (efect de lunga durata). Stimulii senzoriali au functia de . agitatie. aproape de adormire). frica. nerabdare etc). ca sa reactioneaze cat mai bine.Vigilenta / alerta Un aspect care joaca un rol important in prelucrarea informatiilor senzoriale este starea de vigilenta/alerta. nici prea slabi. . avand diferite nivele. Starea de alerta poate varia in functie de moment. Fiecare persoana doreste sa mentina tot timpul zilei un nivel optim de vigilenta/alerta. cand individul reuseste sa selecteze bine stimulii. de exemplu: privesti un obiect interesant etc. tristete. inconstient. Acestia au o legatura mare cu organele senzoriale: • Activitate la nivelul organului gustativ (are un efect pe o durata scurta de timp). • Activitate la nivelul organelor vizual si auditiv (efect de scurta durata). bucurie Stimuli senzoriali Prelucrarea stimulilor Modul de a reactiona la stimulii senzoriali depinde de nivelul de vigilenta/alerta. Vigilenta/alerta se refera la faptul ca starea de veghe este la un nivel optim astfel incat subiectul reactioneaza adaptativ adecvat. prin utilizarea stimularii senzoriale. Nivelul de vigilenta/alerta este determinat de: • • • • • Stimuli cunoscuti/necunoscuti Stimuli asteptati/neasteptati Stimuli siguri/nesiguri Emotii ca: durere. de exemplu: presiunea efectuata asupra umerilor. • etc. de exemplu: mananci o bomboana. Uneori nivelul de vigilenta este prea scazut (cand suntem obositi.schimbatori de motor" (modalitati de stimulare cu scopul de a schimba nivelul de vigilenta).. Tehnici de scadere a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism • Miscari lente. Aceasta se face. de exemplu: a face sport/ a urca scarile. iar alteori prea ridicat (in momentele de suparare.

Lucrurile cunoscute duc la calmare. Cotati nivelul de alerta in diverse momente ale zilei. Comunicarea totala in autism Definitia comunicarii totale = acea comunicare în care ai dreptul şi poţi utiliza toate formele de comunicare posibile: comunicarea verbală comunicarea non-verbală mimică pictograme fotografii . • Terapia (activitati senzoriale) sau adaptarile (la nivelul materialelor/mediului) pot contribui la ridicarea calitatii vietii si pot crea noi sanse de dezvoltare. Activitatile previzibile si dorite duc la linistire. Includerea schimbarilor in miscari sau activitati creste nivelul de vigilenta/alerta. Miscarile rapide. Tehnici de ridicare a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism • • • • • • Sugestii • • • Inventariati reactiile in urma perceptiilor senzoriale ale copilului cu autism (prin metoda observatiei). Schimbarile in miscare sau activitati.• • • • • Activitati sau miscari repetate. Prezenta lucrurilor noi ridica nivelul de vigilenta/alerta. Prezenta lucrurilor neasteptate duce la cresterea vigilentei/alertei. Cautati punctele lui forte. Miscari sau activitati fara multe variatii. Activitati de scurta durata. Activitatile de lunga durata.

Mesajele vizuale insotite de exprimarea verbala sunt mai uşor de diferenţiat fata de cele exprimate doar verbal Este suficientă motricitate grosieră in receptarea si transmiterea mesajului. Mesajul este transmis în aceeaşi formă: vede acelaşi pantof. aceeaşi cană => are formă constantă. tactil. Mesajul este transmis în formă concretă. Comunicarea trebuie să se facă într-un spaţiu potrivit. Folosim puţine cuvinte pentru a face legătura între cuvânt şi obiect. Avantajele comunicarii totale: Se adresează mai multor organe de simţ : vizual. Linişte (în spaţiul structurat se elimină zgomotele). pictogramelor cu exprimarea verbala. pictogramele pt a comunica cu ajutorul lor. auditiv. Atitudini de bază în comunicarea totală Însoţim comunicarea cu ajutorul obiectelor. Peste tot folosim pictograme pentru a şti copilul ce se întâmplă în fiecare zona din spatiul sau de viata. gesturilor. Comunicarea totală conduce la dezvoltarea comunicarii verbale.obiecte postura sunete onomatopee Cel care transmite mesajul trebuie să adapteze tipul de comunicare la capacităţile copilului si la particularitatile sale de intelegere. Să ne asigurăm că este atent cand transmitem mesajul. locul unde se joacă etc). Timpul de receptare al mesajului este mai lung. . un loc permanent pentru orarul cu pictograme. Copilul trebuie învaţat să folosească obiectele. structurat (copilul să aibă un loc al lui la masa. Nu dăm mai multe comenzi odată.

Instrumente de comunicare şi vizualizare Brelocul – facem o gaură în pictogramele plastificate ce reprezinta obiectele preferate ale copilului şi le introducem in breloc invatandu-l pe copil sa le utilizeze pentru a solicita obiectul dorit. pe foaia de plastic de pus pe masă pentru tacâmuri. O parte dintre copii au nevoie de 3 secunde timp de reactie. Nivelele comunicarii totale Nivel non-simbolic Comunicăm un mesaj non-simbolic prin obiecte însoţite de cuvinte. iar copilul e invatat sa solicite mancarea dorita atunci. Primele denumiri de obiecte invatate să fie obiecte preferate. Nivel pre-simbolic Nivel pre-simbolic Nivel simbolic Nivel simbolic Utilizam pictograme pentru a arăta o simbolistică (ex.Oferim copilului timp pentru reacţie dupa ce i-am dat o sarcina. obiecte familiare din mediu.: pictograma cu o pasăre cu aripile deschise arată zborul. pictograma cu un om cu mâinile pe piept şi o lumânare arată moartea).punem pictograme cu tipuri de mâncare preferate de copil. . In cazul persoanelor cu autism incepem invatarea de la nivelul non-simbolic şi ajungem la nivelul simbolic. Placematul .

dar nu e greşit nici pe orizontală. Agenda cu pictograme Seamănă cu una obişnuită. pentru că. Dulapul sau raftul cu pictograme poate fi un suport. copilul cu autism întoarce pictograma respectivă şi trece la următoarea. somn. vom scoate pictogramele şi va rămâne doar cuvântul. dar este adaptată pentru persoanele cu autism. ceasul cu pictograme e folosit pentru copii cu inteligenţă flexibilă. poate fi un dulap cu rafturi. pictogramele este bine sa aiba scrise pe ele şi cuvântul ce desemneaza obiectul reprezentat de pictograma. La început vor fi doar pictograme. în timp.Orarul sau tabla cu pictograme Atunci când termină o activitate. La copiii cu deficit sever utilizam doar 2 pictograme. arătătorul mare să fie de aceeaşi culoare cu minutele. joacă). Ceasul cu pictograme Ceasul cu pictograme arătătorul mic să fie de aceeaşi culoare cu ora. poate fi un flanelograf. Avem prima dată orar cu obiecte şi mai apoi orar cu pictograme. Mai târziu introducem cifrele (orele): . apoi pictograme + cuvânt. de preferinţă pictogramele e bine să fie aşezate pe verticală. la început punem puţine pictograme şi folosim activităţi zilnice (prânz.

"miercuri" cu mov. În dreptul fiecărei zile se vor desena buline pentru a numerota zilele săptămânii. chenar portocaliu. diferite locaţii în care merge frecvent – poză + denumire.-ul copilului cu autism sau CARTEA VIEŢII Cartea vietii = un album în care sunt puse în ordine cronologică fotografii care reprezintă stadiile vieţii (marchează evenimente importante din evoluţia copilului). pag. şcoala. C.pictogramă pictogramă + cuvânt pictogramă + cuvânt + oră.5 – COLEGII MEI – fotografii + nume. etc.1 .EU (copilul) – evenimente importante din viata copilului. . dar tot timpul anului se respectă culorile alese.2 – FAMILIA MEA – membrii familiei în poze separate sub care sunt scrise numele acestora. Fiecare pagină va avea un titlu: pag. chenar de altă culoare. Întotdeauna "luni" va fi scris cu verde. cabinetul terapeutului. "marţi" cu roşu. spital.instituţiile importante în care a fost copilul: grădiniţă. chenar roşu. Capitolele sau paginile din Cartea Vietii vor fi marcate cu o anumită culoare (ex. 1 – chenar roşu).6 .3 – RUDELE MELE – poze + nume. pag. pagină marcată cu verde. pag. pag. chenar galben. lângă "marţi" punem două buline (ziua a II-a). Lângă "luni" punem o bulină (pentru ziua I a săptămânii). Ceasul cu pictograme Zilele sunt scrise cu culori diferite.4 –VECINII MEI – fotografii + nume. etc. pag. chenar de altă culoare.V. pag.

colegul de bancă.7 . stând în şezut. Principiile vizualizării Vizualizarea = comunicarea unui mesaj în mod vizual. poze în care este surprinsă variaţia de greutate dacă a slăbit sau s-a îngrăşat între timp. în următorul cerc vor fi persoane cu care intră des în contact (învăţătorul. dar care au murit Cercul social Cercul social persoana cu autism se află în centru. iar până la aniversare mai sunt patru zile. . etc. Copilul cu autism trebuie să înveţe semnificaţia mijlocului de comunicare şi vizualizare.8 . copilul întoarce pictograma corespunzătoare zilei respective.pagina ce marchează schimbările pe plan fizic (poze cu copilul bebeluş. pag. mergând în patru labe.atunci când. în cercul apropiat pozei autistului sunt puse pozele cu membrii familiei. Oferiţi ajutor individualizat! Conduce-ţi copilul cu autism spre instrumentul de comunicare si vizualizare! Fiţi perseverenţi ( controlaţi frica de eşec)! Instrumentul de comunicare si vizualizare trebuie individualizat. spre exemplu. se aşează lângă patul acestuia cinci pictograme: Timpul rămas până la un eveniment pe măsură ce se consumă o zi.pagină ce conţine poze pentru explicarea noţiunilor de sexualitate . mergând la grădiniţă.) – chenar albastru. vecinul cu care se joacă zilnic copilul.pagină marcată cu negru ce cuprinde persoanele apropiate copilului. etc. pag. copilul întreabă în mod repetat când este ziua lui. apariţia pilozităţii. mergând în picioare.9 .chenar albastru deschis. terapeutul.pag.) Timpul rămas până la un eveniment se utilizeaza pentru a se explica copilului cât timp mai este până la un eveniment anume. la şcoală. .

într -un loc disponibil. Sortaţi pictogramele în ordine alfabetică sau pe domenii. etc. Cum ştim dacă instrumentul de comunicare şi vizualizare este eficient? Răspunzând la următoarele întrebări: Este instrumentul folosit destul de consecvent? . Instrumentul de comunicare si vizualizare va fi numit printr-un singur termen. care va fi folosit de toţi membrii familiei autistului. Fiecare categorie de pictograme trebuie să fie pe o anumită culoare. zilnic. peste care s-a lipit coala roşie. apoi se vor decupa. pentru a înţelege dacă acesta e potrivit pentru el. dar fără a abuza de acest principiu. Dacă apar modificări în programul zilei. Modificările în orarul cu pictograme se fac seara. Exemplu: pictogramele cu emoţii intră în aceeaşi categorie: se lipeşte pe un carton o coală de hârtie roşie pictogramele ce apartin unei categorii se vor lipi pe carton. La multi copii trebuiesc întoarse pictogramele ce reprezinta activitatile ce le-au terminat de facut.Locul instrumentului trebuie să fie unul vizibil. pentru a doua zi. accesibil copilului.astfel incat pe marginile fiecarei pictograme să rămână un chenar roşu de 1cm pictogramele cu emoţii obiectele din casă pot fi toate pe un chenar albastru. Consecvenţă – toată lumea. semnalaţi -le în program. Utilizaţi instrumentul de comunicare si vizualizare permanent! Realizati programul cu pictograme pentru o durata de timp cât poate înţelege copilul (de la program cu 2 pictograme -> program pentru toată ziua). Observaţi reacţiile persoanei cu autism în momentul în care utilizează instrumentul. trebuie să folosească instrumentul de comunicare si vizualizare. Termeni comuni – utilizarea unor termeni cunoscuţi de către copil şi utilizaţi de către toţi cei care intră în contact cu copilul. Instrumentul de comunicare şi vizualizare se poate adapta în funcţie de reacţiile copilului. animalele pot avea un chenar verde.

. Programul cu pictograme e cel mai bun la pentru copii cu autism.Înţelege copilul cu autism rostul. dar treptat se schimbă ordinea între ele. nu trebuie să generalizăm. La început ordinea e strictă. pentru că nu e necesar să -l folosim la toţi. autonomiei dependenţa faţă de adult va fi inlocuita de dependenta de orarul cu pictograme Dezvoltarea flexibilităţii activităţile din programul cu pictograme nu se vor desfasura în aceeaşi ordine zilnic. funcţia instrumentului? Ce informaţie se oferă? Instrumentul este adaptat nivelului şi structurii copilului? Sunt oferite prea multe sau prea puţine informaţii (pictograme utilizate)? Instrumentul stă într-un loc accesibil? Instrumentul este realizat suficient de individualizat? Obiectivele programului cu pictograme: Invatarea realizarii de orare cu pictograme pentru copii cu autism in cadrul cursului Diminuarea stării de nesiguranţă activităţile ce urmează devin previzibile Dezvoltarea independenţei. Idei greşite despre programul cu pictograme: 1.

îi arătăm copilului două pictograme cu doua activitati din care el va alege. Zilele arată cam la fel. 3. iar altii pot utiliza un program scris 2. programul trebuie individualizat pentru fiecare copil.dpuf Integrarea senzoriala in cazul persoanelor cu autism De ce copilul cu autism suporta cu greu sa fie spalat pe cap sau sa fie tuns? De ce reactioneaza copilul cu autism atat de exagerat la sunete? . Părintele.cursuriautism.gkloYsZd.ro/comunicarea-totala. Toţi copii beneficiază de acelaşi program cu pictograme într-o clasă e ineficient in cazul copiilor cu autism .php#sthash. Toate evenimentele dintr-o zi trebuie marcate cu pictograme. pentru că persoanele cu autism trăiesc. educatorul hotărăşte în totalitate conţinutul programului cu pictograme. pentru a alege activităţi. . dar cu copilul de faţă. iar treptat va fi angrenat şi copilul în alcătuirea programului. Pot exista exceptii si se poate modifica programul. nu toate evenimentele. Daca el poate sa se implice in realizarea programului inseamna ca el se implica în administrarea propriei vieţi. la început programul va fi realizat de adult. iar apoi se vor face schimbări. activităţile se pot face în ordine diferită 6. 5.See more at: http://www. Marcăm doar activităţile ce trebuie executate. 4. nu sunt framantate de trecut si nu-si fac griji cu privire la viitor. iar cele relaxante le putem folosi ca recompensă. până învaţă activităţile de rutină vom menţine un orar fix. în prezent. Activitatea hotărâtă trebuie realizată în mod obligatoriu. in general.la unii copii e nevoie de program cu obiecte.cele introiectate nu le punem.

S. Functiile organelor senzoriale: semnalarea pericolului recunoasterea informatiilor Sistemele senzoriale Auzul (sistemul auditiv) . procesul integrarii senzoriale se desfasoara astfel: evitarea stimulilor » cercetarea stimulilor » ordonarea informatiilor » integrarea informatiilor » formarea conceptelor. apare curiozitatea si individul cerceteaza in felul sau stimulul (il observa de departe. exploreaza etc). in jurul varstei de 8 ani capacitatea de integrare senzoriala este bine dezvoltata. Apoi. Dezvoltarea generala La non-autist.De ce se leagana atat de mult? De ce copilul cu autism nu se uita la mine? Definitia integrarii senzoriale (I.) Integrarea senzoriala este abilitatea de a acumula si de a selecta informatiile din lumea inconjuratoare. In acest timp. il manipuleaza. In fata unui stimul nou. informatiile se ordoneaza in creierul individului si sunt integrate in functie de cunostintele si experienta anterioara pentru ca in final procesul sa duca la formarea conceptului. prin intermediul organelor senzoriale si de a corela diferitele informatii astfel incat persoana sa poata reactiona (raspunde) intr-un mod adecvat adaptativ. Se considera ca. necunoscut individul are ca prima reactie evitarea datorita faptului ca acel stimul este necunoscut si poate prezenta un pericol.

de cele de fond Acest sistem este important pentru dezvoltarea capacitatii de comunicare! Vazul (sistemul vizual) Functii: Realizeaza perceptia stimulilor vizuali Realizeaza observarea detaliilor Diferentiaza fondul de imaginea importanta Pipaitul (sistemul tactil) Functii: Realizeaza perceptia stimulilor tactili Realizeaza diferentierea stimulilor tactili Avertizeaza eventualele pericole Echilibrul (sistemul vestibular) Functii: Regleaza echilibrul .Functii: Realizeaza perceptia sunetelor Ajuta la localizarea sunetelor Realizeaza diferentierea sunetelor importante.

autism. in comparatie cu non-autistii. ) Deficiente in I. astfel incat aceasta este adecvata activitatii pe care dorim sa o realizam. cat si la cele cu o inteligenta normala. pot aparea la toata lumea.S. Multe persoane cu autism (80-90%) au alte experiente senzoriale (mai ales in ceea ce priveste experientele auditive/vizuale si tactile).Senzatii musculare (senzatii proprioceptive) Functii: Regleaza tensiunea muschilor in corp. decat o perceptie globala. atat la persoanele cu deficienta mintala. Mirosul (sistemul olfactiv) Gustul (sistemul gustativ) Functii: Realizeaza pereptia stimulilor olfactivi si gustativi Avertizeaza in legatura cu eventulalele pericole Cand organele senzoriale functioneaza normal inseamna ca exista o conlucrare continua a tuturor organelor senzoriale. Probleme in integrarea senzoriala( I. . O caracteristica a persoanelor cu autism este tocmai o prelucrare a informatilor mai degraba fragmentata.S.

vede si gusta. dar nu poate aduna aceste informatii intr-un intreg cu sens. persoana cu autism nu poate reactiona adecvat! Simptome ale deficientei in I. Autism si probleme de perceptie Caracteristica principala a autismului este acest alt mod de perceptie. ci de nereguli in procesul de prelucrare a stimulilor la nivelul creierului. nu sunt cauzate de defecte ale organelor senzoriale.S. Neintelegand bine lumea. Experientele senzoriale cel mai des intalnite la persoanele cu autism: . Probleme de comportament: hipo/hiper-sensibilitate la anumiti stimuli dificultati de concentrare hipo/hiperkinezie auto/hetero.S. Asadar: persoana in cauza aude.Important de retinut este faptul ca problemele in I.agresivitate Probleme de motricitate: neindemanare miscari automate (ca robotul) dificultate in coordonare ochi-mana caderi frecvente. simte. Este important sa intelegem mai intai cauza care da o alta semnificatie stimulilor perceputi: exista un alt mod de gandire datorat prelucrarii incorecte a stimulilor. miroase.

Probleme in ceea ce priveste interpretarea datelor senzoriale ex.Hiper-sensibilitate: Nu pot selecta informatiile relevante de detalii. Perceperea deformata: in cazul supra-stimularii se agraveaza. prelucrarea informatiilor prin intermediul unui singur organ senzorial etc. Prelucrare mai lenta: reactie mai lenta la stimuli. stimulii senzoriali sunt perceputi prea slab. Aceasta strategie de compensare poate fi gasita in stiluri de perceptie pe care le auto-dezvolta. Acest lucru este necesar pentru a supravietui intr-o lume in care sunt bombardati cu informatii externe. Evitarea perceperii directe: perceperea directa conduce rapid spre suprasolicitare. retragerea. Hipo-sensibilitatea: inregistrare deficitara. Perceperea fragmentata: perceperea partilor in loc de intreg. ca de exemplu: Prelucrarea printr-un singur organ senzorial: stimulul de la un singur organ senzorial este prelucrat in mod instinctiv.: lipsa reactiei la sunete etc. Stiluri de perceptie a stimulilor la persoanele cu autism: Copiii cu autism par sa dezvolte abilitatea de a controla stimulii senzoriali care actioneaza asupra analizatorilor. Anumiti stimuli senzoriali sunt perceputi prea puternic. Vulnerabilitate la suprastimulare senzoriala cauzeaza evitarea. . Inconsistenta in percepere: fluctuatie intre cele numite mai sus.

S. prefera sa atinga el pe cineva sau ceva Accepta atingerea doar a anumitor materiale Evita mediile aglomerate Este foarte agitat. Rezonanta: se pierde intr-un stimul/este fascinat de un stimul senzorial. spalarea pe dinti etc Are preferinta clara pentru anumite mancaruri si haine. Hiper-sensibilitate auditiva Isi astupa urechile Face singur mult zgomot ca sa blocheze zgomotele altora Ii este teama de animale Ii displac tunetele (furtunile) Doreste sa aiba castile pe urechi Prefera tonurile joase Prelucrare doar prin intermediul organului vizual . existente la persoanele cu autism .exemple Hiper-sensibilitate tactila Desensibilizarea senzoriala la copiii cu autism Atingerile il dor. Probleme de I.Inchiderea sistemului senzorial: pentru a diminua sau inlatura bombardamentul senzorial Compenseaza perceperea nesigura a unui organ senzorial cu alti analizatori: tactil si olfactiv mai ales. taierea unghiilor. se joaca cu degetele peste tot Plange mult si cere mereu ceva Se lupta fizic sau tipand Refuza spalarea pe cap.

Tineti cont de stimulii senzoriali care-l deranjeaza. Tineti cont ca este necesar un timp mai lung pentru prelucrarea tuturor informatiilor . tristete. Nivelul de vigilenta/alerta este determinat de: Stimuli cunoscuti/necunoscuti Stimuli asteptati/neasteptati Stimuli siguri/nesiguri Emotii ca: durere. avand diferite nivele. Vigilenta/alerta se refera la faptul ca starea de veghe este la un nivel optim astfel incat subiectul reactioneaza adaptativ adecvat. Starea de alerta poate varia in functie de moment. de exemplu a intra in campul vizual al copilului Sugestii Pastrati vizualizarea simpla si usor de organizat. frica. bucurie Stimuli senzoriali Prelucrarea stimulilor .Predomina utilizarea organului vizual Realizeaza autostimulare vizuala pentru a ignora stimuli de orice alta natura Poate fi intrerupt doar in cazul in care i se ofera un stimul vizual. Vigilenta / alerta Un aspect care joaca un rol important in prelucrarea informatiilor senzoriale este starea de vigilenta/alerta. in mediul sau Tineti cont de modul in care va prezentati ca educator/specialist in fata copilului – previzibil Adaptati modalitatile de hranire la copilul cu dificultati in alimentatie.

agitatie. mainilor etc. Acestia au o legatura mare cu organele senzoriale: Activitate la nivelul organului gustativ (are un efect pe o durata scurta de timp). Tehnici de scadere a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism Miscari lente. inconstient. ca sa reactioneaze cat mai bine. prin utilizarea stimularii senzoriale. • Activitate la nivelul proprioceptiv si vestibular (efect de lunga durata). Activitate la nivel tactil (efect de lunga durata). de exemplu: mananci o bomboana. Activitate la nivelul organelor vizual si auditiv (efect de scurta durata). de exemplu: a face sport/ a urca scarile. iar alteori prea ridicat (in momentele de suparare. nici prea slabi. Fiecare persoana doreste sa mentina tot timpul zilei un nivel optim de vigilenta/alerta. Nivelul optim de vigilenta este atunci cand se reactioneaza la stimulii nici prea puternici. Uneori nivelul de vigilenta este prea scazut (cand suntem obositi. Miscari sau activitati fara multe variatii. plictisiti.Modul de a reactiona la stimulii senzoriali depinde de nivelul de vigilenta/alerta. cand individul reuseste sa selecteze bine stimulii. Stimulii senzoriali au functia de . Lucrurile cunoscute duc la calmare. aproape de adormire). Activitatile de lunga durata. nerabdare etc).schimbatori de motor" (modalitati de stimulare cu scopul de a schimba nivelul de vigilenta). Aceasta se face. Tehnici de ridicare a nivelului de vigilenta/alerta la copiii cu autism . Activitatile previzibile si dorite duc la linistire. frica. de exemplu: privesti un obiect interesant etc.. Activitati sau miscari repetate. un fruct. de exemplu: presiunea efectuata asupra umerilor.

Managementul de caz este termenul folosit pentru a descrie un proces complet.din momentul când se naşte până obţii rezultatele dorite.ro/integrarea_senzoriala_in_cazul_persoanelor_cu_autism. Prezenta lucrurilor neasteptate duce la cresterea vigilentei/alertei. Cotati nivelul de alerta in diverse momente ale zilei. Eficienţa unei intervenţii poate fi anticipată de modul în care sunt exprimate obiectivele în cadrul unui plan de intervenţie elaborat.depăşeşti momente de criză. Terapia (activitati senzoriale) sau adaptarile (la nivelul materialelor/mediului) pot contribui la ridicarea calitatii vietii si pot crea noi sanse de dezvoltare. În termeni tehnici eficienţa înseamnă să scoţi maxim din minim. Cautati punctele lui forte.See more at: http://www.7UKl5zEx.Ce este eficienţa Eficienţa este denumită conform dicţionarului român. Activitati de scurta durata. psihopedagog Raluca Cordunianu . Sugestii Inventariati reactiile in urma perceptiilor senzoriale ale copilului cu autism (prin metoda observatiei).elaborezi programe.Miscarile rapide. pentru a îmbunătăţi performanţele.dpuf Managementul de caz 1.cursuriautism. Includerea schimbarilor in miscari sau activitati creste nivelul de vigilenta/alerta.php#sthash. Prezenta lucrurilor noi ridica nivelul de vigilenta/alerta. Cheia eficienţei este managementul de caz. ca fiind ceea ce produce rezultatul aşteptat. Schimbarile in miscare sau activitati. .stabileşti priorităţi. Eficienţa ţine de modul cum organizezi timpul.

prezenţa sau nu a diferitelor dificultăţi suplimentare. s-a demonstrat că intervenţia timpurie accelerează dezvoltarea generală a copilului.Vorbind de copilul autist. Lotul de subiecţi folosit este unul neomogen de vârste diferite. exemplu probleme senzoriale. Lucrarea prezentată va arata eficienţa unui bun management de caz la copii cu autism. a tehnicilor de lucru. Obiectivele pe care le propune lucrarea prezentă sunt: identificarea şi dezvoltarea elementelor de eficientizare a managementului de caz la copilul cu autism. Datorită diversităţii copiilor cu autism (diferite grade de severitate a autismului. diverse nivele ale abilităţilor intelectuale. este necesar şi eficient un bun management de caz. etc) este improbabil ca ei să răspundă în acelaşi fel şi să progreseze în aceeaşi măsură la un singur tip de intervenţie. A fost implemementat un vast program de socializare. să se joace. Este necesară o bună cunoaştere a copiilor. propunerea de modele pentru implementarea managementului de caz la copii cu autism. individualizate şi mai ales flexibile. învaţă lucruri noi. un copil cu autism. Astfel. Un eficient management de caz ajută copilul cu autism la recuperarea întârzierilor în dezvoltare şi în evoluţia lui ulterioară. cu un rol major în generalizarea comportamentelor învăţate şi dobândirea unor abilităţi în relaţiile sociale. învaţă să vorbească. personalitate diferită. este probabil să fie nevoie de mai multe tipuri de intervenţii pentru a răspunde tuturor nevoilor pe care le poate avea un copil. ajunge să dobândească abilităţi pe care nu le are. A fost utilizat un mediu restrictiv şi organizat. s-au utilizat tipuri de intervenţii diferite. şi cognitive diferite. iar rezultatele pe termen lung sunt din cele mai bune.A fost folosită terapia individuală combinată cu cea de grup. Rezultatele obţinute vor arată că . Comunicarea totala in autism Definitia comunicarii totale = acea comunicare în care ai dreptul şi poţi utiliza toate formele de comunicare posibile: comunicarea verbală comunicarea non-verbală mimică pictograme fotografii . cu stadii de dezvoltare psihosociale. cum să se poarte. reduce comportamentele problemă. printr-un eficient management de caz. epilepsia.

Comunicarea totală conduce la dezvoltarea comunicarii verbale. Mesajele vizuale insotite de exprimarea verbala sunt mai uşor de diferenţiat fata de cele exprimate doar verbal Este suficientă motricitate grosieră in receptarea si transmiterea mesajului. Atitudini de bază în comunicarea totală Însoţim comunicarea cu ajutorul obiectelor. pictogramele pt a comunica cu ajutorul lor. Peste tot folosim pictograme pentru a şti copilul ce se întâmplă în fiecare zona din spatiul sau de viata. Folosim puţine cuvinte pentru a face legătura între cuvânt şi obiect. auditiv. . structurat (copilul să aibă un loc al lui la masa. Timpul de receptare al mesajului este mai lung. Copilul trebuie învaţat să folosească obiectele. gesturilor. locul unde se joacă etc). Mesajul este transmis în aceeaşi formă: vede acelaşi pantof. Să ne asigurăm că este atent cand transmitem mesajul. pictogramelor cu exprimarea verbala.obiecte postura sunete onomatopee Cel care transmite mesajul trebuie să adapteze tipul de comunicare la capacităţile copilului si la particularitatile sale de intelegere. Avantajele comunicarii totale: Se adresează mai multor organe de simţ : vizual. aceeaşi cană => are formă constantă. tactil. Nu dăm mai multe comenzi odată. Comunicarea trebuie să se facă într-un spaţiu potrivit. Mesajul este transmis în formă concretă. Linişte (în spaţiul structurat se elimină zgomotele). un loc permanent pentru orarul cu pictograme.

Nivelele comunicarii totale Nivel non-simbolic Comunicăm un mesaj non-simbolic prin obiecte însoţite de cuvinte. O parte dintre copii au nevoie de 3 secunde timp de reactie. In cazul persoanelor cu autism incepem invatarea de la nivelul non-simbolic şi ajungem la nivelul simbolic. Placematul .Oferim copilului timp pentru reacţie dupa ce i-am dat o sarcina. Primele denumiri de obiecte invatate să fie obiecte preferate.: pictograma cu o pasăre cu aripile deschise arată zborul. Nivel pre-simbolic Nivel pre-simbolic Nivel simbolic Nivel simbolic Utilizam pictograme pentru a arăta o simbolistică (ex. pe foaia de plastic de pus pe masă pentru tacâmuri. iar copilul e invatat sa solicite mancarea dorita atunci.punem pictograme cu tipuri de mâncare preferate de copil. pictograma cu un om cu mâinile pe piept şi o lumânare arată moartea). Instrumente de comunicare şi vizualizare Brelocul – facem o gaură în pictogramele plastificate ce reprezinta obiectele preferate ale copilului şi le introducem in breloc invatandu-l pe copil sa le utilizeze pentru a solicita obiectul dorit. . obiecte familiare din mediu.

joacă). vom scoate pictogramele şi va rămâne doar cuvântul. dar este adaptată pentru persoanele cu autism. poate fi un dulap cu rafturi. arătătorul mare să fie de aceeaşi culoare cu minutele. poate fi un flanelograf. pictogramele este bine sa aiba scrise pe ele şi cuvântul ce desemneaza obiectul reprezentat de pictograma.Orarul sau tabla cu pictograme Atunci când termină o activitate. la început punem puţine pictograme şi folosim activităţi zilnice (prânz. de preferinţă pictogramele e bine să fie aşezate pe verticală. dar nu e greşit nici pe orizontală. copilul cu autism întoarce pictograma respectivă şi trece la următoarea. pentru că. Dulapul sau raftul cu pictograme poate fi un suport. apoi pictograme + cuvânt. La început vor fi doar pictograme. Avem prima dată orar cu obiecte şi mai apoi orar cu pictograme. în timp. La copiii cu deficit sever utilizam doar 2 pictograme. Agenda cu pictograme Seamănă cu una obişnuită. Ceasul cu pictograme Ceasul cu pictograme arătătorul mic să fie de aceeaşi culoare cu ora. ceasul cu pictograme e folosit pentru copii cu inteligenţă flexibilă. somn. Mai târziu introducem cifrele (orele): .

chenar galben. diferite locaţii în care merge frecvent – poză + denumire.4 –VECINII MEI – fotografii + nume. lângă "marţi" punem două buline (ziua a II-a). Capitolele sau paginile din Cartea Vietii vor fi marcate cu o anumită culoare (ex.6 . În dreptul fiecărei zile se vor desena buline pentru a numerota zilele săptămânii. "miercuri" cu mov. pag. chenar de altă culoare.V. chenar roşu.1 . etc. etc. spital.5 – COLEGII MEI – fotografii + nume. Fiecare pagină va avea un titlu: pag. pagină marcată cu verde. chenar portocaliu. pag. şcoala. Ceasul cu pictograme Zilele sunt scrise cu culori diferite. . "marţi" cu roşu. C. Întotdeauna "luni" va fi scris cu verde. chenar de altă culoare.EU (copilul) – evenimente importante din viata copilului.3 – RUDELE MELE – poze + nume. 1 – chenar roşu).instituţiile importante în care a fost copilul: grădiniţă.2 – FAMILIA MEA – membrii familiei în poze separate sub care sunt scrise numele acestora. pag.pictogramă pictogramă + cuvânt pictogramă + cuvânt + oră.-ul copilului cu autism sau CARTEA VIEŢII Cartea vietii = un album în care sunt puse în ordine cronologică fotografii care reprezintă stadiile vieţii (marchează evenimente importante din evoluţia copilului). Lângă "luni" punem o bulină (pentru ziua I a săptămânii). dar tot timpul anului se respectă culorile alese. pag. cabinetul terapeutului. pag. pag.

8 . etc. în următorul cerc vor fi persoane cu care intră des în contact (învăţătorul.atunci când.pagină ce conţine poze pentru explicarea noţiunilor de sexualitate . . mergând în picioare. dar care au murit Cercul social Cercul social persoana cu autism se află în centru. mergând în patru labe.7 .pag. copilul întoarce pictograma corespunzătoare zilei respective. mergând la grădiniţă. vecinul cu care se joacă zilnic copilul. etc.pagină marcată cu negru ce cuprinde persoanele apropiate copilului. pag. colegul de bancă. pag.pagina ce marchează schimbările pe plan fizic (poze cu copilul bebeluş. copilul întreabă în mod repetat când este ziua lui. în cercul apropiat pozei autistului sunt puse pozele cu membrii familiei.) – chenar albastru. stând în şezut. Copilul cu autism trebuie să înveţe semnificaţia mijlocului de comunicare şi vizualizare. poze în care este surprinsă variaţia de greutate dacă a slăbit sau s-a îngrăşat între timp. Principiile vizualizării Vizualizarea = comunicarea unui mesaj în mod vizual. apariţia pilozităţii. terapeutul. la şcoală.) Timpul rămas până la un eveniment se utilizeaza pentru a se explica copilului cât timp mai este până la un eveniment anume. Oferiţi ajutor individualizat! Conduce-ţi copilul cu autism spre instrumentul de comunicare si vizualizare! Fiţi perseverenţi ( controlaţi frica de eşec)! Instrumentul de comunicare si vizualizare trebuie individualizat. se aşează lângă patul acestuia cinci pictograme: Timpul rămas până la un eveniment pe măsură ce se consumă o zi. spre exemplu.9 . .chenar albastru deschis. iar până la aniversare mai sunt patru zile.

apoi se vor decupa. Sortaţi pictogramele în ordine alfabetică sau pe domenii. trebuie să folosească instrumentul de comunicare si vizualizare. Utilizaţi instrumentul de comunicare si vizualizare permanent! Realizati programul cu pictograme pentru o durata de timp cât poate înţelege copilul (de la program cu 2 pictograme -> program pentru toată ziua). Instrumentul de comunicare si vizualizare va fi numit printr-un singur termen. care va fi folosit de toţi membrii familiei autistului. semnalaţi -le în program. La multi copii trebuiesc întoarse pictogramele ce reprezinta activitatile ce le-au terminat de facut. peste care s-a lipit coala roşie.astfel incat pe marginile fiecarei pictograme să rămână un chenar roşu de 1cm pictogramele cu emoţii obiectele din casă pot fi toate pe un chenar albastru. Dacă apar modificări în programul zilei. etc. Cum ştim dacă instrumentul de comunicare şi vizualizare este eficient? Răspunzând la următoarele întrebări: Este instrumentul folosit destul de consecvent? . Fiecare categorie de pictograme trebuie să fie pe o anumită culoare. dar fără a abuza de acest principiu. pentru a înţelege dacă acesta e potrivit pentru el. animalele pot avea un chenar verde. Observaţi reacţiile persoanei cu autism în momentul în care utilizează instrumentul. într -un loc disponibil.Locul instrumentului trebuie să fie unul vizibil. accesibil copilului. Instrumentul de comunicare şi vizualizare se poate adapta în funcţie de reacţiile copilului. pentru a doua zi. Modificările în orarul cu pictograme se fac seara. Exemplu: pictogramele cu emoţii intră în aceeaşi categorie: se lipeşte pe un carton o coală de hârtie roşie pictogramele ce apartin unei categorii se vor lipi pe carton. Consecvenţă – toată lumea. zilnic. Termeni comuni – utilizarea unor termeni cunoscuţi de către copil şi utilizaţi de către toţi cei care intră în contact cu copilul.

La început ordinea e strictă. funcţia instrumentului? Ce informaţie se oferă? Instrumentul este adaptat nivelului şi structurii copilului? Sunt oferite prea multe sau prea puţine informaţii (pictograme utilizate)? Instrumentul stă într-un loc accesibil? Instrumentul este realizat suficient de individualizat? Obiectivele programului cu pictograme: Invatarea realizarii de orare cu pictograme pentru copii cu autism in cadrul cursului Diminuarea stării de nesiguranţă activităţile ce urmează devin previzibile Dezvoltarea independenţei. Programul cu pictograme e cel mai bun la pentru copii cu autism.Înţelege copilul cu autism rostul. nu trebuie să generalizăm. . Idei greşite despre programul cu pictograme: 1. autonomiei dependenţa faţă de adult va fi inlocuita de dependenta de orarul cu pictograme Dezvoltarea flexibilităţii activităţile din programul cu pictograme nu se vor desfasura în aceeaşi ordine zilnic. pentru că nu e necesar să -l folosim la toţi. dar treptat se schimbă ordinea între ele.

cele introiectate nu le punem. Toţi copii beneficiază de acelaşi program cu pictograme într-o clasă e ineficient in cazul copiilor cu autism . programul trebuie individualizat pentru fiecare copil. la început programul va fi realizat de adult. pentru că persoanele cu autism trăiesc. îi arătăm copilului două pictograme cu doua activitati din care el va alege. Toate evenimentele dintr-o zi trebuie marcate cu pictograme. iar treptat va fi angrenat şi copilul în alcătuirea programului. pentru a alege activităţi. iar altii pot utiliza un program scris 2.la unii copii e nevoie de program cu obiecte. << Citeste toate articolele >> . Zilele arată cam la fel. dar cu copilul de faţă. Marcăm doar activităţile ce trebuie executate. Părintele. Activitatea hotărâtă trebuie realizată în mod obligatoriu. nu toate evenimentele. 5. Daca el poate sa se implice in realizarea programului inseamna ca el se implica în administrarea propriei vieţi. iar apoi se vor face schimbări. în prezent. educatorul hotărăşte în totalitate conţinutul programului cu pictograme. iar cele relaxante le putem folosi ca recompensă. 4. activităţile se pot face în ordine diferită 6. in general. nu sunt framantate de trecut si nu-si fac griji cu privire la viitor. Pot exista exceptii si se poate modifica programul. până învaţă activităţile de rutină vom menţine un orar fix. 3.

cunoştinţe teoretice dar şi relaţionale. Managementul de caz Managementul de caz reprezintă un concept ce desemnează o metodă de coordonare şi integrare a serviciilor sociale. Identificarea şi evaluarea .a necesităţilor de intervenţie. Etapele managementului de caz: 1.p.Prin urmare. Managementul de caz reprezintă o metodă de lucru prin care se realizează coordonarea/monitorizarea tuturor serviciilor şi activităţilor profesionale necesare rezolvării problemelor specifice ale beneficiarilor.Evaluarea detaliată a cazului.de implicarea beneficiarilor şi mai ales de răspunsurile clientului la situaţiile noi create şi de modelele promovate.24).medicale şi educaţionale destinate categoriilor de populaţii vulnerabile şi defavorizate şi de organizare şi gestionare a intervenţiior specifice realizate de către diferiţi specialişti în acord cu obiectivele stabilite pentru schimbarea situaţiilor problematice ale beneficiarilor (Cojocaru. Managementul ca artă de a conduce.Analiza generală a situaţiei. Prioritizarea problemelor şi identificarea unor posibile soluţii privind rezolvarea acestora.2. .coerenţă între vorbe şi fapte ş i curaj în luarea deciziilor.intervenţiile propuse sunt individualizate pe fiecare categorie în parte.este abilitatea de a organiza activităţile cele mai performante pentru realizarea obiectivelor propuse. Identificarea unor posibile resurse adecvate nevoilor şi modalitatea accederii la acestea. Informarea familiei şi stabilirea unei relaţii de lucru corespunzătoare. abilitatea de a analiza rezultatele şi a opera în consecinţă. 2. Un management performant presupune coerenţă în decizii. Colectarea datelor şi realizarea unei imagini generale asupra problemelor. Managementul presupune: formularea de obiective clare. abilitatea de a găsi condiţiile obtime pentru obţinerea performanţelor măsurabile.dar.operaţinale. Prin managementul de caz se poate organiza un sistem de servicii eficient care să răspundă complexităţii nevoilor multiple ale beneficiarilor.Managementul este o activitate pentru care sunt necesare abilităţi specifice.structura managementului de caz este similară pentru categorii diferite de beneficiari.2008. Orice definiţie dată managementului de caz este dependentă de modul în care este văzută intervenţia şi coordonarea acesteia. abilitatea de a prioritiza resursele. abilitatea de a adopta cele mai concrete decizii.

Închiderea cazului Închiderea cazului poate fi făcută în două variante:finalizarea cazului când se ajunge la optimizarea condiţiilor.coerenţei acestora.pornind de la resurse exi stente. Obţinerea feedbackului şi acţionarea în consecinţă.cât şi de unul centrat pe rezultate.Se elaborează obiective de implementare(ce se intenţionează a se realiza) şi obiective de impact(se referă la situaţia finală a beneficiarilor). Stabilirea sistemului de suport şi managementul personalului. 3.urmărindu -se obţinerea rezultatelor stabilite şi măsurabile prin desfăşurarea activităţilor.deschidere către nou şi inventivitate.cum se pot obţine rezultatele dorite.Furnizarea serviciilor.Vorbim atât de un management de caz centrat pe resurse . 5.adaptării la necesităţi şi modul în care urmăresc finalităţile.care sunt responsabilităţile fiecăruia.de intervenţiile specifice. . 4.Planificarea serviciilor şi intervenţiilor.analizarea opţiunilor. Planificarea serviciilor şi a intervenţiilor se realizează urmărind finalităţile acestora.Resursele cele mai importante sunt identificate şi canalizate pentru implementarea obiectivelor propuse.de finalitatea planului şi se raportează la situaţia iniţială şi la obiectivele propuse. Managementul de caz la copilul cu autism.Frecvenţa evaluărilor se stabileşte în funcţie de complexitatea cazului. Monitorizarea intervenţiilor reprezintă procesul de evaluar e a gradului de implementare a planurilor elaborate după realizarea evaluării detaliate. Identificarea criteriilor de alocare a resurselor şi a întăritorilor.sau(şi) transferul cazului. Identificarea nevoilor. Managementul de caz la copilul cu autism înseamnă abordarea ingenioasă şi prioritară a următoarelor direcţii: Abordare specializată şi individualizată a problemelor.Evaluarea detaliată se realizează cu participarea beneficiarilor la procesul de evaluare.selectarea programelor.flexibilitate.Aceasta este etapa în care se răspunde la întrebările:ce se aşteaptă.Aceasta reprezintă verificarea realizării intervenţiilor. Implementarea strategiilor operaţionale de obţinere a performanţelor maxime în atingerea obiectivelor. Intervenţia propriu-zisă reprezintă punerea în practică a planului elaborat.cine se implică.Aceasta este un proces de analiză a datelor pentru cazurile care necesită intervenţii specifice şi are ca rezultat elaborarea unui plan de intervenţie personalizat.Monitorizarea şi evaluarea periodică.ce trebuie să se facă. 6.este un management ce presupune organizarea şi conducerea unor acţiuni adresate unor cazuri specifice cu exigenţe specifice. Monitorizarea rezultatelor şi evaluarea performanţelor.

Primul copil este normal. mama avea 30 ani şi tatăl 31. Managerul de caz trebuie să fie un profesionist care să coordoneze activităţile de intervenţie pe baza evaluărilor detaliate şi care să asigure accesul copilului la servicii de calitate în interesul superior al copilului.managerul de caz trebuie să transforme itemii de evaluare ai copilu lui.3 kg.dezvoltare normală în primul an de viaţă Mersul :dupa vârsta de un an Primele cuvinte: după 3ani Dezvoltarea somatică .coerenţă între obiective şi resurse.Indicatorii de evaluare şi performanţă trebuie să fie accesibili.la 29 iunie 1995.Un bun manager de caz trebuie să aibă curajul intelectual şi moral în luarea deciziilor.Copilul a primit oxigen după naştere.relevanţi.Acest plan este documentul care stă la baza tuturor programelor specifice de intervenţie ce trebuie realizate în interesul copilului.Această evaluare presupune determinarea punctelor tari ale cazului.coerenţă între decizii.gradul de implementare şi decide modificările necesare.V.staturală şi toracală în limitele normalului:aspect atrăgător .Un management performant presupune coeranţă între ceea ce spui şi ceea ce faci. Când intră în funcţiune un manager ce caz ? După evaluarea iniţială. născut în Bucureşti. fără probleme de dezvoltare.-băiat .adecvaţi.părinţi). Anamneză personală Naştrea la 9 luni prin cezariană.Mama este medic.riscurile.acceptaţi dar mai ales măsurabili. La naşterea lui V. Gânguritul :normal.constatându-se necesitatea intervenţiei specializate multiple.familia suspectând influienţa acestuia asupra dezvoltării psihice ulterioare.toate fiind parte a planului de intervenţie personalizat.ambii părinţi fiind prinşi de slujbele pe care le aveau.tata este inginer. Anamneza familială Este al doilea din cei doi copii ai familiei. Cât au fost mici ambii copii au fost crescuţi de bunicii materni. Date de identificare Z.expresie inteligentă.Acesta se detaliază apoi pe arii particulare de intervenţie. Evaluarea detaliată a cazului este făcută de managerul de caz împreună cu membrii echipei de lucru cu participarea beneficiarilor(copil.managerul de caz întocmeşte planul de intervenţie personalizat.considerând că .legal constituită.Mama nu a acceptat să fie popularizată existenţa copilului cu tulburare din spectrul autist. în itemi ai instrumentelor de evaluare a atingerii obiectivelor propuse.Managerul de caz monitorizează rezultatele acţiunilor. Diagnosticul:Autism infantil cu întârziere în dezvoltarea psihică şi limbaj. dar şi oportunităţile oferite de mediul în care copilul trăieşte.ţinând cont de complexitatea cazului.. Pentru evaluarea performanţelor. corp proporţionat .inteligibili.

nu se constată anomalii buco-linguo-faciale. Nu este atent la ce i se spune . Manifestă o mare abilitate în a-i manevra pe ceilalţi pentru a-şi satisface necesităţile . De trei ani este prins într-un program de lucru intensiv. . neurovegetativă cu predominarea excitaţiei .nu reacţionează când mama se îndepărtează . După diagnosticarea copilului autist şi depăşirea şocului iniţial.copii au rămas în continuare mai mult în grija bunicilor.V.dar fiind superprotectivă. datorită imposibilităţii de testare prin teste standardizate. este puternic legat. zâmbetul neadecvate situaţiei în care e pus copilul.favorabilă. fără participarea emoţională . este capabil să se joace cu jocuri tip „puzzles”aranjând imgini care pentru copiii cu 2-3 ani mai mari ca el prezintă dificultăţi.Persoana care se ocupă cel mai mult de copil este sora lui.de cele mai multe ori nu acţionează în interesul lui V. manipulează cu uşurinţă obiectele .Nu suportă să fie atins . Evaluarea a fost foarte dificilă.are mişcări graţioase . reacţii coleroase îndreptate asupra obiectelor şi asupra propriei persoane . atenţie labilă. dă impresia că nu aude .reevaluările dezvoltării şi comportamentului relevând evoluţie minimă dar.de care.care continuă şi în prezent. slabă putere de concentrare .Vitamine .imaginea ei de medic este periclitată.s-au folosit interviul familiei şi observarea. Recomandările medicului au fost: tratament cu neuroleptice . copilul. Se remarcă caracterul reproductiv -imitativ (ecolalie) şi nu cel de comunicare al limbajului .imaginile fonematice sunt labile şi difuze .stereotipul dinamic articulator tulburat . În prezent nu urmează nici un tratament cu medicamente. nu caută contactul vizual cu acestea . fascinat de obiectele mecanice.evită contactul cu ceilalţi copii. sereotipii (se poate juca la infinit cu acelaşi tip de joc ).Rispolept .vocea este normală. Limbajul şi posibilităţile de articulare cunoaşte câteva cuvinte în limba română dar şi în engleză (rezultatul statului îndelungat în faţa televizorului la desene animate).Acesta urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate ariile de dezvoltare.opoziţionism. Scurtă caracterizare La începutul intervenţiei terapeutice Prezintă puternice tulburări ale afectivităţii:nu este ataşat de mamă (face confuzii între mamă şi alte femei . foloseşte neadecvat pronumele personal (vorbeşte despre sine la persoane a IIIa ).discrepanţă între posibilităţile intelectuale şi vorbire (în sfera limbajului expresiv) De ex. nu -l interesează jucăriile care întruchipează oameni . Encefabol . integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaţional recuperatoriu De-a lungul timpului a urmat mai multe programe de preşcolari. Pentru o corectă evaluare a comportamentului. individual şi de grup.Ecolaliile sunt imediate sau întârziate .îi place muzica . nu-şi fixează privirea asupra persoanelor din jur .Se constată o mare dexteritate în mişcări .Am folosit în stabilirea nivelului de dezvoltare psihomotorie Scara Portage pentru educaţie timpurie.plânsul .râsul . animale . Vorbirea este aproape inexistentă .cu intenţia introducerii din anul următor în învăţământul de masă. labilitate .apoi de şcoală.

Am început cu limbajul receptiv.neprevăzute în program sau la dispoziţia în care s-a aflat copilul şi la posibilele lui progrese. Metoda de bază a fost însă. stimularea şi recompensarea realizărilor şi a iniţiativelor ce vin din partea acestuia. în cântec .).continuînd cu multe exerciţii de promovare a limbajului. silabe .număratul .clare. s-a apelat la procedee nonverbale:cuburi. imaginile folosite. trece trenul. bi şi trisilabice .s-au efectuat jocuri de tipul :Cum face?Cine face? De ce face?Cu ce face?Unde face? S-a lucrat mult cu setul de imagini PECS .observarea. Am urmărit iniţial trezirea interesului şi crear ea unei atmosfere de lucru relaxantă.denumire de acţiuni. formarea motivaţiei . folosirea creionului .legume.limbaj.apoi cel expresiv prin emiterea onomatopeelor (izolat. .Invăţarea cuvintelor şi propoziţiilor s -a realizat după modelul descris în literatura de specialitate pentru alalie (silabe duble .pe cât posibil.cântece. folosind chiar stereotipurile şi preferinţele.verbală Este scos din programul zilei televizorul şi calculatorul. memorie .animale. cuvinte monosilabice .. în timp şi în medii diferite.puzzles.Pentru a înţelege .Propoziţiile au fost fost reluate . stări afective . repetate de mai multae ori . afectivitate.mobilier. recunoaştera formelor . poziţie .Pentru realizarea generalizării o cerinţă absolut necesară este . gândire .şi folosirea tuturor analizatorilor. Programul educaţional stabilit are o serie de obiective pentru aria de dezvoltare cognitiv . cuvinte asociate cu fenomene din natură . . culorilor .sortări de obiecte. Principiul de bază în terapie a fost construirea unui program pornind de la ce poate copilul.inele.. atenţie. Pentru comunicare şi limbaj s-au parcurs o serie de programe începând de la cel de imitare orală. . succesiune spaţială şi temporală .răspunsul aşteptat. a participa .etc) In activitate au fost antrenaţi toţi analizatorii .camere. Obiectivul următor este: formarea unei reprezentări generale despre lume şi mediul în care ea se desfăşoară . formarea deprinderii de a asculta poveşti.în concordanţă cu stimulii folosiţi. Programul educaţional A fost alcătuit în conformitate cu aceste obiective . imagini. răspunsuri la comenzi .dezvoltarea . culoare. formă . Am urmărit reducerea treptată a ajutorului acordat copilului .care sunt consideraţi factori disturbatori. Programul a fost foarte flex ibil pentru a asigura adaptarea la situaţii noi. demonstraţii.de exerciţii de gimnastică facială şi respiratorie. Pentru trezirea interesului . orintarea spaţială . cu care s-a urmărit formarea noţiunilor de mărime. Formarea şi dezvoltarea vocabularului folosind noţiuni ca păsări.Vor fi folosite ca recompensă după un program bine stabilit.suflat în lumânări .ocupaţii.perceperea succsesiunii momentelor zilei .Interviul familiei a fost prima formă de evaluare.mijloace de transport.Comenzile sunt simple. iniţierea unor jocuri :umflat baloane .sortări. .acţiuni.continuînd apoi cu imitarea verbală.etc.prevăzute de terapia ABA .locaţii. înregistrându -se dezvoltarea motrică fină şi grosieră. în vederea acţionării pe diferite paliere :articulatoriu.cunoaştrea părţilor corpului . . Pentru realizarea acestui scop au fost folosite programe de la cele mai simple spre complex. Obiectivul fundamental al terapiei este :formarea şi dezvoltarea abilităţilor de comunicare. . familie.Înregistrarea comportamentului s -a făcut . reproducerea gesturilor. Permanent cuvintele însuşite au fost legate de obiecte.dezvoltarea capacităţii de a înţelege că te poţi face înţeles . fructe. dezvoltarea proceselor psihice cognitive .îmbrăcăminte. dobândirea unei experienţe în legătură cu ceea ce este la un mom ent dat semnificativ . poezii ).

5 cuvinte .Evoluţia a fost de la ignorarea iniţială a celor din jur până la dorinţa de a coopera şi de a fi remarcat.Dacă copilul este obişnuit să răspundă la un anume ton al vocii.în mediu nerestrictiv. .fără familie.trebuie să spună momentul anterior cât şi cel care urmează.sau la anumite mişcări ale mâinilor.mângâiat. Se lucrează în continuare pentru probleme de vocabular. cât şi capacitatea de flexionare după număr şi gen.bazate pe acţiuni uzuale. înţelegerea . a însuşit şi mimimica şi gesticulaţia .de ce se întâmplă şi lucrurile sunt în ordine.comunică . .cu efect benefic pentru desfăşurarea întregului program psihoeducativ. Pe bază de imgini am trecut la însuşirea unor momente semnificative din poveste.generalizarea nu are şansa de a se produce.lucrând individual cu terapeut propriu 6-8ore pe zi.3 la 4.cu ieşiri în afara spaţiului cunoscut. „ Eu întreb. După ce cuvintele din două sunete au fost generalizate.fiind supus unui program de terapie specifică continuat la domiciliu de familie.În prezent este înscris în şcoala specială.cuvânt.Are în faţă o imagine din poveste.mici greşeli în scrierea după dictare .de la simplu la dezvoltată. Având în vedere pregătirea pentru integrarea în şcoala de masă am pus din ce în ce mai mult accent pe analiza şi sinteza fonematică la nivel de propoziţie.Este evidenţiat. Nu -l deranjează dacă ceva se modifică în mediul ambiant .îi place să fie lăudat şi evidenţiat. tu răspunzi.a.sau intr-un anume mediu. Progresele au fost semnificative. Copilul este cuprins într-un amplu program de socializare. cooperează Relaţia afectivă cu terapeutul a evoluat excelent. orientarea în schema corporală proprie şi a altuia .În cea mai mare parte.Am început apoi construirea propoziţiilor simple.se printre primii din clasă(manifestă aptitudini deosebite la activităţile matematice).am trecut la cele cu trei sunete. cop ilul situâdu-. compararea noţiunilor . folosirea propoziţilor şi orintarea spaţială şi temporală am folosit mult material intuitiv şi demonstraţiv. Având o evoluţie atât de favorabilă copilul poate merge în şcoala de masă.Generalizarea de cele mai multe ori se verifică sau se realizează cu ocazia programelor de socializare. Jocurile folosite au fost de tipul „Ghiceşte ce am ascuns”. referitor la numărul de cuvinte însuşite corect.integritatea de percepţie şi de atenţie.silabă.etc.Totdeauna i se explică ce se întâmplă. Pentru memorarea . în spaţiu şi timp.m.pe situaţii concrete momentului în care se desfăşura programul. Treptat am trecut la extensia propoziţiei de la 2. stereotipiile au dispărut.Am folosit noţiunile învăţate pentru a face propoziţii .nu a pus probleme deosebite .ş.d. Copilul este cel care ne arată în fiecare moment dacă ceea ce folosim ca material este bun sau trebuie înlocuit sau modificat. În prezent se simta bine în grup.Simte dorinţa de a fi luat în braţe . expresivitatea citirii şi povestirii căt şi pentru dizortografia manifestată în redarea formei grafice a literelor. Fiind vorba de un copil autist a făcut salturi semnificative şi pe linia socializării.

la 10 octombrie 1998.La naştere lui C.iar toată lumea i se supunea. corp proporţionat .s-a născut cianotic.iar tatăl 29..continuă.lovit cu picioarele.are în program şi ore de muzică structurate pe o învăţare a notelor muzicale. Date de identificare C.?n tot acest timp ceilalţi copii erau la masa de lucru.dacă evoluţia va fi cea programată.Programul de muzică continuă şi el.Rezultatele sunt spectaculoase.Trei luni de zile a fost doar asistată de la distanţă.Mama este asistent medical.Locuieşte cu familia.?ntârziere în dezvoltarea psihică.urmând să crească.Este hiperprotejată de . Dezvoltarea somatică . Primele cuvinte în jurul vârstei de 8 ani. intârziere în dezvoltarea limbajului expesiv şi receptiv.a cărui evaluare.pentru a citi o partitură.aruncat obiectele din jur.Copilul a avut 3.structurare de program şi evoluţie a făcut rabat de la orice regulă.de agresivitate(lovit.A sustinut si mici concerte.este singurul copil al familiei legal constituite.mama avea 25 de ani.Sindrom hiperkinetic major cu tulburări de atenţie.Copilul a avut circulară de cordon.ţipat).Z.fiind foarte apropiată de bunicii materni. STUDIU DE CAZ 2 Copilul care va fi prezentat este un exemplu de management de caz extrem de flexibil . Diagnostic:Sindrom autist.neacceptând să se apropie nimeni de ea.manifestând tot repertoriul de comportamente problemă:autoagresivitate(muşcat. Programul de dezvoltarea limbajului. Anamneză personală Naşterea:Prin cezariană.. Gânguritul nu a existat.Crize de auto şi heteroagresivitate.pentru V.Un copil cu o multitudine de comportamente dezaptative.M.A intrat în program la vârsta de 7 ani.născută în Bucureşti.trântit).Ca şi celelalte programe este unul de lungă durată. Mersul la 10 luni.după ce vreme de 2 ani fusese integrată într-un program la o grădiniţă specială unde a fost un mic tiran.tata şofer.la termen.lovit.cântând notele la orgă şi vocal.Având reale calităţi muzicale .va reuşi să performeze pe această direcţie.6 kg.expresie inteligentă.cu spatele la ea executând diferitele activităţi din program. Anamneza familială C.V.Progresele făcute până acum ne îndreptăţesc credinţa că.ritmul este acum de 4 ore pe săptămână. a avut nevoie de oxigen.staturală şi toracală în limitele normalului:aspect atrăgător ..

A luat Strarera şi a făcut criză de epilepsie.Interviul cu familia a avut rolul de a ne introduce în lumea ei de acasă. a fost observată fiind comportamente la care recurge pentru a-şi maximiza câştigurile.vocalizează ca răspuns la vorbirea altei pesoane. Recomandările medicului au fost: tratament cu neuroleptice . Socializare:capacitate de imitare foarte bine dezvoltată.Vitamine . Cognitiv:construieşte un turn din5.priveşte la jocurile de grup Agresivitatea şi autoagresivitatea.participă la jocul cu mingea.poate să dea.a fost elaborat planul de intervenţie corespunzător de modificare a consecinţelor. De trei ani este prins într-un program de lucru intensiv.pe topogan.folosirea lingurei.descălţat). Joc:prezintă atracţie pentru jucăriile cu stimulare vizuală.Rispolept .merge cu spatele.dar numai cu persoane acceptate şi pentru câteva minute. individual şi de grup.joacă cu persoanele din familie cucu -bau şi gâdilatul.încălţat.Acesta urmăreşte abilitarea şi dezvoltarea copilului pe toate ariile de dezvoltare. Evaluarea Evaluarea a fost extrem de dificilă.răsuceşte butoane.care continuă şi în prezent.?n prezent nu urmează nici un tratament cu medicamente.integrarea în colectivitatea preşcolară şi instituirea unui program educaţional recuperatoriuDe-a lungul timpului a urmat un program de preşcolari.Aproape întotdeauna prin violenţă încearcă să obţină avantaje.uneori şi a antecedentelor.evaluările şi reevaluările dezvoltării şi comportamentului relevând evoluţie minimă dar.fără a se fi evidenţiat ameliorări.toată lumea.se implică în activităţi fizice care-i fac plăcere.în dauna victimilor.foloseşte pensa digitală.mâzgăleşte.favorabilă.C. Obiectivul de primă urgenţă a programului a fost aducerea la masa de lucru şi managementul comportamenteor dezaptative.folosirea W.caută u n obiect ascuns sub privirea sa.mâncatul.se dă în leagăn.să aducă sau să ducă căteva obiecte uzuale la cerere.De bază a fost observaţia pe o periodă foarte lungă de timp. care n-au avut eficienţă.construieşte din cuburi.cu accent deosebit pe managementul comportamentelor de criză.A fost izolată într-un spaţiu al clasei protejat. Encefabol .cu faţa spre colegii ei.spălat pe mâini şi dinţi. In timp au fost încercate multe alte formule de tratament.A urmat mai multe formule de tratament cu medicamente. Motricitatea fină şi grosieră :mâzgăleşte cu creionul.Datorită comportamentelor dezaptative.despachetează obiecte mari şi mici. Limbajul:repetă o silabă de mai multe ori în jocul vocal.nu a putut fi verificate nici una din ariile de dezvoltare .urcă şi coboară treptele.introduce obiecte mici în tabla cu orificii.explorează mediul foarte bine.loveşte mingea. Au fost remarcate abilităţile de autoservire(îmbrăcat.dezbrăcat.Fiind comportamente dezaptative. care erau la masa de lu cru cu .caută contactul vizual spontan atunci când urmăreşte o activitate.6 piese. -ului.Părinţii au fost atât de protectivi încât au tot amânat începerea unui program ferm pe motiv că este prea mică.

scrie şi citeşte literele şi cifrele.a scăzut intensitarea şi frecvenţa comportamentelor dezaptative.absolut necesar pentru a trece la programele de dezvoltare a limbajului receptiv şi expresiv.etc.a venit singură şi s-a aşezat la masa de lucru.See more at: http://www.venea şi trăgea de mână o persoană adultă cunoscută.Nu vom avea câstig în interacţiunea şi lucrul cu acest copil dacă nu am reuşit în preterapie să luam controlul asupra copilului. C.Participă alături de ceilalţi copii la programul de socializare.a început să accepte prezenţa terapeutului în imediata apropiere.se joacă cu copii în parc.cu un program intensiv de 4 ore pe zi.dar nu accepta ca ea să fie atinsă de cineva.La masă nu mânca niciodată. Părinţii au trebuit cuprinşi într-un program de consiliere.poziţii spaţiale.pentru adaptarea în mediu şcolar.citeşte cuvinte de 2.Crizele au incetat definitiv inprezenta terapeutilor.culori.ateliere de pictură.3 litere şi din 2 silabe...C. Obiectivul următor a fost începerea unui program complex.linistita .continuă.jocul cu copii.urmărit şi modificat din mers.KxUsfbNU.Din păcate mediul social influenţează negativ.Face puzzle de 100-240 de piese.pentru a-şi schimba atitudinea şi comportamentul faţă de copii.dar sigure.Opune rezistenţă la tot ce este nou.corpul omenesc. Consecvenţa comportamentală este determinantă în lucrul cu aceşti copii.cu evaluări şi reluări modificate.interacţionează cu persoane diferite de cele cunoscute.programul de acţiuni cu obiecte..Când avea nevoie de apă sau să meargă la W.Cooperanta.casă.spatele la ea.Au urmat apoi programul de imitaţie grosiră şi fină.scară.animale.după terapia ABA.forme geometrice.Crize de afect încă există.maxim una pe săptămână.desenează la cerere figurile geometrice.A făcut mari progrese în limbajul receptiv şi expresiv.După amiaza are un program de activităţi ludice riguros ( parc.dar ceea ce a câştigat arată cât de mult se poate ajunge cu un bun management şi cu un ritm de lucru constant şi coerent.fără însoţitor pe patinuar.lovit şi tot ce mai făcea).cantităţi.cursuriautism.Scrie cuvinte şi propoziţii după model şi după dictare..C.După o lună şi jumătate de privit.Primul pas a fost programul de instrucţie şi cel de realizare a contactului vizual.cu însoţitor. acţiuni).vizionări de spectacole.Programele au curs firesc unele din altele.dar foarte rare.ro/managementul-de-caz.părţile corpului.patinează singură.De două ori pe săptămână merge la şcoala specială.mers pe role).php#sthash.rare creze de afect are acasa.complet ignorată.stătea şi privea la copii. Programul lui C.dpuf Preterapia la un copil autist Preterapia la intervenţia în autism are caracter obligatoriu.M.Părinţii trebuie să conştientizeze şi să pună în balanţă costurile şi avantajele (căştigul pe termen lung cu satisfacerea unor plăceri aparent benefice copilului).După ce comportamentul dezaptativ înceta( se oprea din ţipat.S-a rezolvat programul de masă.a fost introdus programul de imitarea motricităţii orale .) În ultimul an a devenit un alt copil.Colorează în contur..După ce timpul de lucru a crescut.joacă la masă cu alţi copii jocuri de construcţie sau puzzle.dar în paşi mici.vizite la grădina zoologică şi botanică.pom. domeniul cognitiv(cunoaşte păsări. acum cunoaşte. care lucrau.în funcţie de necesităţi. Achizitiile sunt lente.adunări şi scăderi cu zeci până la100.un model de copil .pe perioada vacanţelor(tabere la munte şi mare. .patinaj.Continuă programul pentru decelarea completă a comportamentelor dezaptative.în ritm destul de lent.cu poticniri.steag.adunări şi scăderi cu numere până la 10.gard.

ca dvs sunteţi terapeutul şi cel care deţine controlul. Reacţiile noastre sunt în funcţie de ce face copilul. când fac urât nu este de acord cu mine. fiecare individ este unic şi abordarea este diferită după fiecare caz. vocea va fi modelata în funcţie de reacţiile copilului(adică dacă avem un comportament deviant vocea şi gesturile noastre vor arăta dezacordul. dacă se poate deloc. Imitarea copilului în diverse acţiuni sau sunete este necesară pentru a afla reacţia lui şi va pregăti teren pentru programele de imitaţie. Stabilirea relaţiei copil autist-terapeut În urmatoarea etapă deja ne luam rolul în serios. Prima şedinţă este de observaţie şi provocare a copilului. gradual mărim timpul de şedere în scaun. Aici intervine patrea de analiză comportamentală. ce cuminte. antrenaţi copilul în joc. Terapeutul trebuie să aiba rolul de observator şi să nu intervină decât atunci când este cazul. şi în special ce reacţie are faţă de terapeut.să găsim metodele cele mai bune pentru a le transforma fie în activităţi utile. preţ de câteva momente în funcţie de copil. când sunt cuminte se bucură şi mă laudă. acest lucru nu va bulversa copilul iar mesajul către copil este clar şi pe inţelesul lui. Ce învăţăm copilul acum. după care i se va da pauză. dacă copilul are un comportament aproape de normal îl incurajam la fel cu vocea şi gesturile noastre) . etc –ignoram complet(anticipaţi reacţiile copilului agresiv). cum interacţionează la diverşi stimuli. De fiecare dată. facându -se apel doar la limbajul gestual. nu trecem mai departe până copilul nu a învăţat că dvs sunteţi cel care conduce. este agresiv. copilul s -a potolit preţ de o secundă .dar ce facem c ând avem un copil cu multiple comportamente dezaptative ? Trebuie să analizam comportamentele . prin ignorare sau voce fermă. plânge.. Nu pornim niciodată cu idei preconcepute şi facem tot posibilul să nu cream o icoană a copilului cu autism. Copilul va fi pus în scaun la masa de lucru( este bine ca la început să nu folosiţi masa între dumneavoastră şi copil.să le urmarim.. Aici copilul va învăţa cele doua feţe ale terapeutului şi le va asocia cu reacţiile lui.fie să găsim comportamente cu care să le inlocuim. Deci prima etapă este cea de observare a copilului în mediu. ţipă. Terapeutul trebuie să folosească cât mai puţine cuvinte.Interacţiunea cu un copil autist Prima misiune a terapeutului este aceea de a gasi modalitatea de a interacţiona direct cu copilul. aşezaţi-o într-o parte ca dvs. suntem pe fază şi recompensăm cu vocea( Oaaa. Poziţia va fi ferma. . Dacă copilul refuză sa stea în scaun continuăm aşa până avem rezultatul dorit. Copilul fuge din scaun doar când îi dăm pauză dar nu pleacă din cameră. Metodele de lucru sunt aceleaşi dar ele trebuie corelate cu potenţialul copilului şi cât de grav este afectat în sensul comportamentelor dezaptative. să aveţi controlul fizic asupra copilului. aşa veţi capta puţină atenţie şi copilul vă va reţine figura şi vocea) Aceasta este partea fericită a situaţiei. Această şedinţă vă va ajuta mai târziu să anticipaţi anumite reacţii negative ale copilului. Aşa am stabilit relaţia terapeut-copil. şi începem să stabilim regulile jocului. adică copilul să stea în scaun preţ de 15 min. !) ne oprim imediat ce copilul a început să plângă din nou. Interacţionaţi prin joc. începând cu câteva secunde. Copilul va fi ţinut în scaun forţat sau nu dupa caz.

În primele etape de învăţare. mai târziu nu se mai poate schimba mare lucru. la îndemana copilului.Obţinerea controlului asupra copilului Cum obţinem controlul asupra copilului ? Prin atitudine fermă şi constantă. o plimbam prin faţa copilullui. oferind o motivaţie puternică copilului veţi avea rezultate imediate. Pentru început vom striga copilul pe nume simplu. vom recompensa imediat.şi recompensat imediat. Dacă vom aplica această pedeapsă când el lucrează(face o activitate mai puţin placută) vom intări un comportament problemă . nu învăţăm copilul ca acela este un cub ci ne folosim de comanda « CUB ! » doar pentru a ajuta copilul să asocieze executarea comenzii cu primirea recompensei. acum veţi modela copilul comportamental şi aşa va lucra de acum înco lo. spre exemplu în programul de imitaţie sau receptiv obiecte le folosim numai pentru a întări un comportament bun. Cum obţinem contactul vizual După ce am stabilit primele reguli şi suntem siguri că le. Cand putem spune ca avem controlul asupra unui copil autist:    atunci când copilul autist este adus la masă şi menţinut acolo pentru a lucra când managementul comportamentelor dezaptative (problemă) funcţionează  când contactul vizual se obţine la cerere când copilul autist indeplineşte o comandă de fiecare dată când cereţi ca o sarcină să fie indeplinită … sau măcar în noua cazuri din zece copilul indeplineşte sarcina şi nu doar din cân d în când atunci când vrea el. iar recompensa o avem la îndemană.a învăţat şi răspunde la gesturile noastre. Acest aspect va da rezultate intr-un final.. O altă abordare este imobilizarea feţei copilului şi captarea atenţiei preţ de o secundă .Bravooo. Copilul ştie deja că trebuie să stea în scaun. Găsirea recompensei este o sarcină majoră pentru terapeut. avem de facut primii paşi în rezolvarea problemei de atenţie. Acum folosim recompensa imediată pentru obţinerea contactului vizual. există doar terapeut care nu a găsit recompensa bună pentru motivarea copilului. afectiv ţi primar.. . şi dă rezultate. Consecinţele neplacute vor fi aplicate numai atunci când copilul are un comportament deviant şi cel mai bine atunci când vrea un lucru pe care il doreşte sau face o activitate placută. avand recompensa la indemana. atenţia lui va fi asupra recompensei când ajungem cu ea în dreptul feţei noastre o mutîm in spatele capului nostru avănd preţ de o secundă atenţia copilului în ochii noţtrii. Il ajutăm în acelaşi timp să înţeleagă că neexecutarea sarcinii duce la dezacordul meu verbal şi gestual prin « NU » şi că mai târziu va trebui să execute sarcina forţat(un lucru neplacut pentru el). adică. Aceste prime etape sunt printre cele mai de preţ în terapia care urmează. Copilul va alege cu timpul doar partea în care el execută şi primeşte recompensa. şi recompensat verbal. De acum putem vorbi de introducerea recompensei la masa de lucru. te-ai uitat la mine !. Sarcinile vor fi uşoare pentru început. Deci găsirea recompensei şi diversificarea ei este de mare preţ în stabilirea regulilor de « joc » . Acum trebuie întărit comportamentul pozitiv. Sarcina trebuie dusă pâna la capăt indiferent de situaţie. « Uita-te la mine ! » Cum învăţăm copilul că există consecinţe plăcute şi mai puţin plăcute Este foarte important de reţinut că indiferent de vârsta copilului şi gradul de afecţiune copilul autist trebuie învăţat că orice acţiune a lui va suporta o consecinţă bună sau rea în funcţie de ce a facut copilul. pregătind teren pentru sarcina de mai târziu când vom trece de 5 secunde. dacă o vom aplica când el face o activitate placută pentru el aceasta va avea efectul dorit. este obişnuit cu timpul pe care trebuie să –l petreacă cu terapeutul. nu neglijăm faptul că va specula orice gest al nostru. Primele exerciţii sunt eşuate din start dar nu ne lasam copleşiţi de autism si perseverăm. care iese din tiparul de terapeut. Cum facem(aici se va exemplifica cu cineva din sala). Nu există copil autist cu care sa nu se poata lucra.

absorbtia intensa cu un interes deosebit pentru cunoastere. conversatia unilaterala. Dr. ci un alt mod de gandire. capacitatea mica de a forma prietenii.See more at: http://www. dar si pentru subiecte specifice. face parte dintr-un grup de tulburari de neurodezvoltare care au efecte asupra comportamentului unei persoane. cunoscut de asemenea si sub numele de tulburare Asperger. decizia a generat o intreaga dezbatere academica si deoarece editia DSM-V nu este de asteptat sa fie aprobata si publicata in 2013. Persoanele cu sindrom Asperger au in mod obisnuit inteligenta peste medie. Asperger a descris evolutia a patru baieti. . Asociatia Americana de Psihiatrie (APA) a recunoscut tulburarea Asperger ca o entitate specifica si a publicat criteriile de diagnostic din Manualul de Diagnostic si Statistic al Tulburari Psihice-IV (DSM-IV) in 1994. fara a se lasa influentat de altii. capacitatea de a persevera in interesele specifice. Exista inca unele controverse cu privire la sindromul Asperger.dpuf Ce este sindromul Asperger Sindromul Asperger. miscari stangace. Hans Asperger. primul care a descris boala in 1944. vor exista cu siguranta mai multe dezbateri pe această tema. Astazi. APA a recomandat “subsumarea” tulburarii Asperger in tulburari din spectrul autismului pentru urmatoarea editie a DSM-V. un pediatru austriac.php#sthash. dupa deliberari seminificative. insa au mari dificultati in ceea ce priveste interactiunile sociale. insa are o arie mai larga de raspandire. Cel mai recent.cursuriautism. precum si la modul de interactiune sociala a acesteia.9Ei9iqi1. daca ar trebui sa fie privita ca o entitate clinica separata sau pur si simplu reprezintă o forma specifica de autism. el a denumit acesti baieti “micii profesori”. care au aratat “o lipsa de empatie. la nivel de limba si comunicare.” Din cauza interesului lor obsesiv pentru cunoastere. Cu toate acestea. Caracteristicile pozitive ale persoanelor cu sindrom Asperger au fost descrise ca fiind benefice in multe profesii si acestea includ: cresterea capacitatii de a se concentra asupra detaliilor. Sindromul Asperger este denumit dupa Dr. Tulburarea Asperger este caracterizata ca una dintre tulburarile mai usoare din spectrul autismului.. multi experti in domeniu evidentiaza aspectele pozitive ale sindromului Asperger si considera ca nu reprezinta neaparat un defect.ro/preterapia.

Unii autori au sugerat un rol cauzal in autism expunerea la mercurul folosit la unele vaccinuri. Benjamin Franklin. Dr. In unele cazuri. Totusi. de asemenea. Desi diagnosticul de sindrom Asperger nu este posibil fara teste directe si de observare a unui individ. probleme cu sarcina sau nasterea. mai putin vaccinul rujeolic şi thimerosal. precum si infectiile prenatale. un cunoscut inginer. Aceste influente din mediu pot actiona impreuna pentru a modifica sau a creste potential gradul de severitate al defectelor genetice care stau la baza. desi un mostenirea genetica este o componenta care se considera a fi implicata. si multe dintre trasaturile oamenilor cu sindromul Asperger pot aparea. autor. intensitate. tulburari de autism pot fi legate de expunerile toxice. teratogeni.capacitatea de a lucra independent. si Marie Curie. recunoasterea de modele pe care alte persoane le-ar putea rata. atunci cauzele sindromului Asperger ar fi de asteptat sa fie aceleasi ca si cauzele autismuluu. Sustine aceasta idee faptul ca s-a observat ca sindromul Asperger ruleaza de obicei in familii. Temple Grandin. si profesor care sufera de tulburare Asperger este de parere ca starea aceasta a fost un activator pentru viata ei profesionala. inclusiv Mozart. majoritatea covarsitoare a dovezilor . diagnosticul definitiv de figuri istorice cu sindromul Asperger nu este posibil. Cauzele exacte ale tulburarilor din autism nu au fost identificate. Desigur. si un mod original de a gandi. s-a sugerat de catre unii autori ca multe figuri istorice de succes este posibil sa fi avut sindromul Asperger. Thomas Jefferson. Sindromul Asperger furnizor de genii Cauzele in sindromul Asperger Daca se accepta concluzia ca sindromul Asperger este una dintre tulburarile din spectrul autist. Albert Einstein. si la copiii supradotati intelectual sau chiar cu deficit de tulburare de atenţie (ADD).

agresiune) şi/sau depresie. De asemenea. numarul de tulburari din spectrul autismului a crescut dramatic in SUA. auto-vatamare. Motivul aceastei cresteri nu este pe deplin clar. sau comportamente disruptive. In ultimii ani. gradul de severitate al simptomelor poate varia foarte mult. dar este datorat cel mai probabil atat imbunatatirilor si modificarilor din procesul de diagnosticare. hiperactivitatea sau tulburarea de anxietate. astfel incat nu toate persoanele cu acest sindrom vor experimenta tulburari psihiatrice asociate. depresie.epidemiologice nu arata nici o dovada pentru o asociere intre imunizari si autism. In unele cazuri. Tratamentele sindromului Asperger Tratamentul sindromului Asperger implica o abordare multidisciplinara. sunt utilizati selectivi ai recaptarii serotoninei inhibitor (ISRS). cum ar fi zgomote puternice. Ca la orice alta boala de acest gen. S-a estimat ca sindromul Asperger afecteaza 2.cat de des este intalnit si care sunt riscurile Sindromul Asperger este de 5 ori mai frecvent la baieti decat la fete. Terapia medicala nu este eficace in tratarea sindromului Asperger. desi unele medicamente pot fi prescrise pentru a ajuta la controlul simptomelor tulburatoare sau simptomele altor afecţiuni psihice care pot co-exista cu sindromul Asperger. Cele mai recente studii arata ca 1 din fiecare 110 copii din Statele Unite are o tulburare de spectru autist. sindromul Asperger poate coexista cu alte afectiuni psihice. Chiar si atunci cand tulburarea de anxietate nu este prezenta. oamenii cu sindrom Asperger pot suferi de anxietate sau de hipersensibilitate la anumiti stimuli. iar expertii au discreditat aceasta teorie. . Alte comportamente care au fost raportate la persoanele cu sindrom Asperger includ comportamentele obsesiv-compulsive si dificultatile de management al furiei. In unele cazuri. ca medicamente pentru ameliorarea starilor de anxietate sau depresie. ceea ce duce la o crestere a numarului de copii identificati cu autism. ca raspuns la anxietatea si frustrarea resimtita de suferinzii de sindrom Asperger. pot aparea comportamente disruptive (istericale. cum ar fi tulburarea de deficit de atentie. Sindromul Asperger . daca exista hiperactivitate semnificativa. precum si un anumit grad de crestere reala a incidentei tulburarii insasi. poate fi incercat tratamentul medical pentru ADHD. in functie de numarul total de copii cu tulburari de autism.5 din fiecare 1000 copii. Asa cum am mentionat anterior.

auto-advocacy de formare. mai degraba decat testarea scrisa. Semnele şi simptomele sindromului Asperger Simptomele social-comportamentale pot sa inceapa cat mai curand in copilarie. dar aceste schimbari sunt mai greu de identificat la copiii mici si pot fi atribuite la o alta conditie sau nu sunt percepute ca anormale. structurat.sprijinirea competentelor executive in functie de dispozitie. Tipul de interventii alese trebuie sa fie in functie de varsta si de nevoile individuale. sau emotiile altora. cu evitarea folosirii ambigue a limbilor straine. permitand examinarile orale. sau folosirea de expresii faciale exagerate. Diferente caracteristice pt fi vazute in dezvoltarea sociala. stimularea aptitudinilor sociale prin programe de formare. privirea este fie prea intensa sau evita contactul cu ochii.organizare in formarea de abilitati. folosirea vorbirii/limbii in terapie. incapacitatea de a deduce gandurile. si asistenta la intelegerea lecturii si a subtilitatlor de utilizare a limbii. si prin limbajul de conversatie. sentimentele. lipsa de interes in socializare / si in a face prietenii. lipsa de schimbarea a expresiei faciale. desi nu toate acestea pot fi neaparat eficace la un anumit individ. cum ar fi asistenta cu organizarea. inclusiv in gradul de constientizare a cognitiei sociale. luarea de notite. sprijin educational.Anumite interventii comportamentale si educationale pot ajuta persoanele cu sindrom Asperger. formare profesionala. dificultatea de a face si a sustine prietenii. intr-un mediu previzibil. crearea de abilitati adaptative de viata sau de formare de competente. Cele mai multe cazuri de sindrom Asperger sunt identificate atunci cand copilul este de varsta scolara sau chiar mai mare. lipsa de intelegere sau de utilizare a gesturilor. Studiile au aratat o varstă medie la diagnostic de 11 ani.nerespectarea limitelor interpersonale. . si organizat. Unele dintre simptome care pot fi prezente sunt: lipsa de constientizare sociala. Tipurile de interventii care s-au dovedit a fi benefice includ:eforturile de a reduce suprastimularea sau supraincarcarea de intrare senzoriala. prin utilizarea de gesturi si expresii faciale. utilizarea de script-uri.

uneori. si pot aparea dificultati de limba la interpretarea intr-un context specific. ei pot avea mai multe dificultati la scoala datorita necesitatii de a citi si a intelege mesajul scris. persoanele cu tulburare Asperger au si alte conditii psihice asociate psihice sau pot arata comportamente care sunt tipice pentru alte condiţii. implicand vocabularul. gusturi. sau se pot concentra prea intens pe domeniul lor definit de interes (a se vedea mai sus) in conversatii. cum ar fi ironia sau sarcasmul. si anume: Vorbirea lor poate fi dezorganizata. Totusi. La scoala. Exista dificultati cu utilizarea de subtilitati de limbaj. Aceste interese sunt neobisnuit de repetitive si intense in comparatie cu interesele altor copii. copiii cu sindrom Asperger au tendinta de a excela la invatatura adesea in clasele mici. in contrast cu alte tulburari din autism. dar nu întotdeauna. vorbind prea repede sau prea lent). folosind un ton invariant. Interesele specifice inguste tind sa ramana in centrul de interes al copilului si in conversatie. Pot fi vazute de asemenea modificari in voce si in vorbire (de exemplu. sau chiar mai multe subiecte inguste. poate fi sau nu relevanta pentru discutie. Pe masura ce imbatranesc. Uneori. De fapt. Sprijinirea educatiei speciale este necesar. O alta caracteristica definitorie a sindromului este prezenta unor interese perseverative si obsesive in subiecte speciale (cum ar fi masini sau trenuri. inflexibilitatea si/sau supra-aderarea la dependenta de rutine. unii experti cred ca prezenta dezvoltarii limbajului obisnuit distinge sindromul Asperger de autismul inalt functional. care pot fi de putin interes pentru altii. cum ar fi aspiratoare). mirosuri. Dezvoltarea limbajului la copiii cu sindrom Asperger este. in general. Limba poate fi interpretata literal. Copiii cu sindrom Asperger au scoruri normale la testele pentru functia lingvistica. utilizarea sau aplicarea competentelor lingvistice este modificata ln oamenii cu sindromul Asperger. sau stimuli vizuali. normala. sintaxa. atingere. Unele conditii comune asociate includ urmatoarele (dar acestea nu sunt intotdeauna prezente): Deficitul de atentie si tulburarea de hiperactivitate (ADHD) . vorbind prea tare sau dramatic.sensibilitate deosebita la zgomote. in ciuda eforturilor pentru a redirectiona atentia copilului. si gramatica. tare pitch. stereotipuri si modele repetitive motorii.

) ecolalia care porneste de la cuvinte cheie – se ataseaza unui enunt un cuvant ce nu se potriveste cu restul. Ei gandesc. copilul repeta intrebarea pe care mama a adresat-o vanzatoarei. Acesta aduna trasaturi ce atrag atentia asupra modului de vorbire al persoanelor cu autism. Acasa. iar copilul manifest andu-si . debitul verbal sunt "altfel". simt si comunica “altfel”. intonatia. din perspectiva comunicarii.cursuriautism. specifica de a face totul. manifesta.See more at: http://www.f1BNfsXC. Pot raspunde la intrebari daca sunt formulate clar. (La intrebarea: “Vrei sa mananci dulceata?” copilul raspunde: “Vrei sa mananci dulceata!/ Mananci dulceata!”) ecolalia intarziata/tardiva – este repetat un cuvant/propozitie auzita in alt moment si chiar in alt loc. ritmul.dpuf Cum comunica persoana cu autism? Autistii au o maniera diferita. Persoanele afectate de aceasta tulburare. nu folosesc gesturi pentru a completa mesajul sau pentru a compensa lipsa limbajului verbal. dar nu sunt ei cei care incep convorbirea. bizare. Aceasta imbraca mai multe forme: ecolalia imediata – sunt repetate cele auzite imediat ce persoana care vorbea a terminat sau in timp ce aceasta vorbeste.ro/sindromul-asperger. (La florarie mama intreaba: “Cat e buchetul de crini?”. Trasaturile ce fac din limbajul autistilor unul diferit.php#sthash. are o forma devianta. intr-o conversatie fara legatura cu florile sau floraria. particulare. intelegerea mesajului este afectata. tonul.Anxietatea Atitudinea de opozitie sfidatoare sau alte tulburari disruptive de comportament Depresie sau alte tulburari de dispozitie . limbajul este marcat de intarzieri severe. expresiile faciale ce insotesc vorbirea sunt sarace. percep. urmatoarele: le lipseste initiativa comunicarii. sunt: ecolalia/a vorbi papagaliceste – inseamna a repeta fara sens cuvinte/propozitii. iar daca este achizitionat. (Mama spune: “Cat e kilogramul de rosii?”.

Unele dintre ele se opresc aici folosind limbajul ecolalic. raspunde: “Ham. continutul exprimat este afectat de modul autist de gandire. Noi ne asteptam sa-si corecteze comportamentul fara sa le spunem concret ce sa faca. “lup de foame”) Povestea spusa de un autist poate parea haotica. ideal. fiindca nu inteleg ce inseamna intonatia.intre persoana si modul in care aceasta are parul aranjat) vocea poate suna plictisitor. lipesc lucrurile gresit. ham!”) intampina probleme in invatarea spatialitatii (pe/sub. scrii). “Cat e kilogramul de … ”) Persoanele cu autism pot incepe sa vorbeasca imitand ceea ce rostesc cei din jur. ci doar ce sa nu faca. (“Craciun de brad”. cuvinte si o persoana/o situatie. “Cat e kilogramul de cuburi?”. (i se arata un catel: “Ce este acesta?”. cand se produc schimbari si este asaltat de stimuli noi sau fara un motiv anume. stanga/dreapta) folosesc asocieri. Fara inceput si/sau fara sfarsit. in/langa. raspund gresit la intrebari.ecolalia va zice: “Cat e kilogramul de creioane?”. cand lucrurile nu sunt suficient de clare. o sarcina si un moment fix. Aceasta incapacitate de a face generalizari. Preluand prin imitatie vorbirea celor din jur. intregul. inversiunea pronumelui – in loc sa foloseasca persoana I (vreau. (Nu va spune: “Vreau la toaleta!/Vreau toaleta!” ci “Vrei la toaleta!/Vrei toaleta!”) stereotipii verbale – rosteste aceleasi sunete/propozitii in diverse situatii: cand este agitat. scriu) utilizeaza persoana a II-a referindu-se la el (vrei. fata/spate. in ochii nostri de persoane non-autiste. se balbaie oarecum. speranta) si nici cuvinte/expresii cu sens figurat (“Esti atat de frumos. nu vad ansamblul. se exprima la persoana a II-a. fara logica. Nu pot face fraze bune. (“Nu alerga asa!”) nu inteleg notiuni abstracte (vis. legaturi absolute intre: persoane si obiecte. rigida si ciudata. Exista autori ce vad dincolo de ecolalie si afirma ca aceasta modalitate de exprimare denota o puternica dorinta de a interactiona si comunica. Aceasta legatura este. (unul dintre copii are o stereotipie al carei final este “Hi five!”) nu pot generaliza. de a extinde ce a invatat si la alte situatii asemanatoare. ca imi vine sa te mananc!”) nu inteleg fraze lungi desi cunosc sensul fiecarui cuvant ce o alcatuieste. nu le spun fluent. (“Codita” este numele dat de un copil terapeutului sau in urma unei astfel de legaturi . explica de ce autistii: nu inteleg sarcinile date in forma negativa. cu .

dpuf Sindromul altruistului – Terapeutul neajutorat Perspectivă psihanalitică 1.php#sthash. Nu pot povesti pe scurt. Le vin in minte lucruri ce nu sunt importante. ale cărui funcţii sunt “păzite” de un supraeu “răutăcios”. “cate nu am făcut pentru voi şi uite care îmi e răsplata”. cu cat protecţia senzorială este mai des. Deoarerce forma lor de exprimare nu a putut fi dezvoltată şi diferenţiată. logoped: Aron Ana-Maria . Problematica de bază a individului care suferă de sindromul altruistului este faţada socială rigidă orientată spre un eu ideal tot aşa de rigid. încă din copilărie. sentimentul de părăsire şi neputinţă vor aparţine trăirilor primordiale ale individului. el crede că este iubit pentru ceea ce face şi nu pentru ceea ce . copilul caută soluţii de adaptare.Sindromul altruistului este o înlănţuire de caracteristici ale personalităţii prin care ajutorul social este transformat într-un mod de viaţă. O parte din ei cand sunt intrerupti o iau de la capat. În perioada orală. Nevoile orale şi narcisistice ale ajutătorului sunt mari dar total sau parţial inconştiente. se evită reciprocitatea şi intimitatea relaţională. Propriile slăbiciuni şi nevoia de ajutor sunt negate. el nu a fost iubit pentru sentimentele sale din acel prezent sau pentru ce era el atunci.cursuriautism. ci pentru atitudinele manifeste prin care s-a adaptat la imaginile idealizate ale persoanelor sale relaţionale.) ca apel autodistructiv pentru alţii pentru a obţine ataşamentul afectiv şi ajutor din partea lor. Aceasta se manifestă prin capacitatea crescută de exprimare a dorinţelor afective.ro/specificul-comunicarii. mai brutal şi mai îndelungat penetrată.wzPcNWR8.See more at: http://www. ele funcţionează pe nivelul iniţial. cu atat mai înclinat va fi copilul să rupă parţial sau total relaţia faţă de obiect şi să se întoarcă la starea narcisistică primară sau la un surogat al acesteia.multe detalii. Fiindcă. Fiindcă sugarul nu este capabil să se sustragă experienţelor neplăcute. De aceea. Scurtă descriere Multi terapeuti care lucreaza cu copii cu autism sufera de sindromul atltruistului sau sindromul ajutatorului neajutorat. “am spus părinţilor copilului cu autism de 100 de ori ce rebuie să facă şi ei tot nu fac nimic” etc) în cazul în care nu prevalează exprimări indirecte (îmbolnăviri psihosomatice etc. durerea. nu vor să aplice nici măcar lucrurile simple ce le spun că trebuie să le facă”. Dorinţele sunt “adunate” şi exprimte sub forma unor reproşuri exprim ate mediului (“nu ştiu cum să le mai vorbesc ca să ia în consideraţie cuvintele mele.

ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ SCHIMBAREA SINDROMULUI . de exemplu o psihoterapie sau a participat la un grup de de autotraining. El este aşa de fascinat de retrăirea şi îndeplinirea parţială a nevoilor sale infantile de apropiere afectivă şi protecţie.esteDe aici şi un sentiment inconştient de nesiguranţă în relaţionare ce se va manifesta şi în perioada adultă Astfel. Dar ele nu-l satură cu adevărat cu toate că sunt singura hrană narcisistică pe care o poate primi. Copilul a căutat să depăşească o perioadă evolutivă ameninţătoare pentru sentimentul de sine în identificarea cu elemente ale unor prersoane relaţionale cu probleme de empatizare. Numai cel care a urmat. În mod asemănător. AJUTĂTORUL CARE VREA SĂ AJUTE AJUTĂTORI NEAJUTORAŢI TREBUIE SĂ SE FEREASCĂ DE REPETAREA PE UN ALT PLAN A PROBLEMATICII SALE DE BAZĂ. nici terapeutul sau conducătorul grupului nu s -a putut elibera total de supranecesităţile sale narcisistice. Fiindcă era singur şi avea sentimentul că nimeni nu este cu adevărat interesat de dorinţele sale. Apare un paradox. Pe de altă parte. de susţinători. devine el însuşi terapeut sau moderator de grup. procesul terapeutic devine propriul său punct de rezistenţă. Începand de aici. în cadrul sindromului altruistului. Procesul de schimbare a ajutătorului care caută ajutor se încheie prin încheierea şi fixarea sindromului altruistului pe alt plan. sau a făcut parte dintr-un grup de formare poate decide dacă vrea să folosească aceste procedee. care să ducă mai departe modul său de a privi lumea şi prin aceasta să diminueze nesiguranţa proprie referitoare la propria capacitate de a acţiona raţional. Astfel. prin aceasta. de multe ori el se întreabă: “a fost prea puţin ce am trecut cu vederea? ce n-am făcut bine?”. Această dilemă nu poate fi rezolvată. decizia sa este falsificată. Evenimentele formatoare de structure ale altruistului se repetă şi în cariera profesională a ajutătorului. o posibilitate de a face ceva pentru ei înşişi acceptată de supraeu – singura care justifică o preluare temporară a rolului de protejat. În acelaşi timp. Şi-a uitat propriile dorinţe. o terapie . ajutat. respectivul este doar rareori capabil ca după încheierea interacţiunii de ajutorare . PENTRU PRACTICA PERFECŢIONĂRII AJUTĂTORILOR. încat vrea să preia rolul terapeutului sau a moderatorului de grup. de exemplu. legarea de perfecţionare îngustează calea posibilităţii unei eliberări reale. acest interes pentru specializare oferă pentru mulţi ajutători cu sindromul altrustului. Pe de altă parte. Fără să o recunoască. Să ne amintim de maxima răutăcioasă conform căreia nevroticul vine la terapie pentru a-şi desăvîrşi nevroza. el este flămand să perceapă privirile sau cuvintele recunoscătoare ale pacienţilor. deseori un ajutător care dorea să fie ajutat şi care a urmat . El are nevoie de discipoli. el a preluat rolul unui ajutător puternic care se implică total pentru alţii. să-şi spună: “am făcut un lucru bun”.

Problemele de contratransfer în acest domeniu se referă în primul rand la sindromul altruistului propriu terapeutului şi la propria sa relaţie cu “copilul respins” din el. 2. De multe ori dorinţele sunt exprimate doar atunci cand îndeplinirea lor a fost barată (“iată cate fac şi n-am parte de nici un pic de recunoştinţă” etc). De aici derivă şi tendinţa sa de a se suprasolicita pentru a corespunde unui supraeu – ideal exacerbate. capacitatea sa de a reţine asemenea confirmări şi de a-şi stabiliza prin acestea sentimentul de sine.3. Evitarea reciprocităţii în relaţii.ALTRUISTULUI SE AFLĂ ÎNTOTDEAUNA LA LIMITA DINTRE PERFECŢIONAREA FORMELOR DE APĂRARE DEJA EXISTENTE ŞI O DEZVOLTARE REALĂ. de cele mai multe ori neinteligibil sau într-o formă care nu va putea “sătura “ copilul (de ex. 2. foarte puternică. Din cauza acesteia apar cele mai multe dintre problemele legate de contratransfer. Identificarea cu supraeul. în context psihodinamic. 2. în cazul ajutătorului cu sindromul altruistului.4. cand au devenit reproşuri sau cand se exprimă prin manifestări psihosomatice. Identificarea cu supraeul face ca recunoaşterea propriilor dificultăţi să fie o acţiune care ameninţă sentimentul de sine. Dacă el nu poate suporta să se confrunte cu această latură a personalităţii.. îi va determina şi pe clienţi să rămană fixaţi pe identificarea cu supraeul. este redusă. ajutătorul cu sindromul altruistului dă impresia terapeutului că nu se poate stabili o relaţie . Însă. Cine vrea să ajute ajutătorii este în pericol de a intra într -o rivalitate incoştientă pentru rolul de ajutător care îl determină să nu sprijine pacientul. Copilul respins – în randurile de pană cum s-a vorbit despre această caracteristică. Ajutătorul care suferă de sindromul altruistului este puternic dependent de confirmarea narcisistică. ci să îl atace. Trăsăturile fundamentale ale sindromului altruistului din punct de vedere al contratransferului sau pericole şi soluţii în lucrul cu terapeutul neajutorat 2. DIN ACEST MOTIV. este admirat pentru dedicarea şi performanţele sale profesionale). este cu mult mai greu să îi determine pe ajutătorii care suferă de sindromul altruistului la o perceţie distanţată a comportamentului propriu şi la înţelegerea. Fiindcă dialogul dintre faţada de ajutător.2. Nevoia narcisistică camuflată. a legăturii care există între sindromul altruistului şi anumite caracteristici comportamentale ale clienţilor de care se ocupă aceştia. şi copilul avid de confirmare care se găseşte în fundal a amuţit. TOATE ACUZELE ADUSE ÎNTR-UN LIMBAJ VALORIZANT TREBUIE EVITATE CU STRICTEŢE 2.1. să nu-i facă posibilă conştientizarea propriei probleme ci să-l încurce în iţele unui proces de apărare. el îşi reprimă dorinţele narcisistice cu ajutorul faţadei. Cand se află într-o terapie sau într-un grup de dezvoltare. Pe de altă parte.

ce părere ai tu despre mine !? Am ştiut de la bun început că nam să rezolv nimic cu tine”. Experienţa arată că ajutătorul cu sindromul altruistului care face o . Recunoaşterea terapeutului neajutorat în grupurile terapeutice. foarte foame. raţionalizări. Astfel.lucrativă conformă cu realitatea. atunci cand se supune unei terapii. deschizandu -se astfel drumul sentimentelor pozitive. 3. al “tehnicii aplicate corect” pentru a nu-şi putea reproşa nimic. dar nu mai sunt bebeluş. Ea are două aspecte – da-ul şi dar-ul ajutătorului. să exprime sentimente negative.5 Agresiunea indirectă. face raţionamente intelectualizate despre cum s -ar putea acţiona mai bine. consilierul ajutătorului neajutorat trebuie să încurajeze manifestările agresive ale clientului său pentru că astfel se deschid larg premizele unei relaţii terapeutice eficiente.“Da. probabil. reproşuri). dar vinul nu-mi prieşte şi de la branză am dureri de stomac” -“Atunci am să-ţi fac o fiertură de ovăz care este bună pentru stomacurile sensibile” . (prin pasivitate. Ajutorul psihoterapeutic este posibil acolo unde sunt acceptaţi paşi limitaţi în cadrul învăţării. terapeutul se retrage în spatele propriului supraeu. În acest domeniu contratransferul tipic este resemnarea terapeutului. ajutătorul cu sindromul altruistului. Este logic ca. în cadrul psihoterapiei.“Mi-e foame. trebuie sa nege întreaga viaţă domeniile vieţii relaţionale. singur n-am să-mi pot face rost !” . te rog dă-mi ceva de mancare. problema cea mai importantă şi cea mai dificilă în cazul terapeuţilor cu sindromul altruistului sau al terapeutului neajutorat.“Poftim nişte paine” . în timp ce conştient este deosebit de sceptic aşteptandu-se la o experienţă neplăcută (“nu mă aştept la nimic”.“Pot să-ţi dau branză şi vin” -“Da. clienţii să fie stimulaţi. Într-un anumit fel. “aş vrea să ştiu ce cusur am”. “aş vrea să învăţ să lucrez mai bine cu alţii”). 2. . consilierii. cel care nu poate refuza nimic. cel care vede un “nu” hotărat ca pe manifestarea unei agresivităţi interzise. doreşte inconştient un ajutor general. dar nu se întamplă nimic. Terapeutul. chiar forţaţi. Această situaţie de “da. De la paine ma constip” . Dar. Cine este incapabil să manifeste agresivitate. Terapeutul îl poate confrunta pe ajutătorul neajutorat cu rigiditatea şi cu golul său de sentimente aparent. că este atacat pentru aceasta indirect de către cel cu sindromul altruistului. Terapeutul îşi prezintă bunele intenţii. dar” este. ele sunt interschimbabile. El observă că ceea ce oferă nu este acceptat. aspecte care ţin de a vrea şi de agresivitate.“Da dar eu nu vreau paine.

experienţă terapeutică proprie în cadrul unei calificări sau în altă conjunctură, este deosebit de înclinat înspre un joc de “da, dar” deschis sau camuflat. Furia jucătorului de “da, dar” nu se manifestă direct, ci indirect, din poziţia acelui aparent neajutorat şi prin supărarea pe care o provoacă altora. Astfel, în secret (camuflat) el obţine putere prin faptul că-şi cunoaşte propria situaţie mult mai bine decat cel care-l ajută. Cine va observa atitudinea de “da, dar” în cadrul cuplurilor terapeutice, va constata că jucătorii de “da, dar” sunt, la randul lor, înclinaţi să dea altora sfaturi bune sau interpretări la obiect. 4.Caracteristici ale terapeutului neajutorat sau simptomatologie clinică în sindromul altruismului 4.1. Salvatorul absolut. Prin identificarea cu supraeul, ajutătorul cu sindromul altruistului es te înclinat să ia o atitudine în care afirmă despre sine că poate ajuta fiindcă are o anumită calificare. Prin aceasta poate intra într-un scenariu în care preia asupra sa întrega responsabilitate pentru soluţionarea problemelor clientului făcandu-l pe acesta fie dependent şi slab, fie pasiv (aşa cum se întîmplă în cazul multor familii în care există un copil cu autism), aşa cum face o mamă supraposesivă cu copilul ei. Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului este condiţionat de tendinţa sa de a ajuta ş i de orgoliul său referitor la aceasta, la început, el se oferă ca salvator, face ore terapeutice gratuite, îşi primeşte clientul la domiciliu, bea cafea cu clientul în afara orelor de terapie pentru a -i mai asculta din necazuri şi pentru a repeta a 100-a oară sfaturile sale, mobilizează autorităţile şi rudele. 4.2. Numai schimbările pozitive mi se datorează. Toţi cei care ajută sunt înclinaţi să-şi atribuie schimbările favorabile ale clientului, propriei lor influenţe, în timp ce pe cele nefavorabile le pun pe seama altor influenţe, de exemplu a membrilor familiei, instituţiei, societăţii, masochismului neînfranat s.a.m.d. 4.3.Terapeutul neajutorat manifestă scepticism de multe ori atunci cand clientul (familia copilului cu autism) semnalează progrese. După micile progrese relatate de familia copilului cu autism, terapeutul neajutorat va zice sau va gandi: “cu o floare nu se face primăvară”, “nu contează că a făcut progrese pe un plan copilul dumneavoastră, nu pe toate planurile va evolua la fel de bine”, “aţi lucrat foarte bine în primele două luni de terapie, dar trebuie să puteţi continua în ritmul acesta şi în anii următori”. 4.4.Caracterul oral-progresiv: identificarea cu funcţiile materne. Perioada de evoluţie oral infantilă este folosită ca model de bază pentru dezvoltarea sindromului altruistului de mai tarziu. De multe ori relaţia mamă – sugar se îmbunătăţeşte după vîrsta de 3 – 6 săptămani, cand apare surasul social îndreptat spre persoana relaţională şi primit de aceasta cu mare bucurie. Perioadele în care mamele se joacă şi glumesc cu copii cresc exponenţial cu apriţia primului

zambet. Acest dialog satisface pe ambii: pe adult şi pe copil. În cadrul său, în mod normal, treptat se dezvoltă şi capacitatea de a aştepta, de a amana necesităţile de satis facere, copilul dobandind prin experientă încrederea că, la momentul potrivit, va fi cu siguranţă hrănit şi luat în braţe. Această încredere dispare atunci cand certitudinile referitoare la mamă sunt puse, în mod serios, sub semnul întrebării. Aceasta se poate întampla cu ocazia unei despărţiri pe care copilul nu o poate înţelege – de exemplu cu ocazia internării mamei în spital atunci cand coplilul este încă foarte mic. Durerea despărţirii este acută, urmată de apatie şi depresie. La reîntalnire sunt posibile două modele comportamentale aparent opuse: este posibil refuzul şi fuga faţă de apropierea afectivă a mamei, sau copilul se poate agăţa de mamă fără să o lase o clipă din ochi, să intre în panică şi să reacţioneze cu furie impulsivă. Ambele modele comp ortamentale pot fi regăsite în comportamentul adulţilor care, fie că se apără de orice contacte afective afişand răceală şi o ironie mişcătoare, fie se agaţă de obiectul odată găsit transferand asupra sa anxietăţi majore şi agresivitate manifestă. La maturitate vom avea astfel o persoană cu sindromul altruistului, cu caracteristici oral progresive. Caracterul oral-progresiv încearcă să se desprindă dintr-o relaţie nesatisfăcătoare cu mama identificandu-se cu funcţiile materne. Fiindcă mama, respectiv grupul primar nu l-au acceptat niciodată cu adevărat, el este în permanenţă în căutarea acestei acceptări. Pierderea ocrotirii materne este compensată prin identificarea idealului acestei ocrotiri. Într-o anumită măsură, ajutătorul preia rolul mamei care a eşuat şi încearcă să-i atrateze pe alţii aşa cum şi-ar dori să fie tratat el însuşi. Nu el este cel care trebuie satisfăcut – această pretenţie ar duce la retrăirea durereii cauzate de primele eşecuri – ci un obiect neajutorat care să fie recunoscător. Caracterul oral-progresiv nu crede că poate obţine apropierea afectivă prin propria persoană, ci că trebuie să şi-o caştige în permanenţă prin servicii aduse altora. În mod asemănător, caracterul oral – regresiv presupune că nu poate obţine apropierea afectivă p entru propria persoană, ci că trebuie să o cerşească sau să o forţeze prin maniere regresive (comportament infantil, îmbolnăviri psihosomatice, exprimarea exhibiţionistă a necesităţilor).

4.5. Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului îşi refulează pro priile nevoi, nefiind în consecinţă capabil să ia în considerare, de la început, ideea recompensării adecvate a muncii şi echilibrul necesar în dirijarea propriei vieţi, el devine manipulabil, de exemplu prin instituţii care cer o “implicare deplină şi altruistă”. 4.6. Clienţii preiau funcţiile celorlaltor relaţii. Fiindcă are nevoie de recunoştinţa lor şi de sentimentul că face ceva pentru ei, avand, pe de altă parte, dificultăţi în a obţine confirmări în

afara muncii sale de ajutător (de ex.: onorar, interes ştiinţific, empatie spontană), în curand, clienţii vor deveni pentru el totul: copii, prieteni şi înlocuitorii părinţilor. - See more at: http://www.cursuriautism.ro/terapeutul-neajutorat.php#sthash.IOQNXaq O.dpuf Sindromul altruistului – Terapeutul neajutorat

Perspectivă psihanalitică

1. Scurtă descriere

Multi terapeuti care lucreaza cu copii cu autism sufera de sindromul atltruistului sau sindromul ajutatorului neajutorat.

Sindromul altruistului este o înlănţuire de caracteristici ale personalităţii prin care ajutorul social este transformat într-un mod de viaţă.

Problematica de bază a individului care suferă de sindromul altruistului este faţada socială rigidă orientată spre un eu ideal tot aşa de rigid, ale cărui funcţii sunt “păzite” de un supraeu “răutăcios”. Propriile slăbiciuni şi nevoia de ajutor sunt negate; se evită reciprocitatea şi intimitatea relaţională. Nevoile orale şi narcisistice ale ajutătorului sunt mari dar total sau parţial inconştiente. Deoarerce forma lor de exprimare nu a putut fi dezvoltată şi diferenţiată, ele funcţionează pe nivelul iniţial. Aceasta se manifestă prin capacitatea crescută de exprimare a dorinţelor afective. Dorinţele sunt “adunate” şi exprimte sub forma unor reproşuri exprimate mediului (“nu ştiu cum să le mai vorbesc ca să ia în consideraţie cuvintele mele; nu vor să aplice nici măcar lucrurile simple ce le spun că trebuie să le facă”; “cate nu am făcut pentru voi şi uite care îmi e răsplata”; “am spus părinţilor copilului cu autism de 100 de ori ce rebuie să facă şi ei tot nu fac nimic” etc) în cazul în care nu prevalează exprimări indirecte (îmbolnăviri psihosomatice etc.) ca apel autodistructiv pentru alţii pentru a obţine ataşamentul afectiv şi ajutor din partea lor.

În perioada orală, cu cat protecţia senzorială este mai des, mai brutal şi mai îndelungat penetrată, cu atat mai înclinat va fi copilul să rupă parţial sau total relaţia faţă de obiect şi să se întoarcă la starea narcisistică primară sau la un surogat al acesteia. Fiindcă sugarul nu este capabil să se sustragă experienţelor neplăcute, durerea, sentimentul de părăsire şi neputinţă vor aparţine trăirilor primordiale ale individului. De aceea, copilul caută soluţii de adaptare. Fiindcă, încă din copilărie, el nu a fost iubit pentru sentimentele sale din acel prezent sau pentru ce era el atunci, ci pentru atitudinele manifeste prin care s-a adaptat la imaginile idealizate ale persoanelor sale relaţionale, el crede că este iubit pentru ceea ce face şi nu pentru ceea ce este. De aici şi un sentiment inconştient de nesiguranţă în relaţionare ce se va manifesta şi în perioada adultă

Astfel, în cadrul sindromului altruistului, respectivul este doar rareori capabil ca după încheierea interacţiunii de ajutorare , să-şi spună: “am făcut un lucru bun”; de multe ori el se întreabă: “a fost prea puţin ce am trecut cu vederea? ce n-am făcut bine?”. Fără să o recunoască, el este flămand să perceapă privirile sau cuvintele recunoscătoare ale pacienţilor. Dar ele nu-l satură cu adevărat cu toate că sunt singura hrană narcisistică pe care o poate primi.

Evenimentele formatoare de structure ale altruistului se repetă şi în cariera profesională a ajutătorului. Copilul a căutat să depăşească o perioadă evolutivă ameninţătoare pentru sentimentul de sine în identificarea cu elemente ale unor prersoane relaţionale cu probleme de empatizare. Fiindcă era singur şi avea sentimentul că nimeni nu este cu adevărat interesat de dorinţele sale, el a preluat rolul unui ajutător puternic care se implică total pentru alţii. Şi -a uitat propriile dorinţe. În mod asemănător, deseori un ajutător care dorea să fie ajutat şi care a urmat , de exemplu o psihoterapie sau a participat la un grup de de autotraining, devine el însuşi terapeut sau moderator de grup. El este aşa de fascinat de retrăirea şi îndeplinirea parţială a nevoilor sale infantile de apropiere afectivă şi protecţie, încat vrea să preia rolul terapeutului sau a moderatorului de grup.

Începand de aici, procesul terapeutic devine propriul său punct de rezistenţă. Procesul de schimbare a ajutătorului care caută ajutor se încheie prin încheierea şi fixarea sindromului altruistului pe alt plan. Pe de altă parte, nici terapeutul sau conducătorul grupului nu s-a putut elibera total de supranecesităţile sale narcisistice. El are nevoie de discipoli, de susţinători, care să ducă mai departe modul său de a privi lumea şi prin aceasta să diminueze nesiguranţa proprie referitoare la propria capacitate de a acţiona raţional. Apare un paradox. Numai cel care a urmat, de exemplu, o terapie , sau a făcut parte dintr-un grup de formare poate decide

ci să îl atace. . Astfel. PENTRU PRACTICA PERFECŢIONĂRII AJUTĂTORILOR. Dacă el nu poate suporta să se confrunte cu această latură a personalităţii.1. 2. Această dilemă nu poate fi rezolvată. ajutat. legarea de perfecţionare îngustează calea posibilităţii unei eliberări reale. o posibilitate de a face ceva pentru ei înşişi acceptată de supraeu – singura care justifică o preluare temporară a rolului de protejat. acest interes pentru specializare oferă pentru mulţi ajutători cu sindromul altrustului. Copilul respins – în randurile de pană cum s-a vorbit despre această caracteristică. Pe de altă parte. 2. Cine vrea să ajute ajutătorii este în pericol de a intra într-o rivalitate incoştientă pentru rolul de ajutător care îl determină să nu sprijine pacientul. decizia sa este falsificată. îi va determina şi pe clienţi să rămană fixaţi pe identificarea cu supraeul. AJUTĂTORUL CARE VREA SĂ AJUTE AJUTĂTORI NEAJUTORAŢI TREBUIE SĂ SE FEREASCĂ DE REPETAREA PE UN ALT PLAN A PROBLEMATICII SALE DE BAZĂ.dacă vrea să folosească aceste procedee. prin aceasta. să nu-i facă posibilă conştientizarea propriei probleme ci să-l încurce în iţele unui proces de apărare. Trăsăturile fundamentale ale sindromului altruistului din punct de vedere al contratransferului sau pericole şi soluţii în lucrul cu terapeutul neajutorat 2. ACEASTA ÎNSEAMNĂ CĂ SCHIMBAREA SINDROMULUI ALTRUISTULUI SE AFLĂ ÎNTOTDEAUNA LA LIMITA DINTRE PERFECŢIONAREA FORMELOR DE APĂRARE DEJA EXISTENTE ŞI O DEZVOLTARE REALĂ.2. Din cauza acesteia apar cele mai multe dintre problemele legate de contratransfer. În acelaşi timp. Identificarea cu supraeul. Problemele de contratransfer în acest domeniu se referă în primul rand la sindromul altruistului propriu terapeutului şi la propria sa relaţie cu “copilul respins” din el. Să ne amintim de maxima răutăcioasă conform căreia nevroticul vine la terapie pentru a-şi desăvîrşi nevroza.

Ajutătorul care suferă de sindromul altruistului este puternic dependent de confirmarea narcisistică. ajutătorul cu sindromul altruistului. De aici derivă şi tendinţa sa de a se suprasolicita pentru a corespunde unui supraeu – ideal exacerbate.. Cand se află într-o terapie sau într-un grup de dezvoltare. el îşi reprimă dorinţele narcisistice cu ajutorul faţadei. atunci cand se supune unei terapii. doreşte inconştient un ajutor general.4. De multe ori dorinţele sunt exprimate doar atunci cand îndeplinirea lor a fost barată (“iată cate fac şi n -am parte de nici un pic de recunoştinţă” etc). în cazul ajutătorului cu sindromul altruistului. Evitarea reciprocităţii în relaţii. terapeutul se retrage în spatele propriului supraeu.3. este cu mult mai greu să îi determine pe ajutătorii care suferă de sindromul altruistului la o perceţie distanţată a comportamentului propriu şi la înţelegerea. raţionalizări. reproşuri). Terapeutul îl poate confrunta pe ajutătorul neajutorat cu rigiditatea şi cu golul său de sentimente aparent. a legăturii care există între sindromul altruistului şi anumite caracteristici comportamentale ale clienţilor de care se ocupă aceştia. în timp ce conştient este deosebit de sceptic aşteptandu-se la o experienţă neplăcută (“nu mă aştept la nimic”. În acest domeniu contratransferul tipic este resemnarea terapeutului. Dar. 2.Pe de altă parte. Fiindcă dialogul dintre faţada de ajutător. şi copilul avid de confirmare care se găseşte în fundal a amuţit. în context psihodinamic. Identificarea cu supraeul face ca recunoaşterea propriilor dificultăţi să fie o acţiune care ameninţă sentimentul de sine. (prin pasivitate. ajutătorul cu sindromul altruistului dă impresia terapeutului că nu se poate stabili o relaţie lucrativă conformă cu realitatea. foarte puternică. Ajutorul psihoterapeutic este posibil acolo unde sunt acceptaţi paşi limitaţi în cadrul învăţării. . Astfel. cand au devenit reproşuri sau cand se exprimă prin manifestări psihosomatice. “aş vrea să ştiu ce cusur am”. El observă că ceea ce oferă nu este acceptat. de cele mai multe ori neinteligibil sau într-o formă care nu va putea “sătura “ copilul (de ex. TOATE ACUZELE ADUSE ÎNTR-UN LIMBAJ VALORIZANT TREBUIE EVITATE CU STRICTEŢE 2. DIN ACEST MOTIV. Însă. Nevoia narcisistică camuflată. este redusă. că este atacat pentru aceasta indirect de către cel cu sindromul altruistului. este admirat pentru dedicarea şi performanţele sale profesionale). capacitatea sa de a reţine asemenea confirmări şi de a-şi stabiliza prin acestea sentimentul de sine. al “tehnicii aplicate corect” pentru a nu-şi putea reproşa nimic. “aş vrea să învăţ să lucrez mai bine cu alţii”).

chiar forţaţi. dar vinul nu-mi prieşte şi de la branză am dureri de stomac” -“Atunci am să-ţi fac o fiertură de ovăz care este bună pentru stomacurile sensibile” .“Poftim nişte paine” . probabil.“Pot să-ţi dau branză şi vin” -“Da. De la paine ma constip” . dar” nu se manifestă direct. dar” este. singur n-am să-mi pot face rost !” . deschizandu -se astfel drumul sentimentelor pozitive. Este logic ca.“Mi-e foame. . în cadrul psihoterapiei. Cine este incapabil să manifeste agresivitate. Astfel. face raţionamente intelectualizate despre cum s -ar putea acţiona mai bine. este deosebit de înclinat înspre un joc de “da. 3. Terapeutul. foarte foame. ce părere ai tu despre mine !? Am ştiut de la bun început că nam să rezolv nimic cu tine”. aspecte care ţin de a vrea şi de agresivitate. cel care vede un “nu” hotărat ca pe manifestarea unei agresivităţi interzise. consilierii. consilierul ajutătorului neajutorat trebuie să încurajeze manifestările agresive ale clientului său pentru că astfel se deschid larg premizele unei relaţii terapeutice eficiente. ci indirect. problema cea mai importantă şi cea mai dificilă în cazul terapeuţilor cu sindromul altruistului sau al terapeutului neajutorat.“Da. trebuie sa nege întreaga viaţă domeniile vieţii relaţionale. să exprime sentimente negative. Furia jucătorului de “da.“Da dar eu nu vreau paine. cel care nu poate refuza nimic. în secret (camuflat) el obţine putere prin faptul că-şi cunoaşte propria . ele sunt interschimbabile. clienţii să fie stimulaţi. dar” deschis sau camuflat.5 Agresiunea indirectă. Într-un anumit fel. din poziţia acelui aparent neajutorat şi prin supărarea pe care o provoacă altora. te rog dă-mi ceva de mancare. dar nu se întamplă nimic. Ea are două aspecte – da-ul şi dar-ul ajutătorului. 2. dar nu mai sunt bebeluş.Terapeutul îşi prezintă bunele intenţii. Această situaţie de “da. Experienţa arată că ajutătorul cu sindromul altruistului care face o experienţă terapeutică proprie în cadrul unei calificări sau în altă conjunctură. Recunoaşterea terapeutului neajutorat în grupurile terapeutice.

bea cafea cu clientul în afara orelor de terapie pentru a -i mai asculta din necazuri şi pentru a repeta a 100-a oară sfaturile sale. îşi primeşte clientul la domiciliu. . ajutătorul cu sindromul altruistului este înclinat să ia o atitudine în care afirmă despre sine că poate ajuta fiindcă are o anumită calificare.m.Terapeutul neajutorat manifestă scepticism de multe ori atunci cand clientul (familia copilului cu autism) semnalează progrese. “aţi lucrat foarte bine în primele două luni de terapie.3. fie pasiv (aşa cum se întîmplă în cazul multor familii în care există un copil cu autism). dar trebuie să puteţi continua în ritmul acesta şi în anii următori”. la randul lor. aşa cum face o mamă supraposesivă cu copilul ei. “nu contează că a făcut progrese pe un plan copilul dumneavoastră. de exemplu a membrilor familiei.a. Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului este condiţionat de tendinţa sa de a ajuta şi de orgoliul său referitor la aceasta. va constata că jucătorii de “da.Caracteristici ale terapeutului neajutorat sau simptomatologie clinică în sindromul altruismului 4. face ore terapeutice gratuite. la început. 4. După micile progrese relatate de familia copilului cu autism. societăţii. instituţiei. înclinaţi să dea altora sfaturi bune sau interpretări la obiect. Numai schimbările pozitive mi se datorează. Cine va observa atitudinea de “da. dar” sunt. Salvatorul absolut. el se oferă ca salvator. dar” în cadrul cuplurilor terapeutice. Prin aceasta poate intra într-un scenariu în care preia asupra sa întrega responsabilitate pentru soluţionarea problemelor clientului făcandu-l pe acesta fie dependent şi slab. mobilizează autorităţile şi rudele. în timp ce pe cele nefavorabile le pun pe seama altor influenţe.d. 4. Toţi cei care ajută sunt înclinaţi să-şi atribuie schimbările favorabile ale clientului. Prin identificarea cu supraeul.situaţie mult mai bine decat cel care-l ajută.2. terapeutul neajutorat va zice sau va gandi: “cu o floare nu se face primăvară”. masochismului neînfranat s. propriei lor influenţe. nu pe toate planurile va evolua la fel de bine”. 4.1.

Nu el este cel care trebuie satisfăcut – această pretenţie ar duce la retrăirea durereii cauzate de primele eşecuri – ci un obiect neajutorat care să fie recunoscător. sub semnul întrebării. În mod asemănător. fie că se apără de orice contacte afective afişand răceală şi o ironie mişcătoare. ci că trebuie să şi-o caştige în permanenţă prin servicii aduse altora. îmbolnăviri psihosomatice.Caracterul oral-progresiv: identificarea cu funcţiile materne. ci că trebuie să o cerşească sau să o forţeze prin maniere regresive (comportament infantil. respectiv grupul primar nu l-au acceptat niciodată cu adevărat. Caracterul oral-progresiv nu crede că poate obţine apropierea afectivă prin propria persoană. Acest dialog satisface pe ambii: pe adult şi pe copil. La reîntalnire sunt posibile două modele comportamentale aparent opuse: este posibil refuzul şi fuga faţă de apropierea afectivă a mamei. Perioada de evoluţie oral infantilă este folosită ca model de bază pentru dezvoltarea sindromului altruistului de mai tarziu. de a amana necesităţile de satisfacere. Ambele modele comportamentale pot fi regăsite în comportamentul adulţilor care. în mod normal. în mod serios. ajutătorul preia rolul mamei care a eşuat şi încearcă să-i atrateze pe alţii aşa cum şi-ar dori să fie tratat el însuşi. La maturitate vom avea astfel o persoană cu sindromul altruistului. Perioadele în care mamele se joacă şi glumesc cu copii cresc exponenţial cu apriţia primului zambet. cu caracteristici oral progresive. la momentul potrivit. să intre în panică şi să reacţioneze cu furie impulsivă. copilul dobandind prin experientă încrederea că. . Într-o anumită măsură.4. exprimarea exhibiţionistă a necesităţilor). Pierderea ocrotirii materne este compensată prin identificarea idealului acestei ocrotiri. urmată de apatie şi depresie. caracterul oral – regresiv presupune că nu poate obţine apropierea afectivă pentru propria persoană. Durerea despărţirii este acută. Această încredere dispare atunci cand certitudinile referitoare la mamă sunt puse. Caracterul oral-progresiv încearcă să se desprindă dintr-o relaţie nesatisfăcătoare cu mama identificandu-se cu funcţiile materne. el este în permanenţă în căutarea acestei acceptări. cand apare surasul social îndreptat spre persoana relaţională şi primit de aceasta cu mare bucurie. fie se agaţă de obiectul odată găsit transferand asupra sa anxietăţi majore şi agresivitate manifestă. treptat se dezvoltă şi capacitatea de a aştepta. sau copilul se poate agăţa de mamă fără să o lase o clipă din ochi. Fiindcă mama. De multe ori relaţia mamă – sugar se îmbunătăţeşte după vîrsta de 3 – 6 săptămani. Aceasta se poate întampla cu ocazia unei despărţiri pe care copilul nu o poate înţelege – de exemplu cu ocazia internării mamei în spital atunci cand coplilul este încă foarte mic. va fi cu siguranţă hrănit şi luat în braţe.4. În cadrul său.

4.: onorar.FxzWDe0d. dificultăţi în a obţine confirmări în afara muncii sale de ajutător (de ex. interes ştiinţific.php#sthash. empatie spontană). ideea recompensării adecvate a muncii şi echilibrul necesar în dirijarea propriei vieţi.dpuf . Clienţii preiau funcţiile celorlaltor relaţii. de exemplu prin instituţii care cer o “implicare deplină şi altruistă”. în curand. nefiind în consecinţă capabil să ia în considerare. Fiindcă ajutătorul cu sindromul altruistului îşi refulează propriile nevoi.cursuriautism.5.See more at: http://www. prieteni şi înlocuitorii părinţilor.6. avand. pe de altă parte. Fiindcă are nevoie de recunoştinţa lor şi de sentimentul că face ceva pentru ei. el devine manipulabil. . 4. clienţii vor deveni pentru el totul: copii. de la început.ro/terapeutul-neajutorat.